Sunteți pe pagina 1din 88

SURÂSUL BUCOVINEI

REVISTĂ DE ISTORIE, LITERATURĂ ȘI UMOR EDITATĂ DE CENACLUL


„NECTARIE” DIN VAMA - SUCEAVA
Coperta 1: sărbătorirea zilei limbii române la Cernăuți, foto „Zorile Bucovinei” (mulțumim!).
Coperta 3 și 4 şi coperta 1 jos: imagini de la ediția a VII-a a Festivalului „Umor Fără frontiere în Țara de Sus”, foto
ing. Ungureanu Bosancu Gheorghe.
Au colaborat la realizarea revistei:

DAN TEODORESCU FELICIA LILIANA AXENTOI


ION FILIPCIUC VALERIAN BEDRULE
IOAN ABUTNĂRIŢEI CASIAN BALABASCIUC
AL. FLORIN ŢENE CRISTINA TRUȚĂ
VASILE DIACON CORNELIU CARP
ION PACHIA-TATOMIRESCU COSTEL STANCU
MIHAI BATOG - BUJENIŢĂ LIVIA CIUPERCĂ
IOAN HOLBAN ROLAND F. VOINESCU
CONSTANȚA MUNTEANU MARIA TOMIȚA CORINI
MELANIA RUSU CARAGIOIU CRISTINA MARINA MURGEA
IONICA BANDRABUR NICOLAE MĂTCAȘ
CORNELIA PĂUN HEINZEL MIHAI CABA
ANGELA BURTEA CORINA MATEI GHERMAN
MIHAI BURDUJA ANA ARDELEANU
NICOLAE ȘAPCĂ DOREL MIHAI GAFTONEANU
IRINA LUCIA MIHALCA ȘTEFANA CRISTINA MARCU
IOAN ROMEO ROȘIIANU IOAN GRĂMADĂ
NICOLAE SILADE SIMION TUDUREAN
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ E LENA P EIU
VASILE LARCO MARIN MOSCU
ALEXANDRA FEDORCA TRAIAN-NISTIRIUC IVANCIU
PARASCHIVA ABUTNĂRIȚEI AURORA SÂRBU
OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN ION CUZUIOC
LELIA MOSSORA OANA ȚOGAN
VALENTINA BECART ANGELA PISTOL
NINA GONȚA DOINA GURIȚĂ
TRAIAN VASILCĂU DOINA TOMA
VASILE CRISTEA AMALIA LUNGOCI
GHEORGHE BÂLICI CONSTANTIN RUSU BUCOVINEANU
GHEORGHE ȘERBAN LUMINIȚA IGNEA
CONSTANTIN MĂNUȚĂ VASILE GRĂMĂTICU
ANICA FACINA IOAN MUGUREL SASU
VASILE FILIP
DIRECTOR
DR. SORIN CONSTANTIN COTLARCIUC
REDACTOR ȘEF
IOAN MUGUREL SASU
mugurel_sasu@yahoo.com
SECRETAR DE REDACȚIE
LUMINIȚA IGNEA
TEHNOREDACTARE
DORIN STEHNIOV
ISSN 2344-620X
ISSN-L 2344-620X
Opiniile autorilor se încadrează în libertatea de exprimare iar răspunderea pentru conținutul materialelor revine,
în exclusivitate, semnatarilor. Rugăm să ne trimiteți textele corectate, noi nu ne permitem modificarea acestora.
Mulţumim Primăriei şi Consiliului Local Vama pentru sprijinul acordat activităţii noastre.
Tipografia PIM Iași
SURÂSUL BUCOVINEI

poeții nu mor

Luminița Ignea
se dedică memoriei poetului
GEORGE BODEA

poeții nu mor, ei merg să se culce


toamna devreme, pe-o obcină dulce,
la umbra cuvântului răstignit peste fire,
obosiți prematur de atâta jertfire.

sunt troițe poeții, la răspântii de gând,


în tumultul lumesc, tot mai slab pâlpâind,
fântâni pângărite de buze rapace,
căpriori ce zvâcnesc către țancuri de pace.

poeții nu pot niciodată să tacă,


din crepuscul renasc ne`ncetat și îmbracă
voievodalele straie de lină lumină.
poeții nu mor, ei se duc să devină.

fotografie - Ovidiu Ștefeligă

1
SURÂSUL BUCOVINEI

rămas de modă veche, admir punctualii și pe cei care


își țin cuvântul, desigur există înțelegere și pentru
cine are probleme mai importante și „cestiuni
arzătoare” imposibil de eludat.
Tabelele cu note și votarea au fost postate pe
Facebook, așa că nu le mai publicăm, dar rezultatul a
fost:

A trecut a VII-a 1) Secțiunea poezie :


I- Petru Ioan Gârda
Nu este vorba de minuni ale lumii antice, nici II- Any Drăgoianu și Ion Moraru
de clase gimnaziale, cu atât mai puțin de păcate III- Gheorghe Bâlici și Vasile Larco
capitale, ci ne referim la cea de a VII-a ediție a
Festivalului „Umor Fără Frontiere în Țara de Sus”, 2) Secțiunea epigramă:
aceasta a trecut și în urma ei au rămas impresiile. I- Vasile Larco
După cum este firesc, există mai multe categorii de II- Florin Rotaru
impresii, cele ale organizatorilor, cele ale III- Nichi Ursei și Stelică Romaniuc
participanților și cele ale celor care din diferite
motive nu au participat. Consider că fiecare Îi felicităm și cu această ocazie!
categorie are dreptul la opinie, de aceea aici va fi Există ideea ca la anul viitor să fie o singură
exprimat câte ceva din punctul de vedere al secțiune „poezia de dragoste”, iar un premiu special
organizatorilor. Am colaborat cu Asociația pentru umor să fie oferit de organizatori uneia dintre
„Universul Prieteniei” și dacă vreau să-i doresc creațiile respective. Vom gândi și vă vom ține la
cuiva binele și mult succes, ar trebui să-i urez să aibă curent.
parte de parteneriatul și prietenia doamnei Rodica Până atunci vă dorim mult succes în tot ce
Rodean. Am avut alături membri ai cenaclului, mai întreprindeți, fericire în forma pe care o sperați și
ales membre, fără de a căror susținere ar fi fost putere de a trece cu vederea vorbe și fapte care nu
foarte greu cu fața nevăzută a manifestării. După sunt neapărat de notă maximă.
căutări asemănătoare celor ale unui antic personaj
rătăcitor și cam cu același fel de rezultat, am Ioan Mugurel Sasu
beneficiat de ajutorul primăriei și căminului cultural,
le mulțumim pentru spațiul pus la dispoziție.
Au fost unele experimente, nu de dragul
încercării ci din cauze și motive riguros obiective,
primul ar fi concentrarea întregii activități S-a încheiat o nouă ediţie a festivalului
festivaliere pe durata unei singure zile. Am avut internaţional de umor de la Vama
emoții, nu oricine își cheltuiește timpul și altele doar
pentru a putea oferi o parte a sufletului celui care Cea de-a VII-a ediţie a
așteaptă și speră o prezență care să dea sălii aspect Festivalului „Umor fără
de loc de desfășurare a unei manifestări culturale și frontiere în Ţara de Sus” a
nu unul de pădure prin care au trecut utilajele celor avut loc la Căminul Cultural
care culeg ceea ce nu au semănat. A fost prezență, din localitatea Vama (judeţul
au venit colaboratori și prieteni de la sute de Suceava), în ziua de sâmbătă,
kilometri, ceea ce iar ne convinge că distanța dintre 25 august 2018, în cadrul unui
suflete se măsoară altfel decât cea dintre localități. atractiv spectacol artistic,
Nu știm ce și cum va fi la anul, dar imaginația deja evenimentul fiind moderat de
lucrează, sperăm cu folos. scriitorul Ioan Mugurel Sasu.
S-a experimentat o formă de jurizare care cred Manifestarea de nivel internaţional, cu oaspeţi
că a fost total transparentă și demnă de a fi din Cernăuţi (Ucraina) şi Chişinău (Republica
considerată cinstită. Măcar cinstită, că eu, dacă vă Moldova), dar şi din mai multe oraşe din România
amintiți, am garantat cu barba corectitudinea (Iaşi, Brăila, Geoagiu, Suceava, Vatra Dornei etc) a
jurizărilor și nu aș vrea să fiu nevoit a subția obrazul fost organizată de Cenaclul literar „Nectarie” din
cu instrumente de bărbierit, preferabile sunt alte Vama, în parteneriat cu Asociaţia "Universul
metode și dacă se poate cu un pic de tandrețe. Prieteniei" Iaşi şi a durat 4 ore şi jumătate, deci
Un alt motiv de respectuoasă mulțumire au spectacolul oferit de gazdele bucovinene a fost de
creat cei care au promis că vor veni pentru a evolua lungă durată.
în momentele artistice, au venit; nu știu cum se vede După deschiderea făcută de Ioan Mugurel Sasu,
lumea privită prin ochii contemporanilor, dar eu am care a rostit către public urarea de bun venit - "Vă

2
SURÂSUL BUCOVINEI

admir că sunteţi aici, la Vama!" - a urmat un Cornelia Lateş - din Sadova (recital de muzică folk),
minirecital muzical oferit de prof. Vasile Axintoi (la familia Ghertrude şi Nicu Coroliuc - din Câmpulung
orgă) şi tânărul Paul Iosif (la saxofon), care a Moldovenesc (cu un superb recital muzical în
încălzit atmosfera. limbile română, germană, poloneză, rommă,
A urmat "Pagina de istorie" a manifestării, în maghiară, evreiască, ucrainiană, engleză!!!),
prim plan fiind Ioan Abutnăriţei - "Istoria ansamblul "Perpetum Folk" (coordonator: prof.
Bucovinei" şi Ion Cernat - "Istoria comunei Vama", Alina Tiniuc) - din Neagra Şarului (acolo unde s-au
cu discursuri extrem de interesante şi pertinente, în evidenţiat soliştii Roberta Oraniţă şi Ionuţ Andrei
care s-au detaliat toatele reperele istorice ale "Ţării Juncu-Atănăsoaie, ultimul fiind un elev de numai 14
de Sus", de-a lungul veacurilor. ani, dar care are o voce de... BAS extraordinară,
Pe parcursul manifestării, Petronela Angheluţă şlefuită în corul bisericii şi care doreşte ca, după
a prezentat istoria de 10 ani a Asociaţiei "Universul terminarea liceului, să devină student la teologie, la
Prieteniei Iaşi" (preşedinte: Rodica Rodean), acolo Iaşi), ansamblul folcloric al Şcolii din Vama -
unde s-au organizat 10 tabere de creaţie şi recreaţie, condus de prof. Eufrozina Morohoschi. A mai fost
ultima fiind anul acesta, pe malurile Lacului Ciric recitalul din folclorul huţul cu interpreta Felicia
din Iaşi. Sub egida asociaţiei ieşene au fost tipărite Oblesniuc (din Câmpulung Moldovenesc), recital de
până acum 185 de volume de poezie şi proză, de 96 epigrame cu ieşeanul Vasile Larco, recital umoristic
autori, iar prin proiectul "Toamnă româno-italiană" "internaţional" cu Emil Ianuș.
au fost organizate manifestări culturale la Torino şi Au fost acordate şi premiile festivalului, la cele
Ivrea (în 2016), Milano (2017), iar în 2018 două secţiuni de concurs, astfel:
evenimentul va avea loc la Roma, unde se va - Epigrame: 1. Vasile Larco; 2. Florin Rotaru;
prezenta colecţia omagială "Cărţile Prieteniei". 3. Nichi Ursei şi Stelică Romaniuc.
A fost editat şi volumul "Treptele prieteniei", - Poezie: 1. Petru Ioan Gârda; 2. Any
iar o poezie din această carte a fost recitată de Ioan Drăgoianu şi Ion Moraru; 3. Gheorghe Bîlici şi
Grămadă. Vasile Larco.
În continuare, scriitorul Claudiu Nicolae La acest festival, cu sufletul şi nu numai a fost
Şimonaţi, consilier în turism la Centrul Naţional de şi dr. Sorin Cotlarciuc, directorul revistei "Surâsul
Informare şi Promovare Turistică din Geoagiu Bucovinei" şi unul dintre principalii organizatori,
(judeţul Hunedoara) a transmis salutul Primăriei aflat însă în ziua de 25 august pe Litoralul Mării
Geoagiu către locuitorii din Vama şi a oferit diplome Negre, într-un binemeritat concediu de odihnă,
de apreciere gazdelor bucovinene, din partea alături de Lili, minunata sa soţie!
Asociaţiei "Ion Budai Deleanu", familiei Ioan După o scurtă pauză de masă în cadrul unui
Abutnăriţei şi Paraschiva Abutnăriţei, dar şi dineu oferit de gazdele manifestării, partea a doua a
moderatorului Ioan Mugurel Sasu, care este şi evenimentului găzduit de Căminul Cultural din
redactorul şef al revistei "Surâsul Bucovinei". Vama a debutat cu un recital muzical la orgă, în
A urmat lansarea cărţii "Născut pe prim plan fiind prof. Vasile Axintoi.
Lăpuşneanu", a jurnalistului ieşean Dan Teodorescu, Organizatorii au oferit apoi mai multe diplome
volumul fiind prezentat de scriitorul Vasile Larco. de excelenţă participanţilor, premianţii fiind Oana
"Avanpremiera lansării cărţii NĂSCUT PE Maria Crăiuț, Paraschiva Abutnăriţei, Angela
LĂPUŞNEANU are loc acum, la Vama, în judeţul Burtea, Vasile Bâcu, Nicolae Şapcă, Mihail
Suceava, la solicitarea organizatorilor Festivalului Gherman, Nicu Stancu, Felicia Liliana Axentoi,
Internaţional de Literatură Satirico-Umoristică Constantin Moldovan (primarul comunei Mănăstirea
„Umor fără frontiere în Ţara de Sus”. Este o mare Humorului), Constantin Chirilă, vestitul caricaturist
onoare pentru mine acest lucru, mai ales cu bunica sucevean Mihai Pânzaru-PIM (care a declarat: "Sunt
mea Ştefania şi străbunicii mei materni Maria şi un tip pesimist, pentru că sunt umorist! La 72 ani vă
Johan, au trăit mulţi ani la Cernăuţi şi deci, sunt şi eu spun şi eu: Pe cine lăsăm în urmă? Eu aş dori să
un mic pui de bucovinean! Lansarea oficială a cărţii lăsăm discipoli şi nu epigoni!"), Emil Ianuș, Victor
va avea loc sâmbătă, 1 septembrie 2018, ora 11.00, Minea, Luminiţa Ţăranu, Ştefana Cristina Marcu,
la Muzeul Unirii din Iaşi, de pe str. Alexandru Ioan Vârlan, Ioan Grămadă, Simion Tudurean
Lăpuşneanu, stradă în care eu m-am născut şi (decanul de vârstă al cenaclului literar "Nectarie" din
copilărit, în cadrul unui spectacol artistic de înalt Vama, în vârstă de 90 ani), Radu Stancu, Costel
nivel. Vă aştept cu drag la această lansare de carte, Simirea, Paraschiva Anton, Florentin Cauc,
care este a 13-a mea carte din ultimii 3 ani!", a mai Gheorghe Solcan, Marian Călinescu, artistul foto
menţionat jurnalistul ieşean Dan Teodorescu, care a Dorin Lucian Sveduneac (care a menţionat că se
primit din partea gazdelor o diplomă de excelenţă şi doreşte editarea unui volum fotografic "Bucovina
mapa festivalului. 100") şi Valentin Talpalaru (de la Radio România
Momentele artistice ale manifestării de la Iaşi).
Vama au fost asigurate de surorile Andreea şi Dan Teodorescu

3
SURÂSUL BUCOVINEI

Creațiile literare premiate la concursul literar din cadrul ediției a VII-a a Festivalului
„Umor Fără Frontiere în Țara de Sus”

SECȚIUNEA „EPIGRAMĂ”

1 - VASILE LARCO 2 - FLORIN ROTARU

Exagerare Autodenunţ
Soţul cel suspicios, Nu sunt gelos, dar s-a-ntâmplat
Poţi să-l crezi, de îl asculţi; Şi-am mai sărit şi peste cal,
Şi pe moarte e gelos, (De două ori eu i-am băgat
Că prea umblă pe la mulţi! Ginecologul în spital).

Conjugală Îndoială rezonabilă


Doamna-i prea suspicioasă, N-o fac aicea pe bolândul,
E mai rar aşa un caz, Eu sunt un tip cum se cuvine,
Că-i pe soţul ei geloasă Dar nu pot să mă-mpac cu gândul
Doar când vine-acasă treaz. Că s-a îndrăgostit de mine.

Rezolvare conjugală Suspiciune


Fiind un tip orgolios, Nevasta mi-a găsit pricină
De-o suferinţă a scăpat; Şi îmi aruncă vorbe reci,
Să nu ajungă-a fi gelos Că prea aproape de-o vecină
A-mbătrânit neînsurat. Mi-am cumpărat un loc de veci.

3 - NICHI URSEI 3 - STELICĂ ROMANIUC

Frământări la vârsta a treia Obsesie


Când văd frumoase ce roiesc Nevastă-sa-i geloasă tare
În jurul tânărului - zmeu, Şi viaţa i-a făcut-o chin,
Îl gelozesc pân’ mi-amintesc Că nu-i şi ea în poza-n care
Ce are el şi nu am eu… O are el pe buletin.

Fratelui de suferinţă - pensionarul Familie modernă


Nu sunt gelos pentru femei Ei nu știu de gelozie,
Când e cu blonda sau cu neagra, În iubire-şi au liantul
Da-mi pun problema, cu temei, Și împart în căsnicie
De unde bani şi de Viagra? Totul ... până și amantul.

Gelozie octogenară Medicina în familie


Şi azi la vârsta mea, târzie, Soţia-i medic urolog
Cu boli în suflet şi în oase Şi nu-nţeleg de ce-i geloasă:
Mai simt un fel de gelozie… Ori că sunt bun ginecolog
Pe cei cu-nmormântări pompoase! Ori că îmi iau de lucru-acasă?

4
SURÂSUL BUCOVINEI

SECȚIUNEA „POEZIE”

1 - PETRU IOAN GÂRDA 2 - ANY DRĂGOIANU

Eram timid, erai o divă Poveste de dragoste

Eram timid, erai o divă Îndrăgostit lulea, Georgel, sfiosul,


Și te priveam cu jind, cu dor… De Rona, de la trei, a încercat
Lucram la cooperativă, Să-şi schimbe look-ul, e de-acum bărbosul
Tu pe merțan, eu pe tractor. Cu aer dur, a devenit... bărbat!

Ne mai vedeam pe coridor, Şi-a tras şuviţe în culori stridente,


La sediu, când treceai, lascivă; Şi-a pus cercei, cam peste tot pe faţă,
Eram timid, erai o divă Şi tatuaje în culori demente
Și te priveam cu jind, cu dor. Acuma zici că-i naiba o... paiaţă!

Odată m-am drogat cu clor Iar seara când vecinii rupţi de oase
Și am făcut o tentativă, Întorşi în patul lor, convinşi că pot
Dar ai rămas inexpresivă Să intre-n vise, somnul să-i descoase
Și-am încercat să mă omor… Începe dintr-o dată blocul tot

Eram timid, erai o divă. Să urle, că Georgel şi-a cumpărat


Sistem de boxe, e băiat de fiţe,
Ingratitudine Se crede mare, Verde-Împărat
Şi-a scris mesaje funny pe bluziţe.
O, te-am iubit cum Páris pe Elena,
Și chiar te-am dus cu maybachu’ la Troia: Şi nu mai spun că Rona nu vibrează,
Simțeam și tu simțeai mereu nevoia El ştie că-ismintit, ca mâţa-n pom,
Să te răsfăț, schimbând, adesea, scena. Dar nici de-al dracului nu încetează...
Să vezi ce face dragostea din om!
Când te-am luat, mâncai salam cu soia,
Dar arătai precum prințesa Xena Dragostea virtuală
Și, cum dansai pe scenă macarena,
M-a apucat un fel de paranoia Când coboară luna-n plete
Unduirea ei cea nouă,
Și te-am cărat în brațe la altar! Eu plusez, şi n-am regrete,
Te-am îmbrăcat la Giorgio Armani Cu un like sau poate două.
Și mulți miliardari te asaltau…
Că e traficul intens
Tu mi-ai jurat pe veci iubire, dar Şi-adoraţii multe, multe
Ai divorțat luându-mi vila, banii La profilul ei imens
Și ai plecat cu unul, Menelau. Comentarii cât mai culte.

Şi-i on line mereu, nebuna,


Iar eu tremur, sunt şocat,
Soarele i-aş da şi luna,
Dar mă simt, aşa, blocat.

Frumuseţea-i pedalează,
Toate zilele-i sunt faste,
Faţa-i o remodelează
Joculeţul sfânt, Namaste.

5
SURÂSUL BUCOVINEI

Şi mă-ntreb, ca prostu-n dungă, Dragostea de neam și țară


După ore-ntregi, firesc
Ar cam fi să îmi ajungă Nimic nu este mai de seamă,
Cât cu ea, eu cetuiesc. În viața noastră cea amară,
Cum este dragostea de mamă
Dar mi-e dragostea cumplită, Și, bineînțeles, de țară!
Şi de-ar fi să se oprească
Aş jura că mă evită O dragoste mai acătării
Cu vreun altul să vorbească. E cea de mamă, mai ales
Că noi, pe cei din fruntea țării,
Şi aşa mi-e drag de ea La mamă îi trimitem des.
Pe tabletă, telefon
Creşte dragostea şi-aş vrea Românul nostru, poți să zici,
Să-i cânt, dar sunt afon. E-un tată- fire iubitoare
Că el adoră pe cei mici
Când credeam că totu-i vis Când saltă, rumeni, pe ...grătare!
Împlinit, căzui în boală,
Că-şi postă, cum a promis, Comportamentul lui, firește,
Poza veche, cea reală. E strict de actualitate
Fiindcă nu te mai bârfește
Şi aflai, ce chin, ce jale, Ci te iubește...pe la spate!
Nu e EA, ci e bărbat,
Dracu’ mi l-a scos în cale, Admir , din zori și până seara,
Pe deasupra şi-nsurat! Patriotismul, evident,
Românilor ce-adoră țara
2 - ION MORARU În care-au emigrat recent.

Idilică Românul e-un băiat deștept


Iubește statul tot la fel
Aș vrea să-ți cânt, frumoasa mea regină, Atât pe-acela zis ,,de drept”
Înnobilându-ți traiul efemer, Cât și pe altul... ,,paralel”!
Romanțe, sub balcon, la mandolină,
Păcat că stai, în gazdă, la parter! 3 - GHEORGHE BÂLICI

Deși acuma par cam desuete, Adolescență


Aș vrea să-ți cânt suave ritornele,
Din operete arii, canțonete, Nu pot uita emoții de-altădată,
Dar n-am știut că tu preferi...manele! Când m-am îndrăgostit la nebunie,
În primul an al meu de studenție,
Ți-aș oferi, prințesă-ntre prințese, De Zizea ce era un drac de fată.
Ca să reziști acestei lumi deșarte,
Best sellere și opere alese Deja-i ziceam că îmi va fi soție,
Dar n-ai citit în viața ta o carte. Că-i un altar iubirea ce ni-i dată,
Dar ea m-a părăsit prea supărată
La cinema te-aș duce, la un MALL, Cam peste-o lună de statornicie.
Ca să vedem un film cu multe stele,
Dar, dacă faci o pungă mototol Mi-a spus atunci că i-am jucat o festă,
Din care noi mâncat-am floricele? Că inima nu știu să i-o ascult
Și, chiar cu o iubire mai modestă,
Te-aș săruta pe ochi și pe sprâncene,
Pe buzele-ți ca ouăle de Paște, Nu mă lăsa ca pe un pui de lele,
Dar mi-amintesc de clipele ieșene De nu pălăvrăgeam atât de mult
Când eu am fost la sărutat de...moaște! Și îi făceam altarul… din saltele.

6
SURÂSUL BUCOVINEI

La bal Eu ţi-aş fi dat ce îţi doreai


Din visurile toate,
Frumoasă este doamna, ca artista Chiar Universul, de-l primeai
Ce știe că e mult apreciată, În el să-ţi faci palate.
Și îmi zâmbește galeș de îndată
Ce scapă-n fața mea, ușor, batista. Dar anii tot s-au adunat,
O! Tristă vremuire,
Cochetă și fâșneață, decoltată, Şi nicidecum eu n-am uitat
Ar vrea acum să-și completeze lista Doi ochi plini de iubire.
(În care nu-i prezent doar Burebista)
De fraieri ce-i dădură leafa toată. Azi tu încearcă să mă uiţi,
Uitarea-i leacul cel mai bun,
Mă uit la ea cum vrea să îmi întindă Deși din anii cei trecuți
O cursă fermecată cu de toate, Atâtea amintiri adun.
Făcând cu ochiul, tainic, în oglindă,
Îţi ofeream, des, trandafiri,
Gândind că voi porni acuși asaltul, Și drept în faţă ne-am privit,
Dar cum deștept mă știu din facultate, Prin ale minților sclipiri
Batista lasꞌ să o ridice altul… Făcut-am din iubire mit.

3 - VASILE LARCO Învins-am multe greutăți,


Dușmani în calea noastră-au fost,
Iubire şi speranţă Întreg din două jumătăți
Făcut-am, s-aibă viața rost.
Pe-o bancă-n parcul protejat de soare,
Doi tinerei aprinşi de frumuseţe Ne sărutam, des, pe obraz,
Stăteau, sperând ca viaţa să-i răsfeţe, Sărutul încă îl visez,
Ea-i mai fâşneaţă, el timid, se pare. Au fost doar clipe de extaz,
Făcut-am din iubire crez.
Păcat să nu profit de tinereţe,
Zicea în gândul ei, nerăbdătoare, Vedeam, doar, cerul înstelat,
Voi avansa şi câte-o întrebare, Iar greul ne părea un fleac
Căci fetele-s cu mult mai îndrăzneţe. Și reciproc ne-am ajutat,
Făcut-am din durere leac.
Îl mângâia cu gesturi amoroase
Şi dacă o iubeşte, vru să ştie, Sunt numai amintiri și-aș vrea
Iar el cu glas încet şi tremurând Să mă consideri trecător
Prin viața ta, iubita mea,
A revărsat ce i-a trecut prin gând, Căci nu pot fi nemuritor.
Spunând că o va cere de soţie…
Dar ea spera la fapte serioase! Tu să te bucuri că trăiești,
În față-atâta vreme ai,
Prima dragoste Iar eu, spre îngerii cerești,
Mă rog uitării să mă dai!
Ne-am înţeles doar din priviri
Atunci când noi ne-am cunoscut, Iubirii vreau să-i dau azi vamă,
Ştiind că marile iubiri Pe cer când nu e nici o stea,
Sfârşesc, dar nu au început. Şi să-ţi ofer o epigramă,
E-atât ce pot la vârsta mea.
Aş fi dorit să-ţi spun: Rămâi!
Aprins de fericire, Apoi voi sta cu Păstorel,
Păcat că dragostea dintâi Cu Marţial ori Cincinat,
Rămas-a amintire. Să pot ciocni un păhărel
În cinstea celui premiat!

7
SURÂSUL BUCOVINEI

ION FILIPCIUC un fir demografic, un fir etnic, un fir religios, un fir


anamnezic şi un fir onomastic.
OBÎRŞIA NEAMULUI BUCOVINEAN *
EMINOVICIU Un petic de hîrtie între manuscrisele lui
Eminescu păstrează proiectul unui epitaf pentru
„dulcea mamă” de la Ipoteşti şi Augustin Z. N. Pop,
„Un adevăr rămîne un adevăr chiar care îl reproduce în Contribuţii documentare la
atunci cînd legătura lui cu altă serie de biografia lui Eminescu, Editura Academiei R. P. R.,
adevăruri nu este descoperită încă…” Bucureşti, p. 135, credea că „Obîrşia din răzăşimea
M. Eminescu veche se fixase adînc în conştiinţa poetului şi chiar în
preajma tulburării psihice din 1883 reapar în acest
Tentativele istoricilor noştri proiect… referiri la strămoşii săi”, fiindcă textul, scris
literari de a descoperi şi totuşi de altă mînă decît a poetului, mai degrabă a
argumenta obîrşia familiei tatălui său, care îşi vizitase feciorul din Bucureşti şi-i
poetului Mihail Eminescu pot fi dăruise un ceas de aur, cu vreun an sau doi înainte,
sintetizate cel mai fericit prin sună în felul următor:
expresia românească „a căuta „ÎN ACEST MORMENT ODIHNESC /
acul în carul cu fîn”. Cel mai REMAŞIŢELE REAPUSATEI / ŞERBEI LUI
fericit… pentru că surprinde DUMNEZEU / RALU IURA / FIICA
rezultatele aproximative şi STOLNICULUI / VASILE IURA / BOIER DE
neconvingătoare, dar, în litera ei, zicerea nu-i chiar NEAM DIN MOLDOVA / DIN TIMPUL LUI
atît de absurdă, întrucît, efectiv, un ac poate fi dibuit ALEXANDRU MUŞAT / CEL BUN / SOŢIA LUI /
într-un car cu fîn, luînd pai cu pai, pînă la ultimul fir, GEORGE CAVALER DE EMINOVICIU /
şi rînduind-le pe fiecare spre a se desluşi pe o arie CASTELAN EREDITAR / AL REGNULUI /
mai întinsă decît marginile carului, ca să nu spunem POLONIEI”
paradigma în care se ocultează năstruşnicul ac. Se Explicaţia încercată de Augustin Z. N. Pop este
înţelege că lucrarea s-ar desfăşura într-un sfert de facilă şi tributară unei metehne aproape generală în
veac sau mai multe… Esenţial ar fi să intuim în care eminescologia românească, unde pasaje mai puţin
car cu fîn se află acul şi să nu căutăm exact acolo clare din viaţa şi opera lui Eminescu sunt trecute prin
unde nu-i de găsit. „capcana alienaţiei” fără să se pună şi întrebarea
Dar nu întocmai au procedat şi cercetătorii firească: Dar dacă acest epitaf conţine un sîmbure de
porniţi să ştie „de unde au izvorît şi cură” strămoşii adevăr?
poetului pînă la bunicul Vasile Iaminovici, aflat prin Cu atît mai mult cu cît savantul Grigore Nandriş,
anul 1806 într-o conscripţie a satului Călineştii lui în studiul Familia Eminovicz în Polonia, „Junimea
Cuparencu din Bucovina, în stînga rîului Suceava, literară”, Cernăuţi, an XII, nr. 4-5, aprilie-mai 1923,
nu departe de vechea Cetate de Scaun a Moldovei? p. 89-90, avansa ipoteza că bunicul poetului, dascălul
Problema se complică însă deoarece nu ştim cu Vasile Iaminovici, va fi venit spre sfîrşit de veac
precizie din ce parte a pământului a venit Vasile XVIII din Polonia, aşezîndu-se în satul Călineştii lui
Iaminovici în Bucovina şi atunci se prea poate să Cuparencu din stînga rîului Suceava, în Bucovina.
avem cel puţin trei care cu fânul în care trebuie Spre asemenea obîrşie îndemna şi mărturia lui
căutat acul Iaminovici: un car venit din Blaj, ţinutul Matei Eminescu despre tatăl său, care vorbea
Târnavelor Bănăţene; un car pornit dintr-un sat din germana (învăţată la şcoala din Suceava şi prin
Basarabia, de dincolo de Nistru, şi încă unul ajuns în cancelaria boierului Ioan Cârste de la Costâna),
Bucovina dintr-un sat cu români din Polonia, dacă ruteana (folosită îndeobşte de locuitorii satului
nu cumva chiar mai îndeaproape, din Pocuţia. Călineştii lui Cuparencu) şi „poloneşte” (deprinsă în
Altfel spus, acul strămoşilor poetului Mihail familie, măcar de la bunica, mama şi mătuşa lui).
Eminescu ar trebui căutat în mai multe care cu fîn, Ceea ce nu probează că Vasile Iaminovici, soţia
cel puţin cîte vor fi ajuns pe pămînul Bucovinei din Ioana, mama Agafia, mătuşa Elena şi nepotul Ion, nu
ţinuturi mai îndepărtate sau mai apropiate, din care erau români, dar nici nu exclude probabilitatea ca
s-au bejenit românii în ultimul sfert de veac al aceste cinci persoane să fi venit din Polonia. Însă, în
XVIII-lea, pînă în preajma anului 1806, cînd în cazul acestui număr nu mai vorbim de o familie, ci de
conscripţia cu înscrisul familiei de la casa cu nr. 27 un neam, întrucît un fapt limpede e acela că la 1806, în
din Călineştii lui Cuparencu avem grafiat: Vasile conscripţia sătenilor din Călineştii lui Cuparencu,
Iaminovici, soţia lui Ioana, Agafia mama lui, Ion ţinutul Sucevei, la nr. 27 vieţuia un neam, nu o singură
nepotul lui şi Elena mătuşa lui. familie, Iaminovici:
Mai mult, în chip logic, un astfel de ac rodnic – Vasile Iaminovici, dascăl 28 [ani]
nu poate fi rătăcit şi nici căutat decît cu firul ce i s-a – soţia lui Ioana 25 –
trecut prin ureche şi într-o paradigmă mai largă ar fi – mama lui Agafia 70– (dar unde-i bărbatul acesteia?)
de bănuit că asemenea ac poartă răsucite între ele – Ioan, nepotul lui 12 –
chiar mai multe fire: un fir istoric, un fir geografic, – Elena, mătuşa lui 82– (dar unde-i bărbatul mătuşei?)

8
SURÂSUL BUCOVINEI

Dar unde-s părinţii lui Ioan, căci acest nepot nu bejenar dintr-un spaţiu al uniaţiei, să fie primit dascăl
poate fi odrasla Elenei care are 82 de ani şi trebuie să fi într-o biserică ortodoxă din Bucovina, unde primejdia
fost feciorul fratelui sau al surorii Ioanei, care îl va fi unirii cu Roma pîndea vîrtos din partea rutenilor?
botezat. Şi pentru că acest nepot se cheamă Ioan, iar Patronimul Eminowicz, obişnuit la polonezi, nu
primul băiat al soţilor Vasile şi Ioana Iaminovici va ne ajută pentru că Vasile, bunicul lui Mihail
primi la botez acelaşi nume, bănuim că pe tatăl lui Eminoviciu, s-a declarat Iaminovici, iar între poleaci
Vasile, bunicul lui Gheorghe şi străbunicul lui Mihail nu găsim pe nimeni cu acest nume de familie; ba,
Eminovici îl chema …Ioan. încă radicalul Iamin- sau numele de botez Veniamin,
Faimosul Petrea, inventat de Vasile Gherasim preluat parcă din Vechiul Testament, are o slabă
pentru a intimida ipoteza lui Grigore Nandriş cu obîrşia reprezentare.
poloneză a Eminovicilor, nu-i de găsit în nici o scriptă Eminovici pare a fi cuvînt de origine turcă, fie
bănăţeană sau bucovineană, iar între descendenţii prin substantivul comun emin – om de încredere,
Eminoviceni din Călineştii lui Cuparencu nu se vede administrator, fie prin patronimul Emin, după cum
nici un Petrea, nume care ar fi trebuit purtat de cel sună şi un cîntec ritual rostit în noaptea de An Nou,
puţin doi-trei nepoţi sau strănepoţi, în conformitatea cu serbat în mod tradiţional în noaptea de marţi spre
uzanţele onomastice româneşti. Eminescologul D. miercuri, întrucît după vechile concepţii la mai
Vatamaniuc ne dă însă asigurări deşarte că „Agafia este multe popoare, lumea s-a pornit într-o marţi, şi în
Soţia lui Petre Iminovici” (Eminescu şi descendenţii preajma echinocţiului de primăvară, în 21 martie,
săi din Bucovina, în „Bucovina literară”, Suceava, an cînd fetele de măritat îşi aruncă inelul într-un vas cu
XVI, nr. 1 (179), ianuarie 2006, p. 3) apă, acoperit cu o basma, pe sub care una dintre ele
Apoi, cum se face că Vasile îşi schimbă numele bagă mîna şi scoate un inel, pe cînd celelalte cîntă:
de familie, Iminovici, pe traseul de la Blajul
Târnavelor, în Iaminovici, în Călineştii de pe valea Bülbül ohur yuvada
Sucevei? Kanad calur havada.
Aşadar, neamul Iaminovicilor din Călineştii lui Emin oglu sag olsun,
Cuparencu, număra la anul 1806, patru familii dintre Men niye ghidem yada.
care înţelegem că măcar două purtau patronimul
Iaminovici, peste celelalte două (mătuşa Elena) şi Cîntă privighetoarea în cuibul ei,
nepotul Ioan (de 12 ani) plutind doar semne de Apoi îşi ia zborul.
întrebare. Să-l ţină Domnul pe fiul lui Emin,
Întrebarea spornică ar fi: Ce s-a întîmplat cu acest El nu mă va lăsa să mă mărit altundeva.
neam? Trebuie să fi fost un eveniment cumplit din cît
că au dispărut dintr-odată trei bărbaţi din asemenea (Mehmet Ali Ekrem, Civilizaţia turcă,
structură socială, iar cei rămaşi în viaţă părăsesc locul traducere în română de…, Editura?, an?, p. 232)
dezastrului. Din ce spaţiu geografic şi în ce împrejurări
istorice au fost obligate aceste cinci suflete să Emin oglu – fiul lui Emin, ar fi produs în sîrbă,
pornească în bejenie? Statornicirea lor în Bucovina polonă, ucraineană, armeană şi română emin-ovici,
poate da indicii despre locul din care au plecat? Nu Eminovici – care s-ar traduce din sufixul slavon –
numai că poate, însă ar trebui musai, altfel logica ova, pămînt, ţară, după cum sună Mold-ova;
şchioapătă. Cauzele plecării lor în bejenie pot lămuri şi pămîntul Moldei ori Suce-ava, pămîntul căţelei, Tut-
patronimul Iaminovici? ova, pămîntul dudului, Crai-ova, pămîntul craiului –
Într-un cuvînt, ce i-a scos din vatra lor de baştină? , Eminovicii fiind, aşadar, locuitorii, moştenitorii
Focul – incendiu, pîrjolul unei părţi dintr-un sat ori pămîntului sau ai moşiei lui Emin.
satul întreg…? Apa – inundaţii catastrofale? Pămîntul Şi dacă, totuşi, radicalul emin din patronimul
– prin cutremur, prăbuşirea caselor şi surparea Eminovici nu este de origine turcă? Sau, încă şi mai
ogoarelor? Aerul – o furtună care distruge aşezarea limpede, în conformitatea cu scrisa lui Mihail
întreagă sau o parte în care nu se mai poate trăi? Fu Eminescu într-un articol din „Timpul” – „autorul
război cu multă groază, molimă sau prigoană articolelor din «Timpul» nu este ardelean, neci
religioasă? neam de neamul său nu a fost ardelean” –, strămoşii
Putem repera efecte ale acestor elemente poetului nu au venit în Bucovina tocmai din ţinutul
dezlănţuite în ţinutul transilvan cu cel puţin cîţiva ani Blajului?
înainte de 1800? Avem date despre evenimente Un argument oarecum colateral demonstraţiei
similare la acea vreme în Basarabia, Polonia sau în este invocat adesea prin acel Petru sau Petrea, tatăl
Serbia? Care e drumul cel mai scurt şi lipsit de lui Vasile Iaminovici, care ajunge dascăl în biserica
primejdii: Din Basarabia, de peste Nistru, din Polonia, Sf. Nicolae din Călineştii lui Cuparencu. Dar nici
dintr-unul din cele peste 500 de sate româneşti, cu unul dintre copiii lui Vasile Iaminovici din Călineşti
biserici ortodoxe, preoţi de rit ortodox, cnezi români şi nu capătă numele Petru sau Petrea, cum se
jus valahorum din Galiţia şi Pocuţia, stăpînite cîndva obişnuieşte în orice familie mai aşezată din ţinuturile
de domnii Moldovei? Sau din Banat, unde Iminovicii româneşti, şi nici nepoţii săi nu se învrednicesc de
erau toţi uniaţi greco-catolici? Putea Vasile Iaminovici, acest nume, fapt care ne este suficient să ne întrebăm

9
SURÂSUL BUCOVINEI

dacă, într-adevăr, străbunicul lui Mihail era un au fost ocupate de armata rusă, în capitala provinciei
Petrea Eminovici? s-a constituit un comitet rutean, care sprijinea
Numele acestui Petrea a fost pus în circuitul revendicările Rusiei, inclusiv asupra Bucovinei
genealogiei eminesciene de către Vasile Gherasim, dintre râurile Prut și Siret. Pentru a combate aceste
care presupunea doar că Petrea Iaminovici s-ar fi pretenții, patriotul român, ctitorul unirii de mai
născut prin 1732-1736, prin comparaţie cu vîrsta târziu, IANCU FLONDOR, a întocmit, în
mamei lui Vasile Iaminovici, Agafia, de 70 de ani în februarie1915, un text intitulat „Memoriu privitor la
1806, adică născută prin 1736. Dar luînd în calcul fruntariile Bucovinei”, în care demonstra din punct
vîrsta lui Vasile, 28 de ani în 1806, rezultă că Agafia de vedere istoric, etnografic, economic și cultural,
l-a născut pe acest fecior pe cînd nu mai era prea dreptul românilor asupra teritoriului Bucovinei între
tînără, la vreo 42 de ani! Să observăm că şi sora sau Prut și Siret. El constata că trei premise importante
cumnata ei, Elena, de 82 de ani în 1806, mama lui vor determina stabilirea noilor hotare ale Bucovinei
Ioan (nepotul lui Vasile Iaminovici), nu are lîngă ea și anume: principiul naționalităților, apărarea pentru
un bărbat cu creştineasca lor „cununie” pentru a acest principiu și asigurarea vieții economice a
cumpăni odrăslirea acestui băiat la venerabila vîrstă Bucovinei în noile sale hotare. Chiar marele patriot
de 70 de ani! Nepotul lui Vasile, pe numele de botez accepta că teritoriul Bucovinei, situat la nord de râul
Ioan, trebuie să fi fost copilul unei alte femei: ori o Prut, va fi pierdut, dar susținea că restul provinciei în
soră mai mare a lui Vasile, ori o soră mai mare a special teritoriul dintre Prut și Siret, trebuia „să fie
soţiei sale, Ioana. Sau, pur şi simplu, a fost declarat considerat ca parte integrală a revendicărilor
nepotul lui Vasile Eminovici şi fiul Elenei spre a nu noastre”. IANCU FLONDOR admitea în memoriul
stîrni bănuieli autorităţilor care făceau conscripţia său și faptul că partea de vest a Bucovinei era locuită
din 1806. de o populație compactă ruteană și constată că „ar fi
Ion Filipciuc mult mai favorabil de a renunța la „munții ruteni”
decât la teritoriul dintre Prut și Siret”.
Demonstra cu exemple concrete că
IOAN ABUTNĂRIȚEI recensământul austriac din anul 1910 nu reflecta
corect naționalitatea populației Bucovinei,
CONTEXTUL INTERN ȘI EXTERN remarcând că principiul etnic era mult mai corect
AL UNIRII BUCOVINEI CU ROMÂNIA reflectat în listele alegătorilor, întocmite în toamna
anului 1910.
În timpul Primului Potrivit calculelor sale, în 48 de localități din
Război Mondial, Bucovina a teritoriul respectiv(inclusiv orașul Cernăuți) locuiau
prezentat un mare interes 183.390 de persoane, dintre care 64.643 de români,
pentru statele din zonă. 46.044 ruteni și 72.703 locuitori de alte naționalități.
Monarhia Austro-Uungară Acest teritoriu avea o suprafață de 109.743 ha, dintre
dorea păstrarea și chiar care 50.413ha aparțineau marilor proprietari, marea
extinderea provinciei cu lor majoritate fiind români. Așadar, încă de la
teritorii din nordul Basarabiei începutul anului 1915, IANCU FLONDOR
și nordul Moldovei. menționa în memoriul său că, în cazul în care nu se
Rusia, mizând pe elementul slav din Bucovina va putea obține întreaga Bucovină, în nici un caz să
și pe interese geostrategice, pretindea întreaga nu se cedeze teritoriul dintre Prut și Siret, cu orașul
provincie sau cel puțin partea de nord a acesteia. Cernăuți obligatoriu. El rezuma cele arătate în
Guvernul de la București, apelând la dreptul istoricul său memoriu în câteva cuvinte clare: „fără
istoric și criteriul etno-demografic, dorea integrarea Prutul ca fruntarie, nici o învoire”.
ținutului la România. Încercând să atragă România în război de
Mișcarea națională ucraineană din Galiția și partea lor, atât Rusia cât și Austria promiteau
Bucovina revendica teritoriul locuit de ruteni din importante concesii teritoriale, inclusiv în Bucovina,
Austria, adică estul Galiției și o parte importantă din în favoarea României.
Bucovina, cu care să formeze o provincie distinctă Diplomația austriacă promitea drept
cu o largă autonomie administrativă și legislativă. recompensă Basarabia, dar lua în calcul și cedarea
Ucrainenii revendicau mai mult din teritoriul unei părți din Bucovina către România.
Bucovinei, până la râul Siret, inclusiv orașele În luna iunie 1915, la Ministerul de Externe de
Cernăuți, Siret și Storojineț. la Viena au avut loc convorbiri privind Bucovina. S-
În Galiția și Bucovina exista și o mișcare au luat în calcul trei variante ce vizau trasarea
prorusă care revendica teritorii din Austro-Ungaria, viitoarei frontiere de-a lungul unor râuri. Conform
între care și un teritoriu important din Bucovina, primei variante, României i-ar fi cedate districtele
până la orașul Siret, pentru unirea acestora cu Suceava, Gura Humorului și Solca, precum și partea
Imperiul Rus. districtului Rădăuți așezată la sud de râul Suceava.
La începutul războiului, după ce orașul A doua variantă prevedea cedarea adițională a
Cernăuți și o parte importantă din nordul Bucovinei districtelor judecătorești Stulpicani, Câmpulung și

