1

1.CARACTERIZAREA GENERALĂ ŞI PIAŢA

ASIGURĂRILOR DE BUNURI
1.1 Caracteristici ale asigurărilor de bunuri
Asigurările de bunuri1 constituie acea ramură a asigurărilor care are drept
caracteristică de bază faptul că asiguratorul îşi asumă obligaţia de a plăti asiguratului
sau beneficiarului contractului, o despăgubire, în cazul producerii riscului asigurat
care a determinat o pagubă parţială sau totală la bunul asigurat.
Asigurările de bunuri acoperă cheltuielile financiare pentru repararea sau
înlocuirea bunurilor afectate de producerea riscurilor asigurate, permiţând astfel
protejarea bunurilor din proprietatea asiguratului precum şi a veniturilor sale viitoare2.
În acest context, importanţa asigurărilor de bunuri apare ca evidentă, deoarece prin
acestea se realizează atât protecţia bunurilor aflate în proprietate individuală, dar şi
posibilitatea reluării proceselor economice şi sociale ale entităţilor al căror patrimoniu
a fost afectat de producerea riscurilor.
Dezvoltarea activităţilor productive, amplificarea şi modernizarea
transporturilor, apariţia unor noi domenii de activitate au condus la creşterea valorică,
numerică şi la diversificarea bunurilor asigurabile. Pe de altă parte, se constată
amplificarea şi diversificarea expunerilor la daune precum şi creşterea volumului
pagubelor, datorită creşterii valorilor bunurilor asigurabile, concentrării utilajelor şi
instalaţiilor în spaţii restrânse, creşterii şi diversificării mijloacelor de transport etc.
Deşi, în paralel, s-au perfecţionat şi amplificat mijloacele de prevenire şi limitare a
consecinţelor evenimentelor cauzatoare de pagube, acestea nu pot fi total evitate, ceea
ce argumentează necesitatea practicării asigurărilor de bunuri.
Asigurările de bunuri cunosc, din punct de vedere al sferei de cuprindere şi al
tipurilor de contracte, diferenţieri de la o ţară la alta. Astfel, în România, până în anul
1995 s-au practicat şi asigurări obligatorii de bunuri pentru clădiri, animale, culturi
agricole, bunuri pentru care existau în completare şi asigurări facultative. Începând
din februarie 1996, odată cu modificarea reglementării asigurărilor3 a încetat
practicarea asigurărilor obligatorii de bunuri, bunurile fiind asigurate în ţara noastră
numai facultativ4. Ca urmare, conţinutul contractelor de asigurări de bunuri este
stabilit de fiecare societate de asigurare, prin o serie de regulamente, condiţii generale,
condiţii speciale, instrucţiuni.
Aspectele comune ale asigurărilor de bunuri vor fi prezentate cu referire la
elementele tehnice ale acestora, care constituie şi obiectul clauzelor contractuale.
Aspectele specifice (bunuri şi riscuri asigurate etc) sunt prevăzute în condiţiile
speciale aferente fiecărui tip de asigurare (pentru clădiri, animale etc).
Asiguraţii pot fi persoane fizice şi juridice, cu domiciliul, sediul sau reşedinţa
în România. Astfel s-a lărgit, începând din 1991, sfera de cuprindere a acestor
asigurări, dându-se posibilitatea şi entităţilor economice proprietate de stat şi
instituţiilor publice să-şi protejeze bunurile prin asigurare.
Obiectul asigurării. Bunurile cuprinse în sfera asigurării sunt:

1
Property insurances în terminologia internaţională
2
a se vedea şi Constantinescu, D.A. ş.a. – Asigurări şi reasigurări, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1998, p.206
3
*** - Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România
4
De menţionat că este prevăzută introducerea asigurării obligatorii a locuinţelor, pe fondul amplificării în ultimii
ani a volumului pagubelor şi a cerinţelor Uniunii Europene în acest sens
 2

• bunuri ce aparţin persoanelor fizice şi juridice menţionate;

• bunuri primite în folosinţă sau aflate la acestea pentru păstrare,
reparare, prelucrare, curăţare, vopsire, vânzare sau expunere;
• bunurile sau activităţile care sunt obiectul unor contracte de
concesionare, închiriere sau locaţie de gestiune.
Nu pot fi cuprinse în asigurare bunurile care din cauza degradării nu mai pot fi
folosite conform destinaţiei lor.
Existenţa interesului asigurabil. În asigurările de bunuri asiguratul (sau
beneficiarul) trebuie să aibă un interes patrimonial cu referire la bunul asigurat,
concretizat în nevoia acoperirii daunei pe care o poate suferi asiguratul la producerea
riscului. Asiguratul trebuie să fie într-o relaţiei directă, recunoscută legal, cu obiectul
asigurării, astfel încât distrugerea sau degradarea bunului să-i producă pierderi
pecuniare. Interesul asigurabil trebuie să existe atât la încheierea asigurării, cât şi în
momentul producerii evenimentului asigurat.
În afara proprietarului bunului, şi alte persoane pot avea un interes asigurabil
în situaţii ca5:
v proprietatea în comun. De exemplu, dacă un imobil este deţinut în comun de
mai multţi proprietari, toţi aceştia au un interes asigurabil, iar în cazul unei daune
totale, toţi proprietarii au drept la despăgubire, în limita dreptului lor de proprietate;
v proprietatea ipotecată. Interes asigurabil au atât debitorul ipotecar (ca
proprietar) cât şi societatea ipotecară (de pe poziţia de creditor). În general, asigurarea
bunului se încheie în numele ambelor părţi;
v proprietatea închiriată. Chiriaşul nu are obligaţia de a asigura proprietatea
închiriată. Dacă o face, el acţionează în numele şi folosul proprietarului şi nu poate
pretinde încasarea despăgubirilor la producerea riscului;
v proprietatea aflată în custodie. Custodele are interes asigurabil deoarece este
responsabil pentru daunele suferite de respectivul bun;
v asiguratul este membru al familiei proprietarului. Persoanele din familie
pot folosi obiectul asigurării, adică au un interes asigurabil faţă de bunul în cauză.
Riscurile asigurate sunt unele comune (generale)6, iar altele specifice fiecărei
forme de asigurare. Nu se acordă despăgubiri pentru:
- pagubele indirecte, ca reducerea valorii bunurilor asigurate după reparaţie,
scăderea preţurilor ori întârzierea livrării lor, chiar dacă sunt datorate riscurilor
asigurate;
- pagube produse prin întreruperea folosirii bunurilor sau prin întreruperea
producţiei7;
- pagube produse de operaţiuni militare în timp de război;
- cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătăţirea bunurilor, faţă de
starea anterioară producerii riscului, ş.a.
În general, după riscurile acoperite în asigurările de bunuri tipurile de
contracte pot fi:
§ contractul de asigurare contra incendiului;
§ contractul de tip FLEXA (Fire, Lightening Explosion and Aircraft)
care acoperă următoarele riscuri: incendiu, trăsnet, explozie, căderea aparatelor de
zbor şi a unor obiecte din acestea;

5
Negru, T. – Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006 p. 35
6
a se vedea cap.2
7
în practica mondială a asigurărilor există tipuri de contracte care acoperă asemenea riscuri: asigurarea de
întrerupere a afacerilor (business interruption insurance – engl.) sau asigurarea pierderilor de exploatare (assurance
pertes d`exploritation – fr.)
 3

§ contractul de tip Standard, care prevede riscurile de incendiu, explozie

şi căderi de corpuri;
§ contractul de tip Extins – riscurile din contractul Standard şi alte riscuri
suplimentare;
§ contractul de asigurare de tip ALL Risks (toate riscurile) în care nu
sunt nominalizate riscurile acoperite, ci numai riscurile excluse, restul fiind
considerate riscuri asigurate.

Sumele asigurate sunt cele declarate (solicitate) de asigurat, dar care nu pot
depăşi valoarea bunurilor la data asigurării. Aceasta are în vedere:
• valoarea din nou a acestoa (preţul de înlocuire) din care s-a scăzut
uzura în raport cu vechimea, starea de întrebuinţare, sistarea de întreţinere – pentru
mijloace fixe şi obiecte de inventar;
• preţul de producţie, de achiziţie sau costul acestora, după caz – la
materii prime, materiale, produse finite etc;
• valoarea de circulaţie – la obiectele de muzeu şi expoziţie, lucrări de
artă şi altele asimilate lor.
Sumele asigurate solicitate de asigurat şi agreate de asigurator pot fi mai mici
decât valoarea reală a bunurilor (subasigurare). În acest caz, dacă în contract este
prevăzută aplicarea principiului răspunderii proporţionale, despăgubirea datorată se
reduce proporţional cu raportul între suma asigurată şi valoarea bunului.
În asigurările de bunuri sunt utilizate limite diferite ale sumei asigurate. Aceste
limite pot viza un singur bun (o clădire) sau o categorie de bunuri (de exemplu, bunuri
personale) pentru care se stabileşte o sumă asigurată globală, fără a le identifica şi a le
inventaria. De asemenea, limita de sumă asigurată se poate stabili „pe articol” deci pe
un bun asigurat sau „pe incident”, cu o limită de sumă asigurată pe fiecare incident. În
multe tipuri de contracte se acoperă atât bunuri identificate cu suma asigurată stabilită
pentru fiecare, cât şi bunuri neidentificate expres, cu o sumă asigurată globală.
În domeniul stabilirii sumei asigurate, o problemă o constituie corelarea sumei
asigurate cu valoarea reală a bunurilor. În multe cazuri, asiguratul solicită suma
asigurată plecând de la evaluarea bunurilor după preţul de achiziţie. Este cunoscut
însă faptul că valoarea unor bunuri creşte în timp (obiecte de artă, colecţii de
manuscrise, automobile vechi etc. În acest caz, apare fenomenul unei protecţii
insuficiente prin asigurare, analizat şi în literatura de specialitate8. În cazul altor
bunuri, se manifestă scăderea, uneori accelerată, a valorii bunurilor (ex. autovehicule).
Asupra valorii reale a tuturor categoriilor de bunuri are efect şi inflaţia. În momentul
producerii riscului, asiguratul poate constata că despăgubirea nu poate acopri
cuantumul real al pagubei.
În practica internaţională, asiguratorii propun rezolvarea efectelor inflaţiei în
mai multe variante9:
- creşterea automată a sumelor asigurate (şi a primelor) la fiecare reînnoire
anuală a contractului, pe baza ratei medii a inflaţiei. Această variantă nu oferă însă
protecţie pentru creşterea valorii bunurilor pe parcursul anului de asigurare, respectiv
în momentul producerii daunelor;
- creşterea sumei asigurate pe parcursul duratei contractului, la intervale
periodice - o dată la trei luni – sau zilnic, prin împărţirea creşterii anuale a inflaţiei la
numărul zilelor anului.
8
*** - Protecting yourself against having enough insurance, American Insurance Association, 2006,
www.aiadc.org
9
Negru, T. – op. cit., p. 38
 4

În general, sumele asigurate se stabilesc fie separat pe fiecare bun, fie global,
pentru bunurile prevăzute în aceeaşi grupă a tarifului de prime.
De remarcat ca o caracteristică a asigurărilor de bunuri este faptul că, în cazuri
de daună, suma asigurată iniţială se diminuează cu suma plătită ca despăgubire, iar
asigurarea continuă pentru suma asigurată rămasă. Asiguratul poate însă opta pentru
reconstituirea sumei asigurate iniţiale, prin plata unui supliment de primă.
Durata asigurării la asigurările de bunuri este de un an, sau, la cerere, pe
perioade mai scurte. Asigurarea este considerată încheiată odată cu plata primelor şi
emiterea contractului de către asigurator10.
Prima de asigurare la asigurările de bunuri se calculează prin înmulţirea
sumei asigurate cu cota tarifară, exprimată de regulă în procente sau, altfel spus, cota
tarifară este stabilită la 100 lei sumă asigurată. La unele tipuri de asigurări cota de
primă se poate stabili pe unităţi de măsură specifice bunului asigurat (hectar, cap de
animal). Cotele de primă tarifară sunt diferenţiate după criterii specifice fiecărui tip de
contract.
Primele de asigurare se achită anticipat şi integral sau, la cererea asiguratului,
în rate subanuale, la termenele stabilite în contract (semestrial, trimestrial, bilunar
etc). În multe cazuri, termenele de plată şi cuantumul ratelor sunt astfel stabilite de
asigurator încât cea mai mare parte a primei anuale să fie achitată în prima jumătate a
anului de asigurare. De exemplu, în situaţia în care se acceptă plata în rate
trimestriale, cuantumul ratelor este stabilit la 30% - trim I; 30% trim II; 20% trim III
şi 20 % trim IV din prima anuală datorată.
La asigurările la care primele se plătesc în rate, asiguratorul nu este obligat să
amintească asiguratului scadenţele de plată, nici să încaseze primele în sistem
cherabil, la domiciliul, sediul sau reşedinţa asiguratului. În caz de neplată la termen,
asiguratul poate plăti primele restante într-un termen de graţie (păsuire) prevăzut în
contract – de exemplu zece zile, cincisprezece zile – fără a-şi pierde drepturile. Dacă
se depăşeşte şi acest termen, contractul de asigurare se reziliază, fără restituirea
primelor deja încasate.
Răspunderea asigurătorului. Momentul începerii răspunderii asiguratorului
poate diferi de la un contract la altul şi de la o societate de asigurare la alta. Astfel,
răspunderea poate începe:
v la ora 24 a zilei în care s-au achitat primele şi s-a emis contractul;
v la ora 0 a zilei în care s-au achitat primele şi s-a emis contractul;
v după un număr de zile de la plata primelor şi emiterea contractului
(perioada de carenţă), ceea ce reprezintă pentru asigurator un termen de siguranţă
privind declanşarea efectivă a răspunderii pentru anumite bunuri sau riscuri (cazul
asigurărilor de animale, de ex.).
Răspunderea asiguratorului încetează la ora 24 a zilei în care s-a încheiat
asigurarea, perioadă calculată de la data începerii răspunderii sale.
Obligaţiile asiguratului. În contractul de asigurare de bunuri sunt prevăzute o
serie de obligaţii ale asiguratului, a căror îndeplinire poate duce la rezilierea
contractului sau la pierderea dreptului de despăgubire. Aceste obligaţii apar atât
înainte, cât şi după producerea evenimentului asigurat11. Astfel, înainte de producerea
evenimentului, asiguratul este obligat să plătească primele datorate, să întreţină şi să
folosească în bune condiţii bunurile asigurate, să ia măsuri de prevenire a riscurilor, să
notifice asigurătorului orice modificare a manifestării riscurilor, faţă de situaţia din
momentul încheierii contractului.
10
a se vedea şi Văcărel, I., Bercea, F. – Asigurări şi reasigurări, Ed. Expert, Bucureşti 2007 p. 198
11
pentru detalii, a se vedea Lungu, N. C. – Bazele asigurărilor, Ed. Sedcom Libris, Iaşi 2006, p. 140
 5

Aceste obligaţii prezintă aspecte specifice în cazul diferitelor tipuri de

contracte de asigurări de bunuri. Spre exemplu, în legătură ultima obligaţie
menţionată, asiguratul trebuie să comunice situaţiile de agravare a riscului, ca:
• faptul că, faţă de situaţia iniţială, în clădire sunt depozitate sau utilizate
materiale inflamabile, uşor inflamabile sau combustibile;
• pierderea unei chei de la intrarea clădirii unde se află bunurile asigurate sau de
la un seif, fără ca încuietoarea să fie înlocuită cu una de aceeaşi calitate;
• mijloacele de siguranţă existente iniţial au fost înlăturate sau reduse ca număr,
capacitate sau dimensiune;
• încăperile învecinate sau cele situate deasupra sau dedesubtul încăperilor în
care se află bunurile asigurate au devenit neocupate temporar sau permanent;
• clădirea ocupată permanent în care se află bunurile asigurate este nelocuită şi
nesupravegheată mai mult de 30 de zile etc.
Asigurările de bunuri au şi alte trăsături comune referitoare la constatarea
producerii evenimentelor asigurate, stabilirea mărimii pagubelor precum şi a
despăgubirilor şi plata acestora12.
Contractele de asigurări de bunuri practicate pe plan mondial, inclusiv în
România sunt de o mare diversitate. Ele vor fi abordate conform unei grupări după
obiectul asigurării, în:
§ asigurări ale clădirilor, construcţiilor şi conţinutului acestora;
§ asigurări ale culturilor agricole şi ale animalelor;
§ asigurări maritime;
§ alte asigurări de bunuri practicate pe plan intern şi internaţional.
De asemenea, sunt prezente pe piaţa mondială şi pe cea autohtonă a
asigurărilor şi contracte combinate (complexe) care cuprind obiecte şi riscuri din mai
multe ramuri de asigurare (bunuri, persoane, răspundere civilă, protecţie juridică) sau
contracte de tip IARD – incendiu, accident, riscuri diverse. La multe dintre aceste
contracte componenta de bază este cea de bunuri şi de aceea vor fi studiate în cadrul
asigurărilor de bunuri.
În România, actuala clasificare a asigurărilor13 include asigurările de bunuri în
categoria asigurărilor generale. Astfel, dintre cele 18 clase de asigurări generale, 7
reprezintă asigurări de bunuri:
1. asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare);
2. asigurări de mijloace de transport feroviar;
3. asigurări de mijloace de transport aerian;
4. asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial;
5. asigurări de bunuri în tranzit;
6. asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale;
7. alte asigurări de bunuri.
De asemenea, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizaţii
societăţilor de asigurare pentru practicarea simultană a mai multor clase de asigurare
din domeniul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă, sub denumirile de
asigurări auto, asigurări maritime şi de transport, asigurări de aviaţie, asigurări de
incendii şi alte daune la proprietăţi.

12
a se vedea capitolul referitor la lichidarea daunelor
13
a se vedea legea nr. 403/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de
asigurare şi supravegherea asigurărilor, anexa 1
 6

1.2. Piaţa asigurărilor de bunuri

1.2.1 Piaţa mondială a asigurărilor generale
Evoluţia pieţei mondiale a asigurărilor are loc în contextul evoluţiei economiei
mondiale şi a pieţelor financiare, de care este strâns legată. Astfel, criza creditului
ipotecar din Statele Unite, conturată încă din 2006, a afectat pieţele financiare la
jumătatea anului 2007, evoluând către o criză gravă a creditului în ţările
industrializate, sub forma unei crize de lichidităţi care a influenţat negativ atât relaţiile
interbancare, cît şi unele segmente ale pieţelor de credit.
Impactul acestei crize asupra economiei reale mondiale din 2007 a fost însă
limitat. Creşterea economică s-a redus uşor, reprezentând 3,8% în termeni reali – faţă
de 4% în anul 2006 – fiind însă superioară mediei ultimilor 10 ani, de 3%. Doar în
America de Nord (SUA şi Canada) creşterea economică din 2007 a fost inferioară
mediei ultimului deceniu. Încetinirea ritmului de creştere economică a fost mai
marcată în SUA şi Japonia, în timp ce Europa Occidentală a fost mai puţin atinsă. În
acelaşi timp, factori negativi de influenţă asupra economiei mondiale au fost şi
creşterea preţurilor la petrol şi alimente.
Efectele acestei crize au atins mai puţin sectorul asigurărilor, mai ales datorită
specificităţii activităţii sale ca intermediar financiar şi investitor, faţă de sectorul
bancar14. În comparaţie cu băncile care acordă împrumuturi şi devin deţinători de
creanţe care le măresc activul, asigurătorii îşi iau angajamente care se înscriu în
pasivul lor, angajamente care vor fi onorate la un moment dat. Aşa cum este cunoscut,
operaţiunile de asigurare sunt puternic bazate pe încrederea asiguraţilor. Prin o
politică proprie prudentă de investiţii şi sub constrângerea reglementărilor organelor
de supraveghere, societăţile de asigurare solide nu investesc decât într-o proporţie
redusă în active atipice, cu grad înalt de risc. În plus, în cazul asigurătorilor europeni,
aplicarea corectă a principiului congruenţei – care cere societăţilor de asigurare să
deţină active exprimate în aceeaşi monedă în care sunt exprimate şi angajamentele
faţă de asiguraţi – explică de ce sectorul asigurărilor din Europa este relativ puţin atins
de criza financiară din SUA. Cea mai mare parte a investiţiilor asigurătorilor europeni
au vizat instrumente financiare libelate în €, foarte puţin afectate în comparaţie cu cele
exprimate în USD.
Pe acest fond, se poate constata că la nivel mondial în anul 2007, sectorul
asigurărilor a continuat să se dezvolte, deşi într-un ritm mai lent. Astfel, încasările
totale din prime au crescut în 2007 cu 3,3% faţă de 4% în 2006. (tabel 1.1) Primele
trei locuri sunt deţinute de pieţele europene (41,39%) de cele ale continentelor
americane (34,91%) şi asiatice (20,70%) urmate, cu ponderi nesemnificative, de
Oceania şi Africa15.

