Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc

la întâlnirea tinerilor cu el și cu Părinții sinodali

sâmbătă, 6 octombrie 2018
Aici sunt întrebările scrise… Răspunsurile le vor da părinții sinodali. Pentru că
dacă aș da eu răspunsurile aici, aș anula Sinodul! Răspunsurile trebuie să vină
de la toți, de la reflecția noastră, de la discuția noastră și, mai ales, trebuie să
fie răspunsuri făcute fără frică.

Eu mă voi limita numai – cu privire la toate aceste întrebări – să spune câte

ceva ce poate folosi, câteva principii.

Vouă, tinerilor, care ați vorbit, care ați dat mărturia voastră, care ați parcurs
un drum, vă spun: acesta este primul răspuns. Parcurgeți drumul vostru. Fiți
tineri în mișcare, care privesc orizonturile, nu oglinda. Mereu privind înainte,
în mișcare, și nu așezați în fotoliu. De atâtea ori îmi vine să spun asta: un
tânăr, un adolescent, o adolescentă, care stă în fotoliu, ajunge la pensie la 24
de ani: este urât, acest lucru! Și apoi, voi ați spus bine asta: ceea ce îmi face
bine să mă găsesc pe mine însumi nu este oglinda, privindu-mă cum sunt. A
mă găsi pe mine însumi este în a face, în a merge în căutarea binelui,
adevărului, frumuseții. Acolo mă voi găsi pe mine însumi.

Apoi, pe acest drum, un alt cuvânt care m-a impresionat este ultimul. A fost
puternic acel ultim cuvânt, dar este adevărat… Cine l-a făcut?… Tu. A fost
puternic: coerența. Coerența vieții. Parcurg un drum, dar cu coerența vieții. Și
când voi vedeți o Biserică incoerentă, o Biserică ce îți citește Fericirile și apoi
cade în clericalismul cel mai pompos și scandalos, eu înțeleg, eu înțeleg… Dacă
ești creștin, ia Fericirile și pune-le în practică. Și dacă ești un bărbat sau o
femeie care ți-ai dat viața, ai consacrat-o; dacă ești un preot – și un preot care
dansează [se referă la o mărturie] –, dacă ești un preot și vrei să trăiești ca un
creștin, urmează calea Fericirilor. Nu calea mondenității, calea clericalismului,
care este una din pervertirile cele mai urâte ale Bisericii. Coerența vieții. Dar și
voi [se adresează tinerilor], trebuie să fiți coerenți pe drumul vostru și să vă
întrebați: „Sunt eu coerent în viața mea?”. Acesta este un al doilea principiu.

Există apoi problema inegalităților. Se pierde adevăratul sens al puterii – acest

lucru este valabil pentru întrebarea despre politică –, se pierde ceea ce Isus
ne-a spus, că puterea este slujirea: adevărata putere este a sluji. Altminteri
este egoism, este înjosirea celuilalt, a nu-l lăsa să crească, este a domina, a face
sclavi, nu oameni maturi. Puterea este pentru a-i face pe oameni să crească,
pentru a deveni slujitori ai oamenilor. Acesta este principiul: fie pentru
politică, fie pentru coerența întrebărilor voastre.

Apoi, alte întrebări… Vă voi spune un lucru. Vă rog, voi, tineri, adolescenți și
adolescente, voi nu aveți preț! Nu sunteți marfă la licitație! Vă rog, nu vă lăsați
cumpărați, nu vă lăsați seduși, nu vă lăsați reduși la sclavie de colonizările
ideologice care ne pun idei în cap și la sfârșit devenim sclavi, dependenți, faliți
în viață. Voi nu aveți preț: asta trebuie să vă repetați mereu: eu nu sunt la
licitație, nu am preț. Eu sunt liber, sunt liberă! Îndrăgostiți-vă de această
libertate, care este aceea pe care o oferă Isus.