10
SURÂSUL BUCOVINEI

Vatra Dornei (fără comuna Cârlibaba), situate în Printre argumente se sublinia faptul că teritoriul
sud-vestul Bucovinei. bucovinean era cel mai bogat, iar Fondul Bisericesc
A treia variantă, cea mai radicală, prevedea ca avea cele mai întinse terenuri cu păduri din sudul,
aproape jumătate din suprafața Bucovinei să fie Bucovinei.
cedată României adică: districtele judecătorești Cele trei proiecte rusești elaborate în anii
Câmpulung, G. Humorului, Rădăuți, Solca, 1915-1916 demonstrează că Rusia ar fi anexat cea
Stulpicani, Suceava, și Vatra Dornei(fără Cârlibaba), mai mare parte a Bucovinei și orașul Cernăuți,
precum și părți din districtele Ciudei, Siret, neținând cont de înțelegerile stabilite cu România.
Storojineț, situate pe malul drept al râului Siret. În urma unor tratative îndelungate, la 17
Experții austrieci considerau că varianta a treia august 1916 a fost semnat la București un tratat
se apropia cel mai mult de o departajare a Bucovinei secret între România și țările Antantei, prin care
după criteriul naționalităților. Constatau totuși că Franța, Anglia și Rusia recunoșteau drepturile
restul Bucovinei rămase la Austria ar fi suportat României asupra teritoriilor românești din
imense consecințe economice, politice și culturale și Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș și
cu greu și-ar mai fi păstrat un statut de autonomie. Bucovina.
Trebuie subliniat faptul că în toate aceste Acest tratat prevedea la articolul 4, că: „linia
cazuri nu se ținea cont de specificul așezării de hotar va începe de la Prut, de la un punct al
localităților românești de pe cursul superior al frontierelor actuale între Rusia și România, aproape
râurilor Suceava și Siret, unde mai multe sate se de NOUA SULIȚA, și va urca până la granița
întindeau pe ambele maluri ale râurilor respective. Galiției, la întâlnirea Prutului cu Ceremușul. De aici
Dacă ar fi fost aplicată prima sau a doua va urma frontiera dintre Galiția și Ungaria până la
variantă, satele de pe malul drept al Sucevei ar fi punctul Steag(cota 1655)”.
revenit României, iar cele de pe malul stâng ar fi Astfel, Rusia își moderase pretențiile asupra
rămas în continuare Austriei. În cazul aplicării celei acestei provincii și, prin respectivul tratat, acceptase
de-a treia variante, noua frontieră ar fi dezmembrat ca, în cazul unui final victorios al războiului, să
mai multe sate românești, precum Ropcea, obțină doar Bucovina dintre Prut și Nistru, restul
Iordănești, Carapciu, Prisăcăreni, Ceamenca, dar și teritoriului, inclusiv orașul Cernăuți urmând să se
orașul Storojineț. unească cu România.
Mersul evenimentelor din timpul războiului au În contextul agitatului an 1918, la 27
zădărnicit speranțele autorităților austriece de a octombrie 1918 a avut loc la Cernăuți o adunare a
atrage România în război de partea lor, iar discuțiile reprezentanților românilor bucovineni, care s-a
privind eventualitatea cedării teritoriale în Bucovina proclamat Constituantă. La această mare adunare s-a
nu au mai fost puse în practică. decis „Unirea Bucovinei integrale cu celelalte țări
Totuși, însuși faptul elaborării acestor variante românești într-un stat național independent” și
denotă că, și după 140 de ani de stăpânire austriacă, avansarea spre acest scop în deplină solidaritate cu
autoritățile de la Viena recunoșteau caracterul românii din Transilvania și Ungaria.
românesc al Bucovinei și dreptul României de a În aceeași zi au fost aleși 50 de membri în
obține cel puțin o parte din această provincie, Consiliul Național Român și a fost creat un comitet
populată compact de români. executiv al cărui președinte a fost ales marele patriot
În timpul războiului au fost elaborate și câteva bucovinean IANCU FLONDOR. La 11 noiembrie
proiecte rusești de anexare a Bucovinei la Imperiul 1918, armata română a intrat în Cernăuți, iar în zilele
Rus. Primul proiect propunea încorporarea următoare a luat sub control tot teritoriul Bucovinei.
Bucovinei întregi la Rusia și a fost propus la În ședința Consiliului Național Român din 12
mijlocul lunii ianuarie 1915 de generalul locotenent noiembrie 1918 s-a votat legea fundamentală
F. VEBEL, care considera că ar fi fost foarte dificil provizorie privind puterea executivă în Bucovina. În
să se traseze frontiera pentru o împărțire în două a aceeași zi s-a constituit guvernul Bucovinei în frunte
Bucovinei, întrucât în sudul provinciei exista „un cu IANCU FLONDOR(președinte). În ziua de 25
amestec de etnii”. noiembrie s-a completat componența Consiliului
Al doilea proiect a fost propus de unul dintre Național Român cu încă 50 de membri, inclusiv 12
experții principali ai Ministerului Afacerilor Externe refugiați bucovineni.
al Rusiei în chestiunea Bucovinei și Galiției. La 28 noiembrie 1918 s-a întrunit Congresul
Documentul a fost semnat după tratatul secret General al Bucovinei, care a hotărât: „ unirea
de la București, din august 1916, tratat prin care necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile
Antanta recunoștea dreptul României asupra ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu
Bucovinei până la râul Prut. Autorul proiectului Regatul României.”
insista ca Cernăuții și o parte a Bucovinei să rămână După aproape un an de negocieri în cadrul
în stăpânirea Rusiei. Conferinței de Pace de la Paris era recunoscută
La sfârșitul anului 1916, arhiepiscopul oficial unirea Bucovinei cu România.
Harkovului, ucrainean filorus, a elaborat un proiect
ce presupunea anexarea Bucovinei întregi la Rusia. Col.(r) IOAN ABUTNĂRIȚEI

11
SURÂSUL BUCOVINEI

AL. FLORIN ŢENE însemnat de lucrări în proză, dialogi, închinaţi unui


grup de prieteni ai săi. Quintilian, la începutul
secolului I d.Ch., teoreticianul retoricii, semnalează
paleta diversă a preocupărilor şi scrierilor lui
Seneca, amintind şi de succesul acestor dialogi.
(Quintilian, Institutio Oratoria, 10, 1, 128:„ a scris
aproape în toate genurile literare, căci avem de la el
discursuri, poeme, epistole şi dialoguri”-traducere
de Maria Hetco, Editura Minerva. B.P.T., Bucureşti,
1974, vol.3, pg.190. ).
Ca reprezentant al stoicismului târziu Seneca,
potrivit eticii sale, susţinea că omul trebuie să se
Seneca sau homo sapiens (erectus) supună destinului în viaţa exterioară, dar poate visa
robul destinului la o independenţă interioară, a eului, păstrând
distanţă spirituală faţă de evenimentele care-l târăsc
Lucinus Annaeus Seneca a trăit ( c.4 î.Ch.-65 şidispreţuind bunurile materiale. Concepţiile sale
d.Ch.), şi a scris sub efectele unui sistem politic şi etice au influienţatcreştinismul timpuriu. Împotriva
social instaurat la Roma după anul 27 î. ch., inclusiv stoicismului lui Seneca şi a altor filozofi a scris
fiind influenţate de schimbările survenite în Sextus Empiricus, ce a trăit în secolul al II d. Ch.,
comportamentul şi mentalitatea locuitorilor acestei medic şi filozof grec. În scrierile sale „Schiţe
metropole. Era perioada când Octavian August pyrrhoniene “ şi „Contra învăţaţilor “ şi mai ales în
instaurase regimul monarhic absolut asuns sub falsa „Contra dogmaticilor “ îşi îndreaptă critica
mască a principatului. Acest regim se caracteriza împotriva stoicismului şi epicurismului,
prin faptul că monarhii dispuneau de imperium reprezentând o sinteză a scepticismului antic şi o
proconsulare maius conform lui Eugen Cizek în preţioasă sursă de informaţii asupra filozofiei
Epoca lui Traian. Împrejurări istorice şi probleme greceşti în general, dar şi latine. În opera sa se
ideologice, ( Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, găsesc germeni ai logicii propoziţiilor.
Bucureşti, 1980, pp.124-125. ) , ce garanta Stoicismul roman a fost reprezentat de Seneca,
conducerea armatei, controlul tuturor teritorilor din Epictet, marc Aureliu. Acest current a promovat o
afara Romei. Discuţiile având idei originale se concepţie predominant materialistă în filozofia
dezbăteau in arto, adică în grupuri restrânse, căci naturii şi o bnoseologie senzualistă. În logică, stoicii
absolutismul interzicea exprimarea liberă a opiniilor au fost precursorii calculului propoziţional. Etica
în faţa ascultătorilor, în piaţa publică sau în for. stoică reflectă criza sistemului social al epocii,
În perioada de care facem vorbire Seneca era (sclavagismul), exprimând refugiul într-un ideal
homo nouus, adică om nou în senat, un fel de iluzoriu.„Înţeleptul “ trebuie să trăiască, susţineau
consiliu suprem aristocratic al „foştilor magistraţi stoicii, „potrivit raţiunii “, să stârpească „pasiunile
tradiţionali “ ce venea de pe vremea Republicii. Însă “(durerea, frica, pofta şi plăcerea), să considere
Seneca nu şi-a exercitat activitatea numai în virtutea ca un singur bun adevărat, iar bogăţia,
domeniul politicii, ci şi în domeniul scrisului. Fiind Gloria, sănătatea, etc. ca lucruri neimportanmteşi
un scriitor de o fertilitate considerabilă, alcătuind o „indiferente “. Omul ( sapiens ) trebuie să se supună
operă deosebită şi amplă în literatura latină. Din destinului. Exaltarea datoriei, promovarea în
păcate, numeroase lucrări ale sale s-au pierdut, mai sociatate a fermităţii în faţa vicisitudinilor vieţii
ales acele tratate ce abordau ştiinţele naturii sau cele constituie moştenirea pozitivă a moralei stoice, idei
ce studiau instituţiile altor popoare, aplecându-se cu promovate şi de Seneca. În stoicismul târziu (
osârdie asupra istoriei egiptenilor, acestea fiind perioadă în care a trăit şi Seneca) s-a accentuat latura
„opuscule de etică “, cum eraMoralis philosophiae idealistă, fatalistă şi religioasă a doctrinei, care, sub
liber ( Carte de filozofie morală ). Se pare că aceasta această formă, a influenţat începuturile
este cea mai închegată şi sistematică dintre scrierile creştinismului.
sale. Prin temperament Seneca n-a fost un filozof, ci Seneca crede într-un dialog între corp şi suflet,
scriitor preocupat de filozofie. Aşa cum şi Traian în care sufletul ar răspunde prin judecata
Diaconescu îl aprecia în studiu introductiv la Lucius conştientă, aceasta fiind esenţavieţii.
Annaeus Seneca, Tragedii,vol.I, ( Editura Univers, Logica lui include şi gnoseologia. La naşterea
Bucureşti, 1979.). Seneca, pe lângă epigrame şi individului tabula rasa, conştiinţa umană ar
tragedii, a scris o amplă corespondenţă filoziofică cunoaşte prin percepţii moştenite cu putinţa
expediată prietenului său Lucilius, ce s-a constituit reflectării fidele a mediului înconjurător. Raţiunea
în opera sa ce mai importantă, Apokolokyntosis, un omenească ar controla şi disciplina viaţa afectivă pe
opuscul care ironiza memoria împăratului Claudiu, baza reprezentărilor comprehensive, percepţiile ce
după ce acesta a decedat, inclusiv şi un număr poartă germenii adevărului.

12
SURÂSUL BUCOVINEI

Seneca are o preocupare deosebită faţă de normă stimulativă, şi îl apeciază ca realitate istorică.
conexiunile dintre noţiunişi de notele particulare Nicolae Mircea Năstase în „Conceptul de libertate
care „exprimă proprietăţile conceptelor “. În “De la Seneca “ publicat în „Culegere de studio de
beneficis “( 2, 34-35) Seneca afirmă că conceptele n- civilizaţie română “ ( Bucureşti, 1979, pp.77-93)
ar reprezenta corpuri, cum susţineau stoicii de precizează că libertas dobândeşte la Seneca mai
dinaintea lui. Faptul că apreciază conceptele drept multe sensuri şi echivalează nu numai cu libertatea
cuvinte şi ordonări ale sufletului, se preocupă de interioară, ci şi cu judecarea corectă a defectelor
departajarea sensurilor, de lămurirea procedeelor şi prietenilor, chiar cu o cunoaştere solidă a tainelor
categoriilor logice, cum subliniază P.Grimal în naturii.
“Place et role du temps dans le philosophie de Seneca nu a fost un un clasic, ci, mai degrabă
Seneque “ în “ Revue des EtudesAnciennes, 7o, un non-clasic, dacă nu un anticlasic, cum îl
1968, pp. 92-100“. recomandă stilul prozei sale. El a fost un spirit
La Seneca însuşi timpul se structurează în romantic ca temperament şi a aparţinut curentului
raport de moravuri, iar durata internă a perceperii stilistic numit stilul nou. Acesta se caracteriza prin
evenimentelor se prezintă cea mai importantă faţă de asimetrie, culoarea poetică, concizia, patetismul,
cea exterioară. El explică detailat că timpul rău prelungind vechiul asianism literar şi ilustra
consumat se comprimă până la aneantizare, cum constituirea unui neoasionism.
reliefează în „De brevitate vitae “. Timpul este Scriitorul-filozof roman prin concepţia sa
incorporal, dar se corporalizează prin trăirea intensă despre viaţă a promovat rolul destinului în viaţa
a prezentului. Gândirea lui Seneca asupra timpului homo erectus, acesta fiind robul întâmplării şi trăind
se stratifică pe două niveluri. Primul implică o într-un „însemnat izvor de nelinişti: grija de a-ţi
inspiraţie epicureică şi este refuzul trecutului, alcătui o mască, spre a nu arăta nimănui chipul tău
aşteptării anxioase a viitorului şi scurgerii inutile a adevărat “. ( „Să trăim cu simplitate; să alternăm
prezentului. La cel de-al doilea nivel, scriitorul- întâlnirile cu singurătatea “).
filozof elimină idealul epicureic al plăcerii şi
propune acţiunea continuă, care să se contrapună Al.Florin Ţene
timpului neantizat al inacţiunii, acţiune de obârşie
stoică şi menită să conducă spre echilibrul interior
authentic.
Seneca aderă la fatalismul stoic, însă susţine că VASILE DIACON
omul poate deveni liber şi controla soarta, dacă o
acceptă cu seninătate.(De brevitate vitae- Despre
viaţa scurtă, 15, 5. ). Astfel libertatea există numai
fiindcă există necesitatea. El preconizează nu atât
„extirparea pasiunilor “- cum ar fi: plăcerea, mânia,
ambianţa, durerea, gelozia,- cât controlarea lor foarte
fermă.(De ira-Despre mânie, 1, 7, 2 ). În mod sigur
el consideră virtutea ca unică valoare a vieţii fericite,
ne evitând hedonismul (gr.hedone-plăcere )
grecului Epicur. Dar Seneca nu-şi limitează sfaturile
la abţineri, la ataraxie, la tranquillitas, ci obţinerea
liniştei prin practicarea virtuţilor. O monografie model
În operele de la bătrâneţe Seneca în scrisorile
către prietenul Lucilius combate cu stăruinţă teama După cum este cunoscut, cercetarea istorică
de moarte şi de orice fel de boli şi dureri. În sine locală are în istoriografia românească o vechime
moartea n-ar constitui nici un bine nici un rău. El nu considerabilă. Prima lucrare de acest gen a apărut în
admite supravieţuirea sufletelor decât cu ezitări şi 1855, Istoria Câmpulungului, prima residență a
exclusive pentru spirite de elite. României, semnată de C.D. Aricescu, urmată în
În „Epistole “spune: „Adevăratul înţelept, nu e 1858 de Bukur, istoria fundării Bukureștilor a lui
supus niciunei vătămări, întrucât nu are însemnătate Alesandru Pelimon și de cartea lui F. Klein, Die
câte săgeţi îl ţintesc, de vreme ce el rămâne de-a Herculesbader nächst Mehadia; în 1878 B.
pururi neclintit “. Iar în „De constantia sapients- Petriceicu-Hasdeu publica Originile Craiovei 1230-
Despre constanţa înţeleptului, 3, 5 „ spune că” 1400, iar în 1881, apărea Ploiescii în 1881. Studiu
sufletul înţeleptului este dârz şi adună în el putere, socialu și economicu, semnat de Sabinu Mir.
încât nici o vătămare nu-l clinteşte”. Spre deosebire Nicorița. După acest an, numărul monografiilor
de alţi stoici, cum demonstrează P. Grimal în locale crește; mai ales după 1903 când Ministerul de
„Seneque “, Seneca nu consideră că înţeleptul ar Interne publică Programul monografiei unei
reprezenta un mit al raţiunii, ci ar constitui doar o comune rurale, pe care l-a trimis tuturor primăriilor,

13
SURÂSUL BUCOVINEI

preoților și învățătorilor din țară. În baza lui, a Die letzten 50 Jahre eines buchenlandschwäbischen
apărut, în 1904, N. A. Bogdan, Orașul Iași Kolonistendorfes in der Lebenschronik des
odinioară și astăzi, urmată de multe altele. Schuldirektors Christoph Entian und den
Mult mai târziu au apărut lucrări teoretice cu Auszeichnungen des Bauern Johann Albus,
sfaturi concrete privitoare la modul cum trebuie Esslingen, 1989; Irma Bornemann, Paula
realizate astfel de monografii locale, precum N.A. Tiefenthaler, Rudolf Wagner, Czernowitz. Eine
Constantinescu, Planul unei monografii de istorie Stadt im Wandel der Zeit, Stuttgart–München, 1998;
locală, 1935; H.H. Stal, Tehnica monografiei Ernst Walter, Erinnerungen an Althütte –
sociologice, 1935, și Monografia unui sat. Cum se Bukowina, Augsburg Querfurt, 2002; Kurt Rein,
alcătuiește spre folosul Căminului Cultural, cu o Waldemar Rademacher, Fratautzer Heimatbuch,
prefață de D. Gusti, 1937. München, 2005.
În Bucovina, începuturile acestui tip de După război, mai exact după aproape trei
cercetări se situează în anul 1874, când F.A. decenii, apar câteva monografii, care reţin în mod
Wickenhauser publica, la Viena, Bochotin, oder deosebit atenţia: G. Muntean, V. Cârdei, Bilca, o
Geschichte der Stadt Cernäuz. Acestuia i-a urmat, aşezare din Valea Sucevei, 1971; Procopie Jitariu,
în 1886, Victor Prelicz, cu Geschichte der Stadt Monografia folclorică a satului Berchişeşti, judeţul
Sereth und ihre Alterthümer. Peste mai bine de zece Suceava, 1973; N. Cojocaru, Pârteștii de Sus. O
ani, aveau să apară încă patru lucrări de aceeaşi aşezare din Bucovina. Monografie folclorică, 1980;
factură: Emanoil Grigorovitza, Târgul Dragoş Luchian, Rădăuţi, vatră românească de
Storojineţului, 1897; D. Dan, Straja şi locuitorii ei. tradiţii şi înfăptuiri socialiste, 1982; Dragoş
Studiu istoric, topografic şi folcloric, 1897; D.A. Luchian, Un sat de pe Valea Sucevei, Frătăuţii-
Sturdza, Die russische Münze Sadagura, 1898; Vechi, 1986; Ion Marţolea, Udeşti. O comună din
Johann Polek, Die magyarische Ansiedlungen Ţara de Sus, 1986; Ilie Colan, Horodnicul de Jos,
Andrasfalva, Hadikfalva und Joseffalva in der străvechi sat bucovinean, 1989; V. Diacon, Vechi
Bukowina, 1899. așezări pe Suha Bucovineană, 1989.
După Unire şi până la al Doilea Război Începând cu 1990, cercetarea istorică locală
Mondial, cercetările monografice locale continuă, intră într-o nouă fază și un număr tot mai mare de
remarcabilă fiind lucrarea lui Simion Reli, Oraşul localități din provincia istoric dobândesc
Siret în vremuri de demult, 1927, căreia i-au urmat monografii: Gura Humorului, Dărmăneşti, Siretul,
Al. Bocăneţ, Istoria oraşului Cernăuţi pe timpul Soloneţul, Suceava, Pârteştii de Jos, Sadova, Putna,
Moldovei, 1929; Alfred Klug, Die Besiedlung von Volovăţul, Fundu Moldovei, Mănăstirea Humorului,
Bori, 1935; C. Loghin, Cernăuţii, 1936; Elena Botoşana, Arbore, Părhăuţi, Vama, Baineţ,
Găinaru Costache, Monografia comunei Burdujeni, Suceviţa, Cupca, Crasna, Muşeniţa și, evident,
1936; T. Cristureanu, Suceava, 1937; Constantin multe altele.
Milici, Monografia comunei Soloneţ din punct de În nordul Bucovinei, doar două lucrări de acest
vedere geografic şi istoric, 1937; Valerian Doboş- gen ne sunt cunoscute şi anume Ion Nandriş,
Boca, Din trecutul Sucevei, 1938; Gh. Mihuţă, Gheorghe Nandriş, Satul nostru Mahala din
Costin Lucian, Monografia satului Lisaura, 1939; Bucovina, Sibiu, 2001; Vasile Bizovi, Boianul,
Ioan Simionescu, Vatra Dornei, 1939; D. Timu, Cernăuţi, 2005.
Monografia comunei Valea-Seacă, judeţul În anii din urmă a apărut o serie de lucrări cu
Câmpulung, 1939. caracter monografic foarte serioase asupra unor
Cercetarea monografică a locurilor natale, pe așezări bucovinene care nu aveau încă o „certificare”
care germanii s-au văzut nevoiţi să le abandoneze, a istorică asupra devenirii lor ca entități
continuat şi după război, un prim studiu Illischesti administrative. O astfel de așezare a fost, până anul
im Buchenland – heute, a apărut în trecut, satul Pojorâta din fostul ocol al
„Südostdeutsche”, München, 1956, iar zece ani mai Câmpulungului Moldovenesc, astăzi cunoscuta
târziu Franz Wiszniowski publica Radautz die comună cu același nume. Momentul a fost marcat de
deutscheste Stadt des Buchenlandes, Waiblingen, apariția unei deosebit de documentate lucrări
1966. semnată de Viorica Cernăuțeanu, Pojorâta
Remarcabil este interesul întreţinut în acest Bucovinei. File de istorie, Suceava, 2017, 586 p.
domeniu de către unele cercuri ale germanilor Autoarea, originară din Valea Boului (Paltinul)
bucovineni, care a determinat apariţia lucrărilor lui a aceluiași district câmpulungean, istoric de formație
Rudolf Wagner, Bori, Karlsberg und andere și, mai ales, de o deosebită vocație și remarcabil
deutschböhmische Siedlungen in der Bukowina, talent, împământenită cu aproape cinci decenii în
München, 1982; Irma Bornemann, Paula urmă în Pojorâta, a făcut o deosebită pasiune pentru
Tiefenthaler, Bukowina, München, 1986; Irma studiul trecutului și civilizației acestei așezări,
Bornemann, Die Buchenlanddeutschen, Bonn, publicând mai întâi, în 2007, o interesantă lucrare cu
1986; Alwin Schneikart Fratautz und seine Lehrer. caracter etno-folcloric, Pojorâta – izvoare ale

14
SURÂSUL BUCOVINEI

trăiniciei, apărută în două ediții (2007 și 2012), al Câmpulungului bucovinean, a candidat


dovedindu-se o excelentă cunoscătoare a realităților independent pentru același parlament vienez,
locale de acest gen. învingând candidați români. Simpatia deosebită de
Ținând aproape de „canoanele” impuse de care se bucura acesta a determinat o delegație de
școala sociologică diriguită de Dimitrie Gusti, români câmpulungeni, din care făcea parte și
autoarea realizează în Pojorâta Bucovinei o lucrare primarul Raia din Pojorâta să se deplaseze la Bruck
de mare interes pentru istoria Bucovinei. Asemeni an der Mur, din Stiria (Austria), pentru a-i propune
lucrărilor de gen, monografia Pojorâtei debutează cu să accepte această candidatură.
descrierea caracteristicilor fizico-geografice ale Aspectelor demografiei locale și peisajului
Depresiunii Pojorâta, apoi discută toponimia etnic, - germanii alcătuind aici o importantă colonie:
înregistrată pe teritoriul comunei și din împrejurimi, Luisenthal -, le-au fost alocate pagini consistente.
neuitând de oronimele Rarău și Giumalău sau În ordinea firească, cronologică, este tratată
hidronimul Moldova. Pentru originea oiconimului apoi perioada primului război mondial și cea
Pojorâta, face trimitere la tradiția populară, care interbelică, cu reforma agrară și activitățile
susține că în vechime satul se numea Pogorâta, de la economice printre care își găsesc locul activitățile
Coborâta, dar și la puncte de vedere autorizate (T. industriale, mineritul și cele forestiere, din domeniul
Balan, I. Iordan, C.C. Giurescu), precum că numele cărora ne-a reținut atenția cum, în perioada 1897-
ar veni de la pojarnă, care ar însemna „poiană făcută 1900, a fost împădurit cu lariță (zadă) Muncelul
de mâna omului”, ori de la pojar, cu semnificația Pojorâtei, cărându-se pe munte pământ roditor cu
„de loc de strajă”, așezarea Pojorâta fiind atestată gălețile tocmai din sat. Nu lipsesc meșteșugurile,
documentar abia în anul 1696. Nu uită să discute și comerțul și, evident, agricultura.
oiconimul Valea Putnei, numele satului component Viața politică interbelică, bătălia partidelor și
al comunei Pojorâta. organizațiilor politice pentru a accede la putere are
În studiul istoric propriu-zis este analizată o pagini consistente, ca și activitatea administrativă,
lungă perioadă de timp, de la preistorie până la instituțiile sanitare și asistența socială sunt atent
epoca prefeudală, când este menționată și ocupația prezentate.
poloneză asupra regiunii, din anii 1690-1699. Odată Perioada 1941-1947 este tratată distinct,
cu ocupația austriacă, sursele documentare sunt mai accentul căzând și pe aspecte privind cel de-al
numeroase, informații bogate găsește autoarea în Doilea Război Mondial, fiind scoase în evidență
Descrierea Bucovinei a generalului Gabriel Splény, toate nenorocirile abătute peste săteni, pricinuite, fie
în cunoscutele hărți austriece realizate de maiorul de germani, fie de sovietici.
Büschel, în interesanta descriere a lui Balthasar Cum era de așteptat, autoarea a rezervat o
Hacquet, spațiu larg fiind acordat Ocolului importantă secțiune anilor de regim comunist, în a
Câmpulung Moldovenesc pe al cărui teritoriu se afla cărei perioadă de început 1945-1947 este urmărită
și satul Pojorâta. efervescența politică, apoi migrația spre „partidul
Începând cu anul 1775 este tratată pe larg vremii” (PMR). Notează și întreabă Viorica
perioada cât satul a stat sub ocupație austriacă, Cernăuțeanu: „În anii următori,puțini din membrii
momente importante fiind cele legate de colonizarea partidelor istorice vor rămâne fideli idealurilor din
în localitate a unui important număr de germani partidele lor. Mulți oportuniști vor migra spre
aduși pentru a munci în întreprinderile miniere ale «partidul unic». Putem să-i condamnăm că s-au
lui Anton Manz de Mariense (cu începuturile la adaptat vremurilor?” Sunt analizate alegerile din
Iacobeni, în 1783), în care scop a fost întemeiată o noiembrie 1946, cele din martie 1948, aplicarea
așezare de 140 de case, construite de către soldații reformei agrare; pune în evidență mișcarea de
austrieci în anul 1807, în Pojorâta, pentru 140 de rezistență anticomunistă, organizația clandestină
familii de băieși. Problemele legate de mineritul din „Rugul aprins”, în frunte cu starețul Agaton de la
zonă sunt analizate plecând de la raportul făcut de Schitul Rarău, și multe alte aspecte.
Balthasar Hacquet ca urmare a vizitei sale în Pe larg sunt analizate problematicile ce țin de
Carpații Dacici, făcută între 1788-1789. viața spirituală și culturală. Învățământul are tradiții
Nu este neglijată participarea localnicilor la însemnate la Pojorâta, autoarea amintind și faptul că
lupta, alături de locuitorii ocolului câmpulungean, încă din secolul al XVIII-lea, pentru întreținerea
pentru apărarea drepturilor conferite de voievozii școlilor, fiecare preot de mir și diacon avea obligația
Moldovei de-a lungul vremurilor. de a da episcopului din Mitropolia Iașilor câte 4 fl și
Sunt discutate pe larg pecețile sătești, atribuțiile 30 kr pe an și că în 1782 voievodul Grigore Ghica a
vornicului, aspecte privind viața politică după anul dispus ca mitropolitul să se îngrijească de școli,
1840, când districtul Câmpulungului era reprezentat demonstrând prin aceasta că ideea constituirii unui
în Parlamentul de la Viena de către deputatul Miron fond special pentru susținerea lor materială nu a
Ciupercovici, ajungând să analizeze și epoca în care aparținut lui Spleny, așa cum se afirma „cu atâta
contele Franz de Bellegarde, fost căpitan districtual

15
SURÂSUL BUCOVINEI

obstinație de cei care voiau să demonstreze cât ION PACHIA-TATOMIRESCU


«bine» ne-a adus stăpânirea austriacă”.
Viața religioasă, bisericile și monumentele „Aşezământul“ celor patru sute (de handicapaţi)
religioase sunt alte probleme tratate in extenso în
acest capitol al culturii, urmat fiind de discutarea Distinsul Receptor – ce
formelor de manifestare a spiritualității populare: aştepta, din anul 2016,
arhitectura, arta prelucrării lemnului, costumul secundul volum al romanului-
popular, datini și obiceiuri, precum și lirica document, Un securist de
populară, nefiind uitate nici activitatea cultural tranziţie – este luat prin
artistică și sportivă. surprindere de romancierul
În ultimul capitol al cărții, Destine și valori, Gheorghe Andrei Neagu,
sunt făcute portrete unor personalități cu care se nicidecum cu vreo „continuare
mândresc localnicii: monahul scriitor Iraclie Ion securisticos-tranziţională“, ci
Flocea, cercetătorii Silviu Corlățan și Ion Bălan, cu un alt excelent op epic,
fizicianul universitar Dragoș Blănariu, pictorița Aşezământul (Iaşi, Editura
Lidia Crainic, poetul Mihai Lițu, poetul popular StudiS [ISBN 978-606-48-0004-6], 2018 (pagini A-
Orest Suflețel, Dragoș Iliescu, cercetător și artist 5 : 242), dedicat unui microgrup social, nu dintr-o
plastic, Zenovia Țâmpău, rapsod popular, Ionela- altă „tabără a damnaţilor“ (v. supra), ci, de data asta,
Corina Macovei-Chersan, cadru universitar, poetul dintr-un aşezământ a patru sute de handicapaţi,
George Bodea și alții. aşezământ care pare a se metamorfoza, în ultimă
Volumul beneficiază de un impresionant aparat instanţă, într-un personaj-poliedru / catadioptru
critic: 1734 de note, nouă capitole din cele zece ale (concept asupra căruia am stăruit mai sus, pe când
lucrării conțin anexe diverse și material ilustrativ am supus analizei noastre un alt roman valah-paradoxist,
sugestiv, fotografii de epocă și din apărut în anul 2017, «Satul dintre blocuri», de Marian
contemporaneitate iar în final sunt rezumate în Drumur),
limbile germană, franceză și engleză, cărora li aşezământ care, prin transsimbolizare
adaugă o consistentă bibliografie. (ori „inducţie“ / „deducţie“ epic-paradoxist-
Este de remarcat minuțiozitatea și acribia de semantic-sincretică şi putere „oglinditor-holonică“),
care dă dovadă Viorica Cernăuțeanu atunci când se trimite la diverse cancere – între care, cel mai
apleacă asupra documentelor de arhivă, a surselor, în periculos fiind cancerul corupţiei −, „ameninţându-
general, și deosebita corectitudine în interpretarea și se“ nu numai sănătatea administrativ-economic-
redarea acestora. Spune autoarea în câteva politică a davei / urbei din zona carpatic-orientală a
Considerații preliminare: „Urmărind firul izvodit de provinciei Moldadava > Moldova, urbe
vremuri, de la începuturi puțin cunoscute la starea (Comăneşti, pare-se, nu Piroboridava / Focşanii de
actuală a comunității a fost nevoie de căutări cu domiciliu auctorial în anotimpul prezent),
migală și răbdare. Principiile care au stat la baza „cu gară“ şi „cu industrie a vinului“, şi „cu
acestei lucrări au fost imparțialitatea de a reda spital orăşenesc“, şi „cu aşezământ pentru
adevărul fără patimă, distorsiuni și ascunzișuri”. Iar handicapaţi în vecinătatea din spate“ etc., ci şi
scriitorul Ion Filipciuc, în scurtul său Cuvânt înainte, „sănătatea“ întregii piramide sociale din România
notează: „Râvna autoarei s-a prelungit o viață de om segmentului temporal-naratologic, 1981 – 1989.
și chiar cel mai încrâncenat cititor va recunoaște
spășit că viața unui muritor poate fi fermecată și
ferecată cu multă înțelepciune, pentru mai mulți ochi
și pentru cât mai multe suflete, într-o carte mai
îndestulată decât toate bogățiile acestei lumi”.
Recunosc: am citit această carte pe nerăsuflate,
cu emoție, după care am revenit asupra ei cu
creionul în mână. Și trebuie să afirm cu voce tare că
indiferent de ceea ce a mai a scris sau va mai scrie
Viorica Cernăuțeanu, această lucrare, o monografie
model, îi asigură perenitatea în istoriografia
bucovineană.

Vasile Diacon

16
SURÂSUL BUCOVINEI

Asupra problematicii romanului Aşezământul, autograf, datând chiar din Ziua Statelor Unite ale
de Gheorghe Andrei Neagu, s-a pronunţat, „mai întâi Americii, 4 iulie 2018... ?
şi-ntâi de toţi“, „ieşeneşte“ şi la «2 iunie, 2018», D. R. : Ţin să precizez, Maestre I. P.-T., că
criticul / publicistul Marius Chelaru, însă nicidecum fotografia bine-prelucrată computeristic a
„fixând tipologii“ ca „din vreun avion călinescian“, romancierului în discuţie, de pe faţa a patra de la
în prefaţa O lume în care sfoara vieţii este mai tartaj, fotografie în care se reliefează – „la o neatentă
întunecată ca noaptea (pp. 3 – 6), de unde ne privire“ – nişte „trăsături sadoveniene“, neapărat-
îngăduim a oferi Distinsului Receptor două ariadnice trimiţătoare la clasica fotografie din manualele
excerpte (căci altele de-ar mai fi, totuşi, s-ar mai şcolare a celebrului autor al romanului istoric
povesti): Creanga de aur (din anul 1933), am descoperit-o
«...în Aşezământul, pătrundem într-o altă lume [...], după ce încheiasem expertiza-mi grafologică,
cea a suferinzilor de diverse handicapuri» (p. 3); «Este o neinfluenţându-mă, aşadar, în vreun fel.
lume plină de cotloane şi unghere în care pare că I. P.-T. : Şi amprentele auctorial-neaguan-
„lumina“ nu pătrunde mai deloc sau când ajunge e fotografice, şi cele din text-autograful caligrafiat de
murdărită de un fel de gri, pe care personajele îl acceptă romancierul Aşezământului, dintotdeauna, se
fiecare în felul lui, descrisă într-un vocabular crud, direct. armonizează ca la orice personalitate puternică de pe
Aici cei din afară profită de cei internaţi, care profită şi ei, planeta noastră... Era cât pe-aci să zic: „vizitată“ /
cei care pot, unii de alţii. Dramatismul şi nefirescul sunt „locuită“ de Geniu...!
„normalul“ în „Aşezământ“, descris în culori pe care le- D. R. : M-a frapat în primul rând semnătura : N
am putea asemui unui tip de naturalism în tonuri crude. eagu, cu iniţiala / majuscula susţinătoare de spirală
Personajele, deşi nu au toate „parte“ de „portrete“ „turtită perfect-simetric dinspre poli“ şi cu grupul
detaliate, majoritatea fiind abia schiţate, definite mai „detaşat“ al celor patru litere, eagu, conţinut de
curând prin atitudinile / faptele lor sau felul în care sunt prima jumătate de spirală, „elipsoidată“, s-ar putea
sau nu la mâna altora, îşi găsesc un loc al lor în „tabloul“ spune, ceea ce indică: romancierul / poetul / eseistul
acestei lumi în care culoarea maladivului, a / publicistul Gh. A. Neagu este : o puternică
pestilenţialului sunt dominante [...]. Factorul politic [...] personalitate „foarte sigură pe sine“,
pare a fi, în final, doar un alt aspect folosit în construcţia „încrezătoare“, pe care te poţi baza, dar, în acest
naraţiunii, nu este determinant, deşi ne întâlnim cu Cuptor-2018, firesc-pendulatorie : „între încredere
politruci, securişti ş. a., ori cu Daniel [Ştefan, director la şi absenţa acesteia“; „între vitalitate şi
„Aşezământ“], numit politic.» (p. 5 sq.). temperanţă“; „cu optimismul în franje“; „între
Distinsul Receptor (infra, sub sigla D. R.): Vă elansare / narcisism / dionisiac şi modestie /
mulţumesc, Maestre, pentru îngăduinţa de a-mi apolinic, dar mereu în căutarea bisectoarei“;
permite să citesc, de-alaltăieri şi până la chindia de I. P.-T. : Ai văzut, vezi destule şi obiective...!
astăzi, aşadar, mai înainte − cu nu se ştie câte luni − Buclele literelor − ori, şi mai bine-zis, bucălăi-
de-a intra şi în vitrinele librăriilor din urbea noastră, literele − ce-ţi spun despre Gh. A. Neagu... ?
noul roman, Aşezământul, de Gheorghe Andrei D. R. : Este locuit de Demiurg la masa de scris
Neagu, şi, totodată, căci altfel, imposibil ar fi fost, şi sociabil la masa de prânz, ori relaxat, spontan,
de a-i supune analizei grafologice autograful – de sensibil, acceptă critica „specializat-autorizată“,
captatio benevolentiae − pe care „nou-ceahlăuanul“ dar e şi „gata“ să se dueleze, rămânând permanent
prozator vi l-a aşternut pe prima pagină (pentru că „plin“ de geniul imaginaţiei, al bogăţiei
„pagină de titlu“ nu există din cauza neinstruiţilor imaginative, al imagologiei...
editori-tipografi) şi de a face astfel − lui Gh. A. I. P.-T. : Dar pelasgo- > valaho-zalmoxiana
Neagu − un portret dinspre caligrafia-i... ! literă Thothymos, adică semnul T / t, din „alfabetul
Într-adevăr, m-a luat prin surprindere acest Aethicus“, transmis de la anul 466 d. H., prin
romancier de marcă euro-naţională iţit în priveliştea Cosmografie, de Aethicus de Dacia, ce ţi-a mai spus
tornadei de hârtie, la un an-doi de la Revoluţia ... ?
Anticomunistă Valahă din Decembrie 1989, chiar în D. R. : Mi-a certificat că-i o personalitate
provincia statului modern al României, Moldadava > determinată, entuziastă până la sacra încăpăţânare
Moldova aparţinătoare dintotdeauna de Dacia Nord- pozitiv-creatoare, cu o voinţă de oţel..., îndeosebi,
Dunăreano-Pontică, pentru că, tipărindu-i-se, în anul primăvara şi vara, dar i se diminuează (voinţa,
2016, primul volum al romanului Un securist de bineînţeles) de la echinocţiul de toamnă şi până la
tranziţie, m-aşteptam ca în anul în 2017, ori până în echinocţiul de primăvară, permiţând glicemiei „să
acest anotimp cu bine-temperat-încinsul Cuptor al atingă acele cote alarmante“, încât romancierul Gh.
lui 2018, să publice volumul secund... A. Neagu este sancţionat de Zalmoxe / Samoş-
Ion Pachia-Tatomirescu (infra, sub sigla I. P.- Întâiul, nemuritor-marele medic-rege din care
T.): N-ai pentru ce, Distinse Receptor... ! Spune-mi, descinde în istorii Dinastia Zalmoxiană de Cogaion /
în primul rând, ce portret grafologic „Gh. A. Neagu“ Sarmisegetusa, cu un sever regim, întotdeauna, din
ţi s-a lămurit prin radiografierea neaguanului text- cea de-a doua zi de Crăciun / Paşti, exceptând

17
SURÂSUL BUCOVINEI

Paştile Cailor... s-a relevat în prozatorul interbelic, Max Blecher −


I. P.-T. : Niciodată nu trebuie să te joci „De-a începând cu the Generation of Deep Clearness − un
Glicemia“, chiar dacă înoţi printre zeiţe, într-un întemeietor de literatură-document-de-viaţă, de
Pacific de Miere de Salcâm...! literatură a autenticităţii etc. Miză blecheriană
D. R. : Maestre, mai trebuie spus, după cum se înseamnă în primul rând „trăire-tezaur în literatură
află scris albastru pe alb în autograful acordat valahă“.
Domniei Voastre, că Gheorghe Andrei Neagu este „Revenind la oile“ din Aşezământul, de Gh. A.
dumnezeieşte vectorizat întru catharsis prin toată Neagu, la miza blecheriană din acest roman:
opera lui, de vreme ce vă mărturiseşte sincer (cum de vreme ce prefaţa O lume în care sfoara
rar vezi prin astfel de „dedicaţii spontane“): vieţii este mai întunecată ca noaptea, de Marius
«Sper ca Dumnezeu să mă fi îndrumat spre un act Chelaru, te-a călăuzit cu atenţie deoebită prin
de creaţie de calitate». cotloanele unităţilor epic-local-temporal-acţionale,
Şi, Maestre, înainte de a trece la problematica de vreme ce, tot graţie prefaţatorului, ai făcut
romanescă a Aşezământului neaguan, daţi-mi voie cunoştinţă şi cu destule personaje din „galeria /
să vă întreb ce-a vrut să sublinieze romancierul, vizuina luminată“, din blocul cu patru etaje al
scriind în autograf că vă dăruieşte / încredinţează Aşezământului din Spatele Spitalului Orăşenesc
«acest volum cu miză Blecheriană» − evident, Modoveneano-Carpatic-Oriental – în ordinea intrării
derivatul provenind de la numele scriitorului Max „eroilor“ (doar o duzină din cei 400 de
Blecher (Botoşani, 8 septembrie, 1909 – 1938, mai, „aşezământoşi“) în textul chelaruan: Petre
31, Roman-Dacia)... ?!? („nebunul“), Marghioala (incestuoasa mamă a lui
I. P.-T. : Poet („dadaist“ / „suprarealist“, prin Petre“), Ştefan Mădularu, Tanţa Prepeleag, Titi
volumul din anul 1934, Corp transparent) şi Şliţ, Ileana, (contabilul) Costică, Dorin
prozator (prin romanele: Întâmplări din irealitatea (administratorul), Mielu (magazionerul), Nicoleta
imediată, 1936; Inimi cicatrizate, 1937; etc.), Max Ciuraru, Daniel Ştefan (directorul Aşezământului),
Blecher a impresionat refluxgeneraţia mea, a lui Sorin Sticlaru (şef la Direcţia de Ocrotiri Sociale) −,
Gh. A. Neagu ş. a., sau valul / generaţia retragerii de vreme ce te-ai bucurat de lectura întregului
la matcă şi a cristalizărilor în profunzime (the roman neaguan, Aşezământul,
Generation of Deep Clearness), din orizontul anului ce mai crezi, Distinse Receptor, că ar mai trebui
1971 încoace. Căci din postumitatea blecheriană lămurit înspre / dinspre un veritabil-ariadnic fir roşu-
bine şcolită şi recunoscătoare, în 1971, prin naratologic...?!?
avangardistul Saşa Pană (1902 – 1981, Bucurestes > D. R. : Maestre, deoarece mi-aţi dat certitudinea
Bucureşti) se întocmeşte – în baza contractului că şi în romanul Aşezământul (2018), de Gheorghe
încheiat cu Editura Cartea Românească (graţie Andrei Neagu
directorului acesteia, Marin Preda), din Bucureşti – − ca şi în romanul Satul dintre blocuri (2017), de
o ediţie adnotată, publicându-se, într-un mare tiraj, Marian Drumur −,
pentru cel mai mare circuit naţional, manuscrisul avem de-a face, obiectiv-esteticeşte, cu un nou
„roman-jurnalului-de-sanatoriu“, Vizuina luminată, personaj-poliedru / catadioptru, cu permisiunea
de Max Blecher. Dvs. aş mai semnala (potrivit fişelor mele de lectură)
Trebuie să ai în vedere – mai la vale de prefaţator – mai bine de o duzină de
(în receptarea cumplitelor trăiri epic-romaneşti ale feţe notabil-aşezământoase...
Naratorului / Eroului sortit Sanatoriului ca oximoronizată I. P.-T. : Ar fi bine, întru „fixare uluitor-
galerie existenţială), tipologică“, măcar 13 „feţe“ de poliedru /
adevărul că Max Blecher şi-a întrerupt cursurile catadioptru-Aşezământ, relevându-se în spiritul
de la Facultatea de Medicină din Paris, deoarece esteticii paradoxismului, de vrei, ca „personaj
contractase morbul lui Pott / spondilita colectiv“...
tuberculoasă, cumplită boală, care nu şi-a aflat leac D. R. : E-n regulă, Maestre I. P.-T. ! Şi cu
în perioada interbelică păstrarea conceptului de uluitor-tip / ens (> ins) în
(din această cauză, după o lungă / cumplită suferinţă, matca-i semantică secundă, de individ cu
trecând de tânăr la cele veşnice, cum ai precizat, în 31 mai comportamentul uliului la pradă, nu în matca-i
1938). înţelesurilor dintâi, cea trimiţătoare la strămoşii
Şi, îndeosebi, prin romanul apărut postum, în noştri din bazinul Dunării şi al Mării Getice /
anul 1971, Vizuina luminată, roman care a acţionat Negre, Gaeti > Geţi, cei de dinaintea Reformei
„în materie sensibilă“ asupra distinşilor receptori din Zalmoxianismului din orizontul anului 1600 î. H.,
Pelasgimea > Valahimea deceniilor al optulea şi al credincioşii Pelasgi > Valahi în cultul Găii
nouălea, din secolul al XX-lea, încoace, epic op care (neolitic-faimoasa prădătoare-vulturoaie, dar şi
impresionează şi astăzi prin «miză Blecheriană» (cu purtătoare de suflete de om în Cer, la Dumnezeu,
majusculă, cum nu întâmplător scrie Gh. A. Neagu), pentru reîntrupare).

