Sunteți pe pagina 1din 10

INTOXCATIA PROFESIONALĂ ACUTĂ CU

INSECTO-FUNGICIDE ORGANOFOSFORICE

Profesor Coordonator: Studenți:

S.L.Dr. Câmpineanu Bogdan Dragomir Andreea Mădălina

Drăgan Bogdan Cosmin


Bibliografie

 “Tratat de Medicina Muncii” – Prof. Dr. Toma


 Publicaţia de informare medico – farmaceutică “Galenus”

2
Intoxicația profesională cu insecto-fungicide organofosforice

Intoxicația acută poate apărea în intoxicațiile profesionale sau intenționat


în tentativele de suicid.

1. ETIOLOGIE
1.1 Factorul etiologic principal

Substanțele organo – fosorice au în comun 2 caracteristici:


• Sunt esteri ai acidului fosforic.
• Acțiunea lor farmacologică se datorează proprietății de a inactiva
acetilcolinesteraza.

Din punct de vedere al toxicității se clasifică astfel:


• Extrem de toxice:
Paration (lichid de culoare galben brun, cu miros de usturoi; insolubil în
apă, puțin solubil în petrol lampant și uleiuri minerale; cunoscut sub diferite
denumiri: Ecatox, Paratox, ș.a); Etilparation, Metilparation.
Ambalaje acestora sunt marcate cu o etichetă de culoare roșie.
• Puternic toxice:
Ambalaje acestora sunt marcate cu o etichetă de culoare verde.
• Moderat toxice:
Dipterex – ambalajele acestora sunt marcate cu o etichetă de culoare
albastră.
• Toxicitate redusă:
Malathion, Clorothion
Ambalaje acestora sunt marcate cu o etichetă de culoare neagră.

1.2 Factori etiologici favorizanți:


• Interni: afecțiuni ale sistemului nervos central și periferic;
• Externi: temperatură ridicată, vânt, ploaie.

3
1.3 Timpul de expunere probabil până la apariția intoxicației:
În expunerile la concentrații mari, simptomatologia apare în câteva minute.

1.4 Locuri de muncă, operații tehnologice, profesiuni expuse

a) La fabricarea organofosforicelor: personalul muncitor

b) La aplicarea organofosforicelor:

 Manipularea produselor (transport, depozitare)


 Prepararea soluțiilor de lucru (magazioneri, tehnicieni)
 Răspândirea soluțiilor de lucru în câmpul de muncă (pompe de mână,
aparate mecanizate)
 Întreținerea aparatelor de lucru cu organofosforice (mecanici)
 Tratarea semințelor (tehnicieni, muncitori necalificați)

c) La manipularea produselor tratate: recoltare, ambalare, transport.

2. PATOGENIE

2.1 Pătrunderea în organism: pe cale respiratorie, prin tegumente și


mucoasa intactă.

2.2 Biotransformare:

Odată pătruns în organism parationul nu se acumulează, ci se transformă


parțial într-un metabolit mai toxic: paraoxon și treptat se hidrolizează într-un
compus sub formă de metal și se elimină prin urină, iar restul fosforat se combină
cu centrul activ al acetilcolinesterazei, blocând-o într-un complex ireversibil.

