Sunteți pe pagina 1din 22

PROIECT DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE

ELECTRONICE

OSCILATORUL ARMONIC DE JOASĂ FRECVENŢĂ

Profesor îndrumător: Student Enache Nicolae-Alexandru


Mr. lect. univ. dr. ing. Jeler Grigore Grupa M 392-x
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

CUPRINS

1. INTRODUCERE ........................................................................................... 2
2. OSCILATOARELE RC ............................................................................... 4
3. STABILITATEA AMPLITUDINII ŞI FRECVENŢEI
OSCILAŢIILOR ......................................................................................... 14
4. SCHEMA LOGICĂ .................................................................................... 17
5. MĂSURĂTORI PRACTICE PE MACHETĂ ......................................... 18
6. DETERMINĂRI ÎN SIMULARE (ORCAD) ........................................... 19
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 21

1
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

1. INTRODUCERE

Circuitul care fără să primească un semnal de intrare furnizează la ieşire


un semnal sinusoidal cu frecvenţă şi amplitudine strict controlate poartă numele
de oscilator armonic.
Frecvenţa şi amplitudinea trebuie să aibă o bună stabilitate în timp, să nu
depindă de factori externi, ca temperatura mediului sau tensiunea de alimentare,
ci să depindă numai de ”valorile” componentelor din circuit.
Ca generatoare de semnal, oscilatoarele trebuie să îndeplinească anumite
condiţii privind principalii săi parametri şi anume:
- forma semnalului generat;
- domeniul de frecvenţă în care lucrează;
- stabilitatea frecvenţei semnalului de ieşire;
- mărimea şi stabilitatea amplitudinii semnalului de ieşire;
- posibilitatea reglării amplitudinii şi frecvenţei semnalului de ieşire;
- coeficientul de distorsiuni neliniare impuse.
I. O primă clasificare a oscilatoarelor poate fi făcută după principiul de
funcţionare specificat prin ecuaţiile care guvernează producerea oscilaţiilor:
1. Oscilatoare armonice (au o funcţionare liniară sau cvasiliniară, având
un model descris de o ecuaţie diferenţială a cărei soluţie este o funcţie
sinusoidală);
2. Oscilatoare de relaxare (au o funcţionare neliniară, chiar dacă deseori
este liniară pe porţiuni, forma de semnal furnizată fiind nesinusoidală).
II. Clasificare după principiul de funcţionare:
1. Oscilatoare armonice:
- au funcţionare liniară sau cvasiliniară;
- modelul este o ecuaţie diferenţială de ordin 2 sau superior;
- soluţia ecuaţiei este un semnal.

2
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

Există două categorii de oscilatoare armonice:


a. cu reacţie pozitivă;
b. cu dispozitive cu rezistenţă negativă.
2. Oscilatoare de relaxare:
- au funcţionare neliniară;
- nu produc semnal sinusoidal;
- circuite de încărcare şi descărcare reactante, modelate prin ecuaţii
diferenţiale de ordin 1 sau superior, valabile pe porţiuni;
- circuite digitale folosite frecvent în oscilatoare de relaxare, în
generatoare de impulsuri.
III. Clasificare după frecvenţă:
1. Frecvenţă foarte joasă, sub 10 Hz (se folosesc oscilatoare de relaxare,
analogice sau numerice);
2. Audiofrecvenţă, 10 Hz - 1 MHz (armonice RC, relaxare);
3. Radiofrecvenţă, 10 kHz - 1 GHz (armonice LC);
4. De microunde, peste sute de MHz (dispozitive cu rezistenţă negativă).
IV. După elementele active folosite :
1. Oscilatoare cu rezistenţă dinamică negativă;
2. Oscilatoare cu reacţie (cu surse comandate).
V. După natura elementelor care compun circuitul de reacţie:
1. Oscilatoare LC;
2. Oscilatoare RC sau RL.
Oscilatoarele LC asigură o bună stabilitate a frecvenţei de oscilaţie şi a
amplitudinii. Se folosesc cu precădere pentru frecvenţte mai mari de 1 MHz.
Oscilatoarele RC au o stabilitate mai redusă a frecvenţei de oscilaţie dar,
în schimb, elementele pasive de circuit RC sunt mai adecvate lucrului la
frecvenţe joase.