Încasări totale din prime de asigurare pe pieţe continentale în anul 2007

Tabel 1.1

14
a se vedea şi Lungu, N.C. – op. cit., cap. 3.2.
15
Datele analizate în continuare provin din una dintre cele mai autorizate surse privind asigurările pe plan mondial
– Companie Suisse de Reassurance (Swiss Re). Pentru anul 2007, cifrele sunt publicte în revista Sigma nr. 3/2008,
mai 2008 în care sunt cuprinse 147 de ţări, dintre care, în funcţie de volumul încasărilor din prime sunt
nominalizate 88 de ţări. Datele sunt grupate pe asigurări de viaţă, respectiv non – viaţă, dintre care asigurările de
bunuri şi de răspundere civilă deţin cea mai mare parte.
 7

Total Cifre Variaţia Partea din Gradul de Densitatea

prime absolute reală faţă piaţa penetrare1 asigurărilor2
(mil. USD) de 2006 mondială
(%) (%)
America 1417463 2,5 34,91 7,58 1573,3
Europa 1680693 3,4 41,39 8,03 1962,4
Asia 840691 4,5 20,70 6,20 210,7
Oceania3 68118 3,9 1,69 6,58 2059,5
Africa 53294 2,8 1,31 4,31 55,3
Total 4060870 3,3 100 7,49 607,7
mondial
1
proporţia primelor în PIB (procente)
2
prime pe locuitor (USD)
3
Australia şi Noua Zeelandă
Sursa: prelucrat după L’assurance dans le monde en 2007, rev. Sigma nr. 3/2008,
www.swissre.com

Cel mai înalt ritm de creştere faţă de 2006 l-au avut asigurările de viaţă (5,4%)
în timp ce la asigurările non-viaţă (generale) creşterea a fost de numai 0,7% aşa cum
se poate observa din tabelul 1.2

Încasări din prime la asigurările non-viaţă pe pieţe continentale în anul 2007

Tabel 1.2.
Prime non- Cifre Variaţia Partea din Gradul de Densitatea
viaţă absolute reală faţă piaţa penetrare asigurărilor
(mil. USD) de 2006 mondială (%) (USD/loc.)
(%) (%)
America 757703 -0,4 45,43 4,05 841,0
Europa 644751 0,7 38,66 3,03 739,8
Asia 217132 5,1 13,02 1,59 54,1
Oceania 33011 -0,2 1,98 3,16 988,1
Africa 15183 0,6 0,91 1,23 15,8
Total 1667780 0,7 100 3,08 249,6
mondial
Sursa: prelucrat după L’assurance dans le monde en 2007, rev. Sigma nr. 3/2008,
www.swissre.com

Analizând aceste date, se constată în primul rând că se menţine tendinţa

ultimelor decenii, de preponderenţă a asigurărilor de viaţă în totalul încasărilor din
prime. Comparând cifrele cu cele din tabelul 1.1, rezultă că şi în 2007, asigurările
generale deţin sub 50% din totalul mondial al încasărilor din prime (41,07%) în
uşoară scădere faţă de anul 2006 (42,15%)
Distribuţia primelor încasate din asigurările non-viaţă pe zone geografice este
similară celei a primelor totale, cu deosebirea că, în asigurările non-viaţă, pe primul
loc se află pieţele americane cu 45,43% din total, în timp ce locul al doilea este
deţinut de pieţele europene, cu un procent de 38,66%.
Gradul de penetrare şi densitatea asigurărilor generale (non-viaţă) reflectă, de
la o zonă geografică la alta, proporţia dintre asigurările non-viaţă şi cele de viaţă. Pe
locurile 2 şi 3 se situează continentele americane şi Europa, cu grade de penetrare de
 8

peste 3% din PIB, respectiv cu o densitate a asigurărilor de peste 700 USD pe

locuitor. Oceania, aflată pe primul loc după densitatea asigurărilor, cu 988,1
USD/locuitor constituie un exemplu edificator al unei pieţe emergente, deşi nu
influenţează semnificativ piaţa mondială (pondere de numai 1,98% din total).
Contribuţia primelor 10 ţări la asigurările non-viaţă este prezentată în tabelul
1.3.
Cota de piaţă a primelor 10 ţări în ansamblul asigurărilor nonviaţă în
anul 2007
Tabel 1.3
Nr. Ţara Volum Variaţia Proporţia în Partea din
crt. prime în reală faţă de total prime piaţa
2007 (mil. 2006 (%) (%) mondială
USD) (%)
1 SUA 651311 -1,3 53,0 39,05
2 Germania 120407 -1,4 54,0 7,22
3 Anglia 113946 -2,3 24,6 6,83
4 Japonia 94182 -1,6 22,2 5,65
5 Franţa 81907 0,5 30,5 4,91
6 Olanda 66834 1,2 65,0 4,01
7 Canada 54805 2,9 54,6 3,29
8 Italia 54112 0,1 38,0 3,24
9 Spania 43530 3,5 58,3 2,61
10 Coreea de 35692 12,4 30,5 2,14
Sud
Sursa: prelucrat după L’assurance dans le monde en 2007, rev. Sigma nr. 3/2008,
www.swissre.com

Se poate observa că primele 10 ţări deţin împreună 78,95% din piaţa mondială
a asigurărilor generale. mai mult, cota de piaţă a primelor 5 ţări (SUA, Germania,
Anglia, Japonia şi Franţa) reprezintă peste 50% din ansamblul pieţei mondiale, adică
63,66%.
Pe principalele pieţe de asigurare se constată – în principal datorită factorilor
menţionaţi – un recul al încasărilor din prime faţă de anul 2006, variind între -2,3%
(Anglia) şi -1,3% (SUA).Cea mai mare creştere a încasărilor din prime este prezentă
pe piaţa emergentă din Coreea de Sud, de 12,4% faţă de anul anterior.
De asemenea, se observă variaţii importante pe ţări ale proporţiei asigurărilor
non-viaţă în totalul încasărilor din prime, cu un maxim de 58,3% (Spania) şi un minim
de 22,2% (Japonia), în condiţiile în care, în plan mondial, cota de piaţă a asigurărilor
non-viaţă este – aşa cum s-a arătat – de 41,07%.
Analiza pieţei mondiale a asigurărilor generale din 2007 conduce şi la alte
concluzii:
§ încasările din prime au scăzut în toate regiunile industrializate, cu excepţia
ţărilor asiatice recent industrializate, în timp ce pe pieţele emergente se
constată o creştere a volumului primelor, chiar dacă mai slabă decât în
2006;
§ în Europa, diminuarea cu 0,2% a primelor din ţările cu pieţe dezvoltate a
fost compensată de creşterea puternică şi continuă (12%) a primelor în
ţările din Europa Centrală şi de Est;
§ pieţele din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală au continuat să progreseze,
cu o rată a creşterii de 9,6% faţă de anul anterior.
 9

Pe piaţa mondială a asigurărilor generale, România deţine locul 45 din cele 88

de ţări nominalizate, cu o pondere de 0,14% în total.

1.2.2. Locul asigurărilor de bunuri pe piaţa europeană a

asigurărilor
Pe ansamblul său, sectorul asigurărilor din Europa a realizat în anul 2007
venituri din prime de 1110 miliarde €, reprezentând o creştere de numai 0,1% faţă de
anul anterior.
Piaţa asigurărilor non-viaţă a deţinut 37,95% din totalul primelor (412,1
miliarde €). Ritmul anual al creşterii încasărilor din prime a cunoscut o încetinire
substanţială, fiind de numai 0,2%, faţă de creşterea de 6,2% din 2006 faţă de 200516.
Principalele categorii de asigurări de bunuri se încadrează în această tendinţă.
Au cunoscut ritmuri negative de creştere asigurările auto (-1,1%), cele maritime şi de
aviaţie (-0,6%) precum şi alte asigurări de bunuri. Alături de factorii deja menţionaţi,
la această evoluţie a contribuit şi presiunea exercitată în sensul reducerii cotelor de
primă, în condiţiile accentuării competiţiei între asigurători.
Asigurările auto, care deţin locul 1 între asigurările generale cu 31% din
totalul primelor, sunt supuse în mod particular competiţiei, în condiţiile în care mai
mult de 1000 de societăţi vând contracte pentru cele aproximativ 300 milioane de
autovehicule din Europa. Mai ales în acest domeniu se manifestă tendinţa
asigurătorilor de a-şi optimiza costurile, pentru a putea oferi reduceri de prime
(inclusiv prin aplicarea principiului bonus-malus sau tarife speciale pentru cei care
circulă un număr mic de kilometri).
Se constată că primele 10 ţări deţin 82,7% din piaţa auto europeană, iar
primele 5 au o cotaţie de piaţă de 70,4%. Ritm de creştere pozitiv faţă de 2006 au avut
doar Polonia şi Spania, în timp ce pe marile pieţe naţionale se constată un ritm de
creştere negativ.
Pe de altă parte, asigurările auto au ponderi variabile în totalul asigurărilor
non-viaţă. În 12 ţări dintre cele 33 de ţări membre CEA, asigurările auto reprezintă
peste 50% din veniturile din prime non-viaţă.

Situaţia pieţei asigurărilor auto este reflectată în tabelul 1.4.

16
Cifrele privind piaţa europeană a asigurărilor sunt publicate de Comitetul European al asigurărilor (CEA) în
Europa Insurance in figures, Key data 2007. CEA grupează 33 de ţări membre, în care se încasează 94% din
primele totale încasate în Europa. Cifrele privind România reprezintă circa 70% din piaţă.
 10

Primii 10 asigurători auto de pe piaţa europeană în anul 2007

Tabelul 1.4
Poziţia Ţara Încasări Variaţia reală Cota de piaţă Partea din
prime (mil. faţă de 2006 în CEA (%) totalul prime
€) (%) non-viaţă
1 Italia 21527 -2,4 16,7 57,1
2 Germania 20800 -4,1 16,1 23,7
3 Anglia 18434 -2,9 14,3 26,0
4 Franţa 17660 -2,0 13,7 30,3
5 Spania 12453 1,5 9,6 38,6
6 Olanda 4579 -3,3 3,5 9,4
7 Belgia 3089 0,0 2,4 32,6
8 Austria 2915 -1,1 2,3 33,6
9 Polonia 2891 6,7 2,2 59,8
10 Suedia 2458 -2,5 1,9 32,4
România 1252 75,6 1 79,8
Total CEA 129184 -1,1 100 30,6
Sursa: prelucrat după European Insurance in Figures, Key Data 2007, p. 14, CEA,
www.cea.assur.org

Primele din asigurările de patrimoniu (property) din Europa au înregistrat o

scădere de 0,2%, care reflectă de asemenea înăsprirea concurenţei, atât pe piaţa
asigurărilor personale – patrimoniul persoanelor fizice – cât şi pe piaţa asigurărilor
comerciale, care vizează patrimoniul persoanelor juridice. Situaţia pieţelor europene
diin acest domeniu este prezentată în tabelul 1.5.

Primii zece asigurători de patrimoniu din Europa în anul 2007

Tabel 1.5
Poziţia Ţara Încasări din Variaţia reală Cota de piaţă Partea din
prime (mil. faţă de 2006 CEA (%) total prime
€) (%) non-viaţă
(%)
1 Anglia 18216 -2,0 22,4 25,76
2 Germania 14200 -2,4 17,4 16,2
3 Franţa 13280 1,9 16,3 22,8
4 Olanda 3567 -0,7 4,4 7,3
5 Suedia 2878 -1,6 3,5 38,0
6 Elveţia 2175 0,5 2,7 16,8
7 Belgia 2121 5,7 2,6 22,4
8 Danemarca 2054 -0,5 2,5 32,0
9 Norvegia 1616 -0,4 2,0 35,2
10 Irlanda 1032 -2,6 1,3 28,1
România 256 80,9 0,3 16,3
Total CEA 81440 -0,2 100 19,3
Sursa: prelucrat după European Insurance in Figures, Key Data 2007, p. 18, CEA,
www.cea.assur.org
 11

Din tabel rezultă că primele 10 ţări au o pondere de 75,1 % în totalul primelor

de asigurări de patrimoniu, iar primele 5 ţări deţin 64% din total. Numai primele 3 ţări
(Anglia, Germania, Franţa) deţin peste jumătate din piaţa europeană (56,1%). În
majoritatea celor 10 pieţe creşterea primelor la asigurări de tip property faţă de anul
2006 a fost negativă, cu trei excepţii – Belgia (5,7%) respectiv Franţa şi Elveţia, cu
câte 1,9% respectiv 0,5%.
Se constată şi în acest caz, o proporţie diferită de la ţară la ţară a primelor la
asigurări de patrimoniu în totalul primelor non-viaţă, cu un maxim de 38% (Suedia)
şi un minim de 7,3% (Olanda).
Pentru a ilustra structura asigurărilor de bunuri dintr-o ţară europeană membră
CEA a fost selectată Franţa, care deţine locul ala doilea în totalul veniturilor din prime
de asigurare din Europa şi locul al treilea în ce priveşte primele de asigurare generale.
Pe piaţa franceză de asigurare din 2007, asigurările generale au deţinut 32,7% din
cifra de afaceri, în timp ce asigurările de viaţă au ocupat 67,3% din încasările din
prime.
Proporţia încasărilor din prime la asigurări de bunuri în totalul primelor non-
viaţă este prezentată în tabelul 1.6.

Ponderea asigurărilor de bunuri în totalul asigurărilor generale din

Franţa în anul 2007

Tabel 1.6.
Tip de Asigurări Asigurări Asigurări Asigurări Asigurări Asigurări Asigurări Total
contract auto multirisc ale ale pentru de de asigurări
ale bunurilor bunurilor catastrofe construcţii transport generale
locuinţelor profesionale agricole naturale
Ponderea
40,4 15,3 13,2 2,1 3,2 5,7 2,3 100
în total
Sursa: prelucrat după L’assurance francaise en 2007, FFSA, p.25, www.ffsa.fr17

Rezultă că cea mai mare parte a încasărilor din prime reprezintă asigurări auto
(40,4%), urmate de asigurări de locuinţe aparţinând persoanelor fizice şi cele ale
bunurilor utilizate în scop profesional.

1.2.3. Evoluţia pieţei asigurărilor de bunuri din România

Pe piaţa asigurărilor din România, în anul 200618, şi-au desfăşurat activitatea
40 de asigurători, dintre care 21 de societăţi au practicat numai asigurări generale şi
altele 11 o activitate compozită – asigurări generale şi asigurări de viaţă.
Volumul total al primelor subscrise a atins în 2006 echivalentul a 1,7 miliarde
€, din care 80,1% a revenit asigurărilor generale.
Din totalul primelor subscrise (5729,3 mil. lei), cele subscrise în asigurări
generale au fost de 4591 mil. lei, ceea ce a reprezentat, aşa cum s-a arătat, peste 80%
din total.

17
Federaţia Franceză a Societăţilor de Asigurare (FFSA) este asociaţia profesională a asigurătorilor din Franţa,
care grupează 266 de societăţi de asigurare şi reasigurare ce deţin 90% din piaţa franceză de asigurare
18
pentru anul 2007, nu sunt publicate încă (septembrie 2008) datele oficiale al Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor. Ca urmare, analiza pentru anul 2007 va fi efectuată pe baza datelor provizorii publicate în cursul
anului 2008
 12

Evoluţia primelor totale subscrise în perioada 2003-2006

Tabel 1.7
-mil. lei-
Anul Prime brute Creştere Rata inflaţiei Creştere
subscrise (mil. anuală (%) anuală reală
lei) nominală (%) (%)
2003 2673,8 - -
2004 3476,5 30,2 9,3 18,96
2005 4417,2 27,07 8,6 17,01
2006 5729,3 29,70 4,87 23,68
Sursa: Raportul CSA pentru anul 2006, CSA, Bucureşti, 2007, p. 45

Creşterea reală a primelor subscrise pentru asigurări generale faţă de 2005 a

fost de 29,55%, devansând atât creşterea pe ansamblul activităţii de asigurare, cât şi
creşterile înregistrate în anii anteriori. Această evoluţie a fost influenţată de factori ca:
majorarea tarifelor de prime, oferta de noi produse de asigurare competitive, vânzarea
crescândă de autovehicule noi şi de bunuri de folosinţă îndelungată.

Dinamica gradului de penetrare şi a densităţii asigurărilor în România în

perioada 2003-2006

Tabel 1.8
Indicatorul 2003 2004 2005 2006
Gradul de penetrare a
1,41 1,46 1,54 1,67
asigurărilor (%)
Densitatea asigurărilor
123 160 204 266
(lei prime/locuitor)
Sursa: Raportul CSA pentru anul 2006, Bucureşti, 2007, p. 46

Valorile celor doi indicatori ilustrează evoluţia pozitivă continuă în plan

cantitativ, dar şi calitativ a activităţii de asigurare de pe piaţa emergentă a României.
Gradul de penetrare a asigurărilor (prime brute subscrise/PIB) a fost în 2006 de
1,67%, faţă de 1,54% în 2005. Reflectând ponderea majoritară a asigurărilor generale,
gradul de penetrare al acestora a fost de 1,34%, în creştere faţă de anul 2005.
Densitatea asigurărilor în 2006 a fost de 266 lei/ locuitor, din care ce mai mare parte
revine asigurărilor generale (213 lei/locuitor).
La sfârşitul anului 2006, în portofoliul societăţilor de asigurare existau peste
14 milioane de contracte de asigurare în vigoare, dintre care 53,5% pentru asigurări
generale.
Ritmul de creştere al primelor de asigurări generale (29,55%) a fost superior
creşterii pe ansamblu al pieţei asigurărilor, de -23,68%. Creşterea primelor brute
aferente asigurărilor generale practicate de cei 32 de asigurători autorizaţi în domeniu
s-a datorat în special creşterii peste ritmul înregistrat la nivelul întregii pieţe de către
un număr de 12 clase de asigurări din cele 18 existente în legislaţia în vigoare.

Evoluţia primelor subscrise pentru asigurări generale în perioada 2003-2006

 13

Tabel 1.9
Anul Prime brute Creştere Rata inflaţiei Creşterea
subscrie (mil. anuală (%) anuală reală
lei) nominală (%) (%)
2003 2053,8 - - -
2004 2730,5 32,94 9,3 21,63
2005 3379,2 23,76 8,6 13,96
2006 4591,0 35,86 4,87 29,55
Sursa: Raportul CSA pentru anul 2006, Bucureşti, 2007, p. 47

Cea mai mare creştere reală faţă de 2005 a avut loc la clasa a IX-a (asigurări
de daune la proprietăţi), cu 133%, urmată de alte asigurări de bunuri – asigurări de
mijloace de transport feroviar (77,26%), respectiv asigurări de mijloace de transport
aerian (67,02%).
Peste 50% din încasările din prime la asigurări generale sunt deţinute de două
clase de asigurări de bunuri:
• clasa III – asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele
feroviare – care a colectat 40,6% din totalul primelor subscrise la asigurările
generale. Peste 80% din primele aferente acestei clase au fost subscrise de
societăţile Allianz – Ţiriac (32,7%); Asiban (10%); Asirom (11,3%); BCR
Asigurări (8%); Generali Asigurări (8,2%); Omniasig (10%).
• clasa VIII - asigurări de incendiu şi calamităţi naturale – care deţine 11,6%
din totalul aferent asigurărilor generale. Peste 80% din primele din această
clasă revin societăţilor: Allianz – Ţiriac (24,6%); Asiban (6.8%) Asirom
(10,4%); Asito Kapital (3,8%) BCR Asigurări (7,1%); Generali Asigurări
(6,5%); Omniasig (14,8%); Unita (7,2%) .

