Sunteți pe pagina 1din 4

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc

adresat participanților la la Întâlnirea Interreligioasă


de Rugăciune pentru Pace la Bologna
Vatican, 11 octombrie 2018
Iubitului frate Monseniorul Matteo Maria Zuppi, arhiepiscop de Bologna;
Iluștri reprezentanți ai Bisericilor și comunităților creștine și ai marilor religii
mondiale,
Vă adresez salutul meu cu ocazia Întâlnirii de Rugăciune pentru Pace,
organizată de arhidieceza de Bologna și de Comunitatea „Sfântul Egidiu”. Ea
se pune pe urma întâlnirii istorice care a avut loc în octombrie în urmă cu
treizeci și doi de ani la Assisi. De atunci, scenariile istoriei s-au schimbat pe
larg, adesea în manieră dramatică; în schimb, aceste întâlniri au rămas, cu un
fir roșu care de-a lungul anilor dă mărturie despre necesitatea continuă de a
implora împreună, fără încetare, darul păcii.
Titlul ales pentru acest an, „Punți de pace”, în timp ce evocă arhitectura
singulară a porticurilor care caracterizează Bologna – oraș despre care am o
amintire vie și recunoscătoare pentru vizita făcută anul trecut -, este o invitație
de a crea conexiuni care să ducă la întâlniri reale, legături care să unească,
parcursuri care să ajute la depășirea conflictelor și asperităților. În lumea
globalizată, unde din păcate pare tot mai ușor să se sape distanțe și să se
cuibărească în propriile interese suntem chemați să ne angajăm împreună
pentru a uni între ele persoanele și popoarele.

Este urgent de a elabora împreună amintiri de comuniune care să vindece rănile


istoriei, este urgent de a crea legături de conviețuire pașnică pentru viitor.
Nu putem să ne resemnăm cu demonul războiului, cu nebunia terorismului,
cu forța înșelătoare a armelor care devorează viața. Nu putem lăsa ca
indiferența să pună stăpânire peste oameni, făcându-i complici ai răului, ai
acelui rău teribil care este războiul, a cărui cruzime este plătită mai ales de cei
mai săraci și de cei mai slabi. Nu putem să ne sustragem de la
responsabilitatea noastră de credincioși, chemați, și mai mult în satul global
de astăzi, să avem la inimă binele tuturor și să nu ne mulțumim cu faptul că la
noi este pace. Religiile, dacă nu urmăresc căi de pace se dezmint pe ele însele.
El nu pot decât să construiască punți, în numele Celui care nu încetează să
unească cerul și pământul. De aceea, diferențele noastre nu trebuie să ne pună
pe unii împotriva altora: inima celui care crede cu adevărat îndeamnă să se
deschidă, mereu și pretutindeni, căi de comuniune.

În urmă cu doi ani, la Assisi, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a primei
întâlniri în orașul sfântului Francisc, am subliniat responsabilitatea noastră de
credincioși în edificarea unei lumi în pace. Ca și cum aș vrea să mă unesc
iarăși cu voi toți, aș vrea să fac să răsune câteva cuvinte de atunci: „Noi aici,
împreună și în pace, credem și sperăm într-o lume fraternă. Dorim ca bărbați
și femei de religii diferite, să se reunească oriunde și să creeze înțelegere, în
special acolo unde sunt conflicte. Viitorul nostru este să trăim împreună.
Pentru aceasta suntem chemați să ne eliberăm de poverile grele ale
neîncrederii, ale fundamentalismelor și ale urii. Cei care cred să fie artizani ai
păcii în invocația către Dumnezeu și în acțiunea pentru om! Și noi, drept
conducători religioși, suntem ținuți să fim punți solide de dialog, mediatori
creativi de pace. Ne adresăm și celui care are responsabilitatea cea mai înaltă
în slujirea popoarelor, liderilor națiunilor, pentru ca să nu înceteze să caute și
să promoveze căi de pace, privind dincolo de interesele de parte și ale
momentului: să nu rămână neascultate apelul lui Dumnezeu adresat
conștiințelor, strigătul de pace al săracilor și așteptările bune ale tinerelor
generații!”.
Aș vrea să vă invit chiar să fie implicați, în manieră îndrăzneață, tinerii, pentru
ca să crească la școala păcii și să devină constructori și educatori de pace. În
aceste zile Biserica catolică se întreabă în mod deosebit cu privire la tinerele
generații. Lumea în care locuiesc apare adesea ostilă față de viitorul lor și
violent cu acela care este slab: mulți încă n-au văzut pacea și mulți nu știu ce
este o viață demnă. Ca oameni care credem, nu putem decât să simțim urgența
de a percepe strigătul puternic de pace care se ridică din inimile lor și de a
construi împreună acel viitor care le aparține lor. De aceea este necesar să se
construiască punți între generații, punți pe care să mergem ținându-ne de
mână și să ne ascultăm.

În timpul Zilei Mondiale a Tineretului din 2016, tinerilor adunați la Cracovia


le-am spus: „Viața de astăzi ne spune că este foarte ușor să ne îndreptăm
atenția spre ceea ce ne desparte, spre ceea ce ne separă. Ar vrea să ne facă să
credem că a ne închide este cel mai bun mod de a ne proteja de ceea ce ne face
rău. […] Să aveți curajul de a ne învăța, să aveți curajul de a ne învăța pe noi că
este mai ușor a construi punți decât a ridica ziduri! Avem nevoie să învățăm
asta. […] Voi să fiți acuzatorii noștri, dacă noi alegem calea zidurilor, calea
dușmăniei, calea războiului”. Pasiunea pentru pace îi face pe toți mai tineri
unde realmente contează: în inimă. Astăzi, strângându-vă unii lângă alții,
bărbați femei din credințe și generații diferite, arătați că, având ajutorul lui
Dumnezeu, a construi împreună pacea este posibil. Este drumul care trebuie
parcurs. Vă mulțumesc și vă urez drum bun, pentru binele tuturor.