Sunteți pe pagina 1din 110

NINA PALAMARU

Bonjour

Clodette !

1

Editura Samia Ia ş i, Telefon: 0232-21 0349 e-mail: print.color@iasi.rdsmail.ro

Tiparit la: Print Color Ia ş i, Ipsilante nr. 1 9 Tel. 0232 - 262300 / 2 1 0349 Tel. 0332 ñ 407840 / 407841 / 407866 E-mail: print.color@iasi.rdsmail.ro

NINA PALAMARU

Bonjour

Clodette !

Editura ”Samia” Ia şi, 2008

3

PREFATA

Aştept aceast ă carteî Bonjur Clodette!", Ónc ă de la apari ţia primului volum scos de sub tipar de Nina Palamaru. In sf‚r şit, scriitoarea ridică valul către o lume percepută doar inconştient de cei mai mul ţ i dintre noi. Bucuria, naturaleţ ea si simplitatea cu care se plimb ă interdimensional ne dau siguran ţ a că este la Óndem‚na oricui acest demers, dacă ne depăşim teama de necunoscut. P‚n ă atunci, Ónsă, are grij ă protectiv ă fa ţă de personajele sale, care nu se simt toate bine in st ă rile de empatizare inconştient ă cu vremurile trecute şi cu un personaj at‚t de voluntar cum este fosta proprietară a conacului, Clodette. Scurtimea povestirii - flesh temporar- ne ajut ă să ne deschidem brusc către prea plinul dilemelor şi al Óntrebă rilor sufletului nostru.

Cu Ónţ elegerea-i caracteristic ă, scriitoarea ne mai dă o şansă de aprofundare, c‚nd al ături de familia Paraschiv, lini ştit ă , plin ă de nă zuin ţ e nerostite şi obi şnuinţ e Óndatoritoare, Ón natura Ónmiresmat ă şi Ón căldura lor sufleteasc ă, Destinul, sau cum s-o fi numit, deschide din nou brusc con ştientizarea existenţ ei unei lumi din care o

Fiinţă nev ă zută d ă semne, ajutor, Óndrumare, dragoste şi

posibilitatea "unui nou

r ă să rit". Conştient ă c ă ne-a Ómpins prea repede c ătre straturile nev ă zute ale realului, Nina Palamaru, cu vorbe bl‚nde şi Ómp ă ciuitoare, parc ă spune da poate- i prea mult! Oare Ónţelegem c ă liniaritatea temporară e Ónchisoarea noastră şi că poten ţialul nostru interior e liber pentru alte şi alte realit ăţ i?

a fost odat ă o t‚n ăr ăÖ Pare fragil ă - lujer de floare cu r ăd ă cini

firave compensate de tenacitatea dorului spre Ón ălţ imi

unul: Deu . Mentor şi prieten, Ş tefania vedea lumea prin nemărginita

disponibilitate a lui Deu, de Óndrumare şi trezire a fiinţ ei sale.

a avut fra ţ i, şi-a inventat

Şi

iar

Nu

4

Desfăşurarea vioaie a povestirii, cu tablouri pline de culoare şi parfum - a şa cum Nina Palamaru ne-a obi şnuit deja, ne dau deschiderea şi Óncrederea că adev ă rurile existen ţiale la care a ştept ăm r ăspuns - ca ni şte copii gata să absoarbă empatic realitatea neÓnţ eleasă pe deplin - sunt Ón noi de c‚nd lumea. Deşi suntem

plimbaţ i Ón trecut, Ón prezent sau Ón vremuri uitate, parcă totul este real şi Ón ţ eles Ón sufletul nostru, chiar dac ă mintea nu mai reu şe şte să pun ă toate Óntrebă rile.

continuare! Sherezada Ónnă scut ă prin talentul

fenomenal de captare, c‚nd crezi că rezolvarea conflictului este aproape, coridorul timpului te trece - ca printr-o minuscul ă fantă acceleratoare - in altă dimensiune; acolo unde te-ar interesa extrem de multe lucruri legate de viaţ a ta, cititorule, şi unde iubirile se suprapun!!Aparent imaginative, personajele, st ările, timpurile sunt cr‚mpeie din experien ţ ele unei fiinţ e care ne sugereaz ă c ă poten ţialul nostru şi al lumilor din noi are trăiri, Ónc ă necunoscute conştient Ón interdimensionalitaţ ile nemărginite, dar care pot fi percepute toate acum şi aici, deodată - dac ă vrem! Aceasta-i adev ărata Nina Palamaru, cititorule!

Nuţ i Florescu

Sf‚r şitul este mereu o

5

BONJUR, CLODETTE !

Primă vara anului 19 O pot uita oare? Niciodat ă! Un concurs de Ómprejură ri m-a condus spre o alt ă lume: nebănuit ă, nev ăzută şi totodat ă asemă n ă toare aceleia Ón care respirăm, tr ăindu-ne zilele pe un p ăm‚nt solid şi sigur, considerat unicul. Poate şi hazardul mi-a Óndrumat paşii spre o destinaţie ce nu avea nimic de a face cu inten ţiile mele. Nu ştiuÖ Oricum, am descoperit intrarea spre ceea ce credeam că nu exist ă. Şi trebuia să aflu ce era dincolo. S-ar pă rea c ă am avut şansa să p ătrund Ón labirintul unei existenţ e peste care se aşternuse praful. Şi s-o cunoscÖ *

* Spaţ iul Ón care urma să locuiesc Ómpreună cu familia mea timp de o săpt ă m‚n ă , nu căp ătase nici un contur Ón imaginaţ ia mea. Putea fi orice: vil ă modern ă, casă modest ă, apartament de bloc sau ñ de ce nu? ñ o fermă de ţ ară cu stoguri de f‚n şi g ăini cotcod ă cind Ón preajmă. Nimic din toate acestea! Ajun şi la destinaţ ie,foaia de h‚rtie cu adresa scrisă cite ţ a coincis fă r ă nici un dubiu cu ceea ce aveam Ón fa ţă : o clă dire dreptunghiulară din piatră, parter şi etaj, cu o uşă din lemn imensă ce cuprindea aproape tot peretele. Clan ţ a u şii ñ nu mi-am Ónchipuit c ă exist ă a şa ceva - probabil c‚ntă rea tone. Imensă , din fier masiv modelat cu arabescuri abia vizibile, p ărea să- ţi pun ă fantezia la Óncercare: să deschizi cu ea uşa sau mai degrab ă să te baricadezi contra cine ştie c ărui duh necurat. Dar partea cea mai curioasă a acestei u şi enorme o constituia o a doua u şă de dimensiuni normale, amplasată la mijlocul celei mari. Această u şă se compunea la

*

6

r‚ndul ei din dou ă pă r ţi independente una de alta, neegale ca Ón ălţ ime, cea de sus fiind mai scurt ă. Cer iertare celor c ărora li s-a trezit curiozitatea şi vor să ştie ce se afla dincolo, dar nu pot trece cu u şurinţă de aceast ă intrare cu totul originală. La vremea c‚nd fusese construită clădirea , totul a fost probabil bine g‚ndit:

prin poarta mare putea intra un căl ă reţ cu cal cu tot. Œn caz de pericol ñcei din afară sau dinăuntru - om şi cal Ó şi g ăseau adesea scă parea tocmai datorit ă acestei porţi ñ mamuth. Uşa mic ă se putea deschide total dar şi pe porţ iuni. Portiţ a de jos era destinat ă animalelor casei; c‚inii de v‚n ătoare Ó şi aveau locul lor la picioarele st ă p‚nului, blidul lor cu m‚ncare dar şi poarta croit ă pe mă sur ă . Partea superioară a u şii mici m-a atras Ón mod deosebit, st‚rnindu-mi imaginaţ ia. O conversaţ ie intimă ñ ea Ón ăuntru, el afară ñ desp ăr ţ iţ i a şa cum cereau canoanele timpului şi totu şi al ături. Sau necunoscutul, verificat riguros, c‚ntă rit cu ochii vigilenţ i ai stăp‚nului şi abia Ón final că p ăt‚nd sau nu aprobarea de a intra. Dar şi un punct de observaţ ie excelent: cerul e senin sau Ónnourat, cine trece, cum arat ă, ce zgomot se aude. Din p ă cate, vizorul conceput ast ăzi la u şile noastre , nu are nici una din calit ăţile enumerate mai sus. Impersonal, artificial, oferă indicii perverse prin gaura cheii. Cel spionat devine total vulnerabil. Nu-ţi place, nu-i deschizi şi omul habar nu are, te crede plecat şi va veni din nou. Şi din nou vizorulÖ Œmi amintesc bine, c‚nd am tras de l ăn ţi şorul ce at‚rna de clopotul fixat pe o latur ă a porţ ii, m-a surprins sonoritatea sunetului: neagresiv ă, catifelat ă ñ invitaţ ie fă r ă cuvinte, asemenea majordomului stilat ce-ţi ia p ălă ria şi bastonul, d‚ndu-ţ i senza ţia c ă eşti aşteptat şi dorit. Şi din nou mă duce g‚ndul la soneriile noastre stridente ñ s‚rme ce-ţ i traversează ambele urechi, oprindu-ţi elanul de a mai Óntinde o dată m‚na spre

7

butonul minuscul, conectat perfid la neuronii sistemului nervos. Să revin la povestea meaÖ Am tras uşor de lan ţul clopotului şi u şiţ a - fereastr ă s-a deschis. Capul unui t‚n ăr a apă rut dintr-o latur ă a golului. Pe moment am avut senzaţia c ă mă aflu Ón faţ a ecranului unui televizor bine reglat. Un film cu desene animate Ón care unul din personaje ñ t‚n ă r, pl ăcut la Ónfăţi şare ñ brusc ocup ă Óntregul ecran, domin‚nd telespectatorii cu o privire senină, albastr ă. Dar iat ă , b ă iatul prinde viaţă, Óşi scoate capul prin deschiză tura creat ă, ba chiar şi o m‚n ă pe jumă tate, ne face semn să ne apropiem şi, Ón final, dă drumul la sonor:

-Vous etez la famille Elien? Je vous attend! Deci aceasta este casa că utat ă. R ă sufl ăm u şura ţ i ñ nu sunt singură ci Ómpreun ă cu familia mea: soţul şi cei doi copii, George şi Tudor. St ăp‚nul sau poate fiul acestuia, dac ă nu chiar nepotul, dispare tot at‚t de nea şteptat pe c‚t a apă rut. Oblonul se Ónchide şi c ăsoaia ñ nici nu ştiu ce nume să -i dau ñ cap ăt ă din nou acel aspect de fort ă rea ţă inaccesibil ă muritorilor acestui secol. Oricum, deja m-am familiarizat oarecum cu ciudăţ eniile acestui a şezăm‚nt scos din pozele pr ăfuite ale vreunui pod de cas ă , uitat de Dumnezeu. Dau cu ochii de gaura cheii de sub clanţa u şiiñ perete , un loca ş negru şi Ónc‚rligat, prin care se poate strecura orice N-am timp de reflexii inutile deoarece ÑSesamî se deschide la porunca t‚nă rului stă p‚n. Putem intra! De şi suntem Ón plină zi, trec pragul făr ă să disting mare lucru. Œntuneric, r ă coare, miros de lum‚nare arsă, cetin ă de brad, o ţ et aromat. Băiatul nu se gr ăbeşte nici cu vorba, nici cu pasul. Ne lasă să ne acomodă m mediului. Şi bine face, deoarece, pe mă sur ă ce Óncepem a distinge interiorul, surpriza pare a-şi da m‚na cu fiecare detaliu Ónt‚lnit Ón cale. -Interesant, nu?, vocea b ăiatului mă face să tresar.

8

-Œntr-adev ărÖ Nu mă a şteptam la tot ce văd. Nu mai adaug nimic. Mă simt oarecum cople şit ă. Prea multe ciudăţ enii Ón jurul nostru. Œncăperea Ón care am intrat cuprinde Óntregul perimetru al clădirii ñ deci tot parterul se rezumă la o singur ă camer ă a c ă rei lungime este delimitat ă de o

a doua u şă identic ă celei prin care am intrat noi. ÑDumnezeule, cui Ói trebuie o Óncăpere ca asta?î ñ g‚ndul meu deschide ambele por ţi-u şi ale celor dou ă extremit ăţ i. Parc ă -i şi v ăd: o cavalcad ă ñ cai şi

c ăl ă re ţi ñ intr‚nd pe o u şă , travers‚nd Ón galop nebun toat ă Ónc ăperea şi ieşind pe cealalt ă. Copitele cailor ră sun ă pe lespezile enorme ale pardoselii şi scot sc‚ntei la contactul dur cu piatra. V‚rtejul creat stinge lum‚nă rile candelabrului central ce Óncepe a-şi balansa Óntr-un mod primejdios cele c‚teva zeci de kilograme, at‚rnate de c‚rligul plafonului. Mirosul de lum‚nare stinsă Ö Pe Óntuneric, urmă rirea poate deveni şi primejdie, dar şi salvare. Aroma răşiniiÖ De unde vine? Din inima lanţului de mun ţ i ce str ăjuiesc zarea Ómpletit ă Ón coamele aspre ale cailor ce dau năval ă? Sau t ă m‚ie ce fumegă pe un col ţ de grind ă, pentru alungarea duhurilor releÖ Jar sf‚nt protector? Sau pleoap ă ro şie de satan ă? Mă Ónv ăluie acea nesiguran ţă a primului pas temă tor pentru al doilea. Ş i o stare nelini ştitoare de a nu Óncerca să privesc Ón l ături pentru a nu descoperiÖ A nu descoperi ce? Brusc simt nevoia unui autocontrol necesar stă rii mele de spirit care

a cam luat-o razna. -Aici Ón col ţ e amenajată buc ăt ă ria ñ aragaz, vase, tot ce v ă trebuie. Masa se poate lua aici sau Ón gră din ăÖ Vocea gazdei mă aduce la normalitate. Timbru pl ă cut, cu mici variaţii de tonalit ăţ i armonios Ómbinate cu accente grave, uşor guturale. Œmi dau seama c‚t de valoros este acest băiat prin simpla lui prezenţă Óntr-un spa ţiu total scos din tiparele prezentului. Œl privesc cu admiraţ ie c‚t de degajat se

9

mi şcă , flutur‚ndu- şi ar ă t ătorul c‚nd Ón dreapta , c‚nd Ón st‚nga , pentru a ne direc ţiona atenţ ia spre diversele obiecte din lemn masiv sau metal, amplasate Ón lungul pere ţilor, abia vizibile Ón plină umbră sau parţial conturate. Abia acum descopăr masa lung ă şi Óngust ă, ca o punte peste trecerea timpului. Sc‚ndur ă groasă , geluită , pe care lacul vizibil recent nu a reuşit să ascund ă urmele vechilor unelte cu care se despicau h ălcile de carne purpurie, abia p‚rjolit ă. Mă Ónfior. Gazda observ ă, sur‚de, Óntinde o m‚n ă cu degete lungi, nervoase şi m‚ng‚ie suprafaţ a lucioasă . -Tot ce vedeţi e c‚t se poate de autentic anilor 1600. N-am vrut să modernizez nimic, sau aproape nimic. Eu am mo ştenit casa. Părinţii, rudele, m-au l ă sat să mă descurc cum mă va t ăia capul. Şi dup ă cum vede ţi, repar‚nd şi Óndrept‚nd pe ici pe colo, cred că am reuşit s-o reconstitui. -Dar acesta ce mai e? Bara ce coboară vertical din tavan, termin‚ndu-se cu cinci c‚rlige de metal, deasupra mesei, pare o unealtă a iadului.