18
SURÂSUL BUCOVINEI

MIHAI BATOG - BUJENIŢĂ greşească? Fiindcă, dacă şi-ar propune să analizeze


fiecare poet în parte, recenzia, cronica sa, ar avea
TRĂIRI ABISALE CU RESPIRAŢIA TĂIATĂ tendinţa de a fi mai voluminoasă decât cartea, prin
DE EMOŢIE urmare inutilă şi de necitit, iar dacă face o prezentare
selectivă greşeşte prin omisiune şi, pe bună dreptate,
Pentru a porni pe drumul ar fi ostracizat de cei nedreptăţiţi. Ori se ştie prea
greu şi îndelungat al alcătuirii bine că nu este cazul să intri în gura unor poeţi care
unei antologii de poezie, faptul pot trece oricând de la registru liric la cel epic, dar
fiind valabil şi pentru orice alt cu puternice accente dramatice. De evitat!
tip de antologie, îţi trebuie Şi, iată, că mă aflu în această grea situaţie de a
mult curaj, cunoaştere şi citi, dar şi de a scrie despre volumul antologic de
implicare pentru coordonator, poezie intitulat Abisale trăiri(poezii, poeţi
dar şi răbdare, perseverență şi contemporani) coordonat de doamna Valentina
multă disponibilitate afectivă Becart şi scos la editura PIM din Iaşi, în acest an.
pentru cititor. Cum pe doamna Becart o cunosc din scrierile
Coordonatorul unei antologii are de înfruntat domniei sale, la fel şi pe realizatorul copertei,
furcile caudine ale selecţiei, trebuie să dea dovada domnul Mihai Cătrună, i-am mulţumit în gând
bunei cunoaşteri a fenomenului de referinţă, de o pentru acest generos dar şi m-am pornit pe citit. Cei
admirabilă obiectivitate într-un domeniu în care patruzeci şi unu de poeţi (multe poetese) cuprinşi în
subiectivul este cuvânt de ordine, să fie el însuşi un volum sunt, aşa cum mă aşteptam, nume
creator de gen pentru a intra în subtilităţile atât de reprezentative pentru poezia contemporană a
specifice artelor poetice, dar şi, deloc lipsit de ultimilor treizeci de ani. Fiecare cu modul său de a
importanţă, un bun manager de carte pentru a privi lumea şi oamenii, cu stiluri diferite, dar
gestiona cu succes un volum în care totul, cantitativ închegate armonios într-o logică mai presus de
şi calitativ, trebuie echilibrat cu mare grijă. Mai exprimările concrete, oameni care chiar au ceva de
mult, el trebuie să se încadreze cu rigurozitate în spus şi o fac foarte frumos. Conceptul in
coordonatele temporale ale referirii deoarece o pluribusunum se regăseşte pe deplin în volum,
extindere a cuprinderii afectează destul de grav dându-i acel farmec unitar al unei cărţi care merită a
reprezentarea. fi citită pe îndelete şi care îţi oferă acea deschidere
Nici pentru cititor lucrurile nu sunt simple! către frumos de care avem atâta nevoie. Nu poţi să
Aflat principial în faţa unui volum care exprimă treci prea uşor peste vreo poezie fiindcă ai avea
starea fenomenului antologat într-o anumită perioadă impresia că ai pierdut ceva, iar acest sentiment îţi dă
destul de ferm înscrisă în coordonate, dar şi frustrarea de care ai nevoie pentru a te întoarce la
reprezentativă prin numele incluse, eşti nevoit să poezia neglijată. Şi bine faci deoarece vei fi răsplătit
citeşti cu multă atenţie, să intri cu disponibilitate şi cu asupră de măsură. Metaforele şi jocurile subtile
înţelegere în stilul personal al fiecărui poet, fiind ale sensurilor, cuvinte care te îmbogăţesc sau te fac
greu să treci cu vederea faptul că deşi toţi vorbesc, să cazi pe gânduri, interogaţii de multe ori
absolut firesc, pe marginea aceloraşi teme, fiecare o tulburătoare ori o plăcută senzaţie de plutire te va
face în cu totul alt mod, folosindu-şi la maximum însoţi permanent pe timpul lecturii. Prin urmare nu
forţa de expresie a metaforei, subtilitatea şi are rost să te grăbeşti! Răsfaţă-te cu vorbele cele
versatilitatea cuvintelor ori ritmul frazei poetice. pline de duh, lasă-te purtat de mângâierea ritmurilor
Greu, foarte greu, dar mai mult decât atât, ai nevoie şi vei observa, la sfârşitul lecturii, că ai devenit mai
de un timp la dispoziţie, timp care de cele mai multe bun. Pentru asta poţi mulţumi, chiar dacă numai în
ori ne lipseşte sau doar ne văităm că ar fi aşa, din gând, celor care au trudit pentru apariţia acestui
varii cauze care nu exclud superficialitatea unor volum.
vremuri în care ecranul de diferite mărimi pare a fi
adevăratul vector de cultură. O eroare pe care, din
păcate, o plătim destul de scump, iar efectul se
numeşte subcultură!
Şi, ca lucrurile să fie şi mai complicate, nici
omul, cititorul, care doreşte să-şi exprime o părere
despre un volum antologic nu este scutit de
inerentele obstacole aşezate în calea sa de
complexitatea situaţiei. Pe lângă greutăţile expuse
anterior, cele specifice cititorului, se va confrunta şi
cu cele aparţinând strict emitentului de opinii.
Cum ar putea acesta să prezinte părerea sa
despre poeziile celor cuprinşi în volum fără să

19
SURÂSUL BUCOVINEI

IOAN HOLBAN şi mi-am dat seama că era un fel de operă de artă.


Cei care făcuseră organigrama şi angajările erau
ALTCINEVA RĂSFOIEŞTE CARTEA VIEŢII nişte mari cunoscători ai modului în care se porneşte
NOASTRE o afacere dacă vrei să reuşească. Să-ţi explic pe
scurt! O schemă minimală pentru a fi uşor
Autor de texte monitorizată, cu personalităţi la vârf, pentru a crea
umoristice, şarje pe o gamă încredere şi competitivitate, cu profesionişti de
largă de tonalităţi, de la primă mână în plan secund şi cu o perspectivă
ironia cordială la aceea excelentă în asigurarea cadrelor viitoare. Un element
demolatoare şi de la gingaşe comun al tuturor este cel pe care l-ai observat şi tu,
atingeri la sarcasm, oameni fără obligaţii familiale! Tăticu', păi asta-i
animator al Academiei Li- formula de constituire a unui grup de comando care
bere de la Iaşi şi din toată trebuie să îndeplinească o misiune importantă.
lumea, editor al revistei Elimini din start posibilităţile de sifonare a infor-
"Booklook", latifundiar al maţiilor şi lipsa nevestelor este cel mai bun drum
umorului şi proprietar al pentru aşa ceva, totodată mai anulezi şi temerile
unui simţ critic ascuţit, de care nu scapă nimic din fireşti ale omului însurat că are copii şi tremură
strâmbele alcătuiri ale lumii de azi, Mihai Batog- pentru viitorul lor. Boon! Dar ne întrebăm acum care
Bujeniţă a tipărit recent un roman, În vârful acului, o fi misiunea aceea importantă pe care aceşti oameni
unde textele scurte, acide, în fulgerarea unui blitz, o îndeplinesc!? Mai ales că şi când vorbim de
lasă loc unei vaste construcţii narative. În vârful personalul medical mediu sau de cel de la servicii,
acului este, pe unul din planurile sale, ceea ce se cam tot aşa se prezintă situaţia... Ca să nu mai spun
cheamă un Bildungsroman, urmărind (de)formarea despre echipa managerială, una recunoscută pentru
unui specialist, medic chirurg, a unui individ care fermitatea şi eficienţa ei... Să nu-mi reciţi prostia aia
creşte, după ce va fi aruncat în aer "tichia ridicolă cu precum că scopul principal al acestei construcţii este
fund pătrat şi canaf de culoare galbenă, semnul binele pacienţilor şi grija faţă de sănătatea poporului
distinctiv al absolvenţilor de medicină", într-o că mă bufneşte râsul. Asta e valabilă numai pentru
societate care îi oferă tot felul de provocări, de la palavrele politicienilor şi sunt sătul până peste cap
profilul celor apropiaţi - prietenul descurcăreţ, de ele".
Mircea, pe care îl ascultă, dar nu-l poate imita, Leia Vânzoleală, o lume (aproape) în anomie,
şi întâlnirile cu ea pentru "probleme hormonale", diferenţe salariale, curvăsăreală, "ca pe timpul
Sisi, cu serile de amor pătimaş, urmând lecţiile din fanarioţilor", în sistemul unde intră tânărul medic
Kama Sutra, pigmentate cu versuri -, până la Dan Bunea, faţă cu spitalul care îl angajează,
transformarea ireversibilă - şi nu în bine! - a organizat "la standarde aproape de neînchipuit pen-
oamenilor şi oraşului copilăriei şi adolescenței. tru zona din Europa în care ne aflăm": din
Fin cunoscător al lumii medicale (probabil, şi (i)realitatea imediată a clădirilor ruinate ale
cu ajutorul soţiei căreia îi mulţumeşte, în stil celorlalte "unităţi sanitare", în paradisul unui spital
propriu, într-o Autoprefaţă: "Soţiei mele de "ca afară". Pe Mihai Batog-Bujeniţă îl preocupă, mai
profesiune medic, pentru eforturile susţinute şi ales, ceea ce e dincolo de actul medical ca atare;
îndelungi în strădania ei de a mă învăţa unele cuvin- psihologia pacientului şi importanţa diagnosticului,
te precum: sternocleidomastoidian, de exemplu: "A diagnostica un pacient cât mai
antropoihtiomorf, balneofiziokinetoterapie, dar şi corect are o importanţă capitală deoarece dacă pui
multe altele de acelaşi calibru. Nu te teme însă! Nu un diagnostic eronat întreaga procedură ulterioară
pot rosti şi nici reţine aceşti termeni, prin urmare, devine nu numai inutilă ci şi, de regulă, foarte
nu-i vei găsi în text deoarece am o vârstă şi nu mai periculoasă. Gândește-te la cei care au intrat în sala
vreau să-mi fac duşmani!"), Mihai Batog-Bujeniţă de operaţii pentru amputarea unui picior, iar la ieşire
scrie în cartea sa şi un roman al tranziţiei, urmărind au constatat că li se amputase celălalt picior. Deşi
mişcările acesteia în mărirea, decăderea şi, iarăşi, pare o glumă macabră, din păcate, este un fapt real şi
mărirea unui spital de elită, "instituția fanion a nici măcar singular. Sigur, vedeta spectacolului în
sistemului sanitar din partea aceasta de ţară"; ce se cazul nostru, a intervenţiei, este chirurgul, însă el
ascunde, însă, după cortina organizării ireproşabile fiind supus unui mare stres, dacă nu este perfect
ne spune Mircea, "raisonneur-ul" de serviciu, omul informat asupra cazului poate da greş. Iar la noi asta
caracteristic în împrejurări caracteristice, înseamnă, aproape întotdeauna, o pierdere
descurcăreţul care ştie tot: "Într-o zi, mă gândeam la irecuperabilă. Și să nu uităm că în faţa celui care
tine şi iau din rafturile secţiei organizare dosarul analizează un caz nu vine un om liniştit care poate
spitalului în care lucrezi. Primul lucru pe care l-am spune ce boală are, ci vine un om înspăimântat, cu
privit era schema organizatorică. Adică acela care un nivel de cultură, în general, scăzut, cu emoţiile
spune cam tot despre o instituţie. Am citit cu atenţie sale, cu inerenta sa ignoranţă şi de cele mai multe ori

20
SURÂSUL BUCOVINEI

predispus la a-ți ascunde adevărul şi care, doar dacă- CONSTANȚA MUNTEANU


l întrebi insistent, îţi va răspunde unde, cum şi când
doare, ce simte, ce i s-a mai întâmplat, sau dacă are Ochiul sufletului
antecedente în familie. Asta cu antecedentele fiind o
formulare pe care trebuie, mai mereu, să o explici
Cine mai crede că trăiește
fiecăruia. Iar tu, om la rândul tău, cu nevoile,
în libertate, s-a născut pentru a
înţelegerile şi posibilele tale scăderi de performanţă,
sau ca să spunem pe şleau, zile proaste, trebuie să te trăi visând. Ne întrebăm: este
obiectivizezi, să fii atent şi calm, un bun psiholog, Angela un om liber? Voi încerca
dar să şi ştii o mulţime de lucruri pe care nu ai avut să răspund prin câteva aforisme
cum să le înveţi la şcoală şi le vei învăţa pe parcurs ce se constituie într-un pseudo-
prin practică. Adică după ce vei și greşi de multe ori, tratat de libertate – evident,
mai ales spre disperarea ta!". Pe traiectul disecând proza autoarei.
Bildungsromanului, al devenirii personajului său,
prozatorul face o radiografie crudă, dar exactă, a Adevărata libertate este să poți orice asupra ta
lumii problematice din tranziţia noastră care nu se însuți.
mai sfârșește, o lume măcinată nu atât de bolile
somatice, cât de cele psihice; "filmul destul de În tabletele-epistole, descoperim expresia unui
înfricoșător al unei lumi debusolate" restituie suflet viu, cu o respirație în epocă, și dincolo de ea.
condiţia umană însăşi într-o societate controlată de Este un autor liber, gândește, scrie și publică fără
"sisteme" - "ne naştem şi murim sclavi", spune un nicio restricție. Trăiește viața într-un farmec pe care
personaj -, cinică, unde doar banul contează "chiar îl face tocmai cotidianul. Stări emoționale, bucurii,
dacă el funcţionează de multe ori precum funia din exaltări, revolte, împăcări cu sinele – neliniștea și
jurul gâtului unui sinucigaş". În rutina subordonării necumințenia autoarei în viața/realitatea de zi cu zi.
faţă de sistem, viaţa individului, constată doctorul,
Se confesează cu voluptate, nu ascunde nimic din ce
"se termină în numai o pagină", iar (im)probabilul
trăiește; este într-o continuă și luminoasă alertă : Și-
moment de glorie se regăseşte în grotesca vânătoare
de pe domeniul baronului local Gligore, repetând am privit indignată cum oamenii au început a iubi
altă celebră vânătoare, de mistreţi, anuală, de la tot mai mult minciuna. Dintr-o
Balc... explicabilăperversitate voiau să fie mințiți și
În vârful acului e o carte veselă şi tristă, mințeau în aceeași măsură. Până și viața devenise o
asemeni existenţei în cenuşiul urât mirositor, dar cu minciună iar cei mai mulți și-o doreau insistent în
sclipici, al cotidianului, iar Mihai Batog-Bujeniţă e haina pestriță a neadevărului, a falsității.
un cronicar credibil al lumii în care trăim. Volumul trebuie văzut prin lentilele unei lecturi
cu grilă socio-politică. Frustrările se acumulează,
răbufnesc, dar nu sunt suficiente pentru a sparge
cercul vicios. Întâlnim tipare desprinse din cotidian,
atent lucrate, cu o bună dinamică în replici.
Meseria de cetățean liber se învață: Trăind
alături de ei, am început să mă indoiesc de calitatea
umană. Și pentru a nu mă atinge mutilarea
sufletească, lupt din răsputeri.Viața este asemenea
unei plante,dacă o îngrijești iubindu-te și iubind.

A fi liber înseamnă a face orice în cadru legal.


Și acest gen de libertate costă. Autoarea nu se
simte confortabil printre concetățeni, pentru că cel
ce aduce vorba despre adevăr și bine este imediat
suspectat de aroganța de a-și proclama o deținere de
însușiri care lipsesc celorlalți.
Autoarea este un tribun pe care este timpul să-l
luăm în seamă. Clamează răul din lume. Răul, ne
spune, nu este importat, cum ne place să credem. E
un duh al pământului, e autohton, e o arătare cu
chip de om. Craterele Vulcanilor Noroioși sunt doar
simboluri, care ne invită să vedem craterele din noi:
Piei, drace, tu ești întunericul ce ne cuprinde

21
SURÂSUL BUCOVINEI

mințile, tu-făptură diformă și hidoasă, care ai scăpat Și, în dese rânduri, autoarea are conștiința
din adâncuri fie prin uneltirile semenilor tăi, fie pericolului ratării și face efortul redresării. Își
printr-o eroare de concepție. Piei și lasă omenirea devoaleză o suită de sentimente, o proiecție a
să construiască întru statornicirea binelui, fără ca drumurilor vieții, labirintul trăirilor în care se
tu, sămânță bolnavă, să încolțești lovind fără milă. ciocnesc concepții, dar și moduri de ordonare și
În carte, răul ia diverse chipuri : un politician, derulare a propriei vieți : Ne mișcăm repede, facem
un mecanic de la FC, un ins în gară urmărind compromisuri uluitoare, zâmbim și plângem la
femeile spre a le atrage în locuri întunecoase și comandă,dăm din coate până la zvârcoliri diabolice.
pustii, un soț dispus să-și chinuiască consoarta. Ne facem frate cu necuratul și trecem puntea fără
Angela este busolă pentru toți cei care prețuiesc transpirații și îndoieli, ne ștergem tălpile botinelor
libertatea, decența, verticalitatea. ori ni le schimbăm spre a fi șterse urmele și ne
frecăm mâinile zâmbind mișelește întru izbândă.
Pavăză pentru libertate este conștiința curată. Greșeala, consideră autoarea, ține de lagărul
dereeducareîn care încă suntem prinși,într-o lume
Un intelectual onest, marcat de aventurile plină de isterie, într-un peisaj social în agonie
traumatizante din viața politică. Caută limpezimi și, (Gabriel Liiceanu), impus de televiziune, în fața
odată repertoriate, speră într-o revoluție a căreia suntem victime,dar și complici cu torționarul
conștiințelor. Unii, spune autoarea, au în sânge stofă de pe ecran.
de lider și pun în mișcare strategii pentru a reuși, De la altitudinea vârstei trăite și nu a celei
vădind o forță egoistă care îi face să câștige. calendaristice, configurează idealurile și rosturile
Autoarea ne induce modalități de a sonda psihologia unei vieți sănătoase: iubirea, relațiile de familie,
umană și ne dă rețete de supraviețuire : salvarea obiceiurile pământului.
sufletului prin trăire sinceră, prin gestul pur, prin
conștiința curată. Întâlnimși un fel de bârfă Libertatea este opțiunea de a gândi cu mintea
simpatică, voalată, dar care ascunde și un pic de ta.
cruzime. Dincolo de aceasta, în relația cu oamenii,
manifestă răbdare față de imperfecțiuni și dorința Și Angela nu doar simulează nebunia de a
generoasă de a educa fără a penaliza cu parul. Duce gândi cu mintea ei, chiar gândește liber. Scrisul ei
o luptă de rezistență cu vârful peniței metaforice îmbracă formele practice, etice ale verbului „a-ți
împotriva falsului, autosuficienței, defetismului, păsa” și îl conjugă la persoana I.
realizând o imagine vie și vibrantă a epocii. În carte, tabletele - capitole mărunte de 2-3
pagini, aparent fără legătură între ele - pot fi
Caracteristica libertății este dreptul de a vorbi parcurse în orice ordine, fără ca opțiunea să
deschis, însă e greu de găsit momentul oportun. compromită starea de spirit creată.
Din nou și din nou acasă. Casa natală,
Autoarea noastră însă găsește acest moment. Își părintească, este o necesitate identitară, necesitatea
ia libertatea de a-și securiza ființa când minciuna, de a rămâne și pe hârtie înmediul de origine.
mizeria umană, discordia, putregaiul îi dau târcoale. Desprinderea de casa natală este o condiție necesară,
Ce nebunie ! Fug,tac și-mi plec atât cât pot nu doar un sindrom, dar cum ? Lucrurile luate cu
capul spre pământul neprihănit din care am răsărit. toptanul nu o mai atrag, Se întoarce în lăuntrul său și
Nu-l plec spre a nu fi tăiat,ci spre lumina din mine, alege, le prefiră în mici cercuri concentrice, până
care încă mai pâlpâie.E lumina din ziua nașterii și ajunge la miezul fierbinte al amintitrilor. Părinții –
n-am voie s-o sting. cel mai des amintiți. De ce ? Pentru că bătrânețea
culege tot ceea ce este mai de preț în toate vârstele.
Libertatea fără limite poate ucide libertatea. Chemarea părinților este imperativă:
Vino ! Timpul trece și noi nu întinerim,doar tu
De aceea, autoarea observă, rememorează, înflorești an de an. Te deschizi ca floarea cireșului
anticipă, se apropie cu nesaț, dar se și distanțează cu și te mai coci puțin. Asta nu-i rău, dar mireasma
ironie blândă, cu răbdare, pentru că în libertatea florilor de cireș n-o găsești în fiecare zi. De aceea
comună, nimeni nu are dreptul să facă ceea ce îi zic, vino!
interzicelibertatea altuia. Găsim în carte și o proză sub semnul întâlnirilor
provocate de hazard. Zile cu soare, parcuri înflorite,
Nu merită să ai libertatea, dacă aceasta nu eșarfe colorate legate ștrengărește la poșetă - și
include și libertatea de a greși. inima face restul. Autoarea își ia libertatea, sub
pretextul unui fapt divers, să trimită o femeie tânără

22
SURÂSUL BUCOVINEI

și frumoasă sub roțile unei mașini, să-i ia inima, să o haina de sărbătoare. Pentru cititorul atent, răbdător,
pună în pieptul altei femei cu inima în agonie și să care nu e devorator de suspans și de emoții la minut.
facă un bărbat fericit. Un act medical, un transplant. Bucurii neașteptate despre schimbări aparent
Dar povestea ? Eu, cititorul virtual, sunt profund neînsemnate ale lumii din jur.
emoționat, transformat. Este viața de dincolo de Cartea poate fi citită și ca un tratat de educație.
viață, sesizată cu ochi de artist. Își ia libertatea să ne schimbe în relațiile interumane,
Angela se dovedește a fi nu doar doldora de să zâmbim oricui, dezintersat, zâmbetul ca dar.
viață și de înțelepciune, dar și de umor, de Să dăm frâu liber sentimentelor, fără ca lumea
inteligență – plină ochi de talent. Fierbe ghiduș în să ne considere ciudați. Autoarea însăși, cu mersul
suc propriu : Aș putea fi revoltată pentru faptul că ferm și zâmbetul la purtător, așa cum mama o dorea
trăiesc într-un apartament de bloc.Dar nu mă plâng, în fața lumii, își face loc printre semeni. Pleacă la
fiindcă nu e bucurie mai mare ca aceea de a avea o drum cu zâmbetul la vedere, iscând în jurul ei fețe
ușă pe care s-o încui și s-o descui după pofta inimii. luminoase, în semn de acceptare, și primind în dar
Realizez că puținul meu material lui Dumnezeu nu-i stropul infim dar nobil și atât de benefic al
folosește și nici mie când va fi să plec. Sunt pozitivismului.
bucuroasă de casa meași încerc săinvestesc mai Prinsă în hora anotimpurilor, autoarea, iubitoare
mult în casa sufletului. mai mult de toamnă, și aici, ca și în volumul de
Vase comunicante îi permit să pătrundă cu poezii, înalță din cuvinte stâlpi de poartă prin care ne
ușurință dintr-un teritoriu în altul, poposind pe trimite în raiul explorat cu mijloacele versului.
insulele numite poezie, roman, proză scurtă. Începe Cartea Angelei Burtea, ”Ochiul sufletului”, te
să vorbească în versuri. Textele abundă de poezie transformă. Dacă ascult cântările și orga într-o
prin dispunerea grafică a versurilor, dar și prin biserică, dacă vizitez un muzeu, contemplu o pictură
aspectul de proză fundamental subiectivă: Nu-ți sau mă pierd într-o simfonie, sunt alt om. Și din
pierde încântarea și nici visarea-n doi, căci cărțile Angelei ies alt om decât cel care a intrat.
lacrimile tale de mac și de trifoi vor licări sub vrajă
și vor cânta în noi. Și mă întorc: este autoarea un om liber?
Ca și în romane, întâlnim o suită de personaje
într-o lume pe dos, cu limite impuse, cu libertăți Adevărata libertate este să poți orice asupra
furate care parcurg un lung traseu la finalul căruia ta însuți. //
încep să vadă, să înțeleagă, să distingă nuanțe.Felii A fi liber înseamnă a face orice în cadru
de viață, practic explorate și de Lia, de Zamfira, legal.//
eroinele romanelor. Personaje singuratice, Pavăza pentru libertate este conștiința
dezrădăcinate, mereu în căutarea unui cămin – curată.//
prizoniere ale unor case bântuite, izgonite din Caracteristica libertății este dreptul de a
paradisurile pe care și le-au construit singure. Când vorbi deschis, însă e greu de găsit momentul
pereții iluziei se destramă, rămân expuse, oportun.//
vulnerabile, lăsate să înfrunte rămășițele zilei. Libertatea fără limite poate ucide
Personaje „orfane”, prinse între două lumi, de care libertatea.//
autoarea se apropie cu înțelegere, cu tandrețe pentru Nu merită să ai libertatea, dacă aceasta nu
natura umană imperfectă, rănită, hăituită. include și libertatea de a greși.
Ideile, cuvintele, sensibilitatea prind glas într-o
esență nobilă și într-o puritate a gândului ce urcă în
preajma filozofiei celei mai pure. Ideiizvorâte în
solitudine, în întunericul dormitorului, după
vacarmul zilei, când mintea mi se descătușa, trupul Condusă de astfel de
se relaxa iar sufletul rezona cu taina întunericului, imperative, cartea surprinde
descoperind o altă față a lucrurilor.(…)La umbra lupta neîncetată a autoarei, a
lui, liniștea mă împresoară, gândurile prind contur, cărei sete de libertate nu
ideile se așază liniștite iar eu scriu. poate fi potolită nici de
E o viziune suprasensibilă a inimii inimii și iată potop.
frumusețea lucrurilor pe care o vede ochiul interior,
ochiul sufletului, veghind întregul volum. O carte –
un portret al omului și unul al epocii, într-un limbaj Prof. Constanța Munteanu
ce captează prin simplitate. Este o hrană pentru
zilele de sărbătoare pentru cine e pregătit să îmbrace

23
SURÂSUL BUCOVINEI

MELANIA RUSU CARAGIOIU prin strofa următoare: … / ,,Ia mai opriți gâlceava
asta inutilă” / Spune trapezul sigur pe figura-i ,, Mă--
Univers&al valabil ntreb dacă-n pretenția-i futilă / Vreunul vede linia-n
natura-i ?” /
Prefaṭă Foarte subtil spus : Deci, voi, figurile
geometrice sunteți formate din linii, dar, oare, voi nu
LECTURĂ MONTREALEZĂ observați că aveți cu toate aceeași obârșie –linia, și
că forma este ceva futil de utilitatea și înrudirea
Cronică, (prefață sau voastră ?
prezentare amplă) la cartea Volumul de poezii filozofice cuprinde poeme în
,,UNIVERS&al valabil” a limba română și limba franceză. Poeta ne amintește
autoarei poete Cristina-Marina faptul că trăiește și creează și în Canada- patria sa de
Murgea. adopție și nu este indiferentă la acest aspect social.
Ca urmare a introdus în această carte un fragment
Volumul de poezii din ,, Mica istorie a Montréalului-,,Petite histoire de
filozofice al poetei autoarei Montréal, en verse”. Un gest frumos și semnificativ,
Cristina-Marina Murgea, mai ales acuma în anul 2017, când Metropola
aduce în fața noastră, întâi de Montréal împinește 375 ani de existență.
toate, un suflet format în arta de a gândi, Domnia Ceea ce caracterizează acest volum poate fi
sa lucrând în domeniul juridic ca notar. trasat în anumite linii legate de spiritul, ocupația,
Aceste gânduri care copleșesc un spirit grația naturală a verbului și talentului autoarei.
neobosit, invadează nu numai propriul eu ci și Aceste fascicole de idei esențiale puse frumos
zonele spirituale ale celor care au șansa, și zic în versuri converg spre un volum omogen alcătuit cu
fericirea, de a ajunge să le cunoască. Amintesc de irizații optimiste, formulări filozofice, maxime, chiar
acea invadare, aceea care este o ofertă voalată a silogisme, vioiciune și o viitoare plăcută audiență la
apariției unei cărți, dar recepția noastră acută prinde public, neexistând niciodată nici monotonia, nici
acel flux grăitor, îl gustă și îl sedimentează în căsuța sentința care impune însușirea ideilor autorului.
fagurelui de miere a delectării prin lecturare. În inspirația sa debordantă, poeta înzestrată și
Impresia de curiozitate de la începutul lecturii cu harul versificării, își permite împletirea în poezie
te fură încet, încet și începi și tu să împarți în mii de a câte unui vers dezlănțuit, ‘’cu număr de picioare în
fire gândul tău, să așezi acele linii-secvențe sugerate, plus”, vers care insistă de a preciza ideea pe care s-a
pe o scară emotivă, să te întrebi uneori de ce nu ai ridicat poezia respectivă. Din punct de vedere
intuit tu o asemenea idee avansată, sau o asemenea prozodic, sunt cele spuse, dar din punct de vedere al
idee plastică. poetei și al cititorului, este ca un semnal ivit spre
Unde este deci filozofia acestor versuri ?Ea se atenționare. Deci nu putem vorbi aci de licențe
găsește în formulări personale. Aleg exemplul poetice, ci doar de o super abundență de
poeziei ,, Joc de cuvinte” din care citez doar un inspirație, pe care versul trebuie neaparat să o
catren edificator : ,, Unite sunt cuvintele-ntr-o limbă cuprindă și să o dezvăluie.
/ Vorbite, scrise, unele ne schimbă / din buni în răi, - Vorbind în continuare despre tehnica poeziei
sau invers câteodată / viața ne-o fac reală sau sale, este de subliniat faptul că poeziile sale se
ciudată” / Vedem aci influența mesajului ,,vorbit” bucură din partea poetei de un suflu lung, conducând
de poetă, dar și aspectul pe care vorbirea judicios spre un final clar și bine documentat, dar să
transformată în slovă scrisă și lecturarea formulării nu uităm, totul fiind învăluit în vălul poetic de care
scrise a cuvântului poate crea în noi o gamă de trăiri, autoarea dispune din belșug.
stări psihice. - Valoarea poeziilor sale este accentuată și
Atunci când poeta vrea să se adreseze tuturor prin citate clasice, succinte, sau doar amintite în
folosind arma poeziei - fabula, sau a poeziei satirice treacăt, referiri la poeți clasici, fenomene naturale
ca în poezia ,, Ciobul”, sau în poezia ,,Geometrie deosebite, totul penelat poetic și atunci când poezia
animată”, oferă exemple grăitoare în acest volum. atinge o temă științifică. Autoarea stie să filtreze
spre noi aceste idei doar ca pe niște clipiri
Citez din jocul de cuvinte al personajelor luminoase, ca pe niște idei care trec fulgerător prin
neînsuflețite, joc care devine un dialog grăitor, plin mintea poetului, dar atenția lui fiind îndreptată
de maxime, sfătuitor ca un cuvânt magic ieșit din spre,,sforul” poeziei sale, de sub pana inspirată.
gura unui bărân înțelept. Aproape magistral poeta - Subiectele, care simt că i s-au prezentat
pune capăt îndoielilor și lansează un verdict spontan, sunt inedite iar cântecul redactării lor este
șfichiuitor, egal cu: …/ ,, ești tu oare mai presus vioi, optimist, elegant și totodată fin.
decât cel pe care îl acuzi ?” /… Redau în continuare - Paradoxul, ca expresie redat poetic, atât de
formularea versificată a autoarei, la acest conflict, dificil de realizat, pentru poeta Cristina-Marina

24
SURÂSUL BUCOVINEI

Murgea pare foarte la îndemână. Un joc de cuvinte. IONICA BANDRABUR


Dar ce este de punctat este faptul că pentru acest
joc, dânsa are o mulțime de termeni și inspirația de Spune-mi ce dorești?
a-i așeza convenabil pentru gândirea sa de joc de
șah, condus poetic și totodată filozofic. Dau un Ce zi!
singur exemplu, spre a nu dezvălui mai Prea multă umbră acoperă
multe: Adjectivele ,,lațe, sure”, prin iscusința casa asta ce stă cocoțată pe vârful
condeiului său devin ,, șure late”... Poezia muntelui de parcă ar fi vrut să se
,,Paradox de limbaj” este realizată cerebral, fără prăbușească odată cu ultimul
încărcătură metaforică, dar pentru genul paradox respir al Ianei, cățeaua ce facuse
este o reușită. străjer zeci de ani la poarta
- Din punct de vedere estetic, versul poetei sufletului abătut al Luiginei.
este cantabil, sinuos, reușind să ne transmită emoția Și edera asta doamne, ce o
poetului în sublimul său efort al redării acelui fi vrând?
inefabil al inspirației. Îmi pune piedică în fiecare dimineață când
Nu pot trece cu vederea, unele construcții chiar pășesc pragul ușii ce scârție prelung precum cea din
de mare succes, alcătuite parcă anume, dar pe care lemn masiv a bisericii uitate de credincioși, nefiind
inspirația și metrizarea versului le-au scos la iveală. deschisă până ieri de când duhul parohului din sat s-
Exemplul din poemul ,, Mobile de … stat” :…/ a urcat spre ceruri săturându-se să mai fie în slujba
,,Tronuri grele cumpărate, câteodată moștenite / păcătoșilor nefacători măcar al semnului crucii. Se
Prefăcute, tăbăcite, trăiesc în actualitate / Purtând săturese să privească crucile din cimitir fără o
umbrele puterii demodate, învechite…” /… lacrimă la căpătâiul mormintelor.
Observăm șfichiuirea silogismului : ,, Tronuri… Ce-o fi vrând edera asta?
moștenite; Trăiesc în actualitate, demodate; Purtând Mă picură pe creștet în fiecare dimineață atunci
umbrele puterii învechite !” Concluzie iminentă de când privesc de la fereastra ce abia reușesc să o
inutil este chemată prin clamarea elementului unu și deschid, de teamă ca tămâia înțepenită de ani și ani
doi din raționamentul filozofic. Aceasta este schema se va topi odată cu răsăritul soarelui prelingăndu-şi
din trei elemente, subiectul, descrierea și concluzia fumul spre picioare mele, ca apoi să îl tot port prin
care , se impune, care stă la baza rațiunii acestui casa tristeții până la sufletul Luiginei, ce abia se mai
poem în care se acoperă scăderile imuabilitâții, a simte respirând, spunându-şi zi de zi ultima dorință
lipsei de progres, prezentate alegoric. în timp ce privește ,,rosario" atârnat în același cui cu
Totul decurge ca un fluid înviorător care te unicul tablou rămas neatins de ani, fiind acoperit de
îndeamnă să răsfoiești și să citești chiar de două ori mult, de foarte mult timp, de praf, ca semn al
același poem, ca apoi să reflectezi și să pornești mai protecției ochilor ei albaștri, acesta devenind sacru,
departe în călătoria prin această carte… făcând-o să zâmbească uneori, simțindu-se în
Poeta spune multe în aceste poeme și luată de siguranță de omul ce a hrănit-o cu vorbe grele și la
iureșul ideilor își arogă dreptul - cu orice preț - la voia întâmplării din ziua când inelul de pe deget a
strecurarea de licențe poetice, care de fapt devin ca început să nu-i mai strălucească..
niște semne de exclamare, accentuând uneori o idee Ce o fi vrând edera asta?
sau un subtil îndemn strecurat spre urechea noastră O fi geloasă? O fi simțit cumva cum în
lăuntrică. fiecare seară mă așez jos pe terasă, strângându-mi
Poeta își apără, își sprijineste ideile cu picioarele sub șezut, sprijinindu-mi coatele pe
argumente vajnice, dar strecurat fin, într-un limbaj genunchi și mâinile sub bărbie privind cerul,
poetic, plăcut, într-un dialog direct, dar pe care știe așteptând răsăritul astrului meu, să mă scalde iar și
să îl facă învăluitor, acceptat simultan de cititor. iar în lumina purtătoare spre tărâmul dorit dar
Contextul creației acestui volum este clipa de neatins niciodată de talpile piciorelor mele?
meditație când autorul obosește de a trăi doar Lasă-mă să visez, îi spun uneori...și într-o zi
încordarea realității, uneori rigidă a profesiei și când îți voi număra toate frunzele precum număram de
devine uneori copil, alteori profesor-pedagog, alteori zeci de mii de ori degetele pruncilor mei, la mâini și
filozof, alteori o ființă umană gingașă sorbind din piciore după miracolul produs în zilele sfânte
fluxul inspirației cosmice ceea ce este compatibil cu pântecelui meu.
sine, ca pe urmă să le aștearnă pe eternul caiet al Ți le voi picta în versurile cu cele mai deosebite
scriitorului. culori și nu voi lăsa ca ploaia să ți le ruginească,
Împreună cu cititorul și în continuare îi doresc gerul să ți le înghețe, vântul să ți le fure, dacă îmi
poetei inspirație prolifică și cititori pe măsură. promiți că mă ajuti să mă cațăr pe tulpina ta la
noapte, să pot măcar atinge cu mâna buzele iubitului
Melania Rusu Caragioiu meu, dacă nu săruta..
Sau spune-mi...spune-mi ce dorești?

