Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Academia “Ștefan Cel Mare”

REFERAT
Persoana juridică subiect al infracțiunii

Disciplina: Aspecte introdictive în drept penal

A elaborat: Cojocari Andrei,

Plutonul 105
Profesor: Artenie Dorin

Chișinău, 2018
 CUPRINS

1. Scopul și obiectivele lucrării

2. Considerații generale privind persoana juridică – subiect al
infracțiunii
3. Răspunderea penală a persoanei juridice
4. Sancțiuni aplicate persoanelor juridice
5. Reglementările internaționaleprivind raspunderea penală a
persoanei juridice
6. Concluzii
 1.Scopul și obiectivele lucrării.

Scopul fundamental al acestui studiu, l-a constituit stabilirea de fapt dacă persoana
juridică este sau nu subiect al infracțiunii.Întru îndeplinirea acestuia mi-am propus
următoarele obiective:

 De a stabili noțiunea și caracteristicile de bază a persoanei juridice;

 De a analiza legislația în domeniul persoanei juridice;
 De a analiza și de a face o totalizare a opiniilor din doctrină, privind tema
abordată;
 De a face o comparație a legislației RM cu legislația altor state în domeniul
Dreptului Penal și anume în legatură cu persoana juridică – subiect al
infracțiunii.
 De a trage concluzii corespunzătoare;

2.Considerații generale privind persoana juridică – subiect al infracțiunii.

Un subiect controversat al Dreptului Penal în reprezintă persoana juridică și

anume, este ea subiect al infracțiunii sau nu. În conformitatecu art.55 al.(1) al
Codului Civil a RM, ,,Persoana juridică este organizația care are un patrimoniu
distinct și răspunde pentru obligațiile sale cu acest patrimoniu, poate să
dobîndească și să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale și personale
nepatrimoniale, să-și assume obligații, poate fi reclamant și pîrît în instanța de
judecată”.
În doctrină sau conturat diferite teze, teorii, concepții. O primă teză ar fi aceea
care neagă posibilitatea persoanei juridice (morale) de a fi subiect al infracțiunii, și
o alta afirmativă, care susține această posibilitate.

Teza negativă, conform căreia persoana juridică nu poate fi subiect activ al

unei infracțiuni, numită și teoria ficțiunii,este susținută prin următoarele afirmații:

- persoanele juridice (morale) nu au conștiință și voință proprie, respectiv pot fi

trase la răspundere penală persoanele care o conduc sau alte persoane
împuternicite;
- pedepsele se aplică persoanelor fizice;
- în cazul cînd se va aplica o pedeapsă persoanei juridice vor avea de suferit și
ceilalți angajați care nu au nici o legătură cu fapta săvîrșită.

Într-o altă teorie,cea afirmativă, este posibilă atragerea la raspundere penală

a persoanei juridice, cu următoarele argumente: persoanele morale sau artificiale,
denumite astfel în doctrină, constituie o realitate juridică, cu voință colectivă
proprie, care poate comite anumite infracțiuni cum ar fi:infracțiunile fiscal,
concurența neloială; se pot aplica astfel de pedepse precum amenda sau alte
măsuri de siguranță, cum este dizolvarea persoanei juridice etc.
Mulți autori,începînd cu anii ’90 ai sec.XX, acceptă teza afirmativă.1
În literatură, mai atestăm și teza realității tehnice, care pune în prim plan, interesul,
iar patrimoniul îl constituie ,,o totalitate de bunuri în afectațiune,, - afectate de un
interes general al tuturor membrilor, salariaților persoanei juridice în cauză.
Conform art.21 al.(3) din Codul Penal al RM: ,,Persoana juridică, cu
excepția autorităților publice, este pasibilă de răspunderea penală pentru o faptă
prevăzută de legea penală dacă există una din următoarele condiții:
Teoria dreptului penal indică următoarele semne ce caracterizează persoana
juridică drept subiect al infracțiunii:
a) să fie constituită în ordinea și modul prevăzut persoana juridică este
vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a
dispozițiilor directe ale legii, ce stabilesc îndatoriri sau interdicții pentru
efectuarea unei anumite activități;
b) persoana juridică este vinovată de efectuarea unei activități ce nu
corespunde actelor de constituire sau scopurilor declarate;