Un sistem c‚t se poate de practic pentru acele vremuriÖ De c‚rligele

acestea se at‚rnau şunci, sl ănin ă. Mesenii Ó şi tăiau dup ă pofta inimii din fiecare

sortiment

T‚n ă rul z‚mbi amuzat de mirarea noastră. -Vedeţ i ce fier gros a fost folosit? S ă ţin ă şi un mistre ţ ! Mi-am şi Ónchipuit cum Ómi voi sorbi ce şcu ţ a de cafea sub fiorosul angrenaj. Cu g‚ndul, mi-am ales la masa asta lung ă, un loc c‚t mai depărtat. Ar fi existat şi altă variant ă mult mai tentant ă ñ să iau masa Ón grădină , după cum ne sugerase gazda. Din p ăcate,Ómi cunosc firea: ori unde mă voi piti Ón interiorul perimetrului Ñ1600î, nu voi putea sc ăpa de imaginea grotesc ă a c‚rligelor, balans‚ndu-şi festinul- fantomă . Privirea mi se Ómpiedică de alt ă ciud ăţenie: un butoi imens dintr-un lemn

-A!

Nu existau nici porţii, nici fasoane.

10

Ónnegrit de vreme, amplasat pe o latură. Gazda Ómi urmă reşte toate reacţ iile şi este dispusă să dea l ămuriri pentru orice detaliu. -Œl vedeţ i? Nu cred că se p ă stra ap ă Ón elÖ , Ói ciocă ni semnificativ doagele . -La a şa c‚rlige, a şa butoi!, nu mă pot abţine să nu-i apreciez strămo şii. -Da, s-ar pă rea că ai mei nu se jucau cu sticlu ţ aÖ Pe poli ţă Ö vede ţi? C ăni autentice! Privirea Ómi alunecă Ón conul de umbr ă al butoiului. L‚ngă perete, abia se z ăresc Ón semi umbră ni şte garafe p‚ntecoase din aramă , Ón şirate pe o sc‚ndur ă suspendat ă de tavan cu lanţ uri. -Dar n-are nici o stabilitate poliţ a asta! -Ei, acesta e şi rostul eiÖCănile sunt grele, nu lunecă. Cel ce le folose şte, d ă un v‚nt poli ţ ei, iat ă cumÖ B ă iatul se Óntinde peste butoi şi Ómpinge sc‚ndura; tot eşafodajul porneşte Óntr-un balans larg, aduc‚ndu- şi conţ inutul exact sub nasul meu. - Şi ştiţ i care e partea nostimă a acestui tip de bar? ñ hai să -i d ă m numele ă sta. Cel ce a băut mai mult, nu mai reuşeşte să- şi recupereze cana c‚nd Ói vine la m‚n ă şi atunci este nevoit să meargă la culcare. M‚ng‚iem lemnul p‚ntecoasei mobile şi ne amuz ă m copios. Parcă v ăd festinul pantagruelic cu finalul să u inevitabil: m‚na Óntinsă Özborul c ănilorÖp‚lp‚irea lum‚nă rilor. Totul Ómi pare irealÖ -Să v ă ară t dormitoareleÖ B ăiatul urcă scara de lemn. Se opreşte un moment cu m‚na pe balustradă. -N-am modificat-oÖ Am schimbat doar lemn ăria treptelor, p ăstr‚ndu-le forma. Prea sc‚rţ‚iauÖ Urcă m Ón şir indian. Pruden ţ i. M ă imaginez Ómbrăcat ă cu o rochie cu crinolin ă şi felicit secolul actual care mi-a dă ruit blugii. Intru Ón dormitorul destinat nou ă, p ărin ţ ilor. Surpriza e patul. Pat cu baldachin. Cele două noptiere laterale, cu

11

c‚te o mic ă veioză, nu modernizeaz ă cu nimic camera. Patul cu ţ esătura transparent ă at‚rn‚nd Ón falduri de undeva, din tavan, Ó şi mă re şte miraculos dimensiunile, cuprinz‚nd total retina. Ezit să mă apropii. Eu ñ sub baldachin! Œncerc să mă comport normal, să nu mă mirÖ Ş i deodată realizez c ă mi-e teamă . O teamă inexplicabil ă, făr ă contur, fă r ă logică . Œmi iau inima Ón din ţi şi mă apropii. Secolul dou ă zeci şi unu trebuie să Ónving ă umbreleÖ La urma urmei, e un pat confortabil, a şternut proaspă t, parfumat. Ce mai doresc? A! Să dau baldachinul jos! Privesc pe furi ş tavanul. Gazda , Ón spatele meu observ ă:

-Nu v ă teme ţ i! E prins bine. Z‚mbesc silit şi simt un fior străb ăt‚ndu-mă de sus Ón jos, p‚n ă-n c ălc‚ie. ÑCine-a zis că vreau să fie prins bine?î Oricum, caut să -mi refac buna dispoziţie pitit ă printre faldurile- draperie, recurg‚nd la citate: ÑG‚ndeşte pozitiv!î Şi pe moment , mă şi Ónchipui Ón aşternutul imaculat. Bă iatul pare a-mi urmări traiectoria imaginaţ iei, pas cu pas. - Şi patul e autentic! Bine Ón ţeles, p‚nza - nu! Aparent calmă , primesc informaţ ia , dar g‚ndul iese din tiparul clipei: ÑDeci aici au dormit alţ iiÖî Ş i iar mă r ă zvrătesc Ón mine. ÑBine Ónţ eles că au dormit!î ñ din nou totul alunecă Ón oglinda timpului: ÑÖ şi au visat, au fă cut dragoste, au bolit, au n ăscut, au muritÖ!î Brusc, Óntorc spatele cu ostentaţie acestui gen de investigaţ ie. La propriu şi la figurat. Ochii mei deja Óncă rca ţi cu mir ă ri, Ónt‚lnesc alt ă ciud ăţ enie: o desp ă rţ itur ă din bile de lemn rotund ce Ómparte parţial dormitorul Ón două . St‚lpii plasa ţi pe toat ă Ón ălţ imea susţ in un g ărdu ţ p‚n ă la nivelul pieptului. Totul pare un joc pentru copii. Acest tip de gard ñ nici nu ştiu cum să -l numesc ñ de fapt nu Ómparte nimic .Doar aerul.

12

-Aşa l-am gă sit, a şa l-am p ăstrat, se gr ăbe şte b ăiatul să explice. L-am lustruit doarÖ -Interesant! , Ómi trec u şor m‚na peste bara orizontală şi simt o căldur ă Ón degete. Şi o pl ă cere de a m‚ng‚ia lemnul ce pare a se trezi din somn asemenea unui animal ce dore şte alintare. -Ave ţi idee de rostul lui? -Habar n-amÖ Dar e frumos, decorativ!

-Da, şi originalÖ -Vedeţ i? Aici e u şa balconului. -Se poate ieşi? -Bine Ón ţeles! Poftiţ iÖ T‚n ă rul deschide larg u şa miniatural ă ñ joc de p ăpu şi. Mă hazardez făr ă ezitare. Vreau să respir. Aer! Doamne, c‚t de valoros mi se pare aerul aici, Ón balconul ñjucărie! Dragi prieteni cititori, v ă duc pas cu pas, de m‚n ă cu propriile percepţ ii, Ón aceast ă c ăl ătorie unică Ón felul ei. Ca să nu existe confuzii, vreau să l ă muresc din capul locului problema aerului. Casa ñ bine aerisit ă, şi parterul şi etajul. Dar acel ceva pe care Ól numesc aer, părea de fapt o eliberare din incinta perimetrului acestei arhaice clădiri. Ie şirea Ón balcon a fost ceva asemă n ă tor că derii cortinei. Primul act al spectacolului se terminase. Pauza bine venit ă mă readucea din poveste Ón real. Mi- am odihnit privirea urmărind dealurile conturate Óndră zneţ , v ălurindu- şi culorile de la verde intens, decorativ p‚nă la aburul unei p ăreri. De acolo de sus, puteam urmă ri strada pietruită şerpuind capricios pe sub balcoane aproape identice cu cel Ón care mă aflam. Să fi fost un unicat locuinţ a noastr ă?