25
SURÂSUL BUCOVINEI

CORNELIA PĂUN HEINZEL - Lasă că aflăm luni care este, spuse Paul. Să
avem și noi puțină răbdare!
„ȘOCUL” sau „Casa - Bine, acceptă și Isabela.
misterioasă” din cartea ……….....……………………………………………
"El cartero nunca más Agentul imobiliar ne sună însă şi apăru imediat
llama dos veces" o "Sueños... cu autoturismul său la locul de întâlnire. Am plecat
sueños... sueños" / "Poştaşul nu împreună spre casă. În faţa casei, ne aştepta o femeie
mai sună de două ori" sau de peste cincizeci de ani, corpolentă, cu ten măsliniu
"Visuri… visuri… visuri…" de şi un păr lung, lins, vopsit negru-albăstrui. O însoțea
Dr. Cornelia Păun Heinzel un tânăr grăsuţ, cu trăsături ce marcau evident
retard intelectual.
(Continuare din numărul anterior...) Femeia se prezentă cu tupeu, ca doctor
stomatolog într-o comună din jurul Bucureştiului,
Paul o aştepta la uşa spitalului. O văzu pe unde zicea că şi locuiește, împreună cu fiul său. Aşa
Isabela ieşind în grabă şi o întâmpină cu glasul ni se mai risipiră și nouă puțin îndoielile apărute în
emoţionat de ştire: gândurile noastre, la vederea feţei întunecate.
- Stai să-ţi dau o veste trăznet! Am găsit casă de - Avem o vilă în construcţie! spuse femeia. Iar
cumpărat! acesta este fiul meu. Şi el a terminat medicina, la
Isabela nu spuse nimic şi îl privi fără să particular, spuse vorbăreaţa doamnă. Cât a fost
reacţioneze, absentă. student, i-am cumpărat apartamentul acesta din casă,
- Isabela, tu mă auzi? Am găsit casă! repetă pe care acum vreau să-l vând.
Paul. Am intrat în curte. Exteriorul clădirii arăta
Ca trezită din somn, Isabela îi răspunse în destul de bine pentru trecerea ei prin negura
sfârşit: vremurilor.
- Casă? Ai găsit casă de cumpărat? Dar ne - Ar fi fost mai bine dacă era situat la stradă!
permitem? întrebă ea. exclamă Isabela.
- Da! Are un preţ bun! spuse vesel Paul. În curte, bucăţi de trotuar spart şi gunoi
- Şi unde s-o fi aflând? întrebă Isabela expandat din interiorul pubelei.
neîncrezătoare. Am urcat pe rând, cu toții, pe o scară îngustă, în
- Aici, aproape la câteva străzi. Am vorbit cu spirală, până la etajul întâi al casei. O uşă de
agentul imobiliar și a spus că luni, putem să termopan, proaspăt montată ne apăru în faţa ochilor.
mergem, să o vedem. Știu numai numele străzii. Agentul imobiliar o deschise.
- Hai să ne uităm acum! spuse Isabela Apartamentul era relativ mic, faţă de spaţiile cu
nerăbdătoare. Sigur ne dăm noi seama care este! care eram obişnuiți şi în care locuiserăm până atunci.
- Bine! acceptă Paul. Mergem acum, dacă vrei! Dar erau în casele părinților. Interiorul vechi era
Străbătură câteva străzi, Traversară bulevardul completat cu termopane, gresie şi faianţă nouă,
și intrară pe o străduță. instalaţii sanitare moderne. Preţul era însă
- Uite o casă mai veche! Aceasta o fi oare? Dar, acceptabil.
nu este prea mare? La parter și primul etaj nu - Apartamentul era dorit de vecina de deasupra.
locuiește nimeni. Uite însă la mansardă, o bătrână ne Dar noi nu vrem să-l vindem ei. Să nu vorbiți cu ea!
privește? spuse Paul. Este cam nebună, ne spuse doamna cea întunecată.
Se uitară amândoi curioși spre fereastră, - Şi cu notarul, cum facem? întrebă Isabela.
studiind în același timp, cu atenție clădirea. La - Puteţi să-l alegeţi d-voastră. Noi avem însă
parter, termopanele proaspăt montate contrastau notarii noştri. Și avocați, și relații... Putem la ei să
puternic cu restul clădirii. Parterul era zugrăvit facem actele. Dacă vreți, bineînțeles!
recent, dar etajele erau cu tencuială scorojită, într-o - Nu, nu! Mai bine alegem noi notarul! spuse
stare puternică de degradare. Dacă priveai mansarda, Isabela, gândind că aşa vor fi mai siguri de
nu-ți trebuia multă imaginație să o vezi spulberată de corectitudinea tranzacţiei ce o vor efectua. Mulți
orice mișcare, produsă în apropiere. Pur și simplu te cunoscuți îi povestiseră că pățiseră numai necazuri
speria! Aveai senzația că în clipa următoare îți va cu notarii. Chiar o prietenă notar îi povestise situații
cădea în cap! ale altor notari care încheiaseră acte false.
Bătrâna fugi speriată de la fereastră. La plecare, doamna rubicondă le oferi darnică,
- Hai să mai vedem și alte case. Poate o ghicim pe a câte un CD de muzică populară.
noastră! spuse Isabela. Doar n-o fi tocmai aceasta! – Acesta este CD-ul cu înregistrările mele. Eu
După ce străbătură străduța, tot casa cea veche sunt foarte pasionată de muzica populară. Am cântat
se apropia mai mult ca descriere, de prezentarea şi la un post de televiziune, ne spuse joviala femeie.
făcută de agentul imobiliar. .....................................................................................

26
SURÂSUL BUCOVINEI

După trei zile, Isabela mă sună din nou: țeapă! Un coleg mai în vârstă de la facultate îi spuse
- Bună! Mâine îmi cumpăr casa! Am plătit deja că o fostă colegă, căsătorită cu un angajat la o
avansul! Şi am încheiat precontractul, îmi spuse ea televiziune au fost păcăliți și nu au putut rezolva
grăbită. nimic. Chiar vecina lor, directoare la un liceu a fost
- E totul în regulă? o întrebai. Vezi că pericolul excrocată. A cumpărat apartament într-un complex
să fiţi excrocaţi este foarte mare! rezidențial și a plătit o sumă mare din bani. Când a
- Da, am văzut și eu la televizor niște cazuri de văzut că nu are șanse să se mute vreodată în
înșelăciune. apartament, a vrut să-și rezolve problema prin
- Ai avut grijă cu notarul? am întrebat-o. judecată. Dar tot demersul a fost inutil pentru că,
- Păi noi suntem cei care am găsit-o pe doamna contractul era atât de bine întocmit de avocații
notar, mi-a răspuns. societății care vindea imobilul, încât aceștia, prin
- Un coleg de la facultate, mi-a povestit cum el, acte nu erau obligați să dea nimic, deși primiseră
cu un prieten, și-au făcut firmă de imobiliare, banii pe apartament.
imediat după revoluție și le-au luat la toți cei care au Paul și Isabela își cam luaseră gândul că își vor
apelat la ei casele. Oamenii au avut încredere și și-au putea cumpăra vreodată propriul apartament. Și iată
dat actele pentru a-și vinde proprietățile. Nici măcar că totuși acum, se pare că a apărut ocazia unei
nu le trecea prin cap că ar putea fi excrocați! Numai tranzacții reușite. Paul a căutat din nou anunțuri
în filme mai văzuseră așa ceva! i-am povestit imobiliare, forțat de situația existentă la căminul
Isabelei. studenţesc în care locuiau, unde începuse renovarea
- Și acum, bănuiesc că, al tău coleg este foarte completă. Asistenții și lectorii tineri, din provincie,
bogat, îmi spuse Isabela. erau cazați împreună cu studenții. Erau mulțumiți,
- Nicidecum! Prietenul a fugit cu toți banii pentru că plăteau mai puțin decât erau chiriile
câștigați, iar colegul meu a rămas cu datorii de obișnuite și în plus se simțeau încă studenți. Acum,
plătit, am lămurit-o eu imediat. trebuiau însă să-și găsească urgent unde să se mute.
……………………………………………………… Odată cu criza financiară toate căminele studențești
Paul și Isabela se întorseseră să viziteze casa. A și ale liceelor primiseră fonduri uriașe pentru
doua zi trebuiau încheiate actele de vânzare– renovare. Și toate bineînțeles au fost închise. “Așa
cumpărare. că, această ocazie”, gândi Paul, apărea la momentul
- Isabela, trebuie să vorbim și cu vecinii, să potrivit. Isabela și Paul coborâră și apoi merseră în
vedem care este situația. Cu singura vecină pe care corpul al doilea, unde se afla apartamentul lor..
am văzut-o, nu putem discuta. Și proprietarii - Hai să încercăm la clădirile vecine, spuse
ne-au sfătuit să nu vorbim cu ea. Să vedem ce este Paul.
cu ceilalți. Că de câte ori ne-am învârtit pe aici, nu Ieșiră amândoi în stradă și văzură școala, din
am văzut nicio persoană, cu excepția vecinei ciudate vecinătatea imobilului.
de deasupra. Nu-i cam straniu? spuse Paul. - Încercăm aici? întrebă Paul. Și se îndreptară
Intrară pe ușa din față, în corpul de la stradă. Urcară amândoi către intrare. În ușă erau două femei, între
scările la primul etaj și apăru o ușă metalică, două vârste.
proaspăt montată. O ușă identică cu cea de la - Dacă nu vă supărați, știți cumva situația cu
apartamentul prezentat lor, de agentul imobiliar. imobilul vecin? întrebă politicoasă Isabela. Urmează
Bucăți din foliile albastre care o ambalaseră la să cumpărăm un apartament din spate. Am plătit și
transport erau prezente pe suprafața ușii, la fel ca la avansul, spuse ea voioasă, neputând să-și ascundă
cealaltă. Bătură la ușă, sunară, dar nimeni nu le bucuria.
răspunse. La etaj, stupoare! O ușă identică. Sunară, - Eu lucrez de mulți ani în școala aceasta – îi
bătură la ușă. Din nou, niciun rezultat. Paul și spuse una dintre femei. Imobilul a fost în litigiu și a
Isabela erau atât de șocați, încât nu rostiră niciun fost câștigat în instanță de un bătrân, care se pare că
cuvânt. Nici măcar părerile nu și le spuseră, așa cum a fost proprietar înainte. Chiriașa a deschis și ea
făceau ei de obicei. Poate pentru că își doreau atât proces, dar se știe că a pierdut. Moșul avea două
de mult o casa a lor... Și până acum găsiseră numai fete. Prima a luat partea din față. Cealaltă nu știu ce
excroci. Mama lui Paul a încercat de când era el a făcut. Ceea ce știu că nu este în regulă, este faptul
student, să-i cumpere o garsonieră în București. Și că moșul trăiește iar ele l-au declarat mort, pentru a
nu reușise. Găsise fie persoane particulare, fie face actele pe numele lor. În realitate, pe un
agenții, ce doreau numai să excrocheze. “Oare cum apartament din casă, parcă pe cel din spate, există
reușesc unii totuși, să-și cumpere în mod real, o uzufruct. Pe bătrân l-au internat într-un azil din
casă sau un apartament?” se întreba mereu Paul. apropierea Bucureștiului.
„Probabil trebuie să o iei de la persoane cunoscute
sau să ai cunoștințe serioase la agențiile imobiliare”,
se gândea el. Unii au mai reușit să facă tranzacții (Va continua…)
într-adevăr. Dar cât de mulți sunt cei care au luat

27
SURÂSUL BUCOVINEI

ANGELA BURTEA bestialitate inocența și bucuria mugurilor. După baia


de lumină și căldură, în care au zâmbit lumii, se vor
Durerea mugurilor de cireș strânge în cămașa vremii, apoi vor agoniza sub
imperiul ghețurilor. Și cum natura lovește cu
Plesnesc mugurii cireșului bestialitate uneori, va elibera curenți reci și-n
în toiul iernii! Stau aliniați pe libertatea lor vor pune la bătaie puterile nebănuite
crengile obosite, rânduiți după ale distrugerii.
tainice reguli, cum numai Frumusețea mugurilor va muri sub privirea
natura le gândește pe toate. noastră. Gerul și vântul nu stau la povești, n-au stat
Strălucesc în bătaia soarelui, niciodată să soarbă aburii cănilor cu vin, n-au știut
mângâiați de razele dulci, care să privească galeș spre lucrarea magică a omenirii.
și-au înmuiat trupul în nectarul Gerul și vântul ucid, iar mugurii vor cădea săgetați
luminii. Razele amăgitoare știu la pământ și se vor lăsa călcați de bocancii nemiloși
ce fac! ai oamenilor, inclusiv ai noștri. Nimeni nu le va auzi
Acum, zâmbesc și-și rotesc chipul după strigătul, nici măcar tu, fiindcă glasul lor a fost
mișcarea molcomă sau vijelioasă a pomului, neștiind înăbușit din timp. Nu trebuie auzit, nu trebuie salvat.
că gerul imprevizibil îi va strânge cât de curând în Voit sau nu, ai împrumutat din tăria gerului și-a
chingile sale. vântului și-ai omorât speranțe, visuri și crâmpeie de
Îi priveam în dimineața acelei zile, altfel decât viață. Ai lăsat în urmă micimea faptelor tale,
până atunci, și-mi aminteam de primăverile noastre, împroșcând cu dibăcie creația visului de odinioară.
când lacrima florilor înmiresmate ajungea tainic în Păcat!
camera inimilor îndrăgostite de frumosul din noi. Se Azi, n-adun între palmele reci decât restul
adăpostea sub geana somnului, ne alinta cu sărutul mugurilor înghețați. Ei nu mai simt durerea, eu... da!
cel dintâi al zilei, gâdilând ca un ghiduș simțurile Cine i-o fi pus, Doamne, să se scalde în strălucirea
olfactive. înșelătoare a lui Gerar?
Așa ne trezeam, sub auspiciul bucuriei și-a
tinereții, căci doar floarea cireșului cunoștea
povestea începutului. Sub faldurile lui, brodate cu MIHAI BURDUJA
albul sidefat al florilor, mi-am închinat restul zilelor,
sperând ca ele să strălucească de-a pururi, asemenea Maeștrii slovei și fascinația licorilor (I)
luminii înfășurată printre ramuri și falduri.
Nu era dimineață în care să nu-mi botez De când e lumea și
gândurile cu aroma speranței venită de departe și să pământul, oamenii de spirit
nu-mi scriu pe răvașul clipelor țelurile vieții. Erau au avut nevoie de stimulente,
mărețe și încrezătoare, ca anii cei tineri și frumoși, și fie pentru a-și revigora
nu îndrăzneau niciodată să se lase îngenuncheate. creativitatea, fie pentru a se
Păreau smulse din taina marilor cuceriri și zămisleau relaxa în cel mai comod și
de fiecare dată alte și alte visuri. rapid mod. De cele mai
Împrumutasem curajul din gingășia florilor de multe ori, obiceiul de a se
cireș și-mi repetam întruna că va sosi ziua în care euforiza cu alcool de diverse
frumusețea creației mele va fi asemuită cu minunea tării este ascuns de public, deoarece, „nu dă bine”,
pomului înflorit, iar eu voi culege roadele muncii însă indiscrețiile și curiozitatea… înving până la
întocmai cum oamenii culeg cu ardoare fructele urmă.
pomului aflat la maturitate. După cum a observat criticul literar francez
Mi-am făurit visuri dimpreună cu tine, acolo, în Gaston Bachelard (1884–1962), alcoolul nu numai
casa speranței, așezată strategic sub poala albă a că excită posibilitățile intelectuale ale aceluia care îl
cireșului. Și-a venit ziua în care ai rupt nemilos din consumă, dar le și creează. Alcoolul se încorporează
crengile protectoare, rupând totodată din speranțele – susține acesta – în ceea ce reprezintă efortul de a te
mele, distrugând cu dibăcie o parte din lucrul exprima. Bachus este un zeu bun – adaugă criticul –
mâinilor și-a minții mele. Le-ai tocat în gânduri în sensul că, făcând să divagheze rațiunea, împiedică
diabolice, măcinându-le cu toată răutatea pe această cale anchiloza logicii și prepară invenția
pământului, apoi ai aruncat praful lor peste pragul rațională. Pentru scriitorul, artistul plastic și
casei. De-atunci, niciodată mireasma florilor de cireș muzicianul german aparținând mișcării romantice
n-a mai pătruns atât de misterios și maiestuos ca târzii, Ernest Theodor Hoffmann (1776–1822),
altădată. alcoolul întruchipa lichidul care te îneacă, care îți
Acum, privesc spre mugurii pomului nostru și conferă pe această cale uitarea și chiar moartea. Și,
plâng de mila lor. Într-o zi, gerul nemilos al iernii va în mod real, sus-numitul a murit din cauza acestui
complota cu vitregia Crivățului și va ucide cu drog! O concepție sensibil egală despre același

28
SURÂSUL BUCOVINEI

produs și-a însușit-o și o celebritate scriitoricească, iluzorie, avântul spiritual înșelător. Sub influența
nord-americană, Jack London (1876–1916), dar și băuturii noi pierdem noțiunea reală despre valoarea
acesta a cunoscut același sfârșit tragic. „Eram lucrurilor. Breasla scriitorilor nu-i de loc „sfântă”
întotdeauna dornic de un pahar când se afla cineva când e vorba ca o bună parte din oamenii săi să-și
prin preajmă”, măturisea cândva părintele lui Colț preschimbe gâtlejul în burete. Când nici nu te
Alb. „Beam și de unul singur când nu era nimeni pe aștepți, așa ca din senin, pe unii îi potopește o sete
lângă mine.” Într-un univers literar plin cu bețivi de cumplită, încât și uriașul Setilă din povestea
prima ligă (Edgar Allan Poe, Jack Kerouac și să nu- humuleșteanului rămâne de căruță! Poetul golanilor,
l uităm pe Dylan Thomas), autorul clasicei povești Jean Richepin (1849-1926), fost membru al
de aventuri Chemarea străbunilor e posibil să fi fost Academiei Franceze scria: „Uf! sete mi-i de parcă
cel mai mare bețiv dintre toți. Cât de bețiv era? rosei o iască rea. / Hai,dă ovăzul dulce gâtlejului
Cartea lui de povestiri din Amintirile unui alcoolic, stătut: / Vin! toarnă-mi vin, amice. Vreau răsuflarea
John Barleycorn,se află pe lista de lectură mea/ S-ajungă s-amțească pe cei ce n-au băut”.
obligatorie pentru cei care participă la întâlnirile Probabil n-ați uitat ce și câte au vorbit oamenii bine
Alcoolicilor Anonimi. London se lăuda prietenilor dispuși din Gargantua lui Rabelais (1494-1553)
că a început să tragă la măsea pe la cinci ani, când când s-au dus (în capitolul V) să petreacă la iarbă
tatăl lui vitreg, alcoolic împătimit, îl trimitea la verde. Unul, lângă clondire, a pus întrebarea
cârciumă ca să-i care bere cu găleata. Pe la tulburătoare: „Ce-a fost mai întâi: setea sau băutul?”
paisprezece ani, îi băga sub masă pe marinarii cu Fiecare a răspuns cum l-a tăiat capul. Numai un
state vechi. La maturitate, London ajunsese să înțelept a rezolvat problema, așa grăind: „Eu unul,
consume cam un sfert de litru de wisky pe zi, păcătosul, fără sete nu beau. Ori mi-i sete acum ori
efectele alcoolului concretizându-se în accidente și mă gândesc la setea care o să-mi fie, și o
hoinăreli fără țintă. Odată, s-a trosnit atât de tare preîntâmpin. Beau pentru setea viitoare. Adică beau
încât s-a împleticit până pe debarcaderul din într-una”. Avea dreptate. La urma-urmei, important
Oakland, apoi din Golful San Francisco a plutit în nu e când bei, ci ce și cum bei. Despre Rabelais se
derivă până când a fost salvat de un pescar grec. În spune că fiind invitat la o petrecere s-a prezentat
timpul unei vizite în Japonia, London a sărit calul amețit zdravăn, fapt ce a făcut să fie mustrat de
delectându-se cu sake. Captiv pe goeleta lui în Portul gazdă. – Îmi pare rău prietene, i-a replicat scriitorul,
Yokohama, a gâlgâit băutura japoneză, zi și noapte, dar cred că acest lucru era mai firesc să-mi spună cel
timp de o săptămână, până când poliția locală i-a la care am băut și nu cel la care am venit să mai
cerut să plece. Convins se pare că beat nimeni n-ar fi beau! Deschideți Othello lui Shakespeare și veți găsi
capabil să respire sub apă, London s-a aruncat în apă această replică în actul II, scena 3: „O doamne, cum
ca să scape de polițiști. Autoritățile japoneze l-au se poate ca oamenii să-și introducă singuri dușmanul
declarat mort, dar, cumva, London a reușit să se în gura lor, pentru ca să le fure mințile! Cum se
întoarcă la barcă. Iată ce spunea Jack London despre poate ca noi, cu bună știință, cu bucurie, cu plăcere,
beție: Alcoolismul – acest produs al barbariei – ține cu veselie și în aprobarea celor din jur, să ne
legată omenirea de trecutul crunt și sălbatec, și cere transformăm singuri în fiare!” Și tot în
acesteia un tribut monstruos, devorând tineretul, Othello,marele Will spune: „Vinul bun este o bună
subminând puterile, copleșind energiile, ruinând ființă apropiată, dacă știi să te porți cu el.” Asta
floarea rasei umane. Pentru mine este ceva atractiv înseamnă:alege-l bun, poartă-i-te frumos – că încolo,
într-un om beat, dacă aș fi în conducerea unei poți să-l bei oricând. Nu altfel zicea și șugubățul
instituții de învățământ, aș înființa, cu siguranță, o Anton Pann al nostru în Despre beție: „La buciumul
catedră de studiere a psihologiei bețivilor, cu ore de viții trei vlăstari cresc, unul al sănătății, altul al
practică obligatorii. Începutul drumului – un păhărel, veseliei și altul al turbării”. Cele mai mari victime
mijlocul – o societate de tovarăși de beție, o băutură făcute de alcool trebuie căutate mai ales în lumea
ușoară, vreo două păhărele la masă. Sfârșitul – în artiștilor, probabil cei mai interesați în a da un
închisoare pentru o crimă în stare de ebrietate, impuls mai năvalnic creativității. Paul Verlaine
pentru delapidare; într-un spital psihiatric, într-un (1844-1896), de exemplu, căuta inspirația în fluviul
mormânt, din cauza unei boli ușoare și beției. Jules Renard (1864-1910) îi reproșa că bea
întâmplătoare. Mulți oameni surmenați de munca prea mult, întrecând măsura. Verlaine l-a ascultat,
intelectuală și muncitori, căzând în eroare, pășesc pe l-a ascultat, apoi a protestat: – Pur și simplu nu-i
calea pe care alcoolul îi duce la moarte. Un bețiv adevărat că sunt bețiv. Eu beau numai când sunt în
este în stare să facă ce nu ar fi făcut intenționat dacă societate și doresc singurătatea, și când sunt singur
nu s-ar fi îmbătat. Alcoolul ne întinde întotdeauna pentru a uita singurătatea! Într-o dimineață se trezi
mâna; când suferim un eșec, când ne simțim slăbiți, cu capul greu și cu inima zbuciumată de o furie de
când suntem istoviți, și ea ne arată ieșirea foarte nedescris. Era decis să-l ucidă pe Napoleon al
ușoară din situația noastră. Dar făgăduielile ei sunt III-lea. O porni nebunește spre Tuilleries și din
mincinoase, forța fizică pe care ne-o făgăduiește este întămplare ajunse tocmai când Napoileon al III-lea

29
SURÂSUL BUCOVINEI

ieșea la plimbare pe jos. – L-am asasinat – îi spuse dau un whisky dublu!” „Mulțumesc!” După câteva
unui prieten, mai târziu– cu privirea! Deoarece minute, cetățeanul revine în local. „V-a mușcat?”
privirea lui tristă m-a făcut să-i acord grația. – În „Aș! Șarpele este ocupat pentru următoarele trei
ziua aceea – îi răspunse prietenul – era treaz săptămâni!”
Dumnezeul tiranilor, pesemne! – Da – răspunse Nici un lucru nu e atât de rău ca beția, dar nici
Verlaine – și mai ales câțiva agenți de poliție foarte atât de bun precum un pahar de whisky.– ne asigură
vigilenți care m-au făcut să-mi înghețe sângele în scriitorul englez G.K. Chesterton (1874-1936).
vine. Faptul e confirmat și de Bernard Shaw care a fost
Întinsa breaslă a scriitorilor are extrem de mulți întrebat odată de un prieten: – E adevărat că
amatori la tentațiile licorilor bahice. Mari prozatori îmbătrânind, whisky-ul se face mai bun? – Da,
precum F. Scott Fitzgerald (1896-1940), („Marele răspunse acesta serios. Cu cât îmbătrânesc e din ce
Gatsby”), O. Henry (1862-1910), care a publicat în ce mai bun.
„Scurte povestiri” în perioada celor cinci ani de Blândul poet francez Raoul Ponchon (1848-
închisoare), Truman Capote, Raymond Chandler și 1937) bântuia cârciumile din Cartierul Latin. Într-o
William Faulkner (Nobel pentru literatură în 1949), zi, Leon Paul Fargue îl găsește la o masă plină cu
ajunseră să creadă că alcoolul este un stimul al multe pahare mari și-i spune: –Ești complet
creației, la fel ca și compozitorii Schubert, Haendel, neserios! Bei coniac cu pahare pentru bere?! – O fac
Chopin, Modest Mussorgski sau filozoful englez pentru sănătatea mea! Doctorul mi-a zis că
Allan Watts (1915-1973), expert în religiile păhăruțele vor sfârși prin a mă ucide! Și de la
orientale. Mulți scriitori au alunecat de la beție la irlandezul Oscar Wilde (1854-1900) care afirma că
nebunie, abuzul de alcool contribuind la dereglarea „Munca este blestemul clasei băutoare!”, ne-a rămas
echilibrului mental, pus la grea încercare. La o anecdotă memorabilă: „Îngrijorat de sănătatea
Bruyere (1645-1696) a spus-o brutal:„Bachus, zeul cetățenilor, statul englez a lansat o campanie
vinului, a înecat mai mulți oameni decât Neptun, împotriva consumului de alcool, dotată cu un premiu
zeul mărilor și al oceanelor”. În doze mici, otrava e pentru cea mai bună nuvelă care, prin moralitatea ei,
aidoma vaccinului, terapeutică, în doze mari, e să contribuie la stârpirea flagelului. Ispitit de
mortală. Un autor celebru obișnuia să-și cheltuiască mărimea premiului, un student a hotărât și el să
toți banii pe care-i câștiga organizând reuniuni la concureze.S-a așezat la masa de scris și a așteptat.
care-și invita prietenii. –Banii lichizi, obișnuia el să Cum era iarna și n-avea lemne de foc, mâinile i-au
spună, sunt făcuți pentru a fi băuți. Prietenii înghețat, iar ideile nu se arătau. A coborât în stradă,
romancierului Henry Miller (1891-1980) erau a cumpărat o sticlă de whisky și s-a pus din nou pe
înspăimântați de cantitatea de whisky pe care o scris. Și,într-adevăr, de la primul pahar a și găsit
înghițea acesta. – Dar whisky-ului îi datorez viața, subiectul. Iar până când a golit sticla a și terminat
spunea el. Când eram tânăr, am căzut într-un nuvela. Și astfel, grație sticlei de whisky a câștigat
puț.Timp de două ore am strigat în zadar după premiul luptei împotriva consumului de alcool”.
ajutor, până când un trecător m-a auzit. El s-a Dramaturgul rus Anton Pavlovici Cehov (1860-
aplecat, mi-a aruncat o sticlă cu whisky și mi-a spus: 1904), care era și medic, își sfătuia un prieten:
– Bea asta până ce aduc ajutoare. Când s-a întors cu – Te cam întreci cu gluma. Bei prea multă
ajutoare, eram așezat pe marginea puțului și îi vodcă. Nu știi ce dușman perfid e băutura.
așteptam liniștit: whisky-ul mă „remontase”. – Dar oare nu suntem învățați să ne iubim
„Omul cuminte se face nebun când se îmbată, aproapele, și chiar pe dușmanii noștri?
nebunul beat s-ar face poate cuminte numai prostul e – Poate. Dar nu să-i sărutăm în fiecare zi.
tot așa și înainte de a fi beat și după”, spunea Același celebru scriitor rus i-a spus unui amic:
Nicolae Iorga. Cei care încearcă să-și înece „Vodca n-are culoare, dar celui care o bea i se
necazurile în băutură uită un lucru: necazurile știu să înroșește nasul și i se înnegrește renumele”. De
înoate în stil bras (erie) (Albert Willematz). Așa că aceea, deși „Vinum valachicum” este una din
n-are rost să-ți îneci amarul. De la Mark Twain ne-a mândriile noastre, trebuie să-l considerăm și mai
rămas, între multe altele, și o splendidă anecdotă din ales să-l consumăm cu moderație. Să ne amintim că
timpul prohibiției americane. Un individ intră într-un Senatul roman legiferase interzicerea consumului de
local și se adresează barmanului: „Domnul meu, mă vin persoanelor sub 30 de ani. Vom încheia primul
simt foarte rău; cred că am o indigestie teribilă. episod al serialului nostru bahic, citându-l pe marele
Dă-mi un alcool! Plătesc oricât!” „Domnul meu, comedian american Hennry Youngman (1906-
mi-e imposibil! Sancțiunile sunt prea mari! Dar, 1998): „Când am citit câte lucruri rele provoacă
pentru că mi-e milă de dumneata, îți dau un sfat. băutura, am renunțat la citit!”…
Este un singur mod de a obține alcool: o rețetă de la
un doctor, că ați fost mușcat de un șarpe.” „De unde Mihai Burduja
să iau un șarpe?” „Trei case mai departe este un ins
care are un șarpe. Aranjați cu el să vă muște, și vă

30
SURÂSUL BUCOVINEI

NICOLAE ȘAPCĂ

IAR PLOAIA ACEASTA...


Iar ploaia-aceasta-n zori, de dimineață,
Ce cade lin pe lutul din grădină
E un izvor instigător de viață
Ce scoate firul ierbii la lumină.

Ea cade lin și dulce ca o snoavă


Șoptită-n barbă de-un cărunt bunic,
DE ECHINOCȚIUL POEZIEI Această ploaie plouă pe ogradă
E primăvară iar în poezie, De când eram și eu pe-aici pitic.
Și-n poezie e doar primăvară,
E echinocțiul cuprins de reverie, Afară plouă ca-n copilărie,
E visul îmbrăcat în strai de seară. Ca-n tinerețe plouă, efemer,
Și-ascult smerit această melodie
E versul care curge lin din pană Coborâtoare pe pământ din cer
Și îl aștern poeții pe hârtie,
E alifia cea de uns pe rană, NINGEA SALCÂMUL...
E dor nestins, e-o nouă reverie. Salcâmul care crește sub salcâm
Va înflori la început de vară
Și-atâta cât e zi — atâta-i noapte, Cu-aceleași flori precum odinioară
Lumina-i pe-un cântar de-astronomie, Pe noi ningea salcâmul cel bătrân.
Și Dumnezeu le-a dat pe-acestea toate,
De ziua ta, Cerească Poezie! Ne troieneau petalele-n amurg
Când vântul spulbera corola albă,
OARE-I PĂCAT? Noi așteptam ca noaptea să ne soarbă
Oare-i păcat că azi, de Înviere, Să ascultăm izvoarele cum curg.
La tine m-am gândit ca în trecut?
Nu dragostea-i credința și puterea Și în oglinda rece de cristal
La care ne rugăm neîntrerupt?... În care se spălau pe față zorii
Noi tot plutind pe valuri iluzorii
Oare-i păcat că te iubesc și-acuma Ne-apropiam de-al dimineții mal.
Chiar dacă anii s-au cam perindat?
Și ce să fac că nopțile cu lună DIN NOU NINSOAREA...
Nici până-acuma nu le-am arhivat? Dar nu mai plângeți că a nins din nou
E primăvara doar în calendar,
Când cerul cu pământul se unește Mă dor doar ghioceii ce răsar
Iar moartea moare-n faptul absolut De parcă dintr-un argintiu cavou.
Și stihul vieții iarăși se citește,
Spre tine mă grăbesc, ca la-nceput... Chiar dacă fulgii iar încep să cadă
Și țurțurii din streșină nu plâng,
*** Mă doare doar brândușa cea din crâng
De ce zburați din nou spre constelații? Ce și-a spălat cerneala prin zăpadă.
Mai bine stați aicea, pe Pământ!
Iubirea-i consfințită în creații Mă doare pentr-un stol de cocostârci
Și ne e dată de la Duhul Sfânt. Ce și-au zidit deja în cuib iubirea,
Dar să-și sărbătorească revenirea
Și nu mai încercați adâncul mării, Au nevoit într-un troian pe brânci.
Căci deranjați acvatice poeni.
Aici, iubirea-n necuprinsul zării Și dacă ninge iarăși peste seară
Pulsează încă de la corinteni. Iar gerul vă mai scrie pe fereastră,
Nu vă-ntristați, ci cu iubirea voastră
Și dacă totuși marea vă e visul Voi singuri să vă faceți primăvară.
Sau zborul către cer și către aștri,
Zburați sau scufundați-vă-n adâncul
Și nesfârșitul ochilor albaștri.

31
SURÂSUL BUCOVINEI

IRINA LUCIA MIHALCA La vederea lui schiţă un zâmbet şi-i spuse:


"Ai venit! Sunt eoni de timp printre timp de
când te caut. Nu-ţi fie teamă, hai cu mine, hai vino,
vino în Oraşul Solar, Heliopolis, păşeşte aici, ai să-l
recunoşti, ai să-ţi reaminteşti.”
Fata îi făcu un semn cu mâna, îl chemă încă o
dată. Pâlpâiri de lumină irizau prin pletele ei, pe
chipul ei frumos. I se părea cunoscută, nu-şi amintea
cum şi de unde.
O mai văzuse, era sigur, simţea asta intens, dar
unde şi cum, căci totul părea un vis real, încă
neînţeles. Ca în transă, începu să coboare treptele ce
FATA DIN VIS duceau spre adâncul fântânii, spre oglinda apei.
Păşi prin oglinda apei trecând printr-un tunel la
capătul căruia printr-o lumină albastră se deschise
Noli foras ire, in interiore homine veritas! Poarta Stelară spre o lume paralelă scăldată într-o
(Nu vă duceţi în afară, în omul interior locuieşte lumină neobişnuită, intensă şi pură.
adevărul!) Fata cu trăsături asiatice îl luă de mână, îl privi
„Fiecare este o oglindă pentru celălalt, în care se adânc. Zâmbindu-i îi spuse:
vede pe sine însuşi.”- Shakespeare ” De când te-aştept, Chanchala Sarvaga, tu ştii
"Visul pe care îl visezi singur rămâne doar un vis, asta, priveşte şi-ncet vei recunoaşte totul de când ai
visul pe care îl visezi cu alţii devine realitate" plecat de Acasă. Bucură-te de această călătorie prin
din scripturile antice tibetane timp! ”
Ciudată senzaţie de linişte, un sentiment de
pace interioară şi încetinire a curgerii timpului!
În serile calde de mai, prin fereastra camerei lui, Ce ciudat, îşi aminti numele fetei, Shanti
aerul e plin de miresmele dulci de regina nopţii, Ramya!
suave arome de levănţică, parfum de iasomie, Din văzduh se apropie, plutind inefabil, o
trandafiri, caprifoi şi mentă. pajură de o rară frumuseţe. Pasărea Phoenix, cu aripi
În faţa casei un tei îşi răspândeşte grăbit florile, învăluite într-un cerc de azur, cu pene strălucitoare
corcoduşul şi-apleacă ramurile încărcate în adierea ca flacăra, cu pete de purpură şi aur, iar în ochi îi
vântului printre crenguţele zvelte de liliac. Miroase a scânteia o tainică lumină. Privindu-i adânc, le
linişte şi a fluturi de vis. Dinspre marginea oraşului transmise mental să se urce pe aripile ei, spre ţinutul
năvăleşte noaptea şi ţârâitul greierilor. Soarelui-Răsare al Templului de Aur.
Adolescentul prefera nopţile astea pentru Cu viteza gândului trecuseră peste ţinuturi cu o
lumina mistică reflectată în tăcere. Câte un ţipăt magnifică natură tropicală, peste câmpii întinse şi
pierdut în depărtări. Citea, citea enorm pentru vârsta păşuni, peste vegetaţii luxuriante brăzdate de fluvii
lui. Un tânăr, diferit de ceilalţi, îşi crea propriul şi râuri ale căror maluri erau mărginite de palmieri şi
univers prin cuvinte ce nu trebuiau rostite decât ferigi uriaşe.
pentru sine. Găsea imposibilă calea de a-şi face Ajunseră într-o frumoasă grădină cu fântâni
prieteni şi chiar o iubită. Aplecat la masa din cameră arteziene. La mijloc, străjuită de arbori ornamentali,
încerca să-şi scrie gândurile prin fragmente de o alee pornea spre Poarta Principală, asemănătoare
romane începute. unui văl, care odată deschisă reda din curtea
Să fie vis sau aievea glasul ce răzbătea tânguitor interioară "o lacrimă pe obrazul timpului", un templu
din grădina casei? Să fie vis sau realitate? magnific aşezat pe o terasă de marmură albă, o
Se ridică, din câţiva paşi ajunse afară. Nedumerit, bijuterie ce strălucea în lumina soarelui înconjurată
încercă să afle de unde venea acea chemare abia de construcţii impunătoare.
şoptită. În curtea casei, cumpăna fântânii despica Templul n-avea acoperiş pentru ca razele
luna plină. Soarelui-Ra să pătrundă în el. Pasărea îi lăsă în faţa
Încet, un glas suav îl chema: "Vino, hai vino! ”. templului şi dispăru tot aşa cum apăruse.
Înaintă mirat, pe urmele glasului fetei, pe aleea Era templul alb din visele ce i se succedau
ce ducea spre fântâna din care se răcorea încă de periodic prin timp. Cu paşi mici, Shanti Ramya
mic. Aplecându-se, în oglinda ei se reflecta chipul porni spre templu însoţită de tânărul cu ochii negri,
melancolic al unei fete de o fermecătoare inocenţă, strălucitori.
luminat de razele lunii.

32
SURÂSUL BUCOVINEI

Intrară în templu, aprinseră okoro, beţişoare " Ne trezim amândoi


parfumate de tămâie, smirnă şi santal, priviră fuioare dintr-o altă realitate
de lumină ridicându-se în încercarea de a îmbuna încercând să oprim clipa,
zeii prin rugăciuni înmiresmate, depuseră ofrande de continuarea unui alt timp,
flori, simţiră pacea şi albul liniştii lăuntrice, făcură în acest timp. ”
câţiva paşi în faţă şi îngenuncheară, ţinându-se de
mână. iar dedesubt el completase:
Privind, prin ochii ei, se derula trecutul unei
poveşti, povestea vieţii lor. Oare ne vom întoarce?
Ştia că a mai fost aici, o recunoştea ca fiind Oare ne vom regăsi, mai tineri
sufletul-pereche, ştia aceste locuri şi viaţa prin care a decât moartea ce ne-a chemat,
mai trecut cândva, asemeni unei pelicule derulate in despărţindu-ne,
viteză. mai curaţi decât cerul primăverii?
În inimă simţi o durere sfâşietoare, un dor Copil plutind în lacrima timpului,
imens, un ţipat lăuntric, golul pe care nu-l putuse ţipând după mireasma gândului tău!
umple cu nimic. Lacrimi îi inundară ochii, îşi Oare ce-naltă iubire ne-a pedepsit cu uitarea?
revedea întreaga acea viaţă, totul, inclusiv Te văd alergând lângă mine
despărţirea care le-a fost dat să fie, ruptura firului lor cu surâs de mărgele,
de teama lui în faţa iubirii, de oscilaţia şi cu privirea ta caldă,
neîncrederea lui. întinzând mâna să-mi prindă suflarea,
[ Omul înfruntă moartea după o durată foarte să-mi alunge întristarea...
mică a vieţii sale, iar viaţa lui pare să nu fi valorat Oare vom mai fi NOI?
prea mult. Chiar nimic! Slăbirea vederii ne face să
credem că soarele, luna şi stelele sunt mai palide. …...............................................................................
Timpul zboară, experienţele triste urmează una după
alta, norii se întorc după ploaie. ] Oare visele, trăirile avute, pot fi visate de două
Ieşiră din templu scăldaţi de lumina blândă a ori, precum scăldatul în acelaşi fluviu de două ori
apusului de soare. Totul căpătă un farmec aparte sau va trebui să renunţi la ele?
atunci când se lăsă seara. Porniră spre aleea de unde Amintirile, temelia pe care poţi zidi înscrisurile
veniră, ca Pasărea de Foc să reapară din văzduh, culese de-a lungul întâmplărilor, preţioase
ducându-i la capătul Porţii Stelare. fragmente, cu care poţi întregi tot!
Cu lacrimi in ochi, Shanti Ramya îl îmbrăţişă O coloană trunchiată, un capitel sfărâmat,
strâns, îi mângâie chipul şi-l sărută, redându-i gustul treptele pe care încerci sa le urci îţi amintesc de
tuturor primăverilor, acel dor nedesluşit după care splendoarea unui templu Toate alcătuiesc comoara
tânjea. de absolut necesară unui suflet.
"- Ne vom reîntâlni, nu plânge, nu te-ntrista, Viziunea, oricât de puternică ar fi, doarme dacă
hai zâmbeşte, Chanchala Sarvaga. Ştii doar că ţi- nu e deşteptată prin întâmplare de un lucru de nimic,
am înţeles frica, te-am înţeles şi te-am iertat, doar tu care a concretizat-o... şi, când nu le mai ai, toate
trebuie să reuşeşti să te ierţi, să fii liber, dar singur acestea, e greu să te regăseşti.
va trebui sa descoperi paşii pierduţi. Ai repetat Ca-ntr-un obscur subteran, trebuie să cobori în
lecţia prin atâtea vieţi şi-o vei repeta până o vei sufletul tau proiectând lumini, ca să poţi afla ceva.
parcurge. Eu te voi aştepta, voi avea răbdare. Nu Te-apleci asupra inimii şi-asculţi cum bate în ea
plânge, ne vom reîntâlni!” trecutul, ca şi cum ai pune urechea la pământ, ca să
Tânărul trecu prin oglinda apei fântânii şi, fără auzi din depărtare un zgomot surd.
să-şi dea seama, se trezi la masa de lucru, în camera Inima bate, mintea nu poate uita câte a adunat,
sa. culori, arome, sunete şi forme; văzul şi auzul
Să fi fost totul un vis atât de real? Atunci de urmează să le păstreze; scânteia aceea ce a dormit, o
unde durerea lăuntrică, de ce simţi lacrima clipă, sub cenuşa parfumată, scânteia aceea mică,
curgându-i pe obraz? Şi parfumul ei, şi chipul, şi energia, iar odată cu primăvara, cu vântul care bate,
gustul ei, totul sa fie doar vis? simţi că va renaşte.
Pe masă o floare albastră de nu-mă-uita şi-o (povestea, poate, va continua)
foaie de hârtie în care, caligrafic, era pictat cu
cerneală, asemeni unei ideograme: Irina Lucia Mihalca

33
SURÂSUL BUCOVINEI

ROMEO IOAN ROȘIIANU

Scrisoare despre moartea mea şi pasărea Phoenix

Iubito, decât să blestemi întunericul mai bine aprinzi o lumânare ţi-am spus
morţii noştri au nevoie de lumină mai mult decât noi în bezna trăirii
ei sunt singurii care ştiu că apele învolburate din amintiri nu-ţi mai pot potoli setea de moment şi viaţă
că ciorile sunt la fel de negre în orice ţară deşi oamenii vorbesc diferit
numai dorul de noi şi de ţară ne face mai buni într-o lume cu suflete zăvorâte pe dinăuntru
ca străjerii pe metereze stau azi simţirile mele la pândă şi veghe
orice clipă risipită-n prezent devine trecut
orice pas făcut pe cărarea vieţii ca o apropiere de moarte mai este mereu.

(Mai ştii când ţi-am spus că am destin de pasăre Phoenix când mor de dorul tău şi renasc în amintiri
prăfuite?)

Aşa a fost, Iubito pentru că durerea face parte din viaţă şi trsiteţea la fel
fericirea are chipul prăfuit în oglinda lumii şi-a vieţii
şi eu te rog să nu laşi să se depună colbul uitării pe mintea şi inima ta
surâsul tău trebuie să răzbată din fotografiile alb – negru
într-o lume colorată, Iubito vântul e incolor, insipid, inodor ca apa cea de toate zilele
din ea se face agheasma mare şi mică, Iubito sfinţenia vine când crucea spintecă luciul
Sfântul Duh se ascunde în toţi porumbeii lumii şi-acum
le dau de mâncare pe pervazul geamului şi îmi oglindesc zâmbetul în ochii lor mici şi rotunzi.

(Mai ştii când ţi-am spus că Dumnezeu are planuri chiar şi pentru cei care-au renunţat să mai lupte?)

Aşa a fost, Iubito căci sufletul este o oglindă prin care poţi vedea înăuntru când afară bate vântul trăirii
când trupul primeşte hrană de la suflet, sufletul primeşte de la spirit şi spiritul de la Dumnezeu e starea
normală
anormală e tăcerea ta şi încă-ţi aud respiraţia întretăiată
facem dragoste şi acum în simţirile noastre
de fiecare dată când zâmbim sufletele noastre îşi vorbesc frumos
de asta îţi spun că până şi moartea mea e limitată în singura mea viaţă avută
am numai una şi e mare penurie în cer şi pe pământ îţi spun
lumea stă la coadă să cumpere viaţă în rate şi să ia simţiri cu-mprumut
e penurie mare şi lupii tineri ai sângelui meu urlă-a pustiu în sângele meu.