În anul 2007, pe baza unor date preliminare19, piaţa românească a asigurărilor,

sub raportul încasărilor din prime, a depăşit pragul de 2 miliarde de €, volumul
primelor brute subscrise fiind de 2186,03 milioane €.
Cei doi indicatori care caracterizează dimensiunea pieţei de asigurare – gradul
de penetrare şi densitatea asigurărilor – au cunoscut, de asemenea, creşteri. Astfel,
gradul de penetrare a asigurărilor a atins nivelul de 1,84% din PIB (1,67% în 2006),
iar densitatea asigurărilor a ajuns la 100,84 €/locuitor, faţă de 75,07 €/locuitor în anul
anterior.
Gradul de concentrare al asigurărilor s-a menţinut ridicat în anul 2007, primii
zece asigurători deţinând 81,3% din piaţă, cu o uşoară creştere faţă de 2006 (80,6%).
Asigurările generale, cu încasări din prime de 1738 mil. € au avut o pondere
de 79,53% în ansamblul activităţii de asigurare, pondere apropiată de cea din anul
2006 (80,1%) . În asigurările generale, gradul de concentrare a fost mai ridicat decât
în cazul ansamblului pieţei, primii 10 asigurători având o cotă de piaţă de 89,96%.
Ca şi în anii precedenţi, câteva dintre formele de asigurări de bunuri au avut
ponderi ridicate în cadrul asigurărilor generale. Astfel, asigurările auto casco, cu o
pondere de 45,99% şi asigurările de bunuri (de patrimoniu) cu 14,70% deţin împreună
60,69% din piaţa asigurărilor generale.
Şi în ceea ce priveşte structura portofoliului societăţilor care oferă asigurări de
bunuri , se constată că aceste două tipuri de contracte sunt bine reprezentate în
ansamblul portofoliului. Astfel, ponderea primelor la asigurările auto casco în totalul

19
Romanian Insurance Market 2007, Preliminary Results, în rev. Insurance Profile, nr.1/martie 2008
 14

primelor subscrise au fost de 56,22% la Allianz – Ţiriac, 46,31% la Omniasig sau

44% la Asiban, iar la aceleaşi societăţi asigurările de patrimoniu au reprezentat:
15,03% la Allianz – Ţiriac, 12,15% la Omniasig, respectiv 8% în cazul Asiban.
 15

2. ASIGURĂRI ALE CLĂDIRILOR, CONSTRUCŢIILOR

ŞI CONŢINUTULUI ACESTORA

2.1 Caracteristici ale asigurărilor de clădiri şi conţinut

Societăţile de asigurare oferă o gamă diversificată de asigurări ale clădirilor,
construcţiilor şi ale bunurilor conţinute în acestea.
Unii asigurători au în vedere gruparea bunurilor asigurate după destinaţia lor şi
după felul riscurilor la care sunt supuse. Ca urmare, apar condiţii distincte de
asigurare privind riscurile civile - vizând clădiri şi bunuri ce aparţin persoanelor fizice
- respectiv riscurile comerciale si industriale - pentru clădirile si alte bunuri din
patrimoniul persoanelor juridice. Alţi asigurători propun condiţii de asigurare unice
ale clădirilor şi ale bunurilor conţinute în acestea, indiferent daca este vorba de bunuri
cu destinaţie industrială sau comercială( unităţi de producţie, de prestări de servicii,
magazine, etc.) sau de bunuri cu destinaţie civilă (locuinţe, anexe gospodăreşti, etc.).
Şi modul de a delimita riscurile asigurate în conţinutul condiţiilor de asigurare
poate fi diferit. Din acest punct de vedere, există mai multe niveluri de acoperire -
poliţe de asigurare contra incendiului, poliţe de tip FLEXA, etc.
La unele contracte, de tip ALL RISKS, sunt luate în considerare toate riscurile
(incendiu, calamităţi naturale ) cu o primă globală. Daca asiguratul doreşte o acoperire
numai pentru unele riscuri, aceasta se menţionează în contract şi prima se reduce
corespunzător. Alte societăţi oferă o acoperire de bază numai pentru riscul de
incendiu; dacă asiguratul optează pentru asigurarea altor riscuri prevăzute în condiţii
speciale ale asigurătorului, acestea vor fi menţionate în contract, cu plata primelor
corespunzătoare riscurilor preluate suplimentar (poliţe pentru riscuri numite sau de
incendiu şi riscuri asociate).
Asigurările de clădiri şi construcţii vor fi abordate ţinând cont de aceste
aspecte specifice şi de prevederile contractuale privind elemente tehnice ale acestor
asigurări.

2.2 Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului

lor pentru pagube produse de incendiu şi de alte calamităţi
Obiectul asigurării. În asigurare sunt cuprinse următoarele bunuri:
a. clădirile şi alte construcţii care servesc drept locuinţe, birouri, magazine,
restaurante, depozite, ateliere, teatre, cinematografe, muzee, dependinţe, etc.(se au în
vedere atât clădirile şi construcţiile propriu-zise, cât şi instalaţiile fixe de încălzire,
electrice, sanitare, ascensoare încorporate în acestea ); clădirile în curs de construcţie,
împrejmuirile ş.a.;
b. maşinile, utilajele, instalaţiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc
şi alte mijloace fixe;
c. obiectele de inventar;
d. mărfurile, materiile prime şi auxiliare, materialele, semifabricatele,
produsele finite şi alte mijloace circulante.
 16

Riscuri asigurate. Asigurătorul acordă despăgubiri în caz de pagube la

bunurile asigurate, produse de următoarele riscuri comune (calamităţi tehnice şi
naturale): incendiu, trăsnet, explozie (chiar dacă nu au fost urmate de incendiu ),
ploaie torenţială (inclusiv efectele indirecte), grindină, inundaţie, furtună, uragan,
cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă
sau de gheaţă, avalanşe de zăpadă şi căderea pe clădiri sau alte construcţii a unor
corpuri.
Pentru clădiri şi alte construcţii se mai acordă despăgubiri şi:
a. în cazurile în care, pentru a se opri extinderea incendiului şi la o ameninţare
bruscă de inundaţie, de prăbuşire sau alunecare de teren, a fost nevoie să se dărâme
sau să se demonteze clădirea sau altă construcţie ori să fie mutată în alt loc; se acordă
despăgubire şi în cazurile în care, în urma unui cutremur de pământ, a unei inundaţii,
prăbuşiri sau alunecări de teren, a devenit imposibilă folosirea clădirii sau a altei
construcţii şi este necesară demontarea ori mutarea acesteia în alt loc;
b. pentru pagubele produse clădirilor sau altor construcţii prin izbirea lor de
către un vehicul, care aparţine altei persoane decât asiguratul;
c. pentru cheltuielile reclamate de curăţarea locului unde s-a produs paguba
(ridicarea molozului, aluviunilor, etc.), în măsura în care sunt în legătură cu riscurile
asigurate şi sunt necesare pentru executarea reparaţiilor.
Pentru mijloacele fixe, altele decât clădiri şi construcţii, şi elementele
materiale ale mijloacelor circulante, se mai acordă despăgubiri şi pentru pagubele
produse acestora ca urmare a:
a. carbonizării ori topirii acestora;
b. avariilor accidentale produse la instalaţiile de gaze, apă, canal sau încălzire
centrală;
c. dărâmării, demontării sau mutării în alt loc a clădirilor sau a altor
construcţii, în care se aflau bunurile asigurate ori a unor clădiri sau a altor construcţii
învecinate, dacă aceasta se face pentru a opri întinderea incendiului sau la o
ameninţare bruscă de inundaţie, de prăbuşire sau alunecare de teren;
d. acţiunii unor cauze care au produs pagube bunurilor asigurate, în urma
avarierii sau a distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau a altor construcţii,
în care se aflau bunurile respective;
e. pierderii sau dispariţiei bunurilor asigurate, cauzate direct de riscuri
asigurate;
f. prăbuşirii clădirilor sau a altor construcţii, în care se aflau bunurile
asigurate, precum şi a izbirii lor de către un vehicul.
Riscuri neasigurate. Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile
prevăzute în condiţiile generale de asigurare, precum şi în situaţiile următoare, pentru:
a. pagubele produse numai de fermentaţie, oxidare, căldură, afumare, pătare ori
pârlire, provenite dintr-o sursă normală de căldură;
b. pagubele produse instalaţiilor electrice numai prin acţiunea curentului
electric dacă aceasta nu este urmată de incendiu;
c. pagubele produse aparatelor electrice numai prin acţiunea curentului electric,
dacă aceasta nu este urmată de incendiu;
d. pagubele produse bunurilor puse la căldură sau la foc pentru prelucrare.
Sumele asigurate se stabilesc, în funcţie de cererea asiguratului, în moduri
diferite:
a. separat pentru fiecare clădire sau altă construcţie (depozite, ateliere, etc.),
precum şi pentru fiecare obiect de muzeu sau de expoziţie etc.;
 17

b. pentru mijloacele fixe (altele decât clădiri şi construcţii) şi elemente

materiale ale mijloacelor circulante; suma asigurată se poate stabili:
• global pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de
prime, aflate în clădiri sau construcţii;
• separat pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri din aceeaşi grupă
prevăzute în tariful de prime, aflate în clădiri sau în alte construcţii.
Primele de asigurare sunt stabilite pe baza unor cote de prima diferenţiate
după mai multe criterii:
• pe tipuri de localităţi, adică municipii şi oraşe, inclusiv localităţile componente
ale acestora, şi respectiv comune, inclusiv comunele subordonate şi satele
aparţinătoare municipiilor şi oraşelor;
• pe grupuri de bunuri, adică în funcţie de felul bunurilor cuprinse în grupă, spre
exemplu: locuinţe, birouri, dependinţe, clădiri în curs de construcţie ş.a.; magazine şi
depozite de mărfuri, materiale şi altele asemănătoare; ateliere şi alte activităţi cu scop
lucrativ; instituţii culturale.
La magazine, depozite, ateliere şi alte activităţi cu scop lucrativ, primele se mai
diferenţiază în funcţie de natura produselor depozitate ori folosite în procesul de
producţie: daca acestea sunt sau nu combustibile, inflamabile sau uşor inflamabile;
• după cum bunurile reprezintă clădiri, alte construcţii (inclusiv instalaţiile fixe
aferente) sau conţinutul acestora (mijloace fixe, mijloace circulante).
Pentru platforme industriale, combinate, uzine etc., acceptarea contractării
asigurării se face pe baza inspecţiei de risc, din care rezultă20:
a. unitatea care solicită asigurarea şi obiectivul activităţii acesteia;
b. suma pentru care se solicită asigurarea, separat pentru clădiri şi alte
construcţii; respectiv pentru conţinutul acestora (mijloace fixe şi mijloace circulante
materiale);
c. investigaţii şi constatări, îndeosebi în legătură cu: obiectul activităţii; felul
materialelor din care sunt executate clădirile sau alte construcţii; felul materiilor
prime, materialelor şi combustibilului care se folosesc în procesul de producţie;
tehnologiile utilizate care pot agrava riscurile asigurate (incendiu, explozie etc.);
dotarea cu instalaţii şi echipamente de alarmare şi de stingere a incendiilor şi dacă
acestea funcţionează corespunzător; iminenţa producerii unor riscuri în funcţie de
amplasamentul unităţii (de exemplu, în apropierea unor surse de incendiu sau de
explozie ori a unor râuri cu frecvenţă a revărsărilor; în zone afectate de alunecări sau
prăbuşire de teren );
d. date statistice în legătură cu cuantumul pagubelor produse în ultimii ani şi cu
cauzele acestora;
e. aprecieri asupra riscului şi propuneri.

20
Văcărel I., Bercea F. – op. cit. pag. 209
 18

2.3 Asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului

lor pe baza poliţei de incendiu

2.3.1 Poliţa pentru riscuri civile

Obiectul asigurării. În această asigurare sunt cuprinse următoarele categorii de
bunuri:
• clădirile (lucrările edilitare, inclusiv instalaţiile imobile în serviciul clădirii
asigurate, dependinţele, împrejmuirile şi cotele - părţi din imobile care constituie
proprietate comună);
• bunuri casnice, conţinutul cabinetelor profesionale şi al birourilor
(mobilier şi alte dotări, tablouri şi obiecte de artă, aparatele electrice şi electronice de
uz casnic şi de birou, îmbrăcăminte, cărţi, utilaje şi alte bunuri pentru birou sau
cabinete profesionale, alte bunuri ).
Riscuri asigurate. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru daunele directe şi
materiale cauzate bunurilor asigurate de incendii, precum şi suplimentar pentru cele
provocate de:
a. stricăciuni pricinuite prin măsurile autorităţilor în scopul de a împiedica sau
de a opri incendiul;
b. explozive, care nu a fost provocata de dispozitive explozive;
c. trăsnet;
d. căderea aparatelor de zbor şi a vehiculelor spaţiale, a părţilor acestora şi a
obiectelor transportate de acestea ;
e. lovirea de către vehicule rutiere;
f. fum, gaz sau vapori;
g. alte asemenea riscuri.
Asigurătorul mai acoperă, în anumite limite, cheltuielile de demolare, evacuare
şi transport ale resturilor materiale de pe urma producerii evenimentului asigurat. La
cererea expresă a asiguratului, în poliţa de asigurare de incendiu mai pot fi incluse, cu
plata prealabilă a primei suplimentare corespunzătoare, şi alte riscuri. Astfel,
asigurătorul se angajează să acopere daunele materiale şi directe suferite de asigurat,
cauzate de:
a. cutremur;
b. inundaţii şi aluviuni;
c. fenomene atmosferice (uragan, vijelie, furtună, grindină, tromba de aer );
d. prăbuşirea sau alunecarea terenului;
e. greutatea stratului de zăpadă;
f. avarii la instalaţiile de apă;
g. grindină;
h. eventuale alte riscuri.
Plata despăgubirii se efectuează după scăderea prealabilă, pentru fiecare
eveniment asigurat, a unui anumit cuantum din suma asigurată, care rămâne în sarcina
asiguratului (franşiza).
 19

2.3.2 Poliţa pentru riscuri comerciale si industriale

Obiectul asigurării. Sunt primite în asigurare următoarele categorii de bunuri:
• Clădirile (construcţiile edilitare, localurile cu destinaţie industrială şi
comercială, birourile, locuinţele etc.; instalaţiile fixe în serviciul clădirilor: igienico-
sanitare, de încălzire şi condiţionare a localurilor, lifturi, instalaţii de iluminat,
împrejmuirile etc. )
• toate categoriile de mijloace fixe folosite de unităţile care produc ori
comercializează bunuri si servicii, precum şi elementele materiale ale mijloacelor
circulante aflate în dotarea acestora.
Riscuri asigurate. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru daunele directe şi
materiale cauzate bunurilor asigurate de incendiu precum şi suplimentar pentru
daunele provocate de evenimentele enumerate la riscurile civile.
În poliţa de asigurare mai pot fi inserate clauze speciale, vizând cuprinderea şi
a altor riscuri, cu plata prealabilă a primei suplimentare corespunzătoare. În această
categorie, pe lângă pagubele provocate bunurilor asigurate de: cutremur, inundaţii şi
aluviuni, grindină, mai intră: cheltuielile de demolare şi evacuare, daunele indirecte,
fenomenele electrice, mărfurile în refrigerare, unda sonică, erupţiile vulcanice şi alte
riscuri agreate de asigurător.
Suma asigurată la asigurările de incendiu pentru riscuri comerciale şi
industriale poate avea la baza stabilirii sale: valoarea reala a bunurilor, valoarea de
înlocuire a bunurilor, valoarea contabila a bunurilor, valoarea agreata a bunurilor. De
regulă, suma asigurată se stabileşte pe baza valorii reale a bunurilor:
- pentru mijloace fixe şi obiecte de inventar - diferenţa între valoarea de
înlocuire şi uzură;
- pentru stocuri, după caz - preţul de cost, de producţie sau de achiziţie;
- în cazul valorilor:
• pentru bani numerar - valoarea nominală;
• pentru metale preţioase neprelucrate, bunuri din metale preţioase,
bijuterii, perle, pietre preţioase - preţul pieţei calculat pe baza de cataloage sau
expertiză;
- pentru cheltuielile necesare curăţării locului in caz de daună - tariful de piaţă
al unor asemenea lucrări.
***
În condiţiile de asigurare ale asigurărilor de clădiri şi conţinut oferite de
asigurători pot fi cuprinse şi alte bunuri şi riscuri specifice, ca21:
• boom-ul sonic produs de o aeronavă în zbor;
• greva, revolta, tulburările civile;
• vandalismul - distrugerea sau deteriorarea nejustificată a unor bunuri de către
persoane sau grupuri de persoane;
• daunele produse de apa din conducte sau de acea cursă în mod accidental din
sprinklere;
• echipamentele portabile utilizate in afara locaţiei asigurate;
• bunuri păstrate în incinte frigorifice;

21
Badea, D.G.(coord. )- Manualul agentului de asigurări, Ed. Economică, Bucureşti, 2008
 20

• terorism - pentru daunele provocate de persoane care iau parte la acte de

terorism sau de acţiunea autorităţilor legale pentru suprimarea sau limitarea
consecinţelor actelor de terorism.

2.4. Asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru

avarii accidentale

A. Caracteristici generale
Această formă de asigurare face parte din categoria asigurărilor tehnice în care
mai sunt incluse:
• asigurarea clădirilor şi a conţinutului lor;
• asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj;
• asigurarea echipamentelor electronice.
Ea poate fi regăsită în oferta diferiţilor asigurători cu denumiri diferite
(asigurarea de avarii accidentale; asigurarea echipamentelor şi utilajelor) şi cu un
conţinut specific al condiţiilor de asigurare privind bunurile şi riscurile asigurate,
stabilirea sumelor asigurate şi a primelor, etc.
Asigurările de avarii accidentale pot face parte dintr-un pachet de asigurări, între
care se întâlnesc asigurări de incendiu, asigurări de echipamente electronice, asigurări
de întrerupere ale afacerilor, asigurări de răspundere civilă, specifice mediului
industrial. 22
Asigurările de avarii accidentale şi cele de incendiu pentru clădiri şi conţinut se
completează reciproc. Astfel, în ce priveşte riscul de incendiu, la asigurarea de avarii
accidentale este acoperit incendiul provenit din interiorul maşinii asigurate, dar nu şi
cel provenit din afara ei, pe când la asigurarea de incendiu este acoperit incendiul
provenit din afara maşinii, cel declanşat în interiorul maşinii asigurate fiind exclus. De
asemenea, de regulă explozia boilerelor şi vaselor sub presiune este exclusă din poliţa
de incendiu, iar în contractul de avarii accidentale poate fi asigurată printr-o clauză
specială.
Exemplificăm cu două variante de contracte de avarii accidentale.

B. Asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru

avarii accidentale
Asigurarea are ca obiect bunurile menţionate, aflate în incinta persoanelor
juridice asigurate sau aflate la domiciliul asiguratului.
Riscurile asigurate acoperă pagube produse în mod subit şi cu caracter
accidental şi sunt grupate în două categorii:
§ ruperi sau deformări în timpul funcţionării, ciocniri sau izbiri cu alte corpuri,
explozie, lipsa apei în cazane sau recipiente, efectul unor substanţe chimice, acţiunea
curentului electric, scurt-circuit, supratensiune, supraintensitate, formarea de arcuri
voltaice, inducţie, trăsnet, cutremur de pământ, furtună, uragan, ploaie torenţială,
îngheţ sau depunere de gheaţă, prăbuşire sau alunecare de teren, revărsare de apă ca
urmare a spargerii conductelor sau ventilelor, grindină, căderea pe maşini, utilaje sau

22
Badea, D. G. (coord.) - op. cit., p. 223
 21

instalaţii a unor corpuri, greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă şi avalanşe de

zăpadă;
§ defecte de construcţie, de materiale, de turnare sau de montare.

Riscurile neasigurate (excluse) vizează:

§ pagube produse în mod lent şi numai prin uzura şi întrebuinţarea bunurilor
asigurate, cum sunt cele produse de eroziune, coroziune, piatra de pe cazane, etc.;
§ pagube produse de inundaţii, incendiu, furt sau cele apărute ca urmare a
măsurilor de stingere sau de dărâmare din timpul incendiului sau după acesta.
Sumele asigurate se stabilesc separat pentru fiecare maşină, utilaj sau instalaţie.
Primele de asigurare sunt diferenţiate pe grupe de bunuri ori după felul
bunurilor din grupă, iar pentru unele bunuri, şi după ramura sau subramura în care
lucrează.

C. Asigurarea echipamentelor şi utilajelor

Obiectul asigurării îl constituie:
- maşini, maşini-unelte, utilaje, agregate, motoare, instalaţii sau linii
tehnologice, alte bunuri asimilate acestora cu condiţia ca la încheierea asigurării, să
fie operaţionale;
- bunurile de rezervă, din categoria celor prevăzute mai sus, care au trecut
probele (testele) de punere în funcţiune, bunuri care prin întrebuinţarea lor sunt
transportabile;
- fundaţiile bunurilor care fac obiectul asigurării;
- cheltuieli, ca extensie la asigurarea bunurilor: taxe vamale, accize şi alte
cheltuieli legate de importul unui bun sau a unor părţi ale acestuia; cheltuieli de
transport efectuate cu reparaţia părţilor avariate, procurarea unui nou bun sau a unor
părţi ale acestuia;
- cheltuieli, ca extensie la asigurarea bunurilor:
• de proiectare;
• de curăţare a locului ca urmare a producerii riscurilor asigurate;
• legate de intervenţia unităţilor specializate sau de folosirea de utilaje
speciale în cazul producerii riscurilor asigurate, dacă asiguratul este obligat la plata
acestora.
Riscuri asigurate:
§ accidente de muncă fortuite, cum ar fi reglarea defectuoasă a maşinilor,
aruncarea în timpul funcţionării a unor părţi componente, defecţiuni sau erori de
funcţionare a dispozitivelor de protecţie, pătrunderea accidentală de obiecte străine în
corpul maşinii;
§ dezmembrare datorată forţei centrifuge;
§ lipsa accidentală a apei în boilere sau în recipienţii sub presiune;
§ suprapresiune, cu excepţia pagubelor produse de suprapresiunea cauzată de
explozie, trăsnet, incendiu, intervenţia pentru stingerea incendiului, operaţiuni
ulterioare de demolare, demontare şi curăţare a zonei, ori implozie;
§ scurtcircuit, supratensiune, suprasarcină, formarea de arcuri voltaice, inducţie,
cu excepţia cazurilor când se datorează circumstanţelor excluse mai sus;
§ defecte sau greşeli de proiectare ori de fabricaţie, defecte ale materialului,
erori de montare sau instalare;
§ furtună, îngheţ, greutatea stratului de zăpadă şi/sau a gheţii.
 22

Suma asigurată poate fi stabilită pe baza valorii din nou sau a celei rămase a
bunurilor, cazuri în care mărimea despăgubirii se stabileşte diferenţiat:
a. pentru bunurile asigurate la valoarea din nou:
• în caz de daună totală – suma asigurată din poliţă;
• în caz de daună parţială – costul la data daunei al reparaţiilor, refacerii,
restaurării, recondiţionării sau înlocuirii părţilor avariate sau distruse, operaţiuni
necesare pentru readucerea bunului avariat sau distrus la starea anterioară producerii
riscului asigurat dar fără a depăşi suma asigurată din poliţă.
b. pentru bunurile asigurate la valoarea rămasă:
• în caz de daună totală – suma asigurată din poliţă;
• în caz de daună parţială – costul la data daunei a reparaţiilor, refacerii,
restaurării, recondiţionării sau înlocuirii părţilor avariate sau distruse, operaţiuni
necesare pentru readucerea bunului avariat sau distrus la starea anterioară producerii
riscului asigurat, la care se aplică coeficientul de uzură, dar fără a depăşi suma
asigurată din poliţă.