3
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

2. OSCILATOARELE RC

Pentru domeniul de frecvenţe cuprins între frecvenţele foarte joase şi cele


de câteva sute de kiloherţi se utilizează în mod curent oscilatoare RC, cu ajutorul
cărora se pot genera cu uşurinţă frecvenţe joase, folosind valori obişnuite
de rezistenţe şi capacităţi, fără a fi nevoie de inductante cu miez, voluminoase
şi costisitoare.
În afară de aceasta, oscilatoarele armonice RC prezintă avantajul că
pentru un raport Cmax/Cmin dat, pot acoperi o gamă de frecvenţe mult mai largă
decât oscilatoarele LC, deoarece frecvenţa generată, după cum se va vedea, este
proporţională cu 1/RC, la oscilatoarele RC şi cu 1/(RC)1/2, la oscilatoarele LC.
O reţea de reacţie RC este însă mai puţin selectivă decât o retea LC,
în condiţii de lucru identice.
Din acest motiv, forma de undă generată de un oscilator RC va fi mai
puţin sinusoidală decât a unui oscilator LC.
De aceea, oscilatoarele RC nu pot funcţiona în general prea adânc în
regiunea neliniară a caracteristicilor tranzistorului şi pentru limitarea
amplitudinii este uneori necesară o rezistenţă neliniară pozitivă, obţinută prin
reacţie negativă.
După felul reţelei de reacţie, oscilatoarele RC se împart în oscilatoare cu
reţea defazoare, cu punte Wien (cu anularea fazei) şi cu puncte dublu T
(cu anularea amplitudinii).

4
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

i1 C C i2 C i3 Ar
1

ue ur -
R R R 1/29

a. 0
φ
+π/
2
π
60º
b. 60º
-π/2
ur ue

Fig. 1 Reţea defazoare RC

În figura 1 se dă schema unei reţele de defazare cu trei celule RC şi


caracteristicele Ar(ω/ω0), respectiv φ(ω/ω0), unde Ar şi φ sunt respectiv
coeficientul de transfer ur/ue şi faza semnalului care străbate reţeaua defazoare.
Ecuaţiile care corespund acestei reţele sunt:

i1
ue = + R(i1 - i2)
j∙C∙ω

1
R(i2 - i3) = (R + ) i3
j∙C∙ω

i2
R(i1 - i3) = + R (i2 - i3)
j∙C∙ω

ur = Ri3 .

Considerând ue, i1, i2 şi i3 ca necunoscute şi rezolvând acest sistem de


ecuaţii în raport cu ur, se obţine:

1 ue 5 1 6
= =[1- ] + j[ - ]
Ar ur (ω C R )2 (ω C R )3 (ω CR )

5
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

Pentru un defazaj de 180° între ue şi ur este necesar ca partea imaginară a


raportului ue/ur să se anuleze, adică:

1 6
- =0
(ω 0 C R )3 (ω 0 C R )

Rezultă următoarea pulsaţie de rezonanţă:

1
ω0 =
6∙ R∙ C

1
Făcând înlocuirea acestei valori în expresia lui se obţine valoarea:
𝐴𝑟

1
= 29.
𝐴𝑟

Pentru a asigura regimul autooscilant este necesar deci ca amplificarea în


tensiune a etajului realizat cu un tranzistor să fie de minimum:

1
|𝐴u | = - = 29 ori
𝐴𝑟

Numai în acest caz reţeaua de reacţie furnizează semnalul de reacţie


necesar.
Având în vedere că acest tip de cuadripol taie frecvenţele joase, tipul de
reţea dat în figura 1a se numeşte trece-sus. Dacă schimbăm între ele elementele
C şi R ale reţelei, obţinem un cuadripol similar, numit trece-jos.
În acest caz se obţine:

6 ue
ω0 = şi la fel = -29
R∙C ur

Un astfel de cuadripol este folosit ca reţea defazoare în gamele de


frecvenţă joasă ale oscilatorului. Schema unei variante de oscilator RC, cu reţea
defazoare formată din trei celule RC, formând un cuadripol trece-sus, este dată
în figura 2.

6
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

- EC
Rc
R1

C C C
T
R R Rr
R2
RE CE

Fig. 2 Oscilator RC cu reţea defazoare

Rezistenţa Rr, care conectează ieşirea cuadripolului la intrarea


amplificatorului, este astfel aleasă încât rezistenţa ultimei celule să fie tot R,
adică:
1
Rr + 1 1 1 =R
+ +
R1 R2 h 11e

Folosind circuitul π-hibrid pentru tranzistorul din schema dată în


figura 2 şi rezolvând ecuaţiile lui Kirchoff aferente schemei echivalente
a oscilatorului, prin impunerea condiţiei: ArAu = 1, rezultă condiţia de amorsare
a oscilaţiilor:
R 1 || R 2 R ′e R
β∙ [ ]≥4 + 23 + 29
R 1 || R 2 +h 11e R R ′c

Rc
R′c =
1+ h 22 R c

Pentru a creşte stabilitatea frecvenţei oscilaţiilor generate de oscilator este


util ca reţeaua de reacţie să nu fie conectată direct la ieşirea etajului amplificator,
ci la ieşirea unui al doilea etaj, cuplat cu ieşirea primului etaj.

7
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

În acest mod, etajul amplificator este încărcat cu impedanţă mare de


intrare a etajului repetor, fapt care creşte stabilitatea frecvenţei cu variaţia
sarcinii oscilatorului.
În figura 3 se dă schema unei punţi Wien alimentate de un generator
de tensiune (a) sau de un generator de curent (b), precum şi caracteristicile de
frecvenţă ce-i corespund.

Ar
R
1

ue 3

R 
C ur 0
a.
φ
ir
R
π/2
ie 
0
R -
C π/2
b.

Fig. 3 Punte Wien

Din aceste caracteristici rezultă că pentru autoîntreţinerea oscilaţiilor,


amplificatorul trebuie să realizeze o amplificare cel puţin egală cu 3 ori, iar faza
tensiunii lui de ieşire să coincidă cu cea a tensiunii de intrare, motiv pentru care
oscilatorul se mai numeşte şi cu anularea fazei. În acest scop, se folosesc
de regulă două etaje amplificatoare, cuplate în cascadă, fiecare realizând un
defazaj de 180°.
În figura 4 se dă o variantă de oscilator în punte Wien, în care etajul
realizat cu T3 joacă rolul generatorului de tensiune.

8
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

C1
+E
C0 - C
R1
T1
T1

T2
R0
C2 T3

R2 ue

Fig. 4 Oscilator de punte Wien

Amplificatorul este realizat cu tranzistoarele T2 şi T3, cele două etaje ale


lui fiind cuplate în cascadă. Semnalul de intrare se obţine de la ieşirea unui etaj
repetor pe emitor, realizat cu T1, căruia i se aplică un semnal de reacţie pozitivă
prin intermediul punţii Wien, realizate cu R1C1R2C2 şi un semnal de reacţie
negativă, prin intermediul grupului R0C0.
Conectarea punţii Wien prin intermediul unui etaj repetor, caracterizat
printr-o mare impedanţă de intrare, previne încărcarea punţii Wien printr-un
curent important şi astfel se reduc la minimum distorsiunile de amplitudine şi
fază ale semnalelor generate.
Coeficientul de reacţie realizat prin puntea Wien este dat de:

ur Z2 1
Ar = = = Z
ue Z1 + Z2 1+ 1
Z2

unde
1
Z1 = R1 +
j∙C 1 ∙ω

R2
Z2 =
1+ j∙C 2 ∙R 2 ∙ω

9
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

Rezultă deci:
1
Ar= R C 1
[1 + 1 + 2 + j∙(ω∙C 2 ∙R 1 − )]
R2 C1 C 1 ∙R 2 ∙ω

Pentru ca la frecvenţa de oscilaţie f0, divizorul R1R2C1C2 să nu influenţeze


asupra fazei, trebuie îndeplinită condiţia ca Ar să nu aibă parte imaginară, adică:

1
ω0 C2R1 - =0
C1 R2 ω0

de unde rezultă:

1
ω0 =
R1R2 C1C2

1
Atunci când condiţia ω0 = este îndeplinită, Ar devine:
R1R2 C1 C2

1
Ar = R C
1+ 1 + 2
R2 C1

Condiţia de amplitudine a autoîntreţinerii oscilaţiilor va fi îndeplinită în


acest caz dacă | ArAu | = 1, adică dacă:

1 R1 C2
Au = =1 + + .
Ar R2 C1

În cazul când C1 = C2 = C şi R1 = R2 = R , rezultă:

1
ω0 = si Au =3.
RC

Dacă amplificarea în tensiune are o valoare prea mare Au > 3, limitarea


amplitudinii oscilaţiilor nu se face suficient de repede şi punctul de funcţionare
al tranzistorului pătrunde mult în regiunea caracteristicilor statice, astfel încât
forma oscilatiilor generate se depărtează de forma sinusoidală.
Pentru preîntâmpinarea acestui efect, în schemă se introduce o reacţie
negativă, asigurând astfel în mod automat limitarea amplitudinii oscilaţiilor.

10
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

În varianta de schemă dată în figura 4, acest lucru se realizează prin


reţeaua de reacţie negativă R0C0.
O altă categorie de oscilatoare armonice RC se realizează cu ajutorul
punţii selective T, în variantele de punte dublu T şi punte T podit (figura 5).

+
- EC

R1 R

RP n
R
C
R’
A
C C
R/
RN T n
Cd C
R3

Fig. 5 Punţi dublu T

Se cunosc şi alte variante de punţi T, în afară de cele date în această


figură. Proprietatea importantă a acestor punţi constă în faptul că la o anumită
frecvenţă f0, tensiunea de la ieşire este nulă, oricare ar fi tensiunea de la intrare,
motiv pentru care aceste oscilatoare se mai numesc şi cu anularea tensiunii.
Cu alte cuvinte, la frecvenţa f0, cuadripolul prezintă o impedanţă de transfer
infinită şi deci o atenuare infinită.
Se pot realiza oscilatoare cu punte dublu T cu un singur tranzistor. În
1
acest caz ω0 = , R fiind sarcina din colector a tranzistorului, egală cu
RC

rezistenţa din bratele punţii.


În figura 6 se dă schema bloc a oscilatoarelor RC cu punte dublu T
şi o variantă de schemă cu un singur tranzistor.

11
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

R R R R
C B

C C C C
R nC n=1,2, n
n …

E
a. b.

Fig. 6 Oscilatoare RC cu punte dublu T

Schema bloc evidentiază faptul că un oscilator cu punte dublu T este


format din amplificatorul A şi două circuite de reacţie, unul de reacţie pozitivă
RP şi altul de reacţie negativă RN.
În varianta de schemă dată în figura 6b, reacţia pozitivă se realizează prin
puntea dublu T, conectată într-un mod deosebit, care permite realizarea
oscilatorului folosind un singur tranzistor. Astfel, un braţ RC al punţii este legat
la colector, alt braţ RC la masă (R fiind legat la masă prin sursa de alimentare)
şi al treilea braţ R/n, nC este legat la emitor. Semnalul cules din colector fiind în
antifază cu cel de pe bază, determină un semnal de reacţie pozitivă selectivă pe
rezistenţa R3 din emitor, întrucât el se sumează pe ochiul bazei în opoziţie cu cel
dintre bază şi masă.
Reacţia negativă, care contribuie la obţinerea unor distorsiuni minime ale
semnalului generat, se realizează prin R'C'.
Se cunosc şi alte variante de scheme, care însă folosesc două tranzistoare.
Oscilatoarele RC cu punte T se realizează pentru frecvenţe cuprinse între
gama 15 Hz - 100 kHz şi au o stabilitate bună de frecvenţă la variaţiile tensiunii
de alimentare şi temperaturii.
Amplificatoarele operaţionale integrate sunt larg folosite pentru generarea
oscilaţiilor armonice în domeniul 1Hz - 10 kHz. Cu anumite tipuri de
amplificatoare operaţionale, domeniul poate fi extins chiar peste 100 kHz.

12
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ
Cel mai simplu şi răspândit tip de oscilator RC cu amplificator operaţional
este cel cu punte Wien.
Bucla de reacţie pozitivă selectivă este alcătuită din elementele reţelei
Wien R1C1, R2C2 şi are rolul de a defini frecvenţa de oscilaţie.
Bucla de reacţie negativă include o rezistenţă variabilă R4, de care
depinde amplitudinea oscilaţiilor generate şi serveşte la stabilizarea amplitudinii.
Dacă R1 = R2 = R şi C1 = C2 = C, frecvenţa de oscilaţie este dată de:

1
f0 =
2πRC

Condiţia de oscilaţie este îndeplinită dacă:

1 R4
Ar= = , adică pentru R3= 2 R4
3 R3 + R4

Frecvenţa poate fi variată continuu cu un potenţiometru dublu, sau în


trepte, prin comutarea capacităţilor C1 şi C2.

13
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

3. STABILITATEA AMPLITUDINII ŞI FRECVENŢEI


OSCILAŢIILOR

Dacă dispozitivele electronice ar fi liniare, atunci amplitudinea oscilaţiilor


ar creste nedefinit. Neliniaritatea acestor dispozitive, manifestată prin caracterul
neliniar al caracteristicilor statice în domeniul de saturaţie şi cel de blocare,
determină limitarea amplitudinii oscilaţiilor la o valoare care corespunde unor
condiţii de echilibru.
Astfel, odată cu deplasarea punctului de funcţionare în domeniile neliniare
ale caracteristicilor statice, β şi gm se micşorează până ce, la echilibru, Au devine
egală cu valoarea minimă necesară autoîntreţinerii oscilaţiilor, când
amplitudinea acestora se menţine constantă.
Dacă valoarea amplificării în tensiune Au, care corespunde situaţiei de
echilibru, este mică, atunci punctul de funcţionare nu ajunge în domeniul
puternic neliniar şi în consecinţă oscilaţiile generate vor avea o formă apropiată
de cea sinusoidală. Dacă însă situaţia de echilibru este atinsă pentru Au mari,
punctul de funcţionare pătrunde în domeniul neliniar şi deci forma oscilaţiilor
generate va fi puternic distorsionată.
Pentru a asigura intrarea sigură în oscilaţie a oscilatorului şi o formă
nedistorsionată a semnalului generat se folosesc metode de stabilizare speciale.
În cazul oscilatoarelor RC sunt folosite în special două metode de
stabilizare a amplitudinii oscilaţiilor generate, ilustrate în schemele din figura 7.

14
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

+
- E

T1 T2
ue

Fig. 7a

+
-E

A
D
ue

Fig. 7b

În exemplul dat în figura 7a, stabilizarea amplitudinii oscilaţiilor se obţine


prin reacţie negativă determinată de prezenţa unui rezistor neliniar (filament al
unui bec cu incandescenţă B) introdus în circuitul de reacţie. Astfel, odată cu
creşterea amplitudinii oscilaţiilor, creste şi temperatura filamentului, străbatut de
un curent proporţional cu aceasta amplitudine. Rezistenţa acestui filament
15
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ
creşte, fapt care determină o creştere a tensiunii de reacţie negativă din circuitul
de intrare al tranzistorului T1. Prin aceasta se determină o micşorare a factorului
de amplificare Au până se ajunge la o situaţie de echilibru.
În figura 7b, stabilizarea amplitudinii oscilaţiilor generate se obţine cu un
circuit de reacţie special, format dintr-un amplificator urmat de un redresor.
Variaţia frecvenţei oscilatoarelor armonice este cauzată în special de
variaţia cu temperatura a parametrilor componentelor active şi pasive din
structura schemei oscilatorului şi de variaţia tensiunii de alimentare, deci a
punctului de funcţionare în regim static al dispozitivelor de amplificare.
Exemple de scheme de oscilatoare armonice de joasă frecvenţă:
- oscilator cu reţea de defazare Wien, cu reţea de reacţie negativă cu
tranzistor cu efect de câmp şi amplificator de tensiune;
- oscilator cu reţea de defazare Wien, reţea de reacţie negativă cu
termistor şi amplificator de curent.

16
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

4. SCHEMA LOGICĂ

Schema de lucru:

Componente şi echipamente utilizate:


- tranzistor bipolar de putere mică npn (BC107, 108, 109 etc);
- rezistoare de polarizare şi pentru celulele de defazare;
- condensatori pentru celulele de defazare;
- sursă de tensiune continuă VCC = 12V;
- conectori;
- osciloscop.

17
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

5. MĂSURĂTORI PRACTICE PE MACHETĂ

Măsurarea parametrilor semnalului generat de către oscilator

Se alimentează circuitul cu tensiunea nominală (+Vcc) trecută pe acesta.


Se determină cu ajutorul osciloscopului valoarea amplitudinii tensiunii din
colectorul tranzistorului, perioada şi respectiv frecvenţa acesteia:

Vout= 3,10 [V];

T0= 459 [µs];

F0=1/T0= 2,18 [kHz].

18
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

6. DETERMINĂRI ÎN SIMULARE (ORCAD)

19
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

Determinarea prin simulare (analiza Transient) a parametrilor


semnalului generat
Pentru simularea funcţionării unui oscilator este nevoie de o condiţie
iniţială de tensiune în unul din nodurile circuitului, care se plasează prin
comanda CTRL+G / IC1.

Se determină valoarea amplitudinii tensiunii din colectorul tranzistorului,


perioada şi respectiv frecvenţa acesteia:

Vout = 8, 8 [V];
T0= 4, 51 [ms];
F0=1/T0= 0,221[kHz].
Vout = 9, 37 [V];
T0= 5, 67 [ms];
F0=1/T0= 0,176 [kHz].
Vout = 9, 91 [V];
T0= 8,193 [ms];
F0=1/T0= 0,122 [kHz].
Vout = 9, 84 [V];
T0= 10, 71 [ms];
F0=1/T0= 0,093[kHz].

Pentru a determina frecvenţa cu o mai bună precizie este indicată analiza


spectrală a semnalului, care se poate realiza prin transformata Fourier rapidă
(butonul FFT / cursor).

20
ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

BIBLIOGRAFIE

1. Dănilă, Th., Reus, N., Boiciu, V. - Dispozitive şi circuite electronice, Editura


Didactică şi Pedagogică, Bucuresti.
2. Praoveanu, I., Jipa, D., Simion, St. - Dipozitive şi circuite electronice, Editura
Academiei Tehnice Militare;
3. Laborator dispozitive şi circuite electronice: Oscilatorul armonic de joasă
frecvenţă.

21