C.N.

IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

PROIECT CU TURNUL CHINDIEI

ELEV: PROFESOR:
BOCAN ANDREI NECULA LUPEA
SEBASTIAN GABRIELA

Targoviste 2018
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

Turnul Chindiei, cunoscut și ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-
lea, în Târgoviște, care face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost
construit de către domnitorul Vlad Țepeș, în timpul celei de-a doua domnii, inițial pentru scopuri
militare, clădirea servind drept punct de pază, foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului.
Actualmente, clădirea măsoară 27 de metri în înălțime și 9 metri în diametru. Între anii 1847 și
1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală
datorându-se acestuia, inclusiv înălțarea sa cu circa 5 metri față de construcția inițială.
Turnul Chindiei este cea mai importantă atracție turistică din oraș și totodată simbolul
orașului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema orașului, în partea de sus, dar și în
partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduiește acum o expoziție de documente,
arme și obiecte care au aparținut lui Vlad Țepeș. Din punct de vedere administrativ, Turnul
Chindiei se află sub tutela Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște.

Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în
privința acestui fapt. Cea dintâi susține că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfășurare
a unor ospețe, denumite „chindii”, de unde și proveniența numelui.
De asemenea, s-a sugerat că numele își are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism
ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldații ce apărau turnul aveau obligația să dea
semnalul prin care cele cinci porți ale orașului erau închise. După acest moment, era interzisă
intrarea sau ieșirea din oraș pe tot parcursul nopții, iar locuitorii aveau obligația de a nu circula
pe străzi și de a nu întreține focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil orașul de la mare distanță.

2
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

Istoric
Nu se știe cu exactitate de când datează Curtea Domnească, dar ceea ce este cert este
faptul că exista o casă domnească la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea
cel Bătrân, însă prima mențiune documentară a Curții domnești din Târgoviște datează din 1403,
iar mai apoi în 1409. Se bănuiește că se inițiaseră lucrări de construcție la Curtea Domnească din
prima domnie a lui Vlad Țepeș, dar care rămăseseră neterminate. Săpăturile arheologice de la
jumătatea secolului al XX-lea au arătat că Turnul Chindiei datează din a doua jumătate a
secolului al XV-lea, putând fi identificat cu acel „castel” pe care Ștefan Báthory l-a văzut la 11
noiembrie 1476.
Cu toate acestea, în documente turnul apare relativ târziu. La 1595, Pigafetta
consemnează existența unui „turn făcut într-o bisericuță” de unde pornea o galerie subterană spre
râul Ialomița. În anul 1702, arheologul englez Edmond Chishull, spunea, după ce a vizitat locul,
că este „comparabil cu cele din creștinătatea civilizată”.
Însă La Motray nu găsea totul așa de spectaculos, spunând că nu i-a plăcut acel „castel
zidit à l‘antique” (probabil Turnul Chindiei), la 1714. Mai târziu, turnul este semnalat de
episcopul catolic Bakșici și de călători străini precum Paul din Alep, care afirma că „în mijlocul
curții e un turn foarte înalt ce servește ca fanal pentru ceasornicul orașului” și în care cânta o
„fanfară” orientală pentru plăcerea domnului. Spre mijlocului secolului al XVIII-lea, se arată în
manuscrisul latin de la Biblioteca Batthyaneum că în acest turn se aflau închisorile.
Pe la mijlocului secolului al XIX-lea, Turnul Chindiei a fost renovat, dar înainte de
aceasta desenatorul francez Michel Bouquet a reușit să-l surprindă în anul 1840. Ultimele lucrări
importante de restaurare a interiorului au fost începute în anul 1961 de către Direcția
monumentelor istorice, încercându-se reconstituirea și conservarea monumentului.