Şi

-Proprietatea Dvs. e singura din zonă cu o asemenea arhitectură?

13

vechime? Œntrebarea i-am pus-o bă iatului cu o oarecare ezitare Ón voce. Balconaşele vecine Ómi dăduser ă deja r ăspunsul. Şi totuşi a ş fi dorit o fă r‚mă de Ñmodernî, de Ñnouî. Prea mă simţ eam arhaică, asemenea lespezilor pe care călcasem. Prezentul nu- şi gă sea consisten ţa necesar ă nică ieri. Orice pas nu mi se p ărea autentic ci fă cut cu sute de ani Ón urmă Ö -Majoritatea cl ădirilor din zon ă şi-au uitat v‚rsta. Totuşi exist ă o diferenţă Óntre tot ce vedeţi Ón jur şi casa aceasta. Vecinii au adus renovări de ultimă or ă. Eu ñ nu! Din contra! M-am silit să reconstitui, să redau patina vremii, să pă strez atmosfera crinolinelor lunec‚nd pe lespezi, a c‚inilor lungiţi Ón fa ţ a şemineului, lipiţi de cizmele stă p‚nului. T‚n ă rul se opre şte oarecum intimidat de toat ă avalanşa dest ăinuirilor. -Am re ţ inut bine? Familia Rivalet? -Da! E o familie bine cunoscută Ón regiune. Dup ă o scurt ă pauz ă, ad ăug ă:

- Eu sunt Francois. Tot ce vedeţi aici e sugestia mea, ochiul meu, şi Ón multe ñ m‚na mea. Poarta de la intrare ñ fierărie autentică. Dalele ñ la fel. Toate au fost reparate, recondi ţionate. Dac ă a fost necesar ă o piesă nou ă, m-am silit să execut o copie pe c‚t posibil identică. P‚n ă şi materialeleÖ , bă iatul m‚ng‚ie delicat balustrada de lemn a scă rii interioare. Şti ţ i c‚t am muncit aici? N-am vrut lemn nouÖ Vă place? -Da! Totul se armonizează. Secolul nostru nu prea a avut acces aiciÖ -Nu chiarÖ , hai să vă arăt ceva ÖUrma ţ i-mă, v ă rog! Francois se opre şte Ón faţ a unei u şi şi ne aşteapt ă. Intr ăm. Œntr-adevă r, surpriza este mare. Trei fotolii şi o canapea ñ toate Ó şi tr ădează vechimea Ón cutele Ómbr ă că mintei de piele şi Ón textura lemnului. Iar la mijloc ñ un televizor. Privesc cu interes şi amuzament această ambianţă.

14

Poate vor şi ei să

ştie ce nout ăţ i există acumÖ -Ave ţi un cult al strămo şilor! Există şi un arbore genealogic? -Bine Ón ţelesÖ Şi nu sunt pu ţini! -Casa n-a mai suferit modificări Ón timp? -Nu! Cea care a construit-o ñ o femeie aprig ă, Óndr ăzneaţă, Óntreprinză toare, pe nume Clodette, a fost şi arhitectul şi decoratorul. Mi-au r ă mas mărturii evidente. De atunci, nimeni nu a Óncercat să schimbe un pai. Doar reparaţ ii. C‚nd mi s-a oferit aceast ă proprietate prin moştenire, am g ă sit-o foarte deteriorat ă. Dup ă prima inspecţ ie , din pod p‚n ă -n pivni ţă ñ c ă ci exist ă şi aşa ceva - am ră mas impresionat. Momentul cheie a fost atunci c‚nd am dat cu ochii de portretul Clodettei. M- am simţ it ră scolit ñ să nu r‚deţi ñ chiar prins Óntr-un fel de dialog mut cu femeia din portret, str ă -str ăbunica mea şi partea surprinză toare acum urmeaz ă : m-am pomenit promi ţ ‚ndu-i cu un elan ap ărut nu ştiu de unde pentru firea mea, că voi pune pe picioare că soiul acesta, exact cum şi l-ar fi dorit ea. -Doamne, am Óngăimat eu, emo ţ ionată, Ón fa ţ a acestei izbucniri retorice, sunteţ i un t‚n ăr cu totul deosebit fa ţă de generaţia dumneavoastr ă . Nepo ţii mei au cu totul alte tendinţ -Vă rog lua ţi loc, v-am ţ inut Ón picioare cu poveştile mele, Ómi z‚mbi şi Óntinse bra ţul spre unul din fotolii. M-am a şezat. Şi m-am simţ it deodat ă foarte relaxat ă; o bucurie a oaselor, a Óntregului corp mă cuprinse, d‚ndu-mi senza ţia de plutire. O fi observat ceva Francois? Poate - da. Discret, mi-a Óntors spatele, Óndrept‚ndu-se spre una dintre ferestre, l ă s‚ndu-mi pl ă cerea reveriei. Dou ă minute, poate zece ñ nu-mi dau seama ñ au trecut Óntr-o linişte total ă. Am Ónchis ochii şi m-am pomenit fredon‚nd o melodie. Mă simţ eam legă nat ă, u şoar ăÖ Şi brusc, vocea t‚nă rului mă readuse la realitate:

-Vedeţ i? M-am g‚ndit la musafirii mei dar şi la str ămo şi

15

-Cum vi se pare? -Nu ştiu cum să explicÖ Mă simt deosebit de bine! - Şi ştiţi de ce? Clodette v ă place. -Cine? Nu Ón ţ elegÖ, l-am privit uimită şi Óntr-un fel, contrariat ă. Francois izbucni Ón r‚s. -GlumescÖ Dar trebuie să recunosc ñ nu toat ă lumea se simte la fel ca dumneavoastră. Iar eu dau vina pe străbuna mea care are preferin ţ

Am devenit atent ă.î Oare bă iatul e Ón toate minţile?î Studiindu-l cu coada ochiului am observat acea naturaleţ e proprie firilor comunicative, fă r ă ascunzi şuri. Privirea clară, direct ă, mă lini şti definitiv. Şi totu şiÖ Prudentă , l-am Óntrebat:

-Aceast ă doamn ă, ClodetteÖ Ói cunoa şte ţi biografia? -Œntr-un felÖ Toate relat ă rile s-au transmis prin viu grai. Am simţ it Ón vocea t‚nă rului o ezitare. Exista ceva ce nu trebuia spus? Şi nici ştiut? Deodat ă se auziră paşi gr ăbi ţi şi , pe u şa deschisă, intrar ă cei doi copii.

-Mamă , unde ai fost? Noi te-am c ă utat pe afară. Aaa!

uite un televizor!

Œnc‚ntarea s-a tip ărit pe chipurile celor doi micu ţi. Tudor s-a şi aşezat pe canapea, George Ól urmează. -Putem să -l deschidem? -Desigur, iat ă telecomanda.

O ap ă sare de buton şi ecranul prinde viaţă . Dar ce v ăd? O sal ă de bal.

Carnaval? Femei, bă rbaţ i Ón costume de epoc ă valsează pe o muzică de Strauss. Privesc şi nu-mi vine a credeÖ Iat ă, cunosc sala. Este chiar sala de jos! Şi masa

Óncă rcat ă cu platouri apetisanteÖ şi butoiul imensÖ Perechile se Ónv‚rtÖ Totul pare ireal. Œnţ eleg bine? Ce se petrece?

-E un CD realizat aici, de mine. Aţi recunoscut locul, nu?