(Mai ştii când ţi-am spus că a face ce-ţi place înseamnă libertate şi a-ţi place ce faci înseamnă fericire?)

Aşa a fost, Iubito şi nu ai înţeles niciodată că e una să poţi să vrei şi cu totul alta să vrei să poţi
aşa a fost când ţi-am zis că cineva a zis că numai poezia e imună în faţa morţii
aşa a fost când de atâta singurătate şi tristeţe m-am apucat să extrag liniştea dintre frunzele mângâiate de
vânt.

34
SURÂSUL BUCOVINEI

NICOLAE SILADE

sonete

XV XVII

Mereu e prea târziu şi prea devreme Credeai că mă dai gata c-un sărut
Să fii iubit la fel precum iubeşti, Sau că mă farmeci doar cu o privire?
E prea mult timp în prea puţina vreme O noapte-ntreagă să ne fi avut
S-aştepţi iubirea şi să n-o-ntâlneşti. Nu-nseamnă că ne-avem şi în iubire.

Iubind, nu poţi să înţelegi iubirea, Îţi sunt loial, în sensul pământesc,


Cât e durere, cât e bucurie, Nu te înşel, ca alţii, cu oricine,
Când o câştigi, te pierzi de tot cu firea, Dar nu pot spune, încă, „te iubesc!”
Când moare ea, o simţi parcă mai vie. Pentru că, încă, nu te simt în mine.

Dar când îţi vezi iubirea vremuită Iubirea e un dar, cel mai ales,
Şi, dat uitării, uitării n-o poţi da, Ea leagă suflete şi inimi leagă
Când clipele prezentului irită Şi prin puterea sa, de ne-nţeles,
Şi viitorul vine fără ea, Ea ţine împreună viaţa-ntreagă.

Stai şi te-ntrebi de n-ar fi fost mai bine De vrei s-o ai şi să ţi-o dovedesc,
Să nu iubeşti, aşa, nicicând, pe nimeni. Iubeşte-mă atunci când te iubesc!

XVI XVIII

Tu eşti ca vremea, veşnic schimbătoare, Am fost, iubito, cerşetor şi rege,


Imprevizibilă, capricioasă, În patul tău, cel mai frumos regat,
Urâtă, rea, şi bună, şi frumoasă, Cerşind iubirea, am făcut-o lege
Şi mohorâtă, şi surâzătoare. Şi-am fost la fericire condamnat.

A pus în tine Domnul câte toate Am fost stăpân pe trupul tău o noapte,
Şi te-a-nvelit în cel mai pur mister, Supusul tău până în zori de zi,
Dar eu, din tot ce îmi ascunzi, îţi cer Am construit în dragoste palate
Numai dovada de fidelitate. Şi-am înălţat în vis împărăţii.

Că-mi sunt destul eu mie, plin de vicii, Ajuns, acum, la margine de lume,
Să tot încerc, din greu, să-ţi fiu pe plac, Nici rege nu mai sunt, nici cerşetor,
Să râd când râzi, să plâng când plângi, să tac Când văd că timpul dragostea-mi răpune
Şi să-ţi suport o mie de capricii. Şi că singurătăţile nu mor.

Nu asta e iubirea, înţelege! De-aceea în sonet vreau să rămână


Te crezi regină, dar eu chiar sunt rege! Iubirea amândurora stăpână!

35
ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ

VASILE LARCO

Datorie
Pentru ultima femeie din viaţa aceasta

Ai vreme preţ de-o bere


Să fugi la tine-acasă
Şi să gândeşti. Tăcere
În capul meu se lasă
UNDE-I CASA PĂRINTEASCĂ?
N-ai când să fugi de mine
Că umbra mea te-ajunge Ani trecut-au mulţi de când
Că Dumnezeu aşteaptă M-am înstrăinat de sat,
Cu noi să se conjuge Însă n-o să pot nicicând
Să mă rup de ce-am lăsat,
N-ai cum pleca, n-am cum pleca
Şi uite iară luna Şi în gând, ca un tablou,
Cum vine pentru-altcineva - Îmi revine satul drag…
Ne macină întruna Ce n-aş da să pot din nou
Trece-al casei noastre prag!
Momentul ca un glas târziu
Ca Dumnezeu când vine. Casa însă-i dărâmată,
El răstigneşte câte-un Fiu Nu mai este nici pridvorul
Şi s-a oprit la mine Şi nici tinda, prispa lată,
Nu mai este nici cuptorul.
Mi-e sufletul o vrabie
Şi poticnit mi-e graiul Casa-i una cu pământul,
Mi-e inima o sabie Of, nedreaptă vremuire!
Ce taie-n două Raiul Dar aşa a vrut Preasfântul:
Să rămână-o amintire.
Acestui paşnic Dumnezeu
Ce-n inimă îmi zace Amintire sunt părinţii,
I-aş dărui tot capul meu Crudă soartă, tristă, rea,
Dar e timid. Şi tace. Au plecat, s-au dus cu sfinţii,
Dar i-aştept în casa mea.
Aşa devin o vrabie
Şi poticnit mi-e graiul Amintire sunt străbunii,
Mi-e inima o sabie Pentru ei ard lumânări,
Ce taie-n două Raiul Căci s-au stins precum tăciunii,
Dar sclipesc în depărtări.
Privind un poet
Ei plutesc aşa ca fumul
Ce poet frumos făcut-ai Doamne Pe sub cerul azuriu,
Tăte-s lesne-amu da’ numa’ că Ei îmi luminează drumul
Fă cumva să fac o cale-ntoarsă Şi mă-ndeamnă să mai scriu.
Fă-mă clopot în beserică

Fă-mă un poet care alină *****


Fă-mă sămn de mână-ntre aldine
Când deștid fereasta cătă mină
Șî de-afară numa’ noapte zine

36
HARTA VIITORULUI TAINA PĂDURII

De mic mi-am trasat harta viitorului: De ce ai rătăcit, pădure,


Întâi mi-am stabilit graniţele Ecoul vorbelor de dor,
La cele patru orizonturi, De ce-ai trimis pe căi obscure
Apoi râurile de fericire, Curate visuri de amor?
Pădurile de prieteni
Şi munţii de speranţe. De ce-ai întins covoare pline
Cu ale florilor splendori,
După o vreme am renunţat la graniţe, Când am o floare lângă mine,
Apoi la râuri, Cea mai frumoasă dintre flori ?
La munţi,
Au rămas pădurile de prieteni Când noaptea fost-a la răscruce,
În amintirea mea. Atenţia să mi-o distragi,
De ce-ai pus Luna să străluce
Mai mult ca ochii mie dragi ?
VIS DE ACASĂ
Când se-auzea cât ţine zarea
Era vară, Cum îmi cânta iubita mea,
Soarele îmi lăsa o umbră mică pe pământ De ce-ai trimis privighetoarea
Care mă urmărea peste tot, Să cânte mai frumos ca ea?
Probabil să nu mă pierd.
Îmbrățișați pe o cărare
Umblam desculţ În taină când ne-am sărutat,
Pe miriştea despovărată de spicele de grâu De ce-ai pus o ciocănitoare
Ţinând strâns în mâna dreaptă timpul, Să ducă vestea peste sat?
Iar în cealaltă, o buburuză, …………………………
Cât un nasture de bluză,
Aşteptând să zboare Pădurea, cum secrete n-are,
Ca să aflu, fiind nerăbdător, În Raiul ei de nedescris,
În ce direcţie Să mă trezească din visare
Mă vor purta paşii-n viitor. Un bob de rouă-a mai trimis.

PREA DEVREME
UN SECOL DE FRĂMÂNTĂRI
Omul se naşte prea devreme,
Când nu ştie nici să meargă, Trecu o sută şi ceva de ani
Nici să vorbească, De când e ţara scoasă la lumină
Nici să cânte. Păcat că unii, încă, ne dezbină,
Ştie numai să plângă. Fiind în jurul nostru mulţi duşmani.

Cum optimismul, veşnic, ne alină


Poate de asta moare prea devreme, La noi acasă fi-vom suverani,
Când ştie de toate, Să plece unde vor acei tirani
Aproape de toate, Şi-om pune armele la ,,naftalină”.
Sau nimic.
A fost un secol nemaipomenit
Nu mai plânge, Ce-a culminat prin lupte mondiale,
Se plânge, Prin răfuieli, dar toţi sperăm cu sete
Deplânge.
Măcar de-acum să nu se mai repete,
Românul, doar, îşi vede de-ale sale
Şi şapte vieţi el are de trăit!

37
SURÂSUL BUCOVINEI

ALEXANDRA FEDORCA bucuria pe care o simți în zilele de duminică când


stai în tihnă alături de familia ta. E împlinirea
EU, SALCIA electrică, flacăra dogoritoare din tine care arde
mocnit și parcă ți se încolăcește un fulger în jurul
Peste mine, trece ușor încheieturii și pur și simplu zbori, te debarasezi de
un răsuflu străvechi, o orice altceva. Sufletul meu ia viață și deși simte
șoaptă a timpului. Privesc durerea, își găsește refugiul între file și odată cu
oglinda și respir, aburii vindecarea sa, apare arta.
dansând pe sticla spartă pe Mi-l imaginez uneori pe Eminescu, strângându-
alocuri. Trăiesc! Ce frumos, și părul printre degete, privind cu bărbia sa ascuțită
nu-i așa? Reflexia îmi către un apus vulcanic, scurs peste albastrul limpede
rânjește, ochii săi, precum o împuns de vârful bradului. Alteori, mă gândesc la
furtună, precum un sărut Octavian Paler în fotoliul său, contemplând un
dinte două valuri sălbatice, dezlănțuite de biciul tablou al Greciei și murmurând pentru sine ,,Et in
cerului, luminează în tenebrele și tăcerile suprapuse Arcadia ego", la Adrian Păunescu care urmărește cu
din holul pustiu. Doar sufletul meu și oglindirea sa ochii ageri de vultur flămând de versuri, crestele și
bat într-un vuiet adânc al vieții în aceste liniști. stâncile, câmpiile, la Eliade care, în imaginația mea,
Liniștea mea, a cuvintelor mele care mă gâdilă cu s-ar așeza pe spate în patul său cu o cuvertură roșie,
pașii lor sfioși peste inimă, liniștea salciei din fața și-ar aprinde pipa și suflând ușor fumul otrăvit și
ferestrei închise. Îmi așez palma peste oglindă, plumburiu, și-ar aduce aminte de iubirile și patimile
sprijinindu-mi fruntea de suprafața rece și mă clandestine ale trecutului, ar omagia erosul și
cutremur, mă zbat în mine însămi și îmi acopăr lupta splendoarea pasiunii sale. În cele din urmă, mă
interioară cu pleoapele strânse. Părul mi se revarsă gândesc la Emil Cioran, care își va termina cafeaua
negru peste umerii osoși și aștept. Aștept acel flux și trântind ceașca de masă, se va îndrepta vertiginos
care îmi trece zi de zi șerpuitor prin vene și și totuși dureros de lent spre oglindă, respirația sa
unduindu-se în trupul meu, se revarsă în lăcașul îmbătrânită va umple golul camerei și se va întreba
sufletului. Aștept acea dorință care se abate peste obsesiv care e scopul său, cine este el de fapt?
simțurile mele și într-o goană după vise, mă atrage Așa mi-ar plăcea ca lumea să își aducă aminte
într-un colț retras al universului și mă lasă acolo fără de mine, să existe o pictură, un obicei, o obsesie sau
să îmi ceară socoteală. Cu alte cuvinte, aștept cel puțin, o expresie care să mă readucă în mintea
inspirația alături de care aflu cine sunt, descopăr ce oricărui străin, să mormăie încet numele unei opere
misiune au stele care ne veghează, deslușesc ce îmi care îmi va aparține sau să le spună prietenilor ,,Hei,
spune felinarul de pe strada 30. Doar eu și ea, asta spunea și scriitoarea aia, Alexandra. O știi?''
călătorind. Acum, termin de scris și mă uit pe fereastră, o
Precum un orologiu într-un genune a aștrilor deschid și mă uit la salcia bătrână care stă împotriva
tăcuți, aud cum sufletul îmi tremură frenetic în piept ploii. Întotdeauna am iubit stropii, plictisul picurilor
și se eliberează de lanțuri. Abia atunci, fug din hol și mi se pare o fațadă, în realitate, ploaia fiind un întreg
intru grăbită în camera mea. Mă așez la birou și iau de suflete ude, îndrăgostite, gălăgioase când revin
stiloul în mână, aprind lampa. Mă întreb, ce cred peste pământ. Așadar, există un lucru prin care mi-ar
oamenii hoinari când, în miez de noapte, trec sub plăcea să revin zilnic în umanitate, prin care mi-ar
geamul meu mormăind în beție ori rătăcind răniți, plăcea să mi se rostească numele. Salcia. Mi-ar
drogați de vraja întunericului? Îmi văd ei oare silueta plăcea să fiu scriitoarea aceea bătrână care are o
ușor aplecată peste un caiet și se gândesc că sunt o inimă de salcie, o inimă care prin cuvintele care îi
adolescentă năbădăioasă care scrie pentru că nu știe sunt frunze, mângâie alte piepturi, alină supliciile
să trăiască fără să o facă? Poate că îmi zâmbesc, altor vieți, să fiu acel om al cărui suflet
poate că mă ignoră, neobservându-mă sau poate că nonconformist a învățat să fie aici, acolo,
se grăbesc și ei acasă pentru a deveni una cu pretutindeni.
paginile. În timp ce mă acopăr cu plapuma, mă hotărăsc.
Atunci când scriu, mă transform în litere, în Ultima carte pe care o voi scrie la bătrânețe, se va
ceva mai presus de om umil și simplu. Eu sunt de numi Inimă de Salcie pentru că aceasta sunt eu, tipa
obicei pesimistă, conștientă că un preludiu al aia ochelaristă care se lasă ghidată de gălăgia
sfârșitului se apropie pentru fiecare dintre noi, dar literelor trântite peste sufletul său, iscodită de ploaia
atunci când penița îmi alunecă peste caiet precum un care îmi aduce noroc, construită din lavă și
râu de negură, ghearele unei senzații străine pătrund paradoxal din flori verzi și voi continua să fiu la fel,
în mine mai adânc decât gândul că sunt limitată, că voi continua să mă transform în litere și să port
toți suntem de fapt opriți de alarma unui ceas. cuvintele în mine, deoarece ele îmi aparțin și eu sunt
Atunci când scriu, nu mai există secunde care trec, stăpânită de ele, deasemenea.
atunci când scriu mă simt puternică și fericită. Nu e

38
SURÂSUL BUCOVINEI

PARASCHIVA ABUTNĂRIȚEI MOȘTENIRE

Din părinți în părinți, ca șuvoi arzător


Și duios și cântat, limba noastră română
Rând pe rând, generații se îmbracă cu dor
S-o cinstească mereu, că ne este stăpână

Din părinți în părinți, setea ne-o potolim


Cu răcoarea fântânii, în dimineți și în seară
Setea graiului nostru, ce cu drag îl rostim
Darul de preț, ce părinții moștenire-l lăsară.

CUVINTELE FLORI
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE
Mă dor cuvintele, rănite de vânt
Ziua Limbii Române – o sărbătoare de suflet și prea puternic, să nu-i simt bătaia
în aceeași măsură de spirit, pentru că limba noastră Ca un cuțit înfipt în pământ
este un simbol fundamental al identității naționale. A Lângă el, răsărind ciumăfaia.
fost, de-a lungul veacurilor un simbol al unității
noastre, o putem considera, cu mândrie, unul din S-a tot ridicat, neumbrită de nor
pilonii existenței noastre. Și-împrăștie-ncet o otravă
Cu mândrie, pentru că suntem un popor care a Atinse, toate coardele inimii dor
folosit scrierea încă de acum 7000 de ani(tăblițele de Pân' și limba îmi este bolnavă
la Tărtăria).
Cu mândrie pentru că e o limbă armonioasă, Să n-o pierd, mă lupt pe ogorul străbun
melodioasă, capabilă să exprime cele mai alese Și tai din rădăcini buruiene
gânduri și sentimente. Să se-nalțe-n lumină rodul cel bun
Toate atributele care i-au fost alăturate de către Să apară din nou sânziene
poeți(oameni de cultură, în general) începând cu
Eminescu, Alexe Mateevici, V. Alecsandri, T. Și alte flori, ce cu drag prin ani le-au vegheat
Arghezi, L. Blaga, G. Coșbuc, V. Eftimiu, N. Labiș, Ca să-mi fie tovarășe-n viață
Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Ioan Alexandru, Ana Le-am săpat, le-am plivit, le-am udat
Blandiana, Constanța Buzea, Virgil Carianopol, Să mă-ntâmpine în dimineață
Daniela Crăsnaru, Ștefan Augustin Doinaș, Geo
Dumitrescu, Petre Ghelmez, Al. Philippide, Ioanid Și să-mi fie alint, însoțind zilele
Romanescu, N. Turtureanu, George Țărnea, Dan Pentru ochi, pentru suflet minune
Verona, Horia Zbieru, Nichita Stănescu, ș.a. mai Dintre toate însă, cea mai dragă îmi e
puțin cunoscuți, sunt adevărate și mai mult decât Floarea limbii române.
atât, e parte a ființei noastre.
În ea putem plânge, cânta și tăcea cum bine ÎNDEMN
spunea Gr. Vieru. Înaintașii și-au făcut datoria, ne-
au lăsat „un fagure de miere, o comoară”, „o Trezește-te, omule, e-o adiere de cânt
duminică - veșnică -” Datoria noastră este s-o Și-n cuprins românesc, sărbătoare
păstrăm neștirbită, s-o vorbim curat și cu respectul Limba noastră, clopoțelul de-argint
datorat unei valori neprețuite, s-a transmitem Încă e vie și doare.
urmașilor noștri.
Astăzi, când o pândesc pericole dinafară(cei ce Dacă rănile ei nu le vindeci mereu
vor ca să ne piardă ca neam) și dinăuntru( S-așterne uitare, rugină și ceață
supertehnicizarea și modelele/ antimodele de fapt N-o lăsa, omule, chiar dacă ți-e greu
oferite de media) dar și când avem satisfacția că este Ea e primul pașaport pentru viață!
o limbă tot mai cunoscută (prin UE sau diaspora sau
întreaga lume) este un act patriotic profund să ne Și fă-i sărbătoare în fiece zi
promovăm graiul matern, să-l cinstim și prin el să Îmbrac-o în flori, în mândru veșmânt
stabilim punți de comunicare cu toată lumea, să ne Căci astfel nicicând străină n-o fi
reinventăm, unde este nevoie, demnitatea de neam. Părinte-ți va fi, aici pe pământ.

39
SURÂSUL BUCOVINEI

OLGUȚA TRIFAN Rondelul împlinirii

Sub stele răsărindu-mi, eşti alinul


Când cerul parcă-i contopit cu marea.
Tu ochi îmi eşti şi eu ţi-s cristalinul,
Ne-mbrăţişăm iubindu-ne cu zarea.

Îţi simt parfumul ce doar tu şi crinul


Îl răspândiţi o dată cu-nserarea.
Sub stele răsărindu-mi eşti alinul,
Când cerul parcă-i contopit cu marea.

Pe două vieţi s-a aşezat seninul


Şi fără de cuvinte ni-i chemarea.
Pe braţul tău mi-e dulce exilarea,
Rondelul primului sărut Când ochii tăi privesc şi-mi văd destinul…

În ochii tăi, ca-ntr-o oglindă, Sub stele răsărindu-mi, eşti alinul.


Aflat-am dulcele răspuns…
Iar focul, gata să mă prindă, Rondelul neuitării
În toamna-ţi blândă s-a ascuns.
Cât ai dorit! Îţi aminteşti?
Privind la geana licărindă, Îmbătător, când vântul suflă-n roze,
Fior de taină m-a pătruns Parfum să simţi, să mă iubeşti,
Şi-n ochii tăi, ca-ntr-o oglindă, Să mă îmbraci în fir de tuberoze!
Aflat-am dulcele răspuns…
Dorinţele păreau fireşti,
Privirea lunii ne colindă, Mireasma fericirii-n fine doze.
Sărut sfielnic, pe ascuns, Cât ai dorit! Îţi aminteşti
O clipă, doar, îmi e de-ajuns Ce-mbătător e vânt ce suflă-n roze?
Să-mi văd iubirea înflorindă
Azi fericirea-n ochi citeşti
În ochii tăi, ca-ntr-o oglindă... Ştergând tristeţi venite de prin poze
Şi ai creat senin metamorfoze
Rondelul emoţiei În doruri să mă adânceşti...

În flori de lotus şi de roze dalbe Cât ai dorit! Îţi aminteşti?


M-oi primeni cu drag să te aştept,
Să-mi simţi, iubind mireasma pielii albe, Rondelul îndrăgostitului de vară
Mistuitorul dor ce-mi arde-n piept.
Ţi-s pelerină-mpurpurată trandafirii,
Privesc de la fereastră printre nalbe, Când zori în dimineaţă-ţi fac popas pe umeri
Tu vei veni, eu aşteptare-accept, Şi roua-ţi dă culoarea dulce-a împlinirii
In flori de lotus şi de roze dalbe Sub cerul alb-albastru zămislit din nuferi.
M-am primenit cu drag să te aştept.
Cu buze de fecioară, în clipa-nfloririi,
Te văd! Printre muşcatele roz-dalbe, Sărutul cald al nopţii în răcoare-l spulberi,
Cu pasu-ţi sprinten şi cu mersul drept, Ţi-s pelerină-mpurpurată trandafirii,
Ce-ţi dau alura ta de înţelept, Când zori în dimineaţă-ţi fac popas pe umeri.
Mi-aduci iubire înflorită-n salbe
Şi, în nadir, de-ai fi supusă oglindirii,
Din flori de lotus şi de roze dalbe... De n-ai putea crăiţele din păr să-ţi numeri,
Când ploi de fluturi vin la tine de prin lujeri,
Eu te doresc nespus, în numele iubirii!

Ţi-s pelerină-mpurpurată trandafirii.

40
SURÂSUL BUCOVINEI

LELIA MOSSORA Abrupt

Mă dor culorile de vară


ce se petrec fără de noi,
şi trec pe lângă tine iară
fără să le împarţim la doi.
Abrupt ne ducem pre final
purtând sub braţ o amintire.
Mereu, mereu acelaşi val
ne spală astăzi în neştire.
A mai rămas…
Ne-om înălţa spre infinituri
A mai rămas un rest de vară fără s-aflăm cum am mai fost.
Să ne destrame visul nou Iar om clădi aceleaşi mituri
Poveștile iar să ne doară despre iubiri dar... făr’ de rost.
Și tu să nu mai fii ecou. Vor trece anii trist sub frunţi
A mai rămas un gând în soare şi-o iarnă gri o să ne culce
Ca să urmeze pașii tăi, şi vom rămâne fără nunţi
Culori de verde… tot mai rare ce le-am lăsat pe la răscruce...
Se iar îneacă-n ochi - văpăi.
A mai rămas și amăgirea Niciun apus n-o fi la fel
Unei batiste fluturând şi ploile nu ne-or atinge;
Pe un peron uitat de gară… vom pune armele-n rastel
şi ne-om gândi
Tu n-ai să treci pe-aici curând…
că timpul ninge
A mai rămas și o vioară peste hotarele trasate
Ce ne cânta pe-un mal de dor atât de dur şi fără sens.
Și ne-am minţit…(a câtă oară ?!)
Că nu suntem doar călător Vom fi doar eu şi tu - lăcate –
Pe drumul vieții ce asfinte, din viaţă smulse-n dor imens
Dar… am uitat că ne-am iubit de mult şi tot ce n-om avea,
Și ne-am adus acum aminte de azi şi ieri, deşi iar trece
De frigul vieții ostenit. prin gânduri încă rece stea
fără de noi şi ... fără lege.
Amăgiri
Gând nesupus
Într-o noapte despletită
S-a întors o lună–n pripă Boabe de rouă
Care… visele-mi adapă În mine plouă.
În iubirea mea de-o clipă. Boabe de vânt
Într-o noapte fără lună Azi nu mai descânt.
Am aflat ce e tăcerea Boabe de vină
Și cum sună veșnic mierea Nu mi-s lumină.
Peste visul meu stăpână.
Într-o noapte la fel șuie Boabe sau lacrimi ,
Iarăși fost-am auzit A lumilor patimi
Cum în suflet muzici suie Descurcă tăceri
Sărutări far’de… iubit. Niciodată-nvieri.
Amăgiri mereu în ceață Azi calc pe apus
Despletesc cărări uitate, Pe-un gând NEsupus -
Foste vise sfărâmate Cuvânt descâtând
Adunate-n dimineață. Și trepte urcând
Într-o noapte despletită, Boabe ... lumină
Într-o noapte fără lună, Aceeași retină
Într-o noapte la fel șuie, Care să-mi sune
Mestecări de vise vechi În altă lume
Adunate în perechi Care mă vrea
Răsucite-mi sunt pe-o ață… Doar…
Cântec pe-o stea

41
SURÂSUL BUCOVINEI

VALENTINA BECART Ce foşnet de iele…

Ţi-aş dărui
pădurea
în care mă ascund,
asemenea unui fruct
oprit în cădere…
dar mâinile mele
au înflorit mereu,
( vai! ce foşnet de iele – în liniştea
timpului meu)
… şi noi anotimpuri
Cântă, cobzare … au ţesut într-un ochi de femeie,
o plasă de stele
Cântă, cobzare, cu foc! în care dorm,
mi-e sufletul fără amintirea vârstei
de noroaiele lumii de mâine.
murdar
Ţi-aş dărui
şi aripa frântă,
şi frunzele
iar ceasul agonic al zilei
uscate, marmorate,
ticăie-n zadar.
rămase în décor,
dar glasul pădurii
Hai, cântă, cântă!
susură ca un izvor,
alină-mi durerea albită
în palma întinsă ca o aripă
în tâmplă,
de vultur,
de-atât nenoroc...
peste focul mocnit
ah! de-amar şi de of
zăvorât
până-n zori să tot joc.
în adâncuri,
în adâncuri…
Struneşte-ţi cobza, uşor,
din umbra înserării
Cu brațe lungi
mă ridică
şi inima-mi tresalte, cânte, Cu brațe lungi - e primăvara
ca pasărea spin –, asta
duios, sfâşietor … cu ochi căprui
miresme amărui
Cântă-mi, cobzare! și dor de înflorire
şi lasă-mă să mor, în orice licăr de lumină.
de dorul zărilor albastre.
… pe sterpele drumuri Cu scânteieri de vis - e primăvara
să curgă asta
doar ploaia, cu suflet plin de soare
în ritmul inimilor noastre. cu rod făgăduit
și tresăriri de verde
Şi noroiul în orice ochi îndrăgostit.
şi hohotul lumii,
cobzare, Cu tandre îmbrățișări -e primăvara
fi-vor - ultimul decor, asta
iar lacrima ta, cu chipul tău iubit
blândă alinare, - cu sonuri vechi -
la ceas de înserare, în fiecare floare
de înserare … și-n fiecare cuib
ce-așteaptă împlinire.
Vino, primăvară...
și lasă-i dorul meu
în zi de sărbătoare.

42
SURÂSUL BUCOVINEI

NINA GONȚA Înșelătoare viață

Înșelătoare-i viața, Doamne!


Azi, ce ieri a fost frumos,
s-a prăbușit..
Mâine, poate să revină...
cu alt sfârșit...
Înșelătoare-s toate, Doamne!
Cum să le descifrăm?...
Unde se află adevărul adevărat?
Cel suprem?
Ce azi noi am iubit e...
Singurătate bun plecat,
ce mâine vom iubi...
Singurătate, tu - mai e de... așteptat...
gând trist, urât. Nu ne mai descurcăm...
Tu - întuneric,
tu - tristețe. Înșelătoare-i viața asta, Doamne!
Tu - curgătoare lacrimi, Nu ne lăsa,
tu - la trezire, orbecăind, să tot umblăm...
ațintiți ochi în tavan, neputincioși, prin ea!
în dimineți... răzlețe.
Singurătate, tu, O frunză
ne-acoperi pe parcursul vieții,
ne-acaparezi, Oare ce gândește,
ne ții în mreji. ce simte frunza,
Singurătate, tu, când, toamna târziu,
cu tine noi ne naștem, îngălbenită,
cu tine - noi... cade ... jos, la pământ, lin?
murim. Că i-a venit sfârșitul sau că va renaște
Singurătate, tu, nouă, verde, mult mai fericită?
te-alung, te-alung, Nu știm. Nu vom ști niciodată.
tu vii și vii... Noi gândim că frunza e...
și mintea mi-o învălui moartă...
în gânduri negre și pustii. E moartă abia jos
Tu, lasă-mă, sau încă... din momentul căderii?
hai, lasă-mă! Eu cred:
Nu vreau să te mai simt alături! în cădere ...
M-am săturat! e încă vie...
Vreau Numai atunci când,
ca la trezire, fiind la pământ,
dimineața, nemiloși,
să exclam: o calcăm în picioare,
„Ce fericire! numai atunci moartea o ia
De singurătate... în primire.
eu... am scăpat!”
Așa-i și omul...
Singurătate! o frunză în vânt,
Tu, tot singură să fii, toamna,
să vezi... cum este! învinsă...
Căzut la pământ
încă nu e mort.
Ferice de-acel
care are noroc...
de o mână...
întinsă.

43
SURÂSUL BUCOVINEI

TRAIAN VASILCĂU

Tăcerea mea!

Mai mult inexistentă decît vie,


Țară pe care-o recunosc abia,
În tine se dă totul cu chirie,
Excepție ești Tu, Tăcerea mea!

Bolnav incurabil Tu cu majusculă, Tu-ul cel Mare,


Pentru Adrian Ghicov Pe-ai cărei umeri sufletul mi-aștern.
Pînă-am să fiu pustie-mbietoare,
Te-ai prosternat tăcerii suverane, Cu răni s-o semăn și cu plîns etern.
În care te-ntîlnești cu Dumnezeu.
Tu ești bolnav de-o taină, Adriane Și bine să mă simt doar în durere
Și asta nu se iartă, dragul meu. Și să nu cred necaz sfîșietor
Mutarea din răsfăț în preaTăcere
Ai fost la doctori mulți și cu renume, La poarta unui schit din viitor.
Ai irosit pe ei tot ce-ai avut
Și dînșii, într-un glas dogit de glume, Să n-am în veci de veci altă iubire,
Au zis că n-au ce-ți face și-au tăcut. Privirile-i să scrie-al meu destin,
Și cînd ajunge-voi despătimire
Ai plîns, cînd rîdea-n hohot tot pămîntul În fața ei, nepămîntesc, să vin.
Și-aproape-ai și crezut că vei cădea,
Dar ca-ntr-un vis zării la geam Cuvîntul, Ea darul lacrimilor să mi-l dea
Taină din taine, spre-a te mîngîia. Și oricît aș dori---- să nu mi-l ia!

Și maci ți-au răsărit din răni avane,


Și-acuprinzînd Cuvîntul, ți s-a spus:
"Tu ești bolnav de Mine, Adriane ***
Și pentru boala asta leacuri nu-s!".
E viscol greu, primeşte-mă la tine,
Cîntec de Dragoste Nu mă lăsa să plec sub aspre zări,
De-atîta nins s-a-nnămeţit în mine,
Doar Dragostea a mai rămas în mine, Vîntul acoperă orice cărări.
Prietenii m-au exilat în frig.
Fără de Dragoste nu-nsemn nimic, Cerul a îngheţat ca un cerdac
Fără de Dragoste nu-nsemn nimic. În care ţurţurii prelung visează,
Bolnav de-atîta viscolire tac
Doar Dragostea a mai rămas în mine, Şi numai tu eşti nopţii mele rază.
Prietenii m-au condamnat să tac.
Fără de Dragoste eu nu am Leac, Acum îmi amintesc de-o iarnă-n care
Fără de Dragoste eu nu am Leac. Se ordonase brusc, desăvîrşit,
Să fiu ucis c-o farsă zdrobitoare,
Doar Dragostea a mai rămas în mine, Dar, ca-ntr-un vis zadarnic, n-am murit.
Prietenii m-au zăvorît în moarte.
Fără de Dragoste sunt pururi noapte, Ce vis aiurea!-mi spun, ce fac cu mine
Fără de Dragoste sunt pururi noapte. Cînd trenurile-au adormit prin gări?
Nu mă lăsa să plec sub aspre zări.
Doar Dragostea a mai rămas în mine, E viscol greu, primeşte-mă la tine…
Prietenii m-au îngropat în vînt.
Îmi bandajez tot sufletul și-i cînt,
Îmi bandajez tot sufletul și-i cînt.

Și-atuncea simt că-n lumea fără soare


Se face Dumnezeu tot ce mă doare.

44
SURÂSUL BUCOVINEI

VASILE CRISTEA

Mască

Vinovatul de serviciu
Chiar de n-are nici un viciu,
Are bască, n-are bască,
Mai mereu rămâne mască!

Unui jurnalist TV Unuia avid de noroc

Chel, fudul, cu nas obtuz, Vrând să-și caute norocul


Are-un cap ca un obuz: La țiganca cu ghiocul,
Bubuie ȋn el prostia N-a făcut nicio ispravă:
Că-i sătul de România. A găsit doar o potcoavă.

Justiție Unui somnoros

Legată-n orb, pe ea cu robă, Pe crucea ta ce o să scrie


Acum mi-am cam pierdut speranța Prevăd de-acuma, dragul meu:
Că nu va ȋnclina balanța La judecata ce-o să vie
Dup-un șpagat la garderobă. Ași vrea să fiu trezit și eu.

Discipolul lui Arhimede Epitaf unui Don Juan

Vrând să scoată la iveală Zăcând aici, sunt fericit


O idee epocală, Urmașii mei că s-au gândit
Plânge-n cadă așezat: Să-mi sape-n piatră, pe movilă,
Doamne, cât mai am de stat? În loc de cruce, o copilă.

Clarificare Unui grandoman

Deși demult e enunțat, Pe preot l-a-ntrebat, punând


Principiul trebuie completat: O lacrimă pe patrafir:
Valoarea nu așteaptă anii, Părinte, ultimul meu gând
De obicei așteaptă banii. E: câți vor fi la cimitir?

Şansă Unui bețiv

C-ai apărut din lut de Botoșani Cu-atâta vodcă și rachiu


Poți fi ȋn viață Iorga sau Enescu, A devenit cadavru viu.
Un geniu, un luceafăr Eminescu, Obișnuința de-o mai poartă,
Dar de-obicei om simplu și cu bani. Curând va fi natură moartă.

Unui voiajor Unui jucător

Desigur, lui nu-i prea dă mâna Pierzând mereu la alba – neagra,


Că nu-i acas” cu săptămâna, Confuz, pierdut și disperat,
Vecinii spun ȋnsă că asta Vrând să câștige neapărat,
Îi bucură grozav nevasta. S-a dus să-și cumpere viagra.

Între vecini Unui vânător

Vecinul i-a lăsat bilet ȋn ușă: Se lăuda prin bătătură


Te-a căutat, vecine, o mătușă. Cum a ucis un porc mistreț,
I-am spus că te ȋntorci cândva spre seară, Recunoscând, la băutură,
Că ești plecat acum cu-o verișoară. Că era porc ȋntr-un coteț.

45
SURÂSUL BUCOVINEI

GHEORGHE BÂLICI

Cu epigrama împreună
Am câștigat vreo trei sudalme,
Vreo șapte pumni în berărie,
De la femei, vreo zece palme…
Cred că revin la poezie.

Realitate
Din curte până-n largul zării
La munci țăranul e întâiul
Și cum mai e și talpa țării,
Familia (ne)tradițională Din pâine i-am lăsat călcâiul!...
Familia, au constatat
Bărbați în stare să exulte, Bilanț
E-un lucru-atât de minunat… În țara poftelor hapsâne,
Că n-ar strica să ai mai multe. Cu legea care e beteagă,
Muncești din greu s-aduni de-o pâine
Cu soața în deplină Și încă nu o ai întreagă!...
criză familială
Dormim în paturi separate, Rugă
Aparte ne mâncăm simbria, Dă, Doamne, la bogați măcar o zi
Deci facem tot ce se mai poate Doar pâine, ca să-nvețe a trăi,
Ca să păstrăm… căsătoria. Dar fă, cu mila-Ți mare pentru toate,
Să o avem și noi pe săturate!...
Reflecții în familie
Observ, când cearta-i cu scântei, Democrația
Că viața-n doi mai e și cruntă, Ne-arată șefii mari din stat
Iar, din toți anii, cei mai grei Că e, când a-nțelege poți,
Sunt doar acei de după nuntă!... Un lucru-atât de minunat…
Încât n-ajunge chiar la toți.
Devotamentul unei tinere soții
Cu presimțirea că o lasă Sinceritate
Și pleacă soțul ei cu zile, Chiar dacă-n rolul ei anost
Ea noaptea stă pe lângă casă… Mândria e prostie mare,
Când cu Ion, când cu Vasile. Sunt iarăși mândru ca un prost,
Când pot să scap de-această stare.
La întâlnirea nocturnă
O doamnă numai nuri și grații, Sfat pentru orice eventualitate
Având și-un schepsis ce-o distinge, Mândria cu prostia bine
Vrea doar lumină în relații, Se-mpacă, însă tu fă saltul:
Iar, pentru asta, vezi c-o stinge… Când vezi că prima-ți aparține,
A doua s-o observi la altul.
Disperare
Nu-ți iau atâta sănătate Unui amic
Nici orele în plus lucrate, Când zici că X mă tot bârfește
Nici o petrecere majoră Și mă-ntristezi cu-această știre,
Cât îți ia prostul într-o oră!... Un lucru ce mă încălzește
E… zâmbetu-ți de mulțumire.
Bilanț de funcționar
al Primăriei Lucrul și libertatea orei de prânz
N-am strâns averi, nu-s activist, Suport din greu strânsoarea lesei,
N-am avansat, nu sunt un gâde, Dar legea-i bună și frumoasă,
Și, rămânând doar umorist, Că-mi garantează ora mesei;
Acuma nu-mi mai vine-a râde!... Nu și ceva de pus pe masă…

46
SURÂSUL BUCOVINEI

ȘERBAN GHEORGHE

FEMINITATEA SFÂRȘITULUI

M-am trezit într-o casă străină


înainte de a mă naște ,
o icoană binecuvânta Răsăritul,
busuiocul bunicii.
Sentimente colorate spărgeau fereastra,
zei de unică folosință,
eu unicul stăpân al universului,
eroare nemutilată.
Era peste puterea mea firavă,
Nu păreau prea călugăriți,
Limitau gândurile
STATUS QUO înveșmântate în adevăruri ascunse.
Dansul măștilor ascundea chipurile
Cu arcul sprâncenelor tale La fiecare pas înșelate,
mi-am săgetat destinul Feminitatea stelelor norocoase,
și-am cunoscut implacabilul sfârșit. anotimpuri,
bruma arzând firul de iarbă.
Gândul vinovat pentru ieșirea în larg Răzvrătire.
mi-a omorât vorbele pe buzele arse, Încarceratul marionetă striga,
o lume fără contur. Casă trecută de mult în uitare,
miros de tămâie,
Din turnul de control al necunoscutului, o ultimă încercare.
idealul de serviciu mi-a trasat semne neînțelese De mâine voi aduna zeii la sfat,
pentru mersul spre neîntoarcere. Sărutul înțelepciunii e la mine,
mi-am câștigat dreptul,
Totul părea o glumă, colindul e același,
încercare rarefiată a sentimentelor, pajiștea mă primește în dimineață
otravă filozofică în răni deschise. la braț cu femeia timpului.

Pentru salvarea mea am căzut


în neputința de exprimare, CASA UMBRELOR
scrijelind putregaiul zilei.
Uneori mă refugiez în umbra palmelor,
necunoscutul din adevăr cerșește
APUS VIOLET șovăieli subțiate în așteptare.

Nori hoinari săgetați violet, Destin ademenit cu vorbe,


apus bolnav, vânat sălbatic de întâmplări
adăpost pentru zborul tău stângaci, zidește esența în fumul înfloririi.
în cercuri înșelătoare
adunam chipuri nedefinite Uneori, cuvinte străine se zbat
adormite prea devreme în uitare. în bucuria glonțului din rană,
M-am ascuns sub aripa târzie, speranță într-un râu suspendat.
un sărut printre gratii
ca o dragoste vândută Deschid fereastra spre banalitate,
era răzvrătirea trupului, veghea adormise în fântâni,
condamnat de propria atingere. ceasul s-a oprit în cădere.
Ferecat în verticală planare
puteam să mă refugiez în căutări, Un cineva îmi lumina teama,
la simțuri mi-au crescut gheare o întoarcere spre nicăieri,
și am sfâșiat strigătul din vid, corabie ademenită de casa umbrelor.
întunericul ființelor noastre era liber
să moară-n violet.