Arhitectură
Turnul domină ansamblul monumentelor ale Curții Domnești dinspre nord-vest. Datând
din secolul al XV-lea, construcția a suferit câteva modificări, necunoscându-se forma inițială a
turnului. Cu toate acestea, desenul lui Bouquet din 1840 înfățișează turnul mult mai scund decât
este acum și cu baza piramidală din cărămidă, demonstrând că refacerea sa nu avusese loc încă.

3
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

Turnul a fost ridicat peste pridvorul bisericii-paraclis construită de Mircea cel Bătrân care
însă acum nu mai păstrează decât urme ale zidurilor altarului și naosului. Pronaosul se află sub
actualele ziduri ale Turnului Chindiei. În manuscrisul latin de la Biblioteca Bathyaneum din Alba
Iulia se menționează că:
În partea de nord se vede un turn înalt unde erau închisorile și lângă el, îndată, un paraclis mic
unde principele cu partea femeiască cercetau sfânta slujbă la vreme potrivită...
La început, turnul era alcătuit din două etaje, iar accesul se făcea pe un pod mobil de la
primul nivel, direct din casa alăturată. Modificările suferite împiedică stabilirea cu exactitate a
formei inițiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu care a ordonat
restaurarea clădirii în 1847.
Construcția actuală are o înălțime de 27 metri și este alcătuită dintr-o bază în forma unui
trunchi de piramidă placată cu piatră, din care se dezvoltă în sus un corp cilindric cu diametrul de
9 metri lucrat din cărămidă roșie. Edificiul are trei etaje, dintre care ultimele două sunt marcate la
exterior de deschideri în arc frânt și de balcoane sprijinite pe console de piatră. Accesul la partea
superioară a turnului se face cu ajutorul unei scări interioare, în spirală, situată pe axul vertical al
construcției. La primul nivel, cu prilejul degajării tencuielilor interioare din 1964, au apărut patru
goluri de ferestre și un gol de ușă, dispus către casa domnească, având fiecare deasupra câte un
gol mai mic, zidite ulterior, îngustându-se toate către exterior și servind, probabil, ca locuri de
tragere.

Turnul Chindiei (interior)

S-a găsit, de asemenea, sub pardoseala de scânduri un fragment din bolta ce acoperea o
încăpere umplută cu bolovani de râu și moloz. Lucrările efectuate în timpul domniilor lui
Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei, influențate de stilul neogotic, au constat în înălțarea cu circa
5 metri a structurii, adăugarea coronamentului și balustradelor crenelate și deschiderea unor
goluri în arc frânt. Tot din acea vreme datează și scara de lemn din interior, construcția mică de la
partea superioară, care adăpostește ieșirea pe terasă și placarea bazei piramidale cu blocuri de
piatră și a întregului parament cu cărămidă. În prezent, după ultima restaurare din 1995, accesul
până la platforma superioară se face urcând cele 122 de trepte de lemn în formă de spirală.

4
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

Rol
În prezent turnul este uneori folosit ca loc de desfășurare a spectacolelor organizate de autoritățile
locale.
După cum afirma Paul din Alep, turnul a fost folosit printre altele „ca fanal pentru
ceasornicul orașului” și loc în care cânta o „fanfară” orientală pentru plăcerea domnului. Dar cel
mai adesea, rolul turnului era pentru supravegherea cetății Târgoviște, dar și pentru apărarea
Curții domnești unde domnitorul își avea reședința și se ruga în bisericile din complex, în acea
vreme Târgoviște fiind capitala Țării Românești. De asemenea, pe timp de pace, din turn se
anunța la apus pe la chindii închiderea porților cetății. După acest moment, era interzisă intrarea
sau ieșirea din oraș pe tot parcursul nopții, iar locuitorii aveau obligația de a nu circula pe străzi
și de a nu întreține focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil orașul de la mare distanță. Tot în
vreme de calm, construcția era folosită ca foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului.