-DaÖ dar cÓnd?

16

-Anul trecutÖ Am organizat un bal de epocă. Şti ţiÖ cu ocazia inaugurării casei. O terminasem p‚n ă la ultimul detaliu. Voiam Óntr-un fel să aduc un omagiu celor ce au trăit Ón ea. Şi celei care a construit-o, adaug oarecum Ón glumă . -A! Clodette! Credeţ i-mă , a fost Ónc‚ntat ăÖ Am observat-o chiar z‚mbind. Din nou simt acel Ñcevaî şi-l privesc atent ă pe interlocutorul meu. -Ce vreţi să spune ţi? Óntrebarea nu-l gă seşte nepregătit. -V-am pus pe g‚nduri, nu? Ei bine,v ă mă rturisesc cevaÖ , portretul str ă bunei mele e cel care a readus-o printre noi. -Este aici? Œn casa asta? -Dar unde Ón alt ă parte? Nu vi-l arăt euÖ O să-l descoperi ţi singură. Simt o und ă rece străb ăt‚ndu-mă pe şira spin ării. Curiozitate şi nelini şte ñ totul la olalt ă cu dorin ţ a de a căuta. Trag aer Ón piept şi simt un miros nedefinit, aspru, asemenea unui fluid de vitalitate masculin ă, tulbur ător şi tentant totodată . Œntorc capul, adulmecÖA! Da! Fotoliul Ón care stau! Œmi las privirea să se plimbe pe cutele pielii galbenñ cafenii. Lui Francois nu-i scapă nimic. -Pielea Ö aşa am g ă sit-o, lemnul l-am reparat. Confortabil, nu? Deşi nu arat ă prea bine, n-am vrut să le schimb. Mă privi semnificativ şi ad ăug ă:

-Ea iubea să stea Ón fotoliile asteaÖ -Vorbiţ i de Clodette? , mă revolt deoarece mi se pare c ă nepotul acestei fantome a trecutului prea se Óntrece cu gluma; doar n-am s ă-i cred toate aiurelile. -Tot ce v ă spun poate p ărea o glumă. M-aţ i provocat, vă r ă spund la modul cel mai serios: eu stau adesea de vorbă cu ea. -Cum? Œntrebarea ră m‚ne un timp suspendat ă Óntre noi doi. Băiatul face c‚ţ iva pa şi

17

prin camer ă şi pare a ezita. Apoi se Óntoarce spre televizor şi cu o singur ă mi şcare Ól Ónchide. Œl simt vă dit tulburat. -Nu ştiu dacă o să acceptaţi cele ce vă voi spuneÖPrima dat ă m-am mirat, apoi am zis că sunt nebun. Acum m-am obi şnuit şi mi se pare totul c‚t se poate de firescÖ -Ce anume? sunt Óncordat ă la maximum. - DialogulÖ, bă iatul mă prive şte cu o candoare dezarmant ă. Ştiţi, am observat adesea c ă trec‚nd prin faţ a portretului ei, Ón minte cu o anumită problemă ce mă fr ă m‚nta, instantaneu primeam rezolvarea. Mi s-a Ónt‚mplat ciudăţ enia asta o dată, de dou ă ori, apoi am devenit atent. Hai s ă testez !, mi-am zis . Ocazia mi s-a

ivit foarte cur‚nd; ajunsesem la renovarea sc ării pe care nu mă puteam hot ărÓ dacă s-o l ărgesc sau nu. Argumentele pro şi contra se bă teau cap Ón cap. Exasperat, m- am dus Ón fa ţ a portretului. I-am privit chipul. Ochii păreau vii, aţ inti ţ i spre mine. Asigur‚ndu-mă că nu-i nimeni Ón preajmă , i-am cerut p ărerea cu voce tare. Nici n-am apucat să formulez bine Óntrebarea , răspunsul mi-a şi invadat

con ştiin ţ a: ÑBine Ónţ eles, s-o la şi cum era!î Cum să v ă explic?

nu era o voce ci un

g‚nd clar, imperativ! Ñ Mulţumesc, a şa am să fac!î ñ i-am spus de data asta Ón şoapt ă. Apoi mi-am vă zut de ale mele.

A doua oar ă c‚nd am apelat la sugestia ei, am formulat Óntrebarea doar Ón

g‚nd. R ă spunsul mi-a venit tot at‚t de rapid, tot at‚t de bine conturat ca şi prima

dată. Şi de atunciÖ

Œl privesc pe Francois cu un interes crescut. Deci bă iatul acesta comunică

telepatic cu spiritul puternicei şi nemuritoarei st ăp‚ne a locului. Mi se pare fantastic! Arat ă perfect normal ñ t‚n ăr, plin de vigoare, Óntreprinz ător! Şi iată , o relicv ă , un portret prăfuit i-a sucit mintea! Sau poateÖ Nu! - se revolt ă Óntreaga mea structură mentală ñ nu cred! Dar dac ă? Probabil Óndoiala sau neputin ţ a de a mă l ă sa convinsă dar şi unda de simpatie

18

ce se crease Óntre noi , toate la un loc şiñau pus pecetea asupra chipului meu. Francois m-a sesizat. S-a aşezat Ón fa ţ a mea pe un taburet. Pă rea oarecum epuizat sau , mai de grab ă nemul ţ umit. -Nu mă credeţ iÖ Deodat ă se scul ă precipitat , se Óndrept ă spre u şă şi murmur ă :

-Nu ştiu ce mi-a venit să v ă mărturisesc toate lucrurile asteaÖ Să mergem! Œmi aruncă o privire scurt ă, cu o că ut ătur ă ermetică şi deschise larg uşa, oprindu-se Ón prag. -Francois, nu te superi c ă- ţ i zic pe nume, vreau să mă Ón ţ elegi. Povestea ta m-a surprins. Nu ţi se Ónt‚mpl ă Ón fiecare zi să auzi a şa cevaÖ Nu ştiu ce să -ţ i spunÖ sunt derutat ăÖ Oricum, Ö te cred! Dar nu-l credeam. B ănuiam o genă r ăt ă cit ă ce- şi fă cea de cap ñ Ónviat ă de relicve şi mărturii trecute. Acel Ñşi totuşi?î- recunosc- nu-mi dădea pace. Œntre timp se Óntunecase afară. Luminile au fost aprinse, masa pusă şi seara tihnit ă Ón familie s-a instalat făr ă probleme, deşi nu ne simţ eam Ñacasă î. Tot ce ne Ónconjura era prea ciudat , Óntr-un fel ñ ireal. Aburii supei fierbinţ i şi oboseala acumulată peste zi au domolit neuronii. Gazda plecase discret. Eram singuri ñ puteam studia acum fiecare cotlon, fiecare detaliu. M‚ine! Verdictul a fost dat Ón unanimitate şi fă r ă a zăbovi prea mult, ne- am preg ătit a şternuturile pentru somn. Pentru dormitorul copiilor am ales o cameră mansardat ă, ce pă rea construit ă recent. Totul nou, lustruit, proasp ăt. Cerul intra prin plafonul de sticlă , aduc‚nd cu el lic ărul stelelor şi parfumul nop ţii de vară . Cei doi bă ieţi p ăreau Ónc‚ntaţ i. Iar eu am lunecat Ón cearceafurile răcoroase sub un baldachin al altor vremuri. ÑDoamne- ajut ă!î ñam murmurat Ón g‚nd şi am adormit.