2.5. Asigurarea lucrărilor de construcţii – montaj

A. Caracteristici generale
Acest tip de asigurare are în vedere activitatea de constucţii-montaj şi cuprinde,
de regulă, două secţiuni: o asigurare de bunuri şi o asigurare de răspundere civilă a
constructorului, dar poate conţine şi o a treia componentă, similară cu asigurarea
pierderii de profit de la asigurarea de întrerupere a afacerilor (business interruption).
În România, sunt oferite numai primele două componente.
Lucrările de construcţii care pot face obiectul asigurării se referă atât la clădiri,
cât şi la:
• poduri, viaducte;
• drumuri, căi ferate, şosele, piste de aeroport;
• tunele, puţuri;
• conducte;
• baraje;
• canale de irigaţii, îmbunătăţiri funciare;
• construcţii civile speciale (rezervoare, coşuri de fum, silozuri, ş.a.);
• lucrări de coastă şi marine;
• lucrări de organizare de şantier, etc.
Lucrările de construcţii pot fi noi sau intervenţii la lucrări deja existente
(modernizare, transformare, restaurare, consolidare).
Lucrările de montaj ce fac obiectul asigurării pot fi:
v montarea unor echipamente, maşini, utilaje industriale;
v sisteme de transport şi de trafic;
v instalaţii pentru clădiri (electrice, sanitare, ş.a.);
v sisteme de telecomunicaţii, etc.
Calitatea de asigurat o pot avea toţi cei care contribuie direct la realizarea
lucrării de construcţii-montaj: beneficiarul lucrării, antreprenorii, subantreprenorii,
furnizorii echipamentelor, utilajelor şi instalaţiilor (pentru lucrări de montaj).
Perioada de asigurare. Asigurarea de construcţii-montaj nu are o durată anuală,
spre deosebire de alte asigurări de bunuri. Acest tip de contract se încheie pentru
 23

perioada de executare a lucrărilor, până la predarea către beneficiar, cât şi pentru

perioada de garanţie. În cazul întârzierii lucrărilor, perioada de asigurare se poate
extinde la cererea asiguratului, cu plata unei prime suplimentare.

B. Asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a

răspunderii constructorului
Asiguraţii sunt societăţi comerciale având ca obiect activitatea de construcţii-
montaj. La cererea asiguratului, în asigurare poate fi inclus, în calitate de coasigurat,
şi beneficiarul obiectivului de construcţii.
Asigurarea include, ca secţiuni distincte o asigurare de bunuri şi o asigurare de
răspundere civilă.

1. Asigurarea de bunuri.

Obiectul asigurării. În această asigurare de bunuri se cuprind:

• bunurile încorporate în obiectivul de construcţii-montaj în curs de execuţie;
• materialele aduse pe şantier şi care urmează a fi încorporate în lucrare sau a
servi la executarea acesteia;
• instalaţiile şi echipamentele de construcţie;
• maşinile de construcţie;
• cheltuielile de curăţare a terenului sau de înlăturare a resturilor rămase în urma
unei pagube cuprinde în asigurare.
În afara acestor bunuri mai pot fi cuprinse:
• cheltuielile făcute cu transportul maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, materialelor
şi a altor bunuri de la furnizori până la şantierul de construcţii-montaj, dacă acestea nu
au fost incluse în asigurarea de transport;
• diferenţele de tarif pentru transportul aerian sau expres al unor bunuri;
• taxele vamale, taxele de timbru şi alte taxe legale;
• cheltuielile pentru muncă suplimentară, muncă de noapte ori în zile de
sărbători legale;
• cheltuielile făcute ca urmare a creşterii preţurilor şi a salariilor peste cele luate
în calcul la întocmirea devizului.
Riscuri asigurate. Se acordă despăgubiri pentru:
§ pagube materiale cauzate bunurilor de: incendiu, trăsnet, furtună, uragan,
grindină, ploaie torenţială, inundaţie, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de
teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă, avalanşe de zăpadă, căderea pe
clădiri sau alte construcţii a unor corpuri, accidente ale mijloacelor de transport în
timpul transportului materialelor asigurate de la depozitele şantierului la locul
construcţiei-montajului, inclusiv în timpul operaţiunilor de încărcare sau descărcare,
furt prin efracţia depozitelor, dispariţia unor echipamente, materiale, scule sau alte
bunuri cauzate direct de riscuri asigurate;
§ cheltuielile de curăţare a locului sau de înlăturare a resturilor rămase în urma
producerii unui eveniment asigurat;
§ sumele datorate cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată, pentru
prejudicii de care răspunde în baza legii;
§ pagubele materiale cauzate construcţiei-montajului, după predare către
beneficiar, în timpul perioadei de garanţie.
Se mai acordă despăgubiri şi pentru:
 24

• cheltuielile necesare şi economicoase făcute pentru salvarea şi conservarea

bunurilor asigurate, micşorarea pagubelor, prevenirea extinderii pagubelor;
• cheltuielile făcute de asigurat în scopul respingerii sau reducerii pretenţiilor la
despăgubiri ori în scopul formulării pretenţiilor faţă de terţi;
• cheltuielile de demontare şi montare, făcute ca urmare a unei pagube cuprinse
în asigurare.
Riscuri neasigurate. Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele cauzate de:
v penalizări datorate ca urmare a nerespectării de către asigurat a termenelor
de execuţie sau a altor obligaţii contractuale, precum şi pentru defectele de aspect sau
de finisare, chiar dacă acestea sunt provocate de o pagubă cuprinsă în asigurare;
v amenzi de orice fel şi cheltuieli penale;
v grindină, ploaie torenţială sau inundaţie, la materialele depozitate sub cerul
liber;
v dispariţia unor bunuri, dacă aceasta a fost constatată numai cu prilejul unor
inventarieri periodice;
v război declarat sau nedeclarat, război civil, insurecţie, rebeliune, revoluţie,
acţiuni ostile sau războinice, în timp de pace sau de război, greve, tulburări civile, etc.;
v confiscarea sau distrugerea bunurilor pe baza regulilor de carantină sau
vamale;
v acţiuni de contrabandă, transport ilegal, import ilegal;
v încetarea sau întreruperea construcţiei-montajului;
v influenţe directe sau indirecte ale exploziei nucleare, ale radiaţiilor sau
infectării radioactive, ca urmare a folosirii energiei atomice sau a materialelor
fisionabile.
Nu se acorda despăgubiri nici pentru:
v excluderi generale, ca urmare a intenţiei sau culpei grave a unui membru din
conducerea organizaţiei asigurate sau a unui reprezentant legal al acesteia şi pagubele
indirecte, chiar dacă se datorează unui eveniment asigurat;
v pagubele pricinuite unor instalaţii subterane (cabluri electrice, conducte de
apă, petrol sau gaze, lucrări de drenaj şi altele asemănătoare, existente în perimetrul
şantierului sau în imediata lui vecinătate) etc.

2. Asigurarea de răspundere civilă

Obiectul asigurării este răspunderea constructorului pentru vătămări corporale

suferite de terţi, precum şi pentru pagube materiale pricinuite terţilor.
Riscuri asigurate. Asigurătorul despăgubeşte asiguratul pentru prejudiciile de
care acesta este răspunzător faţă de terţe persoane şi pentru care trebuie să plătească
sume cu titlu de dezdăunare, ca urmare a:
• vătămării corporale accidentale sau îmbolnăvirii (urmate sau nu de deces);
• pierderii sau avarierii accidentale a bunurilor acestora întâmplate în perioada
de valabilitate a contractului în legătură cu construcţia asigurată, pe şantier sau în
imediata sa vecinătate.
Asigurătorul acordă despăgubiri şi pentru cheltuielile de judecată pe care
asiguratul trebuie să le plătească reclamantului.
Riscuri neasigurate. Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
• pagubele care se situează sub limita franşizei prevăzute în contract;
• cheltuielile pentru refacerea, repararea sau înlocuirea bunurilor cuprinse în
asigurare;
 25

• răspunderea decurgând din vătămări corporale sau îmbolnăviri ale salariaţilor

constructorului sau beneficiarului, etc.
Suma asigurată. Asigurarea se încheie pentru suma declarată de asigurat,
exprimată în lei sau în valuta prevăzută în contractul de construcţii-montaj.
Suma asigurată reprezintă:
§ pentru pagubele materiale – valoarea totală a contractului de construcţii-
montaj, plus valoarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, materialelor şi a altor bunuri
folosite la executarea acestuia. La cererea asiguratului, această valoare poate fi
suplimentată cu o anumită sumă reprezentând celelalte cheltuieli cuprinse în asigurare
(de transport, taxe vamale) menţionate deja;
§ pentru răspunderea civilă legală a asiguratului faţă de terţi – o sumă apreciată
de acesta, în funcţie de: natura lucrării de construcţii-montaj pe care o execută,
numărul de lucrători, maşinile şi utilajele folosite, precum şi de alte elemente utile.
Dacă lucrarea se execută în străinătate, se va ţine seama de legislaţia şi uzanţele în
materie din ţara respectivă.
Durata asigurării. Asigurarea se încheie pe durata executării lucrărilor de
construcţii-montaj, până la predarea definitivă a obiectului către beneficiar, pe bază de
proces verbal de recepţie, precum şi pe perioada de garanţie.
Primele de asigurare se plătesc în lei sau în valută, anticipat pe toata durata
asigurării prevăzută în contractul de asigurare. În cazul asigurărilor cu o durată de
peste şase luni, la cererea asiguratului, plata primelor poate să fie eşalonată în rate.
În caz de prelungire a perioadei de construcţii-montaj peste termenul convenit,
la cererea asiguratului, durata asigurării de prelungeşte cu plata unei prime
suplimentare. În caz de scurtare a perioadei de construcţii-montaj, asigurătorul
restituie o parte din prima încasată.
Răspunderea asigurătorului începe din momentul deschiderii şantierului de
construcţii-montaj, respectiv de la aducerea pe şantier a primului lot de utilaje, sau
alte bunuri, şi încetează la data predării către beneficiar a obiectivului (pe bază de
proces verbal sau recepţie definitivă) sau a unor părţi sau faze de lucrare, potrivit
graficelor de execuţie, respectiv la expirarea perioadei de garanţie.

2.6. Asigurarea echipamentelor electronice

Şi acest tip de contract de asigurare face parte din categoria asigurărilor tehnice
şi se adresează persoanelor juridice. El poate fi încheiat în mod separat sau în cadrul
unor pachete de asigurări care cuprind şi alte asigurări de bunuri precum şi asigurări
din alte ramuri (răspundere civilă, persoane). Astfel, pe piaţa românească se oferă un
produs de asigurare destinat să acopere nevoile de asigurare ale întreprinderilor mici
şi mijlocii care conţine:
• asigurarea de incendiu şi alte calamităţi;
• asigurarea maşinilor pentru avarii accidentale;
• asigurarea echipamentelor electronice;
• asigurarea pierderilor financiare ca urmare a întreruperii activităţii;
• asigurarea bunurilor pe timpul transportului;
• asigurarea numerarului pe timpul transportului;
• asigurarea răspunderii civile faţă de terţi;
• asigurarea de accidente a angajaţilor.
 26

Evoluţia pe plan mondial a asigurărilor de echipamente electronice a urmat

evoluţia electronicii, a produselor sale specifice, respectiv a nevoii de asigurare23.
Acoperirea tradiţională a echipamentelor electronice face distincţia între asigurarea
computerelor şi cea a altor echipamente electronice. Experienţa a arătat că diferitele
clase de echipamente electronice sunt supuse unor grade diferite de risc şi chiar unor
riscuri diferite. Astfel:
• calculatoarele portabile (laptop, PDA etc.) care funcţionează într-un mediu în
continuă schimbare sunt supuse unor riscuri mai mari decât serverele sau
calculatoarele de birou;
• în domeniul echipamentelor de radio sau TV, cele mobile (de transmisie prin
satelit, antene) şi în special echipamentele din carele de transmisie sunt mai expuse la
riscuri decât echipamentele din studiouri etc.
Asemenea fenomene ridică probleme specifice în dimensionarea riscurilor,
respectiv a primelor de asigurare.
Pe de altă parte, asigurarea echipamentelor electronice acoperea iniţial numai
pagubele materiale suferite de aceste echipamente. De-abia ulterior contractele au
prevăzut extensii ale acoperirii pentru costuri adiţionale, pierderea de date şi de
suporturi date, costuri de transport. În plus, pot fi acoperite riscuri apărute în condiţiile
dezvoltării Internet-ului, cum sunt pagubele generate de:
• viruşii informatici;24
• pătrunderea neautorizată în sisteme informatice (hackers);
• orice fel de fraudă informatică,
tendinţa pe plan mondial fiind aceea de a oferi poliţe-pachet cuprinzând toate aceste
riscuri specifice.
În practica internaţională, acest tip de contract are trei componente (secţiuni).
Prima secţiune acoperă orice daune materiale cu excepţia celor excluse, produse pe
durata asigurării. În cadrul celei de a doua secţiuni sunt acoperite daunele suferite de
suporturile de date, iar în ultima secţiune se acoperă cheltuielile făcute de asigurat în
scopul evitării sau micşorării prejudiciilor financiare cauzate de întreruperea folosirii
echipamentelor electronice . Secţiunile a doua şi a treia nu pot face obiectul unor
contracte distincte ci însoţesc secţiunea I-a.
Pe piaţa românească de asigurare este oferită în special prima secţiune a
contractului, de aceea vom aborda în continuare acest tip de contract.

Obiectul asigurării îl constituie echipamentele electronice care au, drept

caracteristici comune:25
 sunt realizate din componente electronice (cipuri, tranzistori, etc);
 scopul utilizării lor nu este realizarea mişcării (activităţi fizice) ci mai ales
calculul, măsurarea, prelucrarea datelor, transferul de informaţie, testarea.
Clasele principale ale echipamentelor electronice care pot fac obiectul asigurării
sunt :
• echipamente de prelucrare de date şi birotică dintre care calculatoare
personale, laptopuri, echipamente periferice, automate bancare (ATM);
• echipamente de comunicaţie şi radio printre care cele de telefonie fixe şi
mobile, sisteme de antene, staţii radio, sisteme de navigaţie;

23
*** - Electronic equipment – Understanding the risks in electronic equipment insurance, SwissRe,
www.swissre.com
24
Insurance and reinsurance of data losses caused by computer viruses, CEA, 2003, www.cea.assur.org
25
Badea, D.G.(coord.) – op.cit, p. 266
 27

• echipamente medicale (echipamente cu raze X, de tomografie pe calculator,

aparatură pentru dializă ,etc.);
• echipamente pentru grafică (sisteme de compunere a culorilor, unităţi de
tipărire cu laser, ş.a.);
• echipamente de radiodifuziune şi televiziune dintre care cele din studiouri
radio şi TV, camere de luat vederi;
• echipamentele de alarmă, testare, măsurare, automatizare;
• alte echipamente, cum sunt cele de alimentare cu energie, simulatoarele de
zbor sau navigaţie, reclame luminoase, etc.
Bunurile care nu sunt asigurate în asigurarea echipamentelor electronice sunt
din următoarele categorii:
• echipamente cu utilizare privată (televizoare ,frigidere, etc. personale);
• echipamente electronice pentru distracţii (cele din discoteci, ş.a.);
• instrumente muzicale electronice;
• piesele şi materialele supuse unei uzuri accentuate şi înlocuirilor repetate
(consumabile, materiale auxiliare).
Asigurătorii pot selecta din această gamă anumite bunuri în vederea asigurării.
De exemplu, unul dintre contractele de asigurare a echipamentelor electronice oferite
pe piaţa românească are drept obiect al asigurării:
• tehnica de calcul şi birotică: calculatoare, imprimante, faxuri, copiatoare,
echipament didactic şi de prezentare, birouri complet echipate;
• telecomunicaţii: centrale telefonice, telex, staţii radio, sisteme de localizare
personal, sisteme radar, staţii de satelit, antene parabolice;
• medicină: aparate cu raze X, aparatură de laborator, computer tomograf,
endoscoape, echipamente cu ultrasunete, medicină dentară;
• transmisie radio/TV: echipamente pentru studiouri radio/TV, de înregistrări,
TV şi video, sisteme electroacustice;
• automatizări, măsură şi control, testare, avertizare/alarmare;
• instalaţii şi echipamente speciale din alte domenii.

Riscurile asigurate sunt cele care provoacă daune materiale şi care pot avea ca
sursă:
§ activitatea umană (neglijenţă, manipulare neadecvată, erori de operare, furt,
efracţie, tâlhărie);
§ focul, unde se încadrează incendiul, explozia, implozia, etc.;
§ apa, cu referire la apa de robinet, apa de inundaţie, apa de ploaie, umezire,
abur, etc.;
§ calamităţile naturale (vânt, furtună, grindină, avalanşă, alunecare de teren);
Riscul de cutremur poate fi cuprins în asigurarea de bază sau se poate acoperi
printr-o clauză adiţională.
§ tehnologia, caz în care sunt acoperite daune cauzate de construcţia
defectuoasă, erori de proiectare, erori de producţie, supratensiune, ş.a.;
Astfel, în cadrul contractului menţionat de asigurare a echipamentelor
electronice, practicat pe piaţa românească, riscurile asigurate sunt:
• avarie sau distrugere astfel încât obiectul să nu îşi mai poată îndeplini
funcţiunile;
• pierdere prin furt sau jaf;
• riscuri specifice echipamentelor electronice cauzate de :
 28

Ø eroare umană/alte cauze: neglijenţa, neinstruire necorespunzătoare,

erori în operare, daune intenţionate provocate de terţi, rea intenţie constatată;
Ø incendiu: cu sau fără flacără, orice fel de explozii, implozii, trăsnet,
prăbuşirea unui obiect/artefact aflat în zbor, precum şi pagube apărute ca urmare a
operaţiilor de stingere a incendiilor, demolare, curăţare şi eliberare a spaţiilor în caz
de incendiu;
Ø apa: provenind din conducte, canalizare/ape uzate, maree, revărsări,
inundaţie, infiltraţii, apa din pânza freatică, apa de ploaie, coroziune, abur, îngheţ,
deplasare de sloiuri sau gheaţă, umezeală datorată apei sau altor lichide;
Ø fenomene ale naturii: cutremur, furtună, vijelie, grindină, avalanşe,
cădere de pietre, calamităţi, alte fenomene naturale;
Ø tehnologie: erori de construcţie, defecte de material, defecte de
fabricaţie – toate numai ca o cauză a unei pierderi acoperite în cadrul poliţei;
supratensiuni, inducţie, pagube prin efectul indirect al fulgerului.
Riscurile excluse (neasigurate) sunt cele care apar şi în alte contracte de
asigurări de bunuri – riscuri de război, riscuri de grevă, riscuri nucleare, daune
indirecte – dar şi unele specifice. Unele dintre riscurile excluse pot fi asigurate prin
clauze adiţionale (grevă, revoltă, tulburări civile; sabotaj; cutremur de pământ).
Suma asigurată solicitată de asigurat reprezintă de regulă valoarea de înlocuire
a bunurilor şi se stabileşte separat pentru fiecare bun asigurat, sau pe clase de obiecte
similare. În cazul sistemelor de echipamente se va stabili o sumă asigurată globală.
Ca şi la celelalte asigurări de bunuri, în caz de daună suma asigurată se
diminuează cu suma plătită ca despăgubire, dar se poate reîntregi, la cerere, cu plata
unui supliment de primă. De asemenea, suma asigurată se poate actualiza pe parcursul
duratei asigurării, fie prin modificarea contractului, la cererea asiguratului, fie printr-o
clauză specială de actualizare automată care acţionează prin comunicarea de către
asigurat a bunurilor nou achiziţionate.
Durata asigurării este de 1 an, dar se pot stabili şi perioade de asigurare mai
mici.
Răspunderea asigurătorului începe şi se termină la momentele cunoscute în
asigurările de bunuri. 26
Acoperirea standard din secţiunea a I-a a contractului de asigurare a
echipamentelor electronice poate fi completată de clauze adiţionale, referitoare la furt
în cazul echipamentelor portabile, extinderea teritorială la Europa sau la întreaga
lume.