Acum turnul este cea mai importantă atracție turistică a județului Dâmbovița, găzduind
actualmente expoziția intitulată „Vlad Țepeș - Dracula, legendă și adevăr istoric”, în care sunt
prezentate documente istorice din timpul domniei lui Vlad Țepeș, dar și hărți cu împrejurimile
din acele timpuri.
Rolul turnului ca punct înalt de observare este folosit și în ziua de astăzi, deși într-un mod
total diferit. Deoarece oferă o bună perspectivă și orizont larg deschis, membrii Societății
Astronomice Române de Meteori observă adesea din acest punct diverse fenomene astronomice
cum ar fi eclipsele de Lună sau de Soare, cometele strălucitoare sau conjuncțiile speciale dintre

5
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

Lună și planete. De asemenea, turnul și ruinele Curții Domnești slujesc ca fundal special pentru
astrofotografie, în contextul producerii unor evenimente astronomice.
Ruinele Curții Domnești dominate de Turnul Chindia constituie decor și spațiu propice
punerii în scenă a unor piese de teatru, cum ar fi A treia țeapă, și scenete cu caracter istoric.
Turnul Chindia reprezintă emblema de secole a orașului Târgoviște. Cel mai probabil a
fost construit în a doua jumătate a secolului al XV-lea, în vremea domniei lui Vlad Ţepeş.
Cercetările întreprinse de arheologul N. Constantinescu au dovedit faptul că turnul Chindia a fost
zidit pe pridvorul paraclisului din vremea lui Mircea cel Bătrân.

Prezenţa acestui turn într-o reşedinţă domnească este justificată de faptul că elementul de
apărare deţinea un rol dintre cele mai importante în viaţa curţilor feudale în caz de asediu. Turnul
Chindiei îndeplinea cu prisosinţă un asemenea rol, servind, totodată, ca punct de observaţie şi de
pază pentru curte şi împrejurimile ei. Cu prilejul degajării tencuielilor interioare, în 1964, au
apărut la primul etaj patru goluri de ferestre şi un gol de uşă, dispus către casa domnească, având
fiecare deasupra câte un gol mai mic, ulterior zidite, toate îngustându-se către exterior şi servind,
probabil, ca locuri de tragere.

În afară de acest rol de apărare, în secolele XVI—XVII turnul mai îndeplinea şi rolul de
închisoare a curţii domneşti.

Mormântul lui Dracula ar putea fi situat la baza Turnului Chindiei În lipsa unor dovezi
clare privind mormântul lui Vlad Ţepeş, istoricii din Târgovişte spun că trupul domnitorului s-ar
afla sub Turnul Chindiei sau la Mănăstirea Dealu, acolo unde se află şi capul lui Mihai Viteazu.
Teoria ar avea la origini faptul că Vlad Ţepeş şi-a trăit cea mai mare parte a domniei sale la
Târgovişte. Tot de Târgovişte este legată şi celebra metodă de pedepsire, trasul în ţeapă, care i-a
adus numele voievodului. Vlad Ţepeş a fost asasinat la sfârşitul lunii decembrie 1476, în a treia
domnie. Corpul său a fost decapitat şi capul trimis sultanului, care l-a aşezat într-o ţeapă, ca
dovadă a triumfului asupra lui Vlad Ţepeş. S-a emis ipoteza ca „Drăculea“ ar fi fost îngropat la
Mănăstirea Snagov, pe o insulă din apropierea Bucureştilor. Examinările recente au arătat că
„mormântul“ lui Ţepeş de la mănăstire conţine doar câteva oase de cal datate din neolitic şi nu

6
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

rămăşiţele adevărate ale domnului valah. După opinia reputatului istoric Constantin Rezachevici,
mormântul acestuia ar fi pe locul mănăstirii Comana, ctitoria voievodului. Rolul turnului ca
punct înalt de observare este folosit şi în ziua de astăzi, deşi într-un mod total diferit. Deoarece
oferă o bună perspectivă şi orizont larg deschis, membrii Societăţii Astronomice Române de
Meteori observă adesea din acest punct diverse fenomene astronomice cum ar fi eclipsele de
Lună sau de Soare, cometele strălucitoare sau conjuncţiile speciale dintre Lună şi planete.