*

19

*

*

Œmi z‚mbea. Un z‚mbet cu personalitate. Œnsoţit de privirea-i directă , oarecum dominatoare, degaja o und ă de bun ăvoinţă, de sus, de pe pedestalul invizibil. Mă simţ eam asemenea supusului miluit de st ă p‚n. ÑBonjur, Clodette!î m-am pomenit ră spunz‚ndu-i prin viu grai. Fascinată dar şi temătoare, nu-mi puteam dezlipi ochii de la această făptur ă ireal ă ce-mi ap ă ruse Ón fa ţă, a şa, deodată . Interesant e faptul că eram conştient ă că visez şi mai ales că primesc vizita celei ce stăp‚nea Óntreaga proprietate şi - dup ă toate eviden ţ ele - şi pe nepotul său. Visul meu era at‚t de real, Ónc‚t c‚nd am deschis ochii, am simţ it nevoia să -i Ónchid la loc. Prea brusc se Óntrerupsese aceast ă vizit ă a mea sau a ei ñ nu-mi dau seama. Ea nu apucase să -mi spun ă nimic ñ doar o prezen ţă copleşitoareÖ Clipele de a şteptare, senzaţia c ă aceast ă apariţ ie Ó şi avea rostul ei, urm‚nd să-mi transmit ăÖ Ce să -mi transmit ă? Mi-am amintit cuvintele lui Francois:îNu pe toţi Ói placeÖî Pe mine m-a pl ăcut? Şi faţă de cei ce nu-i intră Ón graţ ii cum se manifest ă? George cel mare (aşa a fost botezat tat ăl copiilor mei pentru a-l deosebi de fiul nostru George) se trezi şi el. -Nu e şti Ón apele tale, sau mi se pare mie? ñ l-am Óntrebat. George r ămase c‚teva momente cu privirea a ţintit ă Óntr-un colţ al camerei, apoi, ridic‚ndu-se Óntr-un cot, exclamă :

-A! de acolo a venit! -Ce? privirea mi se duse instantaneu spre direcţia indicată . -Ce vis ur‚tÖ , continu ă soţul meu. Uite, din acel col ţ a să rit spre mine o pisică neagr ă. Era at‚t de agilă, puternicăÖ ochii Ói sclipeau sălbaticÖ Doamne, ce

vis!

Co şmar! M-am for ţ at să vă d Ón detaliu zona. Pe perete, dincolo de parapet se ză rea un

20

tablou. Œn rest ñ nimic, doar peretele, totul prins Ón semiobscuritatea zorilor. -Acum, spre dimineaţă, Ö at‚t de real! A sărit pe pieptul meu, neagră, doar ghearele şi ochii Ói luceau. Am Óncercat s-o Ónl ătur. M‚inile Ómi deveniseră neputincioase. Şi ea se mărea, tot cre ştea, cre şteaÖ din ce Ón ce mai fioroasă. George Ó şi l ă să capul pe pernă şi-mi prinse m‚na. -Sunt transpirat tot. M ă duc să fac un du ş. Crede-mă, n-am mai avut co şmaruri ca acestaÖ -Dragul meu, am Óncercat să -l lini ştesc, c ă soiul acesta vechi e de vină. - Ştii, voiam s-o Ómbl‚nzesc. M-am luptat, m-am zbă tut, Ö devenise o fiar ă ! Noroc că m-am trezit. -Hai să nu ne mai g‚ndimÖ Duc ă-se cu noaptea! Dup ă ce a ieşit George din camer ă , m-am Óndreptat spre colţul cu pricina. Peretele Ón culoare crem - cu un singur tablou a şezat nesimetric. M-am apropiat. Dumnezeule! Ea! Era ea! Clodette! Am ră mas stupefiat ă. Asemănarea era aproape total ă ! Œn portret existau detaliile, Ón visul meu, femeia ap ăruse pe un fond estompat, difuz, av‚nd doar faţ a bine conturat ă. Ochii! Da! Erau aceia şi ñ o privire mai mult binevoitoare dec‚t batjocoritoare, şi totodat ă aprig ă. Z‚mbetul abia perceptibil p ărea plin de semnifica ţii. Œn ansamblu ñ feminitate, gra ţie dar şi ceva de temut , ascuns Ón umbra z‚mbetului. Am r ă mas mult timp locului, Ón fa ţ a tabloului, contempl‚nd-o. Şi, Ón mod bizar, mi-am amintit deodat ă de mijlocul acela ciudat de comunicare dintre str ă bun ă şi nepot. ÑSă ÓncercÖ Poate o să -mi mearg ă!î Mi-am fixat privirea Ón ochii aceia enigmatici şi am Óntrebat:

-De ce? Prin nu ştiu ce miracol, acum ştiam Ón mod cert c ă pisica fusese plă smuirea

21

ei. Am a şteptat, nelu‚ndu-mi privirea de la portret. Linişte total ă. Şi deodată urmă toarele cuvinte Ómi invadară creierul ÑŞ i-a b ă tut joc! Şi-a b ătut joc!î Œn clipa următoare, auzind uşa deschiz‚ndu-se, m-am Óndep ă rtat Ón grabă. -Am pus de cafea! Œncepe o zi bun ă de excursii. George, proasp ă t bărbierit, radios, sur‚zător, mă Ónt‚mpin ă cu acea bună

dispoziţ ie pe care i-o preţ uiam at‚ta.

*

*

*

Ziua a fost minunată . Am colindat Ómprejurimile, pă durea de pini, malul oceanului, ne-am sc ă ldat Ón apa cam rece, am m‚ncat stridii şi cl ă tite şi, Ón final, ne-am Óntors pe Ónserat la noua noastră locuin ţă veche. Œn camera de oaspeţi de la etaj am deschis televizorul. Băiatul cel mic, Tudor, s-a a şezat pe unul din fotolii, eu ñ pe cel ălalt. Œncepuse un filmñ comedie, deconectant şi spumos. Şi deodat ă, micu ţul a p ără sit fotoliul, cuibă rindu-se pe o banchet ă destul de incomod ă şi mult mai Óndepărtat ă de aparat. Surprinsă, l-am Óntrebat motivul mută rii. -Nu mă simţ eam bine acoloÖ De ce? m-am g‚ndit Ón sinea mea. Ea nu iube şte copiii ? A supărat-o Tudor cu ceva? Cu George cel mare a fost cu totul altceva; el fă cuse unele remarci referitoare la ansamblul proprietăţ ii care , mai mult ca sigur, nu au fost pe gustul Clodettei.A deranjat-o probabil gluma cu mesenii Ónfometaţ i ag ăţ ‚ndu-se de c‚rligele-cornul abunden ţ ei, sau cea cu garafele enorme Ón care-şi muiau must ăţile mesenii, căut‚nd apoi drept sprijin crinolinele dantelateÖ Şi deodată am realizat că şi eu o cam luasem razna. De ce să mă potrivesc Óntregului amalgam de aiureli paranormale din mintea gazdei noastre? Şi totu şi visul? Portretul? -Mergem la culcare?

22

Era şi cazul. Toate evenimentele unei zile lungi, de vacanţă se Ómbinau cu pl ăcerea odihnei binemeritate. Ne-am urat ÑNoapte bună şi Ón drum spre patul ce- şi a ştepta musafirii, deodată mă fulger ă un g‚nd:îPisicaÖ Ea!î . M-am Óntors din drum, duc‚ndu-mă direct spre locul cu pricina. Œn semiobscuritatea cotlonului, figura femeii se contura abia vizibil. Nu o vedeam clar dar ñ ciudat ñ ştiam că mă poate auzi: ÑClodette, dă -ne , te rog, o noapte lini ştit ă! Te rog!î. Am r ă mas nemi şcat ă , a ştept‚nd r ă spunsul. Nimic! Doar Ón privirea ei am z ărit, preţ de o secund ă, o lucire. Poate mi s-a pă rutÖ Noaptea a fost Óntr-adev ă r lini ştită. Dar a doua zi dimineaţ a, George cel mare mi-a propus, fă ră nici un fel de comentarii: ÑDraga mea, cred c ă e şti de acord cu mineÖ Plec ăm!î -Cum a şa? Casa e re ţinut ă pentru o săpt ăm‚n ă. Şi pl ă tită Ö Copiii au sărit şi ei de la locul lor:

-Ura! Ura! Plecăm! Œntr-un fel, parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă . Aceast ă casă-muzeu nu ne putea oferi vacan ţa visat ă , ci un popas şi o experienţă Ón plus. Œn timp ce ne Ómpachetam cu toţ ii lucrurile, micul Tudor se apropie de urechea mea:

- Ştii, mama, mie mi-a fost mereu fric ă aiciÖ -De ce? -Nu ştiuÖ

* Ne-am despă r ţit de Francois, av‚nd drept pretext, un mesaj ap ărut din senin. Ma şina Ónc ărcat ă mă aştepta. Toţ i ñ ner ăbd ători. Pretext‚nd c ă am uitat

*

*

Trebuia să -mi iau ÑRămas bunî de la adevă rata stă p‚n ă.