47
SURÂSUL BUCOVINEI

CONSTANTIN MĂNUŢĂ mută la Roma şi publică albumul Perspective


Meridionale.
A fost puţin cunoscut în ţară, dar în perioada
1940-1965 a expus de zece ori la Roma, de cinci ori
la Veneţia, de patru ori la Padova, de trei ori la
Milano şi de două ori la Assisi şi Verona, şi câte o
dată la Utrecht, Amsterdam, Haga, Rotterdam,
Florenţa, Mexic, Los Angeles, Turku (Finlanda),
Perugia, Torino, Rovigo, Palermo, Bari, New York
etc.
A fost posesorul a numeroase premii, pentru
O CARTE MONUMENT recunoaşterea artistică internaţională. Premiul
Naţional Anastasie Simu pentru desen (1940);
Cartea Eugen Drăguţescu. Omul şi artistul, în Premiul Expoziţiei internaţionale de pictură de la
scrisori, Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Messina (1953); Medalia de aur a oraşului Paris,
Române, 2018, reprezintă meritul personal al oferită de Societatea de arte, ştiinţe şi litere din Paris
profesorului Victor Iosif, de a scoate la lumină (1954); Premiul Fundaţiei Ford (ROMA-1954);
personalitatea unui mare artist de excepţie, prin Premiul Expoziţiei Paradiso de la Veneţia (1954);
intermediul stilului epistolar, destinat scrisorilor de Premiul SAROM (Revenna,1955); Medalia Cetăţii
orice gen, care sunt autentice documente de viaţă, Florenţa ( Lucca, 1956); Premiul secund la Expoziţia
după cum se specifică în Argument. provincială de pictură (Perugia, Roma-1957).
Tot profesorul Victor Iosif în lucrarea Eugen În 1967 vine la Bucureşti cu ocazia Colocviului
Drăguţescu, un maestru al desenului afirma că opera Brâncuşi, unde se întâlneşte cu istorici şi critici
sa este o mărturie a frumuseţii naturii umane, care literari din mai multe ţări.
aparţine spaţiului bucovinean. Perioada Scrisorilor Multe lucrări ale artistului se află în colecţii
datează din anul 1940 şi până la sfârşitul vieţii private, în muzee şi instituţii, din Bucureşti, Craiova,
artistului (1993). Chiar de la naşterea artistului (19 Roma, Milano, Veneţia, Perugia, Catania,
mai 1914) este urmărit destinul eroului, care de mic Amsterdam, Viena, Oxford, Londra etc.
era atras de arta desenului. Sunt trecute în revistă Volumul semnat de Victor Iosif prezintă
clasele liceale de la Liceul Eudoxiu Hurmuzachi din corespondenţa despre care vorbeşte Dimitrie Ţopa
Rădăuţi şi Sf.Sava din Bucureşti, Academia de Arte într-un text reprodus de autor. Victor Iosif a aranjat
Frumoase din Bucureşti – vreme în care publică materialul documentar în 21 de capitole începând cu
desene în revistele Timpul, Cuvântul liber, Universul Etapa românească şi sfârşind cu Ultimii ani de
literar, Adevărul literar etc. expunerea de lucrări la viaţă, la care se adaugă Comemorări şi aniversări şi
Salonul oficial de arte ori Sala Mozart. În 1939 Referinţe bibliografice precum şi 7 Anexe. Scrisorile
câştigă concursul Premiul Romei, ceea ce-i va familiale reprezintă partea consistentă a cărţii Eugen
asigura obţinerea unui loc la studii la Accademia di Drăguţescu. Omul şi artistul, în scrisori.
Romania din Roma. Înaintea lui Eugen Vlăduţescu Nu numai orizontul familial este urmărit de
au studiat aici bucovinenii: Claudiu Isopescu, Eugen Drăguţescu , dar şi cel artistic, literar, social
N.Grămadă, C.Zoppa, Traian Cantemir, Leon Ţopa, şi cultural, scrisorile fiind adresate diferiţilor artişti,
Alexandru Marcu, Haralambie Mihăescu, Ştefan poeţi, scriitori, prieteni, muzicieni, oameni de ştiinţă
Cuciureanu, matematicianul Ion Creangă, fost rector şi de cultură pe care i-a cunoscut de-a lungul vieţii
al Universităţii ieşene etc. sale şi am putea concluziona că a mutat Roma în
Portretele poeţilor bucovineni apar în Antologia epistole şi dulcea Bucovină, într-o ţară a frumuseţii
rădăuţeană în 1943, realizate de Eugen Drăguţescu, şi înţelepciunii. Tonul scrisorilor este cald, plin de
iar cu ocazia expoziţiei personale, Italia 1940-1942, afecţiune faţă de cei dragi, se dau date şi informaţii
de la Bucureşti, Ion Frunzetti semnează în revista despre evenimente artistice, sociale pe care le-a
Vremea un articol cu titlul :Fenomenul Drăguţescu. petrecut Eugem Drăguţescu într-o viaţă de om, cum
După 23 august 1944 este arestat de germani şi ar fi spus Nicolae Iorga.
închis în lagăr, iar după eliberare este trimis într-o Lista marilor personalităţi din ţară şi de peste
tabără de refugiaţi în Bologna. Se stabileşte în hotare este impresionantă şi aproape interminabilă.
Olanda între anii 1946-1949, unde continuă să Se folosesc jocurile de cuvinte, cu conotaţii
picteze, ilustrând ediţia de opere complete ale lui stilistice, efuziunile lirice, construcţiile diminutivale
Shakespeare, fiind un pictor cunoscut, considerat, şi exclamaţiile admirative, după cum precizează
după expoziţia de la Amsterdam, cetăţean al lumii. Victor Iosif. Un exemplu Liciolină, Capriciolină,
O cunoaşte pe Leonarda, viitoarea sa soţie cu care va Caprice, Lină Caprice, Ciolină, Tablice, Lilişor –
avea trei copii: Mihai, Dana şi Tudor. În 1959 se toate sunt titluri de scrisori şi cuvinte încorporate în

48
SURÂSUL BUCOVINEI

texte, adresate surorii sale Elena, care-l ţine la curent exact ca la Dorna. Anotimp nehotărât! Nu mai e
cu noutăţile din ţară. vară, dar nici toamnă nu este...
Eugen Drăguţescu a avut o relaţie deosebită, de Arțarii au frunzele încă verzi, doar peste câțiva
prietenie cu Constantin Brâncuşi. a trecut fiorul toamnei, pastelându-i delicat. Zorelele
Victor Iosif devine un scriitor implicat în arta din fața casei înfloresc într-o frenezie, parcă ar ști că
demersului narativ. Comentează ceea ce i se pare mult timp nu mai au la dispoziție și ar vrea să-i
esenţial din scrisori, încât cartea poate fi denumită bucure pe oameni cu cât mai multă prospețime și
un fel de Bildungsroman al formării, iniţierii şi culoare. Năstrușnicul nostru chipmunk, veverița
definitivării personalităţii unui mare artist. aceea mică, cu dungi maronii și negre de la cap până
Relaţia strânsă de prietenie dintre Dimitrie la coadă, făcută vedetă de către Walt Disney în
Sandu Ţopa şi Victor Iosif a făcut posibilă apariţia desenele-i animate, văzând că recipientul cu boabe,
acestei cărţi. așezat direct în iarbă s-a golit, se cațără rapid pe
Lucrarea Eugen Drăguţescu. Omul şi artistul, în suportul metalic al „hrănitoarelor”pentru păsărele.
scrisori, pe lângă valoarea literară are şi o valoare Neavând cioc ascuțit, îi vine greu, dar se descurcă.
ştiinţifică care trădează activitatea imensă, de Mișcându-se ca un prâsnel de jur împrejur, pe la
bibliotecă a unui om căreia i-a închinat o parte a toate orificiile cilindrului cu boabe, reușește să-și
vieţii sale: 568 de pagini şi 410 note de subsol, oferă umfle fălcile, după care, fuga-fuguța, fără a se sfii de
cărţii o dimensiune enciclopedică. Credem că noi, se strecoară în galeria lui subpământeană, de
această carte reprezintă munca, aproape de o viaţă, a sub o treaptă de beton a scării de la intrare, deșartă
profesorului Victor Iosif, iar pe noi ne-a transpus repede „încărcătura” și se întoarce repejor, trepădând
într-o lume apusă, de la începutul perioadei mărunțel pe lângă locul unde-i masa mea de lucru, în
postbelice, cu interferenţe în cea interbelică, foișorul semideschis din curtea din spatele casei.
asigurând un mare schimb de valori, între arta şi Marius râde: ”Pe ăsta l-am învățat românește... Îi zic
cultura naţională şi cea universală. să treacă și el trece, înțelege, o ia de-a dreptul, chiar
peste picioarele mele...”
Constantin Mănuţă Un fluture monarh, superbă arătare maronie în
amestec cu portocaliu, o vietate extrem de
interesantă, își tot fâlfâie splendidele petale ale
aripilor, dar nu vrea, cu nici un chip, să se așeze
ANICA FACINA undeva, să-l pot fotografia. E greu de prins o
imagine cu o asemenea minune a naturii... Doar când
începe migrarea anuală către Golful Mexic a acestor
speciale lepidoptere, unora le mai slăbesc puterile și
nu mai pot ține zborul alături de ceilalți. Stau
moleșiți pe câte o corolă, abia mișcându-și aripile,
și-atunci este marea bucurie a amatorilor de imagini
rare!
Ciripiri felurite... Mărunțele cele ale păsărelelor
Golden finch, o rudă canadiană a sticleților de la noi,
țipătul ascuțit și certăreț al păsărilor Blue Jay, neam
cu gaițele noastre, dar cu un penaj cu mult albastru
Ultima zi de vară, întâia zi de toamnă... și c-un moț fudul pe creștet, ca la ciocârlani...
Foșnetul vântului prin frunzișul des al arborilor și,
Pe nesimțite parcă, timpul a trecut și am pășit din când în când, fâșâitul roților vreunei mașini, sunt
în a treia lună de ședere pe malul râului Ottawa, în semnalele sonore percepute pe strada Paradaise,
acest 2018, atât de plin de tot felul de întâmplări cufundată într-o liniște desuetă, demnă de alt veac...
frumoase, de neuitat... Avem bucuria de a petrece, Tot cartierul e așa, un loc unde să trăiești frumos,
din doi în doi ani, câteva luni pe aceste meleaguri alături de natură, să te bucuri de micile daruri ale
îndepărtate, dar care seamănă atât de bine cu ținutul unei zile. Sunt case frumoase și grădini cu flori și
Bucovinei, încât o vreme nici nu fac diferența, iarbă de un verde fără seamăn.Într-o curte din
simțindu-mă ca acasă... Pe urmă, încet-încet, firele apropiere se joacă niște copii și cântă „Happy
nevăzute ale dorului îmi invadează ființa și orice Birstday!”, deși nu cred să fie ziua vreunuia dintre
ocupație aș avea, oriunde m-aș duce și orice aș ei. Cântecelul îl știu toți și îl au în „repertoriul
vedea, încep să fac..., nu literatură comparată, ci să permanent”, pentru că l-am auzit din nou, după ce
trăiesc viața...comparând mereu câte ceva: aici e așa, cântaseră tot ce mai știau.
acasă nu-i așa sau...tot la fel... Calendaristic, vineri a Plec, după ora amiezii, la o plimbare solitară pe
fost ultima zi de vară... Dar, deși însorită și lângă Ottawa River, pe faleză,dau ocol golfului în
luminoasă, dimineața era de-o răcoare pătrunzătoare, care se odihnesc ambarcațiunile localnicilor. Simt

49
SURÂSUL BUCOVINEI

cum aerul toamnei se impregnează în toate cele, largi, pe care oamenii își plimbă câinii, aleargă ori se
exact ca la Dorna, unde azurul pare fără capăt, adânc plimbă. De fapt nici nu e o pădure, ci o fâșie din
și-ndepărtat... Apa se vălurește, iar eu privesc de pe pădurea care a fost odată și prin care s-a croit strada
pontonul special amenajat pentru plimbare între din stânga și s-a amenajat un imens teren de golf în
două suprafețe de apă, cum se leagănă casele-bărci, dreapta... De cum am traversat, pe lângă Biserica
cum se-apleacă pânzele iolelor albe, cum pescărușii Anglicană, de la primul pas în pădure, dau cu ochii
se rotesc deasupra valurilor, țipând ascuțit. Gândul de un pâlc de gălbiori, ciupercile acelea fine,
meu, și el o pasăre călătoare în timp, mă duce prin galbene ca și soarele, cu parfum de caise, scumpe
locuri prin care mi-am purtat pașii, pe meleagurile nevoie-mare în restaurantele selecte ale lumii, dar
copilăriei mele... Deodată, un ghemotoc negru, care, la Dorna mea se găsesc pe toate coclaurile
semănând cu o cioară, se profilează în față, la câteva munților, prin văi și pe lângă poteci. Le adună
zeci de metri, aproape de bolovanii de pe margine. lumea, fiindcă, pregătite bine, inundate cu smântână
Încetinesc mersul, pentru că ceva din interiorul meu adevărată, alături de-o mămăliguță caldă, pot ispiti
îmi spune să fac asta... Pasărea rămâne nemișcată... și-un rege...
Reîncep să umblu, ușurel...„Cioara” rămâne în O ușoară reținere mă face să chibzuiesc dacă e
aceeași poziție care mă nedumerește, nu-i văd capul, bine să-i adun sau nu... Nu știu dacă e voie să iei
e căzut în față, iar ea e cu spatele la mine... Mă ceva din pădure. Sunt în țară străină, nu cunosc
întreb cum de poate sta așa... O fi moartă... Moartă- legile ei și nu știu limba, dar tentația este prea mare.
moartă, dar cum de se ține pe picioare? Nu reușesc Îmi spun că doar n-am să provoc cu asta vreun
să-mi dau un răspuns, că „mortăciunea” se mișcă, dezechilibru în natură... Pâlcuri de gălbiori, ca niște
scoate un gât lung și ondulat, de undeva, de sub o bani de aur, strălucesc prin luminișuri, pe lângă
aripă, îi văd ciocul galben, ca de rață... trunchiuri de copaci. Unii, acoperiți cu frunzele
Necunoscătoare într-ale faunei canadiene, decid că-i toamnei anului trecut, sunt mai greu de dibuit...
o rață neagră...Temătoare, pasărea se mobilizează, La un moment dat, concentrată pe
își întinde aripile și zboară peste apă, aterizând în îndeletnicirea mea, aud în spate, la doi pași, în
mijlocul valurilor, plutind ca o bărcuță. Reușesc s-o mijlocul cărării, zvon de zurgălăi...Ridic capul. În
prind în câteva imagini... Cu pași înceți, ajung la stânga, pe cărare, un exemplar canin de toată
capătul aleii, unde se află un foișor din lemn, și, frumusețea, cu o blană superbă, de-un roșcat
după câteva clipe, mă întorc... Pasărea, ghemotoc luminos, cu discrete pete albe pe la subsuori și pe
negru, stă iar nemișcată în fața mea! Nu mă mai după urechi, se scărpina cu o lăbuță, atingând zgarda
păcălește... Știu că-i vie și că asta e poziția în care se cu zurgălăi... Se apropia și stăpâna, o doamnă înaltă
încălzește la soare. Poate că își așteptă partenerul, și subțire, cu părul lung până spre omoplați, căruntă,
rătăcit în timpul zborului... De data asta nici ea nu se trecută bine de 70 de ani... Surprinse amândouă, eu-
mai teme de mine și mă lasă s-o fotografiez, între cu ciupercile, ea- cu câinele, ne salutăm și
stânci, printre bolovanii dintre care își tot lungește conversăm câteva minute într-o franceză precară, din
gâtul și-și înalță capul... partea mea, și într-o franceză, la fel de precară, din
Îmi continui drumul până la far, aflat ceva mai partea ei... Ajungem și la rețetă...Îi spun că le gătesc
departe, spre nord. Privesc pădurile Quebecului, care simplu, nu-i o filosofie... Știa și ea că se fac cu unt ,
încep de la malul celălalt al râului-hotar între cu ceapă și cu cremă, că așa spun ei la smântână...
provincii. La înapoiere, spre stânga, dincolo de golf, Îmi spune că a călătorit în Franța, că i-a plăcut
în mijlocul aleii, încălzindu-se la soare, iar „rața acolo... Eu îi precizez că vin din România, dar că
neagră”! În poziția de acum o oră, de cioară moartă limbile română și franceză sunt surori...
care, totuși, inexplicabil, se ține pe picioare. Mă Completează rapid că da, amândouă sunt limbi
reapropii de ea și (culmea!) nu se mai sperie absolut latine...„ Ia te uită, îmi zic, cineva care știe câte ceva
deloc. Îmi arată toată splendoarea penajului ei despre latinitate!”...Își vede apoi de plimbarea ei cu
întunecat și lucios, a cozii, ca un evantai semipliat, a câinele, iar eu îmi văd de căutatul gălbiorilor.
gâtului în forma unui „S” mare și lung, ciocul lat. Peste vreo jumătate de ceas, când ajunsesem să
Stă, ca o vedetă, lăsându-mă s-o fotografiez din față, mă cred stăpâna pădurii, alături de veverițe și de
din profil... păsări, un EL și o EA, ca la cincizeci de ani, își
Lămurirea mea avea să vină abia seara, când, plimbau câinele alb. Se opresc în fața mea, mă salută
după ce am descărcat toate imaginile captate-n și mă întreabă ce caut, ce-am găsit... Știau și ei
aparatul foto, acestea au putut fi văzute pe monitor... puțină franceză, „din liceu”, îmi precizează. Deschid
-E un cormoran, mama! punga, le arăt ce am în ea, le numesc „champinions
-Am crezut că-i rață neagră... De unde să știu dore”, pentru că nu găsesc pe loc echivalentul pentru
că e un cormoran? N-am văzut în viața mea vreunul gălbiori și nu am la mine un dicționar de
până acum... Dar am învățat o lecție astăzi. conversație...Amândoi se minunează când îi văd,
Pentru plimbarea de seară aleg un traseu în exclamă „O,la,la!”, după care se ajunge, bineînțeles,
apropiere, prin pădurea cu pini și cu arțari, cu cărări la rețeta din Bucovina. Domnul mă întreabă dacă

50
SURÂSUL BUCOVINEI

sunt greu de găsit. Îi răspund că nu-i tocmai ușor, că VASILE FILIP


sunt acoperiți de frunze moarte, că răsar în pâlcuri,
că trebuie să te abați de la cărare, ba în stânga, ba în
dreapta...
Dincolo de recolta mea și de rețeta cu gălbiori,
pe care am furnizat-o de două ori într-un interval de
timp destul de scurt, constat cu bucurie că franceza
mea, pe care o credeam uitată, se reactivează destul
de bine și, inevitabil, gândul aleargă la anii de Comprimate pentru sănătatea minţii
liceu... Eram eleva cea mai bună din clasă la
franceză. O grămadă de colegi copiau tema de la • Minţile bolnave nu emană idei sănătoase.
mine și cu toate astea, în penultimul an nu am avut • Capul frumos nu este pavăză pentru mintea urâtă.
media anuală zece la această disciplină. De ce? • Urâţenia e mai mult o stare psihică decât o realitate
Simplu! Mă obrăznicisem, mi-o luasem în cap că-s fizică.
cea mai bună, nu mă puteam abține și, când vreun • Chipul care nu emană lumină e ca un bec ars.
coleg nu găsea răspunsul, se bâlbâia ori se-mpiedica • Caracterul uman nu poate fi reparat, pentru că nu
în termeni franțuzești, „Anicuța neichii dragă” există piese de schimb.
răspundea neîntrebată... M-a atenționat profesoara o • Decât să repari ceva vechi, mai bine fă ceva nou.
dată, de două ori, de trei..., dar eu nu m-am • Din vechituri tot vechituri faci.
astâmpărat, iar ea n-a putut să mai suporte • La oameni, e important ceea ce se vede, dar şi mai
comportamentul meu. Mi-a dat un 1 ( a se citi important este ceea ce nu se vede.
„unu”) în catalog și... nici o lacrimă, nici o • Privirile lunecoase sunt tăinuitoare de adevăruri.
rugăminte, nici o juruială de a mea n-au înduioșat-o • Între om şi floare aleg farmecul florii şi inteligenţa
pe tânăra, frumoasa, delicata noastră profesoară de omului.
franceză. Peste niște zeci de ani, la o întâlnire • Gândirea limpede e semn de sănătate.
colegială, nu-și mai amintea episodul cu mine, cum • Mâinile omului sunt multifuncţionale, dar ele nu
m-am rugat la ea ca la o icoană, cum i-am promis că pot înlocui organul vorbirii.
n-o să mai fac ce am făcut, să nu-mi scadă media, să • Cine vorbeşte cu mâinile, gândeşte cu picioarele.
adauge un zero lângă unu, ca să nu pierd bursa... • Ordonează-ţi mai întâi ideile şi după aceea caută
Neînduplecată, mi-a socotit media cu un șir de zece cuvintele.
și un unu și a ieșit nouă... Am pierdut bursa, colegii • Darul ascultării este egal cu harul vorbirii.
și-au păstrat-o... Mă mai întreb uneori, nu aștept • Când altul vorbeşte, tu taci şi gândeşte.
răspuns, dacă cei cărora distinsa Mihaela le-a dat • Nu spori importanţa lucrurilor inutile.
media zece, ca să nu-și piardă bursa, știu mai multă • Înalţă-te prin spirit, nu prin ambiţii vremelnice.
carte franțuzească... De fapt, nu eram destul de bună • Cu inteligenţă şi cu suflet se produc marile opere.
la muzică, vocală și instrumentală, nu străluceam la • Nu vă obturaţi imaginaţia, dar orientaţi-o către ţinte
sport, la desen...., discipline care-ți săltau binișor măreţe.
media generală... S-a întâmplat să-mi amintesc • Faptele omului sunt fructele pomului.
chestia asta cu franceza și cu „Franțuzica” tocmai • Cocoşul nu cântă pentru a se da în spectacol.
aici, într-o pădure din Canada, obligată de o • Privighetoarea nu are conştiinţă artistică; cântecul
împrejurare neașteptată să mă exprim în franceză, ei e un dat natural.
fapt care a făcut să mi se „reactiveze” computerul • În lumea artelor nu toate lucrurile sunt frumoase,
din cap ...”a la francaise”. Mulțumită de cum m-am pentru că şi artiştii sunt oameni.
descurcat, mi-am adăugat retroactiv un „zero” lângă • Văzut cu ochi răi, frumosul devine urât.
„unu” la franceză, în catalogul nevăzut al sufletului • Nu toţi ochii văd la fel.
meu și m-am felicitat în gând: „Bravo, Anica!”... • Vederile politice nu pot fi vindecate prin operaţii
Nostalgică, încărcată cu o recoltă bună din chirurgicale.
pădure, revin la casa de pe Paradise street, trecând • Punctul de vedere poate fi şi o arie cu rază
pe lângă arțari care în curând vor fi ca niște torțe, cu nedefinită.
frunzele aprinse de focul „verii indiene”, socotită a fi • Ochiul artistului vede şi ceea ce nu există.
aici cel mai frumos anotimp, ca și toamnele fără egal • Confraţii nu se critică între ei; doar se bârfesc.
din Bucovina, unde verdele întunecat al brazilor • Ceata era specifică haiduciei din lumea veche;
pune în valoare galbenul palid al mestecenilor și gaşca este caracteristică creatorilor lumii moderne.
arămiul paltinilor... Noaptea se apropie cu pași • Libertatea creaţiei are în caracter valoarea, nu
neauziți, inundându-mi sufletul c-un dor de-acasă, impostura.
adânc și greu de ostoit... • Prostia se vede şi prin întuneric.
• Proprietatea intelectuală este o formă cu conţinut;
Anica Facina forma e a proprietarului, conţinutul e al statului.

51
SURÂSUL BUCOVINEI

FELICIA LILIANA AXENTOI

Puritate

Dragostea mea
Este asemenea unui porumbel
Aducător de pace.

Dragostea mea
Este murmurul
Izvorului de munte.
Iubirea dintre noi
Dragostea mea
Iubirea dintre noi Are intensitatea
A fost asemenea Bătăilor inimii noastre.
Unui adormit vulcan.
În dragostea mea
Iubirea dintre noi, Vei găsi oricând
A ucis pe rând Puritatea și frumusețea
Sentimentele noastre. Florilor de crin.

Iubirea dintre noi


S-a sfârșit,
Atunci când vulcanul În vis
A erupt vinovăția
De a păcătui. În miez de noapte am început să-ți scriu
Gândindu-mă la tine, iubirea mea din vis.
Deschid fereastra și ochii îi închid
Și atunci mă simt în paradis.
Furtună
Te aștept cu dor în fiecare noapte,
Caii nechează, Visez cu vorbe dulci să mă alinți
Se apropie furtuna Doar mă gândesc, și-o lacrimă îmi cade
Se ascunde după nor Pe buzele-mi fierbinți.
Înfricoșată luna.
Aș vrea să pot să-ți spun cât te iubesc
Și vântul pornește Dar mi se pare prematur verdictul.
Nebun peste dealuri Ești pentru mine doar un vis
O stea rătăcește Și-n vis eu nu-ți văd chipul.
Și-i prinsă de valuri.
Acum te las iubirea mea
Marea vuiește Să dormi, ca-ntotdeauna
Pădurea trosnește Eu pentru tine nu exist
Mai latră un câine Mă pierd în rând cu lumea.
În curtea vecină.

Și stropii de ploaie
Ochii-mi inundă
Fug iute-n odaie,
Cămașa mi-e udă.

52
SURÂSUL BUCOVINEI

VALERIAN BEDRULE Să mă vindec de Nichita

Sunt o piatră – ea se-ncinge sub a râului vâltoare,


cum se scaldă-n vânt arípa, prinsă-n zbor, la trecătoare;
ud e aerul, iar cerul - o lumină-n arc, spre tină -
se încaieră cu gerul din eclipsa ce-o să vină.

Sunt zefirul – el adună şi silabele din oul


care-nnoadă-n cozi, mânzeşte, zborul, ţipătul, ecoul;
netezimea lui se lasă pe vertebra târâtoarei,
cum doar pruncii mai apasă mâna fermă-a ursitoarei.

Împăcarea-s, vai, ce stinge nervu-n armă, la cătare,


urletul din os şi ploaia, ziua toată, a-nserare;
sfârâie-n pătrare luna, pe nisipuri, când m-atinge,
cum dogoarea,-n plină vară, doar în rouă mă va stinge.

Şi tăcerea, sub omătu-i, lasă-n genă o părere,


De patimi şterg genunchiul dimineţii cum şi tâmpla-şi lasă-n fătu-i doar matricea, cu durere;
umbra sunt şi resemnarea, pat în germene, ispita,
ir de înger mi-e scăparea să mă vindec de Nichita.
Răbdarea, în iubire,-i haină roasă,
în urletul născării arde jalnic,
strivite mi-s tăceri, le tai răbdalnic,
în ceafă, luna încă-i nisipoasă. Cum statuile antíce

Mai las destăinuirile-n adopţii,


igluuri smălţuite-n auroră Astăzi, gândul mi-i zvârlugă între iambi, cezuri, sonete,
îmi leagă,-n treacăt, un lătrat, la proră, amfibrahicu,-n cutumă, se-ntreţine cu brunete;
mi-s gândurile colb, supuse nopţii. eu, discipol de serviciu, vreau să lustruiesc o rimă
versului în suferinţă – evadat în pantomimă.
Doar zidul, în lumină,-şi plouă chipul,
tăcerile-i vor fi răspunsuri, iată, Anapestu-i refutabil, pregătesc peóni, de mâine,
retorica de fum îi e tăiată la accentul din „simboluri” mârâi, azi, precum un câine;
de-nlăcrimarea pietrei. Ah! Nisipul… nu-mi displace ritmul cretic, nu e nicio sinergie,
am chemat un sprinkler vajnic, să mă scape, de-i urgie.
Mi-am sturuit iubirea - pradă vieţii,
cum iarna,-n copcă,-şi tăvăleşte gerul; Cât mai număr în trohaic, rima stă în refulare,
cu pajişti care udă-n ceafă cerul cum statuile antíce, în sperata adulare;
de patimi şterg genunchiul dimineţii, cine crede-n sinecúră-şi va trezi plăceri infime,
în sinécdocă mai umblu, să găsesc albastre rime.
iar gândurile mi le trec la vamă
prin lacrima de piatră. Ah! Nisipul… Eu trudesc la sfârcul ielei. Tu la ce tânjeşti, amice?
Hai, aburcă printre stele! Nu doreşti a-mi fi complice?
Ah! Absconsă ţi-e părerea, eşti sincrétic în privire…
ca un Pégas eu mă scutur. Tu, din pégră, dă-mi o ştire!

Da! Maestre,-nvârte roata, astă stare mă intrigă,


uită-mă-n arena Muzei, să mă lăfăi ca un rigă,
să vânez vânarea dulce şi alice, în arípă,
să îi fie doar cuvântul - el pe buze se-nfiripă.

53
SURÂSUL BUCOVINEI

CASIAN BALABAȘCIUC
De bălăriile din vară
Rămasă-i numai amintirea,
Şi cam de la alaltăseară
Şi-a început cerbul nuntirea.
Acelaşi rol, aceeaşi scenă,
Cu alt actor dispus să joace,
În piesa simplă şi perenă
Bătrânul cerb Manifestându-se vivace.
Nu-l mai ajută, de o vreme, Un june prim, plin de-aroganţă,
Privirea sa, cândva semeaţă. Cu totul captivat de dame,
E prea slăbită şi se teme: Ca să le ştie-n siguranţă
Pădurea parcă e în ceaţă. Uită de sete şi de foame,
Merge mai greu şi rar aleargă, Îşi mai ameninţă rivalii
Şovăitoare mădulare! Cu răcnetele-i învrăjbite
Poiana s-a făcut prea largă Şi trece chiar la represalii
Şi gâtul gârbovit îl doare. Prin luminişuri răvăşite.
Apusurile aşteptate Un cerb vânjos care imită
Pe vârf în fiecare seară, Cu muget frământat ecoul
Deja au altă-nsemnătate, În vocea-i gravă, obosită,
Venirea lor îl înfioară. Arată cât de vechi e noul.
Mai potolită-şi cearcă vrerea
Cerb
În şirul zilnicelor grabe,
Iar coarnele ce-i dau puterea L-am urmărit cu zi, cu noapte,
Au devenit mai mici şi slabe. Plin de fior şi încordare,
În zorii cruzi, amurguri coapte,
Vin toamnele tot mai puţine,
Dar niciodată prin cătare.
Vin iernile tot mai geroase,
Cu izuri aspre, de jivine, L-am întâlnit prin sihle ude,
Dar nu mai ştie-a ce miroase. Prin tăieturi, ori prin poiene,
Gonind cu sărituri zălude,
Şi glasul ce odinioară
Stând neclintit, mergând alene.
Da lungi boncăluiri pierdute,
La o bucată o să-i piară, Şi l-am văzut speriat de moarte,
Dor neîmpărtăşit de ciute. Întărâtat sau în furie,
Foarte aproape sau departe,
Cânta-vor lunii alte glasuri
L-am admirat fără să ştie.
Luci-vor nopţii alţi luceferi,
Alţi cerbi pândi-vor alte ceasuri Un vrednic personaj de mituri,
Să prindă dimineaţa teferi. Încornorat încoronat
Ca veghetor de răsărituri
Iar el, bătrânul de pe creastă,
Şi rege fără de regat.
Urmându-şi resemnat destinul,
Va adăsta ora nefastă Tomnatic trubadur pe munte,
A întâlnirii cu suspinul. Solfegiind un semiton
Fălos cu coarnele pe frunte,
Boncăluit Dar vulnerabil şi afon.
Din sihle de molizi, răzleţe, Stăpân haremurilor mute
Tăcerea timpul şi-l ascultă, Din codri-mpovăraţi de ani,
Se-ngroapă toamna în tristeţe, Nuntaş năbădăios cu ciute,
Cu nostalgii şi ploaie multă. Războinic printre veterani,
Greu suferă de gălbinare Măreţ, impetuos, sălbatic,
Mulţimea frunzelor pe ramuri. Nobil, trufaş precum un conte,
Duse de vânt în depărtare Suprem în spaţiul singuratic,
Par nişte biruite flamuri. Îl va îngenunchea un glonte.

54
SURÂSUL BUCOVINEI

CRISTINA TRUŢĂ TRICOLORUL (acrostih)

Te-au purtat strămoşii-n lupte grele,


Răstignit ori pe redute pus,
Inima şi suflul ţării mele,
Ca un Christ, ne-ai fost ales de Sus.
O, stindard al luptei în Unire!
Lege-a ţării mele milenare...
Orişicând te-nalţă cu iubire,
Rămânând ce-avem mai scump sub soare!
Unitate, libertate, pâine,
ACESTUI NEAM Le dorim de-a pururi, azi şi mâine!

Acestui neam, Unirea i-a fost vrerea,


În ea a strâns voința și puterea.
Din veac în veac, de-a pururi a luptat, CORNELIU CARP
Unirea-i visul sfânt ce s-a-ntrupat.
Poporul nostru vrea să dea de știre
Că luptă azi cu gândul la-ntregire,
Vrând iar să fie unul, tot mereu,
Mărite și puternic Dumnezeu! COCOȘELUL
Sunt frații noștri ce, din est, ne cheamă Cocoșelul cel cu gușă,
Cu-același glas de tată și de mamă… Stă pe gard și tot grăiește.
Tot inimi de români bat peste Prut, Vede-o dulce găinușă,
Așa cum e-n istorii cunoscut. E mândru, de sus privește.
Acestui neam, lovit cândva de soartă, Minunată și fardată,
Unirea-i este ideal și artă. Gobaia e dulce tare,
Noi, altă glie, nu râvnim sub soare. E fudulă și moțată,
Doar țara noastră: România Mare! Nu se dă la orișicare.

MADRIGALURI PENTRU CENTENARUL Și tot cască și tușește,


MARII UNIRI (1918-2018) Când se scoală, pe la nouă,
Într-una cotcodăcește,
1. Moșul Roată spuse ştirea, Chiar atunci când nu se ouă.
Bolovanul ridicându-l,
Că puterea stă-n unirea, PRIVESC LA OPERĂ
Ce-am râvnit-o ani de-a rândul.
Privesc la Operă-n amurg
2. Mihai Viteazu-a-nfăptuit Unirea: Și simt în piept a ei ființă.
Un vis frumos al tuturor, prin veac, Lacrimile încet îmi curg,
Continuând şi Cuza re-ntregirea, Mă zbat în tristă suferință.
Deşi străinilor n-a fost pe plac.
Și cui să spun acest mister,
3. N-am călcat pământul vostru, Pătat de lacrimi ca de ceară
Neamuri vrednice de milă! Cu-ascunsele lumini pe cer
Ne-am păstrat în lume rostul Și Opera în prag de seară?...
Prin istoria ostilă.
Aș vrea s-o-ncânt cât mai trăiesc,
4. Străinilor ce ne-ați râvnit Când sufletu-mi e numai rană,
Străvechea, scumpa noastră țară, Cu bucurie s-o privesc
Mă rog ca-n piepturi de granit Și s-o respect ca o icoană.
Să bată inimi ca de ceară!
Doar trupul meu mai este viu.
5. Slăvită fii, Unire seculară! Și-ncerc să rup din vraja vieții,
Tu, vis de preţ încoronat prin sânge… Mă-ntreb și cânt fără să știu:
Noi te dorim şi te chemăm azi, iară. Unde-mi sunt anii tinereții?..
La Centenar, la Alba ne vom strânge!

55
SURÂSUL BUCOVINEI

COSTEL STANCU

***

costel stancu intră liniştit în oraş convins că omul


e ceva mai mult decît o găselniţă a lui dumnezeu
ar dori să uite tot însă memoria lui seamănă cu
o groapă ce se adînceşte pe măsură ce vrei să ieşi din ea
şi astfel nu poate fi fericit degeaba îl iubiţi îl urîţi
voi o sută de femei alungate cu pietre
zadarnic căutaţi la picioarele sale iertarea el trece mai departe
găsind în dreptul fotografului acelaşi ins fără
o faţă anume (îşi va aminti
tîrziu mişcările lui prevestitoare de rău)
el se deosebeşte de ceilalţi tocmai fiindcă nu-i poate imita
ştie că nu există sfîrşit şi trebuie mimat unul
trebuie găsit un joc dacă joc poate fi acesta unde
moartea e trişorul pe care îl prinzi
dar de fiecare dată el îţi arată mîinile goale.

***

o mînă se apropie de tine pe nesimţite şi tresari


tu ai iubit lucrurile palpabile altele te-ar fi speriat
acum ce fericire să arunci un pumn de cuie între
umerii crucii şi totul să-ţi pară schimbat
cînd eu plîng tu plîngi el plînge
ce motivaţie mai are victoria?
şi împotriva cui cîntă greierii? uneori
îţi aminteşti eroarea - şarpele casei viclenia celui
ce ştie că se va naşte rege apoi vine noaptea şi luna
se tulbură ca vinul îndoit cu apă un vis cu fluturi aşezaţi pe rîu
sau o vrajă neînţeleasă a minţii e totul şi iarăşi
degetele alcătuiesc o formă ciudată un gol perceptibil
deasupra ta într-o sublimă disperare
ochii păsării
simulează
înecul

***

între cruce şi cel ce o poartă nu mai e loc pentru altceva


ce să aleg cînd luna şi soarele
se nasc una din alta ca apoi să se caute?
poate dorinţa ta de a trece neobservat prin lume cu
părul frînt peste măslinul care ne va prăda mîinile dimineaţa
e-atîta linişte că fiinţa tresare amintindu-şi de nefiinţă
doar eu plîng peste crucea desfăcută în iarbă
şi nu-mi amintesc nici cuie nici mîini
te-am aşteptat pînă cînd timpul şi-a devenit sieşi inegalabil pe
urmă luminile s-au făcut umbre întinzîndu-se pe fereastră o
jale mare a cuprins clopotele îngropate sub casă fără
să ştie ochiul e hrana păsării faţa vîrtej în care
pana a stat nemişcată o clipă dacă vine
ploaia şi spală drumul golgotei mă ierţi?

56
SURÂSUL BUCOVINEI

***

să fie poezia o defulare a spiritului înaintea morţii?


scriu o pasăre doarme pe grindă îi simt umbra grea pe faţă
ce nevoie are ea de visele mele? sînt singur chiar înainte de a
mă naşte am văzut o cîrtiţă fugind dintre foile albe -
memoria celui care pleacă uitînd
să închidă fereastra dinspre rîu
rîsul în oglindă umila terapie ce-mi mai rămîne
cînd tu mă părăseşti ca pe un sînge străin
dintre toate pedepsele am ales să te uit
ceva modern şi fără vărsare de sînge caut
şi plîng ca un rege umilit
după o aspră victorie
în cîmpul de mure

***

aşa cum stau mîna mea nu ridică obiectele ci le năruie


un joc princiar cu moartea
frica eului conştient de sine o simt
resemnarea de a trăi legat de umbră
ca un sclav de durerea lumii
ce trist cînd descoperi că
tocmai omul îşi lipseşte sieşi pentru a fi desăvîrşit
o nemişcare ciudată
s-a liniştit marea parcă deasupra ei s-ar pieptăna o femeie
sîngele şi un ochi de peşte în crucea vîntului
atît îmi mai amintesc

***

rămîi aici
să-ţi legene vîntul clopotnița inimii
cine eşti tu?
o linie împrejurul căreia se înfăşoară
din ce în ce mai strîns păianjenul cărnii?
ce altceva poţi face decît să urmăreşti
neputincios cu degetul
traiectoria celui ce se aruncă din turn?
o contemplaţie unică dureroasă surdă
ai putea să muţi pasărea în locul grinzii
atunci totul ţi-ar părea că pluteşte în aer ei da
omul rămîne animalul cu cea mai
bună părere despre sine însuşi
îţi spui şi rîzi priveşti pe fereastră
o formă nesigură pe plajă un nud de nisip orbitor
o femeie ce se dezbracă şi toţi îi laudă desenul de pe spate
se apropie de tine vă priviţi o blîndă disperare apasă
e-atîta linişte parcă faţa lunii ar fi fost
scăldată în şapte ape deodată
tu taci ea tace un foc de sînge şi trestii începe-n apus
şi dintr-odată sunteţi faţă în faţă între voi masa -
o linie trasă cu var atent să nu vă atingă trupurile -
femeia speră în ochiul ce pîndeşte-n tufiş
tu în graba sîngelui de a se face metal
ce-i fericirea
dacă nu întîlnirea sinelui cu un greier?

57
SURÂSUL BUCOVINEI

LIVIA CIUPERCĂ adevăruri istorice” (în derulare, la Trinitas TV), prin


numeroasele conferinţe susţinute în ţară, precum şi
în forumul academic.
UNIREA FACE PUTEREA Şi aceasta, pentru a nu uita că avem o misiune
sacră de a transmite generaţiilor viitoare că Actul
Iată-ne în anul Istoric de la 1 Decembrie 1918 a fost (şi rămâne,
CENTENAR, uniţi în cuget şi-n deocamdată) „cel mai important act politic al
simţiri, sub emblematicul „100 naţiunii române din toate timpurile”.
ROMÂNIA 1918 - 2018! Tocmai de aceea, Antologia gândită de doamna
SĂRBĂTORIM ÎMPREUNĂ”, dr. Elena Armenescu dobândeşte valoare de
toţi românii cu dragoste de compendiu. Volumul „Unirea face puterea” (Editura
neam, de ţară şi de credinţa Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2018, 190 de
noastră străbună, cu inima pagini) cooptează versuri şi poeme reprezentative
vibrând de emoţie pentru acest din literatura clasică românească.
moment sacral, moment de Primul îndemn nu putea lipsi nicicum:
mare înălţare spirituală. „Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”
La iniţiativa – şi cu implicarea directă a (Andrei Mureşanu)! A sosit momentul cel mare,
distinsei doamne dr. ELENA ARMENESCU – „Libertatea-n faţa lumei a aprins un mândru soare”
cunoscut poet, membru al Uniunii Scriitorilor din (Vasile Alecsandri), Unirea reprezentând ţelul
România, s-a finalizat un proiect cultural, sub suprem şi pentru poeţii Grigore Alexandrescu,
genericul „UNIREA FACE PUTEREA”. Gheorghe Asachi, Şt. O Iosif, Constantin D.
Meritul domniei sale este desăvârşit, dacă avem Aricescu, Dimitrie Bolintineanu.
în vedere vasta documentare pentru finalizarea Invocarea măritului Ştefan (Mihai Eminescu),
acestui simbolic proiect, astfel încât, versurile care precum şi îndemnul „pe-al nostru steag e scris unire”
se doresc omagiu României Întregite la 1 Decembrie (Andrei Bârseanu) devin imbold mobilizator,
1918, să fie precedate de pasaje pur istorice, utile pentru „sărmana ţară de pripas” (Alexandru
tuturor. Vlahuţă) şi-al ei „vis neîmplinit” (Octavian Goga),
Şi istoria confirmă realităţi de necontestat. Ne „graiul vechi să-l apărăm” (George Coşbuc).
gândim la Burebista (cel care a unit triburile geto- În Primul Război Mondial, ţăranul român s-a
dacice şi a creat cel mai întins şi mai puternic stat dovedit „pui de leu” (Ioan Neniţescu), iar strigătul
dac, conform notaţiilor istoricului antic Strabon), la lui Radu Cosmin, „Vrem Ardealul” a ars şi-a
Mihai Viteazul („primul întregitor al teritoriilor sângerat îndelung!
locuite de români”), la Horia, Cloşca şi Crişan, la De aceea, „Trecătorule! / Opreşte-te doar câteva
zbuciumatul moment 1848 şi Proclamaţia de la Blaj clipe / Din drumul tău nestăvilit spre moarte…”,
(în 16 puncte), la Unirea Principatelor Unite de la 24 aşază-te „lângă liniştea pietrei” (Elena Armenescu)
Ianuarie 1859, la rostuirile Societăţii Academice şi meditează, te-nchină şi te roagă pentru
„Arboroasa”, la „Declaraţia de unire a Basarabiei cu jertfelniciile Neamului Românesc!
România” (27 martie 1918) sau la Congresul Acesta-i îndemnul poeţilor prezenţi în această
General al Bucovinei (15/28 noiembrie 1918). Antologie.
În amintirea atâtor zvârcoliri istorice, s-ar Fiecare dintre noi suntem o „poveste”. Fiecare
cuveni ca rostind textul „Rugăciunii” de la Alba dintre noi, simţim bucuria de a rosti „Baladă pentru
Iulia, din 1918, să ne rugăm şi pentru patrioţii Transilvania” (Florian Saioc), „Baladă Unirii”
români Ion Inculeţ, Iancu Flondor, Vasile Goldiş, (Güner Akmolla), „Imn al Renaşterii de Neam” –
pentru Regii României Întregite!... „doinind, de-adâncă înălţare” (Traian Dinorel D.
În mod cert, toate aceste informaţii oferite ca Stănciulescu), „Odă iei” (Piroska Hanea); de a cânta
preambul, toată această retrospecţie prin învolburata frumuseţile patriei (Melania Rusu Caragioiu), de a
noastră istorie, îşi are izvorul în textul prefeţei care face cunoscute tuturor tradiţiile străbune (Dumitru
înnobilează această Antologie. Ichim), de a doini în ritmicitatea sugerată de Viorel
De aceea, devin mesagerul tuturor Popescu sau Virginia Vini Popescu.
colaboratorilor la acest înălţător demers literar- Între filele „lecţiei de istorie” (Pasionaria
istoric, pentru a mulţumi Excelenţei sale Stoicescu), să nu uităm „să rezidim speranţele zării”
Academician IOAN-AUREL POP, Preşedintele (Elena Tamazlâcaru). Să nu-l uităm nici pe Samoilă
Academiei Române, pentru generozitatea şi nobleţea Mârza – în evocarea Milenei Munteanu.
sufletească de a prefaţa acest volum. Să rostim împreună cu părintele-erou Alexei
După cum prea bine se ştie, fascinat de tema Mateevici: „Limba noastră-i limbă sfântă / Limba
Marii Unirii din 1918, Excelenţa sa oferă cititorilor vechilor cazanii”. Pentru aceasta am putea înălţa
acestei antologii o adevărată lecţie de istorie, „zid de curcubee care să topească / Marmora”
comprimată, binecunoscute nouă prin cele „100 de neiubirii şi-a neunirii (Niculina Merceanu).