Apoi sunt două lucruri – și aș vrea să termin cu asta – printre ideile pe care voi
le-ați spus și la care părinții sinodali vor răspunde dialogând cu întrebările
voastre. Primul este cu privire la folosirea web-ului. Este adevărat:
interconectarea cu digitalul este imediată, este eficace, este rapidă. Dar dacă tu
te obișnuiești cu asta, vei ajunge – și asta ce voi spune este real – vei ajunge ca
o familie unde, la masă, la prânz sau la cină, fiecare stă cu telefonul și vorbește
cu alte persoane, sau între ei înșiși comunică prin telefon, fără un raport
concret, real, fără concretețe. Orice drum pe care-l veți parcurge, pentru a fi
credibil, trebuie să fie concret, ca experiențele, atâtea experiențe pe care voi le-
ați spus aici. Niciuna dintre mărturiile pe care voi le-ați dat astăzi nu era
„lichidă”: toate erau concrete. Concretețea. Concretețea este garanția pentru a
merge înainte. Dacă media, dacă folosirea web-ului te duce în afara concreteții,
te face „lichid”, taie-l. Pentru că dacă nu există concretețe nu va fi viitor pentru
voi. Acest lucru este sigur, este o regulă a drumului și a căii.
Și apoi, această concretețe și în primire. Multe dintre exemplele voastre, pe
care le-ați dat astăzi, sunt despre primire. Michel a pus această întrebare:
„Cum se învinge mentalitatea tot mai răspândită care vede în cel străin, în cel
diferit, în migrant, un pericol, răul, dușmanul care trebuie alungat?”. Aceasta
este mentalitatea exploatării oamenilor, de a-i face sclavi pe cei mai slabi.
Înseamnă a închide nu numai ușile, înseamnă a închide mâinile. Și astăzi sunt
un pic la modă populismele, care n-au nimic de-a face cu ceea ce este popular.
Populară este cultura poporului, cultura fiecăruia dintre popoarele voastre
care se exprimă în artă, se exprimă în cultură, se exprimă în știința poporului,
se exprimă în sărbătoare! Fiecare popor face sărbătoare în modul său. Asta
înseamnă popular. Însă populismul este contrariul: este închiderea acestuia
după un model. Suntem închiși, suntem numai noi. Și când suntem închiși nu
se poate merge înainte. Fiți atenți. Este mentalitatea pe care a spus-o Michel:
„Cum se învinge mentalitatea tot mai răspândită care vede în cel străin, în cel
diferit, în migrant, un pericol, răul, dușmanul care trebuie alungat?”. Se
învinge cu îmbrățișarea, cu primirea, cu dialogul, cu iubirea, care este
cuvântul care deschide toate ușile.

Și la sfârșit – am vorbit despre concretețe – fiecare dintre voi vrea să parcurgă

drumul în viață, concret, un drum care să aducă roade. Îți mulțumesc ție
[Giovanni Caccamo] pentru fotografia cu bunicul tău: probabil a fost, acea
fotografie, cel mai frumos mesaj din această seară. Vorbiți cu bătrânii, vorbiți
cu bunicii: ei sunt rădăcinile, rădăcinile concreteții voastre, rădăcinile
creșterii, înfloririi și rodirii voastre. Amintiți-vă: dacă pomul este singur, nu va
da rod. Tot ceea ce pomul are înflorit, vine de la ceea ce este sub pământ.
Această expresie este a unui poet, nu a mea. Dar este adevărul. Alipiți-vă de
rădăcini, dar nu rămâneți acolo. Luați rădăcinile și duceți-le înainte pentru a
da rod, și veți deveni și voi rădăcini pentru alții. Nu uitați de fotografie, aceea
cu bunicul. Vorbiți cu bunicii, vorbiți cu bătrânii și asta vă va face fericiți.

Multe mulțumiri! Acestea sunt orientări. Răspunsurile, le revin lor! [îi indică
pe părinții sinodali] Mulțumesc, mulțumesc!