2.7. Asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile

de furt prin efracţie şi acte de tâlhărie

Conţinutul contractelor de acest tip diferă de la o societate de asigurare la alta,

în funcţie de cei care sunt asiguraţi şi de bunurile cuprinse în asigurare.
Unii asigurători încheie contracte cu persoane fizice şi juridice pentru bunuri
aflate în locuinţe şi birouri, respectiv în locaţii de producţie, comercializare etc., cu
condiţii de asigurare diferite pentru cele două categorii de bunuri. Alţi asigurători
propun contracte numai pentru prima categorie de bunuri (poliţe pentru riscuri civile)
sau numai pentru bunurile din locaţii industriale şi comerciale – poliţe pentru riscuri
comerciale şi industriale.

26
A se vedea subcap. 1.1.
 29

Unii asigurători oferă contracte distincte privind asigurarea bunurilor

susceptibile a fi sustrase prin furt sau tâlhărie, alţii includ aceste riscuri în alte
contracte (de ex. privind asigurarea clădirilor şi conţinutului) sub forma unor clauze
suplimentare, cu plata primelor corespunzătoare.

2.7.1. Asigurarea de furt pentru locuinţe şi birouri

Obiectul asigurării îl constituie bunurile aflate în locuinţe şi birouri, grupate
astfel:
1. mobilă, tablouri şi obiecte de artă, colecţii, argintărie, bunuri şi aparate
electrocasnice de uz casnic şi personal, inclusiv aparatură audio-video;
2. îmbrăcăminte, blănuri, cărţi, aparate de filmat şi fotografiat, bijuterii şi alte
obiecte preţioase;
3. alte bunuri de uz casnic şi personal (tapiserii, decoraţiuni interioare etc.);
4. ustensile, mobilier, documente de arhivă, precum şi alte bunuri necesare
pentru birouri particulare sau cabinete profesionale care comunică cu locuinţa;
5. bunurile din dependinţe, aflate în spaţii adiacente ce aparţin locuinţei.
Suma asigurată este cea solicitată de asigurat în funcţie de structura, valoarea
de înlocuire, starea de folosinţă a bunurilor şi alte criterii. Asigurătorul poate limita
cuantumul despăgubirii, în mai multe moduri: sub forma unei sume fixe pe obiect
(pentru bunuri din anumite grupe); a unui procent din suma asigurată pentru anumite
grupe de bunuri; sub forma unei sume maxime pentru totalitatea bunurilor sustrase la
producerea unui eveniment.
Riscuri asigurate. Se acordă despăgubiri pentru pagubele materiale şi directe
cauzate de pierderea sau deteriorarea bunurilor asigurate, aflate în interiorul locuinţei
(biroului) ca urmare a: furtului comis cu pătrundere în locuinţă; actelor de vandalism
şi daunelor produse cu ocazia furtului sau tâlhăriei.
Obligaţiile asiguratului. Pentru a putea beneficia de despăgubire, asiguratul
este obligat să ia o serie de măsuri vizând mijloacele de închidere şi protecţie a clădirii
/încăperilor în care se află bunurile asigurate; să informeze în termen util organele de
poliţie despre producerea evenimentului asigurat.

2.7.2. Asigurarea de furt şi tâlhărie pentru riscuri

comerciale şi industriale
Obiectul asigurării. Sunt cuprinse în asigurare bunurile aparţinând
persoanelor juridice pentru care există riscul să fie sustrase prin furt sau tâlhărie:
a) mărfuri, în care sunt cuprinse: produse finite, semifabricate, ambalaje,
materii prime etc., produse în curs de fabricaţie, materiale de consum ş.a. ;
b) utilaje, echipamente şi mobilier, ca: echipamente, maşini de birou, case de
marcat, mobilier, dulapuri blindate şi seifuri;
c) metale şi pietre preţioase, argint şi metale rare de uz industrial;
d) documente, registre, formulare, discuri şi benzi pentru sisteme electronice
de elaborare a datelor.
Asigurătorul limitează cuantumul despăgubirilor pentru unele categorii de
bunuri (de ex. documente) la un anumit procent din suma totală asigurată.
Riscuri asigurate. Sunt despăgubite daunele directe şi materiale, cauzate prin:
a) furt comis prin: spargerea mijloacelor de protecţie şi de închidere ;
spargerea zidurilor, pardoselilor şi plafoanelor localurilor; escaladare; utilizare de chei
 30

false; utilizarea de chei originale pierdute sau sustrase asiguratului, familiei sau
angajaţilor acestuia;
b) tâlhărie produsă în localurile de desfăşurare a activităţii;
c) acte de vandalism şi daune produse bunurilor asigurate, precum şi
localurilor ce conţin bunurile asigurate şi respectivelor mijloace de protecţie şi
închidere, cu ocazia furtului, tâlhăriei sau tentativei de comitere a acestora.
Ca şi în cazul contractului anterior, asiguratul trebuie să respecte obligaţiile
ce-i revin în ceea ce priveşte caracteristicile clădirii în care se află bunurile asigurate
şi folosirea mijloacelor de protecţie şi închidere adecvate.

2.7.3. Asigurarea de furt şi tâlhărie limitată la anumite

bunuri şi valori
Asigurarea se încheie cu persoanele juridice.
Obiectul asigurării. Se asigură:
A. bunurile sau alte valori (numerar, timbre poştale, fiscale etc., acţiuni,
obligaţiuni etc.) aflate în localul asiguratului, pentru riscul de furt prin efracţie sau
prin acte de tâlhărie ;
B. valorile, pentru riscul de furt sau acte de tâlhărie asupra curierilor.

A. Asigurarea bunurilor sau valorilor aflate în localul asiguratului

Obiectul asigurării. În această asigurare nu se cuprind următoarele categorii de
bunuri sau valori:
• mijloace fixe care prin volumul sau greutatea lor ori prin faptul că sunt
zidite nu sunt expuse furtului, precum şi animalele;
• bunuri ce se află în localuri situate în afara unei localităţi şi care nu au
paznic permanent ori nu sunt locuite în permanenţă;
• mărfurile (produsele) sau orice alte bunuri aflate în vitrine exterioare care
nu fac corp comun cu clădirea sau altă construcţie nominalizată în contractul de
asiguare;
• pietrele preţioase sau obiectele de platină, de aur şi valorile care nu sunt
păstrate în dulapuri de fier, cu excepţia cazurilor când acestea sunt expuse în muzee
sau expoziţii;
• bunurile sau valorile aflate în : gherete, chioşcuri, tonete, rulote sau altele
asemenea, indiferent de felul materialelor din care sunt executate.
Riscuri asigurate. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru:
§ pagubele produse prin furtul prin efracţie al bunurilor sau valorilor înscrise
în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, cu condiţia să fie
îndeplinite anumite măsuri de siguranţă şi pază, ca:
- uşile exterioare ale localului/încăperile, în care se află bunurile sau
valorile asigurate, să fie încuiate cu dispozitive de închidere;
- uşile exterioare ale localului/încăperile, în care se află bunurile sau
valorile asigurate, care au geamuri, să fie apărate cu obloane de lemn şi bare
de fier ori cu obloane de fier sau cu grilajr de fier încuiate;
- încăperile situate la parterul în care se află bunurile sau valorile asigurate
sau prin care se pătrunde la acestea, să aibă geamurile – la uşi şi la ferestre –
apărate cu obloane, bare de fier, grilaje, etc.;
- încăperile în care se află bunurile sau valorile asigurate, să fie prevăzute
cu sisteme de alarmă;
 31

§ pagubele produse prin spargerea sau deteriorarea – cu prilejul furtului sau

tentativei de furt prin efracţie – a pereţilor, acoperişului, tavanelor, uşilor, ferestrelor
şi duşumelelor la clădiri aparţinând asiguratului, precum şi a mobilierului ori a
sistemului de alarmă;
§ pagube produse prin furtul, prin acte de tâlhărie, al bunurilor sau valorilor
înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, dacă acestea
s-au săvârşit în localul menţionat în contract, prin violenţă sau ameninţări, în
condiţiile prevăzute de Codul Penal, asupra uneia sau mai multor persoane din
conducerea sau din serviciul asiguratului;
§ pagube produse bunurilor şi valorilor înscrise în contractul de asigurare,
aflate în localul prevăzut în contract, prin întrebuinţarea cheilor originale, însă numai
dacă acestea au fost obţinute prin acte de tâlhărie comise în condiţiile de mai sus, în
localul menţionat în contractul de asigurare.
Riscuri neasigurate. Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile
prevăzute în condiţiile generale şi nici pentru:
o pagubele săvârşite de orice angajat sau prepus al asiguratului;
o pagubele cauzate de furt simplu sau de furt cu întrebuinţare de chei fie
potrivite, fie originale, cu excepţia cazurilor menţionate mai sus.
Sumele asigurate se stabilesc după regulile generale, fie global pentru toate
bunurile (valorile) din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime, fie separat pe
fiecare bun sau pentru unele bunuri (valori) din aceeaşi grupă, iar pentru obiectele de
muzeu, expoziţie etc., separat pentru fiecare bun în parte.
Asiguraţii sunt obligaţi să ia măsurile de siguranţă şi de pază arătate mai sus.

B. Asigurarea valorilor pentru furt prin acte de tâlhărie asupra

curierilor.
Asigurătorul acordă despăgubiripentru pagubele produse prin furtul săvârşit
prin acte de violenţă sau ameninţări, în condiţiile prevăzute de Codul Penal, asupra
unuia sau a mai multor curieri din serviciul asiguratului, în exercitarea serviciului lor
de curieri.
Asigurarea se poate încheia fie cu indicarea fiecărui curier şi a sumelor la care
se face asigurarea pentru fiecare curier, fie numai cu indicarea numărului curierilor şi
a unei sume globale la care se face asigurarea.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri dacă organele de poliţie nu confirmă furtul
sau tentativa de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie ori dacă la acestea nu s-a
înregistrat o reclamaţie în legătură cu furtul sau cu tentativa de furt.
Primele de asigurare sunt diferenţiate în funcţie de locul unde se săvârşeşte
furtul şi de felul bunurilor sau valorilor.
Dacă contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă inferioară valorii
bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma
prevăzută în contract şi valoarea bunului la data producerii riscului asigurat.

***

Aceste tipuri de contracte sunt oferite de unii asigurători, cu denumiri diferite

(asigurarea banilor şi a valorilor; asigurarea valorilor; asigurarea banilor şi altor
valori) cuprinzând şi alte bunuri şi riscuri în afara celor menţionate. Prezentăm, în
sinteză, conţinutul unui asemenea contract, denumit Asigurarea banilor şi a
valorilor.
Obiectul asigurării îl constituie:
 32

§ banii şi/sau valorile (numerar, carduri, hârtii de valoare – cecuri de

călătorie, timbre poştale şi fiscale, bonuri valorice, abonamente şi tichete pentru
transportul în comun, bilete pentru spectacole – plicuri şi colete cu valoare declarată,
bijuterii, metale preţioase de toate tipurile şi formele şi/sau obiectele prelucrate din
acestea, pietre preţioase şi semi-preţioase, geme), în următoarele situaţii:
- pe timpul depozitării în seifuri, tezaure, containere, casete de valori,
bancomate şi alte asemenea, special amenajate şi omolagate;
- se află asupra operatorilor şi/sau casierilor în perioada de lucru cu
clienţii la ghişee;
- pe timpul transportului, pe rutele şi cu mijloacele de transport
convenite (auto, căi ferate, avion) ;
- pe timpul transportului prin curieri, casieri, încasatori şi distribuitori, în
exercitarea atribuţiilor lor.
§ Seifurile, tezaurele, containerele, casetele de valori, bancomatele şi altele
asemenea, destinate păstrării şi transportării banilor şi/sau valorilor.
Riscuri asigurate:
• furtul prin efracţie sau prin acte de tâlhărie ;
• incendiu, trăsnet, explozie, cădere de corpuri pe clădiri sau mijloace de
transport, cutremur, inundaţie, prăbuşire/alunecare de teren, avalanşă, furtună, uragan,
vandalism, terorism şi accidente ale mijloacelor de transport.

2.8. Asigurarea bunurilor casabile

2.8.1. Caracteristici generale

Bunurile casabile care fac obiectul asigurării sunt fie părţi ale clădirilor
(geamuri, vitrine) fie constituie bunuri conţinute în clădiri.
In categoria bunurilor casabile pot fi cuprinse : geamuri, inclusiv perdele de
sticlă; oglinzi; lămpi electrice; obiecte sanitare din materiale casabile; lucrări de artă
pe sticlă, ceramică sau plăci de marmură; mobilier din materiale casabile, precum şi
înscrisuri, folii sau foiţe aplicate pe suprafeţele vitrate.
O caracteristică a bunurilor cuprinse în această asigurare este faptul că, de
regulă, acestea nu mai pot fi reparate după producerea riscului asigurat ; de aceea,
stabilirea sumei asigurate pe baza valorii reale nu are sens, iar bunurile casabile vor fi
asigurate pe baza valorii de înlocuire. Ca urmare, pagubele produse prin spargerea sau
crăparea bunurilor casabile sunt acoperite prin despăgubiri care reprezintă costul
achiziţionării şi instalării unui bun nou, de calitate şi tip similar cu bunul iniţial, în
limita sumei asigurate stabilite pe baza valorii de înlocuire.
Totuşi, în unele contracte sunt cuprinse şi bunuri care pot fi reconstituite,
reparate, restaurate27, caz în care se poate utiliza la stabilirea sumei asigurate valoarea
reală a bunurilor.
Cele două modele de contracte prezentate sintetic în continuare, au unele
diferenţieri, mai ales în ceea ce priveşte gama bunurilor şi riscurilor asigurate.

27
A se vedea subcap 2.8.3.
 33

2.8.2. Asigurarea geamurilor, oglinzilor şi altor bunuri

casabile pentru cazurile de spargere sau crăpare
Acest tip de contract se încheie cu persoane juridice, pentru bunuri ca geamuri,
oglinzi şi alte bunuri casabile.
Riscurile asigurate. Sunt acoperite pagubele produse prin spargere sau
crăpare de:
§ incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torenţială, grindină, inundaţie, furtună,
uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de
zăpadă sau gheaţă, avalanşe, variaţii de temperatură;
§ faptele oamenilor;
§ accidente de orice fel, inclusiv cele produse prin acţiunea animalelor;
§ Lucrări de montare, demontare sau mutare a bunurilor asigurate, precum şi
greşita montare iniţială.
Sumele asigurate se stabilesc potrivit cererii asiguratului fie global pentru
toate bunurile din aceeaşi grupă, fie separat pentru fiecare dintre ele.
Riscuri neasigurate. Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile
prevăzute în condiţiile generale şi nici pentru:
a) pagubele conexe, cum ar fi: avarierea sau distrugerea ramelor geamurilor
sau oblinzilor asigurate, a părţilor metalice sau din lemn, a instalaţiilor electrice la
lămpile de neon, la lustre sau la alte lămpi asigurate, a instalaţiilor de apă sau de
canal, la bunurile sanitare asigurate ş.a.;
b) pagube produse la suprafaţa bunurilor asigurate (zgârieturi, aşchieri,
ciuntituri);
c) pagubele produse becurilor electrice;
d) pagube produse bunurilor asigurate numai prin căldura provenită de la o
sursă normală de căldură.
Primele de asigurare sunt diferenţiate în funcţie de felul bunurilor asigurate.

2.8.3. Asigurarea bunurilor casabile

Obiectul asigurării. Sunt cuprinse în asigurare:

o bunurile casabile: geamuri şi oglinzi de orice fel, corpuri de iluminat şi
lămpi (candelabre, lustre, plafoniere, veioze, aplice), mijloace de publicitate, firme şi
reclame luminoase, bunuri sanitare şi de igienă (chiuvete, lavabouri, bideuri, căzi,
cabine de duş), sobe de teracotă, pereţi din cărămidă de sticlă, vitralii, acvarii,
luminatoare, panouri solare, placări de marmură, gresie, faianţă, sculpturi,
basoreliefuri şi alte obiecte de artă din sticlă, marmură şi alte bunuri casabile.
o ramele, cadrele, suporturile (din lemn, PVC, metalice) în care se găsesc
încastrate bunurile casabile asigurate, cu condiţia cuprinderii valorii acestora în suma
asigurată;
o cheltuieli pentru înlocuirea bunurilor sparte sau crăpate, inclusiv cele pentru
construirea unor schele sau utilizarea unor macarale.

Riscuri asigurate:
 34

• incendiu, trăsnet, explozie, cădere de corpuri pe clădirea în care se găsesc

bunurile casabile sau direct pe aceste bunuri ;
• cutremur de pământ;
• inundaţie, furtună, uragan, grindină, ploaie torenţială;
• prăbuşire sau alunecare de teren;
• greutatea zăpezii sau gheţii, avalanşe de zăpadă;
• urmările spargerii conductelor;
• izbirea de către vehicule;
• variaţii de temperatură;
• accidente de orice fel (inclusiv cele produse prin acţiunea animalelor);
• lucrări de montare-demontare, mutare a bunurilor asigurate precum şi
montare iniţială greşită;
• faptele oamenilor (inclusiv vandalism sau pagube produse de greve sau
tulburări civile);
• furt prin efracţie şi acte de tâlhărie.
Cuantumul despăgubirilor reprezintă:
§ în caz de daună totală – suma asigurată din poliţă ;
§ în caz de daună parţială – în limita sumei asigurate din poliţă, costul la data
daunei al reparaţiilor, refacerii, restaurării, recondiţionării şi înlocuirii părţilor avariate
sau distruse, operaţiuni necesare pentru readucerea bunului avariat sau distrus la
starea anterioară producerii riscului asigurat.

2.9. Asigurări ale locuinţei (gospodăriei) persoanelor

fizice
Acest produs este oferit sub forma unei asigurări complexe : o asigurare de
bunuri şi una de răspundere civilă ; o asigurare de bunuri, o a doua asigurare de
persoane şi o a treia de răspundere civilă – cazul exemplului care urmează.