2.3 Eliminarea din organism:


Sub forma metalului – paranitrofenol

2.4 Mecanism de acțiune:

Enzima acetilcolinesteraza, în mod normal, are rolul de a hidroliza


acetilcolină, după ce și-a îndeplinit funcția sa normală de mediator chimic al

4
transmisiei între nerv și organul efector. Organofosforicele inhibă activitatea
acetilcolinesterazei, astfel: prin inhibiția enzimei, nu mai are loc hidroliza
acetilcolinei și aceasta se acumulează la nivelul sinapselor, cauzând o
supraexcitație la nivelul acestora. Se poate spune că intoxicația cu organofosforice
este o intoxicație endogenă cu actilcolina.
Rezultă, deci, o triplă acțiune: pe ramura postganglionara a nervilor
parasimpatici, pe ramura preganglionara a nervilor simpatico motori și la nivelul
neuronilor din sistemul nervos central.
În intoxicația acută, semnele și simptomele apar când valorile
pseudocolinesterazei serice sunt mai mici de 50% față de valorile normale.
Organofosforicele manifestă și o acțiune toxică directă asupra miocardului,
care se manifestă prin tulburări de ritm și de conducere, care apar la câteva zile
de la debutul intoxicației, când starea bolnavului se îmbunătățește și când
valorile pseudocolinesterazei serice cresc semnificativ. Tocmai din acest motiv,
bolnavul trebuie monitorizat câteva zile după ameliorarea simptomatologiei,
pentru a preveni eventualele complicații ce apar la nivelul cordului. Cele mai
semnificative sunt extrasistolele ventriculare, care dacă nu se intervine prompt,
trec rapid în fibrilație ventriculară, care sfârșește prin stop cardiac și moarte.
Tulburările de ritm cardiac, prin creșterea excitabilității miocardice răspund foarte
bine la tratamentul cu xilină și/sau propanolol. Nu este indicat administrarea
tonicelor cardiac digitalice. Însă, chiar și la expuneri mari, acetilcolinesteraza se
regenerează în 24/48 de ore într-o cantitate suficientă pentru a permite o
activitate normală; în această perioadă de revenire la normal, pacientul este mai
sensibil la organofosforice și astfel, expunerea la cantintati mici, poate provocă o
intoxicație gravă.

3. TABLOU CLINIC

5
Intoxicația determină alterarea stării generale în scurt timp, iar din punct de
vedere al simptomatologiei, aceasta este dominată de trei sindroame:

3.1 Sindromul muscarinic

 Apar transpirații profuze, salivație, lăcrimare, bronhoree (datorită


hipersecreției efectorului: glandele cu secreție externă), crampe
abdominal, vărsături, bradicardie, mioză, diminuarea acuității
vizuale, stare de slăbiciune, diaree, hipotensiune arterială.

3.2 Sindromul nicotinic

 Astenie generală, slăbiciune musculară, fasciculatii și fibrilații


musculare, crampe musculare, convulsii tonico-clonice, contracturi
generalizate; într-o fază mai avansată apăr paraliziile musculare (cea
mai periculoasă: paralizia diafragmului).

3.3 Sindromul sistemului nervos central

 Cefalee, agitație, apoi somnolență sau insomnie, amețeli, dizatrie,


tulburări de echilibru, comă cu abolirea reflexelor (encefalopatie
toxică).

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1 Stabilirea expunerii la organofosforice

4.1.1 Anamneza (relatată de bolnav sau de colegii de muncă)

4.1.2 Vizitarea locului de muncă

4.2 Tablou clinic:

În practică, semnele și simptomele celor trei sindroame se prezintă


intricate, dar câteva dintre ele sunt mai importante pentru diagnostic:
mioză și fasciculatiile muscular, transpirațiile profuze, salivație abundentă,

6
lăcrimare și hipersecreție bronșica. De retiunut: exhalarea unui miros
asemănător usturoiului.

4.3 Examene de laborator și paraclinice

4.3.1 Indicatori de expunere:

Determinarea paranitrofenolului în urină.

4.3.2 Indicatori de efect biologic:

Scăderea activității acetilcolinesterazei prin determinarea


colinesterazei eritrocitare sau plasmatice.

5. FORME CLINICE
Formele clinice variază în funcție de gravitatea intoxicației

5.1 Forma ușoară: bolnav conștient, astenie, cefalee, lăcrimare, rinoree,


bronhospasm moderat, mioză; tulburările se accentuează și dispar uneori
spontan la câteva zile.

5.2 Forma medie: bolnav conștient, astenie pronunțată, cefalee intense,


senzație de constricție toracică, dispnee cu expir prelungit, hipersecreție
bronșica ce imită edemul pulmonar acut, mioză; bradicardie,
hipersudoratie, hipersalivație, hiperlacrimare, fibrilații musculare la nivelul
feței și extremităților.

5.3 Forma gravă: bolnav confuz, obnubilat, comatos; contracții muscular


tonico-clonice, epileptiforme; tulburări de ritm și de conducere cardiac;
paralizii musculare.
În formele deosebit de grave, apar paradoxal: midriază (inițial și
final), tahicardie, hipertonie.

6. TRATAMENT

7
6.1 Etiologic

Împiedicarea pătruderii de toxic în organism.

 Dacă a pătruns pe cale respiratorie: transportul bolnavului înafara


mediului toxic
 Dacă a pătruns pe cale cutanată: dezbrăcarea de hainele
contaminate, spălarea tegumentelor contaminate (inclusive părul,
fosele nazale, conductul auditiv extern, conjuctivele) cu apă și săpun
sau soluție de bicarbonate de sodiu 5%.
 Dacă a pătruns pe cale digestivă: dacă bolnavul este cooperant –
provocare de vărsături după ce s-a dat să bea bicarbonate de sodiu
4% cu apă simplă; se va evita să se dea: lapte, sulfat de magneziu.

Salvatorii trebuie să ia și ei măsuri de precauție: să poarte mănuși de


protecție, mască; să se ferească să fie stropiți cu lichidul de vărsătură,
spălătură, etc.

Se administrează:

 Atropină
- combate efectele muscarinice
- se începe imediat ce se constată intoxicația
- se continuă până apăr semnele de atropinizare: midriază, uscăciunea
tegumentelor și mucoaselor (bucală, nazală), tahicardie (peste 120
bătăi/ minut).
- dozele se repetă din 10 în 10 minute și se rărește timpul în funcție de
apariția fenomenelor de atropinizare
- pericolul este de subdozare și nu de supradozare
 Obidoxima ( Toxogonin, Pirangyt)
- combate efectele nicotinice
- se administrează la 5 minute după prima injecție de atropină (niciodată
înainte de atropină); se începe cu 1 – 2 fiole i.v. apoi în funcție de
gravitate, 1 fiolă la 4 – 6 ore i.v.; se pot administra și intramuscular

8
- nu se supradozeaza: apare pericol de bronhospasm și fibrilație
ventriculară
 Pseudocolinesteraza exogenă

- perfuzii cu plasmă 600 – 800 ml. în 24 de ore


6.2 Patogenic

a. Menținerea permeabilității căilor aeriene superioare (înlăturarea


secrețiilor din gât, capul menținut întors lateral)
b. Oxigenoterapie
c. Antibiotice
d. Hidroxizin sau diazepam i.v. foarte lent în scopul tratării și prevenirii
convulsiilor
e. Diuretice pentru a preveni edemul pulmonar acut

Nu se administrează:
- morfină
- derivați de aminofilină și teofilină
- fenotiazidine
- barbiturice

6.3 Simptomatic

6.4 Profilaxie
6.4.1 Măsuri tehnico-organizatorice

a. Menținerea permeabilității căilor aeriene superioare.


b. Înlocuirea insect-fungicidelor cu toxicitate crescută pentru om cu altele
mai puțin toxice pentru om, cu eficacitate asemănătoare.
c. Etichetarea vizibilă, ușor de citit și cu avertizare a tuturor substanțelor
toxice.
d. Respectarea măsurilor de securitate la manipularea produselor toxice.
e. Asigurarea cu echipament de protective corespunzător (combinezon de
lucru, mănuși de protecție, ochelari de protecție); spălarea regulată și de câte ori
este nevoie a acestui echipament; dezbrăcarea echipamentului de protecție în

9
timpii obligatorii, pentru a nu permite ca substanța activă să vină în contact cu
tegumentele.
f. Organizarea procesului tehnologic în mod rațional: pulverizarea în timpul
răcoros al zilei (seară și dimineață); nu e permisă stropirea pe vânt, în caz de vânt
mai slab, stropirea se face pe direcția vântului și nu împotrivă acestuia.
g. Instructaj de protecția muncii.

6.4.2 Măsuri medicale

a) Recunoașterea riscului de intoxicație cu organofosforate în întreprinderi


sau în teritoriu; catagrafierea locurilor de muncă, a profesiunilor, a muncitorilor
care lucrează cu aceste substanțe (orice substanță ce provine din recipient pe care
e înscrisă o formulă chimică sau are înscrisă litera P – fosfor).
b) Examenul medical la angajare: contraindicații – afecțiuni ale sistemului
nervos central și periferic, boli cronice care împiedică purtarea măștii și a
costumului de protective, dermatoze.
c) Control medical periodic: examen clinic general, determinarea
colinesterazei serice sau eritrocitare
d) Educație sanitară: cunoașterea riscurilor profesionale, utilizarea
echipamentului individual, respectarea regulilor de igienă individuală (să nu
mănânce, să nu fumeze, să nu bea în timpul lucrului cu substanțe toxice); să știe
că ori de câte ori apar semne de suferință să se adreseze cadrelor medicale, să
știe să acorde primul ajutor în caz de intoxicație.

10