Tabel Corespondenta Tipuri de Personalitate

Învaţă cu Conştient
Activ
Permanent
ECHIPA DE LUCRU:
Psih .VIOLETA MOROZAN
Psih .SILVIA BANEA

COORDONATORI PROGRAM:
Soc. ROXANA MARIAN
Psih. BANEA SILVIA
Psih .CEZARA ERBĂRESCU
Soc. MARIAN ROXANA
Psih .CRISTINA LUPOAE
Psih .IULIA GHIMPE
Psih .IULIANA GHINTUIALĂ
Psih .SIMONA SPIIDON
Psih .LENUŢA IONIŢĂ

Invaţă cu CAP! An şcolar 2010-2011
Program de motivaţia învăţării
“LA LECŢIE” –de MARIN SORESCU
”De câte ori sunt scos la lecţie

Răspund anapoda
La toate întrebările.
- Cum stai cu istoria?
Mă întreabă profesorul.
- Prost, foarte prost,
Abia am încheiat o pace trainică
Cu turcii.
- Care e legea gravitaţiei?
- Oriunde ne-am afla,
Pe apă sau pe uscat,
Pe jos sau în aer,
Toate lucrurile trebuie să ne cadă
În cap.
Pe ce treaptă de civilizaţie
Ne aflăm?
- În epoca pietrei neşlefuite,
Întrucât singura piatră şlefuită
are se găsise,
Inima,
A fost pierdută.
- Ştii să faci harta marilor noastre speranţe?
- Da, din baloane colorate.
La fiecare vânt puternic
Mai zboară câte un balon.
Din toate astea se vede clar
C-o să rămân repetent,
Şi pe bună dreptate.
Pentru a-i ajuta pe elevi să nu devină personaje

asemănătoare celui din poezia mai sus prezentată, vă
invităm să parcurgeţi mapa de lucru şi să utilizaţi
materialele, într-un mod cât mai original şi atractiv, în
activităţile pe care le veţi derula!
MOTTO : ”Şcoala cea mai bună este aceea în care înveţi, înainte
de toate, a învăţa.”
Nicolae Iorga
ARGUMENT
Un binecunoscut proverb spune ”Omul cât trăieşte, învaţă!”. Învăţarea este un proces complex,
desfăşurat nu doar în anii de şcoală ci pe tot parcursul vieţii. Trăim într-o eră informaţională (Nicholas
Negroponte), o eră în care explozia informaţiei ridică o problemă stringentă în ceea ce priveşte găsirea unor
metode prin care omul să facă faţă cu succes solicitărilor din mediu.
Încă din primii ani de viaţă copilul învaţă de la ai săi cum să se comporte, familia fiind primul factor de
socializare. Lucrurile se complică şi mai mult cînd un individ are mai multe roluri (de exemplu, profesionale şi
familiale) şi trebuie să găsească timp (tot în cele 24 ore ale unei zile) pentru toate activităţile pe care vrea sau
trebuie să le realizeze. Astfel, apare problema eficienţei. A fi eficient nu înseamnă doar a face lucrul potrivit la
timpul potrivit, ci şi a face lucrul potrivit în modul cel mai potrivit. Cei care îşi petrec timpul învăţînd (în
special, elevii şi studenţii, dar nu numai aceştia) au nevoie de multe ori de asimilarea unor metode de învăţare
eficientă.
Cu toate că în ultimii ani s-a încercat o reorganizare (?) a materiei de studiu, elevii nu şi-au format
deprinderea învăţării eficiente. În acest sens considerăm necesară implementarea unui program prin care să
formăm un mod de gândire ordonat prin disciplinarea studiului.
Poate vă întrebaţi ce importanţă are şi de ce să ne preocupe tocmai această problemă? Doar nu toată
lumea e la fel de "studioasă" şi fiecare are metoda sa de lucru. Neîndoielnic, aşa este, dacă învăţarea înseamnă
doar "a-ţi face temele" sau "a învăţa pentru lucrare de control / examen". Dar, din fericire, învăţăm în multe
situaţii, de exemplu, citind o carte, asimilînd o limbă străină sau, de ce nu, pregătindu-ne pentru examen. Iar
atitudinea nu ar trebuii să fie refractară faţă de asemenea situaţii. În locul unei gîndiri haotice, prin disciplina
studiului, se poate forma un mod de gîndire ordonat, ceea ce este benefic indiferent de nivelul aspiraţiilor
profesionale.
SCOP: Dezvoltarea personală a elevilor prin formarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare ca proces
continuu prin însuşirea unor metode/tehnici de învăţare eficientă.
OBIECTIVE:
1. Însuşirea noţiunilor de învăţare, eficienţă, memorie, uitare, motivaţie (intrinsecă şi extrinsecă),
strategii de învăţare etc;
2. Identificarea factorilor care motivează studiul: factori sociali, contextuali, personali;
3. Identificarea de către elev a stilului de învăţare dominant;
4. Identificarea de către elev a strategiilor de învaţare;
5. Deprinderea modului de elaborare a unui program de studiu;
6. Identificarea drepturilor si responsabilitatilor aferente unor roluri scolare si sociale;
Beneficiari direcţi: elevii claselor de gimnaziu şi liceu
Beneficiari indirecti: cadrele didactice, păriniţi;
Modalităţi de realizare: participare la orele de dirigenţie, consiliere individuală.
Rezultate aşteptate:
- valorificarea stilului de învăţare dominant în activităţile de învăţare;
- optimizarea performanţei în învăţare
- îmbunătăţirea rezultatelor şcolare
Indicatori de evaluare a programului:
1. chestionar de evaluare,
2. fişe de evaluare,
3. fişe de observatie,
4. număr de participanţi,
5. monitorizarea parcursului şcolar a elevilor de către profesorii diriginţi.

Precizări teoretice
Omul desfăşoară multe activităţi: mănâncă, se joacă, învaţă, colecţionează lucrări de artă, îşi agresează
semenii, îi ajută, etc. O trăsătură comună acestor activităţi este motivaţia.
Ce anume îl face pe un elev să dorească să înveţe, iar pe un altul să nu dorească acest lucru? Dorinţa
unui elev de a depune un efort cognitiv în scopul achiziţionării de noi cunoştinţe este produsul mai multor
factori cu acţiune conjugată; pornind de la personalitatea şi abilităţile elevului implicate în sarcini specifice de
învăţare până la mobilizarea generală pentru învăţare.
Motivaţia are nu numai un caracter energizator ori activator asupra comportamentului, ci totodată şi unul
de direcţionare al comportamentelor. Astfel putem conchide că motivaţia dispune de două segmente importante:
unul de energizare, iar celălalt vectorizant, de orientare a comportamentului spre realizarea unui anumit scop.
TEHNICI DE ÎNVĂŢARE EFICIENTA

Quis, quid, ubi, quibus auxilus, cur, quomodo, quando Cine? Ce? Unde? Prin ce mijloace? De ce? Cum?
Când?
CE ESTE MUNCA INTELECTUALĂ?

Munca intelectuală este activitatea de producţie, creaţie sau menţinere a laturilor care ţin de domeniul
intelectual sau de cunoaştere: cultura, ştiinţa, educaţia etc.
Materia primă utilizată în munca intelectuală reprezintă o categorie de resurse inepuizabile: universul, mediul,
umanitatea, cunoaşterea preexistentă. Metodele prin care se realizează includ studiul, cercetarea, documentarea,
inovarea, planificarea, prelucrarea, creaţia. Produsele sunt noi teorii ştiinţifice, sisteme de organizare, opere de
artă, articole, cărţi, modele de bună practică etc.
Printre abilităţile necesare pentru a practică o muncă intelectuală de calitate se numără: capacitatea de reflexie,
spiritul analitic, sintetic şi de observaţie, abilităţile de a rezolva probleme şi a lua decizii, capacitatea de a gândi
critic, autonom şi creativ.
Educaţia, fiind o formă de transmitere a cunoaşterii ţine de domeniul muncii intelectuale, astfel că predarea şi
învăţarea sunt mai eficiente dacă sunt organizate pentru a pregăti absolvenţi capabili de a produce bunuri
intelectuale. Pregătirea pentru activitatea intelectuală este unul dintre obiectivele de bază ale învăţământului.
Cele mai importante instrumente ale muncii intelectuale sunt lectura şi scrisul. în corelaţie cu acestea, procesul
de achiziţionare a acestor competenţe, alfabetizarea, devine crucial. Dacă iniţial termenul de alfabetizare
denumea procesul prin care se achiziţionează scrisul şi cititul, în timp semnificaţiile acestui termen s-au extins
înspre dobândirea competenţelor de bază dintr-un domeniu. Aşa a apărut alfabetizarea digitală, care presupune
familiarizarea cu lumea realităţii virtuale, cu provocările şi potenţialul acesteia. Alfabetizarea civică este un
concept nou apărut şi trimite înspre familiarizarea cetăţenilor cu drepturile şi responsabilităţile pe care le deţin
în comunitatea din care fac parte.
LECTURA TRADIŢIONALĂ VERSUS LECTURA ELECTRONICĂ

Se pare că istoricul lecturii a cunoscut trei momente de revoluţionare: primul s-a produs în Evul Mediu, când s-a
trecut de la lectura orală la cea vizuală, al doilea s-a produs în Iluminism, odată cu deschiderea accesului la
lectură către toate clasele sociale, iar cel de-al treilea s-a produs odată cu apariţia computerului (Whittman, apud
Cornea, 1998). Suportul cărţii a evoluat şi el de la pergament şi manuscris, la hârtie şi tipar, până la CD-rom şi
Internet. Alfabetizarea s-a mutat de la deprinderea scrisului şi a cititului înspre mânuirea tastelor calculatorului
şi comenzile online.
Lectura tradiţională se deosebeşte de cea electronică prin câteva aspecte:
• permite intervenţia directă în text, fără a rămâne vreo urmă palpabilă a acestei intervenţii (se pot face
adnotări, completări, rescrieri direct în text)
• accesul la informaţie este mai rapid prin mijlocirea Internetului (orice carte sau articol din orice bibliotecă a
lumii poate fi adus rapid în faţa cititorului)
• lumea electronică dematerializează lectura (Cornea, 1998), prezenţa fizică a cărţii dispare, fiind înlocuită de
Cd-rom şi WWW (World Wide Web)
• multimedia şi internetul ne încurajează să explorăm textul extensiv şi nu intensiv, suntem tentaţi

să citim cât mai mult, datorită link-urilor, lectura şi reflecţia fiind astfel mai puţin profunde
LECTURA RAPIDĂ
Lectura rapidă ajută la parcurgerea şi înţelegerea în timp scurt a unui text. Are două accepţiuni, poate fi
înţeleasă atât ca pre-lectură cât şi că lectură accelerată.
PRE-LECTURA
Pre-lectura se foloseşte pentru a aprecia în timp cât mai scurt calitatea şi relevanţa unui text, pentru a decide
dacă va fi sau nu lecturat. Este o abilitate utilă pentru cei care învaţă, mai ales în momentele în care au de
parcurs liste bibliografice extinse.
Care sunt avantajele pre-lecturii?
• dobândirea unei perspective generală asupra textului
• aprecierea calităţii conţinutului unui text
• selectarea textelor relevante
• localizarea informaţiilor
• identificarea tematicii textului
• familiarizarea cu stilul de redactare
• aprecierea efortului necesar pentru parcurgerea textului
Există trei stiluri de pre-lectură, care pot fi utilizate individual, combinat sau integrat. Diferenţa dintre
combinarea acestor stiluri şi integrarea lor constă în faptul că, în cel de-al doilea caz se realizează o structurare
logică a acestora, de exemplu sunt folosite toate, într-o anumită succesiune.
1. Scanarea înseamnă a examina modul de organizare al unui text şi a identifica locul unde se plasează o
anumită informaţie. Prin scanare se evită risipirea în parcurgerea unei cantităţi mari de materiale, care nu sunt
toate la fel de importante sau valoroase pentru obiectivele pe care ni le-am stabilit în învăţare sau în dezvoltarea
personală.
Există câteva puncte de reper în realizarea unei scanări eficiente: titlul, cuprinsul, subtitlurile, indexul. Titlul
oferă o primă informaţie despre conţinutul cărţii. Cuprinsul său tabla de materii a unei cărţi se află plasată la
începutul său la finalul acesteia. De obicei, cuprinde prefaţa, o introducere, părţi/capitole, concluzii,
bibliografie, index. Subtitlurile apar în interiorul capitolelor. Indexul este plasat la finalul cărţii şi cuprinde o
listă de cuvinte cheie la care se face referire în carte. Punctul de pornire îl reprezintă titlul, urmează cuprinsul, se
trece apoi la subtitluri şi se încheie cu indexul. Scanarea se încheie cu o decizie sau o reverificare. Dacă nici
unul dintre puntele de reper amintite nu pare să ofere destulă informaţie despre subiectul dorit se reîncepe
scanarea pe o altă carte. Dacă rezultatul scanării este pozitiv se recomandă o verificare prin citirea primelor
două paragrafe din secţiunea care prezintă interes (de obicei, primele paragrafe conţin declaraţii de intenţie,
încadrări teoretice, enunţarea tezei etc), citirea rezumatelor capitolelor (şi mai ales a părţii de final a acestora),
citirea paragrafului la care face trimitere indexul (eventual şi a paragrafului precedent sau următor). în cazul
unui articol, punctele de reper sunt: titlul şi subtitlurile, iar pentru confirmare se pot parcurge primele şi
ultimele paragrafe.
2. Identificarea cuvintelor cheie presupune a căuta într-un paragraf sau într-o porţiune de text
cuvintele relevante pentru subiectul de interes. Prin acest procedeu se obţine o privire de ansamblu mai bogată
despre conţinutul materialului. Cele mai importante cuvinte pentru economia semnificaţiilor se află plasate
în primele paragrafe ale capitolelor.
Aceste cuvinte pot fi marcate deja de autorul textului. Căutaţi sublinierile, caracterele aldine, italice, subtitlurile,
numerotările, pauzele dintre paragrafe.
Cititorul european este obişnuit cu parcurgerea textului de la stânga la dreapta şi de sus în jos. încercaţi să vă
mişcaţi privirea pe foaie în forma literei „Z", începând din colţul din stânga sus.
3. Lectura în diagonală presupune parcurgerea părţilor cheie ale unui material şi îşi dovedeşte utilitatea
mai ales când materialul de parcurs este voluminos. Prin lectura în diagonală se obţine o familiarizare cu cele
mai importante idei ale autorului, precum şi cu tema de bază a textului.
Lectura în diagonală se poate realiza în două moduri: citind începutul şi sfârşitul său citind primele propoziţii.
Opţiunea pentru unul din cele două moduri depinde de scopul lecturii şi de calitatea materialului. Un text scris
coerent, în care autorul este constant în stilul pe care îl adoptă permite că lectura în diagonală să fie mai
eficientă. De exemplu, sunt două posibilităţi de redacta un text coerent: fie se începe cu afirmaţiile, care
urmează a fi justificate şi exemplificate, fie se porneşte de la exemple şi explicaţii înspre definiţii, concluzii.
Un alt aspect care creşte eficienţa acestui stil de lectură rapidă este ignorarea cuvintelor de legătură şi
concentrarea numai pe cuvintele cu semnificaţie proprie din text.
O pre-lectură în stil integrat va începe cu scanarea şi identificarea cuvintelor cheie, urmând lectura în diagonală.
LECTURA ACCELERATĂ
Lectura accelerată se referă la numărul de cuvinte parcurs într-o unitate de timp, în paralel realizându-se şi
comprehensiunea. Un aspect important este să ştim dinainte ce informaţii dorim din acel document. Pentru o
privire de ansamblu asupra unui document este suficientă o lectură în diagonală, prin care se extrag informaţiile
esenţiale. în cazul unui material care face exces de detalii, lectura în diagonală este de mare ajutor pentru
economisirea timpului.
Pentru verificarea ritmului propriu de lectură se poate efectua un test simplu: selectaţi un text de dificultate
medie, alegeţi o pagină la întâmplare şi citiţi cât puteţi de mult într-un minut, asigurându-vă că şi înţelegeţi
conţinutul. Număraţi cuvintele. La adulţi, media se situează în jurul a 150-200 de cuvinte.
Specialiştii afirmă că ritmul de lectură poate fi accelerat de trei până la patru ori prin exersare. Câteva
mecanisme utile sunt:
• bateţi ritmul cu pixul la finalul fiecărui rând şi încercaţi să menţineţi acest ritm neschimbat, apoi,
menţinând ritmul, încercaţi să citiţi două rânduri în acelaşi interval de timp;
• extindeţi-vă câmpul de lectură înspre un rând întreg, pentru a elimina mişcarea de la stânga la
dreapta şi a realiza o lectură numai pe verticală începeţi de la coloanele de ziar, treceţi la reviste şi apoi la cărţi;
• evitaţi verbalizarea şi chiar pronunţarea în gând a sunetelor
• dacă nu înţelegeţi un cuvânt nu vă opriţi să-i verificaţi semnificaţia, decât dacă la finalul paragrafului
constataţi că nu aţi înţeles sensul global
Ritmul lent de lectură se datorează modului în care am învăţat să citim: pe litere, pe silabe, pe cuvinte. De multe
ori, în timpul lecturii ne fixăm privirea pe un grup de cuvinte, îl citim şi abia apoi trecem la celălalt, se întâmplă
chiar să revenim asupra unor pasaje dacă nu suntem siguri de ceva. Cu cât trecerea de la un grupaj de cuvinte la
altul se face mai rapid, cu atât efortul ocular şi timpul sunt mai scăzute. După ce această continuitate a mişcării
privirii pe text devine automatism, nici comprehensiunea nu are de suferit.
Abilitatea de a citi rapid se poate îmbunătăţi şi prin:
• minimizarea timpului în care ochii ne sunt fixaţi pe un anumit grupaj de cuvinte până la o pătrime de
secundă reducerea salturilor înapoi, în ambele cazuri exersarea este cuvântul cheie. Folosind un creion sau un
alt instrument, se poate urmări rândul lecturat. Focalizaţi-vă pe ideea că nu aveţi voie să vă întoarceţi şi încercaţi
să menţineţi un ritm constant. Continuitatea mişcării creionului vă va ajuta să imprimaţi continuitate mişcării
privirii pe text. După un timp, viteza cu care treceţi creionul pe sub rândurile citite poate fi amplificată, pentru
accelerarea ritmului în care parcurgeţi un text, înţelegându-i conţinutul corect.
ELABORAREA TEXTELOR SCRISE

OBSERVAŢII GENERALE
Redactarea este o activitate pe care o desfăşurăm frecvent, în diverse scopuri. în demersul redactării se ţine
seama de câteva puncte de reper:
• în ce calitate scriem
• cui ne adresăm
• scopul pentru care scriem
• tema
• forma (referat, eseu, scrisoare etc)
• limbajul
• figurile de expresivitate
• calităţile stilului
Calităţile stilului (Şerbănescu, 2001) sunt: proprietatea (cuvintele sunt folosite corect), claritatea (claritatea
ideilor), concizia (folosirea cantităţii optime de cuvinte), varietatea (variaţie frastică de lungime şi structură),
eficienţa (realizarea rapidă şi corectă a înţelegerii mesajului), eufonia (aspecte de sonoritate a textului),
naturaleţea (textul permite apropierea între autor şi receptor) şi originalitatea (amprenta personală).
în elaborarea unui text scris se disting câteva etape:
• alegerea subiectului
• documentarea
• formularea titlului
• schiţarea unui plan

• prima versiune
• revizuire
• corectare
• versiunea finală
Formularea titlului ridică adesea dificultăţi. Există persoane care preferă să amâne formularea exactă a
acestuia până la finalizarea unui text. Există câteva detalii care ţin de gramatică titlurilor, pe care le putem
utiliza.
FIŞA DE LECTURĂ
Fişa de lectură reprezintă o modalitate de a înregistra informaţii utile despre materialele parcurse. De obicei se
realizează pe hârtie de mărime A6 , pentru a încăpea într-un plic. Fişele sunt valoroase mai ales atunci când
cartea sau articolul parcurs nu ne aparţin.
Pe prima pagină se notează informaţii de identificare: titlul, autorul, editura, localitatea, anul apariţiei, ediţia,
locul unde poate fi găsită cartea respectivă. Dacă este de la bibliotecă se poate reţine şi cota de înregistrare.
Fişele de lectură sunt de mai multe categorii, dar în cele ce urmează le vom reţine doar pe acelea cu
aplicabilitate generală, independent de felul textului (beletristic sau ştiinţific):
• fişă rezumat
• fişă de idei principale
• fişă de citate
• fişă bibliografică
• fişă biografică
Fişa rezumat presupune redarea pe scurt, cu cuvintele proprii, a conţinutului cărţii. Rezumarea se poate realiza
pe capitole sau integral. A rezuma înseamnă a reda pe scurt informaţia, dar cu propriile cuvinte. Aceasta
înseamnă organizarea informaţiei după criterii precum relevanţa, gradul de generalitate şi de aplicabilitate.
Transformarea unui material într-un text scris folosind vocabularul personal dezvoltă obişnuinţa de a lectura
activ.
Fişa de idei principale presupune identificarea temei textului, a liniilor cele mai importante dezbătute şi a
argumentelor aduse în sprijinul acestora. Se porneşte de la menţionarea temei, apoi se identifică ideile
principale, care se ilustrează şi completează prin apel la ideile secundare.
Fişa de definiţii presupune selectarea termenilor noi cu care ne confruntăm atunci când învăţăm sau când citim
un material şi explicarea acestora. Dacă fiecare definiţie este scrisă pe un cartonaş distinct, ele pot fi uşor
indexate alfabetic şi accesate atunci când se fac recapitulări. Fişele cu definiţii sunt utile atunci când în cadrul
disciplinei pe care o studiem se foloseşte un limbaj specific şi complex, care necesită explicitare. Se pot
transforma într-un minidicţionar tematic al domeniului respectiv.
Fişa de citate presupune selectarea unor fragmente relevante din cuprinsul unei lucrări. Pentru fiecare citat se
notează pagina unde apare în carte. Fragmentele alese se selectează după anumite criterii: prezintă tema centrală
a unui material, explică în ce mod a luat naştere acel text sau acea teorie, conţine opiniile autorului, sintetizează
foarte bine o anumită idee, conţin metafore sau alte figuri de expresie care merită reţinute.
Fişa bibliografică presupune prezentarea operei publicistice a unui scriitor sau savant, în ordine cronologică
sau tematică. Sunt de folos mai ales pentru o abordare istorică a disciplinelor: istorie, istoria literaturii, istoria
pedagogiei, istoria artei etc. Dacă bibliografia luată în discuţie este structurată tematic, atunci se pot face
prezentări în paralel ale lucrărilor cu tematică înrudită aparţinând altor autori.
Fişa biografică presupune descrierea evenimentelor relevante din viaţa unei personalităţi culturale sau
ştiinţifice. De obicei se realizează pentru personalităţi marcante ale unui domeniu sau pentru personalităţi care
ne stârnesc admiraţia şi dorim să ştim cât mai multe detalii despre viaţa lor.
După scopul urmărit atunci când se parcurge materialul fişe se pot realiza urmărind un singur stil sau
combinând mai multe categorii. De exemplu, dacă dorim să înţelegem conţinutul unei cărţi şi să ni-1 reamintim
uşor, vom alege fişa rezumat. Dacă dorim să înţelegem materialul şi să-1 folosim pentru redactarea unui referat
vom combina fişa rezumat sau pe cea de idei principale cu fişa de citate.
JURNALELE DE LECTURĂ
Jurnalele de lectură reprezintă înregistrarea lecturilor parcurse într-o manieră mai puţin structurată. Permite o
mai mare intervenţie personală în text, iar regulile după care se realizează, sunt flexibile.
Jurnalul de lectură are scop asemănător jurnalului obişnuit, doar că înregistrează reacţiile cauzate de
parcurgerea anumitor texte. Notaţiile sunt fie idei care apar în text, fie idei care apar din întâlnirea cu textul.
Structura unui jurnal de lectură (Pamfîl, 2000) include câteva puncte de reper:
• lista cărţilor, articolelor, materialelor citite
• lista cărţilor pe care dorim să le citim
• notaţiile
Fiecare titlu al lucrărilor parcurse se menţionează, iar pe parcursul notaţiilor se datează fiecare intrare. La finalul
fiecărui text parcurs se dedică un spaţiu şi anumitor concluzii asupra lucrării respective.
PREZENTAREA DE CARTE :
Prezentarea de carte presupune o reprezentare succintă a conţinutului unei cărţi, în care sunt incluse şi elemente
de opinie personală. Are mai multe funcţii (Pamfil, 2000):
• orientează lectura înspre surprinderea acelor aspecte care ar putea stârni interesul altor persoane
• dezvoltă competenţele de redactare şi pe cele de exprimare orală
Aspectul esenţial al prezentării de carte este lecturarea textului din perspectiva a ce ar putea interesa pe
altcineva. Acesta este un exerciţiu care dezvoltă empatia, spiritul de observaţie, capacitatea de selecţie.
Prezentarea de carte cuprinde:
• precizarea titlului, autorului şi a anului de apariţie
• identificarea temei centrale a cărţii şi a domeniului în care se încadrează
• prezentarea câtorva aspecte din cuprins
• selectarea unor citate
• delimitarea categoriei de public căreia i se adresează
• exprimarea opiniei personale.
RECENZIA
Recenzia se aseamănă cu prezentarea de carte, dar perspectiva celui care o elaborează este una
critică, evaluativă. Funcţiile recenziei se concretizează în:
• realizarea unei lecturi din perspectivă evaluativă
• dezvoltarea capacităţii de a emite judecăţi de valoare asupra unor produse livreşti culturale sau ştiinţifice
• dezvoltarea capacităţii de reflecţie şi analiză
• creşterea abilităţii de argumentare
• amplificarea competenţelor de exprimare scrisă şi orală
Pentru a realiza o recenzie este necesară o lectură de profunzime, uneori chiar o relectură a textului. Conţinutul
lucrării este analizat din perspectiva relevanţei pentru tema abordată şi pentru domeniul în care se înscrie, a
modului în care este structurat, se evaluează punctele puternice şi cele vulnerabile ale argumentaţiei, se
punctează elementele de noutate, se apreciază calităţile stilului de scriitură adoptat de autor. .
Elementele recenziei sunt:
• titlul, autorul şi anul apariţiei . ..
• tema şi domeniul
• modul de structurare a conţinutului
• ideile originale, incitante, noi

;
• calităţile stilistice ale redactării .
• opinia recenzorului
REFERATUL
Referatul este o categorie de text care informează asupra conţinutului unor cărţi sau a
rezultatelor unei activităţi. Se redactează folosind un stil obiectiv. Poate îmbrăca forma unei sinteze
tematice din mai multe lucrări, analizei detaliate a subiectului unei cărţi, prezentării unei activităţi şi a
rezultatelor acesteia. De exemplu, tema unui referat sintetic poate fi „Constructivismul social", tema unui
referat analitic poate fi „Structura metaforei în viziunea lui Lucian Blaga", teme pentru prezentări de
activităţi pot fi: „Idealul educaţional în viziunea cadrelor didactice - concluzii ale unei anchete", „Discriminarea
etnică în mediul rural -rezultate ale unui proiect", „Alimentele al căror uz provoacă apariţia cancerului -
concluziile cercetării din 2002". Etapele elaborării unui referat sunt:
• delimitarea temei
• documentarea
• selectarea surselor de informaţie o parcurgerea materialelor o notarea aspectelor relevante
• prelucrarea informaţiilor
• formularea /reformularea titlului
• conceperea planului lucrării
• redactarea referatului
• revizuirea
• tehnoredactarea, prezentarea, publicarea
Tema unui referat este de cele mai multe ori impusă, acest tip de text fiind realizat, de obicei, la solicitarea
altcuiva.
Documentarea presupune adunarea informaţiilor, exemplelor, a situaţiilor şi cazurilor semnificative, alegerea

referinţelor bibliografice, a metodelor alternative de obţinere a informaţiilor (interviuri, chestionare, conversaţii
cu profesorul, colegii, observaţii).
Lucrările citite în scopul redactării unui referat pot fi adesea destul de numeroase. Utilizarea unui sistem
ordonat de luare a notiţelor după cărţi eficientizează această muncă. Fişele de lectură sunt de ajutor aici. O
metodă ingenioasă propune proiectul „Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice": scrierea din surse
multiple.
Scrierea din surse multiple presupune folosirea unei matrici pentru selecţia ideilor din lucrările parcurse sau
aflate de la sursele consultate.
Matricea Sursa 1 Sursa 2 Sursa 3 Sursa n

scrierii din
surse multiple
Ideea 1
Ideea 2
Ideea 3
Ideea n
Tabelul 9 - Matricea scrierii din surse multiple
După verificarea mai multor surse de informaţie titlul poate fî reformulat, pentru a evidenţia anumite nuanţe
ca urmare a perspectivei de ansamblu dobândite asupra temei respective în etapa documentării.
Elaborarea unui plan, a unei structuri a lucrării va asigura coerenţă textului şi-l va face mai uşor de înţeles.
Câteva elemente care intră în structura unui referat sunt:
• titlul şi autorul
• cuprinsul, planul de idei
• explicitarea scopului redactării referatului
• prezentarea conţinutului (idei principale şi secundare, opinii variate, exemple etc)
• concluzii
• anexe
• bibliografie
• data
Redactarea referatului se realizează în mai multe faze: se realizează prima schiţă, se fac adăugiri, se rescriu
părţile mai puţin reuşite sau neclare etc.
Revizuirea finală cuprinde ultimele corecturi: în ceea ce priveşte acurateţea informaţiilor, adecvarea
limbajului, corectitudinea gramaticală.
Referatul are întotdeauna o finalitate. Este scris fie pentru a fi prezentat, fie pentru a fi publicat, fie pentru a fi
înaintat unei comisii.
Lungimea referatului variază de la câteva pagini, până la câteva zeci de pagini. Prin redactarea acestei categorii
de text, care implică o muncă de mai mare complexitate, se exersează o multitudine de abilităţi intelectuale.
Este o activitate de scriere prin care se învaţă atât la nivel de achiziţie a informaţiilor, cât şi la nivel de formare
şi dezvoltare a competenţelor de argumentare, selectare, analiză, sinteză, exprimare scrisă şi orală coerentă.
Scrierea reprezintă o formă de comunicare, dar este şi un instrument pentru învăţare. Scrierea dezvoltă
capacitatea de concentrare. Când este liberă dezvoltă creativitatea şi imaginaţia, când este centrată pe un subiect
dezvoltă capacitatea de orientare către scop, analiza şi sinteza, precum şi capacitatea de reflecţie.
CUM SE OBŢINE EFICIENŢA ÎN ÎNVĂŢARE