2.9.1. Asigurarea complexă a locuinţei (gospodăriei)

persoanelor fizice
Asigurarea include într-o singură poliţă, o asigurare de bunuri, o asigurare de
persoane şi o asigurare de răspundere civilă legală, pentru unul şi acelaşi asigurat,
precum şi pentru persoanele cu care locuieşte (gospodăreşte) împreună. 28

Asigurarea de bunuri

Obiectul asigurării. Asigurarea cuprinde bunuri aparţinând persoanelor

fizice, cum sunt:
- clădiri cu destinaţie de locuinţă, construcţii anexe, bunuri casnice
(mobilier, aparatură electronică, electrocasnică, îmbrăcăminte etc.);
- produse agricole şi animaliere;
- unelte agricole, mijloace de transport cu tracţiune animală, combustibili,
materiale de construcţie pentru uzul gospodăresc, produse din lemn ş.a. ;

28
Văcărel, I., Bercea, F. – op. cit. P. 227 şi urm.
 35

- furaje.
Asigurarea cuprinde atât bunurile asiguratului, cât şi pe cele aparţinând
oricărei alte persoane fizice care, în mod statornic, locuieşte şi gospodăreşte împreună
cu asiguratul; sunt protejate prin această asigurare bunurile aflate la domiciliul
asiguratului, cele aflate la locul unde asiguratul deţine cu titlu de proprietate personală
clădiri sau alte construcţii, în cadrul unor gospodării anexe (sălaşe, odăi şi alte
asemenea), la locul de muncă, în timpul transportului către (ori de la) aceste locuri sau
în alte locuri.
Bunuri neasigurate. Nu sunt cuprinse în asigurare următoarele categorii de
bunuri:
Ø maşinile, instalaţiile, uneltele, aparatele, instrumentele şi alte bunuri din
ateliere, mărfurile, materialele şi alte bunuri din prăvălii, frizerii etc.;
Ø produsele agricole, viticole, pomicole şi animaliere, obţinute de asigurat în
gospodăria sa şi care urmează să fie valorificate;
Ø banii, hârtiile de valoare, actele, documentele, manuscrisele, bijuteriile,
pietrele preţioase, obiectele de platină, aur sau argint, libretele de economii, mărcile
poştale şi timbrele ş.a.;
Ø autovehiculele (cu excepţia motocicletelor) şi ambarcaţiunile de orice fel;
Ø bunurile care nu mai pot fi folosite potrivit destinaţiei lor, din cauza
degradării, ca excludere generală la asigurările de bunuri.
Riscuri asigurate. Se acordă despăgubiri în caz de pagube produse de:
§ incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torenţială, grindină, inundaţie, furtună,
uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de
zăpadă sau de gheaţă, avalanşe de zăpadă;
§ carbonizarea ori topirea bunurilor;
§ avarii accidentale produse la instalaţiile de gaze, apă, canal sau încălzire
centrală;
§ dărâmare, demontare sau mutare în alt loc al clădirilor sau a altor construcţii
în care se aflau bunurile asigurate, dacă aceasta se face pentru a se opri întinderea
unui incendiu sau la o ameninţare bruscă de inundaţie, de prăbuşire sau alunecare de
teren;
§ distrugerea sau avarierea de către un risc asigurat a clădirilor sau a altor
construcţii în care se aflau bunurile respective;
§ căderea unor corpuri pe clădirile sau alte construcţii în care se aflau bunurile
asigurate precum şi lovirea lor de către un vehicul;
§ pierderea sau dispariţia bunurilor asigurate, cauzate direct de riscurile
asigurate;
§ infiltrarea apei provenite dintr-o inundaţie produsă într-un apartament
învecinat, situat la acelaşi etaj sau la un etaj superior;
§ furt prin efracţie;
§ bunurile casabile din sticlă.
Se mai acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse bunurilor asigurate de
avarieri sau distrugeri prilejuite de măsurile de salvare luate în timpul producerii
evenimentului asigurat, precum şi pentru cheltuielile făcute pentru limitarea
pagubelor.
Riscuri neasigurate. Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele
produse de:
o cauze necuprinse în asigurare (ploi continue, fermentaţie, oxidare, îngheţ,
căldura sau fumul provenite dintr-o sursă normală de căldură, igrasia, tasarea
terenului, defecte de construcţie, etc;
 36

o explozii organizate în scop lucrativ;

o inundaţii produse în timpul formării unor lacuri de acumulare sau al
schimbării artificiale a cursurilor de apă;
o comiterea furtului prin efracţie cu participarea unor persoane care locuiesc
în acelasi apartament cu asiguratul;
o furtul prin efracţie al bunurilor asigurate aflate în clădiri sau alte
construcţii rămase nelocuite.
Nu se acoperă pagubele indirecte şi cele produse de operaţiuni militare în timp
de război, măsuri de război, invazie, ocupaţie militară, război civil, insurecţie şi altele
asemănătoare.
Suma asigurată se stabileşte potrivit cererii asiguratului, fără să depăşească
valoarea bunurilor respective, apreciată pe baza preţurilor cu amănuntul mai puţin
uzura.
Răspunderea asigurătorului începe după cinci zile de la expirarea zilei în
care s-au achitat primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare şi
încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

B. Asigurarea de invaliditate permanentă şi de deces

În asigurarea pentru cazurile de invaliditate permanentă şi de deces sunt

cuprinşi asiguratul şi soţia (soţul) acestuia şi părinţii şi copiii acestora, dacă în mod
statornic locuiesc (gospodăresc) împreună cu asiguratul.
Sumele asigurate se plătesc în cazurile în care invaliditatea permanentă,
şi/sau decesul s-au produs de evenimente subite, fără voinţa asiguratului, la domiciliul
acestuia. Este vorba de evenimentele prevăzute în condiţiile generale ale asigurării
facultative de persoane (asigurări de accidente). Suma asigurată pe toată perioada
asigurării, pentru fiecare din persoanele asigurate, este de 100% din suma asigurată
iniţială a tuturor bunurilor, pentru cazul de invaliditate permanentă şi de 50% din
aceeşi sumă asigurată pentru cazul de deces. Suma astfel calculată nu poate depaşi un
anumit plafon stabilit de asigurător.
Suma asigurată, în caz de invaliditate permanentă, se plăteşte în intregime
dacă invaliditatea permanentă este totală; dacă invaliditatea aceasta este parţială, se
plăteşte o parte din suma asigurată, corespunzător gradului de invaliditate permanentă,
majorată cu 25 %, fără a depăşi plafonul stabilit.
Răspunderea asigurătorului la asigurarea pentru cazurile de invaliditate
permanentă şi de deces începe şi încetează la aceleaşi termene cu cele prevăzute în
contractul cu privire la asigurarea complexă a locuinţei (gospodăriei) persoanelor
fizice.

C. Asigurarea de răspundere civilă

La această componentă a contractului, se acordă despăgubiri pentru sumele pe

care asiguratul şi soţia (soţul) acestuia sau persoane care se află în întreţinerea
asiguratului, sunt obligaţi să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de
judecată pentru prejudicii de care răspund în baza legii:
Ø proprietarul imobilului în care se află bunurile asigurate, pentru pagubele
datorate în totalitate de locatar, produse de incendiu sau explozie;
Ø terţilor, pentru accidentarea persoanelor şi avarierea bunurilor, la
domiciliul asiguratului.Pagubele şi accidentele produse cu autovehicule sunt excluse,
fiind acoperite prin asigurarea de răspundere civilă auto;
 37

Ø locatarului imobilului învecinat, situat la acelaşi nivel sau la un nivel

inferior pentru pagubele la bunurile asigurabile ori la pereţi, planşe, tavane, pardoseli
etc., cauzate de o inundaţie produsă în apartamentul în care se află bunurile asigurate.
Asigurătorul acordă despăgubiri şi pentru cheltuielile făcute în procesul civil
de asiguraţi, dacă au fost obligaţi la desdăunări.
Suma asigurată la asigurarea de răspundere civilă este egală cu suma
asigurată pentru bunurile din locuinţă, înscrisă în contractul de asigurare, fără a putea
depăşi un anumit plafon stabilit de asigurător.
Răspunderea asigurătorului la această asigurare începe şi încetează la
aceleaşi termene cu cele prevăzute în contractul de asigurare complexă a locuinţei
(gospodăriei) persoanelor fizice.

2.9.2. Asigurarea locuinţelor cesionate în favoarea A.N.L.

Pe piaţa asigurărilor din România sunt oferite şi alte produse care vizează
locuinţele. Exemplificăm cu contractul de asigurare a locuinţelor contractate prin
ANL. Acest tip de contract este proiectat pe baza asigurării complexe a locuinţelor,
având însă unele particularităţi.
Obiectul contractului îl constituie :
§ apartamente în blocuri de locuinţe (nou-construite sau achiziţionate de pe
piaţa imobiliară) ;
§ case/vile construite ori renovate pe bază de credit ipotecar prin ANL ;
§ la solicitarea asiguratului se pot introduce în asigurare şi alte secţiuni ale
asigurării complexe a locuinţelor (bunuri conţinute, răspundere civilă).
Riscurile asigurate din pachetul de bază sunt: FLEXA, cutremur şi fenomene
atmosferice, pentru toate tipurile de imobile. Suplimentar se pot asigura şi alte riscuri.
Suma asigurată poate fi:
- valoarea reală (asociată practic valorii în euro stabilite în contractul de
construire);
- valoarea de piaţă (cazul imobilelor fără teren aferent în proprietate); este
specifică în primul rând locuinţelor de tip apartament situat în blocuri de locuinţe;
Suma asigurată este cea declarată de asigurat şi trebuie să reprezinte valoarea
întregii clădiri şi nu doar o parte din aceasta (de ex. suma obţinută din credit exclusiv
avansul suportat de asigurat). Suma asigurată poate fi majorată de asigurat la
solicitarea acestuia (de ex. îmbunătăţiri efectuate de asigurat, creşterea valorii de piaţă
a locuinţei asigurate). Suma asigurată se exprimă numai în euro.
Perioada de asigurare este de 12 luni, cu reînnoire la solicitarea asiguratului.
În contract va fi introdusă menţiunea specială: “asiguratul se obligă să solicite
reînnoirea poliţei la sfârşitul perioadei de asigurare prevăzută în poliţă, astfel încât
locuinţa să fie asigurată pe întreaga perioadă de rambursare a creditului ipotecar”.
Prima de asigurare. Prima se stabileşte în euro şi se plăteşte integral. În
cazuri foarte bine justificate, când nu este posibilă încheierea poliţei cu plata integrală,
se va putea încheia poliţa şi cu plata în rate trimestriale.

***

Pe plan mondial sunt practicate asigurări ale locuinţelor persoanelor fizice,

care includ, pe lângă acoperirile prezentate deja şi alte bunuri, riscuri şi răspunderi
asigurate, în scopul de a realiza o cât mai bună satisfacere a nevoilor de asigurare ale
 38

persoanelor asigurate, respectiv ale familiilor asiguraţilor. Exemplificăm cu asemenea

tipuri de contracte oferite în SUA, respectiv în Franţa.

2.9.3. Asigurarea gospodăriei persoanelor fizice

Acest tip de contract complex, oferit de asigurătorii din SUA29 are două părţi :
asigurarea de bunuri, respectiv cea de răspundere civilă. Vom prezenta sintetic
particularităţile faţă de asigurarea locuinţelor, prezentată mai sus (a se vedea subcap.
2.9.1).

A. Asigurarea de bunuri. Cuprinde mai multe secţiuni: locuinţe, alte

construcţii, bunuri mobile; imposibilitatea utilizării bunurilor; asigurarea
suplimentară.
1. Secţiunea locuinţe cuprinde clădirile în care locuieşte asiguratul la care se
adaugă structurile ataşate casei (de ex. garajul) cu precizarea că terenul pe care se află
clădirea este exclus din asigurare;
2. Secţiunea alte construcţii are în vedere structurile aflate la locuinţa
asiguratului, dar separate de locuinţă (magazii, garaje neataşate casei, piscine, antene
parabolice amplasate pe suport de beton, etc.). Excluderile vizează construcţiile
folosite în scop de afaceri sau construcţiile închiriate unei persoane care nu este
rezident al locuinţei.
3. Secţiunea bunuri mobile se referă la bunurile mobile ale asiguratului,
aflate oriunde în lume. La cerere se pot asigura şi bunurile mobile ale altor persoane,
dar care se găsesc la locuinţa asiguratului. Sunt excluse din asigurare, de regulă,
bunuri care sunt asigurate prin alte tipuri de contracte (bijuterii, autovehicule, avioane,
cărţi de credit etc.).
4. Secţiunea privind imposibilitatea utilizării bunurilor are în vedere
riscul de pierdere financiară a asiguratului, datorat faptului că după producerea unui
risc asigurat, imobilul este atât de deteriorat, încât nu mai poate fi locuit, iar asiguratul
este nevoit să locuiască în altă parte, până la terminarea reparaţiilor. Sunt acoperite în
primul rând cheltuielile suplimentare de supravieţuire necesare menţinerii
standardului de viaţă obişnuit, dar şi pierderea de chirie pentru partea de locuiţă
închiriată şi care a devenit nelocuibilă ş.a.
5. În secţiunea asigurare suplimentară se includ acoperiri suplimentare
cuprinse şi în alte asigurări de clădiri/locuinţe, cum sunt îndepărtarea resturilor de la
locul producerii daunei ori cheltuielile făcute pentru limitarea daunelor. Se poate opta
şi pentru alte asigurări suplimentare ca :
§ arbori, arbuşti şi alte plante, asigurate pentru riscuri ca incediu, explozie,
mişcări civile, vandalism, etc.;
§ cheltuieli cu mutarea bunurilor, după producerea riscului, în scopul
reducerii pagubelor;
§ cărţile de credit, falsificarea hârtiilor de valoare şi a banilor. Sunt
acoperite obligaţiile legale şi pierderile apărute ca urmare a furtului sau folosirii
neautorizate a cărţii de credit şi altele asemănătoare.

B. Asigurarea de răspundere civilă cuprinde două tipuri de acoperiri:

răspunderea personală; cheltuieli medicale pentru terţii prejudiciaţi.

29
A se vedea Dobrin, M. – Asigurări şi reasigurări, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2000, p. 83
 39

1. Secţiunea răspundere personală acoperă răspunderea civilă a

asiguratului pentru prejudicii rezultând din pagube materiale şi vătămări corporale,
inclusiv cheltuieli de judecată, în condiţii asemănătoare cu cele menţionate anterior.
Suma asigurată este stabilită, de regulă, pe eveniment asigurat.
2. Secţiunea cheltuieli medicale acoperă cheltuielile medicale suportate de
terţele persoane care au suferit vătămări corporale de care răspunde asiguratul, într-un
termen de trei ani de la producerea vătămării corporale. Aceste cheltuieli medicale
cuprind cheltuieli rezonabile pentru medicamente, intervenţii chirurgicale, spitalizare,
servicii funerare, etc.
Excluderile de la secţiunile răspundere personală şi cheltuieli medicale. Nu
sunt acoperite prejudicii produse: cu intenţie; ca urmare a activităţilor comerciale; în
spaţii care nu sunt asigurate, etc.

2.9.4. Asigurarea multirisc a locuinţelor

Practicată în Franţa sub denumirea de “assurance multirisque habitation”,

această asigurare permite protejarea patrimoniului familial atunci când asiguratul este
victima unui sinistru sau este responsabil de producerea acestuia. Poliţa prevede deci
o acoperire pentru daunele la bunuri şi acoperirea pentru răspundere civilă. 30

A. Secţiunea daune de bunuri

Obiectul asigurării îl constituie: clădirile; mobilierul personal; amenajările;

bunuri de folosinţă profesională.
Clădirile (inclusiv amenajările şi instalaţiile care fac parte din corpul clădirii)
pot fi:
Ø localurile folosite ca locuinţe (apartamente, case individuale);
Ø dependinţele (construcţii sau părţi de clădiri care nu sunt destinate locuirii
şi fără comunicare directă cu locuinţa (pivniţe, garaje, remize).
Mobilierul personal este cel aparţinând asiguratului, membrilor de familie ai
acestuia şi oricărei alte persoane care locuieşte sau se găseşte la un moment dat în
localurile asiguratului ( mobile, alte obiecte, cât şi animale domestice).
Amenajările (îmbunătăţirile) sunt definite în condiţiile generale ale
contractului, făcând parte din categoria clădirilor, respectiv a mobilierului personal.
Bunurile de uz personal au în vedere instrumentele, mobilierul, utilajele şi
maşinile folosite de asigurat în profesiunea sa. Acoperirea acestei categorii de bunuri
este de regulă opţională.
Riscuri asigurate au în vedere pagubele materiale provocate de:
§ incendiu şi explozie;
§ inundaţii datorate: curgerii conductelor, a instalaţiilor de încălzire centrală,
etc. datorate sau nu îngheţului; infiltraţiilor din acoperiş, terase sau luminatoare, etc.;
§ furt comis prin efracţie, prin violenţă şi ameninţări ; prin utilizarea de chei
false sau chei originale pierdute sau furate, etc. Mai poate fi acoperit furtul comis de
persoanele care locuiesc cu asiguratul şi familia sa ( sublocatarii, personalul casnic în
serviciul asiguratului);
§ vandalism, care poate fi un risc asigurat complementar riscului de furt –
caz în care acţionează doar în interiorul localului asigurat, sau poate fi asigurat în
mod distinct de riscul de furt şi independent de efracţia prealabilă a localului asigurat;
30
*** - L’ assurance multirisques habitation, FFSA, www.ffsa.fr
 40

§ spargerea obiectelor casabile, în condiţii asemănătoare celor de la

asigurarea bunurilor casabile; opţional pot fi cuprinse în asigurare vitraliile, părţile din
sticlă ale captatoarelor solare, etc.;
§ furtună şi alte fenomene atmosferice – grindină, greutatea stratului de
gheaţă şi zăpadă, în condiţii similare cu alte asigurări de locuinţe. În prezent, tendinţa
este de a acoperi pagubele cauzate de grindină asupra întregii clădiri, nu numai asupra
acoperişului acesteia;
§ mişcări populare, grevă şi altele similare.
Este de remarcat că, în ultimii ani, în asigurările multirisc ale locuinţelor
practicate în Franţa au fost incluse în mod obligatoriu, prin decizii publice şi riscurile
de catastrofe tehnologice, inclusiv cele de terorism şi atentate, riscuri considerate în
general neasigurabile de către societăţile de asigurare.
Garanţia pentru catastrofe tehnologice a fost introdusă în 2003 şi vizează
bunurile persoanelor fizice victime ale catastrofelor tehnologice, cu condiţia
constatării stării de catastrofă de către autorităţile administrative.
Garanţia pentru pagubele provocate de terorism sau atentate a fost
inclusă obligatoriu în contractele de asigurări de bunuri, începând cu anul 1987.

B. Secţiunea răspundere civilă are în vedere :

o răspunderea locatarului faţă de proprietar;
o răspunderea proprietarului faţă de locatar;
o răspunderea delictuală a proprietarului sau locatarului faţă de terţi;
o cazuri particulare de responsabilitate (răspunderile coproprietarilor;
răspunderea civilă a asistenţilor maternali; răspunderea pentru pagubele cauzate de
animale domestice ş.a.).
Uneori, în asigurarea multirisc a locuinţelor poate fi inclusă şi o asigurare de
protecţie juridică.

2.10. Asigurarea de întrerupere a afacerilor

2.10.1. Consideraţii generale

Asigurarea de întrerupere a afacerilor31 este oferită împreună cu o asigurare
de bunuri – cea de incendii, cea de avarii accidentale sau cea de echipamente
electronice. Necesitatea contractării unei astfel de asigurări rezultă din faptul că atunci
când se produce o daună asupra patrimoniului agenţilor economici, pierderile
înregistrate sunt de două feluri:
♦ pierderi materiale referitoare la distrugerea totală sau parţială a bunurilor
asigurate, care necesită reparare sau înlocuire;
♦ pierderi financiare, în primul rând de venituri, datorate faptului că
bunurile dăunate nu mai pot fi folosite o perioadă de timp, generând întreruperea
activităţii sau diminuarea nivelului acesteia. Experienţa a arătat că pierderile de
venituri pot fi importante, uneori chiar mai mari decât pagubele suferite de activele
reale. 32

31
în terminologia internaţională: business interruption insurance (engl.); assurance pertes d’exploitation (fr.)
32
*** - Business interrruption insurance, Swiss Re, 2004, www.swissre.com, p. 39
 41

Necesitatea acoperirii pierderilor de venituri din activitatea economică a fost

sesizată de multă vreme. Forme incipiente ale asigurărilor de acest tip au apărut încă
de la începutul secolului al XIX-lea. După anul 2000, se constată o creştere a
interesului pentru această asigurare, deoarece s-a accentuat expunerea la riscul de
întrerupere a activităţii în contextul globalizării, al creşterii dependenţei faţă de media
electronică şi al consecinţelor atacului terorist de la World Trade Center.
În prezent, se constată că, pe plan mondial:
♦ asigurarea de întrerupere a afacerilor ca urmare a incendiului este cea mai
răspândită formă de acoperire a pierderilor de venituri, urmată de cea legată de
pierderi provenite ca urmare a avarierii maşinilor şi utilajelor;
♦ asigurările de întrerupere a afacerilor au un grad ridicat de pătrundere în
ţările industrializate, în special în cazul marilor întreprinderi.
Vulnerabilitatea întreprinderii la riscul de întrerupere a activităţii este
determinată de cauze interne şi externe. Pe plan intern (al activităţii din
întreprindere), expunerea la risc depinde de produsul fabricat, de modelul de producţie
şi de condiţiile de fabricaţie. Astfel, într-un model secvenţial în care sunt, de exemplu,
patru etape de fabricaţie, fiecare cu un singur utilaj de prelucrare, defectarea unui
singur utilaj provoacă oprirea completă a producţiei. În schimb, adoptarea unui model
de fabricaţie în paralel, în care în fiecare din cele două etape sunt angrenate două sau
mai multe utilaje de acelaşi fel, reduce nivelul de vulnerabilitate, deoarece defectarea
unui utilaj nu întrerupe complet producţia.
Pe lângă modul de organizare a activităţii şi capacitatea de producţie a
utilajelor, mai acţionează asupra gravităţii şi duratei întreruperii de activitate şi factori
ca:
• timpul necesar pentru repararea clădirilor, maşinilor şi utilajelor care au
suferit daune;
• timpul de procurare a pieselor şi utilajelor ce trebuie înlocuite;
• gradul de dependenţă faţă de:
− computerele care conduc procesele tehnologice;
− condiţiile speciale de lucru care trebuie refăcute după producerea
daunei la bunuri (medii fără praf, sterile sau cu temperatură controlată în producţia de
semiconductori, alimente, medicamente etc.
• posibilităţile de transfer a producţiei la o altă unitate neafectată de
producerea riscului.
Întreruperea producţiei conduce la sistarea livrărilor de produse, la lipsa
încasărilor din vânzări cu consecinţa întreruperii unor fluxuri financiare –
imposibilitatea de a plăti aprovizionările cu materii prime şi energie, de a-şi achita
obligaţiile privind salariile, împrumuturile bancare, acţionarii etc.
Cauzele externe pot fi întreruperea aprovizionării cu materii prime,
electricitate, gaze, apă, cu aceleaşi consecinţe asupra fluxurilor financiare. În plus, o
gestiune a producţiei prin metoda „just in time” care are ca obiectiv mai buna utilizare
a capitalului firmei, orientează întreprinderea către reducerea nivelului stocurilor.
Astfel, întreprinderea nu mai are un stoc de rezervă pentru a amortiza o potenţială
întrerupere a aprovizionării. Riscul de întrerupere a activităţii se amplifică dacă, în
condiţiile procurării materiilor prime numai când şi cât este nevoie (just in time),
 42

acestea sunt aprovizionate de la un singur furnizor, care le produce într-o singură

locaţie.33
Durata efectelor negative ale întreruperii de activitate are în vedere atât
perioada în care sunt reluate activitatea de producţie şi cea comercială, cât şi cea
suplimentară, până la obţinerea rezultatelor financiare normale – cele dinaintea
întreruperii activităţii.
Contractele de asigurare de întrerupere a afacerilor (pierderi de exploatare)
urmărind satisfacerea unei nevoi de asigurare din ce în ce mai sofisticată, pot acoperi
în prezent riscuri ca: lipsa furnizorilor; interzicerea sau obstrucţionarea accesului (a
intrării sau ieşirii) în localuri; pierderi de venit datorate sistemelor informatice;
contaminarea produselor etc.34

