UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, LITERE ȘI COMUNICARE

SPECIALIZAREA LITERE
ANUL III

LUCRARE DE SEMINAR

-CARACTERISTICILE OPEREI LUI LUCIAN BLAGA-

PROF.: Asist. Dr. Cristina Furtuna

STUDENT: Predescu Iulia Alexandra

TÂRGOVIȘTE,
2016
 Sistemul filosofic în opera lui Lucian Blaga

În primii ani de creație, Lucian Blaga își evidențiază latura filozofică a gândirii
în volumul Pietre pentru templul meu, publicat în anul 1919. Aceasta este o culegere
de cugetări despre viață în care se află expusă viziunea poetului despre misterele
lumii, despre tradiție și despre om, idei regăsite ulterior în volumele sale de poezii.
Partea filozofică e creației se regăsește în cele trei trilogii: Trilogia valorilor ,
Trilogia culturii și Trilogia cunoașterii. Chiar dacă vorbim despre filozofie, este
obligatoriu să precizăm că ea nu este separată de latura poetică a artistului, toată
aceasta fiind îmbrăcată în frumoasa haină a unui conținut metaforic, specific
creatorului de poezie.
În poezia lui Blaga se identifică astfel anumite teme de mare importanță
filozofică, ca urmare a viziunii exersate spre astfel de teme, introduse într-un mod
poetic. Sistemul operei sale își înalță scheletul ca un omagiu adus în numele
recunoștinței pentru artisticul care trăiește în fiecare om, fiind ridicat la rangul de
unic scop al existenței.Acesta este prin excelență un apărător al misterelor lumii și
punctează acest lucru la sfârșitul volumului Pietre pentru templul meu: ,,Veacuri de-a
rândul filosofii au sperat că vor putea odată să pătrundă secretele lumii. Astăzi
filosofii n-o mai cred – și ei se plâng de neputința lor. Eu însă mă bucur, că nu știu și
nu pot să știu, ce sunt eu și lucrurile din jurul meu, căci numai așa pot să proiectez în
misterul lumii un înteles, un rost și valori care izvorăsc din cele mai intime necesități
ale vieții și ale duhului meu. Omul trebuie să fie creator, de aceea să renunțe cu
bucurie la cunoașterea absolutului.” 1

1 Lucian Blaga, 1968, Zări și etape, București: Editura pentru literatură.

 În creația blagiană, filosofia nu se transformă în poem, însă sunt prezente pe
alocuri anumite imagini poetice specifie care au rolul de a evidenția și chiar de a
înmuia anumiți termeni filozofici.Astfel, se creează un fel de magie a cuvântului prin
asocierea de termeni din domeniul abstractului și a concretului, care dau mai degrabă
impresia unei gândiri poetice decât a unei analize pur filozofice.

. Cele doua părți sunt transpuse în uniune, nu se anulează una pe cealaltă, adică
gândirea filozofică nu scade poeticitatea textului, precum nici caracterul metaforic al
textului nu acoperă ideile din domeniul filozofic.2

Poeziile cuprinse în cele trei trilogii sunt alcătuite din fraze descompuse,
șlefuite asemenea unui diamant, așa cum scrie și poetul în Eonul dogmatic , cuprins
în volumul Trilogia cunoașterii: ,,Dogma s-a născut. Și de aici înainte ea se va căli -
cristal misterios cu tot mai multe fețe care va dura un întreg eon.”3

Particularitățile primei etape de creație

Fiecare poet,la începutul etapei de creație preia materia tradiției, după care,
treptat trece la înlocuirea acesteia, prin filtrul propriei voințe. La Blaga, această
trecere se face deodată.

În Hronicul și cântecul vârstelor, poetul scrie despre înercările sale nereușite

de a publica și de a scrie ceva de valoare, însă nu se lasă, până în 1910 când prima sa
poezie este publicată în ziarul Românul din Arad. Sub influența tiparului curent,
adolescentul Blaga scrie poezia Noapte.

