din sumar
150…
Constructori care vă așteaptă:
AEDIFICIA CARPAȚI SA
ERBAȘU SA
HIDROCONSTRUCȚIA SA: Contribuția
la edificarea Sistemului Hidroenergetic
Național (XIX). Sistemul Hidrotehnic
Stânca - Costești Prut (II)
CARMEUSE: Enduria 500® -
liant pe bază de var-ciment
IRIDEX GROUP PLASTIC: Viitorul
tratării deșeurilor organice în România -
instalații de digestie anaerobă
GEOBRUGG AG: Stabilizarea și protecția
antierozională a pantelor
printr-o singură operație
Trofeul Calității ARACO: Magistrala 4 Metrou,
Racord 2 Parc Bazilescu – Străulești
DRÄGER: Aparatul Dräger Alcotest® 5820
Alegerea parametrilor rezistenței
la forfecare folosiți la analiza
stabilității alunecărilor de teren
CONEST GRAND RESIDENCE -
un ansamblu rezidențial care
redefinește stilul de viață și confortul
Trofeul Calității ARACO: Consolidare
și restaurare imobil în vederea
înființării Muzeului Municipal Iași
POLICOLOR: DEKO T8500 - tencuială
decorativă premium cu elasticitate ridicată 26, 27
ALUPROF: Barieră din aluminiu
pentru infractori
Arhitectură fără limite… (XXIV)
SALT COM: Proiectare și execuție
hale autoportante
SAINT-GOBAIN RIGIPS:
Rigips® SUPER TOP - glet
de finisare pe bază de ipsos alb
Probleme de siguranță la structuri zvelte 36 - 40
ALMA CONSULTING: Arhitectură,
inginerie și servicii de consultanță tehnică 41
EURO QUALITY TEST: Expertize,
Consultanță, Teste laborator construcții 42, 43
GRUNDFOS: Creșterea eficienței
sistemului cu pompe inteligente
Utilizarea energiei regenerabile
în Sistemele Centralizate de Alimentare
cu Energie Termică – SACET (I)
ROLIFT: Echipamente pentru manevrat
marfă și de lucru la înălțime
Personalități românești în construcții -
Ioan FĂCĂOARU (1931 - 2018)
Podurile: bolți și arce (XV). Bolți din beton
armat cu platelaj, executate după 1950 56, 57
Proiectarea zidăriilor de placare pentru
fațade cu alcătuire ventilată (I)
REVISTA CONSTRUCȚIILOR:
Abonați-vă la newsletterul nostru
pentru a fi la curent cu noutăți
din domeniul construcțiilor!
PLAN 31: Proiectare structuri,
Expertize tehnice, Consultanță
ed!torial
C4
C2 Cu ajutorul lui Dumnezeu
și al colaboratorilor noștri, iată
că am ajuns și la numărul 150
al revistei. A fost un „drum”
dificil, cu suișuri și coborâșuri.
4, 5 Am traversat, în acești 14
ani de activitate, boom-ul
imobiliar din 2006-2008, atunci
6, 7 când revista avea și 192, 200
și chiar 212 pagini, cu un tiraj
și de 7-8.000 de exemplare.
Apoi, din 2010 a urmat „căderea”, care continuă și astăzi.
8, 9
A fost și mai este o perioadă în care reușim cu greu, din
punct de vedere financiar, să edităm o revistă de 68 sau 84
de pagini în 5.000 de exemplare.
10, 11 E drept, acum, pe lângă revista tipărită, avem și un site
(revistaconstructiilor.eu) accesat zilnic de 400-500 de citi-
tori, ceea ce pentru o publicație cu un conținut preponderent
12, 14 tehnic este îmbucurător, reflectând, totodată, interesul spe-
15 cialiștilor din domeniu pentru noutățile pe care le pot găsi
acolo.
Suntem prezenți și pe Facebook, unde alte câteva mii de
cititori urmăresc articolele noastre, dar și pe alte canale
16 - 20 social-media, precum Twitter, Google+, Issuu etc.
Iar ceea ce trebuie precizat e că, în afară de câteva zeci
de abonamente plătite pentru revista tipărită (la un tarif
22, 23 modic de doar 180 lei pentru 11 numere), accesul la toate
formele noastre de difuzare a informațiilor este, în totalitate,
gratuit. De aici și dificultățile financiare la care mă refeream
mai înainte.
24, 25 Șansa noastră, de la început până acum, e că avem ală-
turi de noi firme care au înțeles importanța promovării, sub
toate formele, pentru o activitate economică. Au fost alături
de noi, încă de la început - și pentru asta trebuie să le mulțu-
mim în primul rând, pentru că fără dânșii revista noastră nu
28, 29 ar fi existat - societăți ca: Aedificia Carpați, Erbașu, Iridex Group
30 - 32 Plastic, Aluprof System România, TIAB, Hidroconstrucția,
SBR Soletanche Bachy Fundații, Plan31, Saint-Gobain Rigips,
Ursa România, Bauder, Naue, Züblin, Maccaferri, Sament
34, 35 International, Recon Craiova, Alma Consulting, Euro Quality
Test, Conest Iași, Salt Com.
Alte societăți importante au fost prezente în revistă ani
buni: Metroul SA, Geobrugg AG, Azur, IJF Drilling Solutions,
35 Doka, Romfracht, Popp & Asociații, Iasicon, Velux România,
Top Geocart etc. Ele, din diferite motive, apar mai rar în
ultima perioadă, dar noi sperăm că vor reveni cu publicitate
în revistă.
Periodic, au mai fost prezente în revistă, pe site-ul nostru
și pe celelalte canale social-media alte câteva sute de firme
cărora le mulțumim, de asemenea, și îi așteptăm în continu-
are alături de noi.
44, 45 După cum trebuie să le mulțumim tuturor specialiștilor -
cercetători, cadre didactice, doctoranzi, studenți – din dife-
rite subramuri ale domeniului construcțiilor, care, prin arti-
colele lor interesante, au ridicat valoarea publicației noastre.
46 - 52 Atunci când faci bilanțul unei perioade, se obișnuiește să
te referi și la viitor. Din păcate, în România, mai ales în ceea
ce privește sectorul construcțiilor, viitorul este foarte „în ceață”.
53
În construcții „se descurcă” mai ales dezvoltatorii privați,
care investesc în locuințe și spații pentru birouri. Aici activi-
54, 55 tatea „duduie” - ca să folosim o expresie deja consacrată.
În infrastructura mare, unde bani sunt, atât de la Buget
cât și din fonduri europene, activitatea cam stagnează. Ba
nu e forță de muncă, ba nu sunt utilaje, ba lucrările sunt de
slabă calitate… ba sunt numeroase alte cauze.
58 - 65 Așa că e greu de pronosticat ce ne rezervă viitorul.
Iar cum publicația noastră depinde și ea 100% de ceea
ce se întâmplă în acest sector, e greu să promitem că vom
apuca și numărul 200.
Dar, cum speranța moare ultima, nu ne rămâne decât să
66 sperăm!
C3 Ionel Cristea
 HIDROCONSTRUCȚIA SA și oamenii săi:
Contribuția la edificarea Sistemului Hidroenergetic Național (XIX)
SISTEMUL HIDROTEHNIC STÂNCA - COSTEȘTI PRUT (II)
Barajul este administrat în
comun de cele două țări surori,
România și Moldova, toate deciziile
importante, precum cotele în lacul
de acumulare sau debitele uzinate,
fiind stabilite în acord de cele două
părți. Peste folosințele sale amintite
în prima parte a articolului, nu este
de neglijat nici felul în care natura a
„adoptat” lacul dezvoltat în spatele
barajului: acesta a devenit un
microecosistem în sine, populat de
păsări ce mai pot fi văzute doar în
Delta Dunării, cu o vegetație speci-
fică și o bogată faună acvatică.
Amintim, dintre acestea, mai multe
specii de stârci (galben, roșu, pitic,
de noapte), egrete și mai multe
varietăți de gâște și rațe (inclusiv
rața de ghețuri). Zona este împăr-
țită în 3 clase de habitate, respec-
tiv: ape dulci continentale, culturi
cerealiere extensive și pajiști ame-
liorate, care asigură spațiul de
cuibărire al păsărilor ce populează
mai nou zona.
Declarată „rezervație naturală”,
prin Hotărârea de Guvern nr.
2151/30.11.2004, ce atribuie
această calitate unei suprafețe de
4 w Revista Construcțiilor w august 2018
ing. Ștefan CONSTANTIN - HIDROCONSTRUCȚIA SA
2.950 ha, o mare parte devine „arie
de protecție specială avifaunistică”,
cu o suprafață de 2.161 ha, prin HG
1284/24.10.2007 – parte inte-
grantă a rețelei ecologice europene
„Natura 2000”.
Neexploatată turistic, zona lacu-
lui de baraj este cunoscută într-o
mai mare măsură de localnici, pre-
cum și de persoanele aflate în
tranzit spre și dinspre Republica
Moldova.
Coronamentul face legătura între
cele două țări, la mijlocul acestuia
fiind amenajată „Casa Prieteniei” –
spațiu administrativ gospodărit în
comun.
Soluția tehnică utilizată în am-
plasament cuprinde un complex de
lucrări, după cum urmează:
• Frontul de retenție, alcătuit din
barajul principal, deversorul de ape
mari, barajele de închidere ale ver-
sanților calcaroși, barajul de închi-
dere al fostei cariere de calcar de
pe malul stâng și lucrările de con-
solidare ale umărului malului drept;
• Nodul de presiune, alcătuit din
canalul de aducțiune, prize de apă,
galeriile de aducțiune ale centralei
hidroelectrice, golirile de fund pen-
tru devierea apelor și evacuarea
debitelor mari, centralele hidroelec-
trice cu bazine de liniștire și
deznisipatoare, lacul de compen-
sare și stăvilarul adiacent acestuia;
• Lucrările de protecție, etan-
șare, drenaj și consolidare a frontu-
lui de retenție;
• Consolidări de maluri, lucrări
anexe și diverse amenjari.
FRONTUL DE RETENȚIE
Având o înălțime maximă de 47
m și o lungime de 740 m, barajul
principal este executat din pămân-
turi din Lunca Prutului, cu un miez
din nisip argilos, iar prismurile
amonte și aval, din balast. Ecranul
înclinat este fundat pe stâncă și
este alcătuit din argile prăfoase,
având la bază o galerie de injecții.
Corpul barajului înglobează și
batardoul amonte, protecția taluzu-
lui amonte fiind realizată cu dale
din beton armat turnate pe loc.
Pentru evacuarea viiturilor cu
asigurarea de peste 1% (2.940
mc/sec), este prevăzut un evacua-
tor de suprafață, amplasat pe
grindul recifal mal drept, între bara-
jul de pământ și barajul de
închidere mal drept. Este alcătuit
dintr-un prag deversant, canalul
rapid, disipatoarele de energie și un
canal de evacuare cu debușare în
lacul de compensare. Pragul dever-
sant are profil „practic”, având
117 m lungime, dispus în curbă, cu
6 deschideri totalizând 96 m,
echipat cu 6 stavile, clapeta 16 m x
2,70 m, acționate hidraulic.
Grindul recifal de la ambele
maluri prezintă cote reduse, motiv
pentru care s-au luat măsuri de
supraînălțare, prin executarea unor
baraje de greutate, cu înălțimi
 Secțiune transversală prin barajul principal
cuprinse între 10 m și 20 m. Pe
malul drept, barajul are lungimea
de 460 m. Atingerea cotei de fun-
dare a barajului pe rocă sănătoasă
s-a realizat prin metoda „bloge”,
constând în amenajarea unor incin-
te protejate cu pereți din beton ar-
mat solidarizați orizontal cu grinzi
metalice. În aceste incinte s-au
executat excavațiile necesare.
Barajul de pe malul stâng, având
lungimea de 180 m, a fost realizat
din prefabricate spațiale din beton
armat, umplute cu balast.
Pentru evitarea degradării versan-
ților grindului din cauza variațiilor
de nivel ale apei, fenomenului de
îngheț-dezgheț și acțiunii valurilor,
a fost prevăzută protecția acestora
cu dale din beton armat ancorate în
stâncă.
Secțiune transversală prin barajul carierei de calcar
Pe versantul stâng, în zona
vechii cariere de calcar, închiderea
a fost realizată cu un baraj din
pământ având lungimea de 140 m
și înălțimea maximă de 33 m, cu
nucleu din argilă și prismuri laterale
din nisipuri argiloase și balast.
Pentru evitarea infiltrațiilor
prin frontul principal de retenție,
a fost prevăzut un voal de
etanșare la baza barajului princi-
pal și în grindurile recifale, pre-
cum și injecții de legătură la
suprafețele de contact între beton
și roca de fundare, sisteme de
drenaj și aparatură de măsură și
control al debitelor. Adâncimile
voalului variază între 22 m, în
zona barajului principal, și 100 m
în zona grindurilor recifale.
NODUL DE PRESIUNE
Canalul de aducțiune existent,
executat în perioada lucrărilor și
folosit pentru devierea apelor, duce
la priza de apă – construcție din
beton armat monolit de tip turn,
având 37 m lungime, 34,5 m lățime
și 48,5 m înălțime, parțial inclus în
baraj, fundat pe calcar, cu 6
deschideri: 2 pentru centrale și 4
pentru evacuarea debitelor de
viitură. Galeriile de alimentare ale
centralelor și golirile de fund sunt
unite într-un bloc monolit.
Clădirea centralelor hidroelectri-
ce, amplasată la piciorul barajului,
este comună, cele două centrale
fiind separate de granițe. În interior
sunt amplasate două turbine de tip
Kaplan, cu ax vertical și geometrie
variabilă. Legătura CHE cu lacul de
compensare se face printr-un bazin
de liniștire, combinat cu disipa-
toarele golirilor de fund dispuse în
galerii de beton.
Lacul de compensare este ame-
najat în cariera de material local,
exploatată pentru execuția umplu-
turilor necesare barajelor din
pământ. Cu o suprafață de 30 ha,
lacul are un volum de 600.000 mc
și permite o variație a nivelului apei
de 2 m.
Lucrările au debutat în 1973, au
fost inaugurate la 4 noiembrie 1978
și au fost recepționate în anul 1979.
Este o lucrare de o complexitate
deosebită, cu multiple beneficii
aduse economiei locale, locuitorilor
zonei și având un rol determinant în
apărarea împotriva inundațiilor a
cel puțin două orașe cu populații
foarte dense: Iași și Botoșani. q
 VIITORUL TRATĂRII DEȘEURILOR ORGANICE ÎN ROMÂNIA
INSTALAȚII DE DIGESTIE ANAEROBĂ
ing. Ioan Corneliu HENȚIU
IRIDEX GROUP PLASTIC

Instalațiile de digestie anaerobă sunt instalații care servesc la producerea biogazului din materie organică (biomasă).
Biogazul reprezintă o alternativă ecologică la combustibilii fosili (ex: cărbune, petrol sau gaz de sondă) folosiți pentru
producerea energiei electrice și termice de care comunitățile umane au tot mai multă nevoie. Această tehnologie se
încadrează în conceptul economiei circulare, transformând deșeurile în resursă valorificabilă.
Iridex Group Plastic propune două abordări diferite în ceea ce privește producția de biogaz:

Instalații de producere a energiei folosind biogazul, la nivel industrial

Acest gen de instalații sunt destinate transformării în energie electrică și termică a biogazului produs prin fermentarea
anaerobă a unei cantități foarte mari de biomasă. Biomasa folosită ca material de intrare poate fi: nămol de la stațiile
de epurare, dejecții animaliere, culturi de cereale și plante energetice, deșeuri organice menajere. Energia produsă cu
ajutorul unor astfel de instalații începe de la valoarea de 0,25 MWh energie electrică, respectiv 0,29 MWh energie
termică și poate ajunge la valori oricât de mari.
Dimensionarea unei instalații de producere a biogazului din astfel de surse depinde de disponibilul de biomasă existent
în jurul instalației, și de necesarul de energie termică din zonă.
Instalațiile industriale de producere a biogazului produc, pe lângă energie, și îngrășăminte organice (sub formă lichidă
și solidă) valorificabile în agricultură.
Instalațiile industriale de producere a biogazului sunt complet automatizate și sunt foarte ușor de operat și de
întreținut. Ele reprezintă o soluție viabilă pentru eliminarea nămolurilor provenite de la stațiile de epurare a ape-
lor uzate, a deșeurilor organice din industria alimentară și a deșeurilor organice menajere sau a dejecțiilor
animaliere.

Instalații „micro” de digestie anaerobă containerizate

Realizate într-o formă compactă, containerizată, instalațiile „micro” de digestie anaerobă sunt destinate fermelor de
animale sau industriei HORECA si furnizează suficient biogaz pentru a putea produce între 8 si 55 kWh energie (elec-
trică și termică). Aceste instalații compacte folosesc ca material de intrare fie resturi alimentare de la hoteluri și restau-
rante, fie dejecții animaliere și plante verzi.
Avantajele utilizării a unor astfel de instalații:

n Produc energie verde proprie (electrică, termică)

n Ajută la reducerea costurilor de eliminare a deșeurilor
n Materia rezultată în urma digestiei anaerobe a deșeurilor organice are calitățile îngrășămintelor organice de cea mai
bună calitate
n Prin digestia anaerobă se elimină majoritatea agenților patogeni din deșeuri
n În loc să reprezinte un cost, deșeurile organice devin o sursă de profit. Energia produsă se poate vinde în Sistemul
Energetic Național
n Instalare rapidă și fără impact asupra vecinilor (nu se emană mirosuri urâte și nu se generează zgomote la nivel înalt)
n Sunt simplu de autorizat
n Sistemul nu necesită întreținere frecventă și poate fi monitorizat de la distanță
 Stabilizarea și protecția antierozională a pantelor
printr-o singură operație
ing. George CORBESCU – Project Manager Departamentul Tehnic, Geobrugg AG Geohazard Solutions

Fie că este vorba de pământuri sau de rocă, execuția sau extinderea infrastructurii necesită
multe tăieturi noi în versanți, precum și reprofilarea taluzurilor existente, la unghiuri mai mari. Pen-
tru a nu le compromite stabilitatea, ideal este ca pantele să aibă o înclinare cât mai redusă.
Măsuri simple, precum saltele de control al eroziunii, sunt, de obicei, suficiente pentru a proteja
pantele împotriva spălării. Ele au, totuși, o rezistență scăzută și cedează repede atunci când trebuie
asigurate taluzuri mai abrupte sau când sunt implicate probleme de stabilitate de suprafață sau
chiar globală (foto 1).

În ultimii 15 ani s-au construit plase din sârmă de
oțel cu rezistență înaltă care, în combinație cu așa
numitul procedeu de țintuire, asigură stabilitatea pan-
telor. Acestea sunt capabile să transfere forțe impre-
sionante iar datorită rezistenței foarte mari la
străpungere, facilitează transferul forțelor către anco-
raj. Dimensionarea lor la instabilitățile superficiale poate
fi stabilită cu un program de calcul, așa cum este
Ruvolum dezvoltat de Geobrugg AG.
Având ca scop lărgirea gamei de aplicabilitate a
rețelelor de control al eroziunii, acestea au fost combi-
nate în procesul de fabricație cu o plasă ușoară din oțel
de înaltă rezistență, mărindu-i-se, astfel, capacitatea
portantă la 53 kN/m. Acestea sunt folosite, în principal,
drept perdele de protecție și/sau pentru facilitarea
revegetării, fără a fi însă ancorate în teren. Experiența
acumulată a fost folosită la dezvoltarea unui produs
care combină avantajele plasei din oțel de înaltă rezis-
tență și cele ale unei rețele de control al eroziunii. Astfel,
prin intermediul plăcilor de ancoraj ale sistemului pot fi
transferate ancorajelor forțe de tracțiune de 150 kN/m
și rezistențe la străpungere de 180 kN (foto 2).
În anul 2000 au fost efectuate teste inițiale pentru
evaluarea rețelei antierozionale adecvate, în combi-
nație cu plase din oțel de înaltă rezistență pentru pante
abrupte, fiind definite, astfel, următoarele cerințe: per-
meabilitate bună, atât la pulverizarea umedă cât și
uscată a semințelor; adaptabilitate bună la teren;
greutate redusă asupra suprafeței, inclusiv atunci când
apa este implicată; adeziune bună la substrat cu risc
redus de alunecare; proprietăți bune de retenție pen-
tru particulele de sol, materie organică și semințe;
culoare potrivită pentru un aspect natural și care se
încălzește mai puțin.
Au fost folosite diferite rețele antierozionale (foto 3):
tridimensională, foarte densă, constituită din trei stra-
turi de polipropilenă neagră (I); rețea tridimensională
ondulată din polipropilenă neagră (II); geogrilă bidi-
mensională plată din polipropilenă neagră (III). Reve-
getarea cea mai eficientă a fost obținută în cazul rețelei
tridimensionale ondulate, corespunzătoare zonei II.
Având la bază aceste rezultate, în 2003 s-a trecut la
testarea în teren a unei georețele tridimensionale, cu
scopul de a-i studia proprietățile de retenție, adaptabi-
litatea la substrat și măsura în care ar putea fi perme-
abilă la pulverizare (foto 4).
Cuantificând rezultatele, în 2004 a fost introdusă pe
piață o rețea antierozională sub denumirea de Tecmat,
cu următoarele carateristici: monofilamente extrudate
din polipropilenă cu bucle neregulate, grosime de 18 mm,

Foto 1: Cedarea unui taluz cu o înclinare de aproximativ 25°, Foto 2: ‐ Stabilizare de versant cu plasă din
asigurat cu geotextil/rețea de control al eroziunii pentru revegetare și fără țintuire oțel de înaltă rezistență și rețea antierozională