O dorinţă copilă rească , un joc de-a fantomele, sau o presimţ ire c ă ea mă

a şteapt ă

ceva, m-am Óntors Ón casă

23

ÑHai, fii rezonabilă , doamnă Elien, ce-ai vrea de fapt? Să v ă daţ i m‚na? Să -i promi ţ i c-ai să-i scrii? S-o Ómbrăţi şezi?î N-am dat ascultare sfatului ra ţiunii care - nu Ónţeleg din ce motive - se estompase aproape total şi am urcat sc ă rile . Din ce Ón ce mai precipitat, să rind c‚te dou ă trepte odată , am ajuns. Privirea mi s-a a ţintit asupra femeii . Tulburare, curiozitate, a şteptare ñ toate simţă mintele adunate Ón minutele ce parcă se opriseră Ón loc. Am r ă mas neclintit ă, c ăut‚nd să -mi lini ştesc b ăt ăile inimii. Aşteptam un semn c‚t de mic. Nimic din toate acestea. Privirea scrutătoare, impersonal ă, de gheaţă , trec‚nd dincolo de fiin ţa mea, mă ignora complet. M-am simţ it

Şi, pe mă sur ă ce clipele se scurgeau goale,

fă r ă sens, o c ăldur ă din ce Ón ce mai evidentă Ómi Ónv ălui deodat ă fiin ţa şi emo ţ ia regretului despă r ţirii Ómi inundă con ştiin ţ a. Fantastic! Al ţ i ochi avea acum aceast ă castelană-vră jitoare ñ calzi, Ónvăluitori, bl‚nzi, imperativi totodat ă, deosebit de vii, fascinan ţ iÖîDoamne, ce se Ónt‚mplă cu mine?î M-am simţ it prinsă Ón flacă ra dogor‚toare a acestei priviri ce reuşise Óntr-un mod inexplicabil să mă fascineze , să mă farmece , să mă ame ţ easc ăÖ Deodat ă, claxonul strident al ma şinii rupse vraja. Mi-am coborÓt privirea şi m-am Óntors spre uşă cu pa şi ap ă saţ i, cu inima grea . Œn prag, am murmurat: ÑAdio, Clodette!î

dezamă git ă, pot spune ñ chiar tr ădat ă

24

UN

ALT

R Ă S ĂRIT

Fusese o zi deosebit de senină şi cald ă. Luna aprilie Ó şi Ómpr ăştiase farmecul cu acea d ărnicie specifică anotimpului ce poate Ónvia şi g‚za şi firul de iarb ă. To ţi şi toate să se bucure. Œnaltul cerului dantelat cu nori şori capricio şi, juc ău şi, şi-a dat m‚na cu mugurii somnoroşi, cu florile deja Ómplinite, cu fluturii temerari. T‚rgul F. cu pretenţii de oraş, Ó şi mă turase trotuarele, str ăzile, Ó şi str‚nsese frunzele uscate Ón moviliţ e fumeg‚nde, Ó şi lustruise ferestrele, Ó şi deschisese obloanele. Totul ară ta proaspăt, nou. C‚t ă d ă rnicie a Celui de Sus poate cuprinde pă m‚ntul? O sărb ătoare a naturii peste care paşii trec adesea cu nepă sare. Din lipsă de timp? Œmpietrirea simţ urilor direc ţionate doar spre anumite compartimente ale cotidianului? Să n ătatea sufletului, m‚ntuirea , tăinuite sub fiecare frunză , a şteapt ăÖ Adesea Ón zadar!

*

Poate de aceea s-a Ónt‚mplat nenorocireaÖ Natura iart ă azi, iart ă m‚ine. Şi Óntr-o bună zi ñ nu se ştieÖ Aşa s-a Ónt‚mplat şi de ast ă dat ă. Natura nu a mai vrut să ierte. Şi pr ă pă dul s- a ab ă tut peste t‚rgul Ónflorit. Ca o pedeapsă. Avertisment pentru cei ră ma şi Ón

viaţă?

*

*

Oricum, indiferent care au fost intenţiile Domnului, catastrofa s-a produs.

*

Casa familiei Paraschiv, asemenea locuinţ elor vecine, era plin ă de flori. Flori pe tufe, flori Ón straturi, flori la ferestre. Ca şi Óntreaga stră du ţă de altfel , care Ó şi avea porecla de strada Florilor, deoarece, de la un cap ăt la altul, Óntre trotuare şi

*

*

25

gardurile oamenilor era semă nat un br‚u floral care, an de an, Ó şi purta singur de grij ă. M‚na omului intervenea Ón mică mă sur ă ñ natura fă cea aproape totul. Flori comune, rezistente la secet ă, la Óngheţ , Óngemă nate cu p ăm‚ntul negru-gă lbui, Ó şi porneau ciclicitatea odat ă cu primele ploi calde şi, pe nesimţ ite, Óşi Ón ăl ţ au lujerele , Ó şi Ónmul ţ eau frunzele, deschiz‚ndu-şi Ón final corolele. Valurile de parfum şi culoare erau ră splata pentru găleata cu apă r ă sturnat ă din c‚nd Ón c‚nd peste ele, pentru lopata care le ocolea c‚nd se pornea campania Ómpotriva buruienelor. Pe strada Florilor locuiau mul ţ i copii. Se adunau Ón cete g ăl ăgioase mai ales Ón parc ñ denumire sofisticată dat ă terenului situat Ón spatele bisericii cartierului, aparţ in‚nd acesteia. Acest petic de verdeaţă Ó şi avea farmecul să u cu cei c‚ţ iva salc‚mi cu frunz ă rară , cu mărul p ă dureţ, noduros şi roditor, situat Ón centru şi cu iarba deasă ca peria pe care zg‚tiile de trei, patru ani se puteau tăv ăli Ón voie. Aici se adunau mamele să -şi supravegheze copiii şi să mai stea de vorbă Óntre ele ñ repaus bine venit dup ă oboseala acumulată Ón propriile gospodă rii. Dimineaţ a de astă zi, Ónsorită şi vesel ă, şi-a adunat, ca de obicei, un grup eterogen - mari şi mici. -Trebuie să fac curăţ enie Ón beciÖsă azv‚rl murăturile ñ c‚te au mai r ă masÖ Femeia saltă de jos un b ăieţ el de trei ani şi Ól ia Ón bra ţ e.

-Ce te grăbe şti a şa, Vica?

-Œi curge nasul şi-l păzesc. - Mare minune c-ai reu şit să -i desparţ i. Tot unul l‚ng ă altul Ói gă sesc la

Dar celă lalt unde-i?

joac ă.

-Aşa-s gemeniiÖ, intervine o fat ă t‚n ă ră , probabil sora fetiţ ei ce alege fire lungi de iarbă , Óncerc‚nd să le Ómpleteasc ă. Pe t ăp şanul Ónverzit au Ónceput pă pă diile să- şi aprind ă lum‚nă rile. Un fluture temerar zboară pe deasupra capetelor prichindeilor.