58
SURÂSUL BUCOVINEI

Abia atunci vom simţi împlinirea: „Am învăţat ROLAND F. VOINEASCU


statornicia pietrelor”, „Am dovedit suprema
cutezanţă” (Ion Brad) – şi-am înţeles că Unirea
rămâne „descălecatul românesc cel dintâi” (Ion
Căliman).
Şi vom înţelege că poezia rămâne lacrimă
alinătoare: „Iar când se-aprind din noapte zorii / Şi
nu mai ştim ciopli lumina / Alunecăm pe scara florii
/ Luând în braţe rădăcina” (Rodica Elena Lupu).
Cât farmec răscolitor prin meandrele unui timp
de poveste: „Şi-mi pierd din tinda lumii floare tracă /
Scântei de rouă, spumă de neant, / În părul răvăşit de
vântul cald, / Dac liber, murmur alb când lupul tace”
(Shanti Nilaya)!
În momentele noastre de mare restrişte,
benefică rămâne o „rugă pentru glia” străbunilor
noştri (Piroska Hanea), pentru „sacralitatea spaţiului Auto biografia
natal” (Carolina Ilica), pentru „copiii noştri risipiţi
prin lume” (Mihai Prepeliţă), pentru cei de ieri, Interviu cu un reputat regizor.
pentru cei de azi, pentru toţi cei „mistuiţi de dor” – Domnule regizor Smucitel Zvăpăiatu, ce ne
(George Roca). puteți spune despre filmul pe care îl veți lansa în
N-avem dreptul să fim pesimişti, noi, minusculi curând pe marele ecran?
„zei muritori / ai Planetei mele / de Dor” (Iuliana – Este un film, bine-nțeles, un film auto...
Paloda-Popescu), ci să repetăm, cu evlavie, întru biografic!
încurajare, „Vai, drumul a fost lung ca o secetă: / – O, deci să înțelegem că vă povestiți viața în
beau apa neuitării din vasul de lut negru / şi sunt fără acest film?
de moarte, veşnic pământ de ţară…” (Radu Cârneci), – Nu, nu ați înțeles nimic!... Este vorba despre
conştientizând că, oricum, rămânem : „pasăre biografia unui șofer de autobuz de la autobaza sud.
îmbătată de cuvânt” (Geo Călugăru). – Mă scuzați, păi, cum e autobiografia dacă-i
În adevăr, „E trist să ai o Ţară dezbinată”, „E despre viața unui șofer de autobuz, că nu-nțeleg?
trist să fii în casa ta străin” (Aurelian Silvestru). Şi – Vedeți dumneavoastră, marile realizări
nu se merită să „risipim comoara acestei limbi artistice, de o profundă profunzime, nu sunt atât de
străbune” (Gabriel I. Năstase). „Avem nevoie” de lesne de înțeles.
demnitate. „Avem nevoie de-a iubi” trecutul şi – Da, desigur, îmi închipui! Și totuși, ne puteți
prezentul (Florin Grigoriu). Avem nevoie de „minte explica ce este cu această autobiografie și cu șoferul
şi răbdări” (Nicolae Nicoară-Horea). de autobuz?
Întru slava acestui Neam – „izvor zămislitor” – Bine-nțeles, este biografia unui șofer auto, de
(Nicolae Grigore Mărăşanu), se cuvine „imn de aceea i-am zis auto... biografia!
înălţare”, sfânt „legământ” (George Filip)! – Remarcabil, numai un regizor ca
Şi totuşi, lacrimi necurmate brăzdează fruntea dumneavoastră putea avea o asemenea abordare.
contemporanilor. „Ţara-i ruptă în bucăţi” (Leonida – Da, este o abordare a subiectului
Lari). Strigătul ei doare: „Ţara mea de dincolo de ultramodernă, postmodernistă, antebelică și
Prut” (Nicolae Dabija) se doreşte-ntre vechile primordial relativistă.
hotare. – A, dacă e și antebelică și primordial
Şi-un alt trecut brăzdează, dureros, prezentul, relativistă... e clar!
ca un blestem: „Şi tu, piatră, frânge-te, Sfarmă-te, – Filmul prezintă viața simplă a unui obișnuit
răsfrânge-te…” (Teodor Al. Munteanu). șofer de autobuz.
Atunci (sau/şi acum), un strigăt răsună, – Dar care are câteva acțiuni eroice, salvează
sângerând: „Aduceţi Basarabia acasă / Nu o lăsaţi viețile a câtorva călători sau... ceva de genul acesta,
pierdută prin străini” (Virgil Ciucă)! mă rog!
Nu uitaţi, „eroii nu dorm niciodată”, eroii încă – Nu mă mai ruga, că mă rogi de degeaba. Viața
veghează asupră-ne (Ecaterina Chifu), iar „pentru a acestui șofer este una complet și total banală și
patriei fiinţă / şi gloria-i nemuritoare”, pentru că anostă, nu există nici un element, absolut nici unul,
Românul a fost, dintotdeauna, vertical: „Am apărat care să fie ceva mai răsărit.
ce e al nostru”, doar ce e al nostru (Cornel Balaban)! – Și atunci, acțiunea filmului?!
Şi pentru tot, şi pentru toate, doar un singur şi – După cum ai putut vedea pe la televiziuni,
ultim îndemn: „Treziţi-vă la viaţă” (Ioan Raţiu)! numai da’ numai, oameni de o inteligență limitată,

59
SURÂSUL BUCOVINEI

care trăiesc banale drame casnice, obișnuite oricărui – Atunci, sigur s-au întâlnit într-un service auto!
cămin, deci acesta fiind trendu’, e, și filmul meu se – Nu, nici de data asta n-ați nimerit-o, nu, ar fi
încadrează în aceeași categorie a banalului dus până prea anost.
la extrem. – Da, prea banal. Și atunci, unde?
– Deci, cum se desfășoară filmul? – În fața pușcăriei!
– Șoferul Pneu Pană, un obișnuit șofer de – În fața... stați puțin! De unde până unde chiar
autobuz își trăiește viața. în fața pușcăriei?
– Auziți, pană de cauciuc sau pană de motor? – Domnule, un scenariu de film trebuie să aibă
– Nu, nici măcar pana prostului! schimbări radicale, neașteptate, uimitoare chiar, de
– A, deci nu are legătură cu nici o pană! situație, și așa viața șoferului este extrem de banală
– Ba da, bunicu’ șoferului Pneu Pană a fost tot și anostă, nu trebuie ca și filmul să fie în aceeași
șofer de autobuz. notă.
– A, deci duce tradiția familiei mai departe? – Am înțeles!
– Da, deci bunicu’, șofer fiind, a făcut într-o zi – Da’ ce înțelegător sunteți!
un accident cu autobuzu’ gol, fără călători, a intrat – Și ce făceau în fața pușcăriei?
cu autobuzu’ într-un transformator aflat la marginea – Păi, șoferu’ Pneu Pană venise în vizită la tatăl
orașului, din această cauză s-a produs o pană de său Cauciucel Pană, bine-nțeles, tot șofer de
curent vreo două zile în tot orașul. autobuz, care... fusese închis de către comuniști
– Și de aici? pentru că a...
– Da, i-a rămas ca nume de familie... Pană, – Era dizident poli...?
nume pe care și șoferu’ nostru îl poartă cu mândrie. – Nu, dom’le, taci!
– Șoferul Pană, denumit astfel după o pană de – Mă scuzați!
curent. Auziți, curent electric? – Pentru că a fost prins că fura benzină și
– Bine-nțeles! motorină din autobază și din rezervorul autobuzului
– În film sunt mașini, șoferul Pneu Pană pe care-l conducea.
conduce autobuzu’...? – Aoleo, sărmanu’ l-au priponit ăia!
– A, nu, în nici un caz! – Da, problema constă în faptul că pe vremea
– Da’, cum?! aceea comuniștii, ăia răi, băgau la pușcărie toți
– Nu v-am spus că e o abordare modernă. În criminalii, toți tâlharii, în cazu’ în care nu te
film nu apare nici o mașină. Avem o poză cu șoferu’ prindeau furând, venea ilicitu’ și te lua la întrebări,
Pană de când era mic, și se plimba cu tricicleta! oricum o dai tot o puneai.
– Absolut nici o mașină? – Ce puneai?!
– După cum v-am mai explicat, abordarea – O puneai de câțiva ani de bulău, și-ți mai
modernistă, antebelică, nu permite folosirea nici confiscau și tot ce-ai agonisit, mă rog, furat!
unei mașini. – E, astea erau vremurile!
– Stați puțin că nu-nțeleg, deci abordarea – Da, aveți dreptate, pentru că dacă ar fi fost în
antebelică, adică înainte de război nu erau mașini, aceste vremuri șoferu’ Cauciucel Pană putea să fure
sau cum?! câtă benzină și motorină vroia el din autobază,
– Nu ați înțeles nimic! înțepa conducte, fura rafinării cu totu’, orice, ar fi
– Așa-i, aveți perfectă dreptate! Știu, marile ajuns ministru transporturilor, ar fi avut vilă, n-ar fi
realizări artistice nu sunt facile! fost nici măcar anchetat, deoarece ar fi avut
– Abordarea într-o manieră modernistă face ca imunitate.
în filmul despre șoferi și mașini, de fapt, să nu apară – E, nici chiar așa, că a începuit să-i mai ia la
nici o mașină, altfel ar fi prea banal. întrebări!
– Aaa! Deci, abordarea unei vieți banale – Da, îi da cu suspendare și nu-i confisca nimic
prezentată într-o manieră cât mai exuberantă, din cea furat, asta în cel mai rău caz.
modernă. – Dar fiind în vremurile acelea...
– Hai, că parcă ați început să prindeți ideea! – Da, așa că a venit fiul său în vizită la pușcărie
– Vai, ce bine! Așa și, cum se desfășoară unde a întâlnit-o pe Janta, viitoarea doamnă Pană.
acțiunea? – Ce romantic!
– După ce este prezentat șoferu’ Pneu Pană – În continuarea filmului sunt prezentați cei doi
plimbându-se cu tricicleta, trecem la o altă etapă a cum își desfășoară viața obișnuită.
vieții sale, întâlnirea cu viitoarea doamnă Pană, – Ne puteți exemplifica?
respectiv Janta Pană! – Bine-nțeles! La un moment dat șoferu’ Pneu
– Să nu-mi spuneți că s-au întâlnit într-o Pană stă, așa, și se uită la niște cărămizi împrăștiate
vulcanizare! în fața sa.
– Nu, nu-ți spun, deoarece nu s-au întâlnit într-o – Uimitor! Ce era cu aceste cărămizi?
vulcanizare! – Acele cărămizi provin din fostul garaj.

60
SURÂSUL BUCOVINEI

– Care garaj?! – Foarte interesant! Făcea mâncare, spăla?


– Șoferul Pneu Pană a încercat ani de a rându’ – Apreta cămășile...
să parcheze autobuzu’ cu spatele-n garaj. – Soțului?
– Aoleo! Autobuzu’ cu spatele-n garaj? – Nu, cămășile cilindrilor de la motorul
– Da, după nenumărate încercări, acele cărămizi autobuzului!
reprezintă tot ce a mai rămas din fostul garaj. – A, o adevărată gospodină!
– Vai, dar ce muncă asiduă! – Gospodină de șofer!
– O altă scenă a filmului îl prezintă pe șoferul – Nici nu încape vorbă!
Pneu Pană cum cară câțiva saci de ciment, de adeziv, – Era și cochetă, în continuare o vedem pe Janta
câteva cutii cu faianță și gresie. cum își ia geanta și pleacă prin magazine la
– Dom’le, da’ numai cărămizi, ciment, faianță, shopping, doamna Pană vroia să-și cumpere pene de
parcă ar fi zidar nu șofer, auzi! struț!
– Abordarea postmodernistă impune ca șoferu’ – Desigur, ce putea să-i lipsească doamnei Pană
să nu fie prezentat în cadrul său normal, adică la decât niște pene de struț!
volan ci în diverse alte ipostaze. – În continuare sunt prezentați și copiii!
– Înțeleg! Și cu faianța ce e? – Copiii familiei Pană?
– Șoferu’ Pneu Pană își punea faianță în baia de – Da, desigur, fata, cea mare, școlăriță, se
ulei! numește Fuzeta Bujia Pană, și băiatu’, cel mic, la
– Unde-și punea, dom’le? grădiniță, se numește Relanti Jigler Pană.
– În baia de ulei a motorului autobuzului pe care – O adevărată familie de șofer!
cu mândrie îl conducea! – Acest film a rupt gura târgului!
– Da, dar nu în film. – E, de la un așa mare regizor ca dumneavoastră
– Bine-nțeles! nici nu ne așteptam la altceva!
– Abordarea antebelică, desigur! – Da, da’ acu’ am probleme financiare din cauza
– O altă secvență îl prezintă pe șoferu’ Pneu asta...
Pană cărând niște găleți cu lavabil. – Aoleo! Cum așa, ați depășit cu mult bugetu’
– Acu’ nu mai era zidar, de acu’ era zugrav? filmului și ați rămas cu datorii?
– Nu, dom’le, el rămâne șofer de autobuz, dar, – Păi, nu, problema constă în faptul că am rupt
abordarea... gura târgului și acu’... treb’e s-o plătesc!
– Modernisto-postmodernistă, știu! – Arta cere sacrificii!
– Înțelegeți, trebuie prezentat astfel! – Așa-i, financiare!
– Și, ce zugrăvea cu lavabil? – Oricum, este un film de excepție, cu atâtea
– Zugrăvea camera de ardere a motorului amănunte din viața unui biet șofer de autobuz!
autobuzului! – Bine-nțeles, m-am documentat cu amănuntul.
– Uimitor, dom’le, și mai făcea șoferu’ multe – A, toate detaliile sunt autentice?
treburi, d-astea, zidărești? – Am luat Oscar...
– Desigur, după asta îl vedem cum cară niște – Ați luat Oscarul, uimitor, un așa premiu pentru
pachete mari cu polistiren. filmul dumneavoastră cu șoferul!
– Polistirenu’ la ce-i trebuia? – Da, l-am luat pe Oscar Volănescu, un bine
– Pentru izolație! cunoscut documentarist, care avea toate detaliile
– Izola autobuzu’?! tehnice ale vieților tuturor șoferilor din autobaza
– Nu, dom’le, cum să izoleze autobuzu’, izola sud.
blocu’... – A, pe domnul Oscar Volănescu, da. Auziți, da’
– A, luase bani de la primărie, prin asociația de filmul acesta biografia auto, sau, mă rog, auto
locatari, ca să izoleze termic blocul în care locuia. biografia, a luat vreun premiu?
– Nu, dom’le, în nici un caz, pentru că șoferu’ – Da, bine-nțeles! Deoarece era singurul film
Pneu Pană sta la casă! din care n-a-nțeles nimeni nimic, desigur că i s-a
– Păi, atunci? acordat premiul întâi!
– Și-a luat polistiren ca să izoleze blocu’... – Extraordinar! Deci, deja filmul a luat un
motor al autobuzului! premiu?
– Șofer de autobuz nu glumă, da’ parcă era mai – Da, desigur! A luat marele premiu Palme
mult mecanic auto decât șofer! Două la festivalu’ de film de la Căni!
– O altă secvență a filmului o prezintă pe
doamna Janta Pană la treburile casei. Roland F. Voineascu

61
SURÂSUL BUCOVINEI

MARIA TOMIȚA CORINI Noapte bună puișor Pe culmea viselor adânci


cântec de leagăn pentru adulți
Mi-e dor de dorul tău aprins,
Uite seara iar coboară Mi-e dor de gura-ți dulce,
Haide vino pe-al meu braț! Când chipul tău aievea-n vis
Ești în gândul meu comoară Mă ia și mă tot duce.
Te sărut cu mult nesaț!
Pe culmea viselor adânci,
Din amurg noaptea se-nalță În freamătul de șoapte
Și mă duce-n palma sa. Te caut până-n zori și-atunci
Te sărut pe ochi, pe față Te pierd, rămas în noapte.
Atunci când tac... Noapte bună steaua mea!
Te vreau aici, dar în zadar
Șă încet-încet m-ating Te chem din val de mare,
Atunci când tac,
De obrazul tău cu dor. Căci ochiul tău nu-i simplu dar –
Îți ofer timp
Sub aripa ta m-ascund E lacrimă ce doare!
Ca să mă citești,
Ba chiar mai mult, Ești povestea viselor! Mi-e dor de dorul tău durut,
Să-mi culegi gândurile, Mi-e dor ți-aș spune-ntruna,
Somn ușor, ușor, ușor
Ce stau agățate Ești chipul ce nu l-am avut,
Stelele m-aud spunănd
De visele stelelor... Ești marea și furtuna!
Până-n giana zorilor
Privește!
Îți șoptesc mereu în gând. În dorul tău eu mă destram
Zorii vin,
Cum noaptea-n zori se pierde,
Tu... Somn ușor ți-aș spune iar Te am în vis și-n gând te am
Nu întârzia Iubire! Dacă te-aș avea mereu. Ești viață-n ramul verde!
Aleargă! Te cuprind seară de seară
Nu lăsa nepăsarea să Înflorește visul meu! Sărută-mă iubite!
Șteargă
Tot ce e mai bun! Vis frumos venit în noapte Sărută-mă iubite,
Culege, adună, Sufletul mi-l încăjzești. Prin licăr de izvoare!
Strânge la piept! Te cuprind cu mii de șoapte Dă-mi zile înmulțite
Hai strânge odată Te aștept să mă iubești! Cu zâmbete și soare!
Doru-mi nebun! Cum știi doar tu iubite,
De-atâta timp te așteptă Și încet-încet m-ating
De obrazul tău cu dor Fă-mi viața luminoasă!
Să-l mângâi. Regina vieții tale,
Că de nu... Sub aripa ta m-ascund
Ești povestea viselor! Aș vrea să-ți fiu, mireasă!
Târziul își va lăsa ecoul
Să rătăcească în povești... Ascultă-mă iubite!
Somn ușor, ușor, ușor
În zadar pașii tăi Invidia din lume
Stelele m-aud spunând Alung-o hăt depate,
Vor alerga...
Până-n giana zorilor Să nu-i mai știm de nume!
O să mă faci din nou să
Îți șoptesc mereu în gând!
Cobor în tăcerile mele... Sărută-mi răsuflarea,
Iubire! Uite-așa seară de seară Privirea mea și gândul!
Atunci când tac, Să îmi vii la braț tiptil Sărută-mi inimioara
Îți ofer timp ca să mă citești... Tu ești dulcea mea comoară Iubite, și cuvântul!
Te aștept ca un copil
Iubite! Din eu-l meu abstractul
Te sărut ușor pe frunte Tot curge ca izvorul,
Iubite, Dormi la pieptul meu cu dor Sărută-mi-l iubite!
Ieși iubite Să ai visele-mplinite Din el se naște dorul
Din rătăcirile tale Noapte bună puișor! Ce dă înmugurire
Și vino de mă sărută! Spre verde-viu se-înalță.
Suntem un tot întreg! Și încet-încet m-ating
De obrazul tău cu dor Sărută-mă ibite,
Respiră noaptea prin noi Iubirea este viață!
Praf de stele cade-ncet.. Sub aripa ta m-ascund
Lucim, suntem de aur!. Ești povestea viselor! Sîrută-mi așteptarea
În galaxie râd Ce stă sub o umbrelă,
Somn ușor, ușor, ușor De ninge sau chiar plouă
Doi aștri,
Stelele m-aud spunând Iubirea e fidelă!
Suntem noi iubite...
Până-n giana zorilor
Sărută-mă! Sărută-mă iubite!
Îți șoptesc mereu în gând!

62
SURÂSUL BUCOVINEI

CRISTINA MARINA MURGEA Ceva...

Plin de suspans, mai mult sau mai puţin,


Când negativ, când pozitiv, prin exprimare,
Oamenii folosesc «ceva», când se abţin
Să facă răspicat o afirmare.. !
Unii-nţeleg «ceva-ceva » și li-i destul,
Alţii se mistuie-n puterea gândului, feroce,
Ca să-nţeleagă dacă «ceva» are sensul
mai diplomat, mai agreabil ori atroce… ;
Oricare, oarece.., oricâte sensuri
Culinare cu tâlc La «ceva» dă, în orice limbă îi convine,
În proză, uneori chiar și în versuri
Bunicii noştri-s morți de bătrânețe; Lasă-ndoiala să se nască de la sine ;
Şi noi eram ȋncă prea mici ca să ne-nvețe
Arta hrănirii..creierului, sănătos «ceva» te sperie ori, poate, te calmează,
De-aceea ni se pare, astăzi, foarte gustos «ceva» pare că te inspiră ori inhibă ;
La «ceva», cineva pretinde că visează,
Sandwich-ul la McDonald, o chiftea Dar în acest «ceva» este o hibă ;
mai rafinată decât bunica făcea.. Închis în el, «ceva» nu se deschide,
Salata de marole-i desuetă, Încerci, măcar puţin, să îi scoţi seva..
aşa c-a fost creată o rețetă : Că e mai bun, mai rău, tu poţi conchide
Dacă auzi, cumva, de-un «mai ceva» !
«Caesar», din care nu lipseşte
«bacon-ul» prea uscat sau afumat, fireşte, «Trăim și-apoi murim pentru iubire»,
Iar ca să fie mai..selectă, se ornează Ce-i «gravitaţie, lumină și putere!» ;aievea...
Cu maioneză; cum e preparată nu contează! poţi ca să te împerechezi..spre nemurire...
Însă-ar mai fi nevoie de... «ceva» !
Că nu se mai complică nimeni, e ȋn van
Când gata preparată-i la borcan; Cu mască, fără mască
Şi nu mai faci plăcinte, că-i un chin!
Actorii acestei scene vaste, universale,
ȋți cumperi «muffins», trecând prin «drive-in»;
Jucând, zilnic, în roluri mărețe ori banale...
Poartă pe feţe masca râzând uneori, triști...
Legume, fructe grase-s ca-n poveşti
Au impregnată-n suflet, postura de artiști!
Te uiți la ele tâmp şi nu te dumireşti
Prin ce-«alchimie» pot să crească-n orice anotimp Unii-n hidoasă mască se caţără pe scara
Căci după calendar nu este, ȋncă, a lor timp! Valorilor efemere, sorbind falsa, amara
licoare-a unei glorii, în timp nedefinită..
Pomana porcului nu mai e practicată, iubirea, nicicând, parcă n-a fost descoperită!
Carnea tranşată o găseşti etalată;
E o mândrie să ceri «porc effiloché», Alții pândesc s-atace și speculând detalii
Rețetă tradițională cică e! de după mască luptă, trec orbi la represalii... ;
Şi mint, ucid sau fură… şi-arogă orice merit,
Noii născuți au «bio» la borcan; se-mpăunează-ngând, c-ar fi făcuţi din… cerit!
Mii de produse nealterate rezistând peste an! Se uită, dar nu văd, că-i ustură privirea!
Doctorul, farmacistul din acelaşi bol, Se macină, usucă… după cum le e firea!
Vor oferi, la resto, pilule: anti colesterol! Inundă răutatea, cu- « evlavie de hulpi »
Trișează chiar pe-aceia, ce le sunt fideli stâlp!
Nu ştiu de ce atât de generos, două ingrediente
Sunt nelipsite, de prin alimente: Şi critică, se zbat, ucigând tot ce-i pur
Zahărul şi cu «sarea din bucate» Nu-i pentru ei, nu este de nici un bun augur
Sfidează basmul.., fiind ȋn egală cantitate! Să laude, să spună o vorbă bună doară,
Sperând că bunătatea, în veci o să dispară!
Probleme se ivesc, totuşi, de-o vreme, Plouă-așa mult în inimi, lumina-i ca himera,
Cam tânărul Bunic, Bunică, azi se teme Mucegăiesc speranţe…, se schimbă calimera..
De statisticile rezultând după autopsii, Când mai răsare-o rază…, rămânem gură cască
Că tot mai des «Alzheimer»..se găsi! surprinși, din cale-afară, când nu vedem o mască!

63
SURÂSUL BUCOVINEI

NICOLAE MĂTCAȘ
DELICII EPIGRAMATICE

Cine e mai credibil?


Ca o rugă din pricesne
Ni-s de dragi perechile.
D'aia, deci, se cred mai lesne Pescarul
Ochii, nu urechile? S-a dus neica la undit
Numa-n clop și numa-n slip.
Câți ochi văd mai bine? Fără undiță sau plasă
Parc-ar fi, ochii-n război, Nu duci un broscoi acasă.
Când sunt doi, ochesc ca tunul.
În atâtea cazuri unul Care-i mai blând?
Mai mult vede decât doi! Fie cât de blând motanul,
Că tot și-arată gheranul.
Dorințe temperate Dar și-o mâță blândă, zău,
Cine-n vise raiul cată De-o zădări, zgârie rău.
Nu-l va găsi niciodată.
Omul un’ se mulțumește, Copil răsfățat, pisica
Acolo raiu-l găsește. La căsuța cea mămoasă
Umble șoarecii pe masă,
Comparațíe riscantă Că pisica răzgâiată
Omu-i tare cum e boul Nu ți-i prinde niciodată.
Și tot el e slab ca oul.
Mai plinuț și mai măruț, Beleaua
Oul poate fi de struț. Un pui de hermină
Cu blănuța-i fină,
Care dintre cei doi? Ud, fuge de ploaie
Decâtorb beat șicălare, Și dă de noroaie.
Mai bine șchiop beat șipejos.
Orbul merge pe-ocărare, Sfârâiacul lui Creangă
Șchiopul – peșapte, bengos. Dintr-o ditamai potcoavă
Creangă-a ticluit o snoavă.
Împăratul Când ploaia se risipește,
Numa-nțara orbilor Apă nu se mai găsește.
Împărat e omul chior.
Văzătorul, sus, girafă, Dozaj
Ar avea și-un ochi la ceafă. C-un stropit subit de ploaie
Pământul nu se înmoaie,
Singurul element lipsă Nici gâtul unui bețiv
Orbului – fată frumoasă, C-unpahar de … respectiv.
Surdului – alto de clasă.
Știți ce le-ar mai fi lipsit? Revigorare
Tichie de mărgărit. Da, ni-i silva suferindă,
Dar ghindarii mai fac ghindă.
Întrebare retorică Cât timp neamul nu ne moare,
Greu mă țin să nu irump: Din stejar – stejar răsare.
Dacă oul, sfinte moaște,
Este azi atât de scump, Codrul, spânul șiromânul
Cât costa-va cel de Paște? Codru-i frate cu românul,
Dar nu s-a-ncuscrit cu spânul.
Boi-ierii și boi-azii Mai lesne-i să cioplești pomul
Boii ieri făceau bravadă: Decât să ciocârtești omul.
Dai un ou să ai un bou.
Cei de astăzidau din coadă: Pomul pădureț și omul plimbăreț
Dai un bou să ai un ou. Pomul, dacă-i pădureț,
Pădurețe poame scoate.
La furat Omul care-i plimbăreț
Rog pesfântul Ieronim Îi rag vitele-n corlate.
Să nu cad, ca vulpea,-n plasă,
Căci un ou de la vecin
E mai bun decât de-acasă.

64
SURÂSUL BUCOVINEI

MIHAI CABA către constructorii austrieci ai Liniei ferate Cernăuţi


– Iaşi, chiriaşii acestor case:”
Conform afişului respectiv, programul seratei
muzicale cuprindea un Mare Concertu, susţinut de
„banda militară a vânătorilor”, urmat de
reprezentaţia cu FONTANA ARTIFICIOASA,
împreună cu „Joculu coloriloru şi a luminei”,
alcătuită din 5 părţi distincte şi se va sfârşi cu
SOARELE ELECTRIC, care „la Esposiţiunea cea
mare în Paris s´a arătatu pentru ântăiaşi dată, şi
care întrece totu ce s´au arătatu până acuma în felu
Primul „SOARE ELECTRIC” s-a aprins la Iaşi, acesta.”
în premieră naţională, în urmă cu 150 de ani Ecoul uluitor al acestei neîntrecute reprezentaţii
a avut ca efect imediat reluarea neîntârziată a
În Anul Centenarului României Reîntregite, acesteia. Astfel, la solicitarea multor ieşeni interesaţi
după sărbătorirea, la 27 martie, a Centenarului şi curioşi, duminică, 14 iulie 1868, a avut loc cea
Unirii Basarabiei cu Patria - Mamă, România şi de a 2-a reprezentaţie a SOARELUI ELECTRIC!
cel de la 15 aprilie, a Centenarului Bojdeucii lui (vezi foto Afiş!)
Ion Creangă – primul muzeu memorial literar din Meritul acestor prime reprezentaţii la Iaşi ale
România - , sărbătorite cu mare fast după tradiţia miraculosului SOARE ELECTRIC aparţine,
împământenită a dulcelui Târg al Ieşilor, iată, desigur, constructorilor austrieci ai „drumului de
asistăm la un alt important moment aniversar şi fier” şi „Gării Iaşi”. Nu mai puţin important este şi
luminos, cel de la 11 – 14 iulie, când se împlinesc meritul că, iată, Lumina Primului SOARE
150 de ani de la aprinderea la Iaşi, în „premieră ELECTRIC s-a arătat în „premieră naţională” la
naţională”, a Primului „Soare Electric”. Iaşi şi nu în altă parte!
Înainte de toate trebuie să subliniem că şi Atestator, n-a fost deloc de mirare că
ieşenii s-au arătat preocupaţi de a aduce la Iaşi monumentala monografie în 4 volume: „File din
miraculoasa descoperire epocală numită istoria energeticii româneşti”, Editura E´NERGO,
„electricitatea”, de la începutul secolului al XIX – 2007, îşi începe „predoslovia” cu acest Afiş
lea, care avea să revoluţioneze din temelii (adaptat concepţiei de tehnoredactare), considerat a
dezvoltarea întregii umanităţi. fi fila de început a energeticii româneşti,
La început a fost telegraful electric... nemaifiind cunoscut până acum un alt document
Astfel, potrivit acestor preocupări, în martie original cu o vechime mai mare ca acesta în toată
1855, se dă în funcţiune, la „Palatul România!
Ocârmuirii”(fosta Curte Domnească), prima linie Al doilea SOARE ELECTRIC...
de telegraf electric, prin care Iaşii intră în ...a fost descoperit în 1979, de către inginerul
„nemijlocită comunicaţiune cu Viena, Berlinul, IRE-ist, Constantin Ostap, şi el un scormonitor în
Parisul şi Londra”, după cum s-a consemnat în colbul vremurilor istorice, mergând neobosit în
cronica timpului. Prelungită un an mai târziu până la scrierile sale „Cu Iaşii mână-n mână”. Acesta,
Focşani şi joncţionată cu linia similară a Munteniei, cercetând cu interes arhiva ziarului „Curierul de
această linie telegrafică a fost socotită drept prima Iassi”, avea să afle în numărul din 26 ian. 1873 un
„scrisoare de trăsură” a Unirii Principatelor, anunţ interesant lansat de „Clubul Patinoilor”, care
înfăptuite în 24 ianuarie 1859. aducea la cunoştinţa publicului că: „Duminica
Primul SOARE ELECTRIC... viitoare, în 28 ianuarie c., de la 7 OARE ÎNAINTE
Despre primul SOARE ELECTRIC, care s-a va avea loc o cursă pe ghiaţă cu Iluminaţiune
arătat ieşenilor „pentru ântăiaşi dată” la 11 iulie Brilantă şi anume unu soare electric (...)”. Acelaşi
1868, aflăm din volumul inginerului electrotehnist ziar confirma în numărul din 31 ian. 1873
Ion Mitican, regretat şi neîntrecut cronicar al desfăşurarea acelei „curse pe ghiaţă”, menţionând
„locurilor şi zidirilor ieşene”, intitulat: „Urcând că: „Lumina vie a Soarelui Electric dădea acestei
Copoul cu gândul la Podul Verde”, apărut în 2006. petreceri un aspect măreţ.”
Autorul, cercetând cu asiduitate „Dosarul Căii În 1979, descoperirea anunţului din 1873, dădea
ferate Lemberg – Cernăuţi – Iaşi”, a avut fericita oraşului Iaşi întâietatea aprinderii SOARELUI
descoperire a Afişului celei de a 2-a reprezentaţii a ELECTRIC în premieră românească, întrucât nici
SOARELUI ELECTRIC, din care cititorii află cu chiar Timişoara, devenită din noiembrie 1884 prima
mândrie că „cea dintâi reprezentaţie a SOARELUI Cetate de Lumină a Europei, nu deţinea un alt
ELECTRIC s-a făcut în ziua de joi, 11 iulie 1868, în document mai vechi de 1873 care să fi atestat faptul
grădina caselor lui Costache Sturdza de pe Copoul luării deja la cunoştiinţă a timişorenilor cu
ieşean, cu prilejul seratei muzicale organizată de SOARELE ELECTRIC.

65
SURÂSUL BUCOVINEI

Putem conchide că de această dată meritul pot admira şi astăzi. De la această uzină a
SOARELUI ELECTRIC din 28 ianuarie 1873 Universităţii avea să se asigure şi iluminarea
avea să revină în exclusivitate ieşenilor, celora care impozantei clădiri a Liceului Internat „C.Negruzzi”.
s-au străduit să „împământenească” în Cetatea Anul 1898 avea să aducă oraşului Iaşi o
Ieşilor miracolul Luminii! (vezi foto Afiş!) importantă uzină electrică, cea a Tramvaielor, care
Al treilea SOARE ELECTRIC... avea să deschidă ieşenilor posibilitatea unei
... avea să ilumineze aleile Grădinii Copou în deplasări lesnicioase cu tramvaiul electric, o noutate
seara de 5 iunie 1883, acţiune bine definită de tehnică a timpului. Urmaşii acesteia, respectiv
Primăria Iaşi şi prevăzută la punctul XII al angajaţii RATP Iaşi, au aniversat recent cu mare fast
„Programei dezvoltatoare a serbarei inaugurărei cei 120 de ani.
Statuei lui Ştefan cel Mare”, astfel: „Sara Iaşul va fi La 6 mai 1899, a intrat în funcţiune Uzina de
luminat şi focuri de artificii vor avea loc la Copou la Lumină, prima uzină electrică de distribuţie publică
lumina unui soare electric (s.a.)” Inaugurarea din Moldova. La inaugurarea acesteia, după aproape
statuii ecvestre a Marelui Voievod Ştefan, realizată 15 ani ai uzinei timişorene, primarul Nicu Gane avea
de sculptorul francez Em. Fremiet, s-a făcut într-o să menţioneze cu satisfacţie: „Tot răul întârzierii a
impresionantă prezenţă a mulţimii de pretutindeni, fost spre bine; Uzina de Lumină a Ieşilor adoptând
inclusiv a regelui Carol I şi a familiei regale. După noua soluţie tehnică avansată a vremii – curentul
cum relatează presa vremii, edilii ieşeni, în frunte cu alternativ – eliminând de la început deficienţele de
primarul Leon Negruzzi, şi-au văzut încununate cu funcţionare ale instalaţiilor de curent continuu
succes toate demersurile întreprinse pentru această constatate!”
grandioasă manifestare. Instalat pe un eşafodaj Dar, despre Uzina de Lumină, vom vorbi la
special, al cărui schiţă se păstrează în Dosarul anul, la aniversarea 120!
154/1883 Fond Primăria Iaşi, SOARELE Şi dacă tot vorbim acum despre Primul SOARE
ELECTRIC, în speţă o lampă electrică cu arc, a ELECTRIC, la cei 150 de ani ai săi, atunci putem să
iluminat strălucitor Grădina Copou, în seara de 5/18 vorbim cu aceeaşi mândrie ieşeană şi despre ...o
iunie 1883, dată ce poate fi considerată drept primă ...rază de soare ...superioară! Astfel, lumina
începutul experimentării iluminatului public acesteia s-a arătat, tot la Iaşi, la 1 noiembrie 1910,
electric în Iaşi. (vezi foto Grădină Copou) când în urma repetatelor solicitări ale Uzinei de
Primele uzine electrice ... Lumină de a avea specialişti autohtoni şi ale
...au început să apară timid la Iaşi, fiind strădaniilor depuse de savantul Dragomir
„frânate” serios de către „luptele aprige” care se Hurmuzescu, şi-a deschis porţile Şcoala superioară
dădeau în Consiliul Local, după 1880, între de Electricitate industrială, înfiinţată la
„progresişti” - adepţi ai electricităţii – şi Universitatea ieşeană, pe lângă Facultatea de Ştiinţe.
„conservatori” – adepţi ai iluminatului aeroform şi Această „premieră românească” avea să devină, în
acţionari ai firmelor de iluminat aeroform, care au fapt, pagina de început a învăţământului superior
durat peste 15 ani! În tot acest timp de continuată electrotehnic românesc! Se vor împlini 108 ani de la
„gâlceavă” locală, au început să se instaleze treptat această izbândă ieşeană şi românească.
în Iaşi, la diverse instituţii şi aşezăminte, mici uzine
electrice. Prima dintre ele a intrat în funcţiune în La sfârşit, felicitări şi mulţumiri...
1894 la Spitalul „Sf. Spiridon”, care a asigurat ...pe care, acum, la prestigioasa sărbătoare
iluminarea clădirilor din incintă, dar şi iluminarea „SOARELE ELECTRIC – 150”, le adresăm din
prin cablu subteran a Circului Sidoli aflat în toată inima tuturor participanţilor, care s-au dovedit
apropiere. A urmat uzina electrică a Teatrului, prin faptele lor luminoase adevăraţi „străjeri ai
intrată în funcţiune la 1 dec. 1896, odată cu Soarelui Electric”, dar şi partenerilor: Primăria
inaugurarea noii clădiri a Teatrului Naţional Iaşi. De Municipiului Iaşi, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii
la aceasta se alimenta cu energie electrică Sala de „Ştefan Procopiu” şi Societatea Absolvenţilor
spectacole şi interioarele clădirii, dar şi iluminatul Facultăţii de Electrotehnică Iaşi şi sprijinitorilor:
electic exterior al Pieţei Teatrului, realizat prin cele CEZ GROUP, DELGAZ Grid,
12 lămpi cu arc voltaic montate pe stâlpi TRANSELECTRICA, ELCO Iaşi, ELMOND Iaşi,
ornamentali în jurul Teatrului. După cum se COTNARI şi Crama HERMEZIU, cum şi
relatează în presa locală a vremii: „efectul iluminării partenerilor media: Curierul de Iaşi, Ziarul de Iaşi,
electrice a Pieţei Teatrului era extrem de TVR şi Radio Iaşi, care au făcut posibilă
spectaculos.” Un an mai târziu, în 1897, odată cu desfăşurarea acestei manifestări luminoase la Iaşi, la
inaugurarea, la 21 octombrie, a noului Palat care şi-a dat întâlnire elita energeticii româneşti!
Universitar de pe Copou s-a dat în exploatare şi La Mulţi Ani, energeticieni, vajnici străjeri ai
uzina electrică proprie, care asigura iluminatul SOARELUI ELECTRIC!
interior al clădirii, dar şi iluminatul de faţadă cu
minunate candelabre electrice ornamentale, care se Ing. Mihai Caba

66
SURÂSUL BUCOVINEI

CORINA MATEI GHERMAN În doi

Mi-ai spus aseară


Pe-un colţ de lună
Să stăm împreună
Aceasta-i iubirea
Mă priveai
Cu ochi aprinşi
Tremura inima
Iubirea înmugurea
Primăvară-n decembrie
Flori... flori... flori....
Spuneai că dragostea-i eternă
La final O să vedem...
Potecile vechilor cuvinte ANA ARDELEANU
se împletesc acolo
în catalog
poveşti orientale
aprind inima... mintea
cai pur sânge arabi
ridică vioara sufletului
şi priveam serbarea
era prima.... era ultima
clasa dispărea...
istoria memoriei
rătăcesc neliniştite emoţii Oraşul cu tăceri interzise
festivităţi de premiere
zi de vară Azi scrie un nou certificate de naştere
stepe colorate ale pustiului Trece în calendar
nu gândesc în această clipă Numele de cod al pescăruşului
nimic despre premiile anului Pune soarele drept parafă
ce urmează să ocupe Pe metafora de contact
golul prezentului...clipele În urechea mării cercel de diamant
nişte răni netratate
premiul întâi Nu l-am putea niciodată sacrifica pe azi
începe delirul... emoţia delirului N-am putea şterge linia de prietenie parcursă
un fior plăcut... mă agasa Ce-a făgăduit poemului totul
sensul istoriei anului Ne mai păstrând pentru sine nimic
este ascuns în muncă.
Îi citesc poemul cu invidia celui flămând
Vorbe de ecou Cu amorul celui ce n-a iubit niciodată
Ochiul învăţat la privelişti esenţiale
Împrejurimile Instituie cenzura de noapte
un câmp de evadare Luna plină coace închipuirile
în care eu nu las Sporind până la crăpatul bobului
urma ecoului Misterul spectacolului
privesc... îmi remodelez În oraşul cu tăceri interzise
scenariul
îmbrac depărtarea în costum Un înger bleu
nostalgic
din propria creaţie Nu e prezent prezentul meu
carte lansată joi E, în clemenţă, o eroare
din săptămâna Nubil cuvântul de onoare
calendarului Mayaş Mimând culori de curcubeu
cifre incolore
misterul... şi-n orizonturi confuze Mătasea firii e prea moale
ecoul s-a strecurat purificat Erorile,ce-o văd, alunecoase
pornise în căutarea mea... a ta... În apele ce gâlgâie, spumoase
era doar un ciob... închipuire Cum vinul noi, în damigene goale
la sfârşit de vară Un strigăt, ca o rimă pătimaşă
consemnată într-o horă a lunii. Mai scoate-un înger bleu
De sub cămaşă

67
SURÂSUL BUCOVINEI

Acelei vremi
Acelei vremi ce îmi deschide uşa
Pentru a-mi pune laţul ei de gât
Îi voi fura bastonul şi mănuşa
Şi-acel ceva să-mi ţină de urât DOREL MIHAI GAFTONEANU

Ciudată vrerea piedică îmi pune


Pe foc acele nopţi din anii mei
Ce ard mocnit apoi devin tăciune
Cenuşa unor vremuri de doi lei
În noaptea
În noaptea-n care ninge pe alocuri
Stau îngerii cuminţi pe lângă focuri
Cu pălării de cer turtite-n somn
Eu cred că ei nu ning, ci parcă dorm
Şi-n somnul liniştit vor scrie
Pe zid de ceară alba poezie:
“Poemele trecutei tinereţi
Par victime medievale Nihil novi sub sole (II)
Care, -n prezent, cenuşa îşi vor
Când buzele frumoasei doamne ...Cuprins de reflecții acide, tăcut meditez,
Aprind pe bolte dinamite un Argus privind spre coline de zări adormite,
Pe limbă sfărâmând rumori la Nordul cu astrul busolei minune,
Iar în urechi vechi mărturii în dreapta la Soare-Răsare, în stânga la Soare-Apune,
Chibiţii felului de-a fi decor-maraton printr-un mic univers,
Şi un suspin pe alba pernă
Dând cărnii drept tezaur pur gigantic pendul temerar în balans suveran
Simţiri cu plus melancolii purtându-și pecetea-stigmat de capriciu modern,
Un fel de nouăzeci şi nouă excentric arpegiu-colind-via sacra-tablou,
Comori cu tâlc din visterii”. empiric portalul cu sens unic(at)
spre templul regal, Sanctuar Absolut,
Când soarele-i pe aripi greu acolo puțini, rara avis aleși,
ajung să-și primească răsplata cu bene merenti
Apropierea-nceară de sublim și iarăși, o Voce-de-Tunet revine:
E o durere-n curs de decantare -Aici este, iată, cheia la poarta
De-aceea cântecul sublim de care odată ce treci, un drum înapoi nu mai e!
Îl cântă numai cine taina-I are ...Teribil secret, mă tentează, un nod gordian mă așteaptă să-l tai,
Mai speri ori nici nu vrei să ştii sunt liber să risc, să încerc, de ce nu,
De ce speranţa-n vreme nu mai poate livid, cu emoții deschid, fac un pas însă Glasul răsună sarcastic
Când plini de-albastru, dar saşii cu timbru metalic tăios ce condamnă:
Ţi-s ochii şi sătui de toate - Urbi et orbi, qui scribit, bis legit, când scrii recitești,
de astăzi în restu-ți de viață, sisific-esopic ca scrib vei trudi
Sacrificând cuvintele bogate în lungul periplu spre multum non multa trofeu,
Şi visele, cum mieii-n abator acesta ești tu... secund ecce hommo!... cedând la ispite,
E viaţa însăşi un aprins cuptor nevolnică Parte dorind să surprindă Întregul!
În care arzi cu mâinile legate ...Iar visul celest se încheie și, trist, mă trezesc aruncat pe pământ...
Instinctele-s pornite ca motorul
Vor pâinea trupului să o mângâie
Făr-a-nţelege cum cuptorul
Scoate un fum de coacere-n tămâie

68
SURÂSUL BUCOVINEI

ȘTEFANA CRISTINA MARCU Parfum nostalgic

Prin foc, prin dans și efemer


Mai vreau și sper la ce-a fost ieri
Mai pot să spun c-acel ceva
Arde și – acum in viața mea.