2.10.2 Asigurarea de întrerupere a afacerilor (business

interruption)

Aşa cum s-a arătat, în practica internaţională, această asigurare este ataşată
unei alte asigurări de bunuri (de incendiu etc.) Riscurile acoperite prin asigurarea de
întrerupere a afacerilor sunt riscuri de consecinţă a riscurilor acoperite prin respectivul
contract de asigurare de bunuri.
Între asigurarea de întrerupere a afacerilor şi asigurările de bunuri la care este
ataşată există unele deosebiri, dintre care cele mai importante au în vedere obiectul
asigurării şi suma asigurată.35
Astfel, în ceea ce priveşte obiectul asigurării:
♦ la asigurarea de bunuri, obiectul asigurării are o existenţă reală – clădiri,
conţinutul lor etc.
♦ la asigurarea de întrerupere a afacerilor obiectul asigurării nu este tangibil,
fiind vorba de pierderile financiare înregistrate ca urmare a neutilizării bunurilor
avariate care sunt acoperite prin asigurarea de bunuri.
În domeniul sumei asigurate:
♦ la asigurarea de bunuri, suma asigurată este o sumă fixă, stabilită pe baza
valorii reale a bunurilor asigurate calculată, la rândul ei, pe baza unor documente,
înregistrări contabile sau evaluări;
♦ la asigurarea de întrerupere a afacerilor, suma asigurată este o valoare
abstractă ce va fi realizată efectiv doar în viitor – profitul brut estimat pentru perioada
(viitoare) de asigurare.
Obiectul asigurării este acoperirea pierderii de profit brut cauzată de
întreruperea totală sau parţială a activităţii asiguratului, ca urmare a daunelor
produse la bunurile asigurate prin contractul la care este ataşată (asigurarea de
incendiu, de avarii accidentale, de echipamente electronice).
Noţiunea de profit brut (gross profit) luată în considerare în asigurarea de
întrerupere a afacerilor are un conţinut deosebit faţă de profitul brut din

33
un exemplu edificator, pentru situaţia unui producător de autovehicule care se aprovizionează cu şasiul
(platforma) autovehiculului de la o singură întreprindere specializată este expus în studiul citat mai sus (Business
interrruption insurance, p. 19)
34
*** - Pertes d’exploitation: assurance contre la carence de fornisseurs et autres couvertures speciales, 2002,
Swiss re, www.swissre.com
35
Badea, D.G., ş.a. – op. cit., p. 296
 43

contabilitatea românească. Rezultatul activităţii unei activităţi economice este

compus din rezultatul din activitatea de exploatare, rezultatul din activitatea
financiară şi rezultatul extraordinar. În asigurarea de întrerupere a afacerilor se ia în
considerare numai rezultatul din activitatea de exploatare, acesta fiind direct
legat de activitatea de producţie.
Efectul întreruperii activităţii asupra diferitelor categorii de cheltuieli ale
întreprinderii este diferit:
♦ cheltuielile variabile (proporţionale) care variază proporţional cu volumul
producţiei nu mai sunt efectuate în caz de întrerupere a activităţii, deci nu reprezintă o
pierdere pentru asigurat;
♦ cheltuielile permanente neproporţionale sau semivariabile (costuri de
livrare a produselor finite aflate în stoc; costuri de încălzire şi alte utilităţi ş.a) rămân
neschimbate pentru o perioadă scurtă de întrerupere a activităţii, iar pe o perioadă mai
lungă pot fi reduse sau eliminate;
♦ cheltuielile permanente fixe (neproporţionale) nu se modifică odată cu
volumul producţiei şi sunt efectuate chiar şi atunci când activitatea este întreruptă
(cheltuielile cu chiriile, cu salariile care nu pot fi reduse etc.). Aceste cheltuieli
reprezintă o pierdere pentru asigurat.
Ca urmare, asigurarea are ca obiect recuperarea profitului contabil din
activitatea de exploatare şi a cheltuielilor permanente din această activitate, care
compun conceptul de profit brut acoperit prin asigurare, conform relaţiei:

Pb = Pcex + Cpex

în care:
Pb = profitul brut (gross profit)
Pcex = profit contabil din activitatea de exploatare
Cpex = cheltuieli permanente din activitatea de exploatare.
Evaluarea riscului se face pe baza unor elemente ca:
♦ studierea daunelor petrecute în trecut – frecvenţa şi valoarea daunelor;
măsurile luate de asigurat după producerea daunelor pentru prevenirea şi diminuarea
riscurilor;
♦ expunerea la daune - dacă pentru activitatea respectivă există o locaţie
alternativă; timpul total estimat pentru înlocuirea clădirilor, utilajelor etc. inclusiv
timpul de proiectare, de obţinere a autorizaţiilor ş.a.m.d.;
♦ cunoaşterea locurilor înguste, a fluxurilor unice de producţie care nu dau
posibilitatea unor reorganizări interne care să micşoreze efectele întreruperii
producţiei;
♦ consecinţele directe ale întreruperii activităţii – pierderea pieţei pe
termen lung, plata unor penalizări în favoarea clienţilor etc.;
♦ cauze externe ce pot prelungi perioada de reluare a activităţii –
restricţii provenite de la instituţii de stat ca: aliniere la prevederi legale noi, standarde
noi; cauze emanând de la bănci, acţionari, furnizori;
Riscuri neasigurate. Nu se acordă despăgubiri într-o serie de situaţii, printre
care:
• întreruperea activităţii are loc datorită unor riscuri neasigurate prin poliţa
complementară de daune la bunuri;
• perioada de întrerupere se prelungeşte din cauze ca:
− modificarea sau îmbunătăţirea bunurilor asigurate;
 44

− acţiuni greviste sau ale altor persoane;

− angajare sau instruire de personal;
• pierderile financiare sunt datorate unor disfuncţionalităţi apărute la terţi
(furnizorii de apă, energie etc.);
• pierderile financiare sunt cauzate de pierderea clientelei sau cotei de piaţă.
Unele dintre aceste categorii de pierderi pot fi totuşi acoperite prin clauze
suplimentare.
Suma asigurată este echivalentă cu profitul brut (gross profit) estimat pentru
perioada asigurată, estimare care se efectuează pe baza profitului brut al ultimului an
financiar, extrapolat pe durata asigurării.
Particularităţi ale acestui tip de contract apar şi în ce priveşte durata
asigurării, distingându-se perioada de asigurare, perioada de întrerupere a
activităţii şi perioada maximă de despăgubire.
Perioada de asigurare este de regulă aceeaşi cu durata asigurării
complementare de bunuri, în care pot apare întreruperi ale activităţii.
Perioada de întrerupere a activităţii începe în momentul întreruperii
activităţii, datorate unui risc asigurat în poliţa complementară de bunuri. Mărimea ei
este legată de nivelul de acoperire adoptat, de aceea perioada de întrerupere poate
continua până când asiguratul:
♦ îşi reface bunurile distruse sau avariate;
♦ îşi reface capacitatea de producţie, inclusiv procurarea resurselor necesare
pentru producţie;
♦ îşi restabileşte volumul producţiei de dinaintea daunei;
♦ atinge cifra de afaceri pe care o avea înaintea daunei produse.
Mărimea perioadei considerate de întrerupere a activităţii vizând aceste
niveluri crescânde de acoperire, va influenţa şi mărimea sumei asigurate, respectiv a
primei de asigurare.
Perioada maximă de despăgubire este stabilită în funcţie de caracteristicile
obiectului de activitate ale asiguratului şi de capacitatea acestuia de a găsi soluţii de
reluare a activităţii, în condiţii normale de rapiditate şi preocupare a asiguratului
pentru restabilirea activităţii. Această perioadă poate continua şi după expirarea
perioadei de asigurare, fiind în general fixată la un an.
Acest tip de contract de asigurare poate conţine şi clauze suplimentare
referitoare la:
• activităţile cu producţie sezonieră şi vânzare sezonieră;
• întreprinderile de comerţ;
• întreprinderile mici şi mijlocii;
• acoperirea suplimentară pentru amenzi şi penalităţi din neexecutarea
contractelor etc.

2.10. 3. Asigurarea pierderilor din exploatare

Asigurarea de tip business interruption tratată mai sus este mai dificil de
adaptat la piaţa românească, deoarece, aşa cum s-a arătat:
• noţiunea de profit brut are un alt conţinut în contabilitatea din România,
mai corectă fiind cea de marjă brută;
• noţiunea de pierdere financiară este oarecum imprecisă, mai indicată fiind
aceea de pierderi din exploatare.
 45

De aceea, prezentăm şi modelul francez al acestui tip de contract, denumit

asigurarea pierderilor din exploatare, cu referire la particularităţile sale.36
În esenţă şi această asigurare urmăreşte acelaşi scop – repunerea întreprinderii
în situaţia financiară dinaintea producerii unor pagube materiale care au determinat
întreruperea activităţii.
Riscurile asigurate. Sunt acoperite consecinţele întreruperii activităţii datorită
pagubelor materiale produse de: incendiu, explozie, trăsnet, inundaţii, avarii
accidentale ale maşinilor, furtună, grindină, greutatea stratului de zăpadă pe
acoperişuri; revolte, mişcări populare, acte de sabotaj; acte de vandalism; căderea
aeronavelor şi a obiectelor spaţiale.
Şi în acest caz, asigurarea de pierderi din exploatare este ataşată unei asigurări
de patrimoniu (incendiu etc.) care, conform legislaţiei franceze privind aceste
asigurări include în mod obligatoriu şi acoperirea daunelor cauzate de catastrofe
naturale respectiv de atentate şi acte de terorism. Ca urmare, asigurarea de pierderi
din exploatare ataşată include automat şi aceste riscuri.
Perioada de despăgubire se stabileşte după criterii asemănătoare cu cele
discutate în cazul modelului de contract prezentat anterior (subcap 2.10.2): timpul de
reconstrucţie şi reaprovizionare; caracterul sezonier al activităţii etc.
Nivelul de acoperire este diferit, în funcţie de conţinutul contractului.

A. La asigurarea de bază sunt acoperite, în cadrul perioadei de despăgubire:

pierderea de marjă brută (cheltuieli fixe + profit din exploatare) cauzată de
întreruperea sau reducerea activităţii;
cheltuielile de exploatare suplimentare efectuate ca urmare a producerii daunei
pentru a limita consecinţele acesteia, cum sunt cele privind: închirierea de localuri,
instalaţiile provizorii, recurgerea la alţi producători ş.a., cheltuieli ce vor fi efectuate
cu acordul asigurătorului.

B. Asigurarea complementară acoperă cheltuielile care, deşi sunt consecinţa

directă a sinistrului, nu sunt indemnizabile prin asigurarea de bază, printre care:
• cheltuielile suplimentare efectuate pentru a menţine pe piaţă produsele sau
serviciile întreprinderii asigurate, în vederea limitării pierderii clientelei;
• penalităţile plătite ca urmare a întârzierilor sau întreruperii livrărilor de
produse.

C. Extinderea acoperirii are în vedere consecinţele unor pagube materiale

care nu s-au produs la asigurat, dar care determină reducerea sau chiar întreruperea
activităţii sale, ca de exemplu:
• lipsa furnizorilor de materii prime, ambalaje ori a subcontractanţilor
producţiei, care au suferit ei înşişi pagube materiale datorate incendiului sau
exploziei;
• imposibilitatea sau interzicerea accesului în localurile întreprinderii asigurate
datorită unor daune produse în imediata sa apropiere.
Suma asigurată se determină după regulile cunoscute, pe baza marjei brute
din ultimul exerciţiu încheiat, conform exemplului de mai jos.
Situaţia sintetică a contului de exploatare al unei întreprinderi în anul 2007
se prezintă astfel, indicatorii fiind exprimaţi în €:

36
*** - L’assurance des pertes d’exploitation, Centre de documentation et d’information de l’assurance (CDIA)
FFSA, 2008
 46

Cifra de afaceri (CA) 1600000

Cheltuieli variabile (60% din CA) 960000
Cheltuieli fixe 480000
Beneficiu 160000

Marja brută poate fi calculată în două modalităţi, rezultatul fiind acelaşi:

CA din care se scad cheltuielile variabile:

1600000 – 960000 = 640000

prin însumarea beneficiului cu cheltuielile fixe:

160000 + 480000 = 640000

Se apreciază că dacă întreruperea activităţii survine la sfârşitul exerciţiului

cunoscut, este posibil ca perioada de despăgubire să cuprindă următorii doi ani, pentru
care trebuie extrapolată marja brută obtenabilă, ţinând cont de factori interni
(creşterea productivităţii, lansarea de noi produse) sau externi (mediul economic).
În exemplul de faţă, se apreciază că cifra de afaceri va creşte cu 15% pe an,
astfel încât elementele necesare din conturile de exploatare pe anii 2008 şi 2009 sunt
prezentaţi mai jos:

Pentru anul 2008

Cifra de afaceri (CA) 1840000
Cheltuieli variabile (60% din CA) 1104000
Marja brută 2008 = 1840000-1104000 = 736000

Pentru anul 2009

Cifra de afaceri (CA) 2116000
Cheltuieli variabile (60% din CA) 1269000
Marja brută 2009 = 2116000-1269000 = 846000

Ca urmare, ţinând cont de durata perioadei de despăgubire de doi ani, dacă

întreprinderea în cauză se asigură pentru pierderi din exploatare în anul 2008, va
trebui să prevadă în contract o sumă asigurată de 846000 €.
Primele stabilite la asigurarea pierderilor din exploatare sunt diferenţiate în
funcţie de:
• natura activităţii şi de structura unităţilor de fabricaţie cât şi de măsurile de
protecţie contra incendiului;
• cotele de primă stabilite la asigurarea de patrimoniu (pentru incendiu,
avarii accidentale) complementară;
• diferiţi coeficienţi legaţi de durata de întrerupere a activităţii etc.;
• perioada de despăgubire, care este de minimum un an pentru riscurile de
incendiu şi de explozie.
Cuantumul primei este mai întâi calculat pe baza marjei brute previzionate,
iar apoi este recalculat şi regularizat în fiecare an pe baza mărimii marjei brute reale.
 47

3. ASIGURĂRI AGRICOLE

3.1 Aspecte specifice ale asigurărilor agricole

În comparaţie cu alte subramuri ale asigurărilor de bunuri, asigurările agricole
prezintă o serie de particularităţi legate de obiectul asigurării, riscurile asigurate,
răspunderea asiguratorului etc. dar şi în ce priveşte influenţa progresului tehnico-
ştiinţific în domeniul agriculturii.
Sfera de acoperirea a acestui tip de contracte vizează agricultura care
înglobează activităţile legate de producţia, transformarea şi fabricarea de produse
alimentare, cu referire la culturile vegetale, creşterea animalelor, piscicultura.
La rândul său, producţia agricolă înglobează ansamblul activităţilor legate de
producţia materiilor prime şi a produselor alimentare de origine vegetală sau animală.
În sens larg, sunt cuprinse şi procedeele microbiologice şi industria de transformare a
produselor alimentare37. Producţia agricolă îmbină cei trei factori de producţie:
pământul, munca şi capitalul. Pe măsură ce influenţa progresului ştiinţifico-tehnic se
accentuează, centrul de greutate al celor trei factori se deplasează spre capital, în
condiţiile în care munca manuală este din ce în ce mai mult preluată de maşini
specializate, iar subvenţiile necesare şi capitalurile angajate cresc. În consecinţă,
creşte şi nevoia de asigurare din domeniul agricol.
În acest context, asigurările agricole sunt un sector al asigurările de bunuri
care se ocupă de asigurarea culturilor agricole şi a animalelor. La originea lor se află o
asigurare mutuală a culturilor contra pagubelor cauzate de grindină. În timp,
acoperirea acestor asigurări s-a amplificat, cuprinzând şi alte riscuri datorate
fenomenelor naturale (furtună, îngheţ, inundaţii, incendiu) şi, din ce în ce mai
frecvent, protecţia contra pierderilor din exploatare.
În domeniul riscurilor, producţia agricolă prezintă şi alte particularităţi. Spre
deosebire de producţia industrială, culturile agricole sunt ameninţate în permanenţă de
o serie de pericole naturale – grindină, boli, paraziţi – de la însămânţare până în ziua
recoltării. Şi producţia animală depinde de manifestarea unor riscuri ca bolile,
epizootiile, care ca şi în cazul fenomenelor care afectează culturile agricole, prezintă o
mare fluctuaţie a sinistralităţii faţă de cea estimată ca medie prin calcule actuariale.
În plus, în comparaţie cu ultimele decenii ale secolului trecut, agricultura,
tradiţional producătoare de alimente de bază, s-a orientat din ce în ce mai mult către
culturi specializate – legume, fructe, viţă de vie – care prezintă o vulnerabilitate mai
mare faţă de grindină, îngheţ sau furtună, ceea ce explică creşterea cotelor de primă şi
a franşizelor practicate, dar şi a sumelor asigurate pe unitate de suprafaţă.
Mai mult, manifestarea riscurilor acoperite în asigurările de culturi agricole
prezintă diferenţieri importante în plan geografic, ceea ce determină asigurătorii să
stabilească pentru aceeaşi cultură şi aceleaşi riscuri, cote de primă diferite, în funcţie
de zona geografică unde se află culturile asigurate.
La aceasta ce adaugă şi influenţa relativ recentă a aplicării tehnicilor genetice38
care, în domeniul producţiei agricole urmăresc obiective ca: îmbunătăţirea calităţii
produselor vegetale; creşterea rezistenţei la boli şi paraziţi; creşterea rezistenţei la
ierbicidele destinate distrugerii plantelor dăunătoare, creşterea randamentului în
producţia de lapte şi în producţia piscicolă.
37
*** L`agriculture et l`assurance au seuil d`une mutation, Swiss Re, 1998, pag. 6
38
Cunoscute drept inginerie genetică sau biotehnologie
 48

Efectele manipulărilor genetice din agricultură au consecinţe şi asupra

activităţii de asigurare din domeniu, dintre care exemplificăm:
• recoltarea mai tardivă a unor produse modificate genetic prelungeşte
perioada de expunere la riscurile climatice;
• posibilitatea de a asigura culturile agricole tratate genetic pentru riscul
adiţional de pierdere a recoltei din cauza plantelor dăunătoare, etc.;
• creşterea morbidităţii, micşorarea duratei de viaţă şi a fertilităţii bovinelor
tratate genetic, precum şi transmiterea în lapte a unor hormoni al căror efect asupra
omului nu este suficient cunoscut.
Pe alt plan trebuie să remarcăm că parteneriatul public-privat este mult mai
puternic în gestiunea riscurilor care ameninţă producţia agricolă, decât în alte domenii
de activitate. În multe ţări sunt prezente forme ale manifestării statului la acoperirea
pagubelor din agricultură provocate de calamităţile naturale, despăgubiri care se
adaugă celor obişnuite de la societăţile de asigurare.
Astfel, în Franţa funcţionează în completarea asigurărilor agricole, Fondul
Naţional de Garanţie Contra Calamităţilor Agricole39, care serveşte la acoperirea
pagubelor de importanţă excepţională datorate evoluţiei anormale a intensităţii unui
agent natural (secetă, inundaţii, îngheţ, alunecare de teren, paraziţi) contra cărora nu
există nici un mijloc de luptă – pagube recunoscute ca atare de o hotărâre ministerială.
Aceste pagube vizează recolte neînsilozate, culturi inclusiv cele din sere, animale,
plantaţii, inclusiv pepiniere, etc.
Cuantumul despăgubirii este fixat de un organism specializat40 în funcţie de
natura şi gravitatea pagubelor. Indemnizaţia nu poate depăşi 75% din paguba suferită
şi se acordă numai exploatărilor agricole care au încheiat contracte de asigurări
agricole, în condiţii bine stabilite.
Sumele de finanţare ale acestui fond sunt:
• o contribuţie stabilită asupra primelor încasate în asigurările agricole;
• o dotaţie de la bugetul statului;
• o contribuţie stabilită asupra primelor din asigurarea vehiculelor utilitare
afectate exploatărilor agricole.
De asemenea, statul acordă subvenţii pentru a stimula agricultorii să încheie
contracte de asigurare. Aceste subvenţii sunt vărsate angajatorilor, care le scad din
primele datorate de asiguraţi.
Şi în România, începând din anul 2002 este prezent parteneriatul public-privat
în domeniul gestiunii riscurilor din agricultură, atât pentru a stimula producătorii
agricoli în încheierea de contracte de asigurare, cât şi pentru a le acoperi pagubele ce
nu sunt despăgubite de asigurare.
Astfel, producătorii care asigură culturile agricole, animalele, păsările,
familiile de albine şi peştii la societăţile de asigurare agreate de Ministerul
Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor şi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
beneficiază de o subvenţionare a primelor, de 20% din valoarea acestora41.
În plus, s-a reglementat prin lege modul de acordare a unor despăgubiri în caz
de calamităţi naturale produse în agricultură42. În esenţă, aceste evenimente sunt:
seceta excesivă şi persistentă; inundaţiile din revărsări din râuri şi ruperi de baraje;
ploile abundente şi de durată; temperaturile excesiv de scăzute; stratul gros de zăpadă;

39
Exploitations agricoles, intemperies, garanties et indemnisation, CDIA, FFSA, 2008, pag.5
40
Comitetul Naţional de Asigurări în Agricultură
41
H.G. nr. 74/2003 pentru stabilirea nivelului subvenţionării primelor de asigurare acordate producătorilor agricoli
42
Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură
 49

topirea bruscă a zăpezilor care provoacă inundaţii; uraganul; alte dezastre şi catastrofe
produse pe areale extinse.
Despăgubirile se plătesc numai pentru culturile agricole, animalele,
păsările, familiile de albine şi peştii care au fost asigurate la societăţile de
asigurare agreate. Despăgubirile se stabilesc în următoarele condiţii:
• pentru culturile agricole şi plantaţii, numai pentru daune care depăşesc
30% din producţie, nivelul maxim al despăgubirilor fiind de 70% din cheltuielile
efectuate până la data producerii calamităţii;
• pentru animale, păsări, familii de albine şi peşti, nivelul maxim al
despăgubirilor este de 80% din valoare de asigurare diminuată cu valoarea
subproduselor rezultate şi care pot fi valorificate.
În acest mod s-a realizat cointeresarea producătorilor agricoli pentru a
participa la propria protecţie prin încheierea de contracte de asigurare.