26

Pe b ăncu ţa improvizat ă din dou ă sc‚nduri geluite, o b ătr‚n ă urmă reşte conversa ţia celor dou ă femei. Toate se cunosc ñ locuiesc pe aceea şi strad ă, Ó şi poart ă copiii, nepoţ ii, de m‚nă sau Ón braţ e p‚n ă la biseric ă. Aici, Ón Ñparcî, Ói lasă Ón voie. Se r‚nduiesc cu paza lor; locul e Óngrădit, curat, Ómbietor, mai ales acum, primă vara, c‚nd seninul cerului alungă negurile iernii. ţ i coci singur ă cozonacii? , Óntreabă vecina. -D-apoi cine să mi-i coacă? , Vica ridică sprincenele Óntr-un gest spontan, de nedumerire. -Cum cine? Maricica nu te-ajut ă? -EiÖ, lui soră-mea nu-i e g‚ndul la cozonaciÖ Vecina z‚mbeşte cu subÓn ţ eles:

-Ce vrei? Fată t‚năr ă ! Dar oricumÖ -Acu-i vremea eiÖ Să se plimbe, o ap ără Vica, c ă de-a veni timpul şi s-a

mărita

Femeia lasă vorba neterminat ă; prinde mai bine b ăieţ elul cu braţ ul v‚nos şi se Óndreaptă spre ie şire. -Vă lasÖ Cu bine! -Bun ă fat ă Vica astaÖ, murmur ă b ătr‚na, urmă rind-o cu privirea. -Ce bărbat fain areÖ , adaugă vecina şi se aşază alături, pe băncu ţă. Al meu s-a cam Óntrecut cu bă utul. Nu ştiu ce să mă facÖ -Ceaiul de pedicuţă e bun pentru aşa ceva, o sfă tuie şte v‚rstnica. -Ce spui? , r‚de femeia Ónveselită . Vasile al meu cred c ă n-a b ăut o can ă de ceai Ón viaţ a lui. Ambele tac. Copiii se joac ă, aleargă, se mai Ómpiedic ă. Soarele Ó şi arat ă puterea. S-a făcut cald, se apropie ora amiezii. -Ionel, hai acasă ! Vecina lui Vica Ó şi cheamă b ăiatul şi cu p ă rere de r ău p ăr ă seşte locul

27

confortabil de pe bă ncu ţă. Œn tot acest timp, b ătr‚na nu s-a clintit; o dor genunchii. Œ şi urmă reşte cei doi nepoţ i care sar şi alearg ă dup ă minge cu un neast‚mp ă r greu de st ăvilit. -Tu, Anică , c‚t mai stai? -Merg şi euÖ Fata o ia Ón braţ e pe micuţ a din iarb ă şi se opre şte Ón fa ţ a v‚rstnicei:

-Să te ajut, mamă Saveta? -Doar să mă sal ţ i de jos. OfÖ c ă grele-s b ătr‚ne ţile! Mama Saveta ñ aşa o numesc toţi, de şi o cheamă Elisabeta ñ ajutată de m‚na Anic ăi, se urne şte cu greu. Soarele arde. Dar b ătr‚na Ó şi simte r ă ceala Ón oase , cu toat ă căldura ce o Ónvă luie. Ar sta Ón plin soare c‚t e ziulica de lungă, dar ştie c ă s- ar putea să o cuprind ă din nou acea tulburare de neÓnţ eles de care abia a sc ă pat. Doamna Asistentă i-a spus clar: ÑLa umbră , mamă SavetaÖ Şi nu sta locului c-o să Ónţ epene şti de tot.î Ascultă toare, octogenara Ó şi face plimbarea zilnică de acasă p‚n ă aici. Numai ea ştie cumÖ C‚nd e sărb ătoare, mai intră Ón biserică şi-l roagă pe Domnul ori s-o Ónzdr ăveneasc ă , ori s-o aducă la el. Dar, se vede treaba că şi Cel de Sus nu are at‚ta putere să -i Ónvioreze picioarele. Şi nici s-o str‚ng ă de pe p ăm‚nt nu vrea. Cine o să mai plimbe nepo ţii? B ă tr‚na, ajutat ă de c‚rj ă, porneşte cu paşi şovă ielnici spre casă . -B ă ieţi, nu alergaţ i c-o să v ă Ómpiedecaţ iÖ Cei doi nepo ţi se fugă resc Ón jurul ei şi sar ca dou ă mingi de cauciuc -Ast‚mp ă ra ţ i-v ă c ă m-aţ i ameţ it! , strig ă b ătr‚na şi se opreşte să - şi trag ă sufletul. Anica s-a oprit Ón mijlocul drumului cu fetiţ a de m‚nă şi prive şte Ón urmă :

-Să te ajut? -Mă descurcÖ pe Ónceti şorul. *

28

*

*

Str ălucirea zilei de primă var ă nu prevestea nenorocirea. Aceasta s-a ab ătut la

ora 23,30 ñ oră fatal ă, la care multe minutare s-au oprit, Ónţ epenindu-se. Şi mul ţi oameni, de asemenea.

Œn casa familiei Paraschiv, Victoria Ó şi preg ăteşte so ţul de drum. Pentru două

zile, c‚t va lipsi, nu sunt multe lucruri de pus Ón valiza cafenie, cam bo ţită la colţuri. -Vezi să am loc de dosareÖ, o atenţ ionează Mitic ă.

-ŒncapÖ La ce oră ai trenul? -Doar ştiiÖ Cu acesta de 23,40 plec Óntotdeauna. -Nu po ţi gă si altul mai bun? Œţi pierzi noaptea pe drumÖ

-Să fi plecat la 12? Stau şi eu o după amiaz ă cu voi. Nelu e tot ră cit? -Cred c ă i-a şi trecut. Se joacă am‚ndoi pe verand ă. Acolo nu-i v‚ntÖ C‚nd te Óntorci? -Poate reu şesc Óntr-o zi să -mi termin treabaÖ Ce să - ţ i aduc? De ce ai nevoie? Femeia z‚mbe şte u şor st‚njenit ă. -EiÖ , am de toate. Poate la copii cevaÖ

O conversaţ ie luată de v‚nt cu Óntregul ei conţ inut - conţ inut ce nu se va

realiza niciodat ă! Seara se lasă pe nesimţ ite. Œn casa clanului Paraschiv , toate treburile mărunte se derulează dup ă norme bine stabilite , acceptate unanim. Copiii ñ Eugen şi Neculai sau Gelu şi Nelu, nume Óngemă nate asemenea celor doi b ă ie ţi blonzi cu ochi albaştri,ñ constituie averea familiei. Doi gemeni pe care p‚nă şi mama Ói deosebeşte destul de greu. Singurele semne distinctive : o aluni ţă pe umă rul drept la Nelu, şi aceeaşi aluni ţă aproape identică , plasat ă Ónsă pe umă rul st‚ng, la Gelu. Dar deosebirea esenţ ial ă se observă Ón firea celor doi b ăie ţi. Pe c‚t de visător

29

şi timid este Nelu, pe at‚t de energic şi neast‚mp ă rat este fratele să u geamă n. Fiind constitui ţi at‚t de diferit, copiii nu se ceart ă aproape niciodat ă. Mitică nu o dat ă şi-a privit feciorii cu oarecare Óngrijorare. ÑMă b ăteam cu frate-meu c‚t era ziulica de lungă ! Ñ ,Ó şi amintea el urmărindu-l pe Nelu.î -E prea lini ştit b ăiatul ă sta. Parcă n-ar fi al meu!î Veta r‚de pe Ónfundate:

-De nu se năşteau deodat ă, ai fi fă cut p ăcate, mă i omule! -Zic şi eu a şaÖ Dar totu şi mă Óntreb, cu cine o fi semă n‚nd? -Avea mama o sorăÖ Scria poezii, umbla prin livad ă cu ochii la stele şi maic ă -mea r‚dea , zic‚ndu-