Nu știu ce –a fost dar știu ce sunt


Un pașnic și devreme gând,
O dragoste pricinuita
În veșnicie fericită,
Un unic zâmbet de cleștar
De veci plecat fără habar.

Cât de frumos a fost odată,


Ploaia O dragoste profund curată,
Nemărginită și dorită
Umbra mea din sumbrul vis, Din inima nechibzuită.
Poarta ce mi s-a deschis, Cât oare ar mai vrea sa fie
A mea trăită nostalgie,
Din înaltul cerului,
Care cu drag îmi va fi scrisă
Pe aripa dorului... Pe timp nebun de veci cuprinsă.
Toate-n lume au un rost
Toate nu mai sunt ce au fost Cât foc, câtă pasiune este...
Sub ruine de cleștar În blânda mea... caldă poveste
Și clipe ce n-au habar. În suflet si parfum de rouă,
Astăzi plouă, mâine-i soare, În al meu grai tăiat în două...
O lumină trecătoare
Parcă-ntruna îmi zâmbește Sărută
Deloc nu se potolește.
Și încearcă din abis, Sărută marea din cuvinte
Să îmi spulbere un vis, Sărută cerul, e fierbinte,
Ploaia-n geam va răsuna Sărută șoapta timpurie
Focul se va micșora... Că ea e una la o mie...
Caci la poarta de clestar, Sărută gândul cel lumesc
Plouă și nu ai habar.. Prin viul grai dumnezeiesc,
În arșița din neant răsună
Pe veci cuvantul din surdină.
Nostalgii In nopți stinghere e furtuna,
Lumina unui unic veac
Ce astăzi iar mai întrevede
O umbră ce ușor mă-ncearcă
Iubirea, freamăt... senin leac.
Îmi poartă visul efemer Sărută azi doar fericirea
Pe poarta ce duce-n cer. Prin zeci de bucurii se-aude
Până și cerul din surdină
Spre timpul care fierbe dus, E plin de armonii absurde.
Pe cerul cald dinspre apus, Sărută culmea dorului
O ființa sunt, printre străini Căci și orizontul tot mai curge
Pe drumuri pline de trăiri. Prin sute de izvoare ude
Prin alte voci, seci... muribunde...
Iar dacă viața asta-mi spune, Sărută, viata e pasiune,
Alte trăiri și doruri brune, E vâlvătaie și suspin,
Un dor mai am și azi mă-ncearcă Căci azi chiar și izvorul curge,
Pe drumul meu din Marea Moartă. Din dulce veac, absurd venin.

69
SURÂSUL BUCOVINEI

IOAN GRAMADĂ Să-și ia din lăzile de zestre


Straie din cele măiestre,
Ca de Crăciun să ne colinde,
Cu urări, tradiții sfinte.
La sfinte Paști de Înviere,
În noaptea dulce-a primăverii,
Cu mult drag ne-au salutat,
Cu ,,Hristos a înviat!”

Aș vrea prin cânt să dau de știre


Că-i Centenar! Marea Unire
Ca să-nfrățească bucuria
Peste toată România.
Ca-n veci Unirea s-o cinstească
Pe toată glia românească,
Imn dedicat cărții Cântec pentru centenar Făcând din vechile hotare,
O nouă Românie Mare.
Încă de mic, bunul meu tată, Astăzi m-am trezit c-un gând
Îmi da sfaturi pentru viață, Să-i dedic patriei un cânt Imn dedicat limbii române
Să fiu iubitor de carte Un cântec la Marea Unire
Ca de lumină să am parte. Și de sfântă înfrățire. Atunci când am venit pe lume
Părinții mei mi-au pus un nume,
Cartea de o voi îndrăgi, Din a istoriei calendar Tata foarte fericit,
Peste tot mă va-nsoți, Avem un an aniversar. În grai solemn a rostit:
Pe a vieții lungă cale, Prilej de sfântă sărbătoare, ,,Pace noului venit!”
Urmând sfaturile sale. Când s-a făcut România Mare.
Era în primul an de pace,
De pace și de libertate,
Chiar și-n clipa cea mai grea, E vis de român milenar,
Când mama în românească limbă,
Tot cartea mă va salva. Înscris cu cinste-n calendar, În cânt de leagăn mă alintă.
Și în viață la-ncercare, Mereu îndemn ca să ne fie,
Va fi ca o îndrumare. Unire pentru veșnicie. La școală-am deprins cu-ncetul
Am învățat tot alfabetul.
Și astfel te voi prețui, Sădi-vom fructele omeniei Scriam cu litere de mână,
Cu drag în casă te-oi primi, Și nu pe cele-ale dușmăniei, Totul în limba română.
Voi face din a ta lectură, Ca să zdrobim gustul amar
Prilej de bună învățătură. Ce ne dezbină în zadar. La biserica din sat
Vei fi prietena aleasă Rugăciuni am învățat.
Din toate cea mai frumoasă, Doresc ca limba să ne fie Bune învățături și sfinte
În loc de cinste tu vei fi: Precum o Odă a Bucuriei Precum și sfinte colinde.
și ot mai mult te-oi prețui. Și ca o rugăciune sfântă, Eminescu m-a învățat
Ce nației române-o cântă. Să vorbesc un grai curat,
Ce fericit am să mai fiu, Iar al nostru tricolor Patria să mi-o cinstesc,
Carte frumoasă de-am să scriu, Să ne fie tuturor, Prin cântări să o slăvesc,
Prieteni dragi de-oi întâlni, Scut de pavăză și armură, Acum la ceas aniversar,
Marea Unire – Centenar!
O carte-n dar le-oi oferi. Nu de-nverșunată ură.

Al nostru român popor,


Are un bogat folclor.
Ce duce în lume solia,
Cu datini din România.

Eu tare aș mai dori


Ca fiii țării de-ar veni
Să îi primim cu drag acasă
Cu pâine caldă pe masă.

70
SURÂSUL BUCOVINEI

SIMION TUDUREAN La spovedit

O bătrână se prezintă
La preot la spovedit.
Preotu-ntreabă: Mătușică,
Ce te-apasă, ce-ai greșit?

- Eh, părinte, mă apasă


Un păcat de neiertat!
Într-o zi la secerat
Ce păcat mi s-a-ntâmplat!

Sfatul socrului A venit vecinul Gheorghe,


Forțat în brațe m-a luat,
După nuntă, socrul spune: În căpița lui de fân,
- Ginere îți dau un sfat: De haine m-a dezbrăcat!
Fata mea-i crescută bine,
Să te porți civilizat! - Doamne, Doamne, zice popa,
Cum să faci așa ceva
Vreau să nu-ți bați joc de ea, C-o bătrână gârbovită?
Cu faceți voi, tineretul! Domnul nu îl va ierta!
Să fii calm și blând cu dânsa,
Vreau s-o iei, așa, cu-ncetul.
Popa spune: Mătușică,
- Tată socru, fiți pe pace, Groaznic chin ai îndurat!
Ne iubim de ani și ani, Poți să-mi spui , așa, precis,
Nu-s virgin și nu-i virgină, Asta când s-a întâmplat?
Ne iubim de ani și ani!
- Vai, părinte, drept vă spun,
- Vai de mine, ginerică! Cincizeci de ani s-au împlinit
Fata mea nu e fecioară? De când port acest secret!
De știam, nu făceam nunta, La nimeni n-am povestit ...
o-mpușcam de-alaltăseară.
Am păstrat acest secret,
Căsătorie Ani și ani la rând, părinte,
Mă simțeam atât de bine,
Andreea și cu Gheorghiță Când îmi aduceam aminte!
S-au legat cu jurământ,
Ca să fie credincioși
Pân` la moarte și-n mormânt. A întârziat la ore

Părinți, rude și prieteni O studentă, într-o zi,


I-au condus cu veselie Intră mai târziu în clasă;
La biserica din sat, Obosită, pași nesiguri,
La altar, la cununie. Se vedea că-i somnoroasă!

Preotul oficiază slujba Toți colegii și-au dat seama,


Și o predică la ține, Când a intrat colega-n clasă,
Îndemnând pe tinerei Nu degeaba a întârziat,
Să se poarte cât mai bine. C-a fost noapte furtunoasă!
La mireasă-i spune popa: Profesorul nu se aștepta
- Să-ți urmezi mereu bărbatul, Să intre studenta-n clasă
Să fii mereu tot lângă el,
Dup-o noapte furtunoasă.
Să nu vă discute satul!

- Vai, părinte, ceea ce-mi spuneți Dar, profesoru-o-ntreabă:


E un lucru foarte greu! - Pentru ce-ai întârziat?
Soțul e factor poștal, Ea-i răspunde , așa, în șoaptă:
Eu să-l urmez prin sat mereu?! - Nu m-ai trezit când ai plecat!

71
SURÂSUL BUCOVINEI

ELENA PEIU ÎN NOAPTE

În nopţile cu lună plină,


Când patul gol adesea era,
Eu mă gândeam cu drag la tine,
Privirea mea te căuta.

În nopţile cu mii de stele


Pe cerul senin, înstelat,
Eu mă uitam mereu la ele
Şi te chemam neîncetat.
Eu şi tu
Şi-apoi în fiecare noapte
Eu sunt cerul înstelat, Cu lună plină sau cu stele,
Tu, pământul populat. Chiar dacă nu erai cu mine,
Erai în gândurile mele.
Eu sunt dulcea adiere,
Tu eşti patima plăcerii. Şi dimineaţa-n zorii zilei,
Când toate dispăreau în noapte,
Eu sunt înflorita floare, Patul, la fel de gol şi rece,
Tu, mirosul din petale. Îmi amăgea ale mele şoapte.
Eu sunt versul poeziei,
Tu eşti cheia melodiei. Şi astfel trecut-au luni de zile
Şi nopţile fără sfârşit,
Eu sunt ziuă, Fără să sper că mai există
Tu eşti noapte, O noapte când ne-am întâlnit.
Eu sunt vis,
Tu, dulci şoapte, Să fie noaptea cea cu stele,
Să fie noaptea cea cu lună,
Eu sunt muza dintr-un vers, Ce-ar mai conta ce noapte este,
Tu, întregul univers. Dacă e vânt sau vreme bună...
CU GÂNDUL LA TINE O noapte de dor şi iubire,
Atât, o noapte mi-aş dori,
Când te zăresc, inima-mi bate Iar patul gol, fără suflare,
Şi-aş vrea să fii tot mai aproape,
Cu tine vreau a-l împărţi.
Să-ţi simt căldura trupului tău,
Să ţi-l apropii tot mai mult de-al meu.
Să-ţi stau în braţe, la piept să mă strângi, În sărutări tandre şi calde
Cu dulci cuvinte visul să-mi smulgi, Şi-mbrăţişări fără sfârşit,
Mâinile tale să-mi mângâie trupul, O noapte vreau să fiu cu tine
Iar gura ta să-mi astupe sărutul. Şi să nu uiţi că ne-am iubit.

Buzele tale, tăcute şi calde, Şi-apoi, când iarăşi vom fi singuri,


Trupul meu fraged în sărutări să mi-l scalde, În patul rece, trist şi gol,
În ochii tăi negrii să mă privesc, Cu drag ne vom aduce-aminte
Ca într-un lac să mă oglindesc. De-acele clipe de amor.

Castaniul tău păr şi pleata ce-ţi cade De-aceea, dar, alege noaptea,
Vreau să le simt tot mai aproape. Cu cer senin şi plin de stele,
O mângâiere din partea mea Să fii alăturea de mine,
Aş dori să primeşti, dacă ai vrea. Nu doar în gândurile mele!

72
SURÂSUL BUCOVINEI

MARIN MOSCU Capăt de-ncercare


Când tămâia suflă-n lumânare
Egoul gol te poartă în spinare.
Materia atinge fâşia de sfinţenii,
Judecată în apus de denii.
Umerii timpului putrezesc în uşa
Unde-i zdrenţuită de uitări cenuşa.
În valurile visatelor iubiri
Se sufocă gâtul luminilor subţiri.
Fulgi de nervuri
Nu-i nici o ştiinţă să sufli-n lumânare
Simplitatea Când tămâia arde în capăt de-ncercare!
Are nervuri
Interesante:
Jurăminte, Cort de nea sub cer de stele
Creaţie, În cort de nea, sub cer de stele,
Credinţă… Pun curcubeu iubirii mele.
Împovărarea Tu împleteşti rostu-n culori
Susţine clipele Şi-n inima-mi cu îngeri zbori.
Imaginaţiei noastre
Care fumegă Eu te opresc în spaţiul lin
În destinaţii. Să nu atingi crengi de pelin.
Instinctul Să nu cobori în ochi adânci,
Este endemic, Nici către cer să urci pe brânci.
Scheletul tristeţii
Doboară Mai bine-n cortul meu de nea
Părţi din infinit Să încălzim stea lângă stea!
Spre lumânarea
Care şterge Nu era arzând, vecina
Propria lumină
Infinitezimală… Moşule, te-am ascultat,
Aseară am fost în sat,
Suntem fulgi Nu departe, peste gard,
De nervuri Să ard la vecină-n pat.
Nedesluşite!
M-am simţit Fătul Frumos,
Lebede înecate în otrava prezentului Tânăr şi năbădăios,
La-ntuneric, pe tăcute,
Rana conştiinţei s-a îmbrăcat Am făcut reprize multe.
În mantie sângerie.
Dar când a fost ca să plec,
Apa liniştii nu-i suficientă Am văzut că-s mare bleg,
Pentru a săpa fântâna vieţii. Nu era arzând, vecina,
Era Ea, s-o bată vina!
Pomii au braţele ciuntite
De amprentele noastre. Era zău, soţia mea,
Vruta-am să nu fiu cu ea
Pâinea se dumică în gura cerului
Şi de bunul Dragobete.
Cu duhul cuvintelor.
Mi-a spus: mă trişezi, băiete!
Birjarul, care mâna caii Domnului,
Am prins-o frumos de mâna,
Înjură haosul din Piaţa Sfântului Duh.
Acasă-am mers împreună,
Lacrimile copiilor limpezesc Ea, spumegând ca un cal,
Lebedele înecate în otrava prezentului. Eu, nervos, luat de val!

73
SURÂSUL BUCOVINEI

TRAIAN NISTIRIUC – IVANCIU V


M-ascund de-a lumii ură
şi nu mai cer nimic,
cuvântu-mi moare-n gură
şi sunt din ce în ce mai mic.

AURORA SÂRBU

Şi s-a dus...

I
Şi s-a dus,
de s-a pus
la poarta destinului,
în strânsoarea chinului...

II
Şi-a plecat,
s-a aşezat Fără tine
la focul cuvântului,
în suspinul vântului... Fără tine
aş fi un deşert,
III presărat
Şi-a ajuns, cu urme de vise...
de-a pătruns Fără tine
tainele-asfinţitului, aş fi un dosar clasat
spaimele sfârşitului... în rafturile inchiziţiei...
Fără tine
n-ar mai avea miros
Ascunderi trandafirii...
Fără tine
I cerul s-ar prăbuşi
Se - ascunde-n înnoptări, peste mine.
timide,
zbucium de chemări
toride. Speranţă

II În deşertul
Se- ascund în aşteptări, sufletului meu
încete, au înflorit chiparoşii...
fulgerări Îmi scald ochii
de doruri bete. în ploi de stele;
alerg desculţă
III către
Se -ascund prin cimitire pasărea măiastră,
păcate, speranţă!
făcute de iubiri,
pentru a fi iertate.

IV
Se- ascunde sub pământ,
să putrezească,
al bucuriei tonic sfânt,
din nou ca să-nverzească.

74
SURÂSUL BUCOVINEI

ION CUZUIOC cu alte cuvinte, la fiecare cinci ani se va efectua


deshumare și înhumare,
așa ca să fie împăcate toate consoartele răposatului.
Sunt mulțumiți copiii de decizia primarului,
sunt mulțumite și nurorile că s-a făcut dreptate
pentru fiecare soție
și doar răposatului îi este indiferent unde este
înmormântat,
Dar oare are vreo însemnătate pentru sufletul lui?

Imaginații

La răspântie… Obosit cum era a adormit buștean,


însă asta nu l-a împiedicat să-și vadă secretara cum îl
A murit, a murit de bătrânețe, de plictiseală, de servește cu o cafea,
moarte bună, cum femeia de serviciu îi schimbă florile din vaza de
să-l petreacă pe ultim drum au venit doar rudele cristal,
apropiate, cum adjunctul său îi spune-n față că este cel mai bun
copiii de la prima soție, copiii de la a doua și a treia, șef,
nurorile, că este de neînlocuit și nu-și poate imagina viața fără
o droaie de nepoți și strănepoți, el,
foștii colegi de lucru mai în vârstă cum contabila șefă îl bucură cu noi transferuri
demult au plecat la Domnul, cei mai tineri au și uitat bancare,
de el, cum subalternii stau încovoiați în fața lui,
cu toții crezând ca s-a dus și el din viață, cum personalul de pază îi dă binețe și-i urează
au uitat de el și cunoscuții, vecinii și chiar rudele sănătate,
mai îndepărtate, un zâmbet plăcut i-a adus aminte și de șefii lui
ei, dar el, mortul, nu-și făcea probleme din asta, cu care merge la saună ca să-i laude meritele sale,
nu-i mai păsa cine a venit să-și ia rămas bun de la el, nici guvernanții n-au fost dați uitări,
era indiferent la cele ce se întâmplă în jurul căci și ei au contribuit și la avansarea lui și la
cadavrului său, decorările respective,
dar nu erau indiferenți copiii lui de la diverse soții, ce-i drept cum i s-au dat toate acestea doar el știe,
pe copii îi frământa o singură întrebare, unde să-l plăcut e să vezi cum și soția se bucură de shopping-
îngroape, ul făcut,
lângă care soție, căci din câte știau ei toate i-au fost de odihna la mare și la munte,
dragi tatălui? de invitațiile la recepții oficiale, de petrecerile
Unii insistau c-ar fi mai bine să-l înmormânteze corporative,
lângă prima soție, cât e de plăcut să le vezi pe toate acestea,
alții lângă a doua sau a treia, căci și ele au fost iubite dar mașina staționează și șoferul îi deschide ușa
în egală măsură, ca să-i ureze sănătate și odihnă binemeritată
și nurorile s-au dat cu părerea …a fost ultima lui zi de lucru
că n-are importanță lângă cine va fi groapa,
principalul să fie înmormântat, Terminus
nici nepoții nu și-au făcut probleme cu
înmormântarea, De mic copil am învățat să călăresc
căci au uitat când bunicul i-a ținut pe genunchi, la început călăream un băț cu sfoară
de strănepoți nici nu face de vorbit, mai apoi tata mi-a cumpărat un căluț de lemn
căci alergau împrejurul sicriului mulțumiți c-au fost ca să-l călăresc toată ziulica prin ogradă
serviți cu bomboane. și la școală călăream în sala sportivă
A venit la înmormântare și primarul satului, capra gimnastică fiind menționat
care în perioada electorală le-a promis tuturor de profesorul de educație fizică și sport
bătrânilor sicrie pe gratis, și la universitate călăream cu dibăcie
tot el a și fost colacul de salvare calul paznicului de noapte
propunând ca mortul să fie înmormântat lângă prima când am devenit un șefuleț la serviciu
soție, tot eram obișnuit să-mi „călăresc” subalternii
iar peste cinci ani lângă a doua, ca să fiu și eu „călărit” de șefii mai mari
cea de-a treia soție îl va avea alături pe fostul soț dar m-am însurat și s-a terminat cu călăritul
peste zece ani, soția a luat hățurile în mână

75
SURÂSUL BUCOVINEI

OANA ȚOGAN Melodrama-n octombrie


Lacrimi de dor nesfârșit
ți se scurg pe obraji
în neștiința proprie-ți existențe.
Doar trecut?
Și nu sunt decât 19.
În rest...minciună,
iar rotunjime cifrei o vrei
înflorirea iubirii visate.
Dar până atunci
va fi doar
Vindecare melodramă-n octombrie
cu frunze gonite de
Trebuia să-ți spun să nu te sperii. cine știe?!
Voi fi eu, pe trotuare pustii
dar pe alocuri, voi dispărea o vreme. și miresme de crizanteme
Mă duc să mă caut, iubite! M-am pierdut! zbuciumate-n goliciunea privirii.
Voi plânge și vei plânge fără mine Realitatea imaginii
și tu, cu iubirea ta revărsată către ceruri, îți redă pasaje
nu vei putea înțelege decupând destinul
pe cea rămasă aici, pe pământ. și uneori...
Voi țipa, voi rupe zăgazuri, plouă-n octobrie.
voi striga din rărunchi după mine. Apoi ți se face frig
Să nu te sperii, iubite! ca după coșmarul
Tu ești în această reacție chimică scăpată de sub visat azi-noapte.
control îl binecuvântezi.
catalizatorul, venit să alchimizeze Totul capătă sens.
fierea și vitriolul din mine, Și asta pentru că nu era decât
în leac. pierderea iubirii visate.
Să nu te sperii, iubite! Să fi murit?
Voi fi tot eu, Poate doar,
doar că plec din când în când să mă caut a plecat...
și las în locul meu
pe cineva bolnav de iubire. Întrebare
Și așa, transformat pentru tine,
îți vei afla și tu rostul, iubite, Seva dezmorțirii
Dar pentru că toată această iubire ardentă și bolnavă urcă încet, încet spre inimi
ne va fi consumat pe de-a-ntregul, Și de-atât preaplin
să nu te sperii, iubite! îți vine să strigi:
Vom renaște vindecați amândoi, Pe unde-am rătăcit Doamne
de nu m-am găsit atâta vreme?
Fiecare în altă parte.
Chemare
Despărțire
Cuvinte,
Plâng tot ce-ar fi putut fi vă chem să-mi vorbiţi
și nu mai este. despre voi.
Plâng cerul plumburiu din acea zi
ce-mi curgea pe obraz, M-am angajat într-o discuţie
Plâng frunzela moarte căzute în care eu…
și vântul ce șuieră-acum m-am pierdut.
printre brazi.
Cuvinte,
De unde oare atâta putere
vă chem să-mi vorbiţi
să-ți rupi sufletul sfâșiat de patimă,
despre Dragoste.
să-l dezgolești, să-l arăți
Rostirea ei luminează,
și-apoi
să-l lași așa, să-și revină. şi…
Sau mai bine mă întreb: mi-e teamă să nu orbesc
de unde atâta lașitate? numind-o.

76
SURÂSUL BUCOVINEI

ANGELA PISTOL

POEZII

Dor

Zilele îmi par de-o vreme nesfârșite,


Gândurile mele se succed azi trist,
Doar amintiri cândva de noi trăite
Mă fac să simt că încă mai exist.

EPIGRAME Acoperit-a frunza acea cărare


Pe care deseori o străbăteam,
Contract de colaborare Prin lacrima din gene, cu nerăbdare
Nu se pierde mai nimic, Priveam, ne căutam și ne găseam.
Este calculat chiar totul:
Nu-i dai medicului plic, E târziu iubite, acum e chiar târziu,
Sigur dai,la popă ortul. Tot așteptând m-am rătăcit în mine,
Aștept, dar ce aștept nici eu nu știu,
Soțul la divorț Știu doar că mi-e nespus de dor de tine.
A fost de soață blestemat
Să-i fie viața un calvar, E târziu iubite, e chiar târziu
Și chiar așa s-a întâmplat... Aștept dar ce aștept, nici nu mai știu.
Că s-a-nsurat îndată,iar.

Unui șahist aventurier Puterea dragostei


El calul, de nebun,sărea
Și ar fi mers mereu la mat, Te-aș închide-ntr-o privire
Doar dacă dama nu-l prindea Căci în suflet mi-ai pătruns,
Cu o regină, chiar în pat. Îmbătată de iubire
Să te țin acolo-ascuns.
Unui fotbalist lăsat mereu pe tușă
S-a obișnuit cu asta Eu de dragostea ta mare
Căci el nu-i în mare vervă, Să mă pierd, să delirez,
Dar necazu-i cu nevasta: Și așa, din întâmplare
Ea îl ține...tot rezervă. Să te prind când te visez.

Soția director Tu din focul cel sălbatic


Ea acasă când sosește Îmi trimiți săgeți și mie,
Își anunță-a sa prezență, Eu din dorul nebunatic
Iar cu soțul său vorbește Îți trimit mereu și ție.
Dacă cere-audiență.
E iubirea noastră-n stare,
Unei studente descurcărețe Să dăinuie prin jurământ,
Fără vreo examinare Carul Mic și Carul Mare
Ia examenele toate, Să le-aducă pe Pământ.
Arătând întâi ce are
Și pe urmă tot ce poate!

77
SURÂSUL BUCOVINEI

DOINA GURIȚĂ Fară cuvinte

Mâncăm fără de saţ


Trăim fără de har
Muncim fără hotar
Şi ne sfârşim în şanţ

Cădem mult prea uşor


Ne istovim de bine
Gândim rău de oricine
Spurcăm un dormitor

Ucidem prunci în pântec


Vărsăm sânge de sfinţi
Ne apucăm în dinţi
Căutări Ne bucurăm de sfârtec

Mor şi renasc Consum, consum, consum


Mă culc. Fără zăgaz topire
Mă amestec Curmăm, fără oprire,
Oniric Şi transformăm în scrum
Albastru
Visez şi adorm Mor florile, cuminte,
Visul se scurge Cad aripe din ceruri
În tine Se tulbură adâncuri
Văd viitor Şi nu mai am cuvinte
Şi iarăşi mor.
Sper să nu uit
Să renasc. Te voi iubi mereu
Nu doar primăvara
Iarna Îndoit mi-e gândul, în ceas adânc de seară
De sub gheaţa lumii Când mă gândesc la noaptea de bună primăvară
Şi toamna Când s-a deschis fereastra din cerul tău, iubite
Din galbenul mort Când mi-ai aprins lumina cu bunele-ţi cuvinte
Al frunzei de nuc
De fapt mai închis Dar oare primăvara mai are şi o iarnă?
Ca în vis, Mai are, oare, timp să scuture, să cearnă?
Visul de mai devreme Sau a uitat de tine, căci mă sufoc de mine
Din vară. Căci fără tine iarna e infinită-n lume.
Norocul meu nu sunt eu
Ci altă primăvară eternă Te voi iubi cum te-am iubit în rai, cândva
Îţi spun şi ţie secretul Când nu ştiam de timp şi de altcineva
E realitatea, nu e visul Când plămădeam lumini în ochii ce vor fi
Mărturisesc. Din dragostea eternă, a Lui, se vor ivi.
Să ştii
Hristos a Înviat. Te voi iubi în El, te voi iubi în noi
Şi de atunci e primăvară. Te voi iubi aşa şi-n zilele de-apoi
Amin! Şi după, când timpul se va opri
Şi primăvara veşnică din nou va înflori.

Te rog, acum, ca şi atunci, iubite


Să-mi cauţi floarea celor nerisipite
Să-mi pui pe piept şi lacrimi… lumina-n toată slava
Să-l bucuri pe Stăpânul, că n-am trăit degeaba.

78
SURÂSUL BUCOVINEI

DOINA TOMA
Şi – adăugă stejarul –
Nu ne-ar supăra grătarul;
Doar că la plecare lasă,
Tot gunoiul de la masă;
Peste tot la rădăcină,
Şi nimeni n-o să mai vină.
Că la orice revenire,
Fiecare vrea oprire,
Tot mereu la loc curat,
Verde şi mereu spălat.

Au uitat că la plecare,
Poieniţa plânge tare,
Murdărită şi cotată,
În pădure la taifas Drept o zonă poluată!
Ei nu înţeleg o stare,
Doi copaci într-o pădure, Că nevoia cea mai mare,
Se-admirau, cu priviri dure: Omulu-i va fi de noi,
Hei, colega! – zice bradul – Nu de mândrul lor gunoi.
Eşti şi mic şi cam credul,
Dar te crezi mereu fudul! Un sistem de apărare,
Natura va genera,
Iar colegul a vorbit: Cunoscut fără-ntrebare,
Păi... stejaru-i renumit, Cum la început era...
Despre el s-a amintit; Când totul se respecta,
De la cel de prin Borzeşti, Natura valoare-avea!
Pân' la mine... Tu ce eşti? Iar acum e supărată,
Doar un trunchi drept şi înalt, Şi pe om nici că-l mai iartă!
Plin de ţepi, parcă eşti alt...
Îngâmfat şi care-nţeapă, Iar acesta îşi şoptea:
Când pe drum mai trece-o iapă... „Mă întreb, eu aş putea,
Cu picioare şi piei goale, Să exist şi fără ea?”
Şi pe toţi îi bagă-n boale;
Dar la noi să revenim,
Ioi, măi frate-am auzit! Şi ca fraţii să tot fim;
Căldura te-a bolunzit. Se alină cei doi arbori,
Unde ai văzut, se pare, Cum o fac de-atâtea ori.
Alt copac frumos ce are, Cine vrea să mai înveţe,
Anu-ntreg aceeaşi stare?! Noi avem ades poveţe,
Căutat la sărbători, Pentru orice fel de feţe.
Peste tot eu fac furori! Iar la umbra noastră deasă,
Hai să nu ne mai certăm, Ţesem o poveste-aleasă!
Şi mai bine observăm, Să fie de-nvăţătură,
La drumeţii care trec, Dusă clar, din gură-n gură...
Şi spre umbră se întrec. Că doar nu e făcătură!
Să mai facă un popas,
Lângă noi, măcar un ceas,
Şi se bucură de iarbă,
Flori, de toate, vor să aibă.
Chiar şi-un mic grătar doresc,
Că la foame nu glumesc,
Chiar şi la ciuperci poftesc!
Am văzut, remarcă bradul,
Trist niţel... acesta-i rodul,
Darului adus de ei,
Ce aici se cred cam zmei,
Se dezlănţuie ca ei...

79
SURÂSUL BUCOVINEI

AMALIA LUNGOCI Iubire mărturisită

Iubite,
Ţi-s ochii-aşa de negri în noaptea-ntunecată
Încât eu mor de dorul de-ai săruta o dată.
Privirea ta senină pluteşte în visare
Acoperită lin de-a pleoapelor bătaie.
Gândul îţi e departe şi tu cu el te-ai dus
Aştepţi şi-acum un soare ce de mult e apus.
Durerea ta în lacrimi n-o dai, ci în gândire
Păstrezi nenorocirea ce sufletul o ţine.
Descătuşarea vieţii încerci s-o înţelegi
Atunci când stai cu capul în palme ore-ntregi.
Când te privesc pe tine, ating nemărginirea
Iar sufletu-mi ajunge atunci şi nemurirea.
Era în amurg A ta neprihănire doar îngerii o au
Când alinarea caldă, de suflet, ei o dau.
Te-am chemat, dar n-ai venit. Blândeţe ca a ta şi suflet viu de aur
Te-am strigat, dar nu m-ai auzit. Aş vrea să pot avea doar în al meu tezaur.
Priveai îngândurat în zare Si părul ca de vis, desprins de lângă tine,
La şiruri nesfârşite de cocoare. L-aş ţine şi o viaţă întreagă lângă mine.
Le priveai, dar nu le vedeai. Iar genele prelungi, obrazul şi privirea
Erai ca pe-o altă planetă Mi-ar face adesea mai dulce amintirea.
Imensă, străină şi grea. Fiinţa ta întreagă, cu trup şi suflet viu
Privirile-ţi sunt străine. M-ar face înc-o dată să mor şi să înviu.
Un copil a venit lângă tine, Blândeţea ta de sfântă şi crudă-ndurerare
Un copil rătăcit, care plânge, Nu fac decât să-mi fie chinul şi mai mare.
Dar durerea lui nu te ajunge. Iubirea ta pasivă, de fiinţă cugetândă
Te roagă să-l ajuţi, să-l ocroteşti, Face a mea iubire să fie mai plăpândă.
Dar tu nici măcar nu-l priveşti. Şi glasul tău de-azur, în noaptea-ntunecată
El pleacă de lângă tine acum, Mă face să învii şi să mai mor o dată.
Căutând iar acel drum Iar mângâierea blândă ce sufletul o cere
Pe care l-a rătăcit. Aduce-acum la mine doar lacrimi şi durere.
Priveşte în urmă cu ochii trişti Aş vrea o viaţă-ntreagă să pot să te privesc
La tine, ce acum nu exişti. În timp ce noi nimicuri în minte regăsesc.
Şi se depărtează curând. Tu să te uiţi la mine, să mă priveşti în faţă
Mă apropii de tine uşor, încet... Şi tot atunci, în suflet, plăcerea mă răsfaţă.
Tu spui, şoptind, un sonet. Această fericire nu pot s-o iau cu mine
Te uiţi în zare, dar gândul ţi-e departe Pentru că e deplină alăturea de tine.
Şi multă cale de mine te desparte. Iubirea mea prea plină de vis şi-ndurerare
Deşi eşti aproape, la doi paşi de mine, Mi-a pus o gheară-n suflet şi nu mai am scăpare.
Eu nu pot ca să mă regăsesc în tine Doar calda ta privire îmi îndulceşte chinul
Cum stai aşa, cu gându-n depărtare Ce nu mai este astfel amar ca şi pelinul.
Pe nisip, cu faţa spre o mare. Prezenţa ta, iubito, îmi este necesară.
Genune ce se deschide încet, Privirea, ca şi vorba, încă o dată, iară,
Trăgându-te, parcă, de piept, Căci tremurul iubirii ce înfloreşte-n mine
Pari un sfinx, la fel de nepătruns Aş vrea să fie pururi alăturea de tine.
Ca şi o peşteră-ntr-un loc ascuns. Nici nu mai am cuvinte ca să descriu iubirea
Priveşti spre soarele care apune, Ce sufletu-mi o cere când se îmbată firea.
Uitând acum de gândurile bune. De-acea minunăţie că viaţa ta există
Şi gânduri negre se adună-n mintea ta. Chiar şi atunci când ai acea privire tristă.
Nu-ţi pasă de frigul ce se va lăsa. La cer de aş ajunge, îndată m-aş întoarce
Marea-ntunecată urlă îndelung, S-aduc nemărginirea cu vorba care tace.
Iar eu la tine încerc să ajung. O! De-ar fi să aleg o altă viaţă
Eşti prea departe acum de lume. Ce şi-ar urma cursul pe-un alt fir de aţă,
Te simţi atras de mica ta genune. Ar fi nenorocire, pentru că-a mea menire
O stâncă de s-ar prăvăli în mare, E să rămân de-a pururi alăturea de tine,
Nu te-ar putea sustrage din visare. Iubirea mea...

80
SURÂSUL BUCOVINEI

CONSTANTIN RUSU 4
BUCOVINEANU Când… dânsa, tresări deodatʾ:
- Oh! Iacă! Trenul ți-a plecat!
Ca tras din arcul de oțel
Sări, prin rând de trenuri, el!
Și în clipita ce-a plecat
Din ochi frumoasei, gând i-a dat:
- Oh! Muza mea cu gust de fragă,
Tu ești a mea, din vremuri, dragă!

5
Ea, dulce-n zâmbet și-n priviri
Cu gene negre și subțiri,
C-un gest, atâtea i-a grăit
Și-un vis din vis și-au făurit
El! Iată-l! Deci! În tren urcat
Și-n glas de cântec cadențat
În trei cuvinte și-un refren
Vis dintr-o gară sau vis al unei gări! I-a spus în glas de roți de tren:
(Titlu sugerat de colega mea de breaslă,
Lenuța S. Peiu – poetă) 6
- De ce ai sunat? Oh! Mi-era frică
Dar! Ai urcat! Și nu-i nimică!
1 Și atât a fost! Dar s-a lăsat
Era o gară, peste ani, Un gând de muza lor purtat
Să fi fost Iași? Ori Pașcani!? Că iarăși se vor întâlni
Destul că-n visu-i peregrin Și-n muză multe și-or grăi!…
Sta singur pe peronul plin! ……………………………
Până când? Nu știu!… S-a făcut… Și-am înțeles că aceia doi
Că ea, zâmbind, a apărut Din vis și muză…
Și-n visu-i iară se vedea Am fost… noi
Prin rând de trenuri, el și ea!
Un vis prin ani și trenuri, iar
2 Cu Cleopatra și Cezar!
Ea l-a privit în vis! Și-n vis
Părea, că celor doi li-i scris
Ca muza, soare ce n-apune, Doi amici pitici
În faptul zilei să-i cunune!
El! Lat în spete! Și-i înalt 1
Cu ochi de visător! Și-i cald Sta-n livadă la Georgel
Părea un ins din vremuri tari Un puști ștrengar și… un cățel!
Pe cap, cu bordurile mari, El, pe gânduri, supărat!
O pălărie adăsta Iar potaia, jos, culcat!
Cernită! Și mustața sa Prieteni buni, pe cât se pare,
Brumată toamnă frunză-n nuc Dar, pe gânduri, fiecare!…
Îi da alură de haiduc! Să vă spun!… Zău! N-am habar
Ce gândea puștiul ștrengar?…
3 Și nici micuʾ toflogos
Iar ea, micuța turturea, Ce-i trântit în iarbă, jos?…
Ce bine alături, o prindea
Cu ochi de dor și zâmbet fin 2
Cu chipu-i dulce, feminin! Însă, una, care o știu,
Cu trup sculptat și subțirel Eu mă încumet s-o scriu!
Și mijloc tras ca prin inel! Toflogosul alb, cățel…
El îi privea cum își vorbesc Și ștrengarul băiețel
Și muza da! Glas pitoresc Par, cu vremea lor, de-o seamă…
Iar el și ea și muza lor! Prieteni… la cataramă!
Părea un vis de visător

81
SURÂSUL BUCOVINEI

LUMINIȚA IGNEA vara pe ducă -


cântecul unui greier
umple hambarul

copiii departe -
mâna maicii domnului
pân` la streașina casei

nori la orizont -
răceala privirilor
după evantai

cătun părăsit -
Pagina de haiku doar salcâmul uscat mai
sprijină cerul
flori de tei în ceai -
sângele dă în clocot
pentru o clipă

știri incendiare
pe toate canalele -
plita tot rece
VASILE GRĂMĂTICU
telefonul mut -
ceasul merge-nainte
timpul stă pe loc

ochii bătrânei -
în coșul cu zambile
ziua de mâine

vântul potolit -
luna de pe baltă
din nou rotundă

muguri noi pe ram -


cârja din lemn de cireș În neîntoarcere
plină de noduri
O droaie de acoperișuri ard îm spuma stelelor
neaua mieilor - deasupra timpului; în neîntoarcere, și-o uliță ieșind din sat;
în ograda bunicilor Ochii tăi sorb din albastru curentul ce duce spre infinit
o minge uitată deșteptat crește corpul în afara ta, deasupra prăpastiei
și-n vrăjmășie; cădere-năuntru numai iubirea, în marea verii
spre satul natal - însemnându-ți pieptul ca o gheară mică de animal speriat;
de negăsit cărarea cu lacrima îmbolnăvind lumina, frângând sub pleoape
printre mărăcini agonia frunții, ochiul ți-e semnul patimei și-n el
se varsă nerostitele treceri; nu-ți sădește nici o clipă zarea
casa natală - cu uluitoare urcușuri către vizibila culoare
mai îngustă cărarea chiar eu sunt acum o pasăre, năvălesc în liniștea ei,
către fântână bucuria era totuși acolo întreagă și nu aștepta
ploaie de stele - decât să-ți culeg chipul ca pe fruct
despărțind în silabe
o noapte albă

mama la chimio -
fetița-și tunde scurt
toate păpușile

82
SURÂSUL BUCOVINEI

IOAN MUGUREL SASU

Cogito XV

- Este bine ca poezia să fie citită cu voce tare - În decursul vieții, un om se poate îndrăgosti
înainte de a fi publicată, poate nu mai e cazul. de mai multe ori, una dintre ele, nu neapărat prima,
- Uitarea este balsamul durerilor cândva acute. va fi cea mai importantă, iar una, nu neapărat cea din
- Distanța pierde din importanță în cazul urmă, va fi aceea cu ocazia căreia se va demola
oamenilor care se simt împreună. ultima formă de speranță.
- O formă de lustrație, omul uită ceea ce i-ar - Indiferent de ce se spune și ce se oftează, nu
putea afecta negativ prezentul, dar una e să uiți ceea oricine este în stare să poarte jugul unei căsnicii
ce te-a supărat, alta cum ai supărat pe alții. fericite.
- Aș da sfaturi tinerilor, dar nu cred că e cazul - Se poate ajunge în situație comparabilă cu cea
să mă refer la o lume care mie îmi e din ce în ce mai a vulcanului obligat să-și înghită lava expulzată cu
străină. ocazia erupției.
- Sentimentele profunde, la fel ca marile dureri, - Ascunse de ochii lumii, dar cât de multe
sunt mute, poate doar o lacrimă să apară, deși de drame ascund dosarele de pe rafturile din arhiva
multe ori și aceea curge doar în suflet. judecătoriei.
- Fiecare face pentru celălalt tot ce consideră că - Persoanele care se căsătoresc de tinere nu au
provoacă fericire, important este ca restul acțiunii, ocazia de a afla prea multe despre singurătatea trăită
cea cu răutate și egoism să nu anuleze totul. de unul singur, dar au șanse să o cunoască pe cea
- Dacă încerci să trăiești la bătrânețe ceea ce trăită în doi.
ti-ai dorit în decursul timpului, poți reuși sau nu. - Toate femeile sunt frumoase, dar fiecare
- Odată cu evaporarea tinereții, drumurile devin pentru acela pe care îl consideră demn să vadă asta.
tot mai scurte, orizontul se îngustează, iar speranțele - În nejustificat de îndelungata mea viață, am
au, ca un microb ascuns, o doză de ridicol. aflat că nu trebuie să insiști, primești doar ceea ce
- Fuga de motivele de supărare devine, cu meriți.
timpul, o fugă de propria persoană, de propriile - În calitatea mea de țăran altoit, am învățat
gânduri. Unde te-ai putea ascunde? odată cu limba strămoșilor, că „Unde-i dragoste
- De cele mai multe ori fugi ca să ajungi, dar se puțină, lesne-i a pune pricină”, ceea ce explică multe
întâmplă și ca să pleci, cel mai greu este atunci când din problemele de comunicare și comportament.
trebuie să fugi de tine. - Este frumos să fii fericit, e bine ca măcar să
- Glumele care îl amuză au multe de spus trăiești cu impresia, dar să fie păzită de întrerupere.
despre caracterul cuiva.

83
SURÂSUL BUCOVINEI

PAGINA DE CARTE NOUĂ

Cărți ale colegilor noștri

PERLE DIN TEMPLUL CAISSEI, Editura Instant din Câmpulung Moldovenesc,


2018, autor Mihai Burduja, o încercare de a înlesni dezvăluirea tainelor șahului
prin vorbe ale maeștrilor săi.

TREPTELE PRIETENIEI, antologie de poezie , volum editat sub egida Asociației


Universul Prieteniei, Editura PIM Iași, 2018, Coordonatori Rodica Rodean și
Carmen Antoaneta Marcean, prezenți în carte Sorin Cotlarciuc, Ioan Grămadă,
Luminița Ignea, Ioan Mugurel Sasu.

VALORI STILISTICE ALE INTERJECȚIEI ÎN OPRA LUI I. L. CARAGIALE,


Editura „Instant” din Câmpulung Moldovenesc, 2018, autor Traian Nistiriuc -
Ivanciu. Carte cu caracter de studiu filologic, una deosebit de importantă pentru cei
care încercă cu pasiune să pătrundă tainele cuvântului scris.

Cărți ale prietenilor și colaboratorilor

84