3.2. Asigurarea culturilor agricole

Asiguraţii şi obiectul asigurării. Societăţile specializate în asigurări agricole

încheie contracte de asigurare, cu persoane fizice, asociaţii agricole, societăţi
comerciale şi regii autonome, pentru culturi agricole, precum şi pentru rodul viitor, al
pomilor şi al hameiului.
Riscuri asigurate. Asigurarea acoperă următoarele riscuri43:
• la culturile agricole – grindina, îngheţul târziu de primăvară şi/sau
îngheţul timpuriu de toamnă, efectele directe ale ploilor torenţiale, prăbuşirile sau
alunecările de terenuri cultivate, incendiul provocat de descărcări electrice, precum şi
efectul furtunii pe terenurile nisipoase;
• la rodul viei, al pomilor şi al hameiului – fenomenele de mai sus, precum
şi furtuna.
Riscuri neasigurate. Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:
• diminuarea producţiei din cauza nerespectării regulilor agrotehnice;
• boli sau dăunători de orice fel;
• nerăsărirea plantelor datorită calităţii materialului biologic, germinaţiei
deficitare, factorilor pedoclimatici sau altor cauze;
• operaţiunile militare pe timp de război sau pricinuite de măsuri de război,
război civil, revoluţie, acte de terorism, vandalism, sabotaj;
• efectele exploziilor nucleare, contaminării radioactive sau a radiaţiilor de
orice natură;
• actele de confiscare, naţionalizare, sechestrare, rechiziţionare etc.;
• poluarea provocată direct sau indirect de orice cauză;
• măsurile impuse de organele abilitate pentru desfiinţarea unor culturi în
scop profilactic sau de măsuri de carantină fitosanitară.
Nu se despăgubesc nici pagubele produse cu intenţie, din neglijenţă sau
nepăsare, din culpa gravă a asiguratului sau a prepuşilor acestuia.
Asigurarea acoperă pagubele la valoarea producţiei suferite prin pierderi
cantitative, cum ar fi: la cereale – pierderile de boabe; la sfecla de zahăr – pierderile
de rădăcini sau de sămânţă, în funcţie de obiectivul urmărit de asigurat; la in şi la
cânepă – pierderile de fuior sau de sămânţă, după caz; la cartofi – pierderile de

43
Văcărel, I., Bercea, F. – op.cit. p238
 50

tuberculi, etc. Excepţie de la această regulă fac culturile de tutun, la care asigurarea
acoperă şi pierderile calitative provocate de grindină.
Asigurarea se poate încheia oricând în timpul anului şi este valabilă pentru
anul agricol în curs sau pentru anul calendaristic, după cum părţile au convenit.
În ceea ce priveşte durata asigurării, unele societăţi încheie contracte anuale, în
timp ce altele lasă la latitudinea asiguratului posibilitatea de a opta fie pentru contracte
anuale, fie pentru contracte pe termen de trei ani (asigurare pauşală).
La asigurarea obişnuită anuală se stabileşte un adaos de primă, faţă de prima
stabilită la asigurarea multianuală.
În cadrul asigurării obişnuite a culturilor se pot asigura toate speciile de plante,
rodul viitor, al pomilor şi hameiului, cu anumite excepţii, printre care se numără:
fâneţele şi păşunile naturale, pădurile, plantele cultivate sub plante protectoare,
ierburile semănate pentru fertilizare sau pentru păşunat, plantele decorative, culturile
în sere şi răsadniţe, pepinierele de orice fel, plantaţiile de căpşuni, zmeură şi arbuşti
fructiferi.
Suma asigurată se stabileşte de asigurat, în limitele agreate de asigurător şi
care sunt diferenţiate, în funcţie de grupa tarifară în care se încadrează fiecare cultură.
Prima tarifară la culturile agricole, rodul viei, al pomilor şi al hameiului (la
100 de lei sumă asigurată) este stabilită de asigurător, pe grupe tarifare şi pe categorii
de judeţe, în funcţie de specificul culturii, gradul de sensibilitate al acesteia la factorii
de risc asiguraţi, evoluţia daunelor provocate de respectivii factori în zona respectivă
şi de felul asigurării (anuală sau pauşală).
În cazul contractelor multianuale, la asigurarea obişnuită a culturilor
asigurătorul practică un sistem de prime bazat pe principiul bonus-malus.
Potrivit acestui sistem, în primul an de asigurare prima este de 10/10 (prima
este la nivelul integral, stabilit pentru cultura şi zona în cauză). Dacă o cultură rămâne
doi ani consecutivi fără daune şi despăgubiri, începând din cel de-al treilea an şi
următorii prima integrală se reduce cu câte o zecime. Ca urmare, la un contract pe
cinci ani, prima se poate reduce, în ultimul an al contractului la 7/10 (bonus).
Invers, dacă într-un an se înregistrează o pagubă ce trebuie despăgubită, prima
pentru anul următor se majorează cu o zecime. În cazul daunelor repetate an de an ,
prima poate ajunge, la un contract pe cinci ani, la nivelul maxim, de 14/10, faţă de
prima integrală (malus).
Asigurarea intră în vigoare după cinci zile de la expirarea zilei în care s-au
plătit primele şi s-a întocmit contractul de asigurare.
Răspunderea asigurătorului începe după intrarea în vigoare a asigurării, la
date diferite în funcţie de momentul în care riscul asigurat poate începe să producă
pagube bunului asigurat, astfel:
• pentru culturile agricole însămânţate, în caz de pagube produse de
ploaie torenţială, inclusiv efectele indirecte ale acesteia, precum şi de prăbuşire sau
alunecare de teren – din momentul însămânţării lor, iar în caz de pagube produse din
grindină, îngheţ, furtună, uragan şi incendiu – din momentul răsăririi lor;
• pentru culturile răsădite (plantate) în caz de pagube produse de toate
riscurile cuprinse în asigurare – din momentul răsădirii lor;
• pentru rodul viitor, al pomilor şi pentru hamei, în caz de pagube
produse de toate riscurile cuprinse în asigurare – din momentul înfloririi; cu un adaos
de primă, pot fi acoperite de asigurător, la rodul viitor şi la hamei, pagubele produse
de toate riscurile asigurate şi pe perioada de la apariţia inflorescenţei şi până la
înflorire.
 51

Răspunderea asigurătorului încetează din momentul recoltării (secerişului,

culesului, scoaterii rădăcinilor etc.). La culturile a căror recoltă se treieră, răspunderea
asigurătorului pentru pagubele produse de incendiu încetează din momentul în care
recolta a fost treierată; la struguri, fructe şi hamei – din momentul culesului; la furaje
pentru masă verde şi fân – din momentul tăierii lor.
Pentru culturile agricole, rodul viitor, al pomilor şi a hameiului, distruse ori
vătămate după încheierea asigurării, dar înainte de începerea răspunderii
asigurătorului, respectiv înainte de intrarea în vigoare a asigurării, primele de
asigurare plătite, aferente culturilor distruse ori vătămate, se restituie integral.
Asiguraţii trebuie să înştiinţeze în scris asigurătorul despre distrugerea sau
vătămarea culturilor, a rodului viitor, al pomilor şi a hameiului în termen de cel mult
cinci zile de la data producerii riscului asigurat.

3.3 Asigurarea animalelor

Asiguraţii sunt persoanele fizice şi cele juridice, indiferent de forma de

proprietate, cu domiciliul, cu sediul sau cu reşedinţa în România. Asigurătorul asigură
şi animalele primite în folosinţă de persoane juridice şi care aparţin altor persoane
juridice, precum şi animalele primite spre creştere sau îngrăşare de persoane fizice şi
juridice, pe bază de contracte încheiate cu persoane juridice.
Obiectul asigurării. Sunt primite în asigurare: bovinele şi bubalinele între
şase luni şi opt ani; porcinele de şase luni şi peste; porcinele aflate în îngrăşătorii
aparţinând persoanelor juridice având o anumită greutate (de cel puţin 30 sau 40 kg şi
maximum 140 kg), indiferent de vârstă; ovinele şi caprinele între 1 şi 5 ani; cabalinele
de tracţiune în vârstă de 1-10 ani sau 15 ani, după caz; caii de rasă din herghelii între 1
şi 8 ani. Unele societăţi mai asigură câinii de rasă, stupii de albine, păsările şi peştii în
crescătorie.
Nu sunt cuprinse în asigurare44:
• animalele aflate în gospodăriile care nu respectă regulile zooigienice şi
sanitar-veterinare de îngrijire, hrănire, întreţinere şi folosire a animalelor, din care
cauză animalele sunt ameninţate de îmbolnăvire sau de pieire;
• animalele bolnave, inclusiv rahitice, istovite, schilodite, oarbe, cele care au
sechele grave din accidente sau boli anterioare, cele din localităţile în care s-a stabilit
carantină, precum şi bovinele care au înregistrat reacţia pozitivă la examinarea pentru
tuberculoză, bruceloză, encefalopatie spongiformă bovină, precum şi porcinele cu
trichineloză;
• animalele aparţinând nomazilor şi persoanelor fizice din localităţile situate în
Delta Dunării.
Animalele se asigură pentru sumele propuse de asigurat, stabilite după
următoarele criterii:
• la animalele aparţinând persoanelor fizice, suma asigurată nu poate depăşi
valoarea de pe piaţa locală a animalelor respective
• la animalele de rasă comună, aparţinând persoanelor juridice, suma asigurată
nu poate depăşi valoarea de pe piaţa locală a animalelor în cauză;

44
Văcărel, I., Bercea, F. – op. cit. pag. 232
 52

• la porcinele din îngrăşătorii, aparţinând persoanelor juridice, suma asigurată

se stabileşte pe baza greutăţii medii a animalelor şi a preţului de achiziţie al cărnii în
viu, practicat de către societăţile comerciale de industrializare a cărnii;
• la animalele de reproducţie, procurate din import de către persoane juridice,
precum şi la cele de rasă de provenienţă indigenă, asigurarea se poate încheia la sume
corespunzătoare valorii de procurare ori a celei de inventar a animalelor respective.
Animalele dintr-o gospodărie se primesc în asigurare numai pentru o sumă
egală de fiecare animal din aceeaşi grupă de vârstă şi de rasă.
Riscuri asigurate. Se acordă despăgubiri în cazurile de pieire a animalelor
asigurate în urma: bolilor, inclusiv sub formă de epizootii; a accidentelor; a
sacrificării, (în anumite condiţii); scoaterii acestora din gospodărie pentru
combaterea anemiei infecţioase.
Pagubele produse ca urmare a sacrificării animalelor se acoperă de către
asigurător, dacă această măsură s-a luat: în baza dispoziţiilor date de autorităţile
publice competente în vederea prevenirii şi combaterii epizootiilor; în urma unei boli
incurabile care exclude utilizarea pe mai departe a animalului, în cazul în care
animalul a suferit un accident ce duce în mod cert la moartea acestuia.
Se consideră accidente pentru care se acordă despăgubiri, în cazul pieirii sau
sacrificării animalelor:
• incendiul, explozia, trăsnetul, acţiunea curentului electric, cutremurul de
pământ, prăbuşirea, alunecarea sau surparea de teren, inundaţia, furtuna, uraganul,
viscolul, avalanşele de zăpadă, grindina, îngheţul, etc;
• atacul animalelor sălbatice sau al altor animale, muşcătura şerpilor,
înţepătura insectelor veninoase, intoxicaţia cu ierburi sau cu substanţe toxice ori
medicamentoase, etc.;
• insolaţia, asfixierea, înecul, loviturile sau rănile subite, căderile, căderea pe
animale a unor corpuri, leziunile interne provocate de înghiţirea de obiecte, etc.
Se consideră că animalele au pierit din cauză de accident şi atunci când
accidentul a prilejuit o îmbolnăvire care a dus la pieirea animalului în cursul duratei
asigurării.
În cazurile de pieire şi, respectiv, de sacrificare a animalelor ca urmare a
bătrâneţii asociate cu diferite boli, se acordă despăgubiri numai dacă principala cauză
a pieirii animalului sau a sacrificării acestuia a fost boala respectivă.
Unele societăţi acceptă includerea în contractul de asigurare, pe lângă
riscurile standard (boli chirurgicale, obstreticale şi interne şi accidente), şi anumite
riscuri opţionale, cum ar fi: bolile infecţioase (sacrificarea animalelor dispusă de
medicul veterinar ca urmare a unor boli infecţioase) şi accidentele provocate de
incendiu (ca urmare a unor avarii la instalaţia electrică), cutremur de pământ, avalanşe
de zăpadă, precum şi sacrificarea de necesitate dispusă de medicul veterinar ca urmare
a unor accidente asigurate.
Riscurile neasigurate. Nu se acordă despăgubiri în cazurile în care:
• animalele au pierit din cauza bătrâneţii, au fost tăiate din motive de ordin
gospodăresc, din cauza lipsei de productivitate, a scăderii capacităţii de muncă ori de
producţie sau din cauza bătrâneţii;
• animalele au fost tăiate din iniţiativa asiguratului, fără ca acestea să fi
prezentat semne de boală şi fără să fi existat o dispoziţie de sacrificare dată de
organele în drept;
• animalele ce trebuie tăiate (sau carnea animalelor tăiate) sunt predate unor
agenţi economici de valorificare a cărnii;
 53

• animalele au pierit din lipsă totală de furaje sau ca urmare a unei furajări
insuficiente cantitativ sau calitativ;
• pieirea animalelor a fost produsă de operaţiuni militare în timp de război
sau pricinuite de măsuri de război, de greve, tulburări civile, vandalism, sabotaj, de
influenţe directe sau indirecte ale exploziei atomice, ale radiaţiilor sau infectării
radioactive, poluării mediului din orice cauză, etc;
• cadavrele animalelor sau resturile lor au fost distruse sau îngropate
înaintea de examinarea lor de către organele în drept.
De asemenea, nu se acordă despăgubiri în cazurile în care paguba s-a produs
sau s-a mărit:
• la asigurările încheiate cu persoane juridice – din culpa unui membru din
conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate;
• la asigurările încheiate cu întreprinzătorii particulari – din culpa unui
membru din conducere, lucrând în această calitate, sau a oricărui alt prepus al
asiguratului;
• la asigurările încheiate cu persoane fizice – din culpa asiguratului sau a
oricărei persoane fizice majore care, în mod sistematic, locuieşte şi gospodăreşte
împreună cu asiguratul.
Se consideră culpă în producerea pagubei următoarele fapte:
a) uciderea intenţionată sau maltratarea animalelor;
b) furajarea necorespunzătoare a animalelor şi păşunatul cu bună ştiinţă a
animalelor pe locuri interzise de organele în drept;
c) neprezentarea animalelor la vaccinări şi tratament dispuse de organele
veterinare;
d) nerespectarea carantinei stabilite pentru localitatea în cauză;
e) neanunţarea la timp a organelor veterinare, în cazurile de accidente şi boli
vădite;
f) neexecutarea tratamentului recomandat de organele veterinare pentru
animalele accidentate sau bolnave, etc.
Se consideră culpă în mărirea pagubei, pentru partea de pagubă care s-a
mărit ca urmare a pieirii animalelor de carne sau ca urmare a faptului că o parte sau
întreaga cantitate de carne a devenit necomestibilă, următoarele fapte:
a) neanunţarea la timp a organelor veterinare despre îmbolnăvirea animalelor
în cazul unor boli incurabile;
b) neexecutarea la timp a dispoziţiei de tăiere;
c) neeviscerarea la timp a animalelor tăiate;
d) neluarea măsurilor posibile pentru păstrarea în bune condiţii a cărnii;
e) nefolosirea posibilităţilor de valorificare a cărnii, etc.
Primele de asigurare anuale sunt stabilite de asigurător în procente faţă de
suma asigurată pe specii, rase şi grupe de vârstă de animale.
În cazul în care asiguraţii nu au înregistrat pagube datorate factorilor de risc
asiguraţi, unele societăţi de asigurare acordă reduceri ale primelor datorate în anul al
doilea şi următorii ani. În anul în care s-au înregistrat daune, prima revine la nivelul
iniţial, adică fără nici o reducere.
Răspunderea asigurătorului începe:
a) în caz de accident, dacă pieirea sau tăierea animalului a avut loc după cinci
sau zece zile (în funcţie de practica societăţii de asigurare) de la expirarea zilei în care
s-au plătit primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare;
 54

b) în caz de boală, dacă pieirea, tăierea sau scoaterea animalelor din

gospodărie pentru combaterea anemiei infecţioase a avut loc după 60 de zile de la
expirarea zilei în care s-au plătit primele şi s-a întocmit contractul de asigurare.
Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile in perioada
pentru care s-a încheiat asigurarea. În cazul pieirii animalelor din cauză de accident,
se ţine seama – în ceea ce priveşte începutul şi, respectiv, încetarea răspunderii
asigurătorului – de data pieirii animalelor şi nu de data accidentului.
În afara asigurării obişnuite a animalelor, unele societăţi mai practică
asigurarea facultativă globală pentru efectivele mari de animale pe care le deţin
societăţile comerciale pentru producerea, industrializarea şi comercializarea
produselor agrozootehnice, societăţile agricole şi regiile autonome cu sectoare de
creştere a animalelor.
Asigurarea globală se încheie fără termen şi include toate animalele din
aceeaşi specie, care au împlinit vârsta de cuprindere în asigurare. Primele de asigurare
sunt fixe, pe specii şi grupe, şi se achită trimestrial, pe cap de animal, în funcţie de
numărul animalelor din specia asigurată, existentă la finele trimestrului precedent
celui în care se face calcularea primelor.
În cazul în care numărul animalelor existente la sfârşitul trimestrelor prezintă
modificări esenţiale faţă de cel prevăzut, se procedează la regularizarea primelor.
Contractul de asigurare se reziliază, fără restituirea primelor, în cazul în care sumele
datorate de unitatea asigurată, cu titlu de primă, nu au fost achitate la scadenţă şi nici
în perioada de păsuire.
Despăgubirile se acordă în limita sumelor asigurate, ţinând seama de rasa,
sexul şi vârsta animalului la data producerii evenimentului asigurat.
Pentru aceeaşi specie de animale nu se pot încheia concomitent asigurarea
obişnuită şi cea globală.
O asigurare globală pot contracta şi persoanele fizice, crescători de animale,
dar numai pentru bovine. Asigurarea se poate încheia pentru un număr de 2-10
bovine, pe o durată de 1 an sau de 6 luni, cu prime unice achitate anticipat. Dacă un
asigurat are încheiată o asigurare globală a bovinelor, el poate contracta şi asigurări
obişnuite, pentru bovinele ce depăşesc numărul prevăzut în asigurarea globală.