LUAREA NOTIŢELOR
Luarea notiţelor este activitatea prin care reţinem informaţii atunci când ascultăm un vorbitor, care poate fi
profesorul de la şcoală sau de la universitate, un instructor, un specialist, o persoană care ţine o conferinţă etc.
Luarea notiţelor este utilă pentru memorarea informaţiilor, dar şi pentru referiri ulterioare la cursurile sau
conferinţele înregistrate în acest mod.
Notiţele se pot lua în două moduri. O primă posibilitate include un proces în două etape: înregistrare şi
prelucrare. O a doua posibilitate se referă la înregistrarea şi prelucrarea concomitent a informaţiilor.
ÎNREGISTRAREA
O înregistrare eficientă presupune rapiditate şi acurateţe. Rapiditatea se obţine • prin formarea unor deprinderi şi
exersarea acestora până când devin automatizate, iar acurateţea se obţine prin dezvoltarea capacităţii de
comprehensiune.
Câteva reguli care pot fi de folos pentru eficientizarea înregistrării sunt: abrevierile şi prescurtările, schemele,
numerotările, marcarea cuvintelor cheie, evidenţierea conţinutului prin aranjarea în pagină, folosirea culorilor.
Abrevierile şi prescurtările se realizează folosind coduri unanim acceptate, dar şi prin alegerea unor coduri
personale.
Exemple:
• simboluri preluate din stenografie:
• simboluri matematice
• înlocuirea unor silabe cu semne
• abrevieri
• personalizarea anumitor simboluri
Schemele presupun integrarea unor figuri, desene, săgeţi etc.
Exemple:
• săgeţile pentru clasificări .
• desene
Numerotările se folosesc pentru a marca ideile principale sau categoriile enumerate sau descrise.
Exemple: ...
:
• cifrele romane sau arabe
• litere mari sau mici
• combinaţii: când se combină, ordinea recomandată este cifre romane, cifre arabe, litere mari, litere mici
• numerotările se pot face folosind doar cifre arabe şi puncte enumerările se pot marca şi prin semne
Marcarea cuvintelor cheie se poate realiza prin sublinieri, accentuări, scris înclinat, majuscule, scris de tipar,
steluţe, încercuiri etc. Atunci când recitim notiţele, aceste marcaje ne vor reaminti ce am considerat important
atunci când am luat notiţele.
Exemple:
• sublinieri
• caractere italice
• accentuări
• MAJUSCULE
• scris de tipar
• scris mai mare sau mai mic
• steluţe *
• semnul exclamării (!)
• încercuiri
Aranjarea în. pagină se referă la marcarea elementelor de conţinut prin plasarea lor în spaţiu într-un anume fel.
Paginarea nu are doar valenţe estetice, ci şi de uşurare a receptării structurii textului.
Exemple:
• aliniatele: la începutul textului, capitolului, paragrafului
• paragrafele: se schimbă numai atunci când se schimbă şi idee a expusă
Folosirea culorilor este recomandată pentru a pune în evidenţă idei, cuvinte cheie, fragmente de text, definiţii,
citate, opinii personale sau ale profesorului etc. Marcarea prin culoare devine eficientă atunci când există stabilit
un anumit cod.
Exemple:
• scriem folosind o singură culoare, pentru a marca: termeni, idei, citate etc.
• scriem folosind mai multe culori, negru pentru cuvintele cheie, verde pentru citate, roşu pentru opiniile
personale
• folosim markere pentru a sublinia
Sistemul Corneli presupune pregătirea prealabilă a hârtiei de scris, prin organizarea spaţiului acesteia în trei
părţi. Mai întâi se trage o linie orizontală, aproximativ la 5 cm de partea de jos a foii. Spaţiul de deasupra liniei
orizontale se împarte printr-o linie verticală, trasată în stânga, la aproximativ un sfert din lăţimea foii. În timpul
audierii, în interiorul celor trei spaţii se vor nota informaţiile. Coloana din dreapta este destinată conţinutului
prezentat, de aceea este cea mai extinsă. Coloana din stânga este pentru întrebări, conexiuni, reflecţii personale,
cuvinte cheie. Spaţiul de jos serveşte rezumării conţinutului de pe acea pagină.
Notiţele
Lectura rapidă are două accepţiuni, poate fi înţeleasă atât ca pre-lectură cât şi ca lectură accelerată.
Pre-lectura se foloseşte pentru a aprecia în timp cât mai scurt calitatea şi relevanţa unui text, pentru a decide
dacă va fi sau nu lecturat. Este o abilitate utilă pentru cei care învaţă, mai ales în momentele în care au de
parcurs liste bibliografice extinse.
Lectura accelerată se referă la numărul de cuvinte parcurs într-o unitate de timp, în paralel realizându-se şi
comprehensiunea.
Rezumatul
Lectura rapidă poate fi înţeleasă ca fiind pre-lectură (realizată înainte de a citi un text) sau lectură accelerată (cât
de repede citim).
Cea mai importantă idee după care este elaborat sistemul Corneli de luare a notiţelor este cea a intervenţiei celui
care notează în conţinut, simultan cu audierea şi înregistrarea acestuia. Partea din dreapta poate fi completată
după regulile anterior enunţate. Rezumatul se completează fie în timpul, fie ulterior luării notiţelor. Rezumarea
dezvoltă capacitatea de sinteză şi ajută la întipărirea eficientă a cunoştinţelor în memorie.
Ascultarea activă înseamnă concentrarea atenţiei asupra a ceea ce se spune, dar şi asupra modului în care se
spune. Indicii nonverbali pot sugera ce este important din ceea ce spune vorbitorul sau ce doreşte acesta să fie
reţinut. Gradul de interes pe care vorbitorul îl lasă să transpară atunci când vorbeşte este un indiciu a ceea ce
doreşte să se reţină. Repetarea unei idei este un indiciu pentru importanţa acesteia. Ceea ce scrie vorbitorul pe
tablă sau reprezintă pe folii de retroproiector este în mod cert informaţie importantă.
ORGANIZATORII COGNITIVI
Organizatorii cognitivi sunt reprezentări grafice care ajută la structurarea cunoştinţelor.
ORGANIZATORII COGNITIVI ŞI STRUCTURAREA NOTIŢELOR
Vom prezenta în continuare câţiva dintre cei mai utilizaţi organizatori cognitivi, care pot fi folosiţi pentru
structurarea notiţelor de la curs sau după cărţi:
• Hărţile conceptuale
• Listele structurate
• Tabelele
• Matricile
• Diagramele
Hărţile conceptuale presupun organizarea materialului în jurul anumitor termeni cheie. Se plasează în centru
conceptul de referinţă, iar în jurul lui se vor plasa conceptele conexe şi ideile derivate. Realizarea unei hărţi
conceptuale presupune comparaţii, raţionamente, clasificări, ierarhizări.
Listele structurate presupun organizarea materialului prin clasificări şi serieri, pe baza elementelor comune.
Reprezentarea grafică pune în evidenţă clasele identificate şi elementele care se includ în acestea.
Tabelele sistematizează informaţia, oferind o imagine de ansamblu asupra trăsăturilor semnificative. Tabelele
se organizează pe coloane. Acestea pot fi elaborate pentru a fi citite linear (pe verticală sau orizontală) sau
sintetic (urmărind punctele de intersecţie şi influenţa ideilor din coloanele verticale sau orizontale asupra
acestora).
Tabelele lineare sintetizează informaţia după un număr mai redus de criterii. Ele pot fi elaborate pentru a fi
urmărite pe orizontală sau pe verticală.
Tabelul sinoptic sintetizează informaţia după un număr ridicat de criterii şi include şi influenţa coroborată a
acestor criterii.
Tabelul „T" se realizează pentru a lista argumentele pro şi contra în cazul unei întrebări binare, care solicită un
răspuns de tipul da/nu sau obligă la luarea unei atitudini pro/contra. Denumirea provine de la forma tabelului:
Argumente pro
Argumente contra
Matricile sunt asemănătoare tabelelor sintetice, dar fiecare rubrică are o destinaţie precisă, între ele existând o
legătură ascendentă, toate urmărind acelaşi subiect din mai multe perspective.
Matricea conceptuală se foloseşte pentru a reprezenta conţinutul unui termen necunoscut. Structura unei astfel
de matrici poate include: cuvântul, explicaţia înţelesului acelui cuvânt, un exerciţiu de utilizare corectă a
semnificaţiei noului cuvânt într-un context şi un desen care să ilustreze sensul cuvântului nou învăţat. în locul
reprezentării vizuale a cuvântului se pot realiza conexiuni cu alte domenii decât cel verbal, cum ar fi muzica.
Diagramele sunt reprezentări grafice schematice, realizate pe bază de analiză şi sinteză .
Diagrama secvenţială reprezintă informaţia urmând succesiunea logică a evenimentelor.
Prin intermediul diagramelor secvenţiale se pot reda grafic fenomene sau procese cu desfăşurare secvenţială,
care presupun evoluţia de la o fază la alta.
Diagrama arbore presupune clasificări şi ierarhizări ale informaţiilor. Poate fi orizontală sau verticală.
Diagrama Venn pune în evidenţă trăsăturile comune şi pe cele diferite a două idei, concepte, evenimente,
obiecte etc. Se reprezintă sub forma a două cercuri intersectate. în primul cerc se notează trăsăturile primului
termen al comparaţiei, în cel de-al doilea cerc se notează trăsăturile celuilalt termen al comparaţiei, iar în
zona de intersecţie se notează elementele comune celor doi termeni.
LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE
ARGUMENTAREA
Argumentarea presupune o structurarea în mod logic a unui ansamblu de idei pentru a demonstra sau susţine o
teză, folosind argumente şi dovezi sau exemple. Cu alte cuvinte, a argumenta înseamnă a construi raţionamente.
Există mai multe tipuri de argumentaţii, trei dintre ele fiind: dialectica, polemica, contraargumentarea.
Dialectica presupune analiza realităţii pentru a evidenţia contradicţiile care apar, cu scopul de a le depăşi.
Include o teză, o antiteză şi o soluţie.
Polemica reprezintă focalizarea pe un anumit adversar, real sau imaginar. Polemica presupune o atitudine
critică faţă de ideile oponentului. Fiind o dezbatere, include şi o anumită eleganţă a stilului, Are o puternică
latură afectivă, de aceea uneori se întâmplă ca persoanele care polemizează să folosească un limbaj acid. Este
cazul polemicii Tudor Arghezi - Ion Barbu asupra poeziei leneşe sau ermetice.
Contraargumentarea reprezintă anticiparea criticilor care pot fi aduse împotriva unei argumentaţii şi centrarea
pe acestea. Contraargumentele sunt deconstruite înainte de a fi exprimate.
Argumentarea poate fi construită în moduri diferite, urmând anumite reguli şi proceduri. Prezentăm în
continuare câteva modele de construire a argumentării, plasându-le în trei momente din evoluţia retoricii:
Antichitatea, Evul Mediu şu Iluminismul, secolul XX.
Retorica a apărut în Antichitate, originile sale plasându-se în tradiţia sofismului grecesc. Sofiştii erau persoane
inteligente, profesori, oratori, filosofi care îşi câştigau existenţa învăţându-i pe alţii ceea ce ştiau prin
intermediul retoricii.
Retorica are o bază epistemologică, iar uzitarea ei îşi are rostul în perioadele în care perspectiva asupra
cunoaşterii este una plurală. De aceea, în perioada Evului Mediu sau a Iluminismului, când cunoaşterea era
privită dintr-o perspectivă absolutistă (fie că era vorba de religie, fie că era vorba de ştiinţă), retorica a fost
redusă la studiul limbajului scris sau vorbit, printr-o separare a formei de conţinut. Secolul XX a produs
revenirea la fundamentele epistemologice ale retoricii, datorită luării în considerare a ideii de relativism.
Retorica are ca scop organizarea cunoaşterii în forme convingătoare şi răspândirea acestora. Nuanţa civică pe
care o implică retorica rezidă în încercarea de a ajunge la cunoaşteri comun acceptate şi împărtăşite într-un
anumit context socio-cultural. O organizare socială de tip democratic permite apariţia lor şi are nevoie de
indivizi care sunt capabili să raţioneze autonom.
STRATEGII DE DEZVOLTARE A GÂNDIRII CRITICE

LECTURA ACTIVĂ
Trăsătura distinctivă a lecturii pentru dezvoltarea gândirii critice constă în faptul că este o lectură activă. Cel
mai important procedeu prin care se obţine o lectură activă este predicţia.
Prin predicţie se realizează o anticipare asupra conţinutului textului ce urmează a fi citit. Se creează astfel o
legătură între cunoştinţele anterioare ale celui care citeşte şi ceea ce va asimila prin lectură. De asemenea, se
conturează un orizont de aşteptare al lectorului. Predicţia motivează pentru lectură. Cititul este orientat înspre
verificarea informaţiilor şi completarea celor lacunare.
Analiza trăsăturilor semantice
O modalitate prin care se poate face predicţia este analiza trăsăturilor semantice (Steele, Meredith şi Temple,
1998). Analiza trăsăturilor semantice se reprezintă grafic într-un tabel. De obicei se compară o idee neclară,
despre care se va citi, cu alte idei, binecunoscute. Ideile se divid în câteva trăsături care sunt analizate, pe baza
experienţei anterioare, sau anticipate, prin predicţie. Se stabileşte un cod: „+" pentru „da", „-" pentru „nu" şi „?"
pentru „nu sunt sigur".
Formularea de întrebări
Predicţia în lectură se poate realiza şi prin formularea de întrebări, înainte de a citi sau înainte şi după fiecare
fragment semnificativ..
Codurile de lectură
Acelaşi program propune metoda S.I.N.E.L.G. (Temple, 2001 apud Estes şi Vaughn) pentru activizarea lecturii.
Sistemul Interactiv de Notare şi Eficientizare a Lecturii şi a Gândirii presupune utilizarea unui cod pentru a
marca pasajele din text, pe parcursul lecturii acestuia. Marcajul urmăreşte în ce măsură textul răspunde
aşteptărilor lectorului. Se marchează cu o bifa pasajele conţinând informaţii cunoscute sau anticipate, cu minus
pasajele care contrazic cunoştinţele prealabile sau infirmă predicţiile, cu plus informaţiile noi importante şi cu
semnul întrebării informaţiile care necesită lămuriri suplimentare.
SCRIEREA ARGUMENTATIVA
Tipul de scriere care dezvoltă gândirea critică este scrierea argumentativă, adică redactarea de texte astfel încât
să fie convingătoare pentru cel care le audiază sau le citeşte. Eseul sau disertaţia este un text care susţine o teză
prin argumente şi exemple. Elaborarea textului necesită elaborarea de raţionamente.
Cea mai simplă structură a eseului cuprinde:
o teza
o argumentele
o dovezile
o concluzia
Scrierea argumentativă dezvoltă capacitatea de a organiza şi ierarhiza informaţiile, emiterea de raţionamente

valide, asumarea unei atitudini, formarea unei opinii implicând judecăţi de valoare.
Eseul are pronunţat caracter original, reprezentând viziunea personală a autorului său asupra unei problematici.
STRATEGIILE METACOGNITIVE
Metacogniţia este procesul prin care reflectăm asupra gândirii. Denumeşte cunoştinţele cuiva despre propriile
sale procese cognitive. Aplicarea metacogniţiei în învăţare presupune conştientizarea permanentă a felului în
care învăţăm, a metodelor pe care le folosim şi a rezultatelor pe care acestea le produc, precum şi estimarea
efortului necesar pentru a realiza o achiziţie cognitivă.
Strategiile metacognitive se referă la tehnici prin care monitorizăm şi controlăm propria învăţare (Radu, 2000),
precum şi la tehnici prin care ne putem dezvolta potenţialul intelectual. Un exemplu de conştientizare a
propriilor comportamente de învăţare şi de automonitorizare a acestora poate fi următorul: rezolvând două
categorii diferite de probleme cu investiţii de timp şi efort diferite, putem concluziona că suntem mai pricepuţi
în rezolvarea acelei categorii de probleme care ne solicită mai puţin. Pentru a fi cu adevărat reflexivi, însă, este
mai indicat să testăm această asumţie în situaţii diverse înainte de a o generaliza, pentru că învăţarea este
influenţată de factori diverşi care ţin atât de trăsăturile persoanei, cât şi de contextul în care se petrece învăţarea.
Strategiile metacognitive sunt esenţiale pentru activităţile de planificare, de rezolvare a problemelor şi de

evaluare a diferitelor situaţii. Cu ajutorul lor, se pot lua decizii avantajoase din perspectiva materializării
rezultatelor.
Prin dezvoltarea şi utilizarea corectă a abilităţilor metacognitive se potenţează capacităţile individuale de

învăţare. De exemplu, dacă ne-am propus să învăţăm ceva, înainte de a începe estimăm timpul, efortul şi
cantitatea de resurse necesare pentru aceasta. La final, putem compara estimarea iniţială cu situaţia reală. Se
poate ajunge astfel la estimări din ce în ce mai corecte.
Un alt aspect care ţine de folosirea abilităţilor metacognitive se referă la utilizarea tehnicilor de învăţare cele
mai potrivite cu specificul fiecărei persoane. Evaluându-ne potenţialul de învăţare şi învăţând cum să îl
amplificăm obţinem ca rezultat accelerarea eficientă a procesului de achiziţie.
MNEMOTEHNICI
Învăţarea este mai eficientă atunci când informaţiile sunt reţinute cu acurateţe şi pot fi uşor accesate. Prin
utilizarea organizatorilor cognitivi învăţarea devine activă, ceea ce înseamnă o creştere a capacităţii de
înţelegere a materialului şi, implicit de memorare a lui. Pe lângă metodele anterior prezentate, vom descrie şi
câteva procedee de ameliorare a memoriei.
Ca o regulă generală se poate reţine că există trei principii după care se pot construi mnemotehnici: asocierea,
localizarea şi imaginaţia. Mnemotehnicile sunt metode prin care se realizează, memorarea unor informaţii care
sunt mai dificil de reţinut. Cu cât se combină mai multe funcţii ale creierului şi mai mulţi stimuli (sunete, culori,
mirosuri, imagini, gusturi, mişcări, poziţii, structuri, emoţii), cu atât rezultatul este mai de durată.
Asocierile înseamnă conectarea noilor informaţii în mod intenţionat cu lucruri foarte bine cunoscute: imagini,
muzică sau orice altceva. Asocierile nu trebuie să fie neapărat logice, dar pot fi amuzante.
Acronimele reprezintă gruparea iniţialelor cuvintelor care vor fi memorate astfel încât să formeze cuvinte cu
sens.
Propoziţiile formate din cuvinte care au aceleaşi iniţiale cu ale cuvintelor ce trebuie memorate pot fi de
asemenea un stimulent pentru memorare.
Itinerariul este un procedeu folosit de oratorii antici pentru a-şi aminti discursurile. Presupune identificarea
unui traseu binecunoscut (drumul spre şcoală) şi a obiectelor de pe parcursul său. în locul acelor obiecte se pot
plasa idei, acronime, imagini. Prin asocierea informaţiilor cu anumite locaţii cunoscute retenţia acestora creşte.
După ce acest procedeu este stăpânit bine se pot construi şi călătorii imaginare. Cum fiecare itinerariu este
diferit, riscul de confunda informaţiile între ele scade.
Camera romană este un alt procedeu care datează din Antichitate. Principiul este similar cu cel al itinerariului,
doar că itinerariul este înlocuit cu o încăpere familiară (camera de studiu, birou, dormitor etc), iar locaţiile luate
în considerare pentru realizarea asocierilor sunt din acel interior. Pentru a reactualiza informaţiile este de ajutor
o plimbare reală sau imaginară în acea încăpere. Dacă spaţiul nu este suficient se pot deschide uşile, înspre alte
spaţii sau se pot crea spaţii imaginare, care se decorează cu obiecte care ar fi logic să se afle acolo.
Oraşul este o metodă recomandabilă mai ales în învăţarea limbilor străine. Funcţionează tot pe principiul
stabilirii unor asociaţii, de data aceasta între amplasamente dintr-un oraş cunoscut şi vocabularul limbii pe care
dorim să o învăţăm. Atunci când învăţăm mai multe limbi străine, avem nevoie de mai multe oraşe, pentru a
evita confuziile.
Gruparea este o metodă utilă mai ales pentru memorarea numerelor. O regulă simplă asupra memoriei de
scurtă durată afirmă că o persoană îşi reaminteşte între 5 şi 9 elemente deodată. Şirurile de cifre sunt mai uşor
de reţinut dacă se grupează. De exemplu numerele de telefon se pot aranja în grupe de câte trei cifre sau de câte
două. Uneori funcţionează alte grupări. Un număr de telefon precum 0264-122002 poate fi reţinut printr-o
grupare astfel: 0264 (prefix) 12 (decembrie) 2002 (an).
Corespondenţele numerice cu rimă ajută la reţinerea unor liste de cuvinte: numele unor domnitori dintr-o
anumită perioadă istorică în ordine cronologică, etapele unui proces în ordinea desfăşurării, componentele a
ceva în ordinea importanţei. Corespondenţele numerice ajută şi la verificarea locurilor în care ne lipsesc
informaţii atunci când le reactualizăm.
UTILIZAREA SURSELOR DE ÎNVĂŢARE
DOCUMENTAREA
Documentarea reprezintă studierea informaţiilor provenind din cărţi, reviste de specialitate, mass-media,
Internet şi softuri educaţionale. Este o activitate care se desfăşoară cu un scop precis: aflarea de informaţii
despre un subiect anume. Documentarea se poate realiza în sens diacronic, adică urmărim ce se ştie despre un
anumit subiect în ordine cronologică, sau sincronic, urmărim mai multe perspective contemporane. Întrebarea
esenţială într-un demers de documentare este: „Ce informaţii îmi sunt necesare?". Prin răspunsul la această
întrebare se evidenţiază nişte puncte de reper cu rol orientativ pentru desfăşurarea documentării. Stabilirea unui
scop clar al căutării informaţiilor reduce investiţia de timp şi efort necesară acestei activităţi.
CĂRŢILE
Referinţele bibliografice sunt o sursă majoră de informaţie. Bibliografia pe un domeniu se poate obţine de la
profesori, de la colegi, de la alte persoane, dar şi de la biblioteci (fişierele tematice), de pe Internet sau din
cărţile parcurse. De multe ori listele bibliografice pe un anumit domeniu sunt extinse, ceea ce necesită
dezvoltarea capacităţii de selecţie, abilităţile de lectură rapidă şi utilizarea unor tehnici de documentare prin care
absorbţia de informaţie să fie maximizată. O astfel de tehnică poate cuprinde următoarele secvenţe:
 Scanarea - observarea documentului, a conţinutului, introducerii, a paragrafelor de la începutul

capitolelor, a rezumatelor cu scopul formării unei imagini de ansamblu asupra conţinutului
documentului
 Chestionarea - întocmirea unei liste cu întrebări legate de subiectul documentării
 Lectura - parcurgerea şi comprehensiunea textului (se pot face şi notaţii, sub forma hărţilor conceptuale,
sau a matricei scrierii din surse multiple)
 Reactualizarea - realizarea de treceri mentale în revistă a conţinutului textului, după ce acesta a fost
parcurs, în paralel cu stabilirea unor conexiuni între ideile din document şi informaţiile deţinute anterior
 Recapitularea - revederea conţinutului printr-o nouă lectură, prin completarea notiţelor sau prin
discutarea lui cu o altă persoană
Dacă rezultatul secvenţei de scanare arată că subiectul de interes este tratat insuficient sau inadecvat în acel
material, se recomandă renunţarea la acesta şi căutarea unei alte surse.
ARTICOLELE
Ziarele şi revistele de interes general oferă informaţii fragmentare. De obicei, materialele publicate aici au
caracter de popularizare a aplicaţiilor ştiinţei. Prin scanare se identifică articolele care prezintă interes. De
obicei acestea nu sunt prea extinse, astfel că notiţele nu sunt necesare. Articolele pot fi decupate sau xerocopiate
şi păstrate în dosare tematice.
Revistele de specialitate oferă informaţii valoroase. Articolele care apar aici pot fi grupate în:
Articole informative
■ informează asupra unui subiect, asupra rezultatelor unei cercetări etc
■ prezintă punctele cheie la început, restul articolului fiind descrierea ideilor enunţate
Articolele de opinie
■ prezintă punctul de vedere al autorului asupra unui subiect
■ informaţiile mai importante sunt plasate la începutul şi la finalul articolului, cuprinsul fiind
dedicat prezentării argumentelor
Articolele de fond
■ conţin o fundamentare a unui subiect
■ informaţiile importante sunt plasate în cuprinsul textului
În lecturarea articolelor din revistele de specialitate structura după care este construit textul transpare destul de
uşor. Cu cât textul este mai bine structurat, cu atât suntem mai mult tentaţi să acceptăm schema autorului, având
drept consecinţă faptul că e posibil să nu observăm că sunt omise informaţii importante. Evitarea acestei situaţii
se realizează prin elaborarea unui plan anterior lecturii, în care se stabilesc punctele de interes şi se formulează
întrebări. Prin stabilirea în prealabil a unor linii de interes se neutralizează posibilitatea de a ni se crea impresia
că am aflat tot ceea ce doream să ştim doar pentru că un articol este foarte bine scris. -
INTERNETUL
Internetul este sursă de informaţii care câştigă teren constant. Navigarea pe Internet reclamă anumite
abilităţi, printre care şi construirea şi utilizarea de strategii de căutare. Strategia Berkeley
(http://www.lib.berkeley.edu/TeachingLib/ Guides/Internet/Strategies.html) propune urmarea a cinci paşi:
o analiza subiectului
o alegerea punctului de plecare -
o diversificarea căutării
o renunţarea la strategiile care nu dau rezultate o revenirea la strategii anterioare mai informat/ă Analiza
subiectului se face cu scopul de a decide punctul de plecare în navigare.
o conţine cuvinte distinctive (care trimit înspre o singură semnificaţie: „zona proximei dezvoltări",
„ipotenuză")
o conţine termeni generali (care trimit înspre semnificaţii diverse: „model", „cultură") o este un
concept general („constructivismul", „literatura interbelică") o este un aspect dintr-un domeniu
mai larg („educaţia în Antichitate", „poluarea cu plumb")
o are sinonime sau termeni echivalenţi („milenium" sau „anul 2000")
Punctul de plecare pentru căutarea informaţiilor pe Internet poate fi un motor de căutare, o bază de date, un
director specializat. Motoarele de date sunt instrumente uşor de utilizat, care selectează şi listează o serie de
informaţii despre subiectele care ne interesează. Bazele de date necesită permisiunea administratorilor pentru a
fi accesate. Directoarele specializate pot fi site-uri ale anumitor organizaţii, instituţii, reviste etc.
Diversificarea căutării este necesară pentru că internetul pune la dispoziţie o varietate de informaţii, care trimit
mereu spre alte informaţii. Dacă o anumită strategie nu duce la rezultatele aşteptate este mai bine să se caute
alternative. După ce am avansat în informare, putem reveni la strategii anterior abandonate, cu o nouă
perspectivă.
CITAREA
Sursele de informare se reţin în notiţele care se iau după parcurgerea respectivelor surse şi se citează atunci când
se redactează anumite texte. Vom prezenta în continuare câteva reguli ale citării, pentru texte literare şi
ştiinţifice. Citarea surselor utilizate îi ajută pe cititori să înţeleagă mai bine un material, putând accesa şi sursele
celui care 1-a scris.
Cum Stilul literar Stilul ştiinţific

se citează?
Cărţi Numele autorului, Numele autorului, iniţialele

prenumele prenumelui, (data apariţiei),
autorului, capitolul, capitolul, „titlul complet"
„titlul complet", ediţia, editura şi locul
data apariţiei sau a apariţiei
ultimei revizuiri,
editura şi locul
apariţiei
Articole din Numele autorului, Numele autorului, iniţiala

reviste prenumele prenumelui, anul apariţiei,
autorului, titlul titlul articolului, numărul şi
articolului, „numele seria revistei
revistei", numărul,
seria şi anul apariţiei
Articole de Numele autorului, Numele autorului, iniţiala

pe Internet prenumele autorului prenumelui, anul, „titlul
(atunci când este capitolului", titlul lucrării,
cunoscut), „titlul adresa web, data ultimei
capitolului", titlul revizuiri
lucrării, anul, adresa
web, data ultimei
revizuiri
Publicaţii Numele autorului, Numele autorului, iniţiala

electronice prenumele prenumelui, (data publicării),
autorului, titlul titlul articolului, „numele
documentului, revistei sau al bazei de date",
„numele revistei sau ediţia, seria, numărul, (data
al bazei de date", accesării)
ediţia, seria şi
numărul publicaţiei,
data publicării, (data
accesării)
Softuri Numele autorului Numele autorului sau al

sau al corporaţiei, corporaţiei, (anul apariţiei),
titlul softului, firma titlul softului, compania
producătoare, producătoare şi localitatea
localitatea şi anul
apariţiei
Tabel 15 - Modalităţi de citare a diferitelor surse de informare
INVESTIGAŢIA
SURSELE
Profesorii şi experţii reprezintă o sursă de informaţii competente şi specializate. Prin discuţii cu profesorii se
pot aduna date valoroase despre definirea şi ilustrarea direcţiilor de abordare a unui subiect, referinţe
bibliografice tematice, îndrumări pentru documentare, studiu şi redactare. Experţii deţin experienţe intensive
asupra unui domeniu, de la ei putem afla ultimele noutăţi în domeniu.
Colegii reprezintă o sursă de informare la care se face adesea insuficient apel. Modul diferit de a prelucra
informaţia, preferinţele şi interesele diferite, experienţa anterioară generează achiziţionarea unui bagaj de
cunoştinţe diferit.
Comunitatea constituie o sursă bogată de informaţii. Bibliotecile, centrele de resurse multimedia, arhivele,
serviciile cu publicul ale diferitelor instituţii şi organizaţii, pliantele de prezentare pun la dispoziţia celor
interesaţi o gamă largă de date.
Tehnici motivaţionale în predare
Există un număr semnificativ de factori ambientali, pe care profesorii îi pot utiliza pentru a creşte
motivaţia elevilor.
1) Începerea lecţiei prin a da elevilor un motiv de-a fi motivat
2) Expectanţe clare
3) Fixarea unor obiective pe termen scurt
4) Aprecierea verbală şi scrisă
5) Utilizarea judicioasă a notării
6) Stimularea descoperirii, explorării, curiozităţii epistemice
7) Stimularea apetitului - Oferirea unei mostre din recompensă înainte ca subiectul să fi depus vreun
efort are efecte stimulative asupra motivaţiei.
8) Utilizarea unor materiale familiare pentru exemple
Strategii de învăţare
Orice metodă de învăţare selectată şi utilizată pentru a atinge un scop anterior stabilit în activitatea de
învăţare poartă denumirea de strategie de învăţare. Strategiile superioare de învăţare se bazează pe elaborarea,
înţelegerea şi organizarea materialului.
Elaborarea constă în utilizarea cunotinte1or anterioare pentru interpretarea şi îmbogăţirea materialului ce

trebuie învăţat. Scopul elaborării este inelegerea, adică relaţionarea noilor cunoştinţe cu cele deja stocate pentru
formarea unor structuri de cunoştinţe active şi flexibile. Superioritatea metodelor de învăţare bazate pe
inte1egere este evidentă, iar eficienţa acestora se dovedeşte în special pe termen lung sau în cazul evaluării pe
bază de eseuri şi aplicaţii practice ale materialului învăţat.
Modalităţi prin care se facilitează elaborarea şi înţelegerea materialului:
• activarea cunoştinţelor anterioare (identificarea titlurilor şi subtitlurilor, punerea de întrebări)

• realizarea de analogii, respectiv apropierea unor concepte sau idei pe baza similarităţi1or existente între
acestea (de exemplu memoria este ca o bibliotecă unde informaţia este ordonată şi poate fi accesată cunoscând
această structură);
• mnemotehnicile sau trucurile de memorare, utile în special în prelucrarea unui material dificil de memorat
(clasificări), constau în crearea de legături artificiale între diverse idei şi concepte (elemente ale clasificării) care
să permită reactualizarea ulterioară a acestora. Spre exemplu:
suprapunerea unor texte melodice pentru reţinerea diverselor structuri (Hai Lină că RăBdarea CoStă
Franci — pentru coloana I a Sistemului Periodic al Elementelor);
acronimele (ROGVAIV- pentru spectrul de culoare al curcubeului);
metoda LOCI, de asociere a diverselor idei ale unui material care trebuie reţinut cu diverse locuri aflate
pe un traseu cunoscut;
înlănţuirea conceptelor, fie prin asocierea unei imagini care să permită vizualizarea succesiunii de
concepte, fie prin construirea unei povestiri cu sens care să le includă;
utilizarea cuvintelor cheie, foarte utilă mai ales în invarea cuvintelor dintr-o limbă străină.
Organizarea materialului presupune gruparea informaţiilor relaţionate în diverse categorii şi structuri.
Strategii de organizare a materialului:
realizarea unui outline/cuprins al ideilor principale din materialul de învăţat
schematizarea conţinutului pe baza relaţiilor existente între idei. Relaţia poate fi de ţip: cauză-efect,
supraordonare sau subordonare (parte-intreg), ordine cronologică, naraţiune.
reprezentarea grafică a materialului sub formă de hartă, grafic, matrice, reţea, tabel
sumarizarea, respectiv selectarea ideilor şi exemplelor cele mai relevante, care vor constitui suportul de
reactualizare a celorlalte idei.
Forma strategiilor ce urmează a fi utilizate în învăţare este dependenţa de stilul de învăţare al elevului.
MODELE DE STILURI DE ÎNVĂŢARE:

Stilul de învăţare reprezintă modalitatea preferată şi specifică unei persoane de a recepta/asimila,
prelucra/procesa, stoca şi reactualiza anumite conţinuturi informaţionale. Cunoaşterea stilului propriu de
învăţare permite adaptarea sarcinilor şcolare la preferinţele individuale şi asigură creşterea eficienţei învăţării.
Stilul vizual
Caracteristici:
 Vorbeşte repede, bun organizator,
 Observă în special detaliile mediului
 Îşi poate reprezenta cuvintele în minte, reţine mai repede ceea ce a văzut decât ceea ce a auzit
 Memorează prin asocieri vizuale
 Nu îi distrage zgomotul
 Uită instrucţiunile verbale
 Este cititor bun şi rapid
 Preferă să citească, nu să i se citească
 Uneori nu-şi poate găsi cuvintele potrivite
Strategii de învăţare:
 Sublinierea ideilor principale, a cuvintelor, a formulelor matematice cu diferite culori
 Oferirea unui timp suficient pentru vizualizarea graficelor, tabelelor şi imaginilor
 Crearea unor scenarii în minte pentru informaţia citită
 Utilizarea unor instrumente de studiu: hărţi, tabele, axa timpului, grafice
 Transcrierea informaţiei
 Vizualizarea informaţiei scrise

Stilul auditiv
Caracteristici:
 Învaţă ascultând conversaţii sau prezentări
 Vorbeşte ritmat, vorbeşte cu sine
 Este uşor distras de zgomot
 Îşi mişcă buzele şi spune cuvintele când citeşte
 Îi place să înveţe cu voce tare
 Este mai bun povestitor decât scriitor
 Este vorbăreţ, îi plac discuţiile
Strategii de învăţare:
 Explicarea noilor informaţii, exprimarea verbală a ideilor
 Citirea cu voce tare
 Învăţarea într-un grup în care pot să adreseze întrebări, să ofere răspunsuri, să exprime modul de
înţelegere a informaţiei orale
Stil kinestezic
Caracteristici:
 Învaţă prin manipulare
 Vorbeşte rar
 Stă aproape de persoana cu care vorbeşte
 Este atent la gesturi şi gesticulează
 Memorează mergând
 Nu reţine locaţii geografice decât dacă a fost acolo
 Utilizează verbe de acţiune

 Are un scris urât
 Utilizează acţiuni ale corpului pentru a demonstra ceea ce a învăţat
 Îi place să se implice în jocuri
 Mânuirea obiectelor şi a uneltelor care trebuie învăţate
 Utilizarea unor mişcări, dramatizări, dans, pantomimă, sau jocuri de rol pentru dezvoltarea memoriei de
lungă durată
 Vorbitul şi plimbatul în timpul repetării cunoştinţelor
 Învăţarea prin aplicarea în practică a cunoştinţelor învăţate
Modelul Felder-Silverman (Felder & Silverman, 1988) (FSLSM):
 Activ / Reflexiv
 Practic / Intuitiv
 Vizual / Verbal
 Secvenţial / Global
Modelul dominantei cerebrale a lui Herrmann (Herrmann, 1996):
 Teoreticieni  fapte, detalii, gândire critică, definiţii precise, instrucţiuni clare
 Organizatori  liste de verificare, planuri clare, rezolvare de probleme cu paşi /

algoritmi clari
 Umanitari  învăţare colaborativă, discuţii de grup, jocuri de rol, exemple şi

abordări personale
 Inovatori  brainstorming, metafore, ilustraţii, sinteze, abordare globală, ritm alert
Modelul Fleming şi Mills
La nivelul palierului perceptiv, stilurile de învăţare se clasifică în funcţie de analizatorul utilizat cu

preponderenţă. Fleming şi Mills (1992) identifică patru stiluri de învăţare: vizual, auditiv, citit-scris şi
kinestezic. .(vezi anexe 1-parte teoretică)
Modelul Kolb
Autorul teoriei învăţării experienţiale, David Kolb, propune o tipologie a trăsăturilor individuale în învăţare
(1981, 1984) care porneşte de la premisa că procesarea informaţiei este influenţată de experienţa pe care o
acumulăm sau o deţinem la un moment dat.
Modelul este imaginat circular, şi presupune că fiecare individ va parcurge toate cele patru tipologii, în ordinea
propusă de autor: experimentare concretă sau învăţarea prin experienţă; reflectare/observare sau învăţarea prin
examinare; abstractizare/conceptualizare sau învăţarea prin explicitare şi experimentare activă sau învăţarea
prin aplicare.
Pentru ca o experienţă completă de învăţare să se producă o persoană care învaţă trebuie să parcurgă toate cele
patru stadii. Fiecare persoană utilizează toate cele patru stiluri în grade diferite, dar manifestă preferinţă pentru
unul dintre ele.
Cei care învaţă prin acomodare combină experienţa activă cu experienţa concretă. Sunt orientaţi înspre ceilalţi
şi practică rezolvarea problemelor prin încercare şi eroare. Cei care învaţă prin divergenţă îmbină experienţa
concretă cu observarea şi reflecţia. Au tendinţa de a utiliza informaţiile care le provin prin intermediul
simţurilor. Cei care învaţă prin asimilare combină observarea şi reflecţia cu observarea şi generalizarea. îi
caracterizează gândirea de tip abstract şi orientarea teoretică. Cei care învaţă prin convergenţă combină
abstractizarea şi generalizarea cu experimentarea activă. Dovedesc o bună înţelegere a laturii practice a ideilor
şi sesizează aplicabilitatea acestora.
Experienţa concretă sau a simţi înseamnă a percepe informaţia. Judecăţile se întemeiază pe simţuri. Aceste
persoane consideră abordările teoretice lipsite de utilitate, învaţă cel mai bine din exemple în care pot fi
implicaţi ei înşişi. Se relaţionează cu egalii lor nu cu reprezentanţi ai autorităţii. Munca în echipă îi ajută să
obţină succes. Fiind autonomi în învăţare au nevoie de un profesor facilitator.
Observarea şi reflexia sau a privi reflectă felul în care anumite aspecte ne influenţează viaţa. Aceste persoane se
bazează pe observaţii sistematice în judecăţile pe care le emit. Le plac prelegerile şi expunerile pentru că acestea
permit observare imparţială. Preferă evaluarea externă. Au nevoie de un profesor care este expert, formulează
sarcini de lucru şi oferă sugestii.
Abstractizarea şi generalizarea sau a gândi presupune a compara cum anumite lucruri se potrivesc cu experienţa
noastră. Aceste persoane sunt orientate mai mult înspre simboluri şi obiecte decât înspre oameni. învaţă cel mai
bine în situaţii de învăţare impersonale, care evidenţiază teoriile şi permit analiza sistematică. Le plac studiile de
caz, lecturile şi exerciţiile de gândire. Ceilalţi îl ajută prea puţin în învăţare.
Experienţa activă sau a face trimite înspre felul în care informaţiile noi oferă posibilităţi pentru a fi utilizate în
acţiuni. învaţă cel mai bine când sunt antrenaţi în proiecte, dezbateri de grup sau rezolvarea temelor de casă.
Sunt extrovertiţi şi doresc să atingă totul. Le place să vadă totul şi-şi stabilesc propriile criterii după care decid
relevanţa informaţiilor.
Honey şi Mumford (1986) au prelucrat observaţiile lui Kolb pe direcţia demonstrării diversităţii umane şi au
elaborat patru stiluri individuale de învăţare, pe baza ideii că fiecare persoană percepe, procesează şi reprezintă
informaţia într-un mod diferit. Achiziţiile se produc la un nivel calitativ superior atunci când experienţele de
învăţare angrenează stilul preferat al unei persoane.
Cele patru stiluri sunt: teoreticienii, pragmaticii, activiştii şi reflexivii.
Teoreticienii se întreabă constant cum se relaţionează un lucru cu altele. Preiau informaţiile prin analiză,
observaţie şi gândire. Punctul lor forte constă în abilitatea de a crea modele teoretice. îi întâlnim în cercetare sau
în departamentele care se ocupă de planificare. Fraza cheie: Dacă e logic e bine.
Pragmaticii se întreabă mereu cum pot pune în practică o idee. Cel mai tare punct al lor este că observă latura
practică a informaţiilor. Achiziţionează cunoştinţele prin experienţă directă, simţuri, acţiuni. Au interese legate
de tehnică şi se specializează adesea în fizică. Fraza cheie: Dacă funcţionează e bine.
Activiştii sunt gata să încerce orice. Acordă semnificaţie unei experienţe prin angajare imediată în folosirea sau
realizarea acesteia. Punctul forte al lor este faptul se implică în experienţe noi. Excelează în a se adapta la
circumstanţele imediate ale contextului. Rezolvă problemele intuitiv, bazându-se pe informaţia de la alţii. îi
întâlnim în marketing şi vânzări. Fraza, cheie: Voi încerca orice măcar o dată.
Reflexivii preferă să aibă timp să mediteze asupra unui subiect. Acordă semnificaţie unei experienţe reflectând
la ea şi încercând să identifice toate posibilităţile. Punctul lor forte constă în abilitatea imaginativă. Au interese
culturale variate şi le place arta. Pot deveni consilieri, directori de resurse umane, artişti. Fraza cheie: Am
nevoie de timp să mă gândesc la acest lucru.
Pentru a vă identifica preferinţa personală pentru un stil de învăţare puteţi folosi chestionarul următor, ţinând
cont de faptul că aşa cum nu există stiluri bune şi stiluri rele, nu există nici răspunsuri greşite sau corecte.(vezi
anexe 2. parte teoretică)
Modelul Gardner
Inteligenţele multiple pot fi înţelese şi ca moduri diferite de a învăţa. în general, sistemul de învăţământ tinde să
favorizeze două dintre aceste moduri: cel logic/matematic şi cel verbal/lingvistic. Fiecare dintre modalităţile de
învăţare implică abilităţi specifice (Lazear, 1991).
Modul de Capacităţile implicate

învăţare
Verbal / înţelegerea ordinii şi semnificaţiei cuvintelor/ Persuadarea altcuiva în

Lingvistic privinţa cursului unei acţiuni /Explicare, predare şi învăţare/ Umor
/Memorare şi reactualizare /Analiză metalingvistică
Muzical/Ritmic Evaluarea structurilor muzicale/ Scheme mentale pentru

ascultarea muzicii /Sensibilitate faţă de sunete/ Recunoaşterea,
crearea şi reproducerea melodiilor şi a ritmurilor/ Discriminarea
trăsăturilor caracteristice tonurilor
Logic/ Matematic Pattern-uri de recunoaştere abstracte/ Raţionament inductiv

/Raţionament deductiv/ Identificarea relaţiilor şi conexiunilor
/Realizarea de calcule complexe/ Raţionament ştiinţific
Vizual/ Spaţial Imaginaţie activă/ Formarea reprezentărilor/ Plasarea în spaţiu

/Manipularea imaginilor/ Reprezentări grafice /Recunoaşterea
relaţiilor spaţiale dintre obiecte/ Acurateţea percepţiei din unghiuri
diferite
Corporal/ Controlul mişcărilor voluntare/ Extinderea conştientizării corporale

Kinestezic /Conexiune minte-corp/ Abilităţi de imitare îmbunătăţirea funcţiilor
corpului
Interpersonal Comunicare verbală şi non-verbală eficientă/ Sensibilitate

faţă de dispoziţiile, motivaţiile şi sentimentele celorlalţi
/Munceşte cooperativ într-un grup /Discernerea
comportamentelor şi intenţiilor mai puţin vizibile ale altora/
Transpunerea în perspectiva altora/ Crearea şi menţinerea sinergiei
Intrapersonal Concentrare mentală /Conştientă /Metacogniţie/ Conştientizarea şi

exprimarea diferitelor sentimente/ Sentimentul identităţii/ Gândire şi
raţionamente de nivel superior
Tabel - Inteligenţele ca moduri de învăţare
Pentru a îmbunătăţi capacitatea de învăţare a unei persoane, se porneşte de la identificarea trăsăturilor personale
deţinute de o persoană la un moment dat. în cele ce urmează propunem un inventar al comportamentelor
specifice fiecăreia dintre inteligenţele multiple destinat adulţilor, adaptat după Lazear (1991). .(vezi anexe 3-
parte teoretică)
3. Organizarea şi planificarea timpului de studiu
Organizarea timpului de studiu se referă la deprinderile de utilizare eficientă a momentelor dedicate învăţării. O
bună planificare a timpului presupune:
Stabilirea scopurilor începe prin formularea celor de lungă durată, care pot fi atinse într-o perioadă de timp
mai îndelungată (de la câteva luni la ani). De exemplu: ,,Vreau să devin medic.” Sau,,Vreau să iau premiul întâi
anul acesta.”. Scopurile de lungă durată au un grad de generalitate mare şi sunt mai puţin utile în controlul
comportamentului actual de studiu. Pentru a deveni utile, ele trebuie să se divizeze în subscopuri mai specifice,
de scurtă durată.
Scopurile de scurtă durată sunt etape în atingerea scopurilor de lungă durată. De exemplu, ,,Vreau să iau
premiul întâi anul acesta.” - ,,Voi lua note mari la toate materiile.” - ,,Voi studia în plus la materiile care mi se
par mai dificile: matematica şi germana.” , etc.
Dintre toate scopurile pe care le urmărim la un moment dat unele sunt mai importante, iar altele mai
puţin importante. Stabilirea priorităţilor ajută elevul să se concentreze asupra celor mai importante. De foarte
multe ori există tendinţa de a aborda mai întâi scopurile mai facile şi de a amâna implicarea în cele mai dificile,
chiar dacă acestea sunt mai importante. Acţionând astfel, există pericolul că elevul să nu realizeze activităţi
importante pentru succesul personal.
Fiecare persoană are un anumit ritm în desfăşurarea activităţilor. Analizând atent felul în care o anumită
persoană îşi petrece timpul în fiecare zi vom descoperi anumite regularităţi — preferă să înceapă ziua cu o
activitate anume, amâna de fiecare dată un anumit tip de sarcină, după întoarcerea de la şcoală face acelaşi lucru
de fiecare dată, ia pauze la anumite ore, s.a.m.d. Realizarea unu jurnal care să cuprindă activităţile desfăşurate
zilnic, serveşte la identificarea - conştientizarea aspectelor pozitive şi negative ce ţin de organizarea timpului
(de exemplu, a perioadelor de eficienţă maximă, a activităţilor care nu sunt importante şi a timpilor morţi).
Pornind de la aceste informaţii, se poate începe optimizarea modului în care este planificată şi organizată
activitatea.
Planificarea studiului - Planificările cel mai des folosite sunt cele săptămânale şi zilnice.
Programul săptămânal se poate realiza parcurgând următorii paşi:

1. Se notează toate activităţile fixe. Activităţile fixe sunt acele activităţi care nu se schimbă de la o
săptămână la alta. Orele de la şcoală, mesele, somnul sunt exemple de activităţi care nu îşi modifică de obicei
momentul de desfăşurare. Datorită faptului că nu sunt flexibile, acestea trebuie trecute în program de la bun
început.
2. Se notează toate perioadele fixe de studiu
Următorul pas este alocarea timpului de studiu. Cercetările asupra memoriei au arătat că alocarea unor
perioade de timp fixe pentru studiu îmbunătăţeşte învăţarea.
De exemplu, se pot aloca 2 ore pentru studiul literaturii române. Dacă într-o zi se termină învăţarea într-
o oră şi jumătate, jumătatea de oră rămasă poate fi folosită pentru o recapitulare elaborată sau pentru crearea
unor instrumente de învăţare (de exemplu, crearea de sisteme pentru memorare).
3. Se adaugă perioade flexibile de studiu .Pe lângă perioadele fixe de studiu este indicat să se adauge şi
perioade flexibile de studiu. Acestea pot fi utilizate în cazul în care anumite sarcini necesită mai mult timp decât
li s-a alocat iniţial sau dacă apar unele solicitări neprevăzute. Dacă într-o zi nu sunt utilizate aceste ore
suplimentare alocate studiului, ele se pot folosi ca timp liber sau pentru alte activităţi.
4. Se alocă timp pentru alte scopuri sau responsabilităţi. Activităţile care nu sunt relaţionate cu şcoala
trebuie şi ele incluse în programul săptămânal. În situaţiile în care unele responsabilităţi sunt foarte importante,
ele pot fi programate alături de activităţile fixe: vizitele la bunici, activităţile de voluntariat, etc.
5. Timp liber/familie/ relaţii sociale. După ce au fost parcurşi paşii menţionaţi anterior, tot timpul care a
rămas poate fi programat pentru familie, prieteni sau pentru propria persoană. Alocarea timpului necesar pentru
activităţile recreative este şi ea foarte importantă şi trebuie tratată cu atenţie.
Punerea în practică a unui program de studiu include:
 Să aleagă un loc propice de învăţare cu mai puţini distractori (televizor, telefon, zgomot)
 Să adopte o poziţie care să- l menţină activ, treaz
 Să aibă acces la toate instrumentele de învăţare pe parcursul activităţii de învăţare
 Să comunica şi celorlalţi programul de studiu( eventual afişat pe uşa camerei)
 Să înveţe să spună nu eventualelor tentaţii (de a ieşi cu prietenii, de a se uita la televizor)
 Să îşi monitorizeze modul de utilizare a timpului
MOTIVAŢIA PENTRU A ÎNVĂŢA
Motivaţia de a învăţa este segmentul primordial al succesului şcolar. Sursele motivaţiei sunt multiple şi
complexe. Literatura de specialitate promovează ideea conform cărei factorii intrinseci şi cei extrinseci
condiţionează şi influenţează motivaţia pentru învăţare. Motivaţia poate fi definită ca fiind acele mobiluri
interioare care direcţionează comportamentul uman. Forţele externe, de orice natură, de asemenea pot
influenţa comportamentul, dar, totuşi, esenţialmente, acesta este ghidat şi susţinut de forţele interne ale
individului. De regulă, oamenii lucrează mai productiv şi mai intensiv atunci când sunt motivaţi.
Componentele interne ale motivaţiei pentru a învăţa
Curiozitatea
În planul învăţării, pentru a descrie dimensiunile cu cea mai mare influenţă asupra reuşitei şcolare,
behavioriştii operează cu astfel de termeni ca „recompensă” şi „pedeapsă”. Astfel, comportamentul elevilor
poate fi orientat spre realizarea unor acţiuni întru obţinerea remunerării sau întru evitarea. Comportamentul
uman este însă mult mai complex, decât atât. Oamenii sunt, în mod natural, curioşi. Ei caută noi experienţe,
„savurează” învăţarea unor subiecte noi, găsesc plăcerea în a rezolva jocurile de puzzle, perfecţionându-şi
astfel, dexterităţile şi dezvoltându-şi alte competenţe.
Sarcina majoră a instruirii rezidă în a educa şi a creşte curiozitatea elevilor şi de a o cultiva considerând-o potenţial
motiv de învăţare. Oferirea unor stimuli inediţi, dar nu foarte diferiţi de ceea ce ştiu deja elevii, stimulează mult
curiozitatea. Prezentarea stimulilor care sunt completamente nefamiliari elevilor poate produce mai curînd anxietate,
decât curiozitate. De aceea este necesar să se asigură un echilibru între complexitatea stimulilor şi claritatea acestora.
În loc să prezentăm un oarecare fapt sub forma afirmaţiilorcategorice, este bine să adresăm elevilor întrebări sau să
creăm situaţii-problemă. Acestea vor spori interesul elevilor şi vor alimenta curiozitatea salubră a acestora de a afla
mai multe despre subiectul în discuţie. Curiozitatea este un motiv intrinsec de a studia şi, deci, învăţarea nu rămîne a
fi dependentă doar de „răsplata” profesorilor.
Autoeficienţa
Termenul de „autoeficienţă” ar putea fi explicitat prin puterea de a gândi pozitiv. Autoeficienţa este, de fapt,
ceea ce psihologii descriu prin „încrederea în propriile forţe” şi „prezenţa convingerii de reuşită”. Abordat
din aceste perspective, acest concept poate fi aplicat cu maximă relevanţă motivaţiei de a învăţa. Elevii care
au dubii în ceea ce priveşte abilitatea lor de a reuşi nu sunt suficient de motivaţi pentru a învăţa.
Divizarea sarcinilor pe secvenţe şi oferirea unor posibilităţi de a obţine succes la etapele timpurii ale
învăţării sunt mijloace prin care se dezvoltă încrederea în sine a elevilor.
Autoeficienţa are patru surse de bază: realizarea performanţelor, experienţa indirectă, persuasiunea verbală
şi starea psihologică.
Realizarea performanţelor sunt situaţiile în care elevii au avut succes şi amintirea acestora, în
continuare, îi sporesc autoeficienţa. Experienţa indirectă apare atunci când elevul conştientizează rolul unui
model de succes (permanent sau situaţional) şi încearcă să adopte comportamente sau atitudini ale acestuia.
Persuasiunea verbală este secvenţa în care intervine cineva încercând să convingă elevului că este capabil să
realizeze cu succes sarcina respectivă. Sursa finală posibilă a autoeficienţei este starea psihologică – acele
sentimente şi trăiri interioare care „asigură” elevul de iminenţa eşecului sau de obţinerea succesului. De
exemplu, un elev se poate simţi rău (fizic) atunci când are de susţinut un examen. În aceste condiţii,
profesorul nu poate întreprinde prea multe acţiuni cu scopul de a ameliora starea elevului. În schimb, în
viitor, el ar putea propune elevului respectiv anumite exerciţii de relaxare înainte de probele de evaluare sau
chiar un training de desensibilizare şi depăşire a anxietăţii şi fricii.
Atitudinile
Atitudinea este, în realitate, o comoditate iluzorie. Şi asta pentru că, de cele mai dese ori, atitudinile sînt
iscusit menajate sau disimultate. Deseori, între atitudine şi comportamentul ostentativ nu există congruenţă. De
exemplu, un elev oarecare poate avea o atitudine negativă faţă de un anume profesor, dar întîlnindu-se cu acesta
se comportă respectuos, manifestînd o „atitudine binevoitoare”, ceea ce nu ar manifesta şi în discuţie cu fratele.
Pentru profesor este foarte important să cunoască care este atitudinea elevilor săi, cu referire, în special,
la conţinutul disciplinei. Modificările spre bine a atitudinii elevului se pot realiza prin următoarele modalităţi:
- oferind un mesaj persuasiv şi bine argumentat;
- modelînd şi / sau încurajînd comportamentele dezirabile şi pertinente;
- inducînd disonanţă între componentele cognitive, afective şi comportamentale ale atitudinilor.
Dacă unui elev i se sugerează să realizeze o anumită acţiune care este absolut contrară atitudinii
acestuia, va urma, cu siguranţă, o modificare de esenţă a atitudinii de pînă acum.
Necesităţile
Necesităţile unui elev diferă enorm de cele ale altora. Clasificarea cea mai notorie şi mai des utilizată
este ierarhia necesităţilor realizată de A. Maslow, care le împarte pe cinci niveluri distincte: (1) nevoile
fiziologice, (2) nevoia de siguranţa, (3) nevoia de dragoste şi afiliere, (4) nevoia de stimă şi apreciere, (5) nevoia
de auto-actualizare.
Ierarhia nevoilor elaborată de A. Maslow
Atunci cînd sînt satisfăcute necesităţile de la un nivel mai inferior, necesităţile care influenţează
comportamentul, cu pregnanţă, sînt cele de la nivelul imediat următor. Elevii nu ar fi pregătiţi să înveţe, dacă nu
şi-ar satisface nevoile de la nivelurile inferioare, fiind, de exemplu, flămînzi.
Scopul final al educaţiei ar consta în structurarea activităţilor astfel încît realizarea acestora să conducă la
satisfacerea necesităţilor de la nivelurile superioare.
Competenţa
Competenţa este în corelaţie directă cu autoeficienţa. Fiinţele umane simt plăcere colosală atunci când fac
ceva foarte bine. Doar succesul, însă, nu este suficient pentru unii elevi. Profesorul trebuie să ofere elevilor
care au carenţă a sentimentului de autoeficienţă nu doar situaţii în care aceştia ar obţine succes, ci de
asemenea, să le creeze oportunităţi de a-şi asuma sarcini provocatoare pentru a demonstra sie însuşi că le pot
realiza cu succes.
Filozofia competenţei este simplă: daţi cuiva un peşte şi va avea ce mânca o zi, învăţaţi-l să pescuiască
şi va mânca o viaţă.
Suportul colegilor, părinţilor şi profesorilor, respectul şi încurajarea acestora sunt foarte importante
pentru elevi, în special, în încercarea lor de a dobândi anumite competenţe.
Motivaţia extrinsecă
Participarea activă a elevilor şi angajarea în activităţi asigură un mediu stimulativ şi contracarează
plictiseala. Strategiile de instruire ar trebui să fie flexibile, creative şi antrenante. Un mediu stimulativ de
învăţare oferă o gamă largă de stiluri de prezentare, metode de învăţare şi materiale suport. În situaţiile
plictisitoare elevii vor învăţa doar în baza unor aşa motive, precum: frica, presiunea, ameninţarea sau ale
scopuri extrinseci (statutul profesional, prestigiu social etc.). Un mediu de învăţare menţinut prin astfel de
motive distructive este, de regulă, stresant şi tensionat.
Obţinerea unor calificative are rol de motivaţie extrinsecă şi prezintă valoare pentru elevi doar atunci
când procesul de evaluare este bine planificat şi elevii sunt informaţi despre beneficiile „calificării”
respective.
Factorii motivaţionali extrinseci joacă un rol inestimabil în comportamentul elevilor numai în cazurile când profiturile
externe sunt dezirabile, acceptate, şi valorificate de aceştia.
Modelul ARCS
Deseori motivaţia este concepută ca o secvenţă de evenimente, care constă din: atenţie, relevanţă, încredere
şi satisfacţie (attention – A, relevance – R, confidence – C, satisfaction - C). De exemplu, la început
profesorul captează Atenţia elevilor, apoi oferă Relevanţă celor predate în corespundere cu scopurile
personale ale elevilor şi necesităţile acestora. Atunci când procesul instructiv-educativ se desfăşoară
eficient, elevul capătă Încredere în sine şi în profesor. În urma cunoştinţelor recent asimilate elevul obţine
Satisfacţia, care asigură continuitatea procesului de învăţare.
Atenţia
Deseori, este mult mai uşor să captăm atenţia elevilor la începutul lecţiei. Menţinerea acesteia pe parcursul
întregii lecţii este o artă – o provocare pentru profesor. Este cazul să oferim elevilor o varietate de prezentări
şi demonstrări realizate cu ajutorul mijloacelor audio-video, discuţii în grupuri, dezbateri etc. De asemenea,
suportul de curs dat elevilor îl elaborăm într-o altă manieră: mărime diferită, culori variate, scheme, tabele
etc.
Relevanţa
Este unanim acceptat faptul că ceea ce este familiar elevilor se însuşeşte cu o mai mare sârguinţă. Pentru
profesori este dificil să concorde conţinuturile cu interesele şi necesităţile tuturor elevilor. De aceea este
important să se stabilească acele „interese comune” ale întregii clase de elevi, iar relevanţa o vor percepe
fiecare în mod individual. Instruirea este relevantă pentru elevi atunci când are tangenţe cu experienţele
elevilor. Metaforele, analogiile şi relatările unor întâmplări prezintă relevanţă majoră pentru elev, acestea se
apropie mai mult de modul lor de viaţă, ajutându-i să înţeleagă informaţia şi conceptele noi
Încrederea
Pentru dezvoltarea încrederii în sine propunem următoarele sugestii:
 Creaţi elevilor aşteptări pozitive în ceea ce priveşte obţinerea succesului. Divizaţi scopurile
complexe în secvenţe mai mic. Este mult mai uşor să cari un sac cu cărţi dacă împarţi cărţile în
teancuri a cîte 15.
 Oferiţi elevilor posibilităţi de a obţine succese. Elevii cîştigă o încredere mai mare în sine dacă li se
acordă asistenţă suficientă pentru a realiza sarcina pe care nu o pot executa fără ajutorul cuiva.
 Acordaţi-le elevilor posibilitatea de a-şi controla într-o măsură anumită propria instruire. Ajutaţi-i să
înţeleagă că învăţarea este o consecinţă directă a eforturilor depuse de ei.
Satisfacţia
Satisfacţia elevilor poate fi intensificată prin celebrarea reuşitelor. Recunoaşterea succeselor
elevilor, atît în public, cît şi în particular, consolidează comportamente şi atitudini care au asigurat
obţinerea succesului. În continuare elevii vor tinde să procedeze în mod similar sau chiar mai elaborat,
avînd scopul de a reuşi din nou.
Uneori satisfacţia elevilor este intensificată de comparaţia pe care o fac elevii a reuşitelor proprii cu cele
ale colegilor („a făcut ca mine sau mai bine de cît mine ?”). Atunci cînd remarcă o atare situaţie, profesorul
trebuie să menţioneze faptul că rezultatele învăţării sînt individuale şi trebuie să corespundă aşteptărilor personale.
Aplicaţii ale modelului ARCS
Captaţi atenţia elevilor utilizînd abordări neobişnuite sau

neaşteptate de elevi.
Obţinerea şi susţinerea
atenţiei Stimulaţi permanent curiozitatea elevilor folosind probleme care
invocă mister.
Menţineţi atenţia elevilor variind structura prezentărilor.
Dezvoltaţi convingerea elevilor asupra modalităţii în care subiectul

predat concordă cu scopurile personale ale elevilor.
Oferiţi elevilor oportunitatea de a-şi valorifica experienţele

anterioare.
Creşterea relevanţei
Accentuaţi familiaritatea subiectului prin relaţionarea acestuia cu
experienţele anterioare ale elevilor.
Consolidarea încrederii în sine Creaţi aşteptări pozitive, elaboraţi scopuri educaţionale

comprehensibile.
Permiteţi-le elevilor să se autocontroleze.
Creaţi consecinţe fireşti, oferind elevilor posibilitatea de a utiliza

competenţele recent dobîndite.
În absenţa consecinţelor fireşti, utilizaţi remunerări pozitive

simbolice.
Generarea satisfacţiei Asiguraţi echitatea prin menţinerea unor standarde consistente şi
corespunderea rezultatelor cu expectanţele elevilor.
Design-ul mesajului şi principiile de modificare a atitudinilor
Principiile procesului de modificare a atitudinilor poate fi explicat atît prin adaptarea modelului de
comunicare la situaţiile de învăţare. Astfel acesta ar consta din: sursă/emiţător (profesor), mesaj (subiectul
predat), canal de transmitere (situaţia de învăţare) şi receptor (elevii).
Deseori, accentul profesorului este pus pe conţinutul mesajului. Fiind preocupaţi, cu precădere, de
conţinut, se edulcorează importanţa celorlalte segmente. Cît de interesaţi sînt, oare, elevii (receptorul) de
subiectul discuţiei (mesajul) ? zgomotul televizorului (canalul) nu distrage, oare, atenţia elevilor ?
Contribuţia emiţătorului la modificările atitudinale

Perceperea emiţătorului (profesor) de către receptor (elev) ca fiind sursă credibilă şi atractivă se va
repercuta asupra atitudinii receptorului. Atractivitatea, însă, nu se referă doar la aspectul exterior al
emiţătorului. Aşa factori precum similaritatea şi familiaritatea au un impact major asupra felului în care este
perceput receptorului. Emiţătorul acţionează solitar pe parcursul evenimentului de comunicare. Relaţia
dintre emiţător şi receptor influenţează considerabil motivaţia receptorului.
Contribuţia mesajului la modificările atitudinale

Tehnicile de elaborare a mesajelor persuasive şi motivatoare pot fi învăţate de la persoanele care alcătuiesc
mesajele din spoturile publicitare. Mesajul este astfel elaborat încît asigură congruenţa dintre ceea ce se
comunică şi interesele grupului-ţintă (receptori).
Contribuţia canalului la modificările atitudinale

Termenul „canal” se referă la două aspecte importante: mijloacele utilizate pentru a transmite mesajul
(suporturi audio, video, postere etc.) şi capacităţile senzoriale ale elevilor (auzul, văzul şi simţul tactil).
Eficienţa unor anume mijloace de transmitere nu a fost demonstrată ştiinţific. Cu toate aceste, rezultatele
empirice afirmă că comunicare face-to-face deţine superioritate faţă de cea mediată.
Contribuţia receptorului la modificările atitudinale

Persoanele care activează în sfera publicităţii au foarte clar stabilită ţinta mesajelor elaborate. Ei îşi
cunosc şi îşi înţeleg grupul-ţintă (receptor). Mesajul este, deci, structurat astfel încît să corespundă cît de
mult posibil cu aşteptările şi necesităţile receptorilor. Profesorii ar putea învăţa multe lucruri utile pentru
activitate sa didactică analizîndu-şi şi cunoscînd bine elevii. Fiecare elev (receptor) are propriul său set de
atitudini şi experienţe de viaţă, care influenţează, mai mult sau mai puţin conştient, interpretarea şi
decodificarea mesajului emis de profesor. De aceea cunoaşterea elevilor este un imperativ al reuşitei
profesorului.
Cum să încurajez elevii să fie mai interesaţi ?

 Chiar din prima zi vorbiţi elevilor despre entuziasmul Dvs. referitor la acest curs / subiect şi la modalitatea
în care acesta vă afectează personal. Căutaţi modalităţi prin care să faceţi conexiuni între materialul propus
şi viaţa elevilor Dvs. Utilizaţi articole şi descoperiri recente, reportaje chiar din presă locală sau exemple din
propria experienţă care sunt relevante conţinutului. Solicitaţi astfel de exemple şi elevilor Dvs.
 Gândiţi-vă la întrebările pe care le-aţi putea adresa elevilor pentru ca aceştia să chibzuiască asupra
subiectului în discuţie, chiar dacă nu au citit nimic referitor la tema respectivă.
 Utilizaţi în cadrul discuţiilor tehnici eficiente de facilitare a acestora
 Dezvoltaţi la elevi „necesitatea de a şti”. Atunci când vă pregătiţi pentru oră, întrebaţi-vă „Ce ar trebui şi ce
le-ar place elevilor să ştie la acest subiect ?”. Aceasta v-ar ajuta să concepeţi materialul în termeni de
„relevanţă” şi „pertinenţă” cu experienţa de viaţă a elevilor.
Ce fac cu elevii apatici ?
 Încercaţi să consolidaţi o relaţie interpersonală cu aceşti elevi. Învăţaţi numele elevilor şi utilizaţi-le în
comunicarea cu ei; elevii vor înţelege cît de interesat sînteţi în obţinerea succesului la cursul respectiv.
Faceţi astfel încît elevii dezinteresaţi şi iresponsabili să se convingă de faptul că doriţi cu adevărat să-i
ajutaţi. Încercaţi să aflaţi care este motivul apatiei elevilor: este în depresie, supărat sau plictisit.
 Cuantificaţi progresul elevilor la etape timpurii şi în mod sistematic, astfel încît aceştia să aibă ideea clară
despre situaţia lor academică. Antrenaţi în abordarea elevilor apatici pe acei din clasă care sînt foarte
motivaţi şi interesaţi.
 Aflaţi cît mai multă informaţie de elevii Dvs. - apatici şi interesaţi – care vă va ajuta să stabiliţi comunicare
eficientă între ei.
Cateva sugestii pentru a motiva elevii
 Explicaţi. Studii recente demonstrează că elevii sînt mai puţin interesaţi de participare sau evaluare
deoarece nu înţeleg ce trebuie să facă sau ce ar trebui să facă. Profesorii ar trebui să acorde mai mult timp
explicării: de ce învăţăm ceea ce învăţăm; de ce o anumită abordare / teorie / activitate este importantă, utilă şi
interesantă etc. În procesul educaţional entuziasmul profesorilor se transmite şi elevilor, care probabil vor
deveni mai interesaţi de subiectul respectiv. În mod similar, profesorii trebuie să acorde mia mult timp explicînd
elevii ce aşteaptă de la ei, ce obiectiv urmăreşte prin realizarea unei activităţi de evaluare etc. Elevii care sînt
nesiguri de ceea ce urmează să realizeze sau cunosc precar instrucţiunile de executare nu vor obţine mari
succes.
 Remuneraţi. Elevii care nu au încă consolidat un set motivaţional intrinsec de a învăţa pot fi ajutaţi prin
motivaţie extrinsecă - remunerarea (psihologică sau materială). Decât să blamăm şi să criticăm distructiv un
oarecare comportament sau răspuns neadecvat, remuneraţi comportamentele corecte şi răspunsurile bune.
Reţineţi că şi adulţi, şi elevii sunt tentaţi să repete comportamentele care au fost remunerate. Remunerarea
poate fi simbolică şi să marcheze nivelul la care a ajuns elevul prin acest comportament / răspuns. Copiilor
mici acordaţi-le baloane, gumă de mestecat, set de carioci. Elevilor mai mari li se pot oferi cărţi, certificate,
laude verbale etc. Oricui îi place să fie apreciat şi recunoscut, iar remunerările pentru o activitate realizată
bine produc trăiri emoţionale plăcute.
 Umanizaţi-vă acţiunile şi comportamentele. Elevii sunt mai motivaţi să comunice cu profesorii care sunt
mai „umani” şi cărora pare să le pese de ei, de interesele şi scopurile lor. Profesorii pot „apropia” elevii
povestindu-le diverse istorioare din viaţa personală, recunoscându-şi greşelile pe care le-au făcut când erau
copii sau chiar fiind adulţi deja. O astfel de personalizare a relaţiei profesor – elev îi ajută pe aceştia să
perceapă profesorii ca fiinţe umane apropiate, ci nu ca figuri autoritare şi neplăcute. Discutaţi cu elevii şi în
afara orelor de curs. Interesaţi-vă care le sunt planurile de viitor, ce şi-ar dori să devină, unde intenţionează
să se odihnească în vacanţă etc.
 Implicaţi elevii în activităţi. Unul din factorii majori ai motivaţiei este implicarea elevilor în propriul
proces de instruire. Citindu-le sau prezentându-le subiectul fiind postat în faţa clasei nu sunt metodele cele
mai eficiente de predare. Este mult mai bine să implicaţi elevii în diverse activităţi: situaţii problemă,
discuţii în grup, studiu de caz etc. O oră despre natură ar avea o mai mare eficienţă dacă s-ar desfăşura în
parcul local. Mai mult decât atât elevilor le place să se simtă utili (ca şi adulţilor, de altfel!). Alegeţi câţiva
elevi care să vă ajute (selectarea bibliografiei, stabilirea subiectelor pentru examene, pregătirea sălii pentru
desfăşurarea unei discuţii în plen, aranjarea posterelor etc.). Aceste activităţi vor spori considerabil stima de
sine a elevilor şi vor intensifica şi motivaţia acestora pentru studiul disciplinei respective. Folosiţi orice
oportunitatea de a primi ajutorul elevilor dvs. şi fiţi recunoscători pentru acesta.
 Predaţi inductiv. Cercetătorii susţin că prezentarea mai întâi a concluziilor, iar apoi oferirea exemplelor
lipsesc elevii de plăcerea de a descoperi noul în mod individual. De ce nu aţi prezenta mai întâi exemplele,
iar apoi să le solicitaţi elevilor să generalizeze cele prezentate şi să elaboreze concluzii ? Astfel, veţi spori
interesul elevilor şi le veţi menţine interesul pe tot parcursul activităţii. Mai mult de cât atât, asemenea
activităţi contribui mult la dezvoltarea abilităţilor de analiză şi sinteză.
 Satisfaceţi nevoile elevilor. Satisfacerea nevoilor este o metodă primară de menţinere a interesului elevilor
şi a stării lor de bine. Identificaţi nevoile cele mai importante pentru fiecare elev şi încercaţi să ţineţi cont de
asta.
 Utilizaţi emoţiile pozitive pentru a creşte productivitatea şi motivaţia. O memorie bună şi de lungă
durată este în relaţie directă cu starea emoţională trăită de subiect în momentul memorării, susţin psihologii.
Astfel, elevii învaţă mai bine atunci cînd învăţarea este „acompaniată” de emoţiile plăcute. Utilizaţi umorul,
atunci cînd e cazul, dar nu exageraţi. Stabiliţi relaţii pline de afecţiune atît între dvs. şi elevi, cît şi între colegi.
GRUP ŢINTĂ: ELEVII DE GIMNAZIU
ACTIVITĂTI CU ELEVII
Activitatea nr.1
A învăţa sau nu…merită să învăţăm?
Obiective:
- să definească conceptul de învaţare;
- să enumere etapele învăţări;
- să dea exemple de modalităţi în care reuşita scolară se răsfrânge asupra vieţii sociale.
Materiale: flipchart, fişe de lucru, creioane colorate, postit-uri.
Durata: 50 minute
Metode: metoda starbursting, dezbaterea, expunerea.
Desfăşurarea activităţii:
Activitatea va debuta printr-un exerciţiu de spargere a gheţii în care elevii vor fi rugaţi să se prezinte
spunându-şi numele şi o trăsătură de caracter sau o calitate după prima iniţială a prenumelui (ex. Oana –
Onestitate). În continuare fiecare elev va primi câte un post-it colorat pe care va scrie starea afectivă resimţită.
Post-it-urile vor fi lipite pe o coală de flipchart. Se discută şi se stabilesc de comun acord regulile grupului
(respectăm colegii, nu judecăm persoana ci comportamentul, vorbim pe rând etc)
Folosind metoda starbursting profesorul:
 Anunţă tema: vom găsi cât mai multe întrebări referitoare la învăţare
 Organizează elevii în grupe
 Împarte grupelor câte o fişă de lucru pe care elevii vor completa cu întrebările găsite (timp de lucru 7
min)
 Se comunică rezultatele activităţii de grup şi se selectează cele mai interesante întrebări
 Se prezintă definiţia învăţării (clarifică sensurile) şi fazele actului de învăţare (recepţionarea,
prelucrarea mentală, memorarea şi stocarea, reamintirea).
 Se continuă activitatea cu dezbaterea ”Merită să învăţăm?”. Profesorul va orienta dezbaterea cerând
elevilor să dea exemple de modalităţi în care reuşita scolară se răsfrânge asupra vieţii sociale.
După realizarea sarcinilor se va prezenta programul şi se va aplica chestionarul- atitudinea despre învăţare.
La sfârşitul activităţii se repetă exerciţiul de la început, elevii precizând pe lângă starea afectivă pe care o au în
urma desfăşurării activităţii şi aşteptările lor
Fişa de lucru - starbursting
Învățarea
Activitatea nr.2
Factorii interni ai învăţării.
Învăţarea eficientă
Obiective
-să identifice componentele unei învăţări eficiente
-să-şi autoevalueze comportamentul de învăţare
-să identifice componentele care îi lipsesc din comportamentul personal şi ce anume trebuie să modifice în
comportament pentru a-şi eficientiza învăţarea
Materiale: foi flipchart, creioane colorate , carioci, post-ituri sau cartoane colorate, chestionare.
Durata:50 min
Metode : exerciţiul creativ, lucrul pe echipe, conversaţia
1. Ice breaking :” Semaforul emoţiilor” Conştientizarea emoţiilor asociate unor situaţii sau imagini ce ţin de
scoală.
Elevii vor auzi de la profesor diverse cuvinte gen “ învăţare” “ nota 10” nota 4 , profesor, evaluare, “test”, “
vacantă “ ,“tema pentru acasă” ei trebuind să ridice cartonaşul verde pentru stare afectivă pozitivă, galben
pentru neutru şi roşu pentru negativă atunci când aud acele cuvinte. ( 5 min)
Exerciţiul îi va pune în contact cu emoţiile lor referitoare la diverse cuvinte asociate temei învăţare şcoală.
2. Dirijarea învăţării : Componentele învăţării eficiente
Exerciţiul “ Prăjitura notelor bune”
Aşa cum orice tort sau orice mâncare are o reţetă şi prăjitura “Notelor bune” are o reţetă şi anumite ingrediente.
De ce îi spunem prăjitura Notelor bune ? pentru că tuturor ne place iar părinţii noştri sunt mândri când venim cu
ea acasă. Ce ingrediente trebuie să conţină această prăjitură pentru a fi bună şi gustoasă ?
Copii vor fi împărţiţi pe echipe , fiecare echipă trebuind să deseneze un poster cu prăjitura notelor bune, ce
ingrediente secrete conţine şi eventual în ce ordine trebuie puse pentru a se putea obţine această prăjitură
delicioasă.( 15 –20 min)
Fiecare echipă îşi prezintă posterul , profesorul va face completări şi va rezuma cele spuse de elevi şi vă scrie pe
tablă ( atenţia, memoria, motivaţia, interesul, odihna, aşteptările pozitive etc).
Fişa individuală - Ce-i lipseşte prăjiturii mele ?
Elevii vor răspunde individual la nişte fişe de autoevaluare a comportamentului de învăţare Fiecare va scrie ce
crede că îi lipseşte , de ce are nevoie să-şi îmbunătăţească rezultatele, cum ar putea să facă acel lucru. Copii
citesc individual. (10 min)
Prăjitura mea
Ingredientele care îi lipsesc
Cum pot să-i adaug prăjiturii acel ingredient /Descrie
comportamentul
La final copiii vor primi nişte chestionare de autoevaluare a următorilor factori :
Atenţia, memoria, atitudinea faţă de învăţare, nivelul de aspiraţii, programul de odihnă şi învăţare.( 7-8 min)
după care vor urma concluziile, impresiile, ce au învăţat în această oră.
Anexa
Fişa 1
Prajitura mea
Ingredientele care îi lipsesc
Cum pot sa-i adaug prăjiturii acel ingredient /Descrie
comportamentul
Fişa 2.Chestionar de autoevaluare a comportamentului de învăţare

Niciodată Uneori Întotdeauna
1.În general sunt atent la ore, notez ce îmi spune profesorul .
2. Întotdeauna am ce îmi trebuie la mine, pix, caiet, carte.
3. De multe ori nu înţeleg ce spune sau ce scrie profesorul pe tablă
4.Orice zgomot din jur mă distrage de la ceea ce spune sau face

profesorul
5.Sunt capabil să mă concentrez pe sarcina dată de profesor chiar dacă

unii colegi mai vorbesc în jurul meu
6.Reţin ce spune profesorul din clasă iar acasă trebuie să mai citesc doar o
dată.
7.Trebuie să citesc de multe ori o lecţie sau să o împart în capitole mai

mici pentru a reţine ceva.
8.De multe ori îmi amintesc imaginea paginii din carte/culegere sau ce
făcea profesorul în timp ce ne spunea lecţia sau exerciţiul.
9Chiar dacă nu înteleg ceva încerc să memorez lecţia şi să o spun pe

dinafară.
10 În general , atunci când învăţ, mă aştept să iau note bune.
11. Chiar dacă învăţ din greu, nu mă aştept să iau o notă prea bună
12 Îmi place să învăţ în general.
13. Învăţ în special la materiile care îmi plac, la celelalte când şi când
14. Dacă iau o notă proastă la matematică sau la o materie grea asta
înseamnă că nu sunt capabil/ă
15. Îmi ia mai mult de 3 ore să-mi fac temele.
16. Nu dorm după amiaza
17. Am un program fix : vin de la şcoală, mănânc, dorm, teme, timp liber ,
somn.
18. De multe ori sunt extrem de obosit după şcoală
19.Temele mi se par prea multe, de multe ori sunt prea obosit să le termin.
Activitatea nr. 3
Factorii externi ai învăţării
Obiective:
- să identifice factorii externi ai învăţării;
- să identifice stilul de învăţare dominant;
Materiale: fişa de lucru ”Inventarul stilurilor de învăţare”, fişe cu imagini sugestive, fişă de evaluare
Durata: 50 minute
1. Activitatea va debuta cu un exerciţiu de ice-breaking ”Creionul vorbitor” în care elevii vor expima pe
rând o pasiune a lor.
2. Elevii vor identifica factorii externi ai învăţării (anexa 1), pornind de la propriile lor experienţe de
învăţare. Răspunsurile vor fi notate pe o coală de flipchart şi grupate pe categorii (factori psihosociali, factori
ergonomici, factori sociali, factori pedagogici, factori igienici).
Elevii vor fi împărţiţi în 5 grupuri. Fiecare grup îşi va alege unul din factorii identificaţi şi va exemplifica
modul în care acesta influenţează activitatea de învăţare.
3. Se va prezenta elevilor un material cu imagini reprezentative celor 3 stiluri de învăţare (anexa 2). Se va
identifica ce au în comun personajele din imagini şi ce le diferenţiază. Răspunsurile sunt notate pe trei coloane
pe o coală de flipchart urmărindu-se evidenţierea stilurilor de învăţare. După realizarea exerciţiului se împarte
elevilor fişa de lucru Inventarul stilurilor de învăţare (Anexa 3), fiecare elev identificandu-si stilul de învăţare
dominant.
La final elevii vor primi o fişă de evaluare a activităţii. (anexa 4)

Anexa nr. 1
Sociali
condiţiile
social-
istorice,famili Psihosociali
Ergonomici
relaţiile
iluminatul, interpersonale,
zgomot,
grupul
temperatură
Factori
externi ai
învăţării
Pedagogici Igienici
Personalitatea regimul
cadrului alimentar şi de
didactic odihnă
Pedagogici
particularităţil
e materialului
de învăţat
Anexa nr.2
Priviţi cu atenţie imaginile de mai jos.
Imaginea 1. Imaginea 2.
Imaginea 7
Acum că ai fost atent la toate imaginile răspunde la următoarele întrebări:
 Ce au în comun personajele?
 Ce le direfenţiază în acţiunile lor?
În continuare fii atent la profesorul tău! Împreună completaţi o colă de flipchart care o să vă ajute să vă faceţi o
imagine despre ceea ce înseamnă stilul de învăţare astfel încât activitatea la care participi să fie una de nota…..
Anexa nr. 3
Afirmaţii Da Nu
1. Îmi place să discut materialul de învăţat cu un coleg.
2. Învăţ cu voce tare.
3. Prefer să învăţ ceva nou citind despre acel subiect.
4. Adesea notez observaţiile pe care mi le face cineva pentru a nu le uită.
5. Prefer exerciţiile fizice şi sportul.
6. Învăţ mai bine când am o imagine sau un text scris.
7. Sunt capabil să îmi imaginez lucrurile.
8. Învăţ mai bine când cineva îmi explică.
9. De obicei îmi notez informaţiile pentru a putea reveni asupra lor.
10. Pot număra silabele dintr-un cuvânt lung atunci când îl aud rostit de cineva.
11. Am o memorie bună pentru cântece şi melodii.
12. Îmi plac discuţiile în grupuri mici.
13. Îmi amintesc uşor mărimea, forma şi culoarea obiectelor.
14. Repet adesea instrucţiunile pe care mi le-a dat cineva.
15. Îmi place lucrul manual.
16. Îmi amintesc uşor feţele actorilor, locuri şi alte detalii vizuale dintr-un film.
17. Utilizez mâinile şi mişcările corporale când explic ceva.
18. Prefer să desenez diagrame pe tablă şi nu pe foaie.

19. Învăţ mai bine dacă mă ridic şi mă mişc în timpul studiului.
20. Dacă vreau să asamblez o bicicletă, am nevoie de instrucţiuni cu imagini
care să mă ghideze la fiecare pas.
21. Îmi amintesc obiectele mai bine când le ating sau le manevrez.
22. Învăţ mai bine privind la altcineva.
23. Bat mult din degete sau mâini când sunt aşezat.
24. Îmi place să construiesc obiecte.
25. Vorbesc cu uşurinţă o limbă străină.
26. Pot urmări subiectul unei poveşti ascultată la radio.
27. Îmi place să repar lucruri acasă.
28. Pot înţelege o povestire când o aud înregistrată pe casetă.
29. Utilizez cu uşurinţă uneltele şi aparatură.
30. Mi se pare că este foarte dificil să stai mult timp liniştit.
31. Îmi place să joc sau să fac pantomimă.
32. Observ cu uşurinţă caracteristicile unor modele prezentate.
33. Am nevoie de pauze dese în timpul studiului pentru a mă mişca.
34. Îmi place să recit şi să scriu poezii.
35. De obicei înţeleg ceea ce spun oamenii, chiar dacă au un accent deosebit.
36. Îmi dau seama de diferenţa dintre linii melodice asemănătoare.
37. Îmi place să dansez şi să creez noi mişcări sau paşi de dans.
38. Îmi plac activităţile care necesită coordonare motrică.
39. Urmăresc mai uşor indicaţiile scrise decât pe cele orale.
40. Recunosc uşor diferenţa dintre sunete chiar dacă sunt asemănătoare.
41. Îmi place să creez sau să utilizez rime pentru a învăţa anumite texte.
42. Îmi place să particip la ore în care se realizează experimente.
43. Pot spune rapid dacă două forme geometrice sunt identice.
44. Conţinuturile pe care mi le amintesc cel mai uşor sunt cele prezentate în imagini.
45. Urmăresc mai uşor instrucţiunile orale decât pe cele scrise.
46. Învăţ mult mai uşor numele instrumentelor muzicale dacă le ating sau le examinez.
47. Trebuie să spun cu voce tare unele idei pentru a le ţine minte.
48. Pot să redau cu uşurinţă pe hârtie o formă pe care am văzut-o.
49. Pot urmări cu uşurinţă o hartă.
50. Pot să-mi reamintesc cu exactitate cuvintele unei persoane şi tonul vocii ei câteva zile după
discuţie.
51. Îmi amintesc mai repede direcţia dacă cineva îmi oferă repere (anumite clădiri, copaci).
52. Observ uşor culorile şi combinaţiile de culori.
53. Îmi place să pictez, să desenez, să sculptez.
54. Îmi amintesc cu uşurinţă întâmplări şi experienţe din trecut.
se încercuieşte în fiecare domeniu numărul întrebărilor la care răspunsul a fost “Da”;

b)se calculează totalul întrebărilor încercuite în fiecare domeniu;
se identifică stilul de învăţare preferat, astfel:
punctajul cel mai ridicat indică stilul de învăţare preferat
punctajul cel mai scăzut indică stilul de învăţare cel mai puţin dezvoltat
două punctaje ridicate sau foarte asemănătoare arată că ambele stiluri pot fi preferate
trei scoruri identice înseamnă că pot integra toate cele trei modalităţi de învăţare, lucrând la fel de bine
cu oricare stil de învăţare
scorurile de 10 sau mai mari indică faptul că stilul respectiv este frecvent utilizat
scorurile mai mici de 10 indică faptul că stilul respectiv nu este frecvent utilizat
Întrebările care corespund stilurilor de învăţare:
Vizual: 3, 4, 6, 7, 9, 13, 16, 20, 22, 32, 39, 43, 44, 48, 49, 51, 52, 54
Auditiv: 1, 2, 8, 10, 11, 12, 14, 24, 26, 28, 34, 35, 36, 40, 41, 45, 47, 50
Kinestezic: 5, 15, 17, 18, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 30, 31, 33, 37, 38, 42, 46, 53
Anexa 4
Completaţi spaţiile libere, raportându-vă la activitatea desfăşurată

M-am simţit…………………………………………………………
Am învăţat.........................................................................................
Mi-a plăcut..........................................................................................
Nu mi-a plăcut……………………...................................................
Ştiam deja……………………….......................................................
Aş fi vrut să ştiu………………...........................................................
Activitatea nr.4
Planul individual de învăţare.
Stabilirea scopurilor.Planificarea timpului
Obiective:
- să-şi stabilească obiective profesionale pe termen lung, mediu şi scurt
- să identifice avantajele , comportamentele şi resursele necesare pentru a îndeplini un obiectiv pe termen scurt.
- să-şi realizeze o planificare săptămânală a timpului
Materiale:
Flipchart, marker, Fişa “ Obiectivul personal “, “Programul meu săptămânal”
Durata: 50 minute
Metode : discuţia, demonstraţia practică, prezentarea, exerciţiul
1. Ice breaking : Obiectivul pe termen lung (5 min)

Exerciţiul “Vreau să fiu _____________pentru că __________”
Copii aşezaţi prealabil în cerc vor arunca de la unul la altul un ghem de hârtie/aţă.În momentul în care un elev
primeşte ghemul va trebui să răspundă la întrebarea “Ce vreau să devin şi de ce ?”
“Vreau să fiu/să ajung _________pentru că _______________”
2. Dirijarea învăţării : Obiective mari-obiective mici (5 min)
După ce toţi copii au terminat exerciţiul profesorul le va explica copiilor că tocmai şi-au fixat nişte obiective pe
termen lung, de câţiva ani. Fiecare îşi doreşte să devină ceva pentru că cea imagine pe care şi-au format-o
despre viitor îi face să se simtă într-un anumit fel : capabili, importanţi, apreciaţi, utili etc.Profesorul va
exemplifica cu răspunsurile elevilor.
Dar orice finalitate are nişte etape care trebuie parcurse.
Profesorul se va sluji de o demonstraţie practică pentru a le arăta copiilor că pentru orice finalitate trebuie
parcurşi nişte paşi.
Un stilou/ pix/( alt obiect uşor demontabil).
Pentru a se ajunge la acest obiect oamenii care l-au creat au trebuit întâi să creeze micile părţi componente, să le
lege între ele şi în final să rezulte acest obiect atât de necesar şi util nouă. ( li se aminteşte copiilor de emisiunea
How its’s made de pe Discovery )
Tot în acest fel un obiectiv mare , de exemplu “Vreau să devin avocat” sau “ Vreau să am media 10 la română “
trebuie “demontat” în obiective mai mici, anuale şi chiar săptămânale.
Săptămâna trecută am învăţat despre componentele învăţării eficiente şi fiecare dintre voi a descoperit de ce are
nevoie ca să obţină note mai bune .astăzi vom învăţa să ne stabilim un scop şi să ne planificăm timpul şi
activităţile pentru a ne duce la bun sfârşit scopul.
3. Exerciţiu : Cum îmi ating obiectivele ?( 10 min)
Ca să ating un obiectiv mare trebuie să încep întotdeauna cu unul mic.Obiectivele mici sunt
componentele celor mari şi odată îndeplinite ne dau încredere să mergem mai departe.
Obiectiv Vreau să obţin nota 9 la matematică
Cum m-aş simţi dacă aş

realiza asta
Avantaje
Ce anume am făcut înainte
când am obţinut asta sau
ceva similar
Ce trebuie să fac acum
De ce alte
resurse/posibilităţi mai
dispun/mai pot apela
Se discută pe un caz individual , obiectivul unui elev, profesorul completând cu răspunsurile elevului /elevilor.
După acest exerciţiu fiecare elev va primi o fişă individuală similară pe Obiectivul personal pe care va trebui să
o completeze în clasă după care vor urma discuţii, elevii citindu-şi fişele şi profesorul completându-l sau
corectându-l acolo unde e cazul ( timp de lucru + discuţii 15 min )
4. Planificarea timpului - Realizarea unui plan săptamânal ( dacă exerciţiul precedent va dura mai mult,
ultimul exerciţiu va fi opţional în funcţie de timp)
Tot pornind de la situaţia unui elev profesorul va lucra pe un caz individual pornind de la următoarea fişă.( 10
min.)
Fişa
“Planificarea timpului “
Ziua Activitate Timp Cum mă simt ?

Luni Mese zilnice/igiena
personală
Şcoală+ drum
Lecţii
Timp liber/Recreere
Somn
Marţi Mese zilnice/igiena
personală
Şcoală+ drum
Lecţii
Timp liber/Recreere
Somn
Miercuri Mese zilnice/igiena
personală
Şcoală+ drum
Lecţii
Timp liber/Recreere
Somn
Joi Mese zilnice/igiena
personală
Şcoală+ drum
Lecţii
Timp liber/Recreere
Somn
Vineri Mese zilnice/igiena
personală
Şcoală+ drum
Lecţii
Timp liber/Recreere
Somn
Sâmbătă Mese zilnice/igiena
personală
Timp liber/Recreere
Lecţii
Somn
Profesorul le va da elevilor ca temă pentru acasă să-şi realizeze un astfel de program săptămânal pe care să-l
discute şi cu părinţii.
6. Concluzii.
Elevii îşi vor prezenţa concluziile, ce au învăţat nou, cu ce gânduri şi impresii au rămas după această activitate.
Anexa Fişa 1
“Cum îmi ating obiectivele ?”
Obiectiv Vreau să _______________________________
Cum m-aş simţi dacă aş

realiza asta
Avantaje
Ce anume am făcut
înainte când am obţinut
asta sau ceva similar
Ce trebuie să fac acum
De ce alte
resurse/posibilităţi mai
dispun/mai pot apela
Activitatea nr. 5
Să învăţăm eficient
Obiective:
- să identifice strategiile utilizate pentru dezvoltarea stilului propriu de învăţare

- să identifice strategii adecvate stilului propriu de învăţare
Materiale
- Fişa de lucru “Stilul meu de învăţare”, carioci, coli, foi flipchart
Durata: 50 min
1. La începutul activităţii elevii vor fi împărţiţi în 3 grupuri: vizualii, auditivii, kinestezicii în funcţie de
stilul de învăţare dominant (vizual, auditiv, kinestezic) identificat în activitatea precedentă. Fiecare grup va
realiza câte un simbol, desen, mascotă care să le reprezinte stilul de învăţare dominant.
2. Se va împărţi elevilor fişa de lucru (anexa 1) Stilul meu de învăţare. Aceştia vor bifa activităţile şi
strategiile de învăţare pe care le utilizează pentru valorificarea stilului de învăţare dominant. Elevii vor completa
listele cu alte strategii pe care le utilizează şi nu sunt trecute în listele primite.
3. Fiecare grup va discuta asemănări şi deosebiri în ceea ce priveşte utilizarea strategiilor în cadrul
aceluiaşi stil de învăţare. În urma discuţiilor cu ceilalţi membri ai grupului, câte un reprezentant al fiecărui grup
va exemplifica situaţii în care strategiile au fost eficiente în activităţile de învăţare.
Evaluare:
La finalul activităţii fiecare elev va notă pe un postit care este stilul de învăţare preferat şi cum poate fi dezvoltat
Anexa 1
Fişa de lucru Stilul meu de învăţare
Stil de învăţare Stilul meu
A. Stil de învăţare vizual:
1. Caut imagini relevante pentru informaţiile pe care trebuie să le reţin.
2. Realizez desene sau pictograme şi ilustrez informaţiile pentru a le reţine mai

bine.
3. Subliniez datele importante şi informaţiile esenţiale pe care doresc să le învăţ.
4. utilizez culori pentru ideile importante ale materialului.
5. Îmi realizez propriile benzi desenate.
6. Creez postere pentru a reţine mai uşor informaţiile.
7. Vizionez filme şi reportaje TV pentru subiecte care mă interesează.
8. Proiectez hărţi mentale pentru informaţiile care trebuie reţinute.
9. Scriu informaţia esenţială pe cartonaşe pe care le pun în locuri vizibile(oglindă,

frigider, dulap, etc.)
B. Stil de învăţare auditiv:
1. Citesc cu voce tare materialul de învăţat.
2. Când citesc materialul de învăţat în minte, mă aud vorbind.
3. Înregistrez anumite texte, dialoguri, liste de cuvinte şi ascult înregistrările de

mai multe ori.
4. Vorbesc cu cineva despre materialul pe care trebuie să-l învăţ.
5. Rog pe cineva să îmi pună întrebări despre materialul învăţat.
6. Adresez celorlalţi întrebări despre materialul pe care l-am invitat.
7. Repet informaţiile învăţate bătând ritmul.
8. Creez rime şi ritmuri pentru a învăţa mai repede anumite informaţii.

9. Învăţ în timp ce ascult muzică.
10. Elimin zgomotele care mi-ar putea distrage atenţia de la învăţat.
11. Ascult la radio abordarea unor teme care constituie subiectul meu de studiu.
C. Stil de învăţare kinestezic:
1. Scriu cuvintele sau regulile ce trebuie învăţate cu degetele în aer.
2. Mă plimb prin cameră în timp ce învăţ (recit o poezie, învăţ o regulă, merg într-
un ritm anume, bat ritmul cu degetele sau cu picioarele).
3. Ascult şi privesc la modul în care ceilalţi utilizează gesturi pentru a semnala

reacţiile lor: salută, strâng mâna, zâmbesc, se încruntă, ridică sprâncenele, etc.
Încerc să fac şi eu la fel).
4. Mă mişc în jurul unor obiecte în mod regulat sau continuu.
5. Îmi reorganizez locul de muncă.
6. În timp ce citesc evit poziţia tipică de citit (când citesc încerc să stau şi să variez
poziţiile corpului).
7. Reacţionez la ceea ce citesc: indic cuvintele cheie, dau din cap când sunt de
acord, mă încrunt, dau din cap negativ când nu sunt de acord, zâmbesc, fac
comentarii pe marginea textului. (feţe supărate sau zâmbitoare, semne de întrebare
sau de exclamare).
Activitatea nr.6
Plan individual de învăţare.
Cum îmi utilizez timpul?
Obiectiv- deprinderea modului de construire al unui program
Materiale- Fişa de lucru Cum îmi utilizez timpul
Durata:50 min
1.Cereţi elevilor să spună în ce măsură îşi organizează timpul şi să descrie modalităţi pe care le utilizează
pentru a-şi organiza timpul. Reţineţi şi accentuaţi idei precum:activităţi obligatorii, priorităţi, timp liber,
responsabilităţi etc.
2. Prezentaţi modul de alcătuire al unui program săptămânal pe paşi şi discutaţi eficienţa unui astfel de plan.
Analizaţi modul în care ei ar putea să realizeze acest plan.
3.Identificaţi împreună cu elevii câteva dificultăţi pe care le au în organizarea timpului şi cereţi exemple de
modalităţi de îmbunătăţire a organizării timpului.
 Care sunt paşii necesari realizării unui program săptămânal?

 Unde apar dificultăţi în realizarea unui program săptămânal?
 Ce ar trebui să urmărim în punerea în practică a unui program?
Fişa de lucru - Cum îmi utilizez timpul?
Data Activitatea Timpul alocat

Punerea în practică a unui program de studiu include:

 Să aleagă un loc propice de învăţare cu mai puţini distractori (televizor, telefon, zgomot)
 Să adopte o poziţie care să-l l menţină activ, treaz
 Să aibă acces la toate instrumentele de învăţare pe parcursul activităţii de învăţare
 Sa comunica şi celorlalţi programul de studiu( eventual afişat pe uşa camerei)
 Să înveţe să spună nu eventualelor tentaţii (de a ieşi cu prietenii, de a se uita la televizor)
 Să îşi monitorizeze modul de utilizare a timpului
Activitatea nr. 6.1.
Învăţarea
Obiective
- să numească diferite activităţi potrivite fiecărui moment al zilei;

- să enunţe reguli ce urmează a fi incluse în programul zilnic al şcolarului;
- să discrimineze aspectele corecte şi cele incorecte ce se găsesc în activitatea zilnică a şcolarului;
- să respecte un program zilnic de muncă, igienă şi relaxare.
Strategii de predare – învăţare:
a) Metode şi procedee: exerciţiul, conversaţia, explicaţia, DEBATE (dezbaterea PRO şi CONTRA),

jocul didactic, povestirea, ciorchinele.
b) Mijloace de învăţământ: planşă reprezentând un ceas, jetoane, fişe, caietele elevilor, carte de versuri.
c) Moduri de organizare a învăţării: frontal, individual, în perechi, pe grupe.
Desfăşurarea activităţii
 Realizarea jocului „De-a reporterul”, pe tema „Învăţătura”

Se aleg un număr de 5 reporteri care vor lua un interviu elevilor: Îţi place să înveţi?
De ce? Nu-ţi place să înveţi? De ce? Ce proverbe despre învăţătură cunoaşteţi? Comentaţi-le!
Se împarte clasa în două grupe astfel încât elevii din prima grupă vor fi apărătorii lui Ionel şi vor selecta
aspectele pozitive ale comportamentului lui, iar cei din grupa a doua vor găsi argumente contra. Discuţii : E
bine să avem un program sănătos pe care să-l respectăm în fiecare zi?
Povestirea a cărui personaj este Ionel.

„ Este dimineaţă. Ionel se trezeşte .Aleargă repede la baie, îşi spală faţa cu apă rece şi se repede în
bucătărie. În timp ce îşi îmbracă uniforma, mănâncă grăbit o felie de pâine cu unt. Punându-şi ghiozdanul în
spate, ia câteva guri de ceai fierbinte.
La ora 8 este în sala de clasă. E foarte atent la ore şi ia note bune.
La ora 12 se termină cursurile şi băiatul se îndreaptă spre casă. Îşi pune uniforma pe umeraş, îşi spală
mâinile cu apă şi săpun, apoi se aşează la masă. După ce ia prânzul, îşi face în grabă temele deoarece prietenii îl
aşteaptă la joacă.
Se întoarce în casă seara, foarte obosit. Se aşează direct la masă şi-i cere mamei sale de mâncare. După
cină se pregăteşte de culcare, se spală foarte bine şi-şi îmbracă pijamaua. Înainte să adoarmă, se uită la televizor.
Vede un film cu stafii, îi e frică şi nici nu-şi dă seama că s-a făcut ora 11.
A stins lumina şi s-a culcat. A visat urât şi, când a sunat ceasul la ora 7, şi-ar fi dorit mult să mai
doarmă...”.
 Exerciţiu joc : „Eu spun greşit, spune tu bine!”

Îmi fac lecţiile noaptea.
Mă uit la televizor în timp ce îmi scriu temele.
Mă culc îmbrăcat cu hainele de zi.
Îmi pregătesc ghiozdanul dimineaţa, în grabă.
Ţin cărţile şi caietele sub pat.
Dacă nu ştiu ceva, nu cer nimănui ajutorul.
 Împart elevilor fişe în perechi, pe care ei au de completat” Programul zilnic de activitate”. Prezint o
planşă pe care e desenat ceasul. Elevii sunt împărţiţi în 4 grupe. Fiecare grupă are un plic cu jetoane
reprezentând imagini cu un copil care desfăşoară diverse activităţi.
Activitatea nr.7
DE CE ÎNVĂŢ ?
Obiective:
- Să identifice motivele care stau la baza procesului de învăţare;
- Să identifice consecinţele diferitelor motive pentru care învaţă elevii;
- Să identifice tehnici de automotivare;
- Să cunoască importanţa învăţăturii în evoluţia intelectuală.
Metode şi procedee: conversaţia, învăţarea prin descoperire, problematizarea, brainstorming.
Mijloace de învăţământ: fişe de lucru, studii de caz, fişe de autoevaluare.
Durata: 60 minute
 Elevii sunt în cerc şi aruncând cu mingea unul altuia spun cum se simt şi îşi citesc proverbul găsit despre
învăţătură după care îl afişează şi trece în bancă.
sau
 Elevii citesc şi lipesc câte un vers din poezia Învaţă pe o planşă expusă anterior.
Învaţă
,,Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori,
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,

Învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea,
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la vulturi, când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să-i vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa,
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor”
 Elevii scriu un cuvânt, o expresie, o propoziţie care îţi vine în minte când auzi verbul „a învăţa”. Apoi se
formează 5 grupe şi scriu pe foaia de flip-chart toate exprimările găsite, după care le afişează.
Un cuvânt O expresie O propoziţie
sau completează Diamantul
Activitate interactivă – joc „Diamantul”
învățare
 Se completează coloanele libere din rândul fiecărei afirmaţii

Învăţ greu atunci când
Învăţ uşor de la o persoană care
Învăţ uşor atunci când
Învăţ greu de la o persoană care
Învăţ rapid şi cu plăcere atunci când
Singur/ă învăţ
În grup, învăţ
În timpul orei îmi place să
Uneori, decât să învăţ, mai bine
Nu am chef să învăţ când
Dacă ar trebui să învăţ 6 ore pe zi
Vin la şcoală pentru că
Eu sunt un elev care
Se distribuie elevilor fişa „Ce crezi că vrea un profesor de la elevul său?” şi se dau instrucţiuni de
completare: fişa reprezintă o piramidă a cerinţelor profesorilor lor. Se cere elevilor să lucreze în perechi,
colaborând cu colegul de bancă pentru o alegere cât mai bună. Elevii sunt sfătuiţi să studieze cu atenţie toate
expresiile de pe fişă. Se cere elevilor să aleagă 10 dintre acestea pe care să le plaseze în ordinea importanţei
astfel: în vârful piramidei vor scrie un singur cuvânt, acela care denumeşte cea mai importantă cerinţă pe care
consideră că o au profesorii lor la clasă. Baza piramidei o vor completă cu acele cerinţe pe care ei le consideră
cel mai puţin importante.
 Pe tablă este trasată o linie verticală pentru a o împărţi în două zone. În partea din stânga sus se va nota
cel mai important, iar în dreapta sus cel mai puţin important. Se cere perechilor să îşi raporteze alegerile
notate în vârful piramidei. Se notează răspunsurile pe tablă. Pe baza dialogului cu clasă, pe marginea
alegerilor făcute, elevii vor argumenta pe rând răspunsurile.
 Studii de caz:
Se citesc elevilor următoarele situaţii:
a) Cristi învaţă foarte bine la şcoală şi este, adesea, lăudat de profesorii lui pentru răspunsurile sale. Într-
una din discuţiile cu colegii lui, el le-a spus acestora că doreşte să ia numai note bune, deoarece părinţii lui îi
dau în acest caz câte 20 lei pentru fiecare notă foarte bună. Dacă nu ia note foarte bune nu primeşte niciun ban,
iar el îşi doreşte să strângă bani pentru un calculator nou.
b) Marian ia numai note bune, este un băiat ambiţios, îşi scrie zilnic temele şi îşi învaţă foarte bine toate
lecţiile. Citeşte mult în plus, lucrează suplimentar şi la fiecare oră vine cu informaţii noi şi interesante. Într-una
din discuţiile cu colegii lui, el le-a spus acestora că învaţă deoarece doreşte să ştie multe lucruri şi să ajungă
într-o zi un mare om de ştiinţă.
Se împarte clasa în grupe de 4-5 elevi. Li se cere grupelor formate să identifice motivele pentru care
învaţă cei doi elevi. Li se solicită elevilor să desemneze câte un raportor care să prezinte în faţa clasei motivele
găsite şi argumentele pentru grupările realizate.
Discuţii:
Cum ne ajută motivaţia în învăţare?

Care sunt consecinţele pe termen scurt şi lung ale diferitelor motive pentru care învaţă elevii?
Care din motive ne ajută pe termen lung în învăţare?
 Se completează fişa de autoevaluare
De ce învăţăm?
I. Crezi că înveţi cât trebuie?

a) da b) nu
II. Ai putea încerca să înveţi mai mult?
a) da b) nu c) nu ştiu
III. Pentru cine înveţi?
a) pentru mine b) pentru părinţi c) aşa trebuie
IV. Există persoane în viaţa ta (părinţi, bunici, prieteni) care te recompensează material dacă ai rezultate
bune la şcoală?
a) da (răspunde la întrebările V.1) b) nu (răspunde la întrebările V.2.)
V.1. Crezi că acest lucru e singurul care te motivează?
a) da b) nu
2. Te-ar motiva astfel de recompense?
a) da b) nu
VI. Care este lucrul pe care îl faci doar pentru tine?.....................................................
VII. Fiecare om evoluează în felul său. Tu ce crezi că vei face peste zece ani?
Alege maximum 5 personaje care traduc cel mai bine sentimentele pe care ai la şcoală.
Cum te simţi la şcoală?
Răspunsuri:
1. ........................................................................ 3. ........................................................................
2. ........................................................................ 4. ........................................................................
5. .......................................................................
Ce crezi că vrea un profesor de la elevul său?
Alege 10 expresii din seria de mai jos, subliniindu-le.
Sfătuieşte-te cu colegul de bancă şi completează piramida cerinţelor de la vârf la bază în ordinea importanţei:
atenţie, autocontrol, sobrietate, punctualitate, simţul umorului, colaborare cu părinţii, teme făcute, participare
la ore, interes, efort, performanţă, bun-simţ, linişte la oră, cunoştinţe vaste, curiozitate, originalitate, note mari,
teste bune, sinceritate, respect, promptitudine, disciplină, perfecţiune.
Activitatea nr.8
În loc de La revedere...
Obiective:
- prezentarea temelor importante legate de învăţare

- identificarea punctelor tari/slabe în ceea ce priveşte propria activitatea de învăţare
Materiale: fişe de lucru, chestionare, postit-uri, flipchart
Durata: 50 minute
Metode: Metoda Lotus
Activitatea debutează printr-un exerciţiu de energizare Nu vreau să mă laud, dar...
Elevii sunt împărţiţi pe grupe. Profesorul împarte fişele de lucru:
- scrierea temei centrale în mijlocul imaginii – învăţarea
- elevii se gândesc la temele şi aplicaţiile dezbătute/realizate în cadrul programului; acestea se trec în cele 8
”petale” care înconjoară tema centrală, în sensul acelor de ceasornic.
- se analizează fişele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
Se aplică elevilor chestionarul – atitudinea despre învăţare
În continuare, elevii sunt rugaţi să se aşeze pe scaune într-un cerc sau semicerc (în funcţie de spaţiul aflat la
dispoziţie). Pe câte un post-it colorat sau bucată de hârtie fiecare elev va preciza:
 Două punct tare/un punct slab al activităţilor desfăşurate în program

 Un lucru pe care l-am aflat despre mine
 Stilul meu de învăţare şi o strategie de învăţare preferată
 O reuşită în plan şcolar, în acest an şcolar
 Două puncte tari şi două puncte slabe în ceea ce priveşte propria activitate de învăţare
 Modelul meu/ persoana pe care o admir cel mai mult
Fişă de lucru
Invăţarea
GRUP ŢINTĂ: ELEVII DE LICEU
Activitatea nr.1
Merită să învăţăm !
Obiective:
- prezentarea elevilor şi investigarea aşteptărilor privind desfăşurarea programului

- prezentarea temelor programului şi a obiectivelor urmărite
- elaborarea unui calendar al sesiunilor de lucru cu elevii
Materiale: coli hârtie, coli flip-chart, creioane colorate, markere.
Durata: 50 minute
Metode de lucru: conversaţia, explicaţia, expunerea, exemplificarea, sumarizarea.
1.Numele meu:
Fiecare elev îşi va nota numele, cu litere mari de tipar, pe o foaie. Pornind de la fiecare iniţială, elevii vor nota
câte o calitate. Fiecare elev se va prezenta .
2. Stabilirea regulilor de grup
Moderatorul roagă participanţii să propună regulile pe care grupul va trebui le respecte. Elevii propun,
moderatorul notează regulile. Moderatorul explică regula confidenţialităţii
3. Studiu de caz
Propuneţi elevilor să comenteze citatul: “Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi, înainte de toate, a
învăţa.”( Nicolae Iorga)
O competenţă cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii (2006, Consiliul şi Parlamentul Europei)
Se referă la:
- Organizarea propriei învăţări prin managementul timpului şi al informaţiei
- Conştientizarea procesului şi nevoilor proprii de învăţare
- Identificarea oportunităţilor şi capacitatea de a depăşi obstacolele
- Căutarea şi utilizarea consilierii şi orientării
- Transferul cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite
- Motivaţia şi încrederea sunt cruciale

4.Clarificaţi sensurile învăţării propunând elevilor să formeze un brainstorming având ca termen cheie
învăţarea.
5.Prezentaţi elevilor materialul în power point DESPRE ÎNVĂŢARE şi evidenţiaţi cele patru sensuri de
învăţare: pentru şcoală, pentru viaţă, pentru tine şi pentru orişicine.
6.Aplicaţi elevilor chestionarul - Atitudinea faţă de învăţare. (Anexa 1)

7.Alte chestiuni organizatorice (Stabilirea calendarului activităţilor)
8.Moderatorul citeşte aşteptările participanţilor şi răspunde în ce măsură vor fi abordate subiectele respective
în cadrul întâlnirilor care vor urma
Evaluare
- cum v-aţi simţit?

- cu ce gânduri plecaţi acasă?
Anexa 1 D. Rowntree
CUM ÎNVĂŢĂM?
Pentru a vă da seama de stilul de învăţare propriu vă prezentăm un chestionar rapid.

Examinaţi cu atenţie fiecare întrebare şi răspundeţi cinstit cu da sau nu.
1.Vă faceţi un orar pentru ceea ce veţi învăţa în fiecare zi?
2. Dacă este aşa,de obicei vă ţineţi de el?
3.Învăţaţi de obicei în acelaşi loc?
4.Vă vine greu să vă apucaţi de învăţat la începutul perioadei de cursuri?
5.Vă terminaţi la timp conspectele,temele,referatele pentru acasă?
6.Vă străduiţi să luaţi parte la discuţiile din seminar?
7. Dacă întâmpinaţi dificultăţi în învăţare,discutaţi de obicei această problemă cu profesorul?
8.Încercaţi vreodată să vă analizaţi munca numai pentru a vă da seama pe unde s-ar putea să aveţi dificultăţi?
9.Obişnuiţi să răsfoiţi un capitol,făcând o trecere în revistă preliminară unei citiri amănunţite?
10.Treceţi deseori peste tabele şi grafice atunci când daţi de ele într-un text?
11.Când în lectura pe care o faceţi întâlniţi un cuvânt pe care nu-l cunoaşteţi,îl căutaţi în dicţionar?
12.Sunteţi de părere că memorarea constituie cel mai important factor pentru cei care învaţă?
13.Vă luaţi notiţe într-o formă prescurtată(adică o serie de cuvinte cheie şi de frază,în loc de text continuu)?
14.La prelegeri luaţi de obicei notiţe atât de repede cât puteţi să scrieţi?
15.Păstraţi la un loc toate notiţele referitoare la o disciplină?
16. Păstraţi intenţionat cunoştinţele dobândite la un curs pentru a vă ajuta la înţelegerea şi învăţarea altui curs?
17.Când trebuie să memoraţi ceva,căutaţi de obicei să realizaţi acest lucru într-o singură şedinţă de studiu?
18.Vă vine greu să vă exprimaţi părerile în scris?
19.Dacă sunteţi supus pe neaşteptate unui examen sau unui test primiţi o notă mică?
20.Staţi până târziu să învăţaţi în noaptea de dinaintea examenului?
Rezultatul
Răspunsurile celor care au avut succes în activitatea de învăţare:
1.Da 5.Da 9.Da 13.Da 17.Nu
2.Da 6.Da 10.Nu 14.Nu 18.Nu
3.Da 7.Da 11.Da 15.Da 19.Nu
4.Nu 8.Da 12.Nu 16.Da 20.Nu
Dacă recitiţi întrebările şi răspunsurile vă veţi forma o idee despre modul de învăţare care duce la
succes.In cazul în care răspunsurile date se deosebesc mult de acesta,atunci va trebui să depuneţi eforturi de a
vă schimba deprinderile şi stilul de învăţare.Acest ghid are scopul de a vă ajuta în acest sens.
Activitatea nr.2
Factorii interni ai învăţării.Stima se sine
“Ce-mi place la mine?”
Obiective :
 conştientizarea aspectelor importante ale propriei personalităţi
Materiale: foi de flip-chart, creioane colorate, post-it-uri, markere,scotch
Durata: 50 minute
Spuneţi-le elevilor că în această oră veţi discuta despre aspectele legate de propria persoană.
Explicaţi-le că în societatea românească există o serie de acte prin care cineva poate fi identificat în mod oficial.
1. Scrieţi pe tablă titlul şi cereţi participanţilor să îl copieze pe o foaie. Solicitaţi-le apoi să scrie pe foaie 5
atribute personale şi să le numeroteze de la 1 la 5, în ordinea importanţei lor. După ce au terminat, rugaţi-i să
aşeze foile deoparte.
 Rugaţi participanţii să îşi prindă o altă foaie de hârtie pe spate (cu scotch sau un ac cu gămălie) şi cereţi-le
să treacă pe la colegii lor şi să le scrie pe foaia prinsă la spate câte un lucru pentru care îi apreciază pe acei
colegi. Urmăriţi ca în final fiecare să aibă cel puţin 4 calităţi scrise pe foaia de pe spatele lor, dar nu mai
mult de 5. Acordaţi 7 minute pentru această etapă.
 Cereţi participanţilor să se aşeze la locurile lor şi să compare listele de la spate cu cele completate de ei.
Discutaţi în ce măsură se suprapun calităţile personale considerate pozitive cu ceea ce apreciază alţii la
propria persoană. Întrebaţi-i în ce măsură cunoaşterea părerii celorlalţi despre propria persoană le
influenţează comportamentul.
2. “De ce au râs de tine?”
Cereţi participanţilor ca, lucrând individual, să scrie pe o bucată de hârtie maxim două motive pentru care au
fost sau sunt ridiculizaţi de către colegi, prieteni sau familie( « gras », « prost », « tuciuriu », « ochelarist »,
« incapabil »). Acordaţi-le 2 minute pentru aceasta.
Invitaţi un participant să citească cu glas tare motivele notate pe hârtie( de preferat să îl lăsaţi pe el să se ofere).
Puneţi următoarele întrebări:” Cum v-aţi simţit când aţi fost ridiculizat din acest motiv?”, “ Cum aţi
reacţionat?”, “ Cum v-a afectat ridiculizarea imaginea pe care o aveţi despre propria persoană?”.Stimulaţi
schimbul de întrebări şi argumente între participanţi.
3. Studiu de caz:
Ana avea o soră şi un frate, amândoi la liceu, amândoi elevi foarte buni.Luau numai note de zece la toate
materiile. Ana avea rezultate mediocre la aproape toate disciplinele de studiu. Punctul ei forte era arta. Iubea
teatrul şi pictură şi spera să studieze teatrul său artele plastice, după terminarea liceului. Talentul ei era evident
pentru oricine o vedea pe scenă sau îi privea desenele şi picturile.
Dar asta nu-i mulţumea pe părinţii ei, nişte oameni de afaceri plini de succes, care considerau arta drept un lucru
frivol, lipsit de utilitate. Şi nu ezitau deloc să-i comunice Anei părerea lor. Îi lăudau mereu pe fraţii ei, dar nici
măcar nu aminteau de aprecierile excelente la adresa Anei din partea profesorilor, preferând să-i evidenţieze
rezultatele slabe la celelalte materii, în comparaţie cu fratele şi cu sora ei.
Ana s-a străduit din greu să obţină rezultate mai bune, ca să o felicite şi pe ea părinţii. Dar n-a reuşit. Notele ei
au rămas aceleaşi, iar criticile s-au înrăutăţit. În cele din urmă, Ana s-a hotărât să nu mai facă eforturi. A găsit
un grup de tineri care, la fel ca ea, se descurcau prost la materiile importante. Îşi petrecea timpul cu ei după
şcoală şi la sfârşitul săptămânii. Făcea tot posibilul să stea pe acasă doar atât cât era absolut necesar. A început
să se identifice tot mai mult cu aceşti tineri; s-a tatuat, şi-a pus mai mulţi cercei în urechi, şi-a vopsit părul
negru, purta numai haine negre şi se farda cu alb.
Ana nu se simţea chiar în largul ei în privinţa drogurilor şi a sexului, care constituiau o parte importantă din
noua ei viaţă, dar ştia că, dacă nu accepta aceste lucruri, prietenii recent găsiţi o vor respinge. A început să se
îngraşe şi-i plăcea de cea însăşi mai puţin decât înainte. Parcă nu-şi găsea locul nicăieri. Simţea că nu e bună de
nimic.
Identificaţi împreună cu participanţii care sunt cauzele care au determinat-o pe Ana să-şi modifice
comportamentul.
Împărţiţi participanţii în patru grupe şi solicitaţi-le să realizeze un plan de intervenţie prin care s-o ajute pe Ana.
Acordaţi 10 minute pentru această activitate de grup.
Solicitaţi fiecărui grup să-şi aleagă un reprezentant care să prezinte soluţiile identificate. Analizaţi eficienţa
fiecărei categorii de soluţii. Cereţi participanţilor să argumenteze soluţiile.
Evaluare:
Rugaţi elevii să scrie pe un post-it trei calităţi de care au devenit conştienţi în urma participării la activitate
Activitatea nr.3
Învăţare şi succes.
Rolul stilurilor de învăţare în optimizarea învăţării
Obiective:
 Definirea conceptelor: performanţă, succes şcolar, stil de învăţare;
 Identificarea factorilor favorizanţi?factori care influenţează succesul şcolar;
 Analizarea stilurilor de învăţare care pot conduce la obţinerea succesului şcolar.
Materiale :Anexă 1- fişa “Deprinderi de viaţă”, Anexa 2 – “Comportamente eficiente de studiu”, Anexa 3 –
“Strategii de studiu ineficiente/eficiente”, Chestionar “Stiluri de învăţare”
Durata:2 h
Se vor defini/ descrie, împreună cu elevii, termenii de succes şcolar şi stil de învăţare.
Succes şcolar = reuşită şcolară.
Stilul de învăţare reprezintă modalitatea preferată de receptare, prelucrare, stocare şi reactualizare a

informaţiei.
Se împarte elevilor fişa “Deprinderi de viaţă” (Anexa 1). Fiecare elev va trebui să aleagă din fişa de
lucru obiceiurile pe care le consideră eficiente sau ineficiente.
Elevilor li se propune o listă de comportamente care îi pot ajuta să-şi îmbunătăţească activitatea şcolară
(Anexa 2). Din această listă vor alege acele comportamente pe care consideră că trebuie să le dezvolta
sau îmbunătăţească.
Elevii vor fi împărţiţi în 4 grupe. Fiecare grup va primi două studii de caz din fişa “Strategii de studio
eficiente/ineficiente” (Anexa 3). Elevii vor identifica, pe baza unei situaţii concrete, cauzale şi/sau
abilităţi ineficiente care duc la dificultăţi de învăţare precum şi strategiile eficiente de învăţare
corespunzătoare în fiecare caz.
La sfârşit se va face o sumarizare a factorilor favorizanţi şi frenetori prezenţi, discutaţi în cele trei liste.
Elevii vor complete chestionarul Stilul de învăţare. Împreună cu elevii se vor identifica principalele
stiluri de învăţare şi se va realiza o scurtă prezentare a lor: stilul verbal, matematic, vizual, dinamic,
muzical, intrapersonal, interpersonal (Anexa 4).
Anexa 1
DEPRINDERI DE ÎNVĂŢARE: BUNE ŞI RELE
Instrucţiuni – Evaluaţi fiecare din obiceiurile de mai jos acordând calificativul “eficient” sau
“ineficient”. Evaluaţi-le apoi în funcţie de frecvenţă folosirii lor: “întotdeauna”, “uneori” sau
“niciodată”.
Eficient Ineficient DEPRINDERI DE ÎNVĂŢARE

1. Luare de notiţe în clasă
2. Luarea de notiţe atunci când citeşti
3. Învăţatul în spaţial liniştit şi relaxant
4. Sublinierea ideilor importante dintr-un text
5. Adunarea materialelor de care ai nevoie înainte de începerea
studiului
6. Învăţarea într-un spaţiu în care concentrarea poate fi uşor
perturbată
7. Stabilirea priorităţilor înainte de începerea studiului
8. Amânarea sarcinilor grele până în ultimul moment
9. Învăţarea întregului material în noaptea de dinaintea
examenului
10. Învăţarea şi recapitularea prima dată a părţilor mai uşoare
din lecţie
11. Să faci prima dată ce este prioritar
12. Învăţarea părţilor mai grele la sfârşit
13. Concentrarea pe mai multe activităţi în acelaşi timp pe
durata studiului
14. Învăţarea atunci când eşti odihnit
15. După ce ai învăţat, stai câteva moment şi reflectezi la ceea
ce ai învăţat
16. Învăţatul în timp ce te uiţi la televizor sau asculţi muzica
17. Formularea de întrebări referitoare la cele studiate
Anexa 2
COMPORTAMENTE EFICIENTE DE STUDIU
Instrucţiuni: Acest exerciţiu atrage atenţia asupra comportamentelor care vă pot ajuta să fiţi mai eficienţi
în activitatea voastră de elevi. Citiţi afirmaţiile de mai jos cu atenţie şi marcaţi cu un x în coloana din
dreapta dacă sunteţi de acord. Completaţi lista cu alte comportamente.
1. Îmi aduc toate materialele necesare pentru a doua zi la şcoală. _____
2. Particip la discuţiile din timpul orelor._____
3. Îmi notez temele de casă pentru a şti ce am de făcut pentru a doua zi._____
4. Învăţ într-un loc de studio adecvat._____
5. Îmi fac un program în care îmi planific sarcinile şcolare şi de timp liber. _____
6. Îmi organizez timpul astfel încât să realizez şi ceea ce am de făcut pentru şcoală şi ceea ce vreau să
fac în timpul liber._____
7. Recapitulez toată material predate înaintea unui test sau a unui examen. ______
8. Acord timp adecvat pentru a răspunde la întrebările unui test, în funcţie de complexitatea
întrebărilor._____
9. La finalul testului las timp pentru verificare răspunsurilor. _____
10. Încep prin a răspunde la întrebările pe care le ştiu. _____
11. Mă asigur că am înţeles exact din ce trebuie să mă pregătesc pentru un test. _____
12. Solicit explicaţii suplimentare profesorilor dacă nu am înţeles ceea ce s-a predate la clasă. _____
13. Îmi iau notiţe în clasă. _____
14. Colaborarea cu colegii mă poate ajuta pentru a înţelege materialele mai dificile._____
15. Citirea unor material suplimentare mă poate ajuta. _____

Anexa 3
STRATEGII DE STUDIU ineficiente/eficiente
Instrucţiuni – Luaţi în discuţie următoarele studii de caz cu un partener sau un grup mic. Identificaţi motivele
problemei şi strategii de studio eficiente.
 Victor a început să înveţe seara târziu. De obicei realizarea temei de casă durează mai mult decât
planifica el iniţial. În mod regulat, el sfârşeşte prin a adormi târziu şi uneori întârzie la prima oră. De
aceea devine frustrate şi mai puţin motivat pentru a studia seara următoare.
 Monica are un bun program de management al timpului. Totuşi, adevărata ei problemă este lipsa
motivaţiei şi a interesului pentru studio. Încearcă să înveţe însă nu avansează deloc. Pierde mult timp
încercând să decidă de unde să înceapă şi cum se va simţi după aceea.
 Maria insistă să studieze cu radioul pornit la maxim. Nu înţelege de ce alţi oameni nu pot învăţa pe
muzica ei favorite. Se plânge că nu se poate concentra când în cameră este linişte. Marea ei supărare este
că nu-şi poate aminti nimic după ce termină de învăţat. Ea spune că motivul pentru aceasta este faptul că
toate cărţile sunt prost scrise.
 Ionuţ are mulţi prieteni împreună cu care realizează diverse activităţi extraşcolare. La liceu a fost un elev
excelent, dar la facultate i se pare mai greu să ţină pasul. Nimeni nu i-a spus cât de solicitantă este
facultatea. Prietenii lui îl vizitează destul de des să vadă ce face, şi de obicei îl invită în diverse locuri.
Când se întoarce acasă, noaptea, încearcă să înveţe dar este foarte greu.
 Lidia încearcă să înveţe pe masa din bucătărie din moment ce este cea mai mare suprafaţă de lucru din
apartamentul ei. A durat mult timp până a făcut câteva adnotări, datorită distracţiilor din jur. Sunetul
frigiderului o deranjează la fel ca şi cele care vin de afară. De fiecare dată când atenţia îi este perturbată
simte nevoia de a renunţa, de a se mişca prin jur, de a-şi lua ceva de mâncare sau să băut. Din momentul
în care se ridică în picioare, se mişcă prin bucătărie, şterge aragazul, încarcă maşina de spălat haine sau
goleşte gunoiul
 George are la şcoală câteva discipline care nu îi plac. El se ocupă de temele la aceste materii rapid,
pentru a termina cât mai repede. Uneori parcurge temele la trei materii într-o singură oră. Recunoaşte
acest lucru şi motivează că i se par plictisitoare şi enervante, la fel şi profesorii respective. Petrece mai
mult timp spunându-le prietenilor cât de oribile sunt aceste materii, chiar mai mult decât alocă studiului
pentru acestea.
 Virgil povesteşte tot timpul prietenilor despre lucruri care intenţionează să le facă. În aparenţă pare un
individ orientat către un scop. Totuşi, niciodată nu pare să pună în aplicare planurile măreţe cu care se
laudă în faţa prietenilor. Prietenii săi au încetat să-i mai dea atenţie. Virgil însă nu înţelege ce se
întâmplă deoarece el este cu adevărat interesat în atingerea scopurilor sale. Din păcate acest lucru nu se
întâmplă.
 Simonei îi place să citească. Are tot timpul o carte în mână. Poate citi o nuvelă în aproximativ două ore.
Îi place să citească şi cărţile de la şcoală. Este fascinate de toate informaţiile şi de noile discipline pe
care le studiază. Ea nu înţelege cum poate să fie atât de avidă în a citi orice şi în acelaşi timp să nu-şi
amintească informaţia citită în cărţile de şcoală. A început să creadă că poate nu are destulă minte,
inteligenţă, pentru a fi o elevă bună.
Anexa 4
STILUL MEU DE ÎNVĂŢARE
Chestionar
Bifează spaţiile goale din dreptul fiecărei afirmaţii care ţi se potriveşte. Adună toţi itemii bifaţi pentru fiecare
secţiune, fă un total, şi realizează topul primelor trei stiluri de învăţare, în cazul tău.
VERBAL
1. Învăţ cel mai bine din citirea cărţilor._____
2. Învăţ mult din ceea ce aud._____
3. Îmi place mult să explic._____
4. Este uşor şi distractive să învăţ._____
5. Îmi amintesc uşor ceea ce am învăţat._____
Total _____
MATEMATIC
1. Mă pricep bine a rezolv problem, înţeleg simboluri, _____
2. Îmi place să lucrez cu numere. _____
3. Este uşor să răspunzi când dispui de toate informaţiile necesare. _____
4. Îmi amintesc cel mai bine informaţia când are o logică. _____
5. Aplic uşor noile informaţii la vechile formule. _____ Total ____

VIZUAL
1. Diagramele şi desenele mă ajută să înţeleg ce învăţ. _____
2. Dă-mi o hartă şi pot oricând să-mi găsesc drumul. _____
3. Decât să încerc eu primul, mai bine mă uit prima dată la altul cum face. _____
4. Îmi este mai uşor să învăţ ceva nou dacă se explică grafic. _____
5. Îmi place să explic ideile mele prin desen._____
Total _____
DINAMIC
1. Învăţ mai bine făcând. _____
2. Îmi plac activităţile care solicită mişcare._____
3. Adesea învăţ imitându-I pe alţii._____
4. Prefer să-mi explic ideile, exemplificându-le prin joc de rol._____
5. Îmi plac provocările fizice. _____
Total _____
MUZICAL
1. Învăţ mai uşor când ascult muzică. _____
2. Nu mă pot concentra decât pe muzică. _____
3. Îmi este uşor să ţin ritmul melodiilor._____
4. Îmi amintesc întotdeauna cântecele pe care le aud când învăţ. _____
5. Reproduce uşor sunetele şi muzica pe care o ascult._____
Total _____
INTERPERSONAL
1. Învăţ mult din discuţii. _____
2. Muncesc mai uşor în grup._____
3. Sunt atent la ceea ce doresc şi gândesc alţii._____
4. Învăţ despre alţii observând şi ascultând părerile lor. _____
5. Mai degrabă adun informaţiile dec la oameni decât de la cărţi. _____
Total _____
INTRAPERSONAL
1. Învăţ mai uşor în linişte. _____
2. Îmi amintesc mai uşor când ceea ce învăţ are legătură cu experienţa mea. ______
3. Reuşesc mai bine atunci când mă bazez pe intuiţia mea. _____
4. Mai degrabă vorbesc despre sentimente decât despre idei abstracte. _____
5. Îmi place să mă gândesc la diferite idei atunci când sunt singur. _____
Total _____
Activitatea nr.4
Învaţă să înveţi!
Metode şi tehnici de învăţare eficientă
Obiective :
 identificarea strategilor de învăţare eficientă
Materiale: foi A 4, creioane, markere,
Durata: 50 minute
1. MASA ROTUNDĂ / CERCUL

Elevii vor fi grupaţi în grupuri mici fiind aşezaţi în formă de cerc.Elevilor li se va da o temă pe care o vor
dezbate în interiorul grupului. Este o tehnică de învăţare prin colaborare care presupune trecerea, din mână în
mănă, a unei coli de hârtie şi a unui creion.
De exemplu, un membru al grupului notează o idee pe hârtie şi o dă apoi vecinului său din stânga.
Acesta scrie şi el o idee şi dă coala şi creionul următorului. Metoda are şi o variantă în care fiecare individ are
un creion colorat – de altă culoare şi numai coala este cea trecută din mână în mână. Această a doua variantă
prezintă avantajul că îi obligă pe toţi elevii să contribuie, în mod egal şi, în plus, îi dă profesorului posibilitatea
să identifice contribuţia fiecăruia.
2.CREIOANELE LA MIJLOC
Elevii sunt grupaţi în echipe de câte 3-7 elevi. Fiecare elev îşi semnalează contribuţia punându-şi
creionul pe masă. Odată ce un elev şi-a expus llegel de vedere (adică a luat cuvântul o dată), el nu mai are
dreptul să vorbească până când toate creioanele se află pe masă, semn că fiecare a avut prilejul să vorbească o
dată.
Este important să le amintim elevilor că toţi membrii grupului sunt egali şi nimeni nu are voie să domine.
Profesorul poate alege un creion şi poate întreba în ce a constat contribuţia posesorului acelui creion la discuţia
care s-a desfăşurat.
3. JURNALUL CU DUBLĂ INTRARE

Fiecare elev va primi o foaie de hârtie pe care o va împărţi în două trăgând pe mijloc o linie verticală. În
partea stângă a paginii vor nota un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat în mod deosebit pentru că
le-a amintit de o experienţă personală, pentru că i-a surprins, pentru că nu sunt de acord cu autorul, sau pentru
că o consideră relevantă pentru stilul său tehnica autorului. În partea dreaptă a paginii elevii vor comenta acel
pasaj: De ce l-au notat? La ce i-a făcut să se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a
făcut să-l noteze? La ce i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsura ce citesc, elevii se opresc din
lectură şi notează în jurnal. Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate, în funcţie de
dimensiunile textului.
După ce elevii au realizat lectura textului, jurnalul poate fi util în faza de reflecţie, dacă profesorul
revine la text, cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje diverse. Şi profesorul ar
trebui să fi făcut comentarii, pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din text pe care ţine neapărat să le discute
cu elevii.
„Jurnalul cu dublă intrare” este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi
propria lor curiozitate şi experienţă. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte
mai lungi, în afara clasei.
4. ESEUL DE CINCI MINUTE
Elevilor li se cere să scrie un lucru pe care l-au învăţat din lecţia respectivă şi să formuleze o întrebare pe
care o mai au în legătura cu aceasta
Acesta metodă se foloseşte la sfârşitul orei, pentru a-i ajuta pe elevi să-şi adune ideile legate de tema lecţiei şi
pentru a-i da profesorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întâmplat, în plan intelectual, în acea oră.
Profesorul strânge eseurile de îndată ce elevii le-au terminat de scris şi le foloseşte pentru a-şi planifica
la aceeaşi clasă lecţia următoare.
Evaluare:
Rugaţi elevii să noteze pe fişa de evaluare a activităţii:
1. Astăzi am învăţat.....
2. Astăzi am reînvăţat....
3. Astăzi mi-am notat...
4. Astăzi am descoperit că.....
Activitatea nr.4.1
Obiective :
 identificarea strategilor de învăţare eficientă
Materiale: foi de flip-chart, markere, creioane
CIORCHINELE
Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară. El poate fi folosit atât în faza de evocare cât şi în faza de
reflecţie. El este utilizat pentru a stimula gândirea înainte de a studia mai temeinic un anumit subiect. Mai poate
fi folosit ca mijloc de a rezuma ceea ce s-a studiat, ca modalitate de a construi asociaţii noi, sau de a reprezenta
noi sensuri. Este o activitate care poate servi drept instrument eficient în dezvoltarea deprinderilor de scriere,
mai ales la cei care sunt recalcitranţi la scris. Este, însă, înainte de toate, o strategie de găsire a căii de acces la
propriile cunoştinţe, înţelegeri sau convingeri legate de o anume temă. Fiind o activitate de scriere, mai serveşte
şi la a-l informa pe ELEV despre anumite cunoştinţe sau conexiuni pe care acesta nu era conştient că le are în
minte.
Etapele realizării unui ciorchine sunt simple şi uşor de reţinut:
1. Scrieţi un cuvânt sau o propoziţie-nucleu în mijlocul unei pagini sau table.
2. Începeţi să scrieţi cuvinte sau sintagme care vă vin în minte legate de tema respectivă.
3. Pe măsură ce scrieţi aceste cuvinte, începeţi să trageţi linii între ideile care se leagă în vreun fel.
4. Scrieţi atâtea idei câte vă vin în minte până expiră timpul sau nu mai aveţi nici o altă idee.
Reguli
Există câteva reguli de bază care trebuie respectate:
1. Scrieţi tot ce vă trece prin minte. Nu faceţi judecăţi în legătura cu gândurile care vă vin, notaţi-le doar pe
hârtie.
2. Nu vă preocupaţi de ortografie, punctuaţie sau alte reguli ale textului scris.
3. Nu vă opriţi din scris până n-a trecut destul timp, astfel încât să poată ieşi la lumină toate ideile. Dacă ideile
refuză să vină, zăboviţi asupra hârtiei şi până la urmă vor apărea.
4. Lăsaţi să apară cât mai multe conexiuni. Nu limitaţi nici numărul ideilor, nici fluxul conexiunilor.
Aşa cum au arătat Steele şi Steele (1991), ciorchinele este o strategie flexibilă. Poate fi realizat individual sau ca
activitate de grup. Folosit în grup, el poate servi ca şi cadru pentru ideile grupului, ceea ce le oferă elevilor
ocazia de a afla asociaţiile şi relaţiile stabilite de ceilalţi. Fie că e utilizat individual, fie că e utilizat în grup, e
important să reţinem trei reguli: a) să nu ne oprim din scris în timpul care ni se acordă; b) să nu facem judecăţi
despre ceea ce gândim şi c) să nu ne intereseze formă a ceea ce scriem. Am descoperit că ciorchinele făcut
individual e o pauză binevenită din brainstorming-ul de grup pentru că este rapid şi le permite tuturor elevilor,
nu doar celor care sunt tot timpul cu mâna sus, să se implice activ în procesul de gândire. Experienţa ne-a
învăţat, însă - dacă procedeul se aplică individual, subiectul trebuie să fie familiar elevilor (care, în acest caz, nu
mai pot culege informaţii de la membrii grupului). După expirarea timpului, ciorchinii individuali pot fi
comunicaţi perechii sau grupului.
INTERVIUL ÎN TREI TREPTE

Aceasta este o tehnică de învăţare prin colaborare (Kagan, 1990), în care partenerii se intervievează
reciproc, în legătură cu un anumit subiect. De exemplu, într-un grup de trei, elevul A îl intervievează pe B, iar C
înregistrează, în scris, aspectele principale ale discuţiei. După fiecare interviu rolurile se schimbă, permiţându-
li-se tuturor membrilor să fie răspundă la întrebări.
Într-un grup de patru, cele trei trepte pot fi următoarele: A îl intervievează pe B, C pe D şi apoi rolurile
se schimbă în cadrul fiecărui grup, urmând ca, în final, în grupul de patru fiecare individ să rezume răspunsul
partenerului. Interviul în trei trepte poate fi inclus în orice tip de lecţie, iar conţinutul său poate să se refere la
orice subiect. Se poate folosi, de exemplu, următoarea structură:
 pentru a anticipa conţinutul care urmează să se discute: "Ce aspecte legate de această problemă aţi dori să
discutaţi?" sau "Ce ştiţi deja despre această temă?"
 pentru a împărtăşi din experienţa personală sau pentru a exprima opinii: "Care sunt calităţile pe care le
preţuiţi cel mai mult la un prieten? Enumeraţi trei." sau "Dacă v-aţi putea 'întoarce în viitor' unde v-aţi duce?
Ce epocă aţi alege? Ce schimbări sociale aţi face?"
 pentru a rezuma ceea ce s-a predat în lecţie: "Ce aţi mai vrea să aflaţi în continuarea lecţiei de astăzi?" sau
"Care vi s-a părut cea mai semnificativă idee din lecţie şi de ce?" sau "Ce veţi face pentru a aplica ceea ce
aţi învăţat azi?"
 pentru a verifica tema: "Care au fost punctele cheie din lectură pe care aţi avut-o de pregătit?" sau "Care a
fost cea mai interesantă parte a temei - sau cea mai dificilă?"
 pentru a discuta diverse concepte: "Cum se preocupă familia voastră de problemele mediului?" sau "Cum aţi
rezolvat problema de matematică?" sau "Care este ipoteza sau predicţia voastră în acest moment?"
Evaluare: Rugaţi elevii să noteze pe fişa de evaluare a activităţii
1. Astăzi mi-am dat seama.... 3. Astăzi m-am bucurat că....

2. Astăzi m-a surprins ..... 4. Astăzi am fost dezamăgit(ă)...
Activitatea nr.5.
Să învăţăm eficient!
Cum pun în valoare stilul meu de învăţare?

OBIECTIVE:
Să identifice stilul preferat de învăţare
Să analizeze factori favorizanţi ai învăţări
Să identifice strategiile utilizate pentru valorificarea stilului de învăţare predominant
Durata: 50 minute
Materiale: chestionar “Stilul de învăţare”,fişe de lucru, planşe ,cariocă
Organizarea clasei: pe grupe
Metode didactice: brainstormingul, conversaţia euristică, problematizarea, descoperirea, joc de rol, feed-
back
Exerciţiu de încălzire: „ Despre mine”
Toţi primesc cinci bucăţi de hârtie pe care sunt scrise diferite adjective. Ei trebuie să se plimbe prin clasă şi să
vadă ce adjective au ceilalţi şi să încerce să-şi schimbe adjectivele cu acelea care îi descriu cel mai bine
caracterul. Profesorul pune celelalte adjective pe o masă şi le spune copiilor că în cazul în care nu pot schimba
cu colegii lor, pot să aleagă din cele de pe masă. Când toţi au adjectivele pe care le consideră potrivite, se aşează
şi fiecare, pe rând, citeşte adjectivele şi explică ce fel de persoană este. De exemplu: Numele meu este Andreea
şi sunt: veselă, conştiincioasă, adormită, hotărâtă, neîndemânatic.
Joc de rol: „Strategia mea de învăţare”
Paşi de parcurs:
1. Se împart elevilor chestionare cu stiluri de învăţare. Elevii au sarcina de a a bifa stilul de învăţare care li se
potriveşte .Obiectivul urmărit: identificarea strategiilor utilizate pentru valorificarea stilului de învăţare
dominant.-20 minute
2. Elevii sunt grupaţi după stilul de învăţare predominant şi vor purta discuţii despre asemănări şi deosebiri în
ceea ce priveşte strategiile utilizate în cadrul aceluiaşi stil de învăţare.Vor prezenta concluziile discuţiilor de
grup sub forma unor postere cu titlul „cum învăţăm”, în care vor reprezenta sugestiv prin desene sumare
caracteristicile strategiilor identificate prin stilul preferat de învăţare. Posterele vor fi afişate în clasă şi celelalte
grupe sunt invitate să identifice stilul de învăţare reprezentat.
Se pun în evidenţă situaţii în care strategiile au fost eficiente sau ineficiente.
Se identifică împreună cu elevii modalităţi de adaptare a stilului de învăţare la situaţii specifice de învăţare.-15
minute
3. Discuţii:
cum poate fi dezvoltat stilul de învăţare preferat?
ce strategii utilizează pentru transformarea unui stil de învăţare mai puţin utilizat într-unul preferat?
care ar fi modalitatea de a întări şi a face mai eficientă învăţarea?
care din strategii reprezintă factorii favorizanţi învăţării?- 10 minute
Joc de rol „Programul meu săptămânal”

1. Se discută cu elevii în ce măsura reuşesc să se încadreze în timp sau au dificultăţi în realizarea activităţilor de
studiu sau a celor cotidiene.
2. Propuneţi-le ca până la următoarea întâlnire să ţină o agendă în care să-şi noteze ce au făcut în fiecare
zi.Cereţi să noteze pentru fiecare activitate timpul alocat, inclusiv pentru odihnă, somn.Atrageţi atenţia elevilor
să nu omită activităţi, să redea în detaliu programul lor zilnic şi să treacă în agendă timpul real consumat pentru
fiecare.
3. Puteţi propune ca model de agendă fişa de lucru. 5minute
4. Feed–back :
Elevii vor identifica strategii utilizate pentru îmbunătăţirea stilului propriu de învăţare.
Concluzii: Nu există un stil „pur” de învăţare, fiecare având diferite strategii combinate, existând un stil
predominant; eficientizarea învăţării constând în recunoaşterea stilului predominant, accentuarea aspectelor
pozitive pentru a obţine performanţe în învăţare.
ELEVII:
 să realizeze o monitorizare a propriului de activitate
 să identifice posibile probleme în modul de organizare a timpului
 să genereze soluţii pentru probleme identificate în organizarea timpului - 6 minute
ANEXA 1
CHESTIONAR DE AUTOCUNOAŞTERE A STILURILOR DE ÎNVĂŢARE
- Nu există răspunsuri greşite.

- Răspundeţi o singură dată la fiecare întrebare printr-o singură încercuire a lui DA sau Nu .
- Sinceritatea este obligatorie în cazul de faţă.
- Rezultatul testului nu va fi făcut public printre elevii.
1.Consideraţi necesare imaginile vizuale la utilizarea calculatorului( bara de meniuri, sublinieri colorate, etc.) ?
DA NU
2. Când repetaţi sau învăţaţi ceva nou , preferaţi explicaţiile verbale? DA NU
3. Înaintea pronunţiei unui cuvânt mai dificil de care nu sunteţi siguri, îl scrieţi întâi pe hârtie? DA NU
4. Găsiţi că este mai uşor să vă amintiţi feţele persoanelor decât numele lor? DA NU
5. Pronunţia cu voce tare a frazelor, vă ajută să învăţaţi mai repede o lecţie nouă ? DA NU
6. Când vizitaţi o expoziţie, Vă place să discutaţi cu cineva despre exponate ? DA NU
7. Urmăriţi uşor un drum pe hartă ? DA NU
8. Vă amintiţi o informaţie nouă pe care aţi auzit-o la radio fără să mai fie nevoie a o repeta? DA NU
9. Simţiţi nevoia unor asociaţii între cuvintele noi şi anumite imagini care vă ajută să le
înţelegeţi şi memora mai bine şi mai repede ? DA NU
10. Vă place să discutaţi şi să vă consultaţi cu cei cunoscuţi în luarea unei decizii ? DA NU
11. Reţineţi mai uşor numele persoanelor decât figura lor ?
12. Vă place să desfaceţi obiecte în părţile componente şi să le reparaţi? DA NU
13. Vă place să reuniţi părţile componente ale unor obiecte: maşină, bicicletă, etc. ? DA NU
14. Învăţat funcţiile unor obiecte mai repede , manipulându-le ? DA NU
15. Vă place să demonstraţi anumite operaţii cu diverse obiecte? DA NU
16 Vă folosiţi de gestica mâinilor când vorbiţi ? DA NU
17. Este o falsă problemă textul următor: 5 oameni sapă un şanţ de 5 metri lungime şi 30 de cm.
adâncime într-o oră .În cât timp vor săpa 100 de oameni acelaşi şanţ ? DA NU
18. Ai deseori momente de reverie? DA NU
19. Crezi că visele au un rol în viaţa noastră ? DA NU
20. Când citeşti o carte, îţi imaginezi scenele descrise în text ? DA NU
21. Este mai greu să formulezi o problemă decât s-o rezolvi ? DA NU
22. Ai idei proprii, originale, cu totul noi ? DA NU
23. Este mai uşor să înveţi o definiţie nouă folosind propriile cuvinte în locul celor din manual? DA NU
24. Asociezi de obicei cuvintele noi, învăţate recent cu altele deja cunoscute? DA NU
25. Îţi place să povesteşti acţiunea unui film, a unei cărţi ? DA NU
26. Povesteşti acţiunea filmului sau a unei cărţi fără multe amănunte? DA NU
27. Trăieşti alături de el, succesul sau necazul colegului de bancă? DA NU
28. Te exprimi corect şi mai uşor scris decât oral? DA NU
29. Când repeţi cele învăţate, ţii cont de volumul informaţiei ? DA NU
30. Nu asculţi dacă cineva îţi interzice să pătrunzi dincolo de o uşă interzisă ? DA NU
ANEXA2
INTERPRETAREA DATELOR CHESTIONARULUI REFERITOR LA STLURILE DE ÎNVĂŢARE
NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI………………………………………………

CLASA…………………..DATA………………………………………………….
Aflaţi ce stil de învăţare preferaţi, încercuind numai întrebările la care aţi răspuns cu DA
Învăţare perceptivă-total răspunsuri DA: Învăţare cognitivă-total răspunsuri Da:

ANEXA 3
Marcaţi pe graficul de mai jos numărul total de întrebări încercuite cu DA pentru fiecare stil deînvăţare. Cea
mai înaltă curbă indică stilul vostru preferat de învăţare. Dacă curba are o evoluţie aproape egală, vă plac şi
utilizaţi toate stilurile de învăţare.
15 15
14 14
13 13
12 12
11 11
10 10
9 9
8 8
7 7
6 6
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1
0 0
Învăţare perceptivă Învătarea cognitivă

ANEXA 4
Fişă de lucru
Data Activitatea Timp alocat

Activitatea nr.6
Planul individual de învăţare
Obiective:
- fixarea “bugetului total” de timp folosit pentru studiu individual într-o săptămână;
- identificarea modalităţii de împărţire a orelor de studiu (18 sau 14 ore) pe parcursul săptămânii;
- stabilirea duratei fiecărei şedinţe de studiu şi a pauzei din cadrul programului personal de învăţare;
- fixarea orei de începere şi de terminare a studiului individual în fiecare zi a săptămânii;
- determinarea succesiunii, ordinii de învăţare la disciplinele (temele, lecţiile etc.) prevăzute pentru studiu
individual.
Materiale necesare: coli hârtie, coli flip-chart, creioane colorate, markere.
Metode de lucru: conversaţia, explicaţia, expunerea, exemplificarea, sumarizarea.
Durată: 50 minute
1.Propuneţi elevilor să comenteze următoarea afirmaţie:” Cărţile sunt cel mai bun profesor.”
2.Discutaţi cu elevii în ce măsură reuşesc să se încadreze în timp sau au dificultăţi în realizarea activităţilor
cotidiene;Anunţaţi obiectivele urmărite în activitatea instructiv educativă.
3.Adresaţi elevilor întrebarea:
Cât timp trebuie să dedicaţi studiului individual?
Pentru a răspunde la această întrebare trebuie pornit de la “bugetul total” de timp dintr-o săptămână respectiv 7
x 24= 168 ore.
Cum folosiţi acest timp?
Presupunem că o treime va fi consumată pentru somn şi o altă parte însemnată pentru a lua masa şi a vă odihni.
De asemenea, o parte va fi folosită pentru diverse deplasări. Un timp însemnat, circa 4-6 ore pe zi, va fi ocupat
de cursurile/lecţiile pe care le urmaţi. Iar o altă parte va fi rezervată recreării (sport, spectacole, vizite etc.).
Dacă socotiţi timpul necesar pentru toate aceste activităţi, veţi constata că va rămâne timp suficient pentru
studiul individual.
Să luăm un exemplu: - deplasări 12 ore
- somn 56 ore - cursuri/dezbateri/lecţii 30-36 ore
- servit masa 21 ore - odihna necesară 20 ore
TOTAL 145 ore
Dacă din totalul de 168 ore vom scădea 145 ore ajungem la un timp teoretic disponibil de 23 ore ce
poate fi folosit pentru studiul individual. Trebuie să avem totuşi în vedere şi timpul afectat discuţiilor,
activităţilor social-culturale, sportive, distractive, de autogospodărie etc.
La început, când vă planificaţi timpul afectat pentru studiul individual este bine să plecaţi de la un
timp minim pe care ulterior să-l măriţi progresiv.
4.Propuneţi elevilor să răspundă la întrebarea: Când stabiliţi şedinţele de studiu ?

( Atrageţi atenţia asupra faptului că şedinţele de studiu să fie stabilite cât mai aproape de
perioadele de predare şi de dezbatere a temei. )
Aici avem două variante: după luarea notiţelor şi înaintea dezbaterii temei,lecţiei.
După expunerea în clasă, şedinţa de studiu are drept scop să le asigure citirea, corectarea şi completarea
notiţelor, înţelegerea clară a subiectului, identificarea şi conspectarea materialului bibliografic ce le-a
fost indicat.
Şedinţa de studiu de dinaintea unei dezbateri are drept scop studierea temeinică a întregului material, a
notiţelor, sintezelor şi rezumatelor pe care le-au întocmit. Pe scurt acest gen de şedinţă trebuie să-i
pregătească pentru susţinerea competentă a subiectului.
1. Adresaţi elevilor întrebarea:

Care va fi timpul minim pentru o şedinţă de studiu?
(Atrageţi atenţia asupra faptului că: - este indicat un timp maxim de 50 minute pentru o şedinţă de studiu, timp
care este acelaşi cu cel de predare; - se stabilesc înainte temele specifice şi nu generale pentru “studiu” din
cadrul şedinţei, acest lucru le va permite să folosească de la început şi la maximum cele 50 de minute; - între
şedinţele de studiu este indicată o pauză de 10 minute.)

Ce părţi ale zilei le afectaţi studiului individual?
(Atrageţi atenţia asupra faptului că cel mai potrivit timp pentru studiu este în cursul dimineţii sau imediat după o
perioadă de odihnă. Sunt şi persoane care pot studia bine seară sau chiar noaptea.)
Cum stabiliţi succesiunea temelor, sau în ce ordine grupaţi subiectele (lecţiile,disciplinele) în cadrul şedinţelor
de studiu?
(Atrageţi atenţia elevilor asupra faptului că: - eficient este să grupeze disciplinele sau temele cu grade mai
mari de similitudine între conţinuturile lor în pachete de discipline (ex.Matematică, Fizică şi Chimie etc.) la care
să înveţe aplicând legea transferului pozitiv.)
- Dacă structura orarului nu le permite acest lucru şi pentru a doua zi au de pregătit teme ale unor discipline
cu un grad scăzut sau fără similitudine între ele şi între care nu pot opera cu transferuri de cunoştinte
(ex.Istorie,Fizica,Limbi străine) atunci să evite efectele legii transferului negativ prin mărirea pauzelor de
studiu între teme şi intercalarea altor activităţi (cultural-sportive, recreative etc.)
- Să nu treacă de la o temă la alta fără ca prima să fie temeinic însuşită. Transferul negativ în învăţare se
poate produce şi între teme asemănătoare, dar netemeinic însuşite, ceea ce generează confuzii, interferenţe,
suprapuneri în memorie datorită imposibilităţii de discriminare a conţinuturilor (noţiuni, principii,
caracteristici etc.) asemănătoare.
- La temele cu un grad mare de asemănare pot opera în mod obligatoriu cu o serie de comparaţii, stabilind
precis asemănările şi deosebirile esenţiale şi particulare.
Evaluare
Propuneţi elevilor să enumere elementele componente ale unui plan de studiu individual. (ORELE DE CLASĂ
din fiecare zi a săptămânii; ŞEDINŢELE DE LUCRU din săptămâna respectivă; fiecare şedinţă va fi de
MAXIMUM 50 minute şi cât mai APROAPE de discutarea acestuia în clasă; UN TIMP TOTAL de studiu
individual pe săptămână între 14 şi 18 ore; Timpii alocaţi zilnic pentru ODIHNĂ şi RECREERE).
Realizaţi un plan de studiu individual având în vedere materia la care au obţinut note mai mici.
Activitatea nr .7
Performanţe şcolare şi succesul în viaţa personală şi profesională
Obiective:
- Să se identifice criteriile generale şi personale de definire a succesului în dezvoltarea personală şi
profesională
- Să se specifice standardele de referinţă în definirea progresului şi succesului personal
- Să se identifice şi să se analizeze miturile legate de relaţia performanţă şcolară- succes personal şi
profesional
- Să se operaţionalizeze într-un plan de dezvoltare personală criteriile de dezvoltare personală şi de
perfecţionare profesională continuă
Durata: 50 min
Materiale: fişe de lucru- chestionar,flipchart,markere,
Metode didactice: braistorming, , dezbaterea
Exercitiu de dezghetare: „ Curierul expres’’
Grupul este împărţit în grupuri mai mici (în fiecare grup numărul de copii trebuie să fie, pe cât posibi,
egal). Toate grupele sunt la început la aceiaşi linie. Grupurile au o competiţie – curierul cărei grupe este mai
rapid. Fiecare grup trimite un curier să îndeplinească o sarcină. Liderul dă o sarcină de lucru, ca de exemplu:
„Adu-mi ceva galben!” şi curierul trebuie să găsească ceva galben şi să-l ducă liderului. Liderul notează cine
este cel mai rapid curier. Alte sarcini ar putea fi: „Adu-mi ceva ud!”, „Adu-mi ceva comestibil!”, „Adu-mi ceva
vechi!”, „Adu-mi ceva mirositor!” etc. Când toţi curierii de la toate grupele au îndeplinit sarcinile, liderul
calculează care curier a fost mai rapid. -5 minute
1.Se prezintă tema activităţi şi obiectivele propuse pentru a fi atinse în urma desfaşurării lecţiei.-2 minute
2. Analiza criteriilor de definire şi evaluare a succesului

Exercitiu: Se cere elevilor să formeze perechi şi să facă pe o listă, o scurtă descriere a unor pesonalităţi care
au obţinut succese definibile după criterii diferite şi se cere să se identifice specificul succesului fiecăruia dintre
personajele descrise(ex. profesional, financiar, stil de viaţă dorit, recunoaştere socială, combinaţii ale acestora).
Pe tablă se notează următorii parametrii de definire şi analiză a succesului:
a) standarde personale: valori,interese,preferinţe,abilitaţi,competenţe,aspiraţii, aşteptări, scopuri, stil de
viaţă dorit etc.
b) -standarde sociale: sarcini generale de dezvoltare şi expectanţe de conduită pentru diverse vârste şi
categorii de persoane(acumulări de informaţii,de abilitaţi şi competente la vârste şcolare şi foarte
tinere fată de exercitarea unor profesii cu relevanţă pentru societate şi perfecţionare continuă pentru
vârste ale maturitaţii;responsabilitate socială şi profesională; întemeierea vieţii de familie cu
parametrii ei specifici de responsabilitate şi dezvoltare);necesar social de dezvoltare(cerinţele pieţei
muncii care modelează cerinţele educaţionale)
c) -standarde profesionale: specifice fiecărui domeniu de activitate(ex. pregătirea teoretică,

competenţe,criterii de evaluare a calitaţii şi de promovare)
Apoi se propune elevilor ca individual, să facă o scurtă clasificare a relevanţei personale a acestor standarde
în definirea dezvoltarii şi succesului dorit-ex.a,c.-15 minute
3.Discutarea relevanţei performanţei şcolare în indicarea abilităţilor şi talentelor specifice, respectiv a

nivelului de performanta specifica probabila
Se propune elevilor individual să caute identificarea relaţiei dintre inteligenţe specifice-performanţe şcolare
specifice şi să le raporteze la propria lor persoană făcând totodată şi clasificarea lor în funcţie de intensitatea cu
care aceste relaţii se pot exprima.
Exemple :
1.inteligenţă verbală- cunostinţe şi abilitaţi de exprimare specifice domeniilor filologice, care au fost acumulate
în şcoală - performanţe la limbi străine şi literatură
2.inteligenţă kinestezică-abilitaţi acumulate în acest sector-performanţe sportive -15 minute
4.Discutarea conceptului de formare continuă şi a miturilor legate de relaţia performanţă şcolară- succes
profesional şi în dezvoltarea personală prin raportarea la următoarele aspecte ;
 compatibilitate a standardelor de performanţă şcolară cu cele sociale, profesionale,personale în definirea

succesului ;
 compatibilitatea dintre cererea pieţei muncii şi oferta educaţională în acumularea de informaţii şi abilitaţi
relevante ;
 compatibilitatea dintre valori,interese,aspiraţii de dezvoltare şi oferta educatională.
 necesitatea formării continue pentru a fi competent pe piaţa muncii
Dezbatere : se împarte clasa în doua grupe :
grupa1- caută argumente pentru compatibilitate redusă ;
grupa2 – cauta argumente pentru compatibilitate crescută.
Fiecare grupa îşi notează argumentele pe tablă prin raportare la criteriile propuse mai sus. Se analizează
cantitativ şi logic relevanţa celor doua categorii de argumente.-20 minute
Feed back :
Se recapitulează informaţiile dezbătute şi se analizează pe baza raspunsurilor date de elevi, masura în care
obiectivele propuse au fost atinse.8 minute
Activitatea nr.8
În loc de la revedere...
Obiective:
- prezentarea temelor importante legate de învăţare

- identificarea punctelor tari/slabe în ceea ce prive te propria activitatea de învăţare
Materiale: fişe de lucru, chestionare, postit-uri, flipchart
Durata: 50 minute
1.Exercitiu de incalzire” Salata de fructe”
Elevii stau pe scaune într-un cerc mare. Fiecăruia i se dă o bucăţică de hârtie pe care este scris un fruct.
Sunt cinci fructe diferite pe hârtie (de exemplu, măr, banană, portocală, prună şi cireaşă). Liderul
grupului stă în mijlocul cercului şi el/ea nu are scaun. El/ea strigă numele unui fruct şi acei care au pe
bileţel numele acelui fruct trebuie să-şi schimbe locul pe scaun cât mai repede posibil. Liderul face
acealşi lucru şi dacă el/ea reuşeşte să-şi găsească un loc , altcineva rămâne fără loc şi el/ea se află în
mijlocul cercului şi jocul continuă. Uneori se poate spune „Salată de fructe” şi atunci toată lumea trebuie
să-şi schimbe locul pe scaun. Nu este permis să te aşezi pe locul de lângă tine. Jocul se termină când
toată lumea s-a încălzit şi e veselă.
2. COPACUL INVATARII. Pe o foaie de flip-chart se va desena un copac.Fiecare elev va primi o fisa

sub forma de frunza pe care va scrie ce reprezenta invatarea pentru el.Fisele completate de elevi vor fi
lipite pe foaia de flip chart unde este desenat copacul învăţării.
- se analizează fişele
3. Se aplică elevilor chestionarul – atitudinea despre învăţare.
4. Elevii vor completa fişa de evaluare
1. Prezentaţi două punct tari ale activităţilor desfăşurate în program................................................................

2. Prezentaţi două punct slabe ale activităţilor desfăşurate în program.............................................................
3. Numiţi un lucru pe care l-ati aflat despre voi................................................................................................

4. Care este stilul tău de învăţare şi strategia de învăţare preferată.................................................................
5. Numeşte două puncte tari în ceea ce priveşte propria activitate de învăţare.............................................
......................................................................................................................................................................
6. Numeşte două puncte tari în ceea ce priveşte propria activitate de învăţare...............................................
.....................................................................................................................................................................
7. Care este modelul / persoana pe care o admir cel mai mult
...................................................................................................................................................................
Fisa de lucru
Pentru mine învăţarea este :

ANEXE
Anexe – parte teoretică
Chestionar pentru identificarea preferinţelor perceptive

Acest chestionar vă ajută să vă identificaţi preferinţa pentru modul în care percepeţi informaţia. Alegeţi
răspunsul care vi se potriveşte cel mai bine, încercuind litera corespunzătoare. Puteţi alege mai mult de un
răspuns la fiecare întrebare. De asemenea, puteţi să nu alegeţi nici un răspuns în cazul întrebărilor care nu vi
se potrivesc, dar încercaţi, să răspundeţi la minim 10 din cele 13 întrebări
1. Este nevoie să oferiţi instrucţiuni unei persoane care se află lângă dumneavoastră. Persoana locuieşte
la un hotel din oraş, a închiriat o maşină şi doreşte să vă viziteze acasă. Cum procedaţi?
a. îi desenaţi o hartă.
b. îi daţi instrucţiuni verbale.
c. îi daţi instrucţiuni scrise.
d. O luaţi de la hotel cu maşina.
2. Nu sunteţi sigur(ă) în legătură cu felul în care se ortografiază un cuvânt. Cum procedaţi?
a. Vă uitaţi în dicţionar.
b. Vizualizaţi cuvântul în minte.
c. Auziţi cuvântul în minte.
d. Scrieţi ambele versiuni şi alegeţi una.
3. Tocmai aţi primit itinerarul unei excursii în jurul lumii, fapt ce este de interes şi pentru un prieten de-
al dvs. Cum procedaţi?
a. îl sunaţi imediat şi îi spuneţi.
b. îi trimiteţi o copie a materialului.
c. îi arătaţi itinerarul pe o hartă.
d. îi împărtăşiţi ce intenţionaţi să faceţi în fiecare loc pe care îl veţi vizita.
4. Vă pregătiţi să gătiţi ceva special pentru familia dumneavoastră. Cum procedaţi?
a. Gătiţi ceva cunoscut, pentru care nu aveţi nevoie de cartea de bucate.
b. Răsfoiţi cartea de bucate ghidându-vă după ilustraţii pentru a alege.

ANEXE
c. Folosiţi o anumită carte de bucate, în care ştiţi că este o reţetă bună.
5. Trebuie să informaţi un grup de turişti despre rezervaţiile naturale din zona dumneavoastră. Cum
procedaţi?
a. îi duceţi cu maşina la o rezervaţie.
b. Le arătaţi fotografii şi diapozitive.
c. Le daţi broşuri sau cărţi care prezintă rezervaţia.
d. Le faceţi o expunere despre rezervaţie.
6. Vă pregătiţi să achiziţionaţi o combină muzicală. în afara preţului, ce altceva vă va influenţa decizia?
a. Vânzătorul care vă spune ceea ce doriţi să aflaţi.
b. Detaliile pe care le citiţi.
c. Butonarea pentru a testa calitatea sunetului.
d. Faptul că arată elegant şi modern.
7. Reamintiţi-vă un moment în care aţi învăţat un joc nou. Cum aţi învăţat cel mai bine?
a. Din indicii vizuale (ilustraţii, diagrame, schiţe).
b. Din instrucţiunile scrise.
c. Ascultând explicaţiile cuiva.
d. încercând să jucaţi.
8. Aveţi o problemă cu ochii. Preferaţi ca oftalmologul să:
a. vă spună ce este în neregulă.
b. vă arate o diagramă cu ce este în neregulă.
c. să folosească un mulaj pentru a vă explica problema.
9. Vă pregătiţi să învăţaţi cum se utilizează un nou program pentru calculator. Cum procedaţi?
a. Vă aşezaţi la calculator şi începeţi să apăsaţi tastele.
b. Citiţi manualul utilizatorului.
c. Sunaţi un prieten şi îl întrebaţi.

ANEXE
10. Locuiţi într-un hotel şi aţi închiriat o maşină. Intenţionaţi să vizitaţi un prieten a cărui adresă nu o
cunoaşteţi. Ce aţi dori să facă prietenul?
a. Să vă deseneze o hartă.
b. Să vă dea instrucţiuni verbale.
c. Să vă dea instrucţiuni scrise.
d. Să vă ia de la hotel cu maşina.
11. Cu excepţia preţului, ce altceva vă influenţează decizia când cumpăraţi un manual?
a. Faptul că aţi folosit un exemplar înainte.
b. Faptul că un prieten v-a vorbit despre manual.
c. Citirea rapidă a câtorva fragmente.
d. Felul cum arată (este atractiv).
12. La cinema rulează un film nou. Ce vă determină să mergeţi sau nu să îl vizionaţi?
a. Cronica pe care aţi auzit-o la radio. .
b. Cronica pe care aţi citit-o în ziar.
c. Reclama pe care aţi văzut-o.
13. Preferaţi un profesor care recurge la
a. manuale, suporturi de curs, texte?
b. diagrame, tabele, grafice?
c. vizite, experienţe de laborator, sesiuni practice?
d. discuţii, lectori invitaţi?
Fişă de calcul a scorului
încercuiţi litera/literele care corespund răspunsurilor dumneavoastră. De exemplu, dacă la întrebarea nr. 3 aţi
răspuns „b" şi „c" încercuiţi literele „C" şi „V".
ANEXE
întrebarea a b c d
1 V A C K
2 C V A K
3 A C V K
4 K V C
5 K V C A
6 A C K V
7 V C A K
8 A V K
9 K C A
10 V A C K
11 K A C V
12 A C V
13 C V K A
Pentru calcularea scorului urmaţi paşii:
1. calculaţi numărul total al răspunsurilor care corespund fiecărei litere:
V=
A=
K=
2. scrieţi totalurile parţiale în ordine descrescătoare, notând în dreapta litera care îi corespunde fiecăruia
3. adunaţi totalurile parţiale; verificaţi ce cifră îi corespunde acestei sume în tabelul de mai jos
ANEXE
Suma totalurilor parţiale este între Cifra corespunzătoare
10-16 1
17-22 2
23-30 3
> 30 4
4. stilul dumneavoastră preferat este cel la care aveţi cel mai mare total parţial
5. dacă diferenţa dintre totalurile parţiale înşirate descrescător este mai mică sau egală cu cifra
corespunzătoare sumei totalurilor parţiale, stilul dumneavoastră este multi modal. Componenţa modală
rezultă din combinarea acelor stiluri pentru care diferenţa dintre totalul parţial mai mare şi
următorul total parţial nu depăşeşte cifra din tabel, care corespunde sumei totalurilor parţiale.
Exemplu:
Dacă aţi obţinut următoarele totale parţiale: V=3, A=8, C=3, K=6, la prima vedere aţi putea crede că sunteţi
auditiv. Pentru a verifica dacă sunteţi multi modal, aşezaţi totalurile în ordine descrescătoare şi faceţi suma
acestora. 8+6+3+3=20. Cifra corespunzătoare acestui total este 2 (intervalul 17-22). Comparând totalurile
parţiale, obţinem următoarele diferenţe: 8-6=2; 6-3=3. Deoarece diferenţa dintre primele două este mai mică sau
egală decât cifra 2, înseamnă că sunteţi multi modal - cu două preferinţe (auditiv şi kinestezic).
Chestionar pentru identificarea stilului de învăţare preferat
Bifaţi afirmaţiile cu care sunteţi mai mult în acord decât în dezacord. Marcaţi cu „x" afirmaţiile cu care sunteţi
mai mult în dezacord decât în acord.
__ 1 Acţionez adesea fără să ţin seama de consecinţe

__ 2 Când aflu o teorie nouă mă întreb ce aplicaţii are în practică
__ 3 Mă pasionează aspectele care ţin de autodisciplină (îmi supraveghez dieta, fac sport regulat, am anumite
tabieturi)
__ 4 Sunt mândru/ă când duc un lucru până la capăt
__ 5 Mă potrivesc mai bine cu persoanele logice, analitice, decât cu cele spontane, iraţionale
__ 6 Mă atrag mai mult ideile noi şi neobişnuite decât cele practice
__ 7 în discuţii îmi place să merg direct la ţintă
__ 8 Am grijă să nu trag concluzii prea rapid
__ 9 Prefer să mă raportez spontan şi flexibil la evenimente, decât să le planific dinainte
ANEXE
__ 10 Cred că hotărârile luate în urma unei analize complete a informaţiilor sunt mai puternice decât cele bazate
pe intuiţie
__ 11 Sunt perfecţionist/ ă
__ 12 Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate
__ 13 Sesizez adesea modalităţi mai bune, mai practice de a face lucrurile
__ 14 Dacă am de scris ceva, prefer să fac multe schiţe înainte de versiunea finală
__ 15 în discuţii sunt realist/ă, îi readuc pe ceilalţi la subiectul discuţiei şi evit speculaţiile
__ 16 în conversaţiile cu ceilalţi sunt cel/cea mai obiectiv/ă
__ 17 Când ceva merge rău mă bucur să las baltă acea activitate
__ 18 E preferabil să te gândeşti bine înainte să acţionezi
__ 19 Nu mă deranjează să rănesc sentimentele celorlalţi atâta timp cât lucrurile se finalizează
__ 20 îmi plac şedinţele care se desfăşoară metodic
Calcularea scorului:
Pentru fiecare răspuns bifat adăugaţi un punct lângă litera corespunzătoare (de exemplu, dacă aţi bifat întrebarea
1 puneţi 1 punct lângă litera A). Adunaţi punctajul corespunzător fiecărei litere. Cea la care obţineţi cel mai
mare scor reprezintă stilul de învăţare pe care îl preferaţi.
1. A 6. A 11. T 16. T
2. P 7. P 12.A 17. A
3. T 8. R 13. P 18. R
4. R 9. A 14. R 19. P
5. T 10. R 15. P 20. T
A R P T
TOTAL TOTAL TOTAL TOTAL
PUNCT „A PUNCTE „R" PUNCTE „P" PUNCTE „T"

E "
Cod: A - activişti, B - reflexivi, P - pragmaticii, T - teoreticienii

ANEXE
Chestionar pentru identificarea inteligenţei predominante
Bifaţi afirmaţiile care vi se potrivesc în interiorul fiecărei categorii de inteligenţă. Adăugaţi informaţii care nu
apar în inventar, dar vi se par relevante.
1. Inteligenţa verbală/lingvistică
__Cărţile sunt foarte importante pentru mine
__Aud cuvintele în minte înainte de a le citi, spune sau scrie
__Reţin mai mult din ceea ce aud la radio sau de pe o casetă, decât de la televizor sau din filme
__îmi plac jocurile de cuvinte precum scrabble, anagrame, rebus
__îmi place să-i distrez pe ceilalţi cu frământări de limbă, rime fără sens sau jocuri de cuvinte
__Adeseori ceilalţi se opresc să-mi ceară explicaţii asupra înţelesului cuvintelor pe care le folosesc în
scris sau în vorbire
__Româna, socio-urnanele şi istoria mi se par mult mai uşoare decât matematica şi ştiinţele exacte
__Când conduc pe autostradă acord mai mare atenţie cuvintelor de pe indicatoare decât decorului
__Conversaţiile mele includ referiri frecvente la lucruri pe care le-am citit sau auzit
__Am scris recent ceva care m-a făcut să mă simt mândru/ă şi mi-a adus recunoaşterea celorlalţi
Alte aspecte relevante:
2. Inteligenţa logico-matematică
__Pot efectua calcule mintale cu uşurinţă
__Matematica şi/sau ştiinţele exacte au fost printre materiile mele favorite în şcoală
__îmi plac jocurile şi problemele care necesită gândire logică
__îmi place şi iniţiez mici experimente de tipul „ce-ar fi dacă"
(Ce-ar fi dacă aş dubla cantitatea de apă pe care o pun trandafirului japonez în fiecare săptămână?)
__Mintea mea este în căutarea tiparelor, regulilor, secvenţelor logice
__Mă interesează noile orientări din ştiinţă
__Cred că aproape orice poate fi explicat raţional

ANEXE
__Uneori gândesc într-un mod abstract, fără imagini sau cuvinte
__îmi place să găsesc firul logic în ceea ce oamenii spun sau fac
__Mă simt mai confortabil într-o situaţie atunci când ceva a fost măsurat, analizat, categorizat sau cuantificat în
vreun fel
3. Inteligenţa vizuală/spaţială
__Vizualizez frecvent imagini când închid ochii
__Sunt sensibil la culori
__Folosesc frecvent aparatul de fotografiat sau camera de luat vederi pentru a înregistra ce se întâmplă în jurul
meu
__îmi place să rezolv puzzle-uri
__îmi amintesc visele
__Mă orientez uşor în spaţii care îmi sunt nefamiliare
__îmi place să desenez sau să mâzgălesc
__Geometria mi s-a părut mai uşoară decât algebra
__Pot să-mi imaginez cum ar arăta lumea dacă ar fi privită de deasupra, prin ochii unei păsări
__Prefer să citesc texte bogat ilustrate
4. Inteligenţa muzicală/ritmică
_Am o voce plăcută
_Pot să spun când o notă muzicală sună fals
_Ascult des muzică la radio, casetofon sau CD player
__Cânt la un instrument
__Viaţa mea ar fi foarte săracă fără muzică
__Mă surprind adesea plimbându-mă în timp ce îmi răsună în minte o reclamă sau un refren
__Pot cu uşurinţă să ţin tempoul unei piese muzicale cu un simplu instrument de percuţie
ANEXE
__Ştiu începuturile multor cântece şi piese muzicale
__Dacă aud o secvenţă muzicală o dată sau de două ori, pot să o reproduc cu acurateţe
__Adesea bat ritmuri sau cânt în timp ce lucrez, studiez sau învăţ ceva nou
5. Inteligenţa corporal-kinestezică
__Practic în mod regulat cel puţin un sport sau o activitate fizică
__Mi se pare dificil să stau nemişcat/ă o perioadă mai lungă de timp
__îmi place să lucrez folosindu-mi mâinile în activităţi precum: cusutul, ţesutul, sculptură, dulgherie,
modelaj
__Cele mai bune idei îmi vin în timpul plimbărilor îndelungate sau când sunt angajat/ă în vreo activitate fizică
__îmi place să-mi petrec timpul liber afară
__Gesticulez când vorbesc cu alţii
__Trebuie să ating lucrurile pentru a putea învăţa mai multe despre ele
__îmi plac drumeţiile îndrăzneţe sau alte experienţe fizice palpitante
__Am o coordonare motrică bună
__Am nevoie să exersez o nouă abilitate mai mult decât să citesc sau să văd o descriere a acesteia
6. Inteligenţa intrapersonală
__Petrec mult timp singur/ă meditând, reflectând, gândindu-mă la aspecte importante ale vieţii
__Am urmat şedinţe de consiliere sau ateliere de dezvoltare personală pentru a învăţa mai mult despre mine
__Sunt capabil/ă să fac faţă dificultăţilor cu optimism
__Am un hobby sau o preocupare specială pe care le păstrez pentru mine
__Am câteva ţinte importante în viaţă, la care mă gândesc constant
__Am o perspectivă realistă asupra puntelor mele tari şi slabe (generată de feedback-urile primite de la alţii)
__Prefer să-mi petrec weekend-ul într-o cabană la munte decât într-un hotel plin de lume
__Mă consider o persoană hotărâtă şi independentă

ANEXE
__Ţin un jurnal
__Sunt liber profesionist/ă sau cel puţin m-am gândit serios să dezvolt o afacere personală
7. Inteligenţa interpersonală
__Sunt genul de persoană la care ceilalţi vin pentru sfaturi
__Prefer sporturile de echipă celor individuale
__Când am o problemă mai degrabă caut pe cineva care să mă ajute decât să o rezolv eu singur/ă
__Am cel puţin trei prieteni apropiaţi
__îmi plac jocurile de societate (monopoly, bridge) mai mult decât cele individuale (jocuri video, solitaire)
__îmi place să învăţ pe alţii ceea ce ştiu să fac
__Mă consider leader (sau alţii mă consideră astfel)
__Mă simt confortabil în mijlocul unei mulţimi
__îmi place să mă implic în activităţi cu nuanţă socială la serviciu, biserică sau în comunitate
__Mai degrabă mi-aş petrece serile la o petrecere însufleţită, decât să stau singur/ă acasă
ANEXE
Alte tehnici de învăţare

1. SISTEMUL SINELG
După brainstorming-ul axat pe cunoştinţele lor despre subiectul textului, elevilor li se cere să marcheze textul,
însemnând pasajele care confirmă ceea ce deja ştiau () sau contrazic ceea ce credeau că ştiu (-), pasajele care
oferă idei noi, neaşteptate (+), şi pasajele în legătură cu care au întrebări (?).
Instruiţi-i pe elevi în felul următor: “În timpul lecturii, va trebui să faceţi câteva lucruri. Pe măsură ce
citiţi, faceţi nişte semne pe marginea articolului. Semnele vor fi precum urmează:
“√” Puneţi un "√" pe margine dacă ceva din ce aţi citit confirmă ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi.
"-" Puneţi un "-" dacă o anumită informaţie pe care aţi citit-o contrazice sau diferă de ceea ce ştiaţi
sau credeaţi că ştiţi.
"+" Puneţi un "+" pe margine dacă o informaţie pe care aţi întâlnit-o este nouă pentru dvs.
"?" Puneţi un "?" pe margine dacă găsiţi informaţii care vi se par confuze sau dacă doriţi să ştiţi mai
mult despre un anumit lucru.”
Astfel, pe măsură ce citesc, elevii vor pune pe margine patru semne diferite în funcţie de cunoştinţele şi
înţelegerea lor. Nu e nevoie să pună câte un semn pe fiecare rând său fiecare idee prezentată, ci să folosească
semnele astfel încât să fie relevante pentru reacţia lor la informaţiile prezentate în text. S-ar putea să nu fie
nevoie decât de unul sau două semne pentru fiecare paragraf sau …mai multe, sau mai puţine.
Când au terminat de citit, faceţi o scurtă pauză pentru a reflecta la textul lecturat. Reveniţi la lista cu
lucrurile pe care elevii le ştiau sau credeau că le ştiu. Ce cunoştinţe s-au confirmat? Ce convingeri au fost
infirmate? După ce v-aţi uitat la listă (CINE???), reveniţi la articol şi îndemnaţi-i pe elevi să se uite la
însemnările pe care le-au făcut. Acestea ar trebui să servească drept referinţe convenabile pentru informaţiile
care confirmă sau infirmă cunoştinţele lor anterioare. De asemenea, ar trebui să vă indice orice informaţii sau
idei noi sau confuze despre care elevii ar dori să afle mai mult.
Există strategii de predare care pot fi folosite pentru a-i ajuta pe elevi să rămână implicaţi, activi în
procesul învăţării. SINELG este o metodă de monitorizare a înţelegerii (Vaughan şi Estes, 1986). Numărul de
semne pe care le vor face elevii în clasă va depinde de vârsta şi maturitatea lor. Pentru elevii din clasele primare
se recomandă folosirea a cel mult două semne. Vă sugerăm folosirea semnului "√ ", "asta ştiu", şi "?" sau "-"
pentru "asta nu ştiam". Semnele pe care le fac elevii variază, de asemenea, în funcţie de scopul lecturii şi de
experienţa pe care o au în folosirea sistemului de adnotare.
SINELG este un instrument util pentru că le permite elevilor să înţeleagă ceea ce citesc. Toţi cititorii
cunosc fenomenul care constă în terminarea lecturii unei pagini fără a-ţi aminti nici măcar un lucru din ceea ce
tocmai ai citit - este cel mai bun exemplu de lectură fără înţelegere, fără implicare cognitivă activă în procesul
lecturării, şi de absenţă a monitorizării înţelegerii. Prea adesea elevii abordează lectură sau alte experienţe de
învăţare cu aceeaşi lipsă de implicare cognitivă. Stadiul realizării sensului este esenţial în procesul de învăţare,
dar şansa de a învăţa poate trece pe lângă noi dacă nu suntem implicaţi în acest proces.
ANEXE
Sarcina esenţială a acestei a două etape, realizarea sensului, este, în primul rând, de a menţine
implicarea şi interesul stabilite în faza de evocare. A doua sarcină esenţială este de a susţine eforturile elevilor
în monitorizarea propriei înţelegeri. Cei care învăţă sau citesc în mod eficient îşi monitorizează propria
înţelegere când întâlnesc informaţii noi. În timpul lecturii, cititorii buni vor reveni asupra pasajelor pe care nu le
înţeleg. Cei care ascultă o prelegere pun întrebări sau notează ceea ce nu înţeleg pentru a cere lămuriri ulterior.
Cei care învaţă în mod pasiv trec pur şi simplu peste aceste goluri în înţelegere, fără a sesiza confuzia,
neînţelegerea sau omisiunea.
În plus, când elevii îşi monitorizează propria înţelegere, ei sunt activi în procesul de introducere a noilor
informaţii în schemele de cunoaştere pe care le posedă deja. Ei corelează în mod deliberat noul cu ceea ce le
este cunoscut. Ei construiesc punţi între cunoscut şi nou pentru a ajunge la o nouă înţelegere.
Se pot spune multe despre această fază şi despre problemele legate de sporirea implicării şi maximizarea
înţelegerii. Conversaţia trebuie să rămână, totuşi, la nivelul realizării sensului. Se încurajează stabilirea de
scopuri, analiză critică, analiza comparată şi sinteză.
A treia fază a cadrului este faza reflecţiei. Adesea uitată în predare, ea este la fel de importantă ca şi
celelalte. În această etapă elevii îşi consolidează cunoştinţele noi şi îşi restructurează activ schemă pentru a
include în ea noi concepte. Aceasta este faza în care elevii îşi însuşesc cu adevărat cunoştinţele noi. Aici are loc
învăţarea durabilă. Învăţarea înseamnă schimbare, înseamnă a deveni cumva diferit????a deveni un alt om,
nou????. Indiferent dacă această diferenţă se manifestă sub forma unui alt mod de a înţelege, sau sub cea a unui
nou set de comportamente, sau a unei convingeri noi, învăţarea este caracterizată de schimbare, o schimbare
autentică şi durabilă. Această schimbare se petrece doar când cei care învăţă se implică activ în restructurarea
schemelor lor pentru a include în ele noul.
Această etapă a fost parcursă întâi prin revizuirea listei întocmite înainte de lectură pentru a vedea ce
cunoştinţe au fost confirmate sau infirmate. Apoi s-a făcut un tabel pentru a reprezenta grafic diversele semne
făcute în timpul lecturii cu metoda SINELG. A urmat o discuţie în grup pentru a decide dacă e nevoie de
informaţii suplimentare. Prin aceste activităţi, cititorul a fost obligat să revadă textul şi să reflecteze asupra
conţinutului.
Faza de reflecţie urmăreşte câteva lucruri esenţiale. Întâi, se aşteaptă ca elevii să înceapă să exprime în
propriile lor cuvinte ideile şi informaţiile întâlnite. Acest lucru este necesar pentru construirea unor scheme noi.
Învăţarea durabilă şi înţelegerea aprofundată sunt procese individualizate. Ne amintim mai bine ceea ce putem
formula cu propriile noastre cuvinte, în contextul nostru personal.
Înţelegerea este durabilă când informaţiile sunt plasate într-un cadru contextual care are sens (Pearson şi
Fielding, 1991). Reformulând ceea ce înţelegem cu vocabularul nostru personal, se creează o contextualizare
proprie ce are sens.
Al doilea scop al acestei faze este de a genera un schimb de idei sănătos între elevi, prin care să le
dezvoltăm vocabularul şi capacitatea de exprimare, precum şi să le expunem diverse scheme pe care ei să le
analizeze în timp ce şi le construiesc pe ale lor. Antrenaţi în discuţii - în etapa de reflecţie, elevii se confruntă cu
o varietate de modele de gândire. Este un moment al schimbării şi reconceptualizării în procesul de învăţare.
ANEXE
Expunerea la multiple moduri de integrare a informaţiilor noi şi astfel, acest moment, are ca efect construirea
unor scheme mai flexibile, care pot fi aplicate mai bine în practică.
Cele patru semne folosite pentru însemnarea pe marginea textului oferit spre lectură pot constitui
coloanele unui tabel, elevii reuşind o mai bună monitorizare a înţelegerii textului şi o contextualizare a învăţării.
2. MAI MULTE CAPETE LA UN LOC

o Elevii formează grupuri de trei sau patru.
1 În grupurile mici, se numără de la 1 la 3 sau 4.
2 Profesorul pune o întrebare sau dă o problemă.
3 Elevii se gândesc singuri la soluţie.
4 Elevii discută apoi problema în grup.
5 Profesorul spune apoi un număr şi toţi elevii care au acel număr raportează clasei ce s-a discutat în
grupul lor.
3.CONTROVERSA ACADEMICĂ
1. Profesorul pregăteşte pentru discuţie una sau mai multe afirmaţii care pot da naştere cel puţin la două puncte
de vedere diferite.
2. Elevii sunt distribuiţi în grupuri de patru.
3. În interiorul grupurilor, fiecărei perechi i se dă un punct de vedere pe care trebuie să-l apere.
4. Fiecare pereche face o listă de argumente în sprijinul acestui punct de vedere.
5. Perechile se despart temporar pentru a forma alte perechi, cu colegi care susţin acelaşi punct de vedere şi îşi
comunică unii altora argumentele găsite.
6. Elevii revin în perechile iniţiale şi îşi formulează poziţia urmată de argumente: “Susţinem că… pentru că X,
Y, Z.”
7. Fiecare pereche îşi prezintă în felul acesta poziţia, în timp ce perechea cealaltă ascultă şi ia notiţe.
8. Cele două perechi dezbat apoi problema.
9. (Opţional)Perechilor li se poate spune să schimbe poziţiile între ele şi să reia paşi de la 4 la 8.
10. În sfârşit, elevii nu mai apără nici un punct de vedere, ci încearcă să ajungă la consens, în lumina celor mai
bune argumente care au fost aduse în discuţie.
Susţinerea poziţiei părţii adverse
Pentru această activitate trebuie urmaţi toţi paşii activităţii precedente prezentaţi la controversa academică, mai
puţin ultimul. După ce grupul a selectat cinci sau şase argumente în sprijinul punctului său de vedere, o parte
formulează în faţa celeilalte aceste argumente, fără însă a-şi formula poziţia. Elevii din celălalt grup discuta
câteva minute şi formulează o poziţie care (1) prezintă punctul de vedere al celuilalt grup ( dedus de ei) şi (2)
oferă argumente în sprijinul acestui punct de vedere.
Acelaşi grup îşi expune apoi argumentele în sprijinul propriului punct de vedere iar grupul advers formulează
acest punct de vedere şi aduce argumente suplimentare, după o discuţie de câteva minute.
Urmează apoi dezbaterea propriu-zisă, fiecare grup susţinând punctul de vedere iniţial al adversarilor.
ANEXE
După 10-15 minute de dezbatere, fiecare grup trebuie să formuleze o concluzie, care constă în reafirmarea
poziţiei grupului, însoţită de cele mai puternice argumente care s-au adus.
4. Controversa constructivă
Această strategie, ca şi cea prezentată mai sus, este menită să-i ajute pe elevi să-şi pregătească şi să-şi prezinte
argumentele, precum şi să-şi asculte cu atenţie colegii. Se recomandă ca această strategie să fie încercată la
început pe o temă care nu îi implică afectiv pe elevi, prezentată însă într-un mod atractiv, prin intermediul unei
povestiri sau al unui studiu de caz, de exemplu.
După ce se prezintă tema, se formulează întrebarea binară şi clasă este împărţită în două grupuri, fiecare
adoptând un punct de vedere diferit.
Materialul dat de profesor se citeşte apoi de către elevi în perechi, fiecare pereche pregătind o listă de
argumente în sprijinul punctului lor de vedere. Perechile pot apoi să-şi discute listele cu ceilalţi elevi din
jumătatea lor de clasă.
În continuare, membrii unuia din cele două grupuri îşi prezintă argumentele. Celălalt grup poate pune întrebări
de clarificare în această etapă, fără a contrazice însă argumentele prezentate. Al doilea grup îşi prezintă apoi
argumentele în aceleaşi condiţii.
Elevii se reîntâlnesc apoi în grupurile iniţiale şi discută argumentele părţii adverse, hotărând care sunt cele mai
puternice cinci. Apoi cele două grupuri prezintă pe rând listele lor cu cele cinci argumente ale celorlalţi. Din
nou se pot pune doar întrebări de clarificare. Discuţia este, în continuare, deschisă pentru întreaga clasă, elevii
reluând argumentele care li s-au părut cele mai puternice de o parte sau de cealaltă. Profesorul le poate nota pe
tablă, discutând cu elevii de ce un argument sau altul este puternic sau nu.
În cele din urmă, elevii pot fi invitaţi să decidă care le este cu adevărat punctul de vedere personal şi să-l
exprime în scris, împreună cu argumentele lor. Această compunere poate avea structura:
1. Formularea punctului de vedere.

2. Argumente în sprijinul acestuia.
3. Concluzie (în care se arată de ce punctul de vedere respectiv este sprijinit de argumentele date).
4.COMERŢUL CU PROBLEME
1. Profesorul ţine o prelegere sau dă de citit un text (Trebuie folosite activităţi de evocare adecvate).
2. Elevii sunt dispuşi în perechi formate la întâmplare.
3. Perechile identifică patru sau cinci idei principale în prelegere sau în text.
4. Perechile se alătură apoi altor perechi pentru a discuta ideile principale şi a clarifica anumite lucruri.
5. Fiecare pereche scrie apoi un set de întrebări sau o problemă pe care urmează s-o rezolve cealaltă pereche.
6. Cele două perechi se adună din nou şi îşi pun întrebări una alteia sau îşi dau una alteia problemele pentru a
le rezolva.
7. Cei patru elevi concluzionează ce au învăţat din exerciţiu.
ANEXE
5. MÂNA OARBĂ
1. Profesorul împarte materialul care trebuie studiat în mai multe părţi. Fiecărui elev din fiecare grup i se dă o
parte din text sau eventual, două.
2. Fiecare elev parcurge materialul până ajunge să se familiarizeze cu el suficient de bine ca să îl poată
prezenta colegilor.
3. Elevii din fiecare grup lucrează împreună pentru a determina care este ordinea fragmentelor în textul
original.
4. Elevii îşi descriu fragmentele şi îşi pun întrebări dar nu au voie să se uite la părţile celorlalţi.
5. După ce materialul a fost organizat, elevii discută dacă secvenţa este logică, încearcă să rezolve problema,
sesizează implicaţiile etc. Ei pot rearanja fragmentele dacă, în timp ce lucrează cu textul, ajung la concluzia
că e necesar.
6. Elevii reflectează la strategia pe care au folosit-o pentru a organiza materialul. Cine ce a făcut? Ce plan au
folosit? Ce indicii au folosit?
ANEXE
« POVESTEA FIULUI DE ÎMPĂRAT CE NU DOREA SĂ ÎNVEŢE »
A fost odată ca niciodată un împărat dur şi neînduplecat al cărui domeniu se numea "Împărăţia
neştiutorilor de carte”. În acest ţinut îndepărtat, nici un supus nu avea voie să înveţe carte, cu excepţia
familiei regale şi a unor bătrâni cărturari, slujitori ai castelului, ce învăţau noile generaţii domneşti să scrie şi
să citească. Se înţelege, deci, că nici un slujitor din acest regat nu cunoştea tainele învăţăturii. Ba, mai mult,
cine era prins că doreşte să înveţe să citească şi să scrie era pedepsit prin ardere pe rug.
Dar, cum pe lume există şi excepţii, iată că în “Împărăţia neştiutorilor de carte” trăia de foarte mult
timp (că până şi moartea uitase de existenţa ei) o vrăjitoare ce ştia să scrie, să citească şi chiar să facă tot
felul de vrăji bune sau rele, după sufletul omului. Văzând că bătrâneţele o apasă din ce în ce mai mult,
vrăjitoarea înţeleaptă se hotărî să-şi ia pe lângă ea un ucenic pentru a-l învăţa taina cărţilor, şi care să ducă
mai departe minunea cititului şi scrisului. Din păcate, ucenicul s-a dovedit a fi un trădător; dorind să fie
avansat în rang de către împărat, a dat-o pe bătrâna vrăjitoare pe mâinile gărzilor castelului. Acestea, grăbite
să execute ordinile împăratului, au pregătit rugul pe care să fie arsă a doua zi vrăjitoarea.
Împărăteasa, văzând pregătirile sumbre, i s-a făcut milă de bătrâneţele vrăjitoarei şi l-a rugat pe
împărat să-i cruţe viaţa şi să o păstreze în castel alături de slujitorii învăţaţi ai castelului. Dar împăratul,
neînduplecat, a hotărât executarea acesteia.
Dându-şi seama că nu mai are scăpare, vrăjitoarea, înainte de a-şi ispăşi pedeapsa, a blestemat/ursit
familia regală să aibă parte de un un băieţel care, deşi va fi foarte deştept, când va veni vremea să înceapă a
desluşi tainele învăţării, să nu dorească cu nici un chip să înveţe să scrie şi să citească.
Făcându-i-se milă de suferinţa din ochii împărătesei, vrăjitoarea a mai prezis că acest blestem va
putea fi dezlegat doar de un copil din altă împărăţie ce merge la şcoală, care, după ce va vorbi cu fiul de
împărat, îl va convinge pe acesta să înveţe.
Iată că veni vremea şi împărăteasa îşi anunţă soţul că vor fi părinţi. Ce mare bucurie se aşternu pe
chipul împăratului care uitase demult de blestemul vrăjitoarei. Spusele bătrânei începură a se adeveri şi
împărăteasa născu un băieţel frumos şi deştept, ce învăţa cu atâta uşurinţă despre lucrurile din jur, de întrecea
pe zece ca el la un loc. Trecu un an, trecură doi, trecură şase şi se apropie vremea când băiatul trebuia să
înceapă pregătirea pentru carte. Dar copilul nici nu se gândea la carte. El prefera mai mult să se joace prin
grădinile interminabile ale castelului, să asculte poveştile bătrânilor slujitori, să facă tot felul de şotii
dădacelor ….dar de învăţat, nici vorbă!
Tare se mai întrista împăratul când vedea că propriul său copil, atât de deştept şi de drăgălaş refuza cu
încăpăţânare să înveţe. Îşi aminti în cele din urmă de vorbele bătrânei vrăjitoare şi înţelese cu durere că
blestemul acesteia s-a împlinit. Dar îşi mai aminti şi de vorbele legate de dezlegarea vrăjii, aşa că se hotărî să
cheme toţi copiii ştiutori de carte din ţinuturile cele mai îndepărtate şi care să stea de vorbă cu copilul său în
încercarea de a-l convinge să se apuce de învăţat.
ANEXE
Imaginaţi-vă că sunteţi chemaţi şi voi la această mare adunare de către împăratul din “Ţara neştiutorilor de
carte”. Ce îi veţi spune copilului de împărat pentru a-l convinge să înveţe şi astfel să spulbere blestemul ce
s-a abătut asupra familiei regale din aceste ţinuturi de poveste?
STRATEGII PENTRU O ÎNVĂŢARE CARE SĂ CORESPUNDĂ STILURILOR INDIVIDUALE DE

ÎNVĂŢARE
VIZUAL
 Vederea informaţiei în formă tipărită vă va ajuta să o reţineţi mai bine.
 Verificarea faptului că notiţele voastre sunt copiate cum trebuie.
 Privirea formei unui cuvânt.
 Folosirea culorilor, ilustraţiilor şi diagramelor ca ajutor în procesul de învăţare.
 Sublinierea cuvintelor cheie.
 Folosirea de creioane colorate pentru învăţarea ortografierii cuvintelor dificile:
folosirea de culori diferite pentru grupurile complexe de litere.
 Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei “spidergram” (reţea de cuvinte, ciorchine).
 Convertirea notiţelor voastre într-o imagine sau bandă desenată.
 Folosirea imaginilor pentru explicarea textelor.
AUDITIV
 Ascultarea cuiva care vă explică un anumit lucru vă va ajuta să învăţaţi.

 Discutarea unei idei noi şi faptul că o explicaţi folosind propriile voastre cuvinte.
 Discutarea cu cineva a problemelor şi ideilor.
 Este folositor să analizaţi verbal chestiunile / să verbalizaţi de unul /una singur(ă) gândurile şi ideile pe care
le aveţi.
 Rugămintea adresată cuiva de a vă explica din nou lucrurile.
 Ascultarea unei cărţi înregistrate pe bandă va fi mai uşoară decât citirea cărţii.
 “Simţirea cuvântului” ca şi cum aţi fi pe punctul să-l pronunţaţi şi faptul de a-l pronunţa în gând pot fi de
ajutor.
 Împărţirea cuvintelor în silabe /fragmente şi exagerarea în gând a sunetelor.
 Simţirea ritmului unei fraze sau a unui set de informaţii atunci când acestea sunt “cântate”.
 Citirea cu voce tare.
 Faptul de a vă asculta vorbind cu voce tare.
 Utilizarea unui casetofon pentru a vă înregistra observaţiile şi gândurile.
ANEXE
 Înregistrarea principalelor aspecte ce trebuie analizate folosind propria voastră voce, cu muzica preferată ca
fundal.
 Folosiţi metode de ascultare activă, incluzând aici chestionarea şi rezumarea.
PRACTIC
 Efectuarea de către voi înşivă a unei activităţi practice facilitează adesea înţelegerea, de ex.
experimente la fizică, probleme la matematică etc.
 Scrierea lucrurilor în ordinea lor, pas cu pas, este o cale eficientă de a le ţine minte.
 Scrierea lucrurilor cu propriile cuvinte.
 Convertirea notiţelor într-o imagine sau într-o bandă desenată.
 Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei “spidergram” reţea de cuvinte, ciorchine.
 Urmărirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi pronunţarea respectivelor cuvinte urmată de
scrierea lor din memorie.
 Preferinţa pentru a atinge şi a face.
 Scrisul la tastatură este adesea mai uşor decât scrierea de mână.
 Utilizarea scrisului cursiv este mai uşoară decât cea a scrisului tipărit (cu litere separate)
 Ajutarea unei alte persoane să îndeplinească o sarcină.
ÎNDRUMĂTOR PENTRU ÎNVĂŢARE
1. Întotdeauna începe cu învăţarea, apoi continuă cu rezolvarea temelor pentru acasă. Niciodată nu
învăţa mai întâi amănuntele !
2. Învăţarea începe cu titlul :
- citeşte titlul ;
- citeşte subtitlurile lecţiei ;
- răsfoieşte întreaga lecţie ;
- stabileşte despre ce este vorba în noua lecţie ;
- ce-ţi vine în minte citind titlul şi subtitlul lecţiei ?
3. Dacă la şcoală ai făcut o schiţă a lecţiei , citeşte-o şi încearcă să spui pe baza ei ideile principale.
4. Citeşte toată lecţia !

ANEXE
- scrie titlul subcapitolelor ;
- numerotează ideile principale ( 1, 2, 3...) ;
- sub titluri scrie acele cuvinte cheie, date, expresii, formule, definiţii pe care trebuie să le ştii ;
- marchează ceea ce este foarte important prin culori, săgeţi, semnul exclamării, pentru a evidenţia esenţialul din
acel paragraf.
5. Ideile importante :
- poţi să le scrii pe cartonaşe şi să le lipeşti în camera ta aşa încât să le poţi schimba .

6. Nu trece mai departe până nu ai înţeles totul ( pune întrebări , caută în dicţionar)
7. Încearcă să redai pe baza schiţei lecţia întreagă : dacă te încurci , reciteşte schiţa .
8. Seara , înainte de culcare citeşte notiţele şi ideile principale.
9. In ziua următoare , înainte de oră , spune unui coleg lecţia.
10. Nu aştepta recompense de la alţii , autorecompensează-te printr-o notă bună!
ÎNVAŢĂ SĂ ÎNVEŢI!
PLANIFICĂ-ŢI STUDIUL ÎN MOD RIGUROS!
 Nu începe să studiezi fără să evaluezi timpul disponibil!

 Nu începe să studiezi fără să inventariezi materia de studiat şi dificultăţile acesteia!
 Fă-ţi un CALENDAR DE STUDIU raportând materia de învăţat la timpul disponibil, în funcţie de
dificultăţile acesteia!
 Asigură-ţi un « timp de rezervă »!
ORGANIZEAZĂ-ŢI ŞTIINŢIFIC STUDIUL!
Fă-ţi un PLAN DE STUDIU, adică :
 Înainte de a începe să studiezi stabileşte-ţi obiective clare !

 Analizează resursele necesare pentru a realiza obiectivele stabilite!
 Creează-ţi condiţii potrivite de studiu!
 Alege mijloacele de studiu adecvate !
 Organizează-ţi munca în aşa fel încât să poţi verifica dacă ai realizat ceea ce ţi-ai propus!
ANEXE
STUDIAZĂ EFECTIV!
Respectă cu tenacitate calendarul şi planul de studiu!
 Fii perseverent!
 Nu-ţi pierde niciodată încrederea în tine însuţi!
Învaţă să aplici tehnicile ştiinţifice de muncă intelectuală!
 Învaţă câteva principii de ergonomia muncii intelectuale!

 Învaţă să citeşti ştiinţific!
 Învaţă să citeşti eficient!
 Deprinde o tehnică de lectură rapidă!
 Învaţă să faci adnotări!
 Învaţă să întocmeşti fişe de lectură!
 Învaţă să întocmeşti rezumate!
 Învaţă să consulţi bibliografia recomandată!

VALORIFICĂ EFICIENT REZULTATE STUDIULUI!
o Învaţă să realizezi compuneri şi lucrări scrise!

o Învaţă să pregăteşti corect şi să susţii corespunzător examenele!
Alegerea momentelor de studiu se face în concordanţă cu perioadele de eficienţă maximă ale unei
persoane. La majoritatea oamenilor, orele de maximă eficienţă sunt situate dimineaţa între 8 – 12 şi după-
amiaza între orele 16 – 18. Aceste perioade de eficienţă, însă, variază în funcţie de persoană.
Ce trebuie să ştie un elev despre modul de utilizare a timpului de studiu:
 Să înceapă cu subiecte sau materii mai uşoare, după care să treacă la cele mai dificile şi să păstreze pentru
sfârşit ceva plăcut;
 Să evite planificarea unor sesiuni de studiu de tip maraton;
 Să aleagă un loc propice pentru învăţare, cu cât mai puţini distractori: televizor, telefon, zgomot;
 Să aleagă o poziţie care să îl menţină treaz, activ;
 Să-şi stabilească un program de studiu pe care să-l comunice şi altora (eventual afişat chiar pe uşa camerei);
 Să înveţe să spună nu eventualelor tentaţii (de a ieşi cu un prieten care l-a sunat, de a se uita la televizor
chiar dacă nu este emisiunea sa preferată);
 Să-şi monitorizeze modul de utilizare a timpului (punând întrebări legate de eficienţa utilizării timpului).
ANEXE
MNEMOTEHNICI
Ca să acoperi o materie de examen greoaie şi voluminoasă, nu ai nevoie de o memorie de excepţie. Tot

secretul e să foloseşti o tehnică de memorare adaptată tipului tău de inteligenţă, cum ar fi: vizuală – idei
principale subliniate cu markere de culoare şi relaţionate într-o schemă, interpersonală – înveţi cu o colegă,
verbală - repeţi cu voce tare.
Există şi o disciplină a memoriei - mnemotehnica, inventată de greci în antichitate şi dezvoltată intens în

ultimele decenii.
1. Ia-ţi o pauză după fiecare oră de învăţat!

Este un răgaz de care are nevoie creierul tău pentru a stoca informaţia primită. Cercetările ştiinţifice au arătat
că după 40 de minute, capacitatea de atenţie slăbeşte considerabil.
2. Inventează acronime sau acrostihuri!

Găseşte câte un cuvânt cheie pentru fiecare lucru pe care vrei să-l memorezi şi apoi notează literă cu care
începe acesta. La final, alcătuieşte cuvinte (sau chiar fraze) cu iniţialele cuvintelor cheie.
3.Creează rime cu ajutorul cuvintelor cheie!
Ritmul, repetiţia, muzica şi rimele îţi pot fi de mare ajutor! Iar dacă ştii că îţi place să înveţi cu o prietenă,
combină cele două metode: creaţi rime împreună!
4. Asociază imagini mentale noilor concepte!

Foloseşte-ţi creativitatea şi fă asocieri între nişte imagini familiare şi informaţiile noi din cursuri. Legăturile
nu trebuie să fie logice. Adesea, tocmai cele absurde ţi se întipăresc mai bine în memorie.
5. Încearcă metoda memoriei spaţiale !

Alege nişte obiecte pe care le vezi în drumul tău spre facultate (o clădire, un chioşc, un copac) şi asociază
fiecăruia câte o idee din materia pentru examen.Ţine cont de ierarhia ideilor şi de ordinea în care îţi apar
obiectele în cale.
6. Imaginează-ţi că tu eşti profesorul !

După ce ai terminat de învăţat, imaginează-ţi că le predia materia colegilor tăi. Anticipează şi eventualele lor
întrebări de clarificare. Îţi vei organiza mai bine informaţia ţi îţi vei descoperi propriile hibe.
7. Nu repeta “la infinit” informaţia memorată!

Repetând obsesiv, s-ar putea să uiţi o parte din lucrurile învăţate. Dacă vrei să te verifici, vizualizează-te în
situaţia de examen. Iar înainte de examenul propriu zis, nu reciti integral cursurile, ci doar frunzăreşte-le.
ANEXE
ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ
O strategie eficientă a învăţării, are la bază întrebări precum:
● cum învăţ? unde? când?
cât? ce? pentru ce? pentru cine?
Cuvintele-cheie care asigură succesul învăţării:
● îmi place!
● vreau! Mircea e un microbist pasionat: ştie perfect denumirile echipelor, numele şi

prenumele jucătorilor, rezultatele, recordurile, datele competițiilor, deşi
● înţeleg! niciodată nu şi-a propus să le învețe pe de rost.
● mă interesează! La istorie însă, oricât s-ar strădui, nu reuşeşte cu niciun chip să țină minte anii
● descopăr! domniilor, războaielor sau tratatelor şi le încurcă tot timpul.
● îmi place!
Maria face un experiment: încearcă să învețe o strofă dintr-o poezie în limba maghiară şi o strofă în limba
franceză. A învățat-o bunica să citească în maghiară, dar nu înțelege niciun cuvânt. La franceză însă, se
descurcă destul de bine.
După o oră, ea constată că a trebuit să acorde de cinci ori mai mult timp poeziei în limba maghiară. De ce
credeți?
Cristina este elevă în clasa a VII-a. Are note bune la şcoală, cu excepția geografiei. Este paralizată în
fața hărții: încurcă oceanele, continentele şi capitalele, nu se descurcă deloc.
De câteva luni, a descoperit însă, romanele lui Jules Verne. Prima dată a citit „Ocolul Pământului în
optzeci de zile”. Fascinată de Phileas Fogg şi de aventuroasa lui călătorie, Cristina simte nevoia să
deschidă atlasul şi să urmărească pe hartă traseul personajului: Marea Roşie, Bombay, Hong-Kong...
Aşa a reuşit să-şi învingă teama în fața hărții şi să-şi impresioneze profesoara de geografie.
ANEXE
1. Fii atent! Concentrează-te!

2. Gândeşte pozitiv!
3. Fă pauze! Aeriseşte-ţi camera!
4. Însuşeşte-ţi tehnica lecturii rapide!
5. Ai încredere în tine!
6. Învaţă când ai randament maxim!
7. Nu fi superficial! Nu te supraaprecia!
8. Nu învăţa mecanic! Clarifică-ţi termenii!
9. Învaţă pentru tine! Valorifică corect cunoştinţele!
10. Nu învăţa în salturi! Fă legături între cunoştinţe!
11. Camera de studiu e bine să aibă pereţii de culoare albă, galbenă sau verde!
12. Învaţă când eşti odihnit şi sătul!
13. Învaţă lecţia în aceeaşi zi când a fost predată!
14. Fii organizat!
15. Antrenează mai multe simţuri în învăţare!
16. Învaţă secvenţial şi planificat, apoi repetă!
17. Învaţă mai întâi la materiile mai uşoare! Nu învăţa succesiv la materii asemănătoare!
18.
19. Lucrează singur, chiar dacă ceri îndrumări!
20. Fii întotdeauna pregătit sufleteşte pentru ascultare!
21. Învaţă fără să te gândeşti la notă!
22. Lasă-ţi duminica liberă!
23. Învaţă când eşti calm şi binedispus!
„DE CE TREBUIE SĂ ÎNVĂŢ ŞI ASTA...?”
 PENTRU CĂ TE FACE O PERSOANĂ MAI EDUCATĂ

 PENTRU CĂ TE FACE O PERSOANĂ MAI PUŢIN IGNORANTĂ
 PENTRU CĂ VEI AVEA ARGUMENTE ATUNCI CÂND DISCUŢI SUBIECTUL ACESTA CU

CINEVA LA FEL DE INFORMAT
 PENTRU CĂ NU POŢI DECIDE DACĂ VREI SAU NU SĂ ŞTII CEVA SAU DACĂ ESTE SAU NU
IMPORTANT , PÂNĂ NU AI ÎNVĂŢAT DESPRE EL
 PENTRU CĂ S-AR PUTEA SĂ VEZI LUMEA SAU PE CEI DIN JURUL TĂU ALTFEL DECÂT PÂNĂ
ACUM
 PENTRU CĂ S-AR PUTEA TRANSFORMA ÎNTR-UN PRILEJ DE REFLECŢIE PENTRU TINE
ANEXE
 PENTRU CĂ S-AR PUTEA SĂ GĂSEŞTI CEVA CE TE AJUTĂ SĂ TE CUNOŞTI MAI BINE
 PENTRU CĂ ÎNVĂŢÂND ÎŢI SPOREŞTI ÎNCREDEREA ÎN TINE CĂ POŢI ÎNVĂŢA
 PENTRU CĂ DEŞI PARE GREU DE ÎNVĂŢAT, SUNT AICI CA SĂ TE AJUT
DE CE ÎNVĂŢ?
PENTRU CINE ÎNVĂŢ?
CUM ÎNVĂŢ?
DE LA CINE ÎNVĂŢ?
ANEXE
TESTE PENTRU CUNOAŞTEREA MOTIVAŢIEI ELEVILOR

PENTRU ÎNVĂŢĂTURĂ
TEST nr.1
Obiectiv: identificarea distribuţiei, selectivităţii, intensităţii motivaţiei pentru diferite obiecte.

Care din următoarele obiecte îţi plac mai mult? Alege unul sau mai multe obiecte şi pune semnul „X” în căsuţa
corespunzătoare.
Intensitatea preferinţei
Obiectul de
învăţământ
f.mult mult puţin indiferent deloc
TEST nr.2
Obiectiv: cunoaşterea factorilor care generează interesul elevilor la un obiect.
Ce te atrage mai mult spre un obiect de învăţământ? Pune semnul „X” înaintea enunţului care ţi se potriveşte.
Schimbă ordinea propoziţiilor după preferinţa ta:
Nr.crt Îmi place pentru că Nr. propus
1 Este uşor
2 Îmi ia puţin timp pentru învăţat
3 Profesorul explică clar, pe înţelesul meu
4 Profesorul aduce completări interesante
5 Profesorul este apropiat de noi
6 Profesorul are o înfăţişare plăcută
7 Profesorul este calm, nu se enervează
8 Profesorul îmi inspiră respect

ANEXE
9 Profesorul îmi inspiră teamă
10 Conţinuturile mi se par interesante
11 Conţinuturile îmi vor folosi în viitor
12 Părinţii mă obligă să învăţ la acest obiect
13 Pot obţine rezultate bune cu uşurinţă
14 Nu ştiu de ce îmi place
TEST nr.3
Obiectiv: identificarea piedicilor întâmpinate de elev în activitatea de învăţare.
Ce crezi că te împiedică să înveţi mai bine. Aranjează propoziţiile următoare aşa cum le consideri tu că intervin
în învăţarea ta:
Nr.crt Nu pot învăţa mai bine pentru că Nr. propus
1 Nu am condiţii acasă (linişte, loc, ...)
2 Nu am voinţă
3 Nu mă ajută suficient profesorul în clasă
4 Nu înţeleg explicaţiile din clasă
5 Înţeleg greu ce citesc singur
6 Mă iau mereu cu joaca, cu distracţiile
7 Nu am un regim de muncă ordonat
8 Nu-mi place să învăţ
9 Mi se dau multe teme de făcut acasă
10 Atât pot eu să învăţ
11 Din alte motive ........

ANEXE
RESPONSABILITATEA ELEVULUI
DE A ÎNVĂŢA
Responsabilitatea de a învăţa rămâne în cele din urmă doar elevului. Mediul şcolar trebuie să-i permită să se
angajeze în învăţare, dar el însuşi este cel care acţionează. Totuşi, înainte să acţioneze, e nevoie să ştie ce i se cere
pentru a învăţa eficient. Există câteva atitudini şi comportamente pe care elevii activi care vor să devină
independenţi le afişează şi pe care profesorii ar trebui să le promoveze şi încurajeze, cum ar fi: încredere, implicarea
activă, împărtăşirea ideilor şi ascultarea activă.
 ÎNCREDEREA - Elevii trebuie să ajungă să creadă că opiniile lor sunt apreciate. Trebuie să simtă că ceea
ce gândesc şi împărtăşesc este unic, important şi reprezintă o contribuţie la o înţelegere mai profundă a conceptelor
şi problemelor care sunt dezbătute. Fără încredere în propria lor valoare şi demnitate, nu se vor implica activ în
construcţia universului de cunoştinţe.
 IMPLICAREA ACTIVĂ - Elevii trebuie să ajungă să creadă că opiniile lor sunt apreciate.
Trebuie să simtă că ceea ce gândesc şi împărtăşesc este unic, important şi reprezintă o contribuţie la
o înţelegere mai profundă a conceptelor şi problemelor care sunt dezbătute. Fără încredere în propria
lor valoare şi demnitate, nu se vor implica activ în construcţia universului de cunoştinţe. Este
demonstrat faptul că elevilor le place să fie implicaţi activ în procesul de învăţare, la un nivel de
provocare potrivit, şi manifestă o capacitate mărită de a aprecia şi înţelege. Elevii care se angajează
pe deplin în învăţare ajung să conştientizeze împlinirea pe care o resimt în urma depunerii unei
cantităţi suficiente de energie şi efort.
 ÎMPĂRTĂŞIREA IDEILOR - Împărtăşirea ideilor este un comportament organizat. Iniţiatorul trebuie să

renunţe la ceva- o idée- de dragul celorlalţi. Părinţii îşi învaţă copiii de mici că este un comportament şi o abilitate
socială şi de supravieţuire importantă. Copiii ajung să accepte ideea de a împărţi, nu pentru că părinţii lor vor acest
lucru, ci pentru că înţeleg beneficiile ei intrinseci. Când elevii se angajează într-o astfel de activitate de împărtăşire
a anumitor lucruri, se dedică întregii comunităţi de elevi, clasei lor, şcolii lor.
 ASCULTAREA ACTIVĂ - Împărtăşirea ideilor în clasă, printre colegi, presupune ascultare,

renunţarea la emiterea de judecăţi sau la impunerea propriei opinii în faţa sau în detrimentul altora.
Primesc în schimb înţelepciunea colectivă, ceea ce le încadrează ideile într-un context mai larg. Prin
intermediul dialogului amplu, elevii devin capabili să-şi examineze şi să-şi rafineze propriile idei sub
forma unei tapiserii pe care o creează prin învăţare şi experienţă de viaţă.
ANEXE
APRECIERI PENTRU CADRELE DIDACTICE
Din cele 20 de enunţuri menţionate mai jos, selectaţi 10 pe care le rostiţi mai frecvent în activitatea didactică
sau cele pe care sunteţi de acord să le folosiţi (indicaţi numărul de ordine).
1. Dacă nu faci ceea ce îţi cer, îţi pun nota “2”. 12. Îţi izbuteşte acest lucru de minune.
2. Îţi va prinde bine în viaţă. 13. Ai promis că vei încerca data viitoare.
3. Este de datoria ta să înveţi. 14. Eşti foarte capabil şi acesta e punctul tău forte.
4. E o experienţă bună. 15. Colegii tăi au găsit soluţia.
5. Ai promis că faci. 16. Vreau să ştiu ce ai înţeles.
6. Aceasta te va ajuta la susţinerea examenului. 17. Toţi pot face această temă.
7. Nu am de ales. 18. Trebuie să ştiu ce am reuşit să te învăţ.
8. Nimeni n-ar putea să scoată la capăt acest lucru 19. Prietenii contează pe tine.
mai bine ca tine. 20. Trebuie să mă conving că faci bine.
9. De tine depinde reuşita întregii clase.
10. Încearcă – este interesant şi are să-ţi placă.
11. Eu sunt profesorul, tu – elevul!

ANEXE
CUM SĂ ÎNCURAJEZ ELEVII SĂ FIE MAI INTERESAŢI ?
 Chiar din prima zi vorbiţi elevilor despre entuziasmul dvs. referitor la subiectul /conţinutul respectiv şi la
modalitatea în care acesta vă afectează personal. Căutaţi modalităţi prin care să faceţi conexiuni între materialul
propus şi viaţa elevilor dvs. Utilizaţi articole şi descoperiri recente, reportaje chiar din presa locală sau exemple
din propria experienţă care sînt relevante conţinutului. Solicitaţi astfel de exemple şi elevilor dvs.
 Gîndiţi-vă la întrebările pe care le-aţi putea adresa elevilor pentru ca aceştia să chibzuiască asupra
subiectului în discuţie, chiar dacă nu au citit nimic referitor la tema respectivă.
 Utilizaţi în cadrul discuţiilor tehnici eficiente de facilitare a acestora.
 Dezvoltaţi la elevi „necesitatea de a şti”. Atunci cînd vă pregătiţi pentru oră, întrebaţi-vă „Ce ar trebui şi ce
le-ar place elevilor să ştie la acest subiect ?”Aceasta v-ar ajuta să concepeţi materialul în termeni de „relevanţă”
şi „pertinenţă” cu experienţa de viaţă a elevilor.
CE FAC CU ELEVII APATICI ?
 Încercaţi să consolidaţi o relaţie interpersonală cu aceşti elevi. Învăţaţi numele elevilor şi utilizaţi-le în
comunicarea cu ei; elevii vor înţelege cît de interesat sunteţi în obţinerea succesului la disciplina respectivă.
Faceţi astfel încît elevii dezinteresaţi şi iresponsabili să se convingă de faptul că doriţi cu adevărat să-i
ajutaţi. Încercaţi să aflaţi care este motivul apatiei elevilor: este în depresie, supărat sau plictisit.
 Cuantificaţi progresul elevilor la etape timpurii şi în mod sistematic, astfel încît aceştia să aibă ideea clară
despre situaţia lor academică. Antrenaţi în abordarea elevilor apatici pe acei din clasă care sînt foarte
motivaţi şi interesaţi
 Aflaţi cît mai multă informaţie de elevii dvs. - apatici şi interesaţi – care vă va ajuta să stabiliţi comunicare
eficientă între ei.
CÂTEVA SUGESTII PENTRU A MOTIVA ELEVII…
 Explicaţi. Studii recente demonstrează că elevii sînt mai puţin interesaţi de participare sau evaluare deoarece
nu înţeleg ce trebuie să facă sau ce ar trebui să facă. Profesorii ar trebui să acorde mai mult timp explicării: de
ce învăţăm ceea ce învăţăm; de ce o anumită abordare / teorie / activitate este importantă, utilă şi interesantă etc.
În procesul educaţional entuziasmul profesorilor se transmite şi elevilor, care probabil vor deveni mai interesaţi
de subiectul respectiv. În mod similar, profesorii trebuie să acorde mai mult timp explicând elevilor ce aşteaptă
de la ei, ce obiectiv urmăreşte prin realizarea unei activităţi de evaluare etc. Elevii care sunt nesiguri de ceea ce
urmează să realizeze sau cunosc precar instrucţiunile de executare nu vor obţine mari succes.
ANEXE
 Recompensaţi. Elevii care nu au încă consolidat un set motivaţional intrinsec de a învăţa pot fi ajutaţi prin
motivaţie extrinsecă - remunerarea (psihologică sau materială). Decât să blamăm şi să criticăm distructiv un
oarecare comportament sau răspuns neadecvat, recompensaţi comportamentele corecte şi răspunsurile bune.
Reţineţi că şi adulţi, şi elevii sunt tentaţi să repete comportamentele care au fost recompensate. Aceasta poate fi
simbolică şi să marcheze nivelul la care a ajuns elevul prin acest comportament / răspuns. Copiilor mici
acordaţi-le baloane, gumă de mestecat, set de carioci. Elevilor mai mari li se pot oferi cărţi, certificate, laude
verbale etc. Oricui îi place să fie apreciat şi recunoscut, iar recompensările pentru o activitate realizată bine
produc trăiri emoţionale plăcute.
 Umanizaţi-vă acţiunile şi comportamentele. Elevii sînt mai motivaţi să comunice cu profesorii care sunt
mai „umani” şi cărora pare să le pese de ei, de interesele şi scopurile lor. Profesorii pot „apropia” elevii
povestindu-le diverse istorioare din viaţa personală, recunoscîndu-şi greşelile pe care le-au făcut cînd erau copii
sau chiar fiind adulţi deja. O astfel de personalizare a relaţiei profesor – elev îi ajută pe aceştia să perceapă
profesorii ca fiinţe umane apropiate, ci nu ca figuri autoritare şi neplăcute. Discutaţi cu elevii şi în afara orelor
de curs. Interesaţi-vă care le sunt planurile de viitor, ce şi-ar dori să devină, unde intenţionează să se odihnească
în vacanţă etc.
 Implicaţi elevii în activităţi. Unul din factorii majori ai motivaţiei este implicarea elevilor în propriul proces
de instruire. Citindu-le sau prezentîndu-le subiectul fiind postat în faţa clasei nu sunt metodele cele mai
eficiente de predare. Este mult mai bine să implicaţi elevii în diverse activităţi: situaţii-problemă, discuţii în
grup, studiu de caz etc. O oră despre natură ar avea o mai mare eficienţă dacă s-ar desfăşura în parcul din faţa
şcolii/sau din oraş. Mai mult decât atât elevilor le place să se simtă utili (ca şi adulţilor, de altfel!). Alegeţi
câţiva elevi care să vă ajute (selectarea bibliografiei, stabilirea subiectelor pentru evaluări, pregătirea sălii pentru
desfăşurarea unei discuţii în plen, aranjarea posterelor etc.). Aceste activităţi vor spori considerabil stima de sine
a elevilor şi vor intensifica şi motivaţia acestora pentru studiul disciplinei respective. Folosiţi orice oportunitate
de a primi ajutorul elevilor dvs. şi fiţi recunoscători pentru acesta.
 Predaţi inductiv. Cercetătorii susţin că prezentarea mai întîi a concluziilor, iar apoi oferirea exemplelor
lipsesc elevii de plăcerea de a descoperi noul în mod individual. De ce nu aţi prezenta mai întâi exemplele, iar
apoi să le solicitaţi elevilor să generalizeze cele prezentate şi să elaboreze concluzii ? Astfel, veţi spori interesul
elevilor şi le veţi menţine interesul pe tot parcursul activităţii. Mai mult decât atît, asemenea activităţi contribui
mult la dezvoltarea abilităţilor de analiză şi sinteză.
 Satisfaceţi nevoile elevilor. Satisfacerea nevoilor este o metodă primară de menţinere a interesului elevilor
şi a stării lor de bine. Identificaţi nevoile cele mai importante pentru fiecare elev şi încercaţi să ţineţi cont de
asta.
 Utilizaţi emoţiile pozitive pentru a creşte productivitatea şi motivaţia. O memorie bună şi de lungă
durată este în relaţie directă cu starea emoţională trăită de subiect în momentul memorării, susţin psihologii.
Astfel, elevii învaţă mai bine atunci cînd învăţarea este „acompaniată” de emoţiile plăcute. Utilizaţi umorul,
atunci cînd e cazul, dar nu exageraţi. Stabiliţi relaţii pline de afecţiune atît între dvs. şi elevi, cât şi între colegi.
ANEXE
SPRIJINIŢI ÎNVĂŢAREA COPIILOR!

- SUGESTII PENTRU PĂRINŢI –
COMUNICAŢI CU ŞCOALA!
 Ca părinte cunoaşteţi cel mai bine copilul. Prezentaţi profesorului atât calităţile cât şi „defectele” copilului.
 Ţineţi permanent legătura cu profesorii.
 Utilizaţi întâlnirile cu profesorii pentru a le vorbi despre obiceiurile zilnice ale copilului, despre limbă
vorbită acasă, despre orice aspecte relevante cultural care i-ar putea ajuta pe profesori să înţeleagă mai bine
dificultăţile copilului.
 Luaţi imediat legătura cu şcoala ori de câte ori copilul are temeri faţă de situaţii din şcoală.
 Informaţi-vă cum realizează profesorii evaluarea învăţării: ce procentaj din notă se-obţine pe participarea la
lecţie, pe teme şi pe teste.
 Aflaţi toate cerinţele profesorilor în legătură cu prestaţia şcolară a copilului şi toate aşteptările şi regulile
care există în legătură cu temele de casă.
 Aflaţi în avans toate materialele de care are nevoie copilul pentru şcoală (cărţi, manuale, culegeri, lecturi
suplimentare etc).
 Informaţi-vă ce activităţi în afara lecţiilor oferă şcoala.
 Discutaţi cu profesorii despre posibilitatea elaborării unui plan individual de învăţare pentru copilul dvs.
ÎNVĂŢAŢI-L SĂ ÎNVEŢE !
1. Purtaţi discuţii zilnice cu copiii despre şcoală.

2. Încurajaţi copiii să-şi stabilească obiective şi să facă mici planuri pentru a le atinge. Sărbătoriţi de fiecare
dată succesul atingerii obiectivelor.
3. Verificaţi zilnic dacă şi-a făcut temele şi puneţi-i la dispoziţie un spaţiu unde să înveţe fără a fi deranjat.
4. Citiţi cât mai mult împreuna cu copilul: cărţi, reviste, ziare, materiale pe internet etc.
5. Faceţi-i abonamente la bibliotecă şi la spectacole încurajaţi-l să le frecventeze.
6. Învăţaţi-l să dezlege cuvinte încrucişate, integrame, jocuri matematice.
7. Învăţaţi-l să caute informaţiile care îl interesează în cărţi, în ziare, la bibliotecă, pe internet.
8. Vizionaţi împreuna emisiuni pentru copiii de pe canalele Discovery, Animal Planet, Naţional Geographic
etc.
9. Oferiţi un bun exemplu:
 Lăsaţi copilul să vă vadă citind cărţi, ziare, reviste etc.

 Lăsaţi copilul să vă vadă scriind rapoarte, scrisori, emailuri, liste cu ce aveţi de făcut etc.
 Lăsaţi copilul să vadă cum utilizaţi matematică în viaţa cotidiană: costul muncilor de amenajare a
casei, caietul cu cheltuieli ale casei etc.
 Povestiţi-i copilului despre ceea ce faceţi la serviciu.
ANEXE
PREGĂTIŢI-L PENTRU TESTE!
1. Ajutaţi-l să înţeleagă de ce se dau teste la şcoală şi aflaţi când are următorul test.
2. Participaţi la şedinţe şi aflaţi ce forme de evaluare folosesc profesorii pentru a evalua învăţarea. Discutaţi
aceste informaţii cu copilul.
3. Întrebaţi profesorii ce fel de exerciţii puteţi face acasă cu copilul pentru a-l ajuta să se
pregătească pentru teste.
4. Încurajaţi-l să citească cu atenţie cerinţele la teste şi să sară peste întrebările la care nu ştie răspunsul,
urmând să revină la final dacă îi permite timpul.
5. Lăudaţi copilul pentru fiecare lucru bun făcut. Îl va ajuta să aibă încredere în el.
6. Nu vă supăraţi pe baza rezultatelor de la un singur test.
7. Discutaţi răspunsurile pe care le-a greşit copilul la test.
8. Încercaţi să aveţi aşteptări rezonabile de la copil. Discutaţi aceste aşteptări împreuna.
9. Luaţi în considerare observaţiile scrise de profesori pe teste şi discutaţi-le cu copilul. Dacă aceste observaţii
vă sunt neclare, încurajaţi copilul să le discute cu profesorul.
10. Asiguraţi-vă că doarme bine şi suficient în noaptea de dinaintea unui test.
Iar la final, vă invităm să reflectaţi la şcoala pe care vi-o doriţi, cea la care puteţi construi puţin şi prin
implementarea acestui program:
ANEXE
STILURI DE INVATARE
”Cine se opreşte din învăţat, fie la 15, sau 25, sau 80 de ani,
acela este un om bătrân.
Cine învaţă mereu, rămâne tânăr.”
Henri Ford
Ştiaţi că...
• datorită faptului că suntem diferiţi, modul în care învăţăm este diferit?
• elevii preferă experienţele de învăţare în care sunt activ implicaţi, astfel ei vor obţine rezultate mai bune şi
vor avea succes la şcoală?
• elevii învaţă mai repede atunci când noile achiziţii sunt utile şi practicate în viaţa de zi cu zi, precum şi în
viitor?
• elevii care îşi cunosc stilul de învăţare sunt mai angajaţi în procesul de învăţare, au încredere în ei, se simt
mai independenţi?
• ultimele cercetări asupra creierului afirmă că atunci când modalităţile de învăţare sunt adaptate rezultatelor
obţinute la analiza sau testarea stilurilor de învăţare, elevii vor reţine cu mai puţin efort şi vor fi capabili să
realizeze creşterea performanţelor şcolare în mai puţin de două săptămâni?
1. CE ESTE STILUL DE ÎNVĂŢARE?
Aveţi probleme atunci când vreţi să învăţaţi ceva nou? Atunci trebuie să aflaţi mai multe despre stilul de
învăţare care este unic. Copiii au nevoie să afle cum funcţionează creierul lor, pentru a achiziţiona şi procesa cât
mai eficient o nouă informaţie, ce abilităţi sunt necesare pentru a învăţa, cum abordează un examen, cum
rezolvă probleme, cum oameni diferiţi învaţă în moduri diferite, cum pot aplica o strategie. Mai ales că,
cercetările estimează că la fiecare 5 ani avem 100% informaţii noi. Dacă această tendinţă continuă, elevii vor
beneficia de noi informaţii, cel puţin în domeniul tehnologic, la fiecare 38 de zile. Aceasta înseamnă că ceea ce
ei vor învăţa luna aceasta s-ar putea ca luna următoarea să fie “expirat”.(Dennis W. Mills, 2002)
Învăţarea este...
• un proces complex
• stabilirea unui parteneriat între cadre didactice şi elevi
• achiziţionarea, schimbul reciproc de informaţii, cunoştinţe, abilităţi, atitudini
• transformarea în vederea adaptării şcolare şi sociale.

ANEXE
Ştiaţi că învăţarea... (UNESCO, 1991)
1. nu este niciodată completă? 4. poate fi distractivă?
2. este individuală? 5. este activă?
3. este un proces social? 6. implică beneficii şi înseamnă schimbare
Deoarece nu suntem toţi la fel şi vedem lumea ca individualităţi, percepţiile noastre arată:
• cum gândim,
• cum luăm decizii,
• cum definim ceea ce este mai important.
Elevii preferă să înveţe în diferite moduri: unora le place să studieze singuri, să acţioneze în grup, altora să stea
liniştiţi deoparte şi să-i observe pe alţii. Alţii preferă să facă câte puţin din fiecare. Mulţi oameni învaţă în
moduri diferite faţă de ceilalţi în funcţie de clasă socială, educaţie, vârstă, naţionalitate, rasă,cultură, religie.
Stilul de învăţare...
• se referă la „simpla preferinţă pentru metoda prin care învăţăm şi ne aducem aminte ceea ce am învăţat”.
• ne arată calea şi modalităţile în care învăţăm.
• implică faptul că indivizii procesează informaţiile în diferite moduri, care implică latura cognitivă, elemente
afective- emoţionale, psihomotorii şi anumite caracteristici ale situaţiilor de învăţare.
Fiecare dintre noi are o capacitate extraordinară de a învăţa în diferite moduri. Pentru a determina ce stil
de învăţare avem, nu trebuie decât să ne gîndim la cum preferăm să învăţăm ceva nou. Ne place să asimilăm
noile informaţii, abilităţi, atitudini prin imagini, emoţii, contacte cu persoane diferite, sunete, aplicaţii practice,
prin participare activă, directă?
Aplicaţie:
• Le solicitaţi elevilor dumneavoastră să răspundă întrebărilor de mai jos, sub forma unui interviu, iar prin
discuţii şi întrebări, ei vor afla aspecte importante ale propriului lor comportament în învăţare. Sugeraţi-le să
răspundă sincer.
• Aminteşte-ţi cum procedezi atunci când doreşti să înveţi ceva nou?
 Cu ce începi? Cum începi?

 Cum progresezi?
 Îţi faci un plan de acţiune? Care sunt paşii pe care îi urmezi?
 Cum integrezi ceea ce ai învăţat în „bagajul” pe care îl ai deja?
 În ce condiţii afirmi că ai avut succes?
 Cu cine îţi place să înveţi?
ANEXE
 Preferi să înveţi din ceea ce îţi prezintă altcineva?

 Preferi să citeşti?
 Iei notiţe? Faci scheme? Subliniezi cu culori ideile principale?
 Îţi place să mesteci gumă în timp ce înveţi?
 Sau preferi să participi la o aplicaţie practică?
A vorbi despre stilurile de învăţare, despre modurile diferite de a cunoaşte, despre diferenţele între cei care
învaţă poate este mai puţin important decât strategiile efective adecvate fiecărui stil de învăţare şi materialele de
învăţare specifice folosite. Specialiştii subliniază rolul deosebit pe care îl joacă cadrele didactice, contribuţia
acestora „în meseria de a-i învăţa pe elevi cum să înveţe” adaptată nevoilor, intereselor, calităţilor personale,
aspiraţiilor, stilului de învăţare identificat.
Aplicaţie:
 Descrie mediul actual în care înveţi!

 Descrie mediul în care ţi-ar place să înveţi!
 Elaborează un plan de acţiune pentru dezvoltarea mediului de învăţare actual!
 Dacă ai avea 1 milion USD cum ai schimba mediul de învăţare din şcoala unde lucrezi? Dar clasa? De
cine, de ce ai nevoie pentru a face transformările necesare?
 Activitate de grup: Creează un colaj despre clasa/ şcoala preferată!
Care sunt secretele abordării stilului personal de învăţare? (Pat Wyman, 2004)
• Primul secret pentru a face învăţarea mai rapidă şi mai uşoară este de a înţelege preferinţele
specifice stilului personal de învăţare.
• Al doilea secret se referă la a conştientiza care stil de învăţare creează cea mai eficientă cale de a înţelege şi de
a ţine minte ceea ce alegem şi decidem să învăţăm.
2. CE STILURI DE ÎNVĂŢARE CUNOAŞTEM?
Există mai multe stiluri de învăţare. Deşi există variate clasificări ale stilurilor de învăţare, o vom
prezenta pe cea mai frecventă, întâlnită în literatura de specialitate. Pentru informaţii suplimentare vezi
bibliografia.
După modalitatea senzorială implicată sunt 3 stiluri de învăţare de bază: vizual, auditiv, tactil-
kinestezic.
Atunci când învăţăm, depindem de modalităţile senzoriale implicate în procesarea informaţiilor.

Cercetările au demonstrat că 65% din populaţie sunt vizuali, 30%- auditivi şi numai 5%- tactil-kinestezici
(Dennis W. Mills, 2002). Pentru stilul de învăţare auditiv, „inputul” este valoros, pe când pentru celelalte două,
combinaţia tuturor. Fiecare persoană are un mod primar de a învăţa. Ştiaţi că cei care au un stil de învăţare
vizual îşi amintesc 75% din ceea ce citesc sau văd? O dată ce va fi identificat acest mod, elevii împreună cu
profesorii şi părinţii acţionează pentru dezvoltarea lui.
ANEXE
Stilul de învăţare vizual are următoarele puncte tari:
 Îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc

 Le plac prezentările şi proiectele vizuale
 Îşi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole şi hărţi
 Înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd
Sugeraţi elevilor strategii pentru stilul de învăţare vizual!
 Luaţi notiţe! Cea mai eficientă cale pentru o învăţare de lungă durată.
 Priviţi persoana cu care vorbiţi! Vă ajută la concentrare asupra sarcinii de învăţare.
 Alegeţi un loc de învăţare liniştit! Dacă este necesar puteţi folosi căşti, pentru a nu vă distrage atenţia
din cauza zgomotului. Unele persoane preferă în timp ce învaţă să asculte în fundal, o muzică liniştită
«soft».
 Dacă nu aţi înţeles ceva din ceea ce a spus cadrul didactic, întrebaţi-l politicos dacă vă poate repeta
sau explica din nou.
 Cei mai mulţi cu acest stil de învăţare învaţă cel mai bine singuri.
 Când învăţaţi luaţi multe notiţe şi explicaţi-le detaliat, în josul paginii.
 Dacă folosiţi notiţele altcuiva, rescrieţi-le, daţi-le o notă personală! Îţi vei aminti mult mai bine!
 Utilizaţi marcatoarele, culorile pentru a sublinia ideile principale!
 Înainte de a începe o sarcină/ temă pentru acasă stabiliţi-vă obiectivele şi scrieţi-le.
Afişează-le! Să fie cât mai vizibile, să vă atragă atenţia, să fie uşor de citit.
 Înainte de a citi un capitol sau o carte, treceţi în revistă, “scanaţi” imaginile, fotografiile,
schemele, titlurile etc.
 Plasaţi-vă spaţiul de învăţare (birou, bancă, masă de lucru) departe de uşă şi ferestre şi în faţa
clasei.
 Notaţi-vă ideile principale pe cartonaşe colorate (engl.“flashcards”), apoi verificaţi-le!
 Dacă este posibil, folosiţi diagrame, hărţi, postere, filme, video, programe computere, atunci când
studiaţi, când aveţi de pregătit o temă sau când faceţi o prezentare.
Stilul de învăţare auditiv prezintă următoarele puncte tari:
 Îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune

 Le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici
 Îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile, sarcinile verbale/orale
 Înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud
Propuneţi elevilor strategii pentru stilul de învăţare auditiv!
 Studiaţi cu un prieten(ă)! Astfel puteţi discuta cu acesta despre materialul de învăţat, vă auziţi unul pe
celălalt, vă clarificaţi.
 Recitaţi/ spuneţi cu voce tare informaţiile pe care doriţi să vi le amintiţi mai mult timp.
 Întrebaţi cadrele didactice dacă puteţi prezenta temele sau munca voastră ca o prezentare orală sau pe
o casetă audio.
 Înregistraţi casete audio cu punctele importante pe care vreţi să vi le amintiţi o şi ascultaţi-le în mod
repetat. Este foarte folositor pentru învăţarea materialelor în vederea participării la teste.
ANEXE
Când citiţi, parcurgeţi rapid de la un capăt la altul textul, priviţi imaginile, titlurile capitolelor, alte indicii şi
spuneţi cu voce tare ce idei sunt transmise în carte.
 Confecţionaţi cartonaşe colorate cu ideile de bază pe care doriţi să le învăţaţi şi repetaţi-le cu voce
tare. Folosiţi culori diferite care să vă ajute memoria.
 Stabiliţi obiectivele pentru tema de casă şi verbalizaţi-le. Spuneţi obiectivele, etapele de lucru cu
voce tare de fiecare dată când începeţi rezolvarea sarcinilor.
 Citiţi cu voce tare ori de câte ori este posibil! Aveţi nevoie să auziţi cuvintele pe care le citiţi pentru a
le înţelege mai bine sensul.
 Când faceţi calcule matematice, utilizaţi foi de matematică pentru a încadra corect coloanele şi a
efectua corect rezultatele, calculaţi cu voce tare.
 Folosiţi culori diferite şi imagini în notiţele pe care le luaţi, în exerciţiile din carte, în fişe de lucru.
Stilul de învăţare tactil-kinestezic se remarcă prin punctele tari:
 Îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg
corpul (mişcări şi atingeri)
 Le place folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile în care sunt implicaţi activi/participarea la activităţi
practice
 Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată, le-au exersat şi le-au aplicat în practică
(memorie motrică)
 Au o bună coordonare motorie
Recomandaţi elevilor exersarea strategiilor pentru stilul de învăţare tactil-kinestezic!
 Pentru a memora, plimbaţi-vă şi spuneţi cu voce tare ceea ce aveţi de învăţat, folosind notiţele.
 Când citiţi o scurtă povestire sau un capitol dintr-o carte, încercaţi “abordarea întregului ca o
parte”. Aceasta înseamnă că este de dorit să respectaţi următoarea succesiune: să urmăriţi imaginile, să
citiţi titlurile capitolelor, să citiţi primul şi ultimul paragraf şi apoi să identificaţi “emoţiile şi
sentimentele” transmise. Puteţi de asemenea să treceţi în revistă scurta povestire/capitolul, de la sfârşit la
început, paragraf cu paragraf.
 Dacă sunteţi o fire agitată, nervoasă, nu-i deranjaţi pe cei din jurul vostru. Faceţi exerciţii pentru mâini,
degete, picioare, tălpi, părţile corpului, practicaţi un sport, jucaţi-vă cu o minge de tenis, strângeţi în
pumn o minge elastică sau ceva similar.
 Este posibil ca nu întotdeauna să studiaţi cel mai bine la birou sau în bancă. De aceea, încercaţi să
studiaţi într-un spaţiu adecvat, folosind un scaun confortabil, chiar un şezlong cu o pernă de sprijin,
unde vă şi puteţi relaxa în acelaşi timp.
 Studiaţi cu muzică în fundal (de ex. muzica barocă, clasică este cea mai recomandată faţă de o muzică
zgomotoasă, de ex. heavy-metal).
 Decoraţi clasa, mediul în care lucraţi cu hârtie colorată. De asemenea puteţi să vă acoperiţi banca,
biroul, masa. Alegeţi culoarea favorită care vă ajută să vă concentraţi. Această tehnică este numită fond
de culoare, “engl. colour grounding.
 Încercaţi să citiţi prin folii transparente colorate, care ajută la concentrarea atenţiei.
Înainte de a alege culoarea potrivită, încercaţi o varietate de culori.
ANEXE
 Luaţi frecvent mici pauze! Dar asiguraţi-vă că vă întoarceţi repede la lucru. Un orar eficient cuprinde
15-25 minute de studiu, 3-5 minute de pauză.
 Ca tehnică de învăţare şi memorare, ţineţi ochii închişi şi scrieţi ideea în aer sau pe o suprafaţă, de
ex. pe bancă cu degetul. Găsiţi imaginea şi sunetul cuvintelor în minte. Mai târziu, când vreţi să vă
amintiţi informaţia, închideţi ochii şi încercaţi să vedeţi cu ochii minţii şi să auziţi ideile învăţate
anterior.
 Când învăţaţi o nouă informaţie, confecţionaţi cartonaşe colorate în care să includeţi ideile esenţiale,
cuvintele cheie.
3. INSTRUMENTE DE RECUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE
Stilul de învăţare ne însoţeşte de când ne naştem. Nu este un „dat” pe viaţă. Este o „structură flexibilă”.
(Băban, A., 2001) Nu există stil de învăţare bun sau rău. Succesul vine cu varietatea stilurilor de învăţare.
Aceasta este o abordare corectă a învăţării. Cel mai important lucru este să conştientizăm natura stilului de
învăţare. Când abordezi stilul tău de învăţare, gândeşte-te la modul în care îţi aminteşti un număr de telefon. Îl
vizualizezi? În ochii minţii cum arată numărul de telefon? Ori vezi numărul scris pe o hârtie, imaginea pe care o
ai, atunci când l-ai notat? Poate că eşti vizual. „Auzi” numărul aşa cum ţi l-a dictat cineva? În acest caz eşti
auditiv. Dacă „degetele vor căuta numărul pe telefon, fără să le priveşti telefonul”, atunci eşti tactil-kinestezic.
Când avem o sarcină de rezolvat sau o situaţie nu întotdeauna beneficiile stilului de învăţare ies în evidenţă.
Fiecare individ are stilul său unic de învăţare cu puncte tari şi puncte slabe. Este vital pentru profesori să
folosească o varietate de metode pentru „a îmbogăţi” elevii cu strategii de dezvoltare a stilurilor de învăţare
identificate. Nu este ceva ciudat să folosim stiluri diferite de învăţare pentru sarcini diferite de învăţare, de ex. la
discipline diferite sau chiar în cadrul aceleiaşi discipline. Unii oameni au un stil de învăţare dominant puternic,
alţii au o combinaţie de mai multe stiluri. Ştiaţi că în conformitate cu date oferite Centrului Naţional de
Statistică pentru Educaţie, SUA, peste 68% din copii nu citesc la nivelul cerut, au note mici? De ce? Nu este
vina copiilor. Aceste dificultăţi de citit duc la lipsa abilităţilor de bază, afectarea vieţii familiilor de unde provin
copiii, abandon şcolar, performanţe şcolare scăzute, stimă de sine scăzută. Problema este că nu au dezvoltate
abilităţile vizuale (câmpul vizual), iar şcolile nu testează copiii pentru a vedea care sunt nevoile acestora pentru
a acţiona în consecinţă. Amintiţi-vă atunci când eraţi copiii, unde vă jucaţi (afară, în casă), cu ce, cum, cu cine?
Aceste aspecte sunt importante în recunoaşterea stilului de învăţare.
Identificarea şi recunoaşterea stilurilor de învăţare se poate realiza prin: observarea şi analiza propriilor
experienţe de învăţare, caracterizarea stilului de învăţare pe baza explicaţiilor, descrierilor, exerciţiilor
prezentate în ghid, aplicarea unor chestionare specifice (Internet, manuale de psihoteste), discuţii cu specialişti
de la cabinetele de asistenţă psihopedagogică din reţeua naţională de consiliere, informarea cu privire la stilurile
de învăţare din dorinţa de autocunoştere (puncte tari şi slabe la stilului personal de învăţare), participarea activă
la activităţile practice cu această temă la diferite ore, cu precădere cele de consiliere şi orientare, diverse
opţionale, implicarea în programe educaţionale cu această temă (de ex. optimizarea stilului de învăţare, tehnici
de învăţare eficientă).
ANEXE
Care sunt beneficiile identificării şi dezvoltării stilurilor de învăţare?
Pentru copii...
 dezvoltarea autocunoaşterii
 relevarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale învăţării
 eliminarea obstacolelor învăţării
 îmbunătăţirea stimei de sine
 prevenirea neînţelegerilor dintre copii-profesori şi părinţi
 evidenţierea abilităţilor de învăţare
 optimizarea învăţării prin adoptarea unui mod personal
 obţinerea de note mai bune la şcoală
 dezvoltarea unor relaţii pozitive cu cei din jur
 scăderea problemelor de comportament
Pentru părinţi...
 înţelegerea nevoilor de învăţare ale copiilor

 identificarea motivelor care generau eşecul şcolar
 reconsiderarea barierelor în învăţare şi abordarea optimistă a întregului potenţial al copilului
Pentru profesori....
 se constată mai puţin stres – zi de zi, în situaţiile din clasă şi din afara clasei
 se obţin rezultate mai bune şi există satisfacţie profesională
 se îmbunătăţeşte managementul timpului
 se formează o imagine acurată asupra diversităţii din clasă
 creşte spiritul de echipă
 se dezvoltă relaţia interpersonală dintre profesor-elev şi comunicarea profesorilor cu elevii şi părinţii
 se clarifică nevoile de învăţare individuale ale elevilor
 are succes învăţarea prin cooperare, lucrul pe grupe
 se evidenţiază în mod real nevoile elevilor etichetaţi „slabi” şi ale elevilor „talentaţi”
 se conştientizează cauzele eşecului în învăţare
 se stabilesc strategii de optimizare a învăţării
Strategii de dezvoltare a stilurilor de învăţare
• Identifică stilul de învăţare
• Participă la exerciţii de autocunoaştere şi intercunoaştere
• Exersează deprinderilor eficiente de studiu (de ex. modalităţi de luarea notiţelor)

ANEXE
• şi aplică cerinţelor învăţării eficente (de ex. managementul timpului învăţării, igiena învăţării,
spaţiul de învăţare)
• Aplică tehnicile gândirii critice
• Formulează conştient scopuri şi obiective clare şi precise.
• Stimulează motivaţia şi atitudinea pozitivă pentru învăţare (interesul pentru cunoaştere, pasiunea pentru
învăţare). Cu cât materialul prezintă semnificaţie şi interes mai mare pentru tine, cu atât învăţarea este mai
rapidă şi eficientă
• Utilizează mnemotehnici! Ajută-ţi propria memorie prin repere, cuvinte-cheie
• Deprinde-te să te autoevaluezi; verificarea, evaluarea eficienţei metodelor de învăţare prin
cunoaşterea rezultatelor şi a erorilor în învăţare; asigurarea feedback-ului stimulează performanţele
• Prelucrează şi sistematizează, regândeşte din mai multe perspective materialul de învăţat.
• Organizează conţinuturile învăţării, precizează de la început obiectivele, modalităţile de realizare şi tehnicile

de autocontrol
• Elaborează un plan, program de învăţare care să cuprindă activităţi concrete, sarcini de îndeplinit, resurse,
termene limită, recompense etc.
• Asigură o atmosferă confortabilă şi o dispoziţie afectivă care să te stimuleze şi să te susţină; evită trăirea unor
stări emoţionale negative, stresante, mai ales atunci când sunt asociate cu
performanţe slabe
• Stimulează dorinţa de cunoaştere, afirmare şi autorealizare
• Autosugestionează-te pozitiv, dezvoltă-ţi încrederea, nu te descuraja în faţa obstacolelor
• Învaţă din succesele şi eşecurile personale şi nu numai!
Toţi elevii pot învăţa, dacă profesorii, părinţii, cei care le oferă suport sunt pregătiţi cum să-i înveţe, să le
propună programe pentru dezvoltarea stilului de învăţare şi a practicării abilităţilor transferabile: de comunicare,
de a lucra în echipă, de învăţare, de organizare a timpului, de a rezolva probleme, de a negocia, de ascultare, de
creativitate, de a lucra cu computerul etc. Cercetările spun că cei care participă la astfel de programe obţin note
mai bune, creşte stima de sine, se pot ajuta singuri în multele şi diferitele situaţii de învăţare cu care se întâlnesc
zilnic, devin autonomi, scade riscul de abandon şcolar, creşte gradul de participare la activităţile şcolare şi
extraşcolare.
ANEXE
„ŞCOALA MEA DIN VIS”
„Într-o searã ca oricare Erau cete de copii
M-am pus în pat la culcare Cântau zeci de melodii.
De îndat-am adormit Bãieţi, fete împreunã
Şi-am avut în somn un vis. Jucau, cântau cu voie bunã
Dar ce vis? De nedescris! Iar sãracii profesori
Se fãcea... Eram la şcoalã Învãţau în locul lor.
N-aveam la mine ştiu precis Eu aş vrea ca şcoala mea
Caiete, cãrţi, stilou, cernealã. Sã nu fie un vis ciudat
Şcoala mea din vis era Cãci ca ea în lume nu-i
Fãrã-nvãţãtori în ea Nicãieri altundeva.”

Tabel Corespondenta Tipuri de Personalitate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tabel Corespondenta Tipuri de Personalitate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Învaţă cu Conştient

Psih .SILVIA BANEA

Psih .IULIA GHIMPE

Psih .IULIANA GHINTUIALĂ

Psih .SIMONA SPIIDON

Psih .LENUŢA IONIŢĂ

“LA LECŢIE” –de MARIN SORESCU

”De câte ori sunt scos la lecţie

Pentru a-i ajuta pe elevi să nu devină personaje

2. Identificarea factorilor care motivează studiul: factori sociali, contextuali, personali;

3. Identificarea de către elev a stilului de învăţare dominant;

4. Identificarea de către elev a strategiilor de învaţare;

5. Deprinderea modului de elaborare a unui program de studiu;

6. Identificarea drepturilor si responsabilitatilor aferente unor roluri scolare si sociale;

Beneficiari direcţi: elevii claselor de gimnaziu şi liceu

Beneficiari indirecti: cadrele didactice, păriniţi;

Modalităţi de realizare: participare la orele de dirigenţie, consiliere individuală.

- valorificarea stilului de învăţare dominant în activităţile de învăţare;

- optimizarea performanţei în învăţare

- îmbunătăţirea rezultatelor şcolare

Indicatori de evaluare a programului:

5. monitorizarea parcursului şcolar a elevilor de către profesorii diriginţi.

TEHNICI DE ÎNVĂŢARE EFICIENTA

CE ESTE MUNCA INTELECTUALĂ?

LECTURA TRADIŢIONALĂ VERSUS LECTURA ELECTRONICĂ

Lectura tradiţională se deosebeşte de cea electronică prin câteva aspecte:

• multimedia şi internetul ne încurajează să explorăm textul extensiv şi nu intensiv, suntem tentaţi

Care sunt avantajele pre-lecturii?

• dobândirea unei perspective generală asupra textului

• aprecierea calităţii conţinutului unui text

• selectarea textelor relevante

• identificarea tematicii textului

• familiarizarea cu stilul de redactare

• aprecierea efortului necesar pentru parcurgerea textului

• evitaţi verbalizarea şi chiar pronunţarea în gând a sunetelor

Abilitatea de a citi rapid se poate îmbunătăţi şi prin:

ELABORAREA TEXTELOR SCRISE

• scopul pentru care scriem

• forma (referat, eseu, scrisoare etc)

în elaborarea unui text scris se disting câteva etape:

• schiţarea unui plan

• fişă de idei principale

• lista cărţilor, articolelor, materialelor citite

• lista cărţilor pe care dorim să le citim

• dezvoltă competenţele de redactare şi pe cele de exprimare orală

Prezentarea de carte cuprinde:

• precizarea titlului, autorului şi a anului de apariţie

• identificarea temei centrale a cărţii şi a domeniului în care se încadrează

• prezentarea câtorva aspecte din cuprins

• selectarea unor citate

• delimitarea categoriei de public căreia i se adresează

• exprimarea opiniei personale.

• realizarea unei lecturi din perspectivă evaluativă

• dezvoltarea capacităţii de reflecţie şi analiză

• creşterea abilităţii de argumentare

• amplificarea competenţelor de exprimare scrisă şi orală

Elementele recenziei sunt:

• titlul, autorul şi anul apariţiei . ..

• modul de structurare a conţinutului

• ideile originale, incitante, noi

• selectarea surselor de informaţie o parcurgerea materialelor o notarea aspectelor relevante

• formularea /reformularea titlului

• conceperea planului lucrării

• tehnoredactarea, prezentarea, publicarea