Introducere

Pionul principal în consolidarea sănătății, producției și a reproducției este reprezentat de furajarea

convențională a acestora.

Sindromul scaderii grasimii din lapte sau indigestia rumino-reticulara biochimica simpla apare ca o
consecinta a cantitatii mici de acizi grasi volatili care se formeaza in rumen.

Laptele de vacă are un conţinut mediu de apă de 87,5% şi substanţă uscată totală de 12,5% compus din:
grăsime, proteine, lactoză, substanţe minerale, vitamine şi enzime.

Grăsimea este componenta cea mai variabilă, situându-se în limite destul de largi chiar în cadrul aceleiaşi
specii. Din punct de vedere chimic este formată din: gliceride şi substanţe de asociaţie ca: fosfolipide,
steroli, pigmenţi, vitamine liposolubile şi acizi graşi liberi.

Sindromul scaderii grasimii din lapte consta intr-o scadere substantiala a continutului de lipde cu pana la
50%, fara ca celelalte componente ale laptelui sa fie afectate.

Etiologie

În general ratiile cu o proportie de concentrate mai mare de 50% din SU determina o reducere a
continutului de grasime din lapte, concomitent cu o crestere a cantitatii de lapte.

2 cauze: una de natura digestiva si alta de natura metabolica

-utilizarea numai a furajelor concentrate sau a unei cantitati mari de fan si suculente

-deficienta de vitamina B12, in zonele unde deficienta de cobalt este suspectata

-maruntirea accentuata a nutreturilor de volum

-reducerea proteinei din furaje

Patogeneza

Scaderea activitatii microflorei ruminale realizeaza dezechilibre intre nutrient la nivelul rumenului fiind
totodata si un factor stresor. Se realizeaza astfel disbacteria rumino-reticulara precum si reducerea
numerica si modificarea de profil a micropulatiei de infuzori. Asadar este perturbata digestia la acest nivel
cu sinteza deficitara de AGV, de vitamine, produsi plastici si energetici cu efecte asupra productivitatii si
sanatatii rumegatoarelor, in special perturbarea productiei de lapte.

Limitarea de substrat pentru sinteza grasimii lacate bazate pe schimbari in absorbtia metabolitilor ca o
consecinta a modificarii procesului de fermentatie ruminala normala, ceea ce include o scadere a
raportului acetat-propionat.

Principala cauza a sindromului este productia crescuta de propionat in rumen, glucoza crescuta care
accelereaza gluconeogeneza, stimuleaza secretia de insulina ceea ce conduce la utilizarea crescuta de
acetat pentru sinteza tisulara adipoasa, rezultand o concentratie redusa de acetat in sange.
Astfel, ratiile bogate in concentrate(amidon fermentescibil>) duc la scaderea Ph-ului ruminal (datorita
cantitatii mari de AGV) si la modificarea raportului acid acetic:acid propionic, in detrimentul celui acetic.

Sinteza AG cu lant scurt si mediu care reprezinta aproape jumatate din acizii grasi din lapte are loc la
nivelul glandei mamare din acid acetic si acid butiric. In al doilea rand, absorbtia crescuta de acid propionic
si in mai mica masura de glucoza antreneaza eliberarea de insulina, care favorizeaza lipogeneza si
depunerea de tesut adipos. Tesutul adipos devine prioritar pentru prelevarile de nutrienti circulanti
diminuand disponibilul pentru glanda mamara.

Ideea ca productia crescuta de propionat si nu cea scazuta este responsabila de sindromul scaderii grasimii
din lapte a fost demonstrata de McClymon care a aratat ca administrarea iv de glucoza la vacile in lactatie
scade productia grasimii din lapte. Ei au sugerat ca gluconeogeneza accelerata este insotita de productia
crescuta de propionat ruminal din dietele scazute in fibroase, suprima mobilizarea grasimii din tesutul
adipos si rezulta intr –o disponibilitate scazuta a trigliceridelor plasmatice de a sintetiza grasimea lactata.

Indigestia rumino-reticulara biochimica simpla constituie de cele mai multe ori punctul de plecare pentru
celelalte indigestii sau alte boli nutrional-metabolice cum ar fi cetoza subclinica, indigestia prin schimbarea
brusca a ratiei.

Posibila implicare a deficientei de vitamina B12 in SSG din lapte ar trebui mereu luata in considerare in
zonele unde deficienta de cobalt este suspectata.

In general ratiile cu o proportie de concentrate mai mare de 50’% din SU determina o reducere a
continutului de grasime din lapte concomitent cu o crestere a cantitatii de lapte.