,,Pe lună, când ne scăpără-n argintul nopţii

pocalele de vin ca nişte ochi de fiară,

2 I. Negoițescu, 1966, Scriitori moderni, București: Editura pentru literatură.

3 Lucian Blaga, Trilogia cunoașterii, p. 16.
ca un surâs ameţitor tu-mi răscoleşti
tot furnicarul de porniri,
cari nu-şi mai afl-apoi odihna.
Sub ocrotirea limpede a zării
biruitoare mă priveşti
şi-n ochii mei te oglindeşti
strălucitoare, mândră şi păgână.
Iar eu încet, nespus de-ncet
ploapele-mi închid,
îmbrăţişând cu ele tainic
icoana ta din ochii mei,
surâsul tău, iubirea şi lumina ta -
pe lună, când ne scăpără-n argintul nopţii
pocalele de vin ca nişte ochi de fiară.”

Poezia Noapte, ca și Pe țărm, au puternice accente tradiționaliste, în care ies în

evidență influențele poeziei lui Octavian Goga amestecate cu particularitățile poeziei
coșbuciene și eminesciene.
Însă, pentru un adolescent în vârstă de 15 ani, a se ridica la nivelul lui Goga era destul
de dificil, în acest fel el începe să folosească mijloace de expresie potrivite
cupersonalitatea sa, de îndată ce le descoperă și simte că se poate rupe de modelul
prestabilit al poeziei lui Octavian Goga. Pentru că tradiționalismul nu era ceea ce i se
potrivea cu adevărat, Blaga va adopta curentul expresionist.4

Poemele luminii. Pașii poetului- Expresionismul

Blaga descoperă curentul expresionist în anul 1916, la Viena, în fața căruia se

regăsește. Poemele luminii adună la un loc caracteristicile acestui curent. Poetul este
un bun cunoscător al teoriilor lui Alois Riegl sau Wilhelm Worringer, inițiatorii
expresionismului, toate acestea regăsindu-se în studiile lui Lucian Blaga.

4 Texte comentate – Lucian Blaga, 1983, București: Editura Albatros, p. 22-24.

 Versurile sale sunt învăluite într-un mister care ne înconjoară pe toți, este
plânsă condiția limitată a omului în univers, totul devenind în poezia sa o scenă
cosmică, încifrată pentru om și plină de semnificații pe care poetul încearcă să le
păstreze intacte, deoarece în viziunea lui misiunea omului nu este de a descifra
misterele, ci de a le păstra.
Prin considerarea complexului de semnificații și idei în care se încadrează
întreaga prestație literară și filozofică a lui Blaga, nu e tocmai greu să trasăm liniile
generale ale acestui sens unitar. Volumele Pașii profetului, În marea trecere, aduc o
treptată înnegurare a universului poetic, până la accentele tragice din Laudă somnului
- motivul central al acestui volum sugerează efortul de a pătrunde în imperiul străjuit
de îngerul nopții pe cât posibil păstrând ceva din luminile cunoașterii.
Poezia lui Blaga nu trece de la o temă la alta, ci își desfășoară destinul
zbuciumat potrivit unui anume sens dictat de o dramă adâncă a unui suflet ce
experimentează, pentru întreaga omenire, înțelesurile și durerile morții pentru a
celebra victoria deplină a vieții pe deasupra trecerii individului prin eternitatea speței.
Bibliografie

1. Ov.S.Crohmălniceanu, 1974, Literatura română între cele doua războaie

mondiale-vol.II., București: Editura Minerva.
2. I. Negoițescu, Scriitori moderni, București: Editura pentru Literatură.
3. Texte comentate. Lucian Blaga-Poezii, 1983, București: Editura Albatros.
4. Lucian Blaga, Zări și etape,1968, București: Editura pentru Literatură.
5. Lucian Blaga, Poemele luminii,1968, București: Editura pentru Literatură.6