10 w Revista Construcțiilor w august 2018

Foto 3: Zonele de testare pentru evaluarea rețelei antierozionale
greutate specifică de 600 g/m2, porozitate >95%,
culoare verde curry.
Era evident că sistemul poate fi optimizat prin com-
binații corespunzătoare între rețeaua de control al
eroziunii și diferite plase din oțel cu înaltă rezistență.
În primul rând, rețeaua antierozională este ranforsată
structural, ceea ce permite asigurarea cu o eficiență
sporită a sistemului împotriva alunecării. Un alt avantaj
îl constituie instalarea mult mai simplă: rețeaua anti-
erozională și plasa din oțel cu înaltă rezistență sunt
aplicate pe suprafață printr-o singură operațiune.
În principiu, de preferat sunt saltelele organice care
sunt biodegradabile în mod natural. Însă, acestea ating
limita utilității atunci când sunt aplicate pe pante mai
abrupte. Rețelele tridimensionale, precum cele executate
din polipropilenă, oferă avantaje datorită faptului că au o
greutate mai redusă și au proprietăți bune de retenție.
Având culoarea potrivită, rețelele antierozionale mai
ușoare acumulează mai puțină căldură și pe lângă faptul
Foto 4: Zonele de testare la momentul însămânțării
că sunt mai puțin vizibile în teren, oferă și rezultate supe-
rioare în ceea ce privește revegetarea.
Ranforsarea structurală cu plase din oțel cu înaltă
rezistență a geotextilelor folosite drept saltele de con-
trol a eroziunii lărgește gama lor de aplicabilitate, ca
urmare a creșterii capacităților portante. Instabilități
superficiale, cu o grosime de până la 2 m pot fi asigu-
rate cu plase din oțel cu înaltă rezistență, care au o
capacitate minimă la străpungere de 180 kN. Soluțiile
pot fi proiectate cu încredere folosind soft-ul Ruvolum.
Stabilitatea globală poate fi, de asemenea, satisfăcută
dacă acestea sunt dimensionate în mod corespunzător.
În plus, a fost studiată și măsura în care proprietățile
georețelelor sintetice pot fi combinate cu ale celor
organice. O variantă este de a așterne saltelele direct și
de a le ranforsa cu fibre de nucă de cocos, iută sau celu-
loză. Dezvoltările ulterioare ale georețelelor naturale
având la bază hârtia constituie o altă posibilitate. q
 Magistrala 4 Metrou, Racord 2 Parc Bazilescu – Străulești
LUCRĂRI DE CONSTRUCȚII TUNEL, GALERIE, STAȚII, DEPOU, TERMINAL MULTIMODAL
ȘI INSTALAȚIILE AFERENTE ÎN VEDEREA PUNERII ÎN FUNCȚIUNE
Beneficiar: SC METROREX SA
Proiectant: SC METROREX SA
Consultant: SC METROREX SA
Executant: Asocierea ASTALDI - SOMET - TIAB - UTI GRUP

În cadrul proiectului, TIAB a Sistemul electroenergetic al Celulele de 20 kV sunt echipate

executat următoarele instalații:
1. Instalația electrică de forță
400/230 V – 50Hz;
2. Instalația electrică de electro-
securitate;
3. Instalații de protecție catodică;
4. Sistemul de alimentare cu
energie electrică de medie tensiune
20kV-50Hz;
5. Sistemul de tracțiune în curen-
tul continuu - 825 Vc.c.;
6. Grupurile de transformare –
redresare;
7. Instalația de distribuție
±825 Vc.c.;
8. Instalații de iluminat spații
tehnice;
9. Sistemul de control acces și
taxare automată;
10. Reteua aeriană de contact;
11. Sistemul de telemecanică
energetică;
12. Instalațiile sanitare;
13. Instalațiile de ventilație -
desfumare.
metroului asigură alimentarea cu
energie pentru tracțiunea electrică
propriu-zisă, pentru instalațiile elec-
trice de iluminat și forță (servicii
generale) și pentru instalațiile de
control și comandă a circulației.
Nivelul tensiunii pentru tracțiunea
electrică în cadrul Racordului 2 este
de 750 Vc.c., același ca și pentru
stațiile de pe magistralele existente.
Echipamentele electrice de
transformare și redresare sunt
amplasate în substații electrice de
tracțiune – SET, de la care energia
necesară tracțiunii ramelor este
transmisă acestora printr-o rețea
de distribuție cu linia de contact sub
formă de șina a 3-a, dispusă lateral
fața de axul căii de rulare și/sau fir
aerian.
Substația electrică are un număr
de 16 celule de medie tensiune
(20 kVc.a.), dispuse pe un sistem
de bare secționat.
cu întreruptoare cu stingerea arcu-
lui în vid, cu comandă de la dis-
tanță, astfel încât pot fi exploatate
prin telemecanică.
Tensiunea operațională pentru
echipamentele secundare ale celu-
lelor de MT, ale celulelor de 825 Vc.c.
și ale celorlalte echipamente de MT,
curent continuu și JT este asigurată
de un dulap servicii auxiliare.
Sistemul de tracțiune în curent
continuu al metroului cuprinde:
• grupurile de transformare -
redresare pentru tracțiune;
• instalațiile de distribuție a ener-
giei pentru tracțiune la șina a 3-a:
- celulele de distribuție ±825 Vcc;
- camerele de secționori;
- cablurile de tracțiune;
- șina a 3-a;
- firul de contact.
Se utilizează o schemă de dis-
tribuție la șina a 3-a care să per-
mită funcționarea cu recuperare de
energie.

continuare în pagina 14 È

12 w Revista Construcțiilor w august 2018

Æ urmare din pagina 12
Instalațiile electrice de joasă
tensiune sunt alimentate din
tablourile generale de distribuție
TGD1 și TGD2. Acestea, la rândul
lor, sunt alimentate prin intermediul
transformatoarelor de stație
(20/0,4 kV - 800 kVA) de pe barele
de 20kV ale substației electrice de
tracțiune.
Consumatorii de joasă tensiune
sunt alimentați din tablouri locale
de joasă tensiune racordate la TGD-
uri.
Tablourile TGD sunt alimentate
din transformatoarele de stație
TS1, TS2 și asigură distribuția la
tablourile zonale pentru procesul
electroenergetic (tablouri forță
peron, tablouri iluminat, tablouri
generale de iluminat de siguranță,
dulap servicii auxiliare) și la tablo-
urile procesului electromecanic
(tablouri de ventilație, tablou stație
de hidrofor).
Pentru asigurarea unui factor de
putere în jurul valorii factorului de
14
putere neutral, fiecare TGD este
prevăzut cu o baterie de conden-
satoare 250 kVAR.
Toate tablourile electrice sunt
dotate cu un echipament de auto-
matizare și telemecanică EAT.
Din instalațiile sanitare execu-
tate fac parte:
• Instalațiile de alimentare cu
apă rece și caldă potabilă pentru
grupurile sanitare;
• Instalațiile de alimentare cu
apă a camerelor de tratare a aerului
din centralele de ventilație generală;
• Instalațiile de canalizare ape
uzate menajeră de la grupurile
sanitare;
• Instalațiile de colectare a ape-
lor de infiltrații și de spălare;
• Instalațiile pentru stingerea
incendiului la nivel peron și ves-
tibul, cu hidranți de incendiu interi-
ori;
• Instalațiile sanitare aferente
stației de hidrofor și stației de
pompe incendiu;
• Instalațiile sanitare aferente
stațiilor de pompare ape uzate;
• Instalații aferente PMA;
Instalațiile de ventilație realizate:
• Asigură condițiile de microclimat
pentru personalul de exploatare în
zona confortului termic;
• Asigură condițiile de interven-
ție în caz de incendiu, prin evacu-
area fumului din zonele afectate,
după stingerea cu inergen;
• De asemenea, instalațiile de
ventilație care asigură evecuarea
aerului cald de la echipamentele ce
degajă căldură evacuează direct în
exterior, contribuind astfel la menți-
nerea unor temperaturi mai scăzute.
• Distribuția aerului se face prin
canale de tablă, amplasate aparent
sub placă, protejate la foc unde
este cazul, sau prin canale ter-
moizolate tip sandwich.
• Spațiile au fost grupate pe
funcționalități, pentru a se putea
permite sisteme de ventilație meca-
nică, cumulative. q
w Revista Construcțiilor w august 2018
 Alegerea parametrilor rezistenței la forfecare
folosiți la analiza stabilității alunecărilor de teren
Mircea GALER, Ioan BUZILĂ - Geostruct Expert SRL

Alunecările de teren pot fi stabilizate aplicând diverse soluții, în funcție de particularitățile hidro-
geologice și morfologice ale amplasamentului, de cauzele apariției acestora, inclusiv de eventuale
intervenții antropice asupra geometriei inițiale a versanților.
Pentru a putea alege o soluție de stabilizare este foarte important să cunoaștem cât mai exact
valorile rezistenței la forfecare a stratelor de pământ din alcătuirea litologiei terenului afectat de
fenomenele de instabilitate. Există mai multe metode de determinare a rezistenței la forfecare a
pământurilor: în laborator, prin încercare în aparatul de forfecare directă sau în aparatul triaxial, pe
baza unor corelații cu încercări de penetrare dinamică sau statică efectuate in situ etc.
Pentru a determina corect valorile rezistenței la forfecare a pământurilor, trebuie ca metoda de
încercare aleasă să reproducă condițiile (drenate sau nedrenate în funcție de fazele de consolidare,
respectiv de forfecare) în care s-a produs alunecarea la scară naturală.
Această lucrare descrie un studiu de caz al unui versant natural afectat de o alunecare de teren, cu
accent pe analiza la stabilitate a acestuia, subliniindu-se importanța alegerii corecte a parametrilor
rezistenței la forfecare ai pământului, astfel încât să reflecte condițiile de producere a alunecării.

Alunecările de teren ce afectea- prelevate din amplasament, prin În continuare, se va prezenta un

ză versanții naturali sunt încercări
de forfecare la scară naturală, în
care masivul de pământ este con-
solidat iar încărcările sunt, de
regulă, aplicate suficient de lent,
permițând disiparea presiunii în
exces a apei din pori, astfel încât
forfecarea se produce în condiții
drenate.
Pentru a cuantifica stabilitatea la
alunecare a unui versant, se efec-
tuează analize de stabilitate, în urma
cărora se determină factorul de sigu-
ranță (gradul de utilizare) la alune-
care, specific unei suprafețe posibile
de cedare. Factorul de siguranță cal-
culat este cu atât mai aproape de
valoarea corectă, cu cât datele de
intrare folosite în analiza de stabili-
tate sunt mai aproape de valorile
reale ale parametrilor ce intervin în
calcule și cu cât metoda de analiză
folosită descrie mai fidel mecanismul
de producere a alunecării.
Dintre parametrii care intervin în
calculele de stabilitate, cei care
influențează într-o mai mare
măsură rezultatele obținute sunt
rezistența la forfecare a stratelor de
pământ, unghiul de frecare internă
(φ) și coeziunea (c).
În general, aceștia se determină
în laborator, pe probe netulburate
încercări în caseta de forfecare
directă sau în aparatul triaxial. În
funcție de modul în care sunt reali-
zate fazele de consolidare și forfe-
care ale încercărilor de forfecare,
acestea pot fi de tip UU (neconsoli-
dat - nedrenat), CU (consolidat -
nedrenat) sau CD (consolidat - dre-
nat). Prin încercarea probelor de
pământ, în conformitate cu un anu-
mit tip de test, se poate determina
setul corespunzător de parametri ai
rezistenței la forfecare.
Un tip particular de încercare la
forfecare, ce se poate efectua în
aparatul de forfecare directă, este
încercarea de forfecare directă
reversibilă, în urma căreia se obțin
parametrii rezistenței la forfecare
reziduali, caracteristici unor depla-
sări mari, datorate eforturilor de
forfecare. După consolidarea pro-
bei, faza de forfecare a acestei
încercări se desfășoară cu o viteză
suficient de mică pentru a permite
disiparea presiunii în exces a apei
din pori. Prin urmare, în funcție de
tipul de analiză de stabilitate care
se dorește a se efectua, trebuie
ales tipul parametrilor rezistenței la
forfecare, care descriu cât mai
aproape de realitate fenomenul de
instabilitate investigat.
studiu de caz, evidențiindu-se
implicațiile folosirii unor parametri
diferiți ai rezistenței la forfecare,
corespunzători condițiilor de forfe-
care drenate și nedrenate. În ceea
ce privește programele de calcul
utilizate, acestea au la bază fie o
metodă de echilibru limită, fie
metoda elementelor finite.
STUDIU DE CAZ
Descriere
În cele ce urmează este anali-
zată o alunecare de teren care afec-
tează un tronson al căii ferate 210,
din județul Sibiu. Alunecarea este
mai veche și se reactivează în
perioadele de precipitații abun-
dente. Din punct de vedere al sen-
sului de extindere, alunecarea este
de tip regresiv. În figura 1 se pot
vedea mai multe trepte de desprin-
dere în zona crestei alunecării.
Alunecarea de teren se des-
fășoară pe o lungime de aproxima-
tiv 120 m, iar diferența de nivel
între linia de desprindere și platforma
căii ferate, situate la baza ver-
santului, este de aproximativ 18 m.
La piciorul alunecării de teren
există un zid de sprijin de greutate,
care a cedat sub acțiunea împinge-
rii pământului, după cum se poate
vedea în figura 2.