Turnul Chindiei e printre puținele obiective turistice oferite de Târgoviște, orașul-resedință

a județului Dâmbovița, atestat documentar încă din 1403. Turnul Chindiei a fost ridicat probabil
în timpul domniei lui Vlad Țepeș (după alte surse, turnul exista deja în timpul domniei tatălui
său). Lui Țepes îi este dedicat și muzeul care e găzduit în prezent de turn.
Numele turnului vine de la un joc și de la un tip de serenadă pe care menestreii medievali
ai palatului o cântau la poalele turnului la apusul soarelui (chindie).
În imediata apropiere a Turnului se găsește Parcul Chindiei, principala zonă de relaxare a
orașului. Deși nu e mai mare decât o alee din Herăstrău, parcul e îngrijit, are o Grădină
Zoologică și un lac pe care amatorii se pot plimba cu barca. Grădina Zoologică e amplasată pe
locul unde, la sfârșitul secolului XVI, domnitorul Petru Cercel aduna prima colecție de animale
sălbatice de la noi din țară. Tot acestui domnitor excentric i se datorează și grădinile în stil
italian, acum transformate în parcul orașului, biserica domnească, pictată ulterior în stil
brâncovenesc și o colecție de pietre prețioase, expuse în complexul muzeal.
Începuturile ansamblului fortificat de la Târgoviște sunt legate de domnia lui Mircea cel
Bătrân, care a făcut așezarea să semene cu o capitală tipică evului mediu. Complexul a fost
extins și completat cu turnul de observație de Vlad Dracul și fiul său, Vlad Țepeș.
În cadrul ansamblului muzeal se află și două biserici. Sfânta Vineri e cea mai bine
păstrată biserică de secol 15 din sudul României. De dimensiuni mai mari, Biserica Domnească,
o ctitorie a lui Petru Cercel, din secolul 16, prezintă și ea valoare arhitecturală și istorică, în
special prin decorațiunile brâncovenești și pictura murală, adăugate un secol mai târziu, în
vremea prolificului domnitor – martir. În secolul 16 când a fost ridicată, biserica domnească din
Târgoviște era cea mai mare biserică din Țara Românească.

7
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

O descoperire de senzaţie a avut loc la baza Turnului Chindiei din incinta Curţii
Domneşti din Târgovişte, în urma unor săpături arheologice efectuate în anul 2014. Aici,
arheologii au coborât cu nivelul cercetărilor sub altarul bisericii ridicată de Mircea cel Bătrân în
jurul anului 1400 pentru fiul său Mihail şi au scos la suprafaţă, dintr-o zonă mai puţin cercetată,
două morminte, mai multe monede şi câteva fragmente de podoabe medievale. “Personajele
înhumate aparţin nu bisericii în care ne aflăm acum, ci cel mai probabil, fac parte din cimitirul
vechii biserici, o mai veche biserică domnească, anterioară acestei biserici. Vechimea acestui
schelet cred că poate fi împinsă până la jumătatea secolului al XIV-lea, în contextul în care în
jurul Curţii Domneşti s-au descoperit mai multe locuinţe care au aparţinut vechiului oraş
medieval Târgovişte. Suntem în căutarea vechii biserici care poate fi biserică domnească sau
biserica unor orăşeni”, a spus Florin Petrică, arheolog la Curtea Domnească.
„Noi am încercat să obţinem informaţii mai numeroase despre istoria Curţii Domneşti şi
a Bisericii Paraclis. Sunt două morminte care sunt anterioare Bisericii Domneşti. Ele aparţin,
evident, unui cimitir mai vechi, lângă care trebuie să existe şi o biserică. Nu ne aşteptam să
facem aceste descoperiri, pentru că din informaţiile unor cercetători mai vechi care au cercetat
Curtea Domnească la începutul anilor 60 se ştia că aceasta este prima biserică a reşedinţei
domneşti din Târgovişte”, a mai spus arheologul. Biserică Domnească peste care a fost construit
Turnul Chindiei se credea că este cea mai veche aşezare din cadrul Complexului Muzeal Curtea
Domnească. “Am reuşit să scoatem la suprafaţă şi mai multe monede. O monedă a fost
descoperită chiar pe pavajul primei biserici din timpul refacerii bisericii din vremea lui Dan al
II-lea. Au fost descoperite două monede de la 1600 şi alta de la 1598, lucru care ne-a oferit
informaţii şi cu privire la datarea unei refaceri a Turnului Chindiei”, a adăugat Florin Petrică.
Pentru Muzeul de Istorie din Târgovişte, descoperirile au o însemnătate deosebită, acesta
confirmând o mai veche teorie care spune că aşezarea orăşenească a cetăţii Târgovişte este mult
mai veche decât se credea. “Este evident că cercetarea arheologică desfăşurată (…) va aduce
foarte multe informaţii legate de evoluţia Curţii Domneşti de la înfiinţarea sa şi până la anul
1714. Avem deja rezultate deosebite, în sensul că au fost descoperite o serie de piese. Sunt 10
monede descoperite, sunt podoabe descoperite, dar şi elemente de decor care au fost, la un
moment dat pe haine. Toate acestea vin să întregească istoria Curţii Domneşti. Partea acestea
unde se sapă acum a fost mai puţin cercetată, de aceea ne-am şi axat în acest an pe această
zonă. Se poate vorbi de o biserică anterioară celei ridicate aici la Curtea Domnească de către
Mircea cel Bătrân pentru fiul său Mihail”, a declarat Ovidiu Cârstina, directorul Complexului
Muzeal Curtea Domnească.
Monedele dar şi obiectele de podoabe vor putea fi admirate de turişti în cel mai scurt timp
în cadrul colecţiei numismantice pe care Muzeul de Istorie din Târgovişte o deţine. Arheologii au
extins săpăturile şi au făcut noi descoperiri importante pe şantierul arheologic din vechea capitală
a Ţării Româneşti. Astfel au fost descoperite, tot în zona Turnului Chindia, urmele unei vechi
fortificaţii, cu ziduri şi turnuri construite din cărămidă. Această amenajare defensivă a fost
demantelată, cred arheologii Petru Virgil Diaconescu şi Florin Gabriel Petrică, în momentul când
perimetrul reşedinţei domneşti a fost mărit. Noua şi importanta descoperire arheologică a fost
pusă în legătură cu existenţa şi funcţionarea “drumului Brăilei”, arteră importantă care traversa şi
oraşul medieval Târgovişte, iar zidul şi turnul de cetate recent descoperite ar putea fi mai vechi
decât domnia lui Mircea cel Bătrân.

8
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraşul Târgovişte şi
totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în
partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o
expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere
administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea
Domnească” Târgovişte. După părerea mea „chindia” vine de la „Chin – Dia”, sau „chinul zilei
(luminii) care trece în noapte (întuneric)” şi face parte din conceptele Vechii Biserici Valaho –
Egiptene cu trimitere la Negru Vodă – Marele Creator ce vine din întuneric (nevăzut). Nu se ştie
cu exactitate de când datează Curtea Domnească din Târgovişte, dar ceea ce este cert este faptul
că exista aici o casă domnească la sfârşitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel
Bătrân, însă prima menţiune documentară a Curţii Domneşti din Târgovişte datează din anul
1403, iar mai apoi în 1409. Se bănuieşte că se iniţiaseră lucrări de construcţie la Curtea
Domnească încă din prima domnie a lui Vlad Ţepeş, lucrări care rămăseseră neterminate.
Săpăturile arheologice de la jumătatea secolului al XX-lea au arătat că Turnul Chindiei datează
din a doua jumătate a secolului al XV-lea, putând fi identificat cu acel „castel” pe care Ştefan
Báthory l-a văzut la 11 noiembrie 1476. Cu toate acestea, în documente turnul apare relativ
târziu. La 1595, Pigafetta consemnează existenţa unui „turn făcut într-o bisericuţă” de unde
pornea o galerie subterană spre râul Ialomiţa.
În anul 1702, arheologul englez Edmond Chishull, spunea, după ce a vizitat locul, că este
„comparabil cu cele din creştinătatea civilizată”. De asemenea, turnul şi ruinele Curţii
Domneşti slujesc ca fundal special pentru astrofotografie, în contextul producerii unor
evenimente astronomice. De asemenea, ruinele Curţii Domneşti dominate de Turnul Chindia
constituie decor şi spaţiu propice punerii în scenă a unor piese de teatru, scenete cu caracter
istoric, dar şi a unor festivaluri cu specific medieval.

9
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

MUZEUL TIPARULUI SI AL CARTII VECHI ROMANESTI

Lângă poarta mare, folosită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, pe latura de
sud-est a Curţii Domneşti, foarte aproape de biserica Sfânta Vineri, se află Muzeul Tiparului şi
al Cărţii Vechi Româneşti, găzduit în Casa Aramă. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe
locul unde odinioară se afla o casă egumenească, la care au trudit călugării de la Mănăstirea
Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaş de cult. La
începutul secolului al XX-lea, casa a fost folosită ca internat şcolar particular, local al poliţiei
oraşului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german.
Din vechea casă, se mai păstrează acum doar două ziduri de interior. Compusă din pivniţă,
parter şi etaj, accesul la etaj făcându-se printr-o scară exterioară din lemn care te conduce într-
un cerdac de unde poţi admira monumentele Curţii Domneşti, Casa Aramă este un exemplu de
valoare al construcţiilor tradiţionale din zonă.

La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti, ce

adăposteşte mărturii ale civilizaţiei unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile
meşteşuguri – tiparul. Circuitul expoziţiei începe cu prezentarea primelor forme şi suporturi de
scriere şi continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile şi răspândirea lui în Europa.

10
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

Introducerea tiparului în Ţara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui
Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) şi Evangheliar (1512), realizate la Târgovişte, vatra
tipăriturilor din Ţara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea
oamenilor ideea că ”şi în limba română se poate citi cuvântul Domnului” şi a cărui activitate
tipografică desfăşurată atât la Târgovişte, cât şi la Braşov este ilustrată în expoziţie (Triod
Penticostar – 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român – 1561). Impunerea limbii
române în tipărituri este evidenţiată prin cărţile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în
Ţara Românească (Evanghelia învăţătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât şi în
Moldova (Cazania lui Varlaam, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei) şi Transilvania (Noul
Testament de la Bălgrad). Apari]ia cărţii laice este ilustrată prin tipăriturile realizate de Antim
Ivireanu în secolul al XVIII-lea, la Târgovişte, Bucureşti, Buzău şi Râmnic (Panoplia dogmatică,
Alixăndria, Pilde filosofeşti), prin manuscrisele şi tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie
Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-
vlahilor) şi prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole şi dicţionarele editate de
reprezentanţii Şcolii Ardelene. Scrierile didactice şi de literatură beletristică în ediţii princeps din
secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon şi Bolintineanu etalate în expoziţie
marchează momentul renunţării la alfabetul chirilic şi al adoptării celui latin. Circuitul muzeului
se încheie cu prezentarea primelor trei publicaţii cu caracter regulat: Curierul Românesc (1829),
editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, şi Gazeta de
Transilvania, tipărită de George Bariţiu.

11
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc şi celelalte obiecte expuse în muzeu:
ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte şi tiparniţa
din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistenţă a expoziţiei.

12
C.N.IENACHITA VACARESCU
CLASA a V –a A

SURSE:

1. WIKIPEDIA
2. ,,CURTEA DOMNEASCA” SITE
3. ZIARUL NATIUNEA

13