16 w Revista Construcțiilor w august 2018


Fig. 1: Vedere din zona frontului
de desprindere al alunecării de teren
Fig. 2: Vedere din zona liniei de cale ferată
unde se pot observa deplasările zidului de
sprijin de la baza versantului
Investigații geotehnice
și măsuri de stabilizare
anterioare
O primă acțiune pentru stabili-
zarea alunecării de teren a fost
întreprinsă în anul 2009, atunci
când s-a făcut o expertiză tehnică,
cu scopul de a identifica măsurile
necesare pentru stabilizarea alune-
cării de teren.
Studiul geotehnic aferent exper-
tizei a cuprins investigații de teren
constând în foraje de adâncimi
reduse de 3-8 m ce au interceptat
w Revista Construcțiilor w august 2018
un strat de argilă prăfoasă. În labo-
rator s-a urmărit determinarea
naturii și stării probelor de pământ,
precum și efectuarea unor încercări
de forfecare directă. Din păcate,
studiul geotehnic nu specifică în ce
condiții s-au realizat fazele de con-
solidare și forfecare ale încercării de
forfecare directă (drenate sau
nedrenate), precizându-se doar
valorile unghiului de frecare internă
și ale coeziunii (φ = 12-14° și c =
30-35 kPa).
Studiul geotehnic identifică po-
ziția planului de alunecare la o
adâncime de 1,5 m - 2,0 m. Pentru
stabilizarea alunecării de teren se
propune o soluție de stabilizare
constând dintr-un zid de sprijin de
greutate, din beton, la baza versan-
tului.
Fenomenele de instabilitate au
continuat, însă, cu deplasarea nou-
lui zid de sprijin propus și executat,
ceea ce a condus la concluzia că
trebuie efectuate noi investigații și
trebuie reevaluată situația stabili-
tății versantului. Astfel, în anul
2012 s-au făcut investigații geoteh-
nice, care au constat din: foraje cu
adâncimi între 6 m și 16 m și încer-
cări de penetrare dinamică grea, în
urma cărora s-au evidențiat două
straturi diferite din punct de vedere
al consistenței, un complex argilos -
prăfos plastic moale și unul (de
asemenea argilos - prăfos) plastic
consistent - plastic vârtos. Adânci-
mea suprafeței de alunecare a fost
presupusă la aproximativ 7-8 m, la
limita dintre cele două straturi defi-
nite prin consistențe diferite. Pe
probele netulburate recoltate, au
fost efectuate, în laborator, încer-
cări de forfecare directă de tip UU.
Din lipsă de fonduri, stabilizarea
alunecării de teren s-a rezumat la o
reprofilare a terenului la partea
superioară a versantului, cu scopul
de a elimina zonele de băltire a
apelor acumulate din precipitații și
la săparea unui șanț de pământ,
care să le conducă până la un casiu
existent, cu deversare la un podeț.
În pofida acestor măsuri, nu s-a
reușit stabilizarea alunecării de
teren, deplasările tronsoanelor
zidului de sprijin continuând, favo-
rizate și de o serie de perioade
bogate în precipitații. De altfel,
toate aceste măsuri nu au fost
susținute de un calcul care să cuan-
tifice efectul lor stabilizator.
Dat fiind că măsurile de consoli-
dare luate până la acea dată nu
și-au dovedit eficiența, în anul
2013 s-a decis efectuarea unei noi
expertize [1], care să reia investi-
garea cauzelor fenomenelor de
instabilitate. În cadrul studiului
geotehnic aferent expertizei au fost
executate două foraje geotehnice,
de 20 m și respectiv 30 m adân-
cime, care, ulterior, au fost echipate
cu tubulatură inclinometrică. În
urma analizării citirilor inclinometrice,
s-a putut deduce că adâncimea
suprafeței de alunecare variază de
la 8 m, în zona cornișei, până la
10 m, spre piciorul versantului, în
zona din spatele zidului de sprijin
existent.
În laborator au fost efectuate
încercări pentru determinarea natu-
rii și stării fizice a probelor de
pământ, încercări de forfecare
directă și triaxială, precum și încer-
cări de consolidare în edometru.
Atât încercările de forfecare directă
(simplă și reversibilă), cât și cele
triaxiale s-au efectuat în condiții
consolidat-drenate (CD).
În Tabelul 1 sunt prezentați
parametrii mecanici ai stratului de
argilă prăfoasă, furnizați de studiile
geotehnice din anii 2012 și 2013.
Calcule de stabilitate
În continuare sunt descrise ana-
lizele de stabilitate efectuate asupra
versantului afectat de alunecarea
de teren. S-au folosit programe de
calcul bazate pe metode de analiză
de tip echilibru limită și metoda ele-
mentelor finite. De asemenea, s-a
efectuat și o analiză prin calcul
invers (metoda dreptei limită) prin
continuare în pagina 18 È
17
Æ urmare din pagina 17
Tabelul 1: Parametrii mecanici obținuți în urma efectuării studiilor geotehnice
din 2012 și 2013
care, plecând de la premisa că, în
faza premergătoare alunecării,
masa alunecătoare se află într-o
situație de echilibru limită și cunos-
când geometria suprafețelor tere-
nului și a celei de alunecare, se
poate determina o relație între
parametrii rezistenței la forfecare
c’ și φ’.
În analizele efectuate s-au folo-
sit parametrii rezistenței la forfe-
care furnizați de studiile geotehnice
din anii 2012 și 2013. Parametrii
furnizați de studiul din 2009 nu au
putut fi folosiți, necunoscându-se
condițiile în care au fost efectuate
încercările de forfecare directă.
Suprafața de alunecare a fost
determinată pe baza interpretării
citirilor inclinometrelor instalate, a
analizării rezultatelor încercărilor de
penetrare dinamică grea, precum și
a fișelor forajelor geotehnice efec-
tuate.
Datorită faptului că alunecarea
de teren se activează în perioadele
de precipitații abundente, pentru
analizele în condiții drenate au fost
considerate mai multe niveluri ale
apei subterane, pentru a determina
influența acestui parametru asupra
stabilității versantului.
Toate analizele de stabilitate au
fost efectuate atât luând în consi-
derare abordările de calcul (A.C.),
conform standardului SR EN 1997-
1:2004 [2], cât și fără a se ține
seama de coeficienții parțiali de
siguranță corespunzători acestora.
18
Analiza stabilității
la alunecare prin metode
de tip echilibru limită
Metodele de analiză de tip echili-
bru limită se bazează pe cunoaște-
rea geometriei suprafețelor terenului
natural și a celei de cedare, pe
cunoașterea nivelului hidrostatic al
apei subterane, a greutăților volu-
mice în stare naturală și saturată a
stratelor de pământ, cât și pe
cunoașterea parametrilor rezisten-
ței la forfecare ai stratelor de
pământ intersectate de suprafața
de cedare [3, 4]. Pentru analizele
de stabilitate de acest tip, prezen-
tate în articol, s-a folosit programul
de calcul GEO5 - Stabilitatea talu-
zurilor.
Fig. 3: Modelul geotehnic de calcul al versantului analizat (metoda echilibrului limită)
Tabelul 2: Rezultatele analizei de stabilitate la alunecare utilizând metode de echilibru
limită (Spencer, Morgenstern‐Price) pentru diferite nivele ale apei subterane, cu sau fără
considerarea abordărilor de calcul (A.C.) conform SR EN 1997‐1:2004
În cazul analizei de tip drenat,
s-a considerat că, din cauza depla-
sărilor mari care au avut loc pe
suprafața de alunecare, pământul a
mobilizat rezistența reziduală la
forfecare și, drept urmare, în
modelul de calcul a fost introdus un
strat de pământ cu o grosime mică,
caracterizat de o rezistență la for-
fecare reziduală (c’rez, φ’rez).
În figura 3 este prezentat
modelul geotehnic de calcul al ver-
santului analizat.
Analiza de stabilitate utilizând
parametrii rezistenței la forfecare în
condiții nedrenate obținuți în stu-
diul geotehnic din 2012 a fost efec-
tuată considerând cele două
straturi de argilă prăfoasă delimi-
tate din punct de vedere al consis-
tenței, limita de separație dintre ele
fiind considerată la aceeași adân-
cime ca și în cazul analizei efectuate
în condiții drenate. La interfața din-
tre aceste straturi nu s-a considerat
un strat de argilă prăfoasă cu
caracteristici de forfecare reziduale.
Rezultatele analizelor de stabili-
tate efectuate sunt prezentate sis-
tematizat în Tabelul 2.
w Revista Construcțiilor w august 2018
 Analiza stabilității
la alunecare
prin metoda elementului finit
Analiza stabilității versantului a
fost efectuată și cu un program de
calcul bazat pe metoda elementelor
finite (Plaxis 2D 2015). Programul
cuantifică stabilitatea unui masiv de
pământ, printr-o metodă ce poartă
numele de „c-φ reduction” și care Fig. 4: Modelul geotehnic de calcul al versantului analizat (metoda elementului finit)
constă în reducerea succesivă a Tabelul 3: Rezultatele analizei de stabilitate la alunecare utilizând metoda elementului
parametrilor rezistenței la forfecare finit, pentru diferite nivele ale apei subterane, cu sau fără considerarea abordărilor de
a stratelor de pământ până la valori calcul (A.C.) conform SR EN 1997‐1:2004
pentru care, în unele elemente ale
modelului, apar deplasări mari, ce
conduc la neconvergența soluției
[6]. Raportul dintre valorile para-
metrilor inițiali ai rezistenței la
forfecare și valorile reduse ale
parametrilor, pentru care se ajunge
la deplasări mari, reprezintă facto-
rul de siguranță la stabilitate al res-
rezistenței la forfecare ai stratului subterane. Astfel, analiza prin cal-
pectivului masiv de pământ.
de pământ prin care se dezvoltă cul invers s-a efectuat pentru un
Terenul a fost modelat plecând
suprafața de alunecare. Chiar și în nivel al apei subterane localizat la
de la aceeași geometrie a masei cazul unei stratigrafii neomogene, adâncimea de aproximativ 1,5 m
alunecătoare folosită la analiza prin cea mai mare parte a lungimii față de CTN, nivel pentru care fac-
metoda echilibrului limită (fig. 4). suprafeței de alunecare se locali-
În cazul analizei în condiții dre- torul de siguranță obținut în anali-
zează în stratul cu rezistența la for-
nate, suprafața de alunecare a fost zele de stabilitate a fost în jurul
fecare minimă, ceea ce face ca
modelată ca o interfață între cele valorii unitare.
rezultatele acestui tip de analiză să
două straturi de argilă prăfoasă, fie foarte aproape de realitate. Pentru aceeași geometrie a
căreia i-au fost atribuiți parametrii Metoda calculului invers consi- suprafeței terenului natural și a
reziduali ai rezistenței la forfecare
deră masa alunecătoare de teren suprafeței de alunecare, ca și cea
c’rez, φ’rez, rezultați în urma încercă-
într-o stare de echilibru limită (Fs = 1) folosită în analizele de stabilitate
rii de forfecare directă reversibilă și
și permite, plecând de la date prin calcul direct, a fost obținută
a încercării triaxiale.
cunoscute sau care pot fi cunoscute relația dintre parametrii rezistenței
În cazul analizei în condiții
în urma investigațiilor geotehnice la forfecare c’-tgφ’, pentru care
nedrenate, straturile de pământ,
(geometria suprafeței terenului, a masa alunecătoare considerată se
geometria și parametrii rezistenței
celei de alunecare, nivelul apei sub- află în echilibru limită. Relația din-
la forfecare ai acestora au fost con-
terane, greutățile volumice ale stra- tre parametrii c’-tgφ’ este liniară
siderate aceleași ca și la analiza
telor de pământ), să se determine o (fig. 5), tăieturile acestei drepte cu
prin metoda echilibrului limită în
relație între parametrii rezistenței axele c’ și tgφ’ fiind tgφ’ = 0,251 (φ’
condiții nedrenate. = 14°), respectiv c’ = 25,2 kPa.
la forfecare c’ și φ’ nece-
Rezultatele analizelor de stabili-
sari pentru realizarea aces-
tate efectuate sunt prezentate sis-
tei stări de echilibru [5].
tematizat în Tabelul 3.
Conform analizelor de
Analiza stabilității la
stabilitate descrise în
alunecare prin calcul invers
capitolele anterioare, con-
În cele mai multe cazuri, valorile
siderând condiții drenate
parametrilor rezistenței la forfecare
obținute în laborator au o variabili- de forfecare, valoarea
tate foarte mare. De aceea, în ast- factorului de stabilitate,
fel de situații, este indicat să se pentru o anumită supra-
efectueze și un calcul invers, în care față de cedare, variază în Fig. 5: Reprezentarea dreptei limită, împreună cu valorile
să se determine valorile parametrilor funcție de nivelul apei parametrilor rezistenței la forfecare obținuți în laborator
continuare în pagina 20 È
w Revista Construcțiilor w august 2018 19
Æ urmare din pagina 19
Pe același grafic, prezentat în
figura 5, au fost reprezentate și
patru perechi de valori c’, tgφ’
reprezentând parametrii rezistenței
la forfecare determinați în urma
încercărilor de laborator de tip for-
fecare directă reversibilă și tri-
axială.
Interpretarea rezultatelor
În cazul ambelor metode de
analiză (metoda elementului finit și
metoda echilibrului limită), apar
diferențe semnificative între anali-
zele efectuate conform SR EN
1997-1:2004 și cele în care nu sunt
utilizate abordări de calcul.
Oricât de atent ar fi făcută
investigarea geotehnică, există o
multitudine de factori care introduc
variabilitate în modelele de calcul,
cum ar fi: extinderea pe o suprafață
mare a alunecărilor de teren,
numărul limitat de foraje executate
și de probe prelevate pentru încer-
cări în laborator, imperfecțiunile
aparatelor de încercare, erorile ce
pot apărea în efectuarea încercări-
lor etc. Toate aceste variabile pot
conduce la o situație de proiectare
mai defavorabilă, care poate fi aco-
perită doar prin folosirea coefici-
enților parțiali.
În cazul analizelor de stabilitate
efectuate în condiții drenate, facto-
rii de siguranță devin subunitari
pentru o ridicare a nivelului apei
subterane peste o anumită cotă,
aspect confirmat și de activarea
fenomenelor de instabilitate în
perioadele cu precipitații abun-
dente.
În cazul analizei în condiții
nedrenate, stratelor de pământ li
s-au atribuit valorile nedrenate ale
parametrilor rezistenței la forfe-
care, obținându-se factori de sigu-
ranță supraunitari, ceea ce nu
explică alunecarea de teren activă
din amplasament.
În figura 5 se poate observa că
două dintre punctele reprezentate,
unul corespunzător valorilor deter-
minate în aparatul triaxial (φ’ =
13,1°, c’ = 0,4 kPa) și unul cores-
punzător unui set de valori determi-
nate prin forfecare directă reversibilă
(φ’ = 12,5°, c’ = 4,1 kPa) sunt
20
situate aproape de dreapta limită,
ceea ce arată o foarte bună core-
lație între rezultatele analizei
inverse și parametrii rezistenței la
forfecare obținuți în laborator. De
asemenea, valorile coeziunilor
corespunzătoare celor două puncte
sunt mici, ceea ce confirmă reduce-
rea drastică a coeziunii pentru
valori mari ale deplasării relative
prin forfecare, situație caracteris-
tică alunecărilor de teren.
Trebuie remarcat faptul că
încercarea triaxială oferă rezultate
mai aproape de realitate (deși
deplasările în faza de forfecare nu
sunt la fel de mari ca în cazul forfe-
cării directe reversibile) datorită
modului riguros în care pot fi con-
trolate condițiile în care se efec-
tuează încercarea (saturarea probei
și menținerea gradului de saturație,
controlul eforturilor aplicate, frecări
reduse ale părților în mișcare ale
aparatului etc.).
CONCLUZII
Articolul prezintă cazul unei alu-
necări de teren care afectează un
versant natural, împreună cu inves-
tigațiile de teren și de laborator
efectuate pentru determinarea para-
metrilor rezistenței la forfecare ce
trebuie considerați în analiza stabi-
lității generale a versantului și pen-
tru dimensionarea, mai departe, a
lucrărilor de susținere necesare.
Este important ca în calcule să
se analizeze stabilitatea de lungă
durată, care reclamă folosirea para-
metrilor rezistenței la forfecare în
condiții drenate, orice alți parame-
trii obținuți prin încercări de forfe-
care de tip neconsolidat - nedrenat
sau consolidat - nedrenat putând
duce la rezultate eronate, necon-
forme cu realitatea. Mai mult,
deplasările pe suprafața de alune-
care sunt mari, ceea ce conduce la
mobilizarea rezistenței reziduale la
forfecare.
Investigațiile geotehnice trebuie
efectuate conform unei teme care
să stabilească numărul și adânci-
mea forajelor, a încercărilor in-situ
ce vor fi efectuate, probele netulbu-
rate care trebuie recoltate, numărul
și tipul încercărilor de laborator etc.
Tema trebuie elaborată de inginerul
geotehnician proiectant și nu de
executantul investigațiilor geoteh-
nice (așa cum se întâmplă, în multe
cazuri, în practica curentă).
Masivele de pământ nu sunt
structuri omogene iar parametrii
fizico-mecanici pot varia, chiar și în
cazul unui strat bine delimitat.
Datorită variabilității proprietăților
fizico-mecanice ale pământurilor și
a geometriei amplasamentului, pre-
cum și incertitudinilor și erorilor
legate de efectuarea investigațiilor
geotehnice, în analiza stabilității
masivelor de pământ trebuie utili-
zate abordările de calcul prevăzute
în standardul SR EN 1997-1:2004.
Completarea investigațiilor geo-
tehnice cu un program de monitori-
zare ce poate cuprinde măsurarea
nivelului apei subterane, efectuarea
unor măsurători inclinometrice, măsu-
rători topografice etc., aduc un plus
în investigațiile geotehnice și în
obținerea unei soluții de stabilizare
eficiente în proiectare, din punct de
vedere al siguranței, precum și al
reducerii costurilor de execuție.
BIBLIOGRAFIE
1. Actualizare expertiză tehnică
pentru lucrarea „Stabilizare versant
km 32+250 - 32+350, Sibiu - Vințu
de Jos” (2014);
2. SR EN 1997-1:2004 Euro-
code 7: Proiectarea geotehnică,
Partea 1: Reguli generale;
3. SPENCER E., A method of
analysis of the stability of embank-
ments assuming parallel inter-slice
forces, Geotechnique, Vol. 17, 11-26,
1967;
4. MORGENSTERN N., PRICE
V. E., The analysis of the stability
of general slip surfaces, Geotechni-
que, Vol. 15, 79-93, 1965;
5. MIHAIL E. POPESCU, Stabi-
litatea taluzurilor și versanților,
Institutul de Construcții București,
1982;
6. BRINKGREVE, R.B.J., BAK-
KER, H. L., Non-linear finite ele-
ment analysis of safety factors,
Proc. 7th Int. Conf. on Comp.
Methods and Advances in Geome-
chanics, Cairns, Australia, 1117-
1122, 1991. q
w Revista Construcțiilor w august 2018
Conest Grand Residence - un ansamblu rezidențial
care redefinește stilul de viață și confortul
PRIMII PROPRIETARI AI APARTAMENTELOR DIN BLOCUL C1
SE VOR MUTA ÎN ANSAMBLUL CONEST GRAND RESIDENCE ÎNCEPÂND CU LUNA AUGUST
Antreprenorul general, CONEST SA, una dintre cele mai
importante companii de construcții din Regiunea N-E a
României și dezvoltatorul ansamblului Conest Grand
Residence, va preda primilor proprietari, în luna august
2018, noile apartamente din blocul C1, demonstrându-și
și de această dată seriozitatea, profesionalismul și expe-
riența de peste 54 ani în domeniul construcțiilor.
CONEST SA predă la timp proprietarilor
noile apartamente din blocul C1
Conest S.A. a demarat în luna iunie procedurile de
recepție și predare către beneficiar a apartamentelor din
blocul C1 al ansamblului rezidențial Conest Grand Resi-
dence. În cele 15 luni de la demararea lucrărilor, antre-
prenorul general CONEST SA și-a canalizat toate resursele
către atingerea performanței în execuția lucrărilor de con-
strucții, dovedind, astfel, încă o dată, că este o companie
puternică și matură, ce reușește să finalizeze orice proiect
în care este implicată, cu profesionalism, determinare și
respectarea deadline-urilor asumate.
Primii proprietari se vor muta
în noile apartamente din blocul C1 în august 2018
În luna august 2018, primii proprietari ai apartamentelor
cu 1, 2 și 3 camere din blocul C1 se vor bucura de confor-
tul și calitatea construcției, dar și de beneficiile amplasării
centrale a ansamblului rezidențial Conest Grand Residence.
Astfel, proprietarii își vor putea petrece vara pe terasa
noului apartament și se vor bucura de un stil de viață activ
și cosmopolit.
Apartamentele Conest Grand Residence
redefinesc confortul noilor proprietari
Perfect compartimente, atent finisate, cu materiale și
dotări premium, noile apartamente din blocul C1 date în
folosință primilor proprietari le vor oferi acestora un stan-
dard nou de confort și echilibrul perfect între eficiența
folosirii spațiului și calitatea finisajelor. Fiecare aparta-
ment a fost proiectat cu scopul de a oferi cât mai mult
spațiu, cât mai multă lumină, cât mai multă bucurie pen-
tru fiecare clipă petrecută acasă.
Sistemul constructiv, modul de distribuție a utilităților,
detaliile privind instalațiile interioare, toate au fost gân-
dite în jurul ideii principale de confort și în dorința de a
atinge nivelurile ridicate de performanță impuse de stan-
dardele actuale, corelate cu cele la nivel european.
Noile apartamente din ansamblul Conest Grand Residence
beneficiază de dotări și facilități premium: aer condiționat,
centrală termică murală cu condensare pentru fiecare
apartament, gresie și faianță import Spania, parchet lami-
nat în camerele de zi și în dormitoare, băi utilate: cadă,
wc, gresie, faianță, lavoar + mobilier, oglindă, instalație
electrică, telefonie, internet, cablu TV, interfon, uși HDF cu
toc reglabil, tâmplărie profil PVC, 5 camere și geam tri-
pan, parcare subterană și supraterană cu control acces,
fiecare scară de bloc dotată cu câte 2 lifturi de ultimă
generație, contoare de gaz, energie electrică și apă
situate pe casa scării, spații comerciale și de interes
comun.
Amplasarea centrală a ansamblului rezidențial Conest
Grand Residence, pe Bulevardul Chimiei nr. 2, chiar vizavi
de lulius Mall, în apropierea campusului studențesc „Tudor
Vladimirescu”, care cunoaște o efervescență urbană
nemaipomenită, oferă noilor proprietari proximitatea Uni-
versității „Gh. Asachi”, a școlilor și a grădinițelor cu
tradiție și a unui puternic centru de retail și hypermarke-
turi (Kaufland, Lidl, Practiker, Leroy Merlin).
„Mulțumim tuturor familiilor pentru că au ales cele mai
bune apartamente din lași dintr-o piață imobiliară în con-
tinuă dezvoltare. Suntem siguri că anii de experiență,
portofoliul și seriozitatea antreprenorului, precum și pozi-
ționarea, dotările și finisajele au fost factorii principali
care au cântărit în luarea deciziei de cumpărare. Le dorim
o viață plină de confort în noile apartamente Conest
Grand Residence și bucurii depline alături de cei dragi și
familii.”, a declarat Alin Cozma, Manager Vânzări Conest
Grand Residence.
Mai multe detalii pe: http://conestgrandresidence.ro/
și pe pagina noastră de Facebook:
https://www.facebook.com/conestgrandresidence/
 Consolidare și restaurare imobil
în vederea înființării Muzeului Municipal Iași
Antreprenor: SC CONEST SA Iași
Proiectant General: SC IMPEX ROMCATEL SA Iași
Beneficiar: Municipiul IAȘI
Municipiul Iași dispune de o
moștenire culturală importantă,
principala preocupare a autorităților
vizând păstrarea și promovarea
acestei identități specifice. Din
acest motiv, proiectul prezentat
constituie o etapă importantă în
conservarea a ceea ce s-a păstrat
din moștenirea cultural-istorică a
județului Iași, acesta având ca
obiect consolidarea și restaurarea
imobilului Casa Burchi - Zmeu,
clădire înregistrată pe lista monu-
mentelor istorice.
Se presupune că imobilul Burchi
- Zmeu a fost construit între anii
1800 și 1832 și refăcut după
incendiul din 1827.
Casa Burchi - Zmeu este o
clădire cu subsol parțial, parter și
etaj. Subsolul este sigur dintr-o
construcție mai veche, construit din
piatră cu bolți „în leagăn”. Supra-
fața construită este 568 mp, iar cea
desfășurată de 1.136 mp.
Caracteristici principale ale
construcției
Situația inițală a clădirii
Casa Burchi - Zmeu se prezintă
sub formă a două corpuri de clădire
executate în etape diferite. Corpul
principal a fost realizat inițial în stil
eclectic (preponderent neoclasic).
Forma sa în plan este dreptunghiu-
lară, cu laturile de 19,05 m x 17,27 m.
Clădirea a fost extinsă ulterior cu
24
dimensiunile în plan de 14,66 m x
8,24 m. Acoperișul corpului princi-
pal a fost executat din patru ape,
iar cel peste corpul secundar, din
două ape. Lipsea în totalitate un
sistem de captare a apelor pluviale.
Clădirea era lipsită de funcțiuni din
cauza stării avansate de degradare
și a încadrării în gradul de risc seis-
mic I.
Soluția adoptată
Prin proiect s-a urmărit consoli-
darea, restaurarea și refuncționali-
zarea imobilului Casa Burchi – Zmeu,
în vederea înființării Muzeului Muni-
cipal Iași.
Corpul principal a fost organizat
în patru spații muzeale, permițând
un traseu continuu și fluent de vi-
zitare, cu săli de expoziții permante
și temporare, sală multimedia și
pentru conferințe, muzeu numis-
matic plasat în zona pivniței, birou
pentru muzeograf și conservator.
Traseul de vizitare realizat este
unul circular, astfel încât începutul
și sfârșitul traseului să se inter-
secteze doar la nivelul scării princi-
pale de acces la etaj.
Corpul secundar a fost amenajat
pentru spații anexe funcțiunii
muzeului. Atât holurile din corpul
central, cât și cele din corpul secun-
dar, vor avea funcțiune expozițio-
nală. Exteriorul clădirii a beneficiat
de o restaurare completă, prin
w Revista Construcțiilor w august 2018
refacerea integrală a fațadelor și
ornamentelor. Acoperișul a fost
refăcut cu tablă de zinc de 6÷7 mm.
Incinta Muzeului Municipal Iași
cuprinde alei pietonale, trotuare de
protecție cu piatră naturală și o
zonă peisagistică.
DATE CONSTRUCTIVE
• Regim de înălțime: S parțial +
P +1E
• Înălțimea la cornișă: 9,40 m
• Dimensiuni în plan: 20,05 m x
33,45 m
• Suprafață construită: 470,20 mp
• Suprafața desfășurată constru-
ită: 1.000,60 mp
STRUCTURA
Strucura de rezistență a vechii
clădiri era alcătuită din zidărie de
cărămidă plină. Pereții exteriori
aveau grosimi între 55÷65 cm la
nivelul parterului corpului principal
și 54÷85 cm la parterul corpului
secundar. Pereții exteriori și interi-
ori prezentau degradări importante.
Planșeele peste parter erau execu-
tate din grinzi de lemn ecarisat
rigidizate, cu podină din dulapi
montată atât la partea inferioară
cât și cea superioară.
Lucrări executate
Pentru a oferi rezistență și sta-
bilitate construcției, vechea clădire
a suferit următoarele lucrări de
reabilitare structurală:
• consolidarea fundației
• refacerea continuității zidăriei
• consolidarea pereților
• refacerea continutății intersec-
țiilor diafragmelor de zidărie
• consolidarea planșeelor
• curățare și plombarea pereților
din cărămidă de la subsol
Prin proiect s-a prevăzut conso-
lidarea pereților la partea interioară
cu grinzi Vierendeel. Totodată, la
partea interioară, pereții s-au
cămășuit perimetral cu microbeton
armat de 12 cm grosime și plase.
Acestea se termină în partea supe-
rioară cu o centură, iar la partea
inferioară cu un pinten de 40 cm
w Revista Construcțiilor w august 2018
lățime, care va pătrunde sub talpa
fundației pentru încastrare.
Sunt dispuse 5 agrafe/mp din
PC52 ø10, monolitizate cu lapte de
ciment și adaos de aracet 40%.
Continuitatea zidăriei s-a asigu-
rat prin injectări cu lapte de ciment.
Pereții s-au consolidat prin cămă-
șuire armată de 7 cm grosime.
Planșele s-au consolidat după
decopertare și au fost termoizolate
cu vată bazaltică, iar grinzile deteri-
orate au fost înlocuite. Subsolul a
fost consolidat prin plombarea
pereților din cărămidă, fisurile fiind
țesute cu incizii ø10. La nivel de
pod au fost demolate coșurile de
fum și refăcute cu blocuri din
cărămidă similară. Partea supe-
rioară se termină cu o centură exe-
cutată din beton armat, în spațiul
interior adiacent coșoroabei.
În vederea eliminării umidității
generale, s-au injectat perimetral
fundațiile și soclul cu rășini poliure-
tanice și s-au hidroizolat fundațiile
prin aplicarea unui produs cu
creștere cristalină.
SISTEME DE INSTALAȚII
Instalații electrice
Casa Burchi - Zmeu are nevoie
de o putere instalată de 120 kW și
o putere simultan consumată de
96 kW la tensiunea de alimentare
de 380 V c.a.
În apropierea clădirii, la o dis-
tanță de 400 m, se află un post de
transformare de 20/0,4 kV. Pentru
alimentarea cu energie electrică s-a
realizat o nouă plecare din postul
de transformare de 20/04 kV.
Prin soluția adoptată s-au mon-
tat 800 ml cablu, din care 400 ml în
sistem buclat, o firidă E2+4 cu
măsură, priza de pământ de 4Ω, 3
siguranțe de 250 A, 5 buc. borne
marcare traseu și 4 canale de tragere.
Instalațiile electrice interioare
au fost refăcute prin înlocuirea
completă a cablajului și aparataju-
lui. Pentru racordare s-a folosit o
coloană cu secțiunea 3 x 70 + 35 mm2
de la firidă până la tabloul electric
general. Prizele de pământ s-au
executat din bandă de oțel zincat
40 mm x 4 mm și țăruși de 1,5 m.
La exterior a fost montat un sis-
tem de iluminat arhitectural cu
proiectoare plasate pe ziduri și
stâlpi. A fost realizată, de aseme-
nea, o instalație de protecție împo-
triva trăsnetului.
Instalații sanitare
și alimentare cu apă
Acestea cuprind:
• instalația de alimentare cu apă
rece și cu apă caldă de consum
• instalațiile de canalizare inte-
rioare și exterioare pentru ape
uzate și menajere
• instalația de canalizare exte-
rioară pentru ape pluviale
Distribuția apei de consum
menajer se face prin sisteme de
conducte din țeavă de cupru izolată
cu cochilii autoadezive din cauciuc
expandat. Canalizarea debitelor de
scurgere se face prin intermediul
conductelor din țeavă PVC ø110
fonoabsorbantă.
Instalații termice
Au fost montate în cascadă două
centrale termice în condensație de
50 kV. Prima rețea va furniza agent
termic pentru spațiile care nu vor fi
climatizate ci doar încălzite, iar a
doua rețea va furniza agent termic
pentru spațiile muzeale, unde se
vor monta ventiloconvectoare pen-
tru asigurarea climatizării. Pentru
climatizare s-a montat un chiller cu
o putere frigorifică utilă de 75 kW.
Instalații de curenți slabi
S-au executat instalații voce-date,
supraveghere la efracție, suprave-
ghere incendiu, sistem video și con-
trol acces. q
25
 Barieră
din aluminiu
pentru
infractori

Statisticile poliției spun că infractorii intră cel mai adesea în clădiri pe ferestrele și ușa de la balcon. Însă nu sparg
geamurile. Își fac treaba în liniște, forțând eficient ferestrele. Pentru a preveni această situație, merită să folosiți soluții
care îmbunătățesc siguranța clădirii.

Dacă are, totuși, loc intrarea prin efracție, PIV și olandeză SKG-IKOB. La achiziți-
cel mai mare aliat al nostru este timpul. onarea unui anumit produs antiefracție
Cu cât este nevoie de mai mult timp pen- merită să verificați dacă deține un docu-
tru forțarea elementelor de securitate, cu ment emis de un institut corespunzător
atât mai probabil este ca infractorul să se care să îi ateste caracteristicile.
retragă sau să fie prins. Dacă elementele
mecanice de siguranță i se par greu de
Forțarea ferestrelor are loc, cel mai ade-
învins, adesea făptașul renunță la încer-
carea de a intra înăuntru. Se poate, deci, sea, prin balansarea acestora; de aceea,
deduce că mare parte a intrărilor prin un rol cheie revine sistemelor de profile
efracție rămân fără efect tocmai datorită pentru ferestre și mecanismelor montate
celor mai diversificate tehnici de secu- în ele.
rizare a ferestrelor și ușilor. Însă, aici se
naște întrebarea - cum să ne dăm seama
că produsul respectiv îndeplinește, efectiv,
cerințele clasei de rezistență la efracție?
Ne oferă câteva sfaturi în această direcție
specialistul companiei ALUPROF.

În evul mediu, ferestrele sau ușa de la

intrare erau testate de cavaleri. Una dintre
cele mai populare metode era încercarea
de spargere a ușii prin forțele proprii.
În prezent există metode mai rafinate de
confirmare a eficienței la efracție a unui
anumit produs. Ușile și ferestrele anti-
efracție sunt testate mai ales de instituții
abilitate, precum institutele poloneze
ITB, IMP și ROMB S.A., instituția germană

28 w Revista Construcțiilor w august 2018

„În sistemele ALUPROF folosim cele mai
inovatoare soluții, care permit utilizarea și
reglarea în condiții de confort. Aluminiul se
caracterizează printr-una dintre cele mai
ridicate rezistențe dintre toate materialele
din care sunt construite ferestrele” -
declară Bożena Ryszka, Marketing Manager
ALUPROF SA.
La achiziționarea unui anumit produs antiefracție merită să verificați
dacă deține un document care să îi ateste caracteristicile,
emis de un institut corespunzător.
Structurile din aluminiu ale ferestrelor și
ușilor companiei ALUPROF se bazează pe
soluții de sistem standard: MB-60, MB-70,
MB-86 și MB-104 Passive, în care au fost
folosite elemente ce măresc rezistența la
efracție din exterior, precum: sticlă anti-
efracție, elemente antibalansare și acce-
sorii dedicate acestui tip de utilizare.
„Sistemele noastre includ clase de rezis-
tență la efracție între RC1 și RC3. Sunt
disponibile, de asemenea, soluții speciali-
zate de ferestre în clasele RC3i și RC4, ce
pot fi utilizate în situațiile în care este
necesară rezistența la forțarea ferestrelor
din interior (clasa RC3i) sau pentru încă-
perile care necesită protecție sporită
(clasa RC4)” - adaugă Bożena Ryszka.
PROTECȚIA UȘILOR DE TERASĂ
ȘI A SPAȚIILOR VITRATE MARI
Ușile de terasă sunt o soluție elegantă și
atemporală. Dacă ne decidem pentru
spații vitrate mari, ar trebui să avem
garanția că structura lor va fi nu numai
stabilă, ci și sigură. Ar trebui să acordăm
atenție profilului rezistent și accesoriilor
care protejează împotriva efracției.
MB-T50. O completare pentru acest tip de
produse în portofoliul ALUPROF sunt
rulourile antiefracție” - ne precizează
Bożena Ryszka.
Alegerea structurilor corespunzătoare nu
înseamnă, însă, totul. Merită să nu uităm
de montajul profesionist, datorită căruia
toată construcția va fi așezată corect în
perete.
În luarea deciziei de folosire a structurilor
antiefracție, trebuie să fiți conștienți că, în
funcție de clasă, acestea protejează mai
ales împotriva infractorilor ocazionali, care
folosesc forța sau unelte general disponi-
bile. La confruntarea cu „profesioniști”,
dotați corespunzător și având suficient
timp, niciun produs nu are vreo șansă.
Sarcina structurilor antiefracție este
întârzierea eficientă a momentului de
forțare a acestora, înlesnind intervenția
proprietarilor sau a poliției.

„Structurile antiefracție pot fi executate în

cadrul ușilor de terasă liftant-glisante
MB-77HS și pereților montant - traversă,
care au la bază sistemul MB-SR50N sau
 Arhitectură fără limite… (XXIV)
După ce v-am prezentat o serie de construcții deosebite, gen zgârie-nori, din Orientul Mijlociu, ne
deplasăm astăzi, cu aceeași temă, în Asia, acolo unde, mai ales în China, există o adevărată „explo-
zie” de construcții care mai de care mai interesante.

TWO INTERNATIONAL FINANCE CENTER –

Hong-Kong, China

Este un complex financiar, hotelier și comercial

amplasat pe malul oceanului și care, mai ales datorită
celui mai înalt turn – IFC 2 – reprezintă un punct de
atracție pentru Hong-Kong.
Complexul e compus din două turnuri (IFC 1 și 2),
din mall-ul IFC cu 4 etaje și hotelul Four Seasons cu 55
de etaje.
Turnul al doilea, cu o înălțime de 415 m, este pe
locul 2, ca înălțime, între clădirile din Hong-Kong. IFC 2
are 6 etaje subterane și 58 supraterane, fiind proiec-
tat, ca design, de firma Cesar Pelli & Asociates iar
structura de Ove Arup & Partners. Construirea sa a
început în anul 2000 și s-a finalizat în 2003.
Turnul al doilea, IFC 2, a fost premiat pentru solu-
țiile inovatoare aplicate la construcție, soluții care au
permis reducerea cu cel puțin un an a duratei de exe-
cuție.
De asemenea, prin soluțiile constructive adoptate,
este una dintre cele mai rezistente clădiri care s-au
construit după septembrie 2001, în lume.
IFC 1 – finalizat în 1998, are 39 de etaje și 201 m
înălțime.
Four Seasons este un hotel de lux construit lângă
cele două turnuri, finalizat în 2005, având 399 de apar-
tamente.

Two International Finance Center – Hong‐Kong, China Two International Finance Center – Hong‐Kong, China

30 w Revista Construcțiilor w august 2018

 Bitexco Financial Tower – Ho Chi Minh, Vietnam

BITEXCO FINANCIAL TOWER –

Ho Chi Minh, Vietnam

Este un zgârie-nori cu 68 de etaje și 262 m înălțime,

plasat în inima centrului de afaceri și divertisment al
orașului Ho Chi Min din Vietnam.
A fost proiectat de arhitectul american Carlos Zapata,
care s-a inspirat din forma florii de lotus – floarea națio-
nală a Vietnamului.

Bitexco Financial Tower – Ho Chi Minh, Vietnam

Clădirea – a cărei construire a început în 2007 și s-a

finalizat în 2010 – găzduiește un centru de afaceri dar și
6 etaje cu spații comerciale.
La nivelul 52 se află un heliport iar la etajul 49 o zonă
de observare, care oferă o vedere panoramică asupra
orașului și a râului Saigon aflat în apropiere.
În anul 2011, Leslie E. Robertson Associates a primit
un premiu de excelență, de la NCSEA, pentru proiectul
de inginerie structurală al acestei clădiri.

MGM GRAND MACAU –

Macao, China

Este o clădire de 35 de etaje, cu o arhitectură deose-

bită.
Proiectată de firma Wong Tung & Partners, con -
struirea clădirii finalizate în 2007 a costat 1,25 miliarde
dolari.
Cazinoul MGM Grand Macau cu 35 de etaje are, în
afară de sălile pentru joc, 600 de camere, o sală pentru
reuniuni și evenimente de afaceri cu 807 mp, 12 zone de
tratament cu o suprafață de 2.720 mp, restaurante,
baruri, saloane, 12 puncte pentru comercializarea mân-
cărurilor și băuturilor, dar și un teatru cu 1.200 de locuri.

MGM Grand Macau – Macao, China

continuare în pagina 32 È
w Revista Construcțiilor w august 2018 31
Æ urmare din pagina 31
BLOCUL TRAVERSAT DE TREN –
Chongquing, China
Cu cei 12 milioane de locuitori ai săi, Chongquing
este unul dintre orașele cele mai mari ale Chinei. Ca și în
alte orașe din lume cu o mare densitate a populației,
spațiul reprezintă și aici o problemă deosebită, fiecare
metru pătrat fiind foarte prețios. Un aspect care a creat
mari dificultăți specialiștilor chemați să rezolve problema
transportului în interiorul orașului.
S-a constatat, de pildă, că traseul unei linii de tren
ușor aflată în construcție se intersecta cu un bloc de
locuințe cu 19 etaje. Exista varianta demolării blocului.
S-a ales, însă, o soluție mai simplă – nu chiar originală
deoarece s-a mai aplicat și în alte orașe – de a traversa
blocul, pe la etajele 7 și 8, cu linia trenului.
De precizat că locuitorii din bloc nu sunt deranjați de
zgomotul trecerii trenului deoarece pentru izolare s-au
folosit materiale speciale. Mai mult, ei pot beneficia de
trecerea trenului prin blocul lor, urcându-se și coborând
din el în stația aflată chiar în interiorul clădirii.
Pădurile verticale – Nanjing, China
32
Blocul traversat de tren – Chongquing, China
Blocul traversat de tren – Chongquing, China
PĂDURILE VERTICALE –
Nanjing, China
Orașele noastre încep să devină, încet-încet, o aglo-
merare de beton și sticlă.
Vegetația, atât de necesară unui trai sănătos, este
din ce în ce mai rară în aceste zone. Instituțiile care
acceptă construirea unui bloc lângă alt bloc, din conside-
rente de eficiență, comit, astfel, adevărate crime împo-
triva umanității. Cine, însă, să-i oprească?
Puși în fața unei asemenea situații, edilii și arhitecții –
adică tot cei ce ne-au adus în aceste situații – caută alte
soluții. Iată una, aplicată în două blocuri aflate în con-
strucție în Nanjing, China, ale căror balcoane și terase
vor fi transformate în adevărate grădini sau chiar mini-
păduri.
Cele două blocuri vor fi, pur și simplu înbrăcate în
verdeață. În balcoanele lor vor fi plantați 1.100 de arbori
– din 23 de specii - și 2.500 de arbuști și plante orna-
mentale, care vor înflori pe rând, tot anul.
Ambele blocuri fac parte dintr-un proiect de moderni-
zare a zonei. Blocurile vor avea spații cu diverse funcțio-
nalități. În blocul mai înalt va funcționa un muzeu,
birouri și o școală de arhitectură verde iar pe acoperiș va
exista un club.
În cea de-a doua clădire, cu 108 m înălțime, va func-
ționa un hotel iar pe acoperiș o piscină.
În cele două blocuri, care vor fi gata în acest an,
natura va fi la ea acasă, clădirile fiind îmbrăcate în ver-
deață de sus până jos. Se așteaptă să se vadă ce rezultă
din acest sistem de „înverzire” a centrelor marilor orașe
pentru ca exemplul celor două blocuri să fie extins și în
alte localități din China.
w Revista Construcțiilor w august 2018
 SALT COM – la dispoziția dumneavoastră!
SALT COM Slobozia este o firmă specializată în lucrări diverse de proiectare și construcții montaj: construcții
și modernizări sedii pentru instituții publice, spații de depozitare pentru agenți economici, lucrări de apărare
împotriva inundațiilor , sisteme de irigații, construcții de locuințe etc.
Societatea dispune de personal tehnic, economic și administrativ calificat și responsabili tehnici autorizați
care asigură respectarea condițiilor de calitate, în conformitate cu prescripțiile tehnice și sistemul referențial de
calitate. SALT COM deține sistem de management al calității: ISO 9001, ISO 14001 și ISO OHSAS 18001.
Din 2009, SALT COM produce hale metalice cu structură autoportantă (semirotunde) care sunt recomandate
pentru aplicațiile ce necesită suprafețe foarte mari, fiind ideale în special pentru centre mari de depozitare sau
de producție, oferind 100% spațiu interior util.

AVANTAJELE HALELOR METALICE AUTOPORTANTE PROIECTARE ȘI EXECUȚIE

EXECUTATE DE SALT COM
Sunt ieftine și ușor de executat. Sunt reciclabile și lesne
de ventilat și răcit pe timpul verii. Pot avea numeroase uti-
lizări practice, de la hale de producție în industrie, depozite de
cereale în agricultură, până la garaje și hangare de orice
dimensiuni pentru avioane sau bărci cu motor.
Halele metalice autoportante (semirotunde), sunt execu-
tate printr-o tehnologie de laminare (profilare) la rece a tablei
din oțel cu diferite grosimi, protejată împotriva coroziunii
(prin galvanizare, aluzincare sau vopsire în câmp electro-
static), și având următoarele caracteristici și avantaje față de
construcțiile realizate cu tehnologii clasice (cu structura de
rezistență din profile metalice, cărămidă, beton sau lemn):
• nu există structură de rezistență pentru susținerea
acoperișului (stâlpi și ferme), prin urmare asigură ma-
ximum de spațiu util, raportat la suprafața construită;
• deschideri foarte mari, de peste 25 metri, înălțimea
acoperișului de max. 15 metri, lungimi nelimitate;
• costuri și durate de execuție mici în raport cu construcți-
ile clasice;
• ușor adaptabile la cerințele clientului;
• soluții de realizare multiple, în funcție de cerințele clien-
tului: cu fundații și zidărie înaltă, fără zidărie, amplasate pe
platforme din beton sau numai pe fundații perimetrale, neizo-
late sau izolate, cu căi de acces multiple.
HALE METALICE AUTOPORTANTE (SEMIROTUNDE)
PUSE ÎN OPERĂ DE SALT COM
• Hală 1.000 mp – Miracom, loc. Căzănești, jud. Ialomița;
• Hală 1.000 mp – A&S Internațional 2000 SRL, loc. Fetești,
jud. Ialomița;
• Două hale x 1.000 mp/buc. – Agrozootehnica Pietroiu SA,
loc. Pietroiu, jud Călărași;
• 500 mp – V&G Oil 2002, loc. Focșani, jud. Vrancea.
ALTE LUCRĂRI MAI IMPORTANTE:
• Reabilitare dig local de apărare – comunele Alexeni și
Căzănești, județul Ialomița;
• Amenajare trecere bac-gabară peste brațul Borcea –
comuna Bordușani, județul Ialomița;
• Reabilitare dig local de apărare – comuna Căzănești,
județul Ialomița;
• Extindere canalizare strada Libertății și strada Cuza Vodă
– oraș Amara, județul Ialomița;
• Construcție ciupercărie – Alpha Land, comuna Ciulnița,
județul Ialomița;
• Documentații fază PAD pentru 25 de stații și 3 depozite
deținute de Petrom în județele Ialomița, Brăila, Călărași și Tul-
cea;
• Reabilitare Cămin Cultural – comunele Spiru Haret și
Berteștii de Jos, județul Brăila;
• Reabilitare pod peste râul Călmățui și construcție podețe
– comuna Spiru Haret, județul Brăila;
• Execuție hală pentru depozitare cereale, 420 mp, ben-
eficiar Florimar, loc. Ograda;
• Construcție sediu Transelectrica București – municipiul
Slobozia;
• Modernizare Centru Logistic Agrimatco – București,
comuna Grivița, județul Ialomița;
• Refacere hală metalică cu acoperiș autoportant – cu
suprafața totală construită de 460 mp pentru Agrodamar, loc.
Ograda, jud. Ialomița;
• Execuție showroom cu suprafața de 800 mp pentru soci-
etatea Hamei Exim, loc. Slobozia, jud. Ialomița;
• Case unifamiliale, case de vacanță, spații comerciale,
hale de producție în județele Ialomița și Brăila. q

34 w Revista Construcțiilor w august 2018

 Probleme de siguranță la structuri zvelte
prof. dr. ing. Ludovic KOPENETZ, prof. dr. ing. Alexandru CĂTĂRIG -
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Structurile zvelte sunt structuri care se deosebesc de construcțiile curente prin trăsături ce le
sunt proprii (fig.1, 2, 3).
Concepția, proiectarea și execuția structurilor zvelte necesită soluționarea unor probleme care
diferă de rezolvările în cazul structurilor obișnuite [1], [2], [3], [4], [5], [6]. Siguranța lor este
strâns legată de teoria generală a structurilor zvelte, teorie care urmărește dobândirea cunoștin-
țelor de bază pentru concepția științifică privind modul de comportare, alcătuirea constructivă, cal-
culul și realizarea lor.
Problematica siguranței structurilor zvelte fiind foarte vastă, în cadrul articolului de față se pre-
zintă doar o introducere în domeniu.

Construcțiile zvelte, supuse ac-
țiunii încărcărilor cu forțe sau de
altă natură (efectul contracției, al
tasării reazemelor, al variației de
temperatură etc.) trebuie să-și păs-
treze forma, spre a putea servi sco-
pului pentru care au fost concepute
și executate, deci să fie stabile, să
nu se distrugă.
Structura de rezistență repre-
zintă scheletul care susține toate
componentele unei construcții zvelte
și permite preluarea acțiunilor cu ca-
racter permanent și temporar. În acest
fel și pentru siguranța unei con-
strucții speciale, componenta de
bază este structura portantă (de
rezistență).
Structura portantă trebuie să
combine în mod logic:
• partea de funcțiune, estetică și
• partea de rezistență, stabilitate
la diverse acțiuni statice și dinamice.
Stabilitatea structurală nu este,
însă, întotdeauna, suficientă pentru
a asigura funcționalitatea construc-
ției. Se impune, deci, ca în anumite
situații, deformațiile structurii în
ansamblu sau ale elementelor com-
ponente să fie sub o valoare maxi-
mă admisă de coduri, spre a nu
perturba funcționarea utilajelor, flu-
xul tehnologic etc.
Verificarea
siguranței structurilor zvelte
În cazul structurilor zvelte, cau-
zele care produc modificări sensi-
bile ale siguranței structurale se
pot grupa în următoarele clase
(fig. 4):
• calitatea materialului de bază
(rezistența la curgere, ruperea fra-
gilă de diferite feluri, destrămarea
lamelară etc.);
• stabilitatea generală și locală
(voalarea pereților subțiri, voalarea
inimii sau tălpii etc.);
• oboseala la solicitări repetate;
• flambajul;
• deformațiile din acțiuni statice
și dinamice;
• coroziunea și eroziunea.
În majoritatea cazurilor, structu-
rile zvelte, având forme și alcătuiri
complexe, sunt caracterizate prin
fenomene de stabilitate puternic
dependente de geometria funda-
mentală, adică de starea de echilibru
inițială (care cuprinde și imperfec-
țiunile geometrice și fizice), rezul-
tată din încărcarea cu greutatea
proprie și eventuale pretensionări.
Verificarea siguranței acestor
structuri trebuie să se facă studiind
comportarea neliniară și toți factorii
de care depinde fenomenul de pier-
dere a stabilității echilibrului [7],
[8], [9], [10], [11], [12].

Fig. 1: Burj Khalifa, Dubai Fig. 2: Crucea de pe Cetățuie, Cluj‐Napoca Fig. 3: Statuia Libertății, New York

36 w Revista Construcțiilor w august 2018


Fig. 4: Shanghai Tower
Un fenomen caracteristic struc-
turilor zvelte îl constituie pierderea
stabilității generale, în urma propa-
gării în toată structura a unui mod
de instabilitate locală.
Pierderea stabilității prin „SNAP”,
având un caracter pronunțat dina-
mic, este cu atât mai importantă cu
cât în timpul saltului apar accele-
rații mari și ca urmare, forțe de
inerție deosebit de mari. Astfel, la
structurile pleoștite (f/l = 0,03 – 0,06)
accelerațiile ajung la cca. 10 - 12 m/s2.
Se menționează că pierderea
stabilității prin „SNAP”, adică prin
salt dinamic, poate să apară și la
structurile ușoare care nu sunt
pleoștite. Un element decisiv al
activității de verificare a siguranței
îl constituie aspectele legate de
satisfacerea condițiilor privind
capacitatea de rotire limită a bare-
lor și îmbinărilor și rezistența la
oboseală (oligociclică).
Rezistența la oboseală oligoci-
clică se cercetează din tensiuni
secundare (din vibrații sau din
expansiunea - contracția termică
zilnică), luând în considerare inten-
sitatea intervalului tensiunilor.
O structură portantă specială
trebuie să aibă suficientă flexibili-
tate pentru ca variațiile de tempe-
ratură și cedările inițiale, combinate
cu alte influențe, să nu determine:
• probleme în punctele de îmbi-
nare ale elementelor structurale;
w Revista Construcțiilor w august 2018
• suprasolicitări în zonele reaze- Etapa 3:
melor; • Încercări in situ (în regim static
• compromiterea legăturilor echi- sau, recomandabil, dinamic), inclu-
pamentelor și anvelopei fixate de siv determinarea exactă pe baze
structură. topografice a geometriei structurii.
Îndeplinirea acestor cerințe se
• Măsurarea eventualelor con-
realizează prin:
• determinarea deplasărilor maxi- trasăgeți existente, rectiliniaritatea
me efective și limitarea lor la valori elementelor structurale (grinzi și
admisibile; piloni/stâlpi).
• determinarea intervalului efec- În cazul unor structuri zvelte cu
tiv de tensiuni produse de diferite deschidere mare se poate face apel
cauze și limitarea lor; la topografia dinamică, înregistrând
• limitarea forțelor de legătură mișcările oscilatorii sau vibrații ale
din reazeme. construcției din acțiuni dinamice.
La structurile speciale cu des-
chideri mari, datorită intervalului Problematica
mare de producere a variațiilor analizelor experimentale
deplasărilor, în scopul reducerii ten- pentru determinarea siguranței
siunilor asociate, în zonele reaze- structurilor zvelte existente
melor sau în alte puncte ale Pentru identificarea materialelor
stucturii se introduc deplasări
din structurile zvelte existente este
inițiale sau de montaj, denumite
deplasări de compensare (de con- necesară efectuarea unui număr
trasăgeată). minim de analize experimentale in
În mod obligatoriu aceste depla- situ sau în laborator [13], [14],
sări trebuie însumate cu deplasările [15], [16], [17].
rezultate din celelalte încărcări, Analiza experimentală în situ a
obținând, astfel, deplasările maxime structurilor zvelte existente permite
totale, care trebuie să rămână infe- obținerea următoarelor informații,
rioare celor admisibile. (fig. 5, 6):
La structurile speciale din oțel,
• caracteristicile dinamice ale
cu un comportament elastic liniar,
adică atunci când tensiunile rămân structurii;
• comportarea structurilor zvelte
proporționale cu deplasările, de
supuse acțiunii seismice și acțiunii
obicei nu apar concentrări de
vântului;
tensiuni.
În cazul structurilor caracteri- • evaluarea ordinului de mărime
zate prin comportament neliniar, al deformațiilor și deplasărilor din
concentrările de tensiuni necontro-
încărcare simetrică și nesimetrică,
late pot avea efecte periculoase urmărind ca intensitatea încărcării
asupra siguranței structurale.
să nu depășească sub nicio formă
Apariția unor articulații plastice,
pe lângă faptul că reduce gradul de valoarea incărcării reale luate în
nedeterminare statică, se mani- considerare.
festă prin deformări plastice, care
pot fi destul de mari în comparație
cu deplasările elastice.
Verificarea siguranței capacității
portante se efectuează în trei etape
(trecerea la o etapă superioară de
verificare se face numai în cazul în
care nu se obțin rezultate conclu-
dente în etapa analizată), astfel:
Etapa 1:
• Identificarea materialelor de
construcție, prin analize fizico-
mecanice și chimice.
• Calculul static simplificat, inclu-
siv verificarea la oboseală a zonelor
de îmbinare.
Etapa 2:
• Calculul static și dinamic (inclu-
siv stabilitatea statică și dinamică),
cu luarea în considerare a conlu-
crării spațiale a structurii.
• Stabilirea duratei de viață, cu
luarea în considerare a încărcărilor
viitoare pe perioada de exploatare. Fig. 5: Taipei World Financial Center
continuare în pagina 38 È
37
Æ urmare din pagina 37
Fig. 6: Canadian National Tower, Toronto
În cadrul încercărilor de labora-
tor se efectuează următoarele încer-
cări, exemplificate pentru structurile
din oțel:
a. Încercarea la întindere axială
Această încercare servește la
determinarea:
• limitei de curgere aparentă;
• limitei de rupere;
• alungirii la rupere.
b. Încercarea de duritate (Brinell)
Pentru încercare se folosesc cel
puțin trei urme. La fiecare urmă se
măsoară două diametre, cu obser-
vația ca diferența dintre ele să nu
fie mai mare de 2%.
c. Încercarea la încovoiere prin
șoc (reziliența)
Pentru această încercare sunt
necesare, de obicei, opt epruvete
cu crestătura în U și opt epruvete
cu crestătura în V.
În funcție de condițiile de solici-
tare, materialele pot prezenta o
comportare tenace sau fragilă.
Stabilirea duratei de viață
a structurilor zvelte existente
Durata de viață exprimă fiabili-
tatea în ani, adică probabilitatea ca
structura să-și îndeplinească misiu-
nea prescrisă, cel puțin un timp dat,
în condițiile de utilizare specificate.
Procedura se bazează pe deter-
minarea istoricului solicitărilor,
printr-o metodă de numărare și cla-
sare, respectiv pe histogramele
ecarturilor de eforturi delta_sigma_i
(măsurate sau calculate).
Prin acceptarea principiului cu-
mulării liniare (Palmgren, Langer și
Miner_PLM) se calculează vătăma-
rea anuală (San).
Durata de viață probabilă se cal-
culează cu relația
Dν = 1/San
38
Verificarea siguranței
prin analiză structurală
În etapa actuală de dezvoltare,
arta construcțiilor zvelte ridică pro-
bleme noi și complicate, în special
sub aspectul calculului; problemele
rezultă din tendința de a realiza
construcții ecologice, ușoare (flexi-
bile), ieftine, frumoase și durabile
[18], [19], [20], [21], [22], [23],
[24].
Analiza structurală are, în mod
obișnuit, trei etape principale:
- Analiza generală;
- Analiza preliminară;
- Analiza finală.
• Analiza generală
Obiectivele acestei etape sunt:
- precizarea subansamblurilor
portante verticale;
- distribuția rațională, pe orizon-
tală și pe verticală, a rigidității fie-
cărui subansamblu;
- stabilirea interacțiunii dintre
subansamblele verticale.
• Analiza preliminară
Obiectivele acestei etape sunt:
- determinarea stărilor de efor-
turi și deformații în regim static și
dinamic (analize modale);
- evaluarea efectelor torsiunii
generale;
- precizarea zonelor cu mecanism
de disipare a energiei, inclusiv con-
ceptul acestora, în cazul analizelor
seismice.
• Analiza finală
Această etapă cuprinde preciza-
rea eforturilor finale de proiectare
considerând acțiunile finale.
În cazul acțiunii seismice, preci-
zarea se face în funcție de macro și
microzonare (perioada proprie teren
sau perioada de colț) și tipul de
structură.
Analiza structurală poate fi sta-
tică sau dinamică.
• Analiza statică:
- liniară
…elastică– de ordinul I
- neliniară
…elastică – de ordinul II
– de ordinul III
…elastică neliniar
…elasto-plastică
…plastică (biografică)
…stadiul ultim
…reologică (variația în timp
a unor proprietăți)
• Analiza dinamică
…elastică liniar
…elastică neliniar
…fără/cu amortizare
În cadrul analizei structurale se
va pune un mare accent pe apre-
cierea proprietăților mecanice ale
materialelor structurale luate în
considerare.
Corectitudinea rezultatelor unei
analize structurale depinde de
adaptarea modelelor matematice
pentru întreaga structură și de
ipotezele de încărcare.
Alegerea modelului matematic
aproximant și interpretarea rezul-
tatelor constituie fazele cele mai
grele ale unei analize structurale.
În cadrul activității de proiectare
se va căuta surprinderea prin calcul a
posibilelor diferențe între situația
ideală (conform proiectului) și cea
reală (structură realizată în situ) cu
diverse abateri de execuție (pe linia
geometriei și a calității materialelor
structurale).
Având în vedere că aproape
99,9% din activitatea de proiectare
este asistată de calculator, o impor-
tanță decisivă o are controlul
ordinului de mărime al rezultatelor.
În același timp, rezultatele calculu-
lui depind, pe de o parte, de mode-
larea (fizică și geometrică) și, pe de
altă parte, de calitatea programului
folosit (acuratețea aparatului mate-
matic implementat în programul de
calcul). În funcție de acești factori,
pentru o structură recalculată de
câteva ori, pot să apară rezultate
diferite. Pentru a elimina un aseme-
nea pericol major de incertitudine
și pentru predimensionarea struc-
turii sunt necesare, în continuare,
metode aproximative inginerești.
Analiza structurilor, ținând seama
de fenomenele de neliniaritate
amintite, înseamnă calculul static
neliniar („de ordin II”). Acesta se
efectuează, de obicei, iterativ și
este mai complicat, deoarece în
probleme concrete cauzele de neli-
niaritate menționate se întrepă-
trund și se influențează reciproc.
În calculul static neliniar, expri-
marea echilibrului se face pe forma
deformată a structurii, dar se
acceptă, pentru relațiile de compa-
tibilitate geometrică, ipoteza micilor
deplasări (inclusiv regulile specifice
barelor, știut fiind că efortul axial
de întindere mărește această rigi-
ditate, pe când cel de compresiune
o diminuează) valabilă și în calculul
liniar, de ordinul I.
În cazul „deplasărilor mari”, atunci
când relațiile de continuitate se
exprimă sub forma unui sistem de
ecuații diferențiale liniare, calculul
se definește ca fiind „de ordinul III”.
Trebuie reținut, însă, că analiza
stucturală liniară de ordinul I este o
etapă de calcul fundamentală, care
se va aplica, în general, și pentru
pașii succesivi din analiza iterativă
neliniară.
w Revista Construcțiilor w august 2018
 Calculul de ordin III are impor-
tanță la analiza statică a structuri-
lor speciale cu deformații mari, iar
în cazul structurilor rigide poate da
informații cu privire la natura insta-
bilității (bifurcarea sau divergența
echilibrului), instabilitate precizată
printr-un calcul de ordin II.
În cazul acționării structurilor
care au în alcătuire elemente struc-
turale realizate din materiale ce se
deformează în timp (de exemplu
materiale vâsco-elasto-plastice de
tipul maselor plastice armate cu
fibre poliesterice sau fibre de sticlă
etc.) trebuie făcută o analiză struc-
turală de tip biografic (ce ține
seama de istoria încărcărilor și
deformațiilor), care necesită aplica-
rea unor metode matematice adec-
vate.
În general, pentru analize struc-
turale curente se acceptă ca vala-
bile cele cinci ipoteze specifice
structurilor liniare.
Deoarece teoria structurilor con-
sideră corpurile ca fiind deformabile
(elastic, plastic etc.), ea se diferen-
țiază net de mecanica teoretică în
care corpurile sunt considerate per-
fect rigide, din care motiv mecanica
nu poate da informații decât în
cazuri particulare asupra stării de
solicitare din elementele structurilor.
Analiza alcătuirii
structurilor zvelte
S-a arătat că, pentru a putea
prelua încărcări, structurile portante
trebuie să fie corect alcătuite, ceea
ce presupune o fixare corectă față
de o bază (mediu de fundare sau o
altă construcție stabilă) a ansam-
blului de elemente componente, ast-
fel încât interconectate să formeze
un sistem geometric fix, nedepla-
sabil (invariabil geometric în ipo-
teza modelului Euclid).
Caracterul de mecanism (sistem
sau lanț cinematic) al sistemului
structural este evitat prin dispune-
rea corectă a numărului necesar de
legături (egal sau mai mare cu
numărul gradelor de libertate cine-
matică ale ansamblului de ele-
mente componente) atât între
elemente (legături interioare) cât și
între structură și baza de fixare
(legături exterioare - rezemări). De
aceea, este necesară o analiză atentă
a alcătuirii structurii din punctul de
vedere al distribuirii legăturilor
(interioare și exterioare) ca număr
și poziție. Această analiză se va
conduce distinct pentru cazul com-
portării perfect rigide a elementelor
și pentru cazul comportării liniar
elastice, cu acceptarea ipotezei
micilor deplasări.
w Revista Construcțiilor w august 2018
Cazul comportării perfect rigide
a elementelor structurii
Un element component al unei
structuri, considerat izolat, pre-
zintă, în ipoteza modelului Euclid,
șase grade de libertate în spațiu,
respectiv trei în plan.
În consecință, în cazul unui corp
rigid, pentru blocarea sa completă
în raport cu o bază, vor fi necesare
minimum șase, respectiv trei legă-
turi simple. Prezența acestor legă-
turi constituie o condiție necesară,
dar nu și suficientă.
Pentru blocarea efectivă a gra-
delor de libertate, legăturile trebuie
să fie corect plasate, ceea ce presu-
pune ca două sau mai multe legă-
turi simple să nu blocheze un
același grad de libertate, ci fiecare
să fixeze câte un grad de libertate
distinct.
În cazul unei fixări incorecte, pot
surveni două situații:
• sunt posibile deplasări nelimi-
tate, adică suntem în prezența unui
mecanism, ca urmare a plasării
incorecte a legăturilor,
• sunt posibile deplasări finite
importante datorită plasării într-o
poziție particulară a legăturilor, deci
caracterul de mecanism se manifestă
numai la începutul mișcării și ne
aflăm în prezenta unei forme critice.
Această ultimă situație conduce
la apariția unor eforturi și deplasări
mari și în consecință, trebuie evi-
tată întotdeauna. Identificarea for-
melor critice constituie o necesitate
de bază pentru proiectantul unei
structuri portante.
Cele prezentate pot fi generali-
zate pentru ansamblul alcătuit din
mai multe corpuri (elemente struc-
turale) interconectate care for-
mează o structură.
Pentru identificarea zonelor de
mecanism dintr-o structură spe-
cială se pot aplica teoremele coli-
niarității centrelor instantanee de
rotație (ale lui Aronhold) cunoscute
din mecanica teoretică. Conform
acestor teoreme: (1) două corpuri
legate între ele și de o bază alcătu-
iesc un mecanism, dacă centrele lor
instantanee de rotație absolute și
cel relativ sunt coliniare, (2) trei
corpuri legate între ele alcătuiesc
un mecanism, dacă cele trei centre
instantanee de rotație relative sunt
coliniare.
Trebuie remarcat faptul că teo-
remele coliniarității conduc la rezul-
tate univoc determinate numai în
cazul lanțurilor cinematice cu un
singur grad de libertate. În cazul
mecanismelor cu mai multe grade
de libertate rezultă, pentru centrele
instantanee, locuri geometrice.
Cazul comportării liniar perfect
elastice a elementelor structurii
Acceptând modelul Hooke pen-
tru comportarea materialului, devin
posibile deplasări relative cu carac-
ter elastic între diferitele puncte
materiale ale unui corp și astfel,
acesta va prezenta, teoretic, o infi-
nitate de grade de libertate. Ca
urmare, o structură indeformabilă
geometric în ipoteza modelului
Euclid devine deformabilă elastic în
ipoteza modelului Hooke, deci nodu-
rile libere ale acesteia vor putea
suferi deplasări. Aceste deplasări
elastice sunt, în general, mici și ele
respectă principiul continuității
materialului, adică sunt geometric
compatibile.
S-a arătat că, în cazul dispunerii
în poziție particulară a unor legături
(deși numărul acestora este egal
sau mai mare decât numărul minim
necesar păstrării fixe a configurației
geometrice), în ipoteza modelului
Euclid poate rezulta o formă critică
(de alcătuire sau fixare) caracteri-
zată printr-o comportare de meca-
nism la începutul mișcării, până la
ieșirea din coliniaritate a centrelor
instantanee de rotație respective și
ca urmare, la apariția unor depla-
sări și eforturi mari în structură.
Condiția de strictă invariabilitate
geometrică este ca o structură por-
tantă să nu reprezinte o formă critică.
Dacă evitarea formelor critice
reprezintă o condiție obligatorie în
alcătuirea structurilor, este de dorit
ca structura adoptată să fie cât mai
depărtată de eventualele forme cri-
tice posibile.
Situarea, din punct de vedere
cinematic, a unei structuri în veci-
nătatea unei forme critice (trei
centre instantanee de rotație cores-
pondente sunt „aproape” coliniare)
face ca structura să fie rău condițio-
nată din punct de vedere static,
adică eforturi și deplasări pericu-
loase sub acțiunea încărcărilor.
Acesta este, de exemplu, cazul
arcelor foarte pleoștite sau al înveli-
torilor subțiri cu rază mare de
curbură, unde prin producerea unor
deplasări nedorite se poate ajunge
la comportări statice mult mai defa-
vorabile, de grindă în loc de arc,
respectiv de placă în loc de înveli-
toare subțire curbă.
Analiza cinematică a structurilor
oferă o imagine geometrică intui-
tivă asupra strictei invariabilității
geometrice și permite determinarea
unor parametri caracteristici impor-
tanți pentru analiza structurală
ulterioară.
continuare în pagina 40 È
39
Æ urmare din pagina 39
Analiza structurilor zvelte
cu procedee CAD
Analiza structurală presupune
un volum mare de calcule. Elemen-
tele principale care intervin în
aceste calcule pot fi sistematizate
în următoarele categorii de date,
[25]:
• date care descriu structura:
- elemente geometrice (topologia);
- proprietăți mecanice;
- condiții de rezemare;
- discontinuități interioare etc.
• date referitoare la încărcări:
- natura încărcărilor;
- ipoteze de încărcare;
- combinații de ipoteze posibile.
• rezultatele urmărite (de inter-
pretat):
- punctele (secțiunile) în care se
cer rezultatele;
- forțe de legătură (reacțiuni) și
eforturi.
Volumul mare de calcule și nece-
sitatea repetării acestora a favorizat,
în majoritatea situațiilor, generali-
zarea utilizării calculatoarelor.
Pentru zone seismice, o pro-
blemă importantă o reprezintă acti-
vitatea de definire a acțiunilor
seismice, care cuprinde înregistra-
rea, generarea, prelucrarea și actu-
alizarea accelerogramelor naturale
și artificiale.
Există baze de date care cuprind
seisme naturale și seisme artificiale.
Principalele seisme naturale
cuprinse în bazele de date sunt: El
Centro, Taft, San Fernando, Mexic
(1985), Vrancea (1977), Kobe
(1994) etc.
Seismele artificiale generate
conduc la familii de accelerograme,
din care rezultă seism maxim posi-
bil pe amplasament.
Seturile de accelerograme sunt
diferențiate pe criteriul compoziției
spectrale.
Tipurile de procesare folosite
sunt:
• singură etapă;
• iterativă;
• incrementală;
• incrementală – iterativă.
Există pe plan mondial foarte
multe produse CAD, dintre care
menționăm softurile: SAP, PRO-
KON, ROBOT, STAAD.
BIBLIOGRAFIE
[1] KOPENETZ, L., CĂTĂRIG,
AL., Teoria structurilor ușoare cu
cabluri și membrane. Editura U. T.
Pres, Cluj-Napoca, 2006;
[2] LEE, L.T., COLLINS, J.D.,
Engineering Risk Management for
Structures. Journal of the Structu-
ral Division, ASCE 103, No. ST9,
1977, pag. 1739-1756;
40
[3] SALVADORI, M., Building,
the Fight Against Gravity. Athe-
neum, New York, 1979;
[4] KOPENETZ, L., Aspecte ale
calculului static și dinamic al
acoperișurilor suspendate preten-
sionate prin lestare. A II-a Confe-
rință de Construcții metalice, Vol. I,
Timișoara, 1979, pag.186-195;
[5] BIA, C., KOPENETZ, L.,
NEDEVSCHI, ANCA, Studiul extin-
derii unor estacade existente la
construcții industriale. Buletinul ști-
ințific al Institutului Politehnic, nr.
26, Cluj-Napoca, 1983, pag. 16-22;
[6] ILLE, V., KOPENETZ, L.,
Cupola Teatrului Maghiar Cluj –
Napoca. Simpozionul Național „Isto-
ria tehnicii pe teritoriul R.S.R.”, fasc.
1, Cluj - Napoca, 1983, pag.1-4;
[7] KOPENETZ, L., IONESCU,
A., Lightweight Roof for Dwellinys.
IAHS, International Journal for
Housing and its Aplication, Vol. 9,
No. 3, Miami, Florida, 1985, pg.
213-220;
[8] KOPENETZ, L., Damage
and repair of a concrete reservoir.
M. Epitoipar, Nr. 11, Budapesta,
1990, pag. 527-528;
[9] KOPENETZ, L., Structural
Analysis of Mixed Light Structures.
Acta Tehnica Napocensis, nr. 35,
1992, pag. 75-86;
[10] KOPENETZ, L., CĂTĂRIG,
AL., Wooden Lightweight Struc-
tures. Calculation Models and Meth-
ods. Acta Tehnica Napocensis, nr. 37,
1994, pag. 11-30;
[11] KOPENETZ, L., CĂTĂRIG,
AL., ALEXA, P., Setting the Form
of Light Membrane Structures. Pro-
ceedings International Conference
„Performance Based Engineering
for 21st Century”, Iași, 2004, pag.
251-256;
[12] KOPENETZ, L., CĂTĂRIG,
AL., Practical Structural Dynamics
of Marine Cables. Ovidius University
Annals Series: Civil Endineering,
Year VI, 2004, pag. 109-114;
[13] KOPENETZ, L., CĂTĂRIG,
AL., Structural Analysis of Tall Light
Structures. Acta Technica Napocen-
sis, nr. 49, Cluj-Napoca, 2006, pag.
111-114;
[14] KOPENETZ, L., STEROIU,
G., Folosirea teoriei oscilațiilor
cablurilor la montajul unui pod sus-
pendat. Buletinul științific al Institu-
tului Politehnic, nr. 21, Cluj-Napoca,
1978, pag. 269-273;
[15] KOPENETZ, L., Aspecte
ale calculului static și dinamic al
acoperișurilor suspendate preten-
sionate prin lestare. A II-a Confe-
rință de Construcții metalice, Vol. I,
Timișoara, 1979, pag. 186-195;
[16] BÂRSAN, G.M., KOPENETZ,
L., ALEXA, P., Calculul distanței
admisibile între structura de con-
strucție și zona cu focar de explozie
posibil în condițiile exploatărilor
miniere. Buletinul științific al Insti-
tutului Politehnic, nr. 30, Cluj-
Napoca, 1987, pag. 35-40;
[17] GOBESZ, F., KOPENETZ,
L., Analiza dinamică a podurilor
hobanate. Lucrările Conferinței pe
țară „Realizarea și expertizarea
structurilor în zone seismice”, Iași,
1983, pag. 456-452;
[18] GOBESZ, F., KOPENETZ,
L., Platforme de foraj marin anco-
rate cu cabluri. Lucrările SNIC V,
Sibiu, 1986, pag. 322-329;
[19] GOBESZ, F., KOPENETZ,
L., Matricea de rigiditate incremen-
tală pentru element de cablu greu.
Lucrările SNIC, Sibiu, 1982, pag.
175-180;
[20] CĂTĂRIG, AL., KOPE-
NETZ, L., Time surveyance and in
situ testing by dynamic methods of
steel structures. The 6-th Confe-
rence on Steel Structures, Timi-
șoara, 1991, pag. 259-265;
[21] KOPENETZ. L., CĂTĂ-
RIG, AL., MATHE, ALIZ, Practical
Structural Dynamics of Marine
Cables. Ovidius University Annals
Series: Civil Endineering, Year VI,
2004, pag.109-114;
[22] KOPENETZ. L., Nonlinear
FEM Analysis of Cables and Mem-
branes Structures. A VI-a Confe-
rință de Construcții metalice, Vol. 2,
Timișoara, 1991, pag. 156-161.
[23] KOPENETZ. L., Ausfu-
hrungsentwurf fur die Verdoppe-
lung der Ablagerungskapazitat
einer Halle ohne Konstruktions Fla-
chemodifizierung. A VI-a Conferință
de Construcții metalice, Vol. 2,
1991, Timișoara, pag. 315-322;
[24] KOPENETZ, L., KOLLO,
G., Problems of Applied Statics.
International Conference of Civil
Engineering and Architecture,
Șumuleu, 2004, pag. 243-246;
[25] KOPENETZ, L., Statical
Aspects and Economical Require-
ments of Load-bearing Structure.
International Conference of Civil
Engineering and Architecture,
Șumuleu, 2006, pag. 151-153. q
w Revista Construcțiilor w august 2018
 Sc ALMA CONSULTING srl Focșani
ARHITECTURĂ, INGINERIE ȘI SERVICII DE CONSULTANȚĂ TEHNICĂ
Societatea comercială ALMA CONSULTING SRL din Focșani s-a înființat în anul 1992, la
inițiativa doamnei ing. Viorica ALEXANDRU MANTA, având ca obiect de activitate, în principal: arhi-
tectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea.
ALMA CONSULTING SRL Focșani mai asigură, pentru cei interesați: consultanță în domeniul
relațiilor publice și comunicării, consultanță pentru afaceri și management, testări și analize
tehnice, precum și activități profesionale, științifice și tehnice n.c.a.

Cele mai reprezentative lucrări de con- De când funcționează, SC ALMA CONSULTING

strucții, cărora societatea le-a asigurat consul- SRL Focșani a primit premii, distincții și atestări.
tanță tehnică de specialitate, din anul 2000 și Deține certificări:
până în prezent, sunt:
a) Consultanță și proiectare pentru accesare ISO 9001/2008
de fonduri naționale și fonduri europene: (Sistemul de Management al Calității);
• Proiecte integrate - Gugești, Jariștea, Păunești, SR EN ISO 14001/2005
Andreiașu de Jos - jud. Vrancea; alte județe - Fondul (Sistemul de Management de Mediu);
European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală SR OHSAS 18001/2008
(FEADR); (Sistemul de Management
• Lucrări de reabilitare și modernizare obiective de
interes local; al Sănătății și Securității Ocupaționale).
• Reabilitare și modernizare școli; A fost și este permanent „abonată“ la distincțiile
• Ansambluri de locuințe pentru tineri - lucrări oferite în cadrul manifestărilor prilejuite de Topul
derulate prin programul național ANL; Național al firmelor private. q
• Ansambluri de locuințe sociale;
• Reabilitare termică clădiri;
• Restaurări și puneri în valoare ale monumentelor
istorice;
• Înființare sau dezvoltare de ferme de creștere a
animalelor și procesări produse alimentare - din Fon-
duri Europene pre și post aderare;
• Lucrări de reabilitări, balastări și modernizări de
drumuri de interes local;
• Lucrări de alimentări cu apă și canalizări;
• Înființări de baze sportive.
b) Alte lucrări:
Efectuarea auditului energetic pentru reabi -
litarea termică a clădirilor:
• Ansambluri de locuințe;
• Reabilitare termică a școlilor.
c) Asistență tehnică prin diriginți de șantier
atestați.
Toate serviciile de consultanță, lucrările de proiec-
tare și alte servicii s-au înscris în termenele contrac-
tuale stabilite cu beneficiarii, iar calitatea lor s-a
realizat conform cerințelor exprimate prin specificațiile
contractuale.
INFRASTRUCTURA
NECESARĂ REALIZĂRII OBIECTULUI DE ACTIVITATE
Pentru desfășurarea activității de consultanță
tehnică, societatea deține o gamă de echipamente lT, de
măsură și control in situ, soft specializat, precum și
mijloacele de transport necesare pentru inspectarea
lucrărilor de construcții.
Pentru proiectare, societatea are un atelier dotat, o
rețea de calculatoare, inclusiv programele necesare
elaborării proiectelor de construcții clădiri, dru-
muri, instalații, rețele tehnico-edilitare.
În prezent, 18 specialiști cu studii superioare sunt
permanent la dispoziția clienților.

w Revista Construcțiilor w august 2018 41

 Expertize
Consultanță
Teste laborator construcții
Domeniul de activitate al SC EURO QUALITY
TEST este cel care se referă la agremente și
expertize, activități de inginerie și consultanță
tehnică legate de acestea, necesare în domeniul
construcțiilor.
Serviciile furnizate de societatea noastră cuprind
următoarele prestații de care poate beneficia orice
firmă din construcții pentru eficientizarea activității
sale:
1. Expertizare, Consultanță (Inginerie, Proiectare,
Dirigenție de șantier, Monitorizări) și Testări in situ con-
strucții și căi de comunicații – Drumuri, Căi Ferate,
Poduri, Lucrări de artă, Construcții civile și industriale.
2. Consultanță tehnică în vederea Certificării con-
formității produselor și materialelor de construcții.
3. Laborator încercări construcții grad II autorizat ISC
pe domeniile:
• GTF (Geotehnică și teren de fundare);
• MBM (Materiale pentru Betoane și Mortare);
• BBABP (Beton, Beton Armat, Beton Precomprimat);
• AR (Armături de Rezistență din oțel beton, sârmă
sau plase sudate);
• ANCFD (Agregate naturale pentru lucrări de CF și
Drumuri);
• MD (Materiale pentru drumuri);
• D (Drumuri);
• HITIF (Hidroizolații, izolații termice și izolații fon-
ice);
• VNCEC (Verificări nedistructive și ale comportării
în exploatare a construcțiilor).
4. Studii Geotehnice, Geologotehnice, Hidrogeologice
și Impact de mediu, Foraje pentru apă, foraje de
observație nivel hidrostatic și epuismente pentru con-
strucții și căi de comunicații.
5. Cadastru și Topografie – Cadastru, Intabulare,
Planuri Topografice de detaliu, GPS, Consultanță, Asis-
tență, Execuție, Monitorizare topografică.
6. Arhitectură și Proiectare – Documentații tehnice
în vederea realizării de Planuri urbanistice - PUG
(General), PUZ (Zonal), PUD (Detaliu), Certificat
Urbanism (CU), Autorizare de Construire (DTAC),
Proiectare (PTh+DDE).
7. Subtraversări prin foraj dirijat de căi de comuni-
cații - drumuri și căi ferate.
42
Echipa EURO QUALITY TEST
Eficiența prestației noastre este garantată de
faptul că firma are în componența ei un personal
competent / recunoscut / atestat / autorizat de:
• ISC – Șef laborator și Șefi Profile;
• MLPAT (MLPTL): - Diriginți/Inspectori de Șantier,
AQ, CQ, Verificatori de proiecte și Experți Tehnici pe
domeniile Af, A1, A2, A3, A4, B2, B3, D;
• ANCPI - Experți clasa I Cadastru / Cartografie /
Geodezie;
• MTI-AFER – Responsabili SC.
În acest sens, este bine de știut că EURO
QUALITY TEST SRL are documentat, implementat
și certificat un Sistem de management integrat,
conform standardelor SR EN ISO 9000:2008 -
Calitate, 14001:2005 - Mediu și OHSAS
18001:2008 - Sănătate și Securitate Ocupațio-
nală, iar pentru Laboratorul de încercări conform SR
EN ISO/CEI 17025:2005.
Prestigiul societății noastre este strâns legat
și de faptul că EURO QUALITY TEST SRL este
membră a asociațiilor profesionale:
• CNCisC - Comisia Națională Comportarea in Situ
a Construcțiilor;
• APDP - Asociația Profesională de Drumuri și
Poduri din România;
• SRGF – Societatea Română de Geotehnică și Fun-
dații;
• ISSMGE - Societatea Internațională de Mecanica
Solului și Inginerie Geotehnică;
• AICPS – Asociația Inginerilor Constructori
Proiectanți de Structuri;
• RNLC - Rețeaua Națională a Laboratoarelor din
Construcții;
• EuroGeoSurvey - Societatea Europeană a
Inginerilor Geologi. q
w Revista Construcțiilor w august 2018
CREȘTEREA EFICIENȚEI SISTEMULUI
CU POMPE INTELIGENTE
Lower temperatures to effectively use renewable
energy sources and reduce heat losses
District heating provides a lot of opportunities to effec-
tively lower CO2 emissions while increasing consumer
comfort. Considered the most effective way of distribu-
ting heat, there is strong political support around the
world for a wide implementation of district heating, and
to optimise existing methods. This will result in a signifi-
cantly lower carbon footprint and cheaper energy for
consumers, who do not have to give much thought of
the installations in their house or building.
The benefits from recent advances in low temperature
district heating enable effective utilisation of:
• Sustainable and renewable energy from wind, geother-
mal, solar thermal, etc.
• Surplus heat, for example from factories in a local
community, that would otherwise be lost.
Lowering temperatures is furthermore a huge benefit for
many existing district heating networks, as this signifi-
cantly reduces heat losses and improves the overall sys-
tem efficiency.
In most cases, no or limited investment is required;
temperatures can easily be lowered with no negative
consequences, due to original over-sizing of installations,
energy renovation of buildings etc.
Grundfos can help optimise your district heating to run
with lower temperatures:
• Reliable and highly efficient pumps for any application
on the production, distribution and consumption side
in the district heating network
• Solutions that improve the efficiency of your system;
e.g. temperature zoning, pressure boosting and pres-
sure optimisation
• Services to ensure optimal operation and performance
of your pumps in the system; e.g. commissioning,
energy checks, pump audits and service contracts
• Consultancy on how to design the distribution system
and utilise the intelligence built into our products and
systems, helping you save money from the very first
day.
Discover the potential of intelligent district heating
See more:
https://www.grundfos.com/campaigns/isolutions/com-
mercial-buildings/district-energy.html (local version)
44
Reduceți temperaturile pentru a folosi eficient
sursele de energie regenerabilă și reduceți pierde-
rile de căldură
Termoficarea oferă o mulțime de oportunități de a reduce
eficient emisiile de CO2, crescând, totodată, confortul
consumatorului.
Considerată cea mai eficientă modalitate de distribuire a
căldurii, există un sprijin politic puternic în întreaga lume
pentru o implementare, la scară largă, a termoficării și
pentru optimizarea metodelor existente. Acest lucru va
duce la emisii de carbon semnificativ mai reduse și
energie mai ieftină pentru consumatori, care nu vor mai
fi atât de preocupați de instalațiile din casele și clădirile
lor.
Beneficiile avansurilor recente în termoficarea cu tempe-
ratură scăzută permit utilizarea efectivă a următoarelor:
• Energie sustenabilă si regenerabilă eoliană, geoter-
mală, termică solară etc.
• Surplusul de căldură, de exemplu din fabricile dintr-o
comunitate locală, care altfel s-ar fi pierdut.
Scăderea temperaturii este, de asemenea, un beneficiu
imens pentru multe rețele de termoficare existente,
deoarece acest lucru reduce semnificativ pierderile de
căldură și îmbunătățește eficiența sistemului global.
În majoritatea cazurilor, nu este necesară nicio investiție
sau sunt necesare investiții limitate; temperaturile pot fi
ușor coborâte fără consecințe negative, datorită mărimii
inițiale a instalațiilor, renovării energetice a clădirilor etc.
Grundfos vă poate ajuta să optimizați rețeaua de ter-
moficare, pentru a funcționa cu temperaturi mai scăzute:
• Pompe fiabile și foarte eficiente pentru orice aplicație
privind producția, distribuția și partea de consum în
rețeaua de termoficare;
• Soluții care îmbunătățesc eficiența sistemului dumnea-
voastră; de exemplu, zonarea temperaturii, creșterea
presiunii și optimizarea presiunii;
• Servicii pentru a asigura funcționarea optimă și perfor-
manța pompelor în sistem; de exemplu, punerea în
funcțiune, verificări energetice, audituri ale pompei și
contracte de service;
• Consultanță privind modul de proiectare a sistemului
de distribuție și folosirea inteligenței integrate în pro-
dusele și sistemele noastre, ajutându-vă să
economisiți bani încă din prima zi.
Descoperiți potențialul termoficării inteligente
Citiți mai mult:
https://ro.grundfos.com/campaigns/isolutions.html?cmpi
d=ot:revista:districtenergy:gro:districtenergy
w Revista Construcțiilor w august 2018
 Utilizarea energiei regenerabile în Sistemele Centralizate
de Alimentare cu Energie Termică – SACET* (Partea I)
SINTEZA INFORMAȚIILOR ȘI CONCLUZIILE, ÎN 16 ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
dr. ing. Radu POLIZU

Vă prezentăm, în continuare, un articol care, la prima vedere, nu pare legat 100% de tematica
genearală a revistei noastre. Numai la prima vedere, pentru că, citindu-l cu atenție, veți vedea că nu
peste mult timp, toți constructorii de clădiri vor fi obligați, de o serie de hotărâri ale Comisiei Euro-
pene, să asigure noilor construcții condiții deosebite de alimentare cu energie termică (respectiv
consum de energie din surse fosile aproape zero). Altfel spus, consumul majoritar de energie ter-
mică să fie asigurat din surse regenerabile.
Câteva idei ce se referă tocmai la modul cum se va putea asigura respectarea unor asemenea
condiții la viitoarele noi clădiri rezultă din articolul al cărui autor, dr. ing. Radu Polizu**, este un
reputat specialist în domeniu.

1. Cine obligă la utilizarea energiilor regene-
rabile?
Directiva 2012/27/EC și respectiv Legea 121/2014
definesc „Sistemul Centralizat de Termoficare și Răcire
Eficientă ca fiind acel sistem centralizat care folosește:
min 50% energie regenerabilă sau minimum 75% căl-
dură din cogenerarea cu înaltă eficiență energetică sau
minimum 50% un amestec al acestora.”
2. Sunt posibile aceste procente la dimensiu-
nile SACET din orașele mari?
Au fost studiate mai multe variante posibile bazate
pe energia geotermală dar, mai întâi, să definim
această energie: Energia geotermală este „energie
înmagazinată sub formă de căldură sub scoarța solidă
a Pământului” și am citat aici definiția dată de către
Directiva 2009/28/EC, cunoscută drept Directiva RES.
Energia geotermală are două forme de concretizare și
anume: ENERGIA GEOTERMALĂ DE SUPRAFAȚĂ sau
„Shallow geothermal energy”, stocată până la 200 m
adâncime și ENERGIA GEOTERMALĂ DE ADÂNCIME sau
„DEEP geothermal energy”, stocată sub 200 m adân-
cime și, în cazul României, nu mai mult de 3.000 m
adâncime. Sub 3.000 m România nu forează pentru
surse de apă, întrucât prețul este oneros. Declararea
unui sistem centralizat ca fiind „eficient energetic” se
face în baza unor indicatori de eficiență. Aceștia sunt:
A) Factorul de energie primară B) Emisia specifică de
gaze cu efect de seră, echivalent CO2.
Să lămurim aceste noțiuni:
A) FACTORUL DE ENERGIE PRIMARĂ este expri-
mat ca raport între consumul de energie primară
[MWhep] înregistrat la producătorul de energie termică
într-o unitate de timp și consumul final de energie
măsurat la intrarea energiei în clădirile consumatorului
final [MWh], în acea unitate de timp (zi; lună; sezon
calendaristic sau an). Media europeană a acestui indi-
cator va fi, la nivelul anului 2020, de 1,367
MWhep/MWh iar ținta națională a României este de
1,418 MWhep/Mwh, stabilită prin „Programul Națio-
nal de Acțiune în domeniul Eficienței Energetice”.
În raport cu aceste valori, situația SACET București
se prezintă astfel: 27% sunt pierderi de energie în uni-
tățile de producție a energiei ELCEN; 20% sunt pierderi
de energie pe rețelele de transport al energiei (1.000 km)
ale RADET; 11% sunt pierderi în Punctele Termice
(1.000 PT) și pe rețelele secundare (3.000 km); iar
peste 1,5% reprezintă consumul de energie electrică

*SACET ‐ Sistemul de Alimentare Centralizată cu Energie Termică. În cazul aglomerărilor urbane există mai multe modalități pentru ca sis‐
temele de încălzire să fie cât mai eficiente și totodată, ecologice. Practica a demonstrat, însă, că sistemele de alimentare centralizată cu ener‐
gie termică (SACET) reprezintă o alternativă convenabilă cost – eficiență, în condiții de siguranță pentru marile orașe.
Ce este, de fapt, SACET? Un sistem compus din: centralele de producție, rețeaua de transport al energiei termice, puncte/module termice,
rețeaua de distribuție pentru energie termică.

** dr. ing Radu POLIZU ‐ Vicepreședinte al Societății Române Geoexchange, membră a EGEC (European Geothermal Energy Council din
Bruxelles), membră a Comisiei de Monitorizare a Programului Operațional Infrastructura Mare ‐ ramura energie 2014‐2020 a Fondurilor Euro‐
pene; Expert GEOTRAINET Designer; Furnizor de tehnologie geotermală pentru cca. 20 obiective geotermale cu puterea termică instalată de la
100 kW la 5.000 kW realizate pe teritoriul național în perioada 1998‐2016, printre care și obiectivul ”MIDOCAR VITAN” citat ca ”best practices”
în unicul manual european „Geothermal Training Manual”/2011 editat de către Comisia Europeană; posesor al Brevetului OSIM de stocare ener‐
getică nr. 119422B1/2005; autor al mai multor articole de specialitate publicate în „Revista Construcțiilor” 2015‐2016 pe subiectele: „Alimenta‐
rea centralizată eficientă cu energie termică” și ”Resursele geotermale ale României ‐ Punerea în valoare a Geotermalului de București”.

46 w Revista Construcțiilor w august 2018

pentru transportul și distribuția energiei termice, inclu-
zând aici și pierderile de apă caldă tratată, care trebuie
completată permanent la producătorul de energie și în
unele Puncte Termice mari. Așadar, SACET București
totalizează pierderi stabilite prin monitorizare de mini-
mum 60% raportate la energia gazului metan consu-
mat. Cu alte cuvinte, pentru fiecare 1 MWh energie
finală se consumă 2,5 MWhgaz natural, respectiv
energie primară. Rezultă că INDICATORUL de EFI-
CIENTA ENERGETICĂ în cazul Bucureștiului este
2,5 MWhep/MWh, iar în cazul orașului Brașov este de
2,8 - 3 MWhep/MWh, din care cea mai mare parte
are cauze asemănătoare ca la SACET București, la care
se adaugă pierderi energetice din erori de dimensio-
nare a unităților de cogenerare de înaltă eficiență ener-
getică pe gaz natural (erori făcute la data privatizării și
înlocuirii/închiderii CET pe cărbune din Brașov, în lipsa
unei analize energetice corecte a FUNCȚIONĂRII
SACET ÎN CONDIȚIILE ALIMENTĂRII DIN CET-UL PE
CĂRBUNE). Indicatorul de eficiență energetică, la asfel
de valori, arată clar de ce prețul producției de energie
termică este ridicat și de ce Autoritatea Publică este
obligată să subvenționeze energia cu peste 50%, pen-
tru a opri debranșarea populației de la sistemul SACET.
Un studiu făcut anul trecut în Brașov, la nivelul benefi-
ciarilor din blocurile de locuințe, arată cât de precară
este situația SACET, gradul de nemulțumire privind
serviciile oferite, gradul de inacceptabilitate a prețului
energiei și neîncrederea populației în capacitatea
SACET de reformare.
3. Cum se va putea ajunge, de la consumuri
actuale de 2,5-3 MWhep/MWh în cazul acestor
orașe, la valori de sub 1,418 MWhep/MWh anga-
jate de către România pentru anul 2020?
Un răspuns pentru București este:
a) RETEHNOLOGIZAREA producătorilor de Energie
ELCEN în cogenerare, care trebuie să se încadreze în
condițiile cogenerării de înaltă eficiență; de exemplu:
în valoarea randamentul global de min 85%;
b) transportul energiei termice pe distanțe mai
scurte, prin preluarea unei părți a producției de ener-
gie în Centrale Termice cu eficiență foarte ridicată
(consum de energie primară <1 MWhep/MWh) a
ramurilor periferice ale termoficării actuale, astfel încât
pierderile de energie pe întreg lanțul, adică pe rețele
de transport - puncte termice - rețele secundare, să se
situeze în limita stabilită de lege: 15%;
c) anularea pierderilor de apă, prin înnoirea rețele-
lor și reducerea consumurilor de energie electrică la
pomparea agentului termic (scurtare trasee, folosirea
de pompe cu turație variabilă, contorizare și echilibrare
ramuri, supravegherea electronică etc). Îndeplinirea
unor astfel de condiții înseamnă investiții în tehnologie.
w Revista Construcțiilor w august 2018
4. Care este cuantumul pierderilor de energie
după modernizarea propusă?
În cel mai fericit caz: 30% (adică la jumătatea
pierderilor de energie actuale), ceea ce ar determina o
cifră de eficiență energetică la nivelul SACET de 1,429
MWhep/MWh, care însă este mai mare decât ținta
României, foarte departe de ținta europeană a anului
2020 și foarte îndoielnic de realizat din cauza vechimii
echipamentelor actuale și a lungimilor mari ale rețele-
lor termice actuale din București sau Brașov. Deci, este
nevoie de soluții suplimentare de modernizare cura-
joase, sigure, convingătoare și valabile pe termen
lung.
5. Care sunt aceste soluții?
Reducerea în continuare a consumului de energie
primară este POSIBILĂ NUMAI DACĂ SE APELEAZĂ LA
FOLOSIREA ENERGIEI REGENERABILE într-o măsură
care să permită situarea SACET mult sub valoarea țin-
tei europene a anului 2020, cu respectarea așteptărilor
din perspectiva anului 2030 și a cerințelor UE pentru
anul 2050 din Programul ENERGIE-MEDIU aflat în dez-
baterea Parlamentului European. La București, un ast-
fel de deziderat presupune ca Primăria Capitalei să
ACCEPTE propunerea făcută, de instalare a 14-17
Centrale Termice de cvartal foarte eficiente energe-
tic, amplasate periferic față de rețelele RADET, cu folo-
sirea energiei geotermale în proporție de min 50%, cu
care se poate ajunge la un consum de energie primară
la nivelul întregului SACET situat sub cifra de 1,29
MWhep/MWh. Cifra de 1,29 MWhep/MWh înseam-
nă, pentru ansamblul SACET, o pondere de 10%
RES, într-un amestec de 100% Cogenerare de
înaltă eficiență energetică pe gaz natural cu RES.
Din păcate, Primăria Municipiului București, deși a sta-
bilit pentru modernizarea SACET București o investiție
impresionantă, de cca 4 miliarde euro, prin finanța-
rea dintr-un credit cerut la o bancă europeană, nu a
stabilit prin „Strategia de alimentare cu energie
termică a Capitalei” (aprobată în iunie 2017 de către
Consiliul General), o anume proporție bine determinată
a energiei regenerabile folosite în mixul de alimentare
a Centralelor termice modernizate și a celor noi, astfel
încât să se asigure un consum de energie primară sub
nivelul cerut, pentru anul 2020, de către Directiva
2012/27/EC sau Legea 121/2014. Și asta în ciuda fap-
tului că Autoritatea Municipală de Reglementare în
domeniul Serviciilor Publice (AMRSP), prin asigurările
date de către Directorul General, s-a angajat ca, la
finele investiției, SACET modernizat să obțină un con-
sum de energie primară de 1,29 MWhep/MWh,
fără a stabili, însă, căile de a se obține această cifră.
În aceste condiții, este greu de apreciat dacă această
cifră, cum ar fi normal, este sau nu este un indicator
obligatoriu de calitate, care condiționează obținerea
creditării și derularea investițiilor.
continuare în pagina 48 È
47
Æ urmare din pagina 47
B) EMISIA SPECIFICĂ de gaze cu efect de
seră, echivalent CO2, este al doilea indicator de bază
al Eficienței Energetice care urmează, după anul 2020,
să fie elementul principal al luptei pentru „o Europă
Curată”, slogan al Comisiei Europene și Parlamentului
European pe perioada 2020-2030 și în perspectiva
anului 2050. Dacă luăm în considerare cifrele de con-
sum de energie primară menționate mai înainte,
cunoscând că cele 2 orașe analizate produc energie
termică pe bază de gaze naturale, pentru un indice
specific de 0,205 tone CO2/MWh, obținem următoarele
rezultate:
• SACET București - Emisia de gaze actuală: 0,513
tone CO2/MWh;
• Emisia de gaze SACET cu 10% energie regenera-
bilă: 0,264 tone CO2/MWh;
- EFECTUL ACȚIUNII: REDUCEREA POLUĂRII ÎN
CAPITALĂ CAUZATĂ DE SACET, CU 50%.
Fig. 1: Propunerea „Polizu”: Folosirea geotermalului de București pe 14‐17 locații GeoDH
48
• Brașov, zona de nord a orașului: Emisia de
gaze cu efect de seră actuală: 0,606 tone CO2/MWh.
Emisia de gaze după implementarea Proiectului
demonstrativ: 0,099 tone CO2/MWh;
- CONCLUZIA: REDUCEREA POLUĂRII ÎN ZONA
DE NORD A BRAȘOVULUI CU 84%.
Așadar, constatăm că la nivel global, în București,
utilizarea RES, chiar dacă nu poate atinge cifra de 50%
în mixul de alimentare, poate influența decisiv indica-
torii globali ai SACET, iar în cazul Brașov, acolo unde
RES este 50%, efectele creșterii eficienței energetice
sunt substanțiale.
6: Ce înseamnă o proporție de 10% RES în
balanța energetică a SACET București?
Vă rugăm să priviți Harta SACET București (fig. 1)
și veți vedea că la periferia sistemului centralizat de
distribuție a energiei termice se propune instalarea, pe
pozițiile actuale, ale unor Puncte Termice sau Centrale
w Revista Construcțiilor w august 2018
Termice existente, a unor „Module Geothermal Dis-
trict Heating”, a căror capacitate termică asigură o
putere instalată de până în 18 Gcal/h/locație. Dacă
privim cu atenție „coloraturile specifice fiecărei CET-
ELCEN și a CET-urilor private din sistem, respectiv
VEST ENERGO și GRIRO, partea de nord a orașului,
Sectorul 1 și Sectorul 2, NU AU CAPACITĂȚI DE PRO-
DUCȚIE de mari dimensiuni, motiv pentru care CET-
urile din sudul orașului, CET Sud și CET Progresul,
pompează căldura la distanțe inadmisibil de mari.
Situația este foarte gravă vara, atunci când debitele de
căldură necesare devin atât de mici la consumatorul
final încât pierderile de energie cresc, timp de 6 luni pe
an, de la 20% iarna la 50% vara pe conductele de
transport, situație total neeconomică, ce afectează
semnificativ nivelul costurilor de producție anuale.
Așadar, „startul modernizării” trebuie să înceapă din
nordul orașului. Vom nominaliza următoarele LOCAȚII de
pe Harta RADET numită „Propunerea POLIZU” (fig. 1):
• CET-uri EXISTENTE SUPUSE MODERNIZĂRII
- ELCEN București Sud - 671 Gcal/oră
- ELCEN Grozăvești - 215 Gcal/oră
- ELCEN București Vest - 460 Gcal/oră
Fig. 2: „Conceptul Dumitrașcu” de reducere a distanțelor de transport a energiei CET‐urilor
w Revista Construcțiilor w august 2018
- ELCEN Progresu - 410 Gcal/oră
- CET Griro - 20 Gcal/oră
- CET Titan - 24 Gcal/oră
- CET VEST ENERGO - 25 Gcal/oră
TOTAL: 1.825 Gcal/oră
• CENTRALE TERMICE NOI ȘI MODERNIZATE ÎN
NORD
- CTZ Casa Presei – 75 Gcal/oră din care GeoDH
15 Gcal/oră
- CT noi/modernizate în nord cu GeoDH 15 Gcal/oră:
CT Floreasca, CT Aviației, CT Colentina, CT Bucureștii Noi
• PUNCTE TERMICE TRANSFORMATE ÎN CT GeoDH
- GeoDH poz nr. 1 - 8 x 15 Gcal/oră = 120 Gcal/oră
TOTAL: 270 Gcal/oră din care 210 Gcal/oră în
Module GeoDH
Așadar, obținem o capacitate instalată de 2.095
Gcal/oră, din care 210 Gcal/oră putere instalată în
Module GeoDH, adică 10%, respectiv procentul ce per-
mite obținerea la București a unei eficiențe energetice
de 1,29 MWhep/MWh, adică aproape la jumătatea
cifrei actuale de consum energetic, precum și unei
emisii specifice de gaze cu efect de seră, la 50% din
continuare în pagina 50 È
49
Æ urmare din pagina 49
nivelul poluării rezultate astăzi în Serviciul Public de
Termoficare, cu INVESTIȚII NECESARE estimate la
valoarea de 2,1 miliarde euro, adică jumătatea valorii
planificate de către PMB pentru realizarea „Strategiei”.
Acest concept a fost prezentat prima dată în cadrul
WORD RENEWABLE ENERGY CONGRESS, Secțiunea
Energie Geotermală, care s-a desfășurat la București în
iunie 2015 și a fost făcut public prin Revista Construc-
țiilor în 2016 și prin documentele transmise RADET și
AMRSP în martie 2017.
O altă inițiativă, care poate fi folosită pentru redu-
cerea substanțială a distanțelor de transport a energiei
pe conductele principale de transport, este „Conceptul
Dumitrașcu” (fig. 2) (Gabriel Dumitrașcu a fost preșe-
dintele CA RADET în anul 2016). Acest concept folo-
sește un inel central, care adună și distribuie dinspre
Sud-Sud-Vest către Nord-Nord-Est energia termică
produsă în CET-urile actuale (ELCEN – GRIRO – VEST
ENERGO), ce reprezintă peste 85% din puterea ter-
mică instalată în Capitală în scop de termoficare.
Din păcate, niciuna dintre propunerile menționate
nu a fost preluată în „Strategia” supusă aprobării Con-
siliului General al municipiului București din iunie 2017.
7. Pot fi aceste soluții o sursă de inspirație
pentru alte SACET din teritoriu?
Evident că DA, cu condiția să se plece de la o ana-
liză corectă și foarte transparentă a situației actuale
din fiecare oraș, ca de exemplu: Constanța, Iași,
Timișoara etc., fiind vorba de o abordare mai mult teh-
nocrată decât politică.
Fig. 3: Conversia unor centrale termice din zona Bartolomeu în sisteme GeoDH
50
Brașovul este, după București, al doilea cel mai
poluat oraș al României. Acolo, emisiile de gaze cu
efect de seră sunt, la poalele Tâmpei, atât de mari
încât brazii se retrag tot mai sus posibil, spre vârfurile
Tâmpei iar schimbările climatice din ultimii ani
umbresc viața oamenilor. Orașul este decis să facă
ceva și trebuie salutată inițiativa locală de a valida,
într-o primă variantă, posibilitatea de a accesa energie
regenerabilă, prin construirea unui sistem geotermal
pilot în nordul orașului.
APROBĂRI DE CONSILIU LOCAL 2018: Planifica-
rea strategică a încălzirii în municipiul Brașov, propusă
de către Agenția pentru Managementul Energiei și Pro-
tecția Mediului Brașov în 3 volume:
- Volumul I – Strategia locală de încălzire – Reco-
mandări pentru Municipiul Brașov;
- Volumul II – Evaluarea eficienței energetice și uti-
lizarea SRE în sistemul de încălzire din Municipiul
Brașov;
- Volumul III – Rezultatele evaluării cantitative a
pachetelor de politici selectate pentru Brașov.
Documentele pot fi vizualizate la adresa:
http://www.abmee.ro/portfolio/proiectul-progressheat/
În planul de investiții, aprobat ca Anexă la Stra-
tegie, la capitolul D există planificarea conform
Tabelului 1.
8: Ce înțelegem prin „Modul Geothermal Dis-
trict Heating”, acronim GeoDH?
Modulul Geothermal District Heating este UN
ANSAMBLU termodinamic specializat în EXTRAGEREA
ENERGIEI GEOTERMALE DE ADÂNCIME SAU DE
w Revista Construcțiilor w august 2018
 Tabelul 1
SUPRAFAȚĂ cu STOCAREA ENERGIEI GEOTERMALE, cu
PRELUCRAREA ENERGIEI GEOTERMALE între două
LIMITE de temperatură foarte exacte, limite ce stabi-
lesc valoarea „K” a prelucrării resursei, cu FOLOSIREA
Po m p e l o r d e C ă l d u r ă G e o t e r m a l e , î n s c o p u l
încălzirii/răcirii unui AGENT TERMIC SECUNDAR cu
temperatura prescrisă iarnă/vară. Pompele de Căldură
sunt acționate electric și își asigură energia electrică de
acționare pe locație, prin utilizarea unui/unor GRUPURI
DE COGENERARE DE ÎNALTĂ EFICIENȚĂ ENERGETICĂ
pe gaz natural sau pe biomasă. Elementul principal
al conceptului îl reprezintă Brevetul OSIM nr.
110422B1/2005, aplicat cu succes în România înce-
pând cu anul 1998 (prin Proiectul geotermal MIDOCAR
NORD). Prin acest concept se asigură, în raport cu
Legea 121/2014, UN AMESTEC 100% de Energie geo-
termală cu Energie termică produsă prin cogenerare de
înaltă eficiență energetică, amestec care poate fi
considerat optim pentru sistemele centralizate de
încălzire/răcire eficiente energetic.
9. Ce înseamnă „cogenerarea de înaltă efici-
ență energetică”
România NU A PRELUAT, din Directiva 2012/27/EC în
Legea 121/2014, DEFINIȚIA și ANEXA ce tratează acest
subiect, situație ce-i permite să BONIFICE, din TAXE, la
facturarea energiei electrice către populație, o serie de
unități de producție a energiei în cogenerare (printre
care și ELCEN București) care NU ÎNDEPLINESC condi-
țiile europene de COGENERARE DE ÎNALTĂ EFICIENȚĂ
ENERGETICĂ. Această situație poate fi corectată dar,
până atunci, vom considera că un Grup de Putere în
Cogenerare este EFICIENT ENERGETIC dacă realizează
o EFICIENȚĂ GLOBALĂ de min 85% și funcționează
anual peste 6.500 -7.000 ore/an, la valoarea produc-
ției nominale de energie electrică, condiții relativ grele
impuse proiectanților de Centrale Termice în cogene-
rare. Greutatea constă în faptul că, pe timpul verii, din
cauza specificului cronogramei ACC, cu 4 ore/zi sar-
cină zero și numai 1-2 ore/zi sarcină maximă, produce-
rea continuă de energie electrică, la puterea de regim
nominal a grupurilor de cogenerare, sau min 75% din
valoarea nominală a acestora, NU ESTE POSIBILĂ
fără o stocare energetică a căldurii generate,
situație realizabilă numai prin „amestecul
tehnologic” al cogenerării cu sursa geotermală,
care poate folosi, în acest scop, stocatorul său
geotermal.
w Revista Construcțiilor w august 2018
Întrucât asigură tot anul energia
electrică Pompelor de căldură anga-
jate în încălzirea / răcirea / produce-
rea de ACC pentru CLĂDIRI, grupurile
de cogenerare din cadrul Modulelor
GeoDH sunt în serviciu 8.760 ore/an
iar dacă le alegem astfel încât efici-
ența lor globală să fie minimum 85%,
pe un interval de 100% - 75% din
sarcina nominală folosind „stocarea energetică”, vom
îndeplini condițiile Directivei 2012/27/ EC de „înaltă
eficiență energetică” fără probleme. Este o situație
avantajoasă, pe care Grupurile de cogenerare nu o pot
îndeplini singure, fără Pompe de căldură reversibile și
fără stocare energetică de puteri mari (Aviz Proiectan-
ților CTZ Casa Presei, aflată în Planul de modernizare
2018 a PMB). Dacă ne gândim că Grupurile de Cogene-
rare pot acoperi nu numai consumul propriu al Siste-
mului GeoDH, ci și necesarul de energie casnică al
blocurilor arondate la Sistemele GeoDH, atunci apare
așa zisul ”EXPORT” de energie electrică, realizat prin
intermediul „Sistemului Energetic Național” (SEN),
care actualmente BONIFICĂ producția de energie elec-
trică. Astfel de producători mici, dar numeroși, mult
timp descurajați, vor fi încurajați, pentru că ei asigură
consumul de energie electrică la locul de producere,
fără cheltuielile de transport și pierderile înregistrate
de către TRANSELECTRICA.
10. Care este specificul Modulelor GeoDH în
București și Ilfov?
În ciuda faptului că energia geotermală de tip „deep
geothermal” este cunoscută și valorificată în scopuri de
încălzire încă din anii 1970-80, în zonele cunoscute ca
„geotermale” ale României, NU A FOST GĂSITĂ PÂNĂ
ACUM o tehnologie eficientă energetic și ecologică.
Toate sistemele „Deep geothermal” din România, iden-
tic tehnologic celor din vecinătatea graniței de nord a
României, exploatează resursa energetică cu K = 20-30°C,
dintr-un potențial de peste 40-60°C și, în unele cazuri
chiar de 80°C și „aruncă” în emisari sau în râuri canti-
tăți uriașe de energie, situație care ASTĂZI ESTE
INTOLERABILĂ (cazurile termoficărilor geotermale
Beiuș și Călimănești). Din nefericire, există încă „gran-
turi” europene în România care încurajează astfel de
tehnici PUȚIN EFICIENTE PENTRU RESURSA AUTOH-
TONĂ. Matematic este foarte ușor de a demonstra afir-
mația făcută: Să luăm ca exemplu două foraje
geotermale în Județul Ilfov, în Otopeni, lângă Bucu-
rești. În Soluția clasică, pentru un debit geotermal de
30 l/sec/foraj, se folosește, în scop de termoficare, un
K = 20°C, dintr-un potențial K = 60°C (pentru un stan-
dard de evacuare apă geotermală 10°C la emisar).
Rezultă că, dintr-un potențial de cca 15 MWth, se va
utiliza energetic numai 6 MWth și se va „arunca” în
continuare în pagina 52 È
51
Æ urmare din pagina 51
mediul ambiant 9 MWth. EVIDENT: NU-I BINE! Dacă
în locul acestei practici se va folosi o soluție tehnică de
stocare energetică și o prelucrare energetică cu Pompe
de Căldură, se va putea extrage pentru a livra aceeași
cantitate de căldură cerută de consumatori, adică
6 MWth, doar 29 l/sec din cei 60 l/sec ai celor două
foraje geotermale, ADICĂ VA FI NEVOIE DE CEL
MULT 1 FORAJ DEEP, astfel încât al doilea foraj este
disponibil pentru restituția apei geotermale uzate ener-
getic în stratul de proveniență. În plus trebuie mențio-
nat că diferența de greutate specifică a apei la 10°C
față de evacuarea la 60°C poate fi, în multe cazuri,
favorabilă reintroducerii mai facile a apei geotermale
uzate energetic în strat, fără a mai ține cont și de fap-
tul că 1 foraj de alimentare economisit, săpat la
aproape 3.000 m în Otopeni, costă cca 3 milioane
Euro. Trebuie menționat aici că, în cazul termoficării
Orașului Otopeni, nu a contat faptul că sunt 5 foraje
săpate în zonă și nu a contat nici experiența existentă
dinaintea anului 1990, alegerea Autorității Publice
Locale fiind, de necrezut, folosirea gazului natural în
scop de încălzire și, culmea indiferenței, și fără coge-
nerare, atitudine complet irațională, iresponsabilă și
falimentară.
Nutrim speranța că poate altcineva va investi, la un
moment dat, în utilizarea celor 5 foraje disponibile din
Otopeni, pentru un alt obiectiv, de exemplu climatiza-
rea Aeroportului Coandă din Otopeni sau pentru alte
noi obiective în zonă, ținând cont că 3 foraje de exploa-
tare și 2 foraje de injecție (restituție), cu o valoare de
cca 15 milioane euro, au un potențial de exploatare de
min 22 MWth.
Acestea fiind spuse, revenim la București unde
avem certitudinea că tehnologia GeoDH propusă, apli-
cată pe zăcământul „Geotermalul de București”, cu un
potențial geotermal de min 30 l/sec/foraj, la max
1.500 m adâncime și o temperatură de 40°C, prin uti-
lizarea stocării energetice și prin prelucrarea energe-
tică a unui K = 30°C cu ajutorul pompelor de căldură și
a căldurii grupurilor de cogenerare, poate obține o pro-
ducție de peste 8 Gcal/oră/foraj/linie GeoDH.
Acestea FUNDAMENTEAZĂ INVESTIȚIILE PROPUSE în
cele 14-17 locații GeoDH (fig. 1) care au fiecare câte
două dubleturi de foraje/locație, urmând ca validarea
acestor performanțe să se facă la primele două Obiec-
tive realizate în nordul Capitalei (de exemplu Casa Pre-
sei, unde ansamblele GeoDH sunt destinate numai ACC
și Cartierul Aviației unde ansamblele GeoDH sunt des-
tinate încălzirii și producerii ACC, ambele cazuri cu
EXPORT de energie electrică).
11. Care este specificul modulului GeoDH în
Brașov? Ce înseamnă decarbonarea mediului
ambiant și cum credem că poate fi bonificată?
52
Brașovul nu are disponibil un zăcământ geotermal
de adâncime, ci este bogat în zăcăminte acvifere
situate la adâncimi rezonabile de 150-200 m, cu debite
exploatate relativ mari de 10-20 l/sec și o temperatură
de min 15°C. Centrala Prototip GeoDH Bartolomeu are
indicativul „Geo HP-CHP 3,25 MWth + 2 x 350 kWe”
și folosește două dubleturi de câte 3 foraje de apă în
zona de exploatare a Centralei termice. Centrala folo-
sește o singură Linie GeoDH, ce realizează: stocare
apă – tratare energetică apă, cu pompe de căldură în
serie acționate electric de către 1-2 grupuri de cogene-
rare pe gaz natural, capacitate electrică totală
700 kWe. Eficiența energetică este impresionantă:
consumul de energie primară scade de la valoarea
actuală de 3 MWhep/MWh la 0,49 MWhep/MWh
iar emisia specifică de gaze scade de la 0,606 tone
CO2/MWh la 0,099 tone CO2/MWh (o scădere de
600%). Discuțiile de la Brașov, desfășurate cu Autori-
tățile Publice Locale pe tema reducerii poluării, s-au
bucurat de participarea unor personalități ale Autori-
tăților Publice Centrale din cadrul MDRAPFE și ANRE.
Astfel, s-a putut concluziona că, nu peste mult timp, și
în România OBIECTIVUL POLITIC VA FI EFICIENȚA
ENERGETICĂ unde INDICATORUL EMISIE SPECI-
FICĂ VA JUCA ROLUL PRINCIPAL. Rezultă, deci, că
în cazuri de acest gen, unde reducerea poluării orășe-
nești este de excepție, Autoritatea Publică Locală poate
discuta și aproba în Consiliile sale BONIFICAREA
REDUCERII POLUĂRII ZONALE în baza cotațiilor
Studiului național [1] și Studiului European [2]. Aces-
tea arată că efortul financiar de decarbonare a mediu-
lui ambiant în anul 2020 este de 30 Euro/tonă CO2,
cifră care va ajunge până în anul 2030 la peste 50
Euro/tonă CO2, ceea ce va accelera, în mod inevitabil,
interesul pentru promovarea RES în domeniul termofi-
cării/răcirii eficiente a clădirilor. Acolo unde efectele
poluării sunt dramatice prin distrugerea microclimatu-
lui natural, ca în cazul Brașov, decarbonarea poate fi
bonificată de către Autoritatea Publică Locală, prin
acordarea cuantumului Subvenției Locale a Gcal. O ast-
fel de politică poate aduce înapoi și consumatorii
de energie termică din blocurile de locuințe
debranșate în ultimii ani și poate atrage investi-
tori privați din zona energiei.
BIBLIOGRAFIE:
[1] PURICA I.; UZLAN C.; DINU S.: Evaluarea
impactului reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră
aupra economiei românești - Editura Economică, 2012,
ISBN 978-709-601-2;
[2] CEPS Task FORCE: EU ETS Market Stability
Reserve - EU Carbon Analisis, april 2014, Brussels.
(Va urma)
w Revista Construcțiilor w august 2018
 De 15 ani la înălțime !
Paul CHITIC - director general SC ROLIFT SRL

ROLIFT SRL Timișoara este dealer, în zona de vest a României, pentru echipamente de manevrat
marfă și de lucru la înălțime, atât pentru materiale, cât și pentru personal. Având o experiență de
peste 15 ani pe piață în domeniul echipamentelor de acest gen, societatea oferă soluții pentru orice
tip de activitate care implică ridicarea de materiale la înălțime, manipularea de materiale în depozite
și în șantiere, precum și pentru ridicarea la înălțime a personalului de lucru.

Obiectele de activitate ale

grupului ROLIFT:
• ÎNCHIRIEREA de echipa-
mente de manipulat marfă și lucru
la înălțime (stivuitoare, platforme
de lucru la înălțime, alte echipa-
mente industriale);
• COMERCIALIZAREA de echi-
pamente noi și second-hand din
aceleași game, dar și alte mărci și
furnizori;
• SERVICE autorizat ISCIR spe-
cializat în domeniul acestor tipuri
de echipamente;
• SERVICII DE RSVTI autorizate;
• COMERCIALIZARE piese de
schimb pentru stivuitoare și nacele
de lucru la înălțime de la furnizori
externi și interni;
• TRANSPORT UTILAJE și,
ECHIPAMENTE proprii sau pentru
diverși beneficiari.

Ca arie de acoperire a serviciilor,

în special pe partea de închiriere și
service, asigurăm un raport optim
calitate - preț pentru asemenea echi-
pamente în zona de vest a României.
Începând cu anul 2009, ROLIFT
este membru fondator al Asociației
de Închiriere din România ARIRENTAL,
alături de societăți reprezentative și
puternice în domeniul închirierii
echipamentelor de lucru la înălțime.
Politica noastră este una de ori-
entare către client, cu flexibilitate și
versatilitate specifice unei firme re-
lativ mici - o afacere de familie cu
capital strict autohton. Acest aspect
ne-a ajutat să supraviețuim crizei În 2017 parcul nostru de În rezultatele pe care le-am
declanșate în România în 2009, închiriere a crescut cu cca 50% față obținut ne-am bazat pe forțele pro-
când piața de închiriere a suferit o prii dar și pe oameni cu experiență
de 2016, în special cel de echi-
cădere bruscă de cca 70%. Atunci acumulată și profesionalism. Foarte
cererile de închiriere pentru echipa- pamente noi, reușind, astfel, să
mult a contat și încrederea acordată
mente de ridicat și de lucru la depășim numărul de 100 de echipa-
înălțime au scăzut, în timp ce de unele societăți colaboratoare care
mente iar cifra de afaceri în 2017 ne-au sprijinit, dar și de clienții noștri
prețurile au ajuns aproape la un
sfert față de cele practicate în s-a dublat față de 2016 pe întreg care au apelat la produsele și servi-
perioada 2006-2008. grupul ROLIFT SRL. ciile ROLIFT. q

ROLIFT
Timișoara, România, DN 59 km 8+550 m stânga (Calea Șagului) Zona industrială INCONTRO
Tel.: 0743 099 048, 0731 630 165 | E-mail: office@rolift.ro
Web: www.rolift.ro | www.rolift-online.net
 PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI
ÎN CONSTRUCȚII
Ioan FĂCĂOARU (1931 - 2018)
S-a născut la 10 august 1931 în Hațeg.
Liceul, început la Colegiul Național Militar N. Filipescu
de la Predeal (1942-1948), l-a continuat la Colegiul
Național Carol I la Craiova (1948-1950), după care a
urmat cursurile Facultății de Construcții Complexe Indus-
triale din Institutul de Construcții București și, în paralel,
cursurile Facultății de Fizică a Universității București
(1950-1955).
De la absolvirea facultăților (1955) și până la pensio-
nare (1990), a activat numai în cercetare, la Institutul de
Cercetări pentru Materiale de Construcții, devenit ulterior
Institutul de Cercetări în Construcții, ocupând succesiv
gradele de cercetător principal III (1956), cercetător prin-
cipal II (1970), cercetător principal l (1978) și funcțiile de
șef de laborator, șef de secție.
„L-am cunoscut foarte bine pe Ioan Făcăoaru, spune
inginerul George Teodoru, încă din anii școlii primare,
absolvind amândoi colegiul în Craiova. Eram cu un an mai
mic decât el. Amândoi am ales profesia de inginer con-
structor. În tot timpul a avut rezultate excepționale la dis-
ciplinele de studiu și s-a comportat fără reproș din punct
de vedere colegial. A absolvit în cadul Institutului de Con-
strucții din București Facultatea de Construcții Complexe
Industriale și, în paralel, a urmat cursurile Facultății de
Fizică din Universitatea București (1950 – 1955). Cinci ani
mai târziu, în 1960, a obținut titlul de doctor inginer sub
conducerea profesorului Constantin Avram, la Institutul
Politehnic din Timișoara, în specialitatea «beton armat».
Teza sa intitulată «Contribuții la studierea prin metode
ultrasonice a întăririi betoanelor» a reprezentat o con-
tribuție deosebită în acest domeniu, cu numeroase apli-
cații ulterioare, reclamate de practica executării
construcțiilor. Din anul 1961, am avut șansa să-i devin
colaborator în cadrul Institutului de Cercetări în Con-
strucții și Economia Construcțiilor (INCERC), unde mi-a
fost Șef de laborator și mai apoi Șef de secție.
Soarta ne-a despărțit în 1971, dar cei 10 ani lucrați
împreună au marcat formarea mea profesională, fapt pen-
tru care îi sunt profund recunoscător. În acest interval de
timp, colectivul dr. ing. Făcăoaru a elaborat, primul în
lume, Norme în domeniul încercărilor nedistructive ale
betonului. Acestea au fost continuate de alte Norme, în
același domeniu, pentru alte metode și aparate, România
păstrându-se în prima linie a teoriei si practicii implicate.”
Activitatea de cercetare a dr. ing. Ioan Făcăoaru, în
domeniul încercărilor nedistructive ale structurilor din beton
armat - domeniu care îi aparține în exclusivitate - este
impresionantă. A publicat 160 de articole, comunicări ști-
ințifice în țară și străinătate și este coautor la următoarele
17 cărți (10 cărți fiind publicate în străinate): Măsurări și
54
control cu ultrasunete, Ed. Tehnică, 1965; Încercarea con-
strucțiilor, Ed. Tehnică, 1965; Structure, Solid Mechanics
and Engineering Design, Ed. Wiley, London, 1969; Rezis-
tențele și deformațiile betonului, Ed. Tehnică, 1971, Încer-
carea nedistructivă a betonului, Ed. Tehnică, 1972; Essai
des constructions, Ed. Eyrolles, Paris, 1972; Ner-
azrușaiuscie metodă ispâtanii betonov, Ed. Stroiizdat,
Moscova, 1974; Non-Destructive Testing of Concrete,
Ed. Academiei de Construcții Beijing, 1978; Non-Destruc-
tive Testing Method of Concrete, Ed. Kashiwa, Tokio,
1980; Concrete Strenght and Strains, Ed. Elsevier, Ams-
terdam - Oxford, 1981; Încercarea materialelor, vol. 2,
Ed. Tehnică, 1982; Cutremurul de pământ din România -
martie 1977, Ed. Academiei, 1982; In Situ Nondestructive
Testing of Concrete, Ed. A.C.I., Detroit, 1984; Danneggia-
mento e diagnosi di materiali e strutture, Ed. Pithagora,
Bologna, 1991; Conservation of Stone and Other materi-
als, Ed. Spon, London, 1993; Încercarea nedistructivă a
nemetalelor, Ed. Cavaliotti, 1999; Emerging Technologies
in NDT, Ed. Balkema. Rotterdam, 2000. Menționăm și
lucrarea în domeniul filologiei romanice Reconstituirea
Vocabularului Limbii Române-Aromâne în secolul VII, Ed.
Cartea Aromână, 2004, în care ideea fundamentală constă
în compararea cuvintelor comune din română și aromână
pentru deducerea formei cuvântului în protoromână (sec.
al Vll-lea) - o altă fațetă a activității domniei sale, care
suscită admirație! De altfel, este unul dintre inginerii cu
înalt nivel de cultură și de cunoștințe.
De asemenea, este autorul tuturor normelor românești
din domeniul încercărilor nedistructive ale betonului: duri-
tate-sclerometru, ultrasunete, metode combinate, carotaj
sonic, metoda acustică prin șoc etc., precum și al nor-
melor internaționale RILEM (Réunion Internationale des
Laboratoires D’essais et de Recherches sur les Matériaux
et les Constructions) în domeniul ultrasunetelor, mod-
elelor de rezonanță, metodelor combinate.
Dr. ing. Ioan Făcăoaru este și coautor a cinci brevete
de invenții în domeniul încercărilor nedistructive ale
betonului și al determinării presiunii planetare (medicină)
- invenții ce au fost premiate la concursurile naționale și
internaționale (Geneva) - și a realizat aparatură originală
de control (în colaborare cu ICE).
A prezentat conferințe de un înalt nivel științific în
domeniul încercărilor nedistructive al structurilor din beton
armat la University of London, Academia de Construcții a
Chinei, Universitatea de Construcții din Atena și a predat
un curs de masterat la Universitatea de Construcții
București.
Din anul 1990, a activat în Italia, ca expert în încercări
nedistructive pentru structuri rutiere (poduri și viaducte).
w Revista Construcțiilor w august 2018
Menționăm, în context, lucrările efectuate de domnia sa,
pe bază de contract pentru România: investigarea stării
podurilor de pe Autostrada del Sol în Basilicata și Sicilia,
prin metode nedistructive: determinarea stării de eforturi
în pilele Viaductului de la Agnone (Italia) de 185 m
înălțime, printr-o metodă originală; determinarea calității
betonului turnat în structura abatorului de la Bagdad (cu
economii de cca. 600.000 de dolari pentru România, prin
evitarea penalizărilor); determinarea degradărilor produse
de îngheț-dezgheț și de aplicarea sării pe două pasaje
autostradale din stațiile Ohio și Michigan (USA), cu ajutorul
ultrasunetelor; determinarea degradărilor cauzate de
seism la Biserica Santa Maria Maggiore din Spello (Italia).
Activitatea sa, de excepție, în domeniul încercărilor
nedistructive, l-a consacrat ca unul dintre cei mai de
seamă specialiști din lume (dacă nu cel mai de seamă) re-
levant prin funcțiile deținute în diferite organisme științi-
fice internaționale: președinte al Comisiei tehnice RILEM
pentru încercări nedistructive INDT (1968-1976); preșe-
dinte al Comisiei tehnice RILEM pentru încercări prin
metodele combinate 43 CND (1976-1984); președinte al
Grupului de Coordonare RILEM (1976-1978); președinte
al Centrului de coordonare în încercarea nedistructivă a
construcțiilor din țările est-europene (1976-1990).
Pentru remarcabila sa activitate științifică și tehnică,
i s-au acordat însemnate distincții: Ordinul Muncii clasa
III; Premiul Academiei Române; Medalia RILEM, 1974
(una pe an celui mai valoros cercetător în construcții din
lume); Diploma de Merit RILEM, 1984, pentru activitatea
Comisiei 43 CND; Om al anului J995, conferită de Ameri-
can Biographical Institute, Medalia pentru realizări
deosebite în secolul XX, conferită de International Biogra-
phical Institute Cambridge. La o asemenea activitate
științifică și tehnică nu mai sunt necesare alte superlative,
care să ilustreze valoarea de excepție a celui care a funda-
mentat știința încercărilor nedistructive ale betonului armat
- dr. ing. loan Făcăoaru... Ce am mai putea spune?!...
Doar să ne întrebăm: Câți ingineri din țară și chiar din
străinătate se pot mândri cu asemenea realizări?!
Deschizător de drumuri în profesie, dr. ing. Ioan
Făcăoaru deține supremația în știința și tehnica încer-
cărilor nedistructive asupra betonului armat în țară (și
chiar în străinătate), onorându-și numele și țara, trezin-
du-ne admirația pentru întreaga sa creație.
„L-am întâlnit pe Nelu Făcăoaru și în anul 2006 dar și în
anul 2017 – cu puțin timp înainte de a ne părăsi definitiv”,
povestește ing. George Teodoru, „și am constatat că a
rămas neschimbat, același prieten sincer, de caracter,
onest, de o modestie cuceritoare, generos, capabil să sa-
crifice interesele personale pentru a aduce «lumină» în
viața altora, muncitor, mereu gata să adauge o carte la
tezaurul de cunoștințe pe care îl lasă moștenire umanității.
În viața particulară loan Făcăoaru a fost, totuși, marcat
de accidentul suferit de soția sa, căreia timp de 33 de ani
i-a dăruit neîntrerupt îngrijirea și dragostea, cu o abne-
gație incredibilă, mărturie a sufletului și caracterului său
pe care le-a probat întreaga viață.
A sosit, însă, din păcate, tristul moment să ne luăm
rămas bun de la OMUL deosebit Nelu Făcăoaru, care ne-a
părăsit la vârsta de 87 de ani atunci când mai putea
împărtăși din experiența sa utilă, tuturor.
Dumnezeu să-l odihnească!”
(Din vol. Personalități românești în construcții –
autor Hristache Popescu
în colaborare cu ing. George Teodoru)
 Podurile: bolți și arce (XV)
BOLȚI DIN BETON ARMAT CU PLATELAJ, EXECUTATE DUPĂ 1950
(Continuare din nr. 130, octombrie 2016)
16. Podul peste râul Suceava,
de pe DN 29, km 1+138, din muni-
cipiul Suceava a intrat în exploatare
în anul 1965. Podul are trei deschi-
deri de cca. 48,00 m și o lungime
totală de 154,2 m, cu o parte
carosabilă de 14,0 m și lățime de
17,00 m la nivelul parapetului pietonal.
A fost construit în două etape: în
prima etapă în soluția bolți gemene
dublu încastrate cu lățime de 2,00 m
Foto 77: Pod peste râul Suceava, la Suceava.
Vedere generală pod aval
Foto 78: Pod peste râul Suceava, la Suceava.
Vedere intrados pod, etapa l ‐ bolți, etapa II
‐ cadre cu stâlpi înclinați
Foto 79: Pod peste râul Suceava, la Suceava.
Cadre cu stâlpi înclinați monoliți în zona
centrală și cu grinzi prefabricate
56
la interval de 1,90 m, cu grosimea A fost executat în două etape, în
la naștere de 1,00 m și cale de 7,00 m. etapa l podul a fost proiectat la
Bolțile sunt unite în zona de la cheie clasa l de încărcare, calculat după
- Foto 77. metoda rezistențelor admisibile și a
În a doua etapă podul a fost lăr- fost dat în exploatare în anul 1960
git la 14,00 m, cu două trotuare de – Foto 81.
1,50 m, în soluția cadru cu stâlpi Infrastructurile sunt fundate
înclinați, cu deschiderea centrală de direct. Dezvoltarea zonei miniere
cca. 24 m, stâlpi înclinați de 2,90 m
Lupeni a impus dublarea podului la
lățime și 14 m lungime - Foto 78.
patru benzi, câte două pe sens, în
Lărgirea platelajului a fost
aceeași soluție ca în prima etapă,
făcută cu grinzi prefabricate pre-
cu rost central între poduri, pentru
comprimate turnate pe loc, trei
clasa E de încărcare, cu o parte
grinzi în secțiune transversală,
carosabilă de 7,80 m - Foto 82.
monolitizate în zona de racordare,
cu pereți înclinați și încastrați în
fundații - Foto 78 și 79.
Platelajul, în zona pilelor, s-a
realizat ca o structură monolită,
simplu rezemată pe cadre cu stâlpi
înclinați și pe elevațiile pilelor. În
zona de la cheie s-au executat
tiranți din beton armat, care asi-
gură o legătură transversală între
Foto 80: Pod peste Jiul de Vest, la Lupeni,
structurile executate în etapa II -
DN 66 A, km 14+211. Vedere amonte boltă
Foto 78. și platelaj
Infrastructurile au fost lărgite
corespunzător și asigură rezemarea
cu încastrare a stâlpilor înclinați.
În lungul podului, structura din
cele două etape este monolită, fără
rosturi. Construcțiile metalice de la
susținerea stâlpilor de iluminat
influențează nefavorabil aspectul
general al podului.
17. Pod peste Jiul de Vest, pe Foto 81: Pod peste Jiul de Vest, la Lupeni
DN 66A, la Lupeni Vedere bolți etapa I și II ‐ culee mal drept
Suprastructura a fost realizată
cu bolți gemene dublu încastrate,
cu lățime de 2,00 m, la interval de
2,00 m.
Platelajul podului a fost executat
cu patru lonjeroane, antretoaze și
pereți verticali - Foto 80.
Podul are o deschidere de 50,00 m,
lungimea de 80,50 m și partea
carosabilă de 7,00 m. Traversează Jiul Foto 82: Pod peste Jiul de Vest, la Lupeni
de Vest, la km 14+211, pe DN 66A. Vedere bolți și platelaj, amonte mal drept
w Revista Construcțiilor w august 2018
 Podul are trotuare laterale și
spațiu amenajat în zona centrală.
A fost dat în exploatare în anul
1970 - Foto 82. Proiectantul princi-
pal a fost ing. Vasile Juncu, și con-
structor - ICP București.
18. Pod peste râul Cerna, la
Herculane, pe DN 67D, km 100+275
Podul are o deschidere cu
lungime de 29,40 m, boltă dublu
încastrată cu calea sus, parte
carosabilă de 9,10 m și trotuare de
0,80 m - Foto 83.
Bolțile sunt separate în zona
sferturilor și unite în zona centrală.
Platelajul a fost realizat cu o dală
carosabilă la partea superioară și
pereți verticali lamelari încastrați în
Foto 83: Pod peste Cerna, la Herculane,
DN 67D, km 100+275. Vedere pod amonte ‐
boltă dublu încastrată
Foto 84: Pod peste Cerna, la Herculane
Vedere mal stâng ‐ bolți și platelaj
Foto 85: Pod peste Cerna, la Herculane.
Culee, bolți gemene unite în zona de la cheu,
platelaj, dală de beton și pereți verticali
w Revista Construcțiilor w august 2018
boltă - Foto 84. Dala este comună
cu bolta în zona centrală.
Podul are fundații directe, cu un
bloc comun pe toată lățimea în
zona nașterilor - Foto 85.
A fost proiectat pentru clasa E
de încărcare, calculat după metoda
stărilor limită și dat în exploatare în
anul 1971.
19. Pod peste râul Cerna, la
Herculane, pe DN 67
km 101+223
Podul are o deschidere, cu bolți
gemene dublu încastrate
lungime de 31,40 m, deschidere de
cca. 30,00 m, parte carosabilă de
9,10 m și trotuare de 0,80 m.
A fost proiectat pentru clasa E
de încărcare și calculat
metoda stărilor limită - Foto 86.
Platelajul podului a fost executat cu
patru lonjeroane, placă carosabilă,
pereți și antretoaze în zona cen-
trală. Bolțile sunt separate pe toată
lungimea podului - Foto 87.
Culeele podului sunt comune
pentru amândouă bolțile și fundate
direct, racordate cu terasamentele
prin intermediul zidurilor de sprijin
din piatră - Foto 86.
În acest capitol au
selecționate și prezentate princi-
palele lucrări de poduri și viaducte
proiectate și executate după anul
1950. Această perioadă corespunde
etapei de reorganizare a activității
de proiectare și de execuție.
A fost înființat Institutul de
Proiectări Construcții Speciale -
IPCS, care avea compartimente
pentru lucrările de poduri, drumuri,
construcții hidrotehnice și pentru
studii topografice și geotehnice.
De asemenea, au fost stabilite
clasele de încărcare, metoda de cal-
cul și principalele norme și norma-
tive pentru proiectarea și execuția
lucrărilor de poduri și viaducte.
În aceeași perioadă a fost înfi-
ințată întreprinderea de Construcții
Poduri-ICP.
Foto 86: Pod peste Cerna, la Herculane,
DN 67D, km 101+223.
D, Vedere generală pod și cale
cu
după
Foto 87: Pod peste Cema, la Herculane, Bolți
gemene dublu încastrate și platelaj
cu 4 longeroane și pereți verticali
Putem menționa că, în prima
etapă, până în anul 1964, podurile
și viaductele au fost proiectate la
clasa l de încărcare, S60 A13, cal-
culate după metoda rezistențelor
admisibile și o parte carosabilă de
7,00 m.
După anul 1964 s-a trecut la
clasa de încărcare „E” V80 A30, cal-
fost
culate după metoda stărilor limită,
cu o parte carosabilă de 7,80 m.
Multe dintre lucrările prezentate
au fost calculate la clasa l de încăr-
care și reabilitate la clasa E de
încărcare.
În prezent, pe rețeaua de dru-
muri din România se mai găsesc în
exploatare poduri și viaducte pro-
iectate la clasa l și nereabilitate
pentru clasa E de încărcare.
Selectarea lucrărilor prezentate
a valorificat informații obținute de
la beneficiari, dar și din arhiva pro-
prie a autorului.
Cu siguranță, este posibil ca
unele lucrări să nu fi fost cuprinse
în prezentarea făcută și unele ele-
mente relevate să nu corespundă în
totalitate cu dimensiunile reale.
(Va urma)
(Din vol. Podurile în România.
Bolți și arce - autor Gheorghe Buzuloiu)
57
 Proiectarea zidăriilor de placare
pentru fațade cu alcătuire ventilată (I)
prof. univ. dr. ing. Radu PETROVICI

Elaborarea reglementărilor tehnice pentru proiectarea și execuția construcțiilor constituie o

procupare continuă pentru majoritatea cadrelor didactice din UAUIM [1].
Articolul de față prezintă, explică și comentează reglementarea tehnică NP 135-2013 elaborată
în UAUIM care conține principii și prevederi generale de alcătuire și de calcul, împreună cu nume-
roase detalii de execuție, pentru proiectarea fațadelor cu alcătuire ventilată.
Articolul se adresează proiectanților, producătorilor de materiale de construcție și constructo-
rilor interesați de aplicarea în practică a acestei soluții constructive moderne. Informațiile furnizate
în text sunt utile, de asemenea, și ca suport documentar pentru cursurile universitare de speciali-
tate (arhitectură & inginerie structurală).

INFORMAȚII GENERALE
PRIVIND NORMATIVUL
NP 135-2013
Normativul NP 135-2013 deta-
liază măsurile specifice necesare
pentru proiectarea, execuția și
întreținerea fațadelor ventilate,
prezentând principiile lor de alcă-
tuire, domeniul de utilizare, condi-
țiile tehnice și cerințele specifice în
special în contextul hazardului seis-
mic caracteristic României.
Prevederile acestei reglementări
se aplică la proiectele noi de clădiri
cu fațade ventilate, precum și la
proiectele de reabilitare a clădirilor
existente, pentru care soluția pro-
pusă este fațada ventilată.
Codurile CR 6 - 2013 și P 100-
1/2013 nu au prevederi specifice
pentru alcătuirea și calculul zidări-
ilor de placare. Din acest motiv, la
elaborarea acestei reglementări,
s-au folosit, parțial, prevederile
standardelor europene asimilate în
România (SR EN) și alte informații
disponibile din literatura interna-
țională de specialitate. Standardul
european EN 1996-1-1 (adoptat în
România cu indicativul - SR EN
1996-1-1) permite adoptarea, prin
Anexa națională a fiecărei țări, a
unor prevederi particulare pentru
peretele de placare, dar nu for-
mulează reguli/soluții obligatorii
sau recomandabile pentru a fi apli-
cate în proiectare.
Denumirea fațadă cu alcătuire
ventilată este folosită pentru sis-
temul de închidere la care una din-
tre componente este prevăzută cu
o lamă de aer ventilată natural
(slab sau puternic) (fig. 1).
Stratul suport poate fi element
de construcție structural sau
nestructural (de exemplu, zidărie
înrămată într-un cadru din beton
armat/oțel). Stratul de placare
poate fi executat din materiale tra-
diționale sau din materiale necon-
venționale: materialele compozite,
PVC, sisteme vii.
În acest articol sunt prezentate
numai informațiile de bază legate
de proiectarea (alcătuirea și calcu-
lul) fațadelor cu alcătuire ventilată
cu strat de placare (de finisaj) din
zidărie, cu elemente de argilă arsă.
Folosirea cărămizilor din argilă
arsă prezintă mai multe avantaje:
• Posibilitatea de a obține ima-
gini variate, datorită diversității
disponibile a dimensiunilor, a culo-
rilor și a texturilor fețelor văzute.
• Menținerea proprietăților fizice
și mecanice și a aspectului fațadei
pe durate lungi de timp, în condițiile
unui efort redus de întreținere.
În funcție de modul de realizare
a legăturii între zidăria stratului de
placare și peretele pe care este
aplicată (denumit, de regulă, strat
suport), rezultă un perete cu două
straturi, definit conform standardu-
lui SR EN 1996-1, ca perete de
placare (engl. veneer wall, fr. mur
d’habillage): Perete folosit ca
parament dar care nu este legat
sau nu contribuie la rezistența
peretelui pe care este aplicat sau a
structurii în ansamblu.
Peretele de placare nu trebuie să
fie confundat cu „peretele cu strat
din zidărie aparentă” - perete
structural - definit de SR EN
1996-1-1, astfel:
Perete la care elementele pentru
zidărie care urmează să rămână
aparente sunt asociate cu alte ele-
mente neaparente, astfel încât
acestea să conlucreze sub efectul
încărcărilor.
Un caz particular este peretele
din două straturi cu gol de aer inte-
rior, la care legătura între straturi
este executată prin cărămizi dis-
puse transversal (desenate în roșu
în figura 3a).

Fig. 3: Zidărie americană.

Fig. 1: Alcătuirea fațadelor ventilate Fig. 2: Alcătuirea peretelui mixt cu strat de (a) Alcătuire generală, (b) Avarirea zidăriei
(principiu) zidărie aparentă americane la cutremurul de la l’Aquila (2009)

58 w Revista Construcțiilor w august 2018

 Sistemul este denumit de Codul
MSJC „masonry bonded hollow
wall” și a fost cunoscut și utilizat în
România, mai ales în perioada
interbelică, sub denumirea de
zidărie americană. În prezent
acest sistem de legare a straturilor
pereților cu gol interior e s t e
interzis, conform Codului P
100-1/2013, art. 10.5.3.1.2.
al.(5), ca urmare a sensibilității
deosebite la acțiunea seismică.
Cerințe generale pentru zidăria
stratului de placare
Proiectarea și execuția zidăriilor
de placare trebuie să asigure res-
pectarea celor șapte cerințe esen-
țiale formulate în legea calității în
construcții. În primul rând, alcă-
tuirea zidăriei (dimensiuni, materi-
ale), împreună cu reazemele acesteia
în dreptul golurilor pentru uși și fe-
restre și cu ancorele metalice tre-
buie să asigure stabilitatea
peretelui de fațadă și rezistența
acestuia pentru toate acțiunile
mecanice susceptibile de a se mani-
festa, cu o probabilitate rezonabilă,
pe durata de exploatare a clădirii.
Prin urmare, cele două straturi tre-
buie să fie proiectate (calculate și
detaliate) pentru a prelua acțiu-
nile/forțele aplicate direct (variații
dimensionale, vânt, cutremur) și
deformațiile/deplasările de ansam-
blu ale clădirii (de exemplu, cele
provenite din deformarea terenului
de fundare).
În condițiile specifice Românei,
cerința de siguranță la acțiunea
cutremurului este esențială pentru
proiectarea fațadelor cu alcătuire
ventilată (mai ales pentru zonele
seismice cu ag ≥ 0,20g) având în
vedere nivelul ridicat de risc pentru
siguranța vieții, care decurge din
căderea parțială sau integrală a
zidăriei de placare, precum și cos-
turile ridicate pentru refacerea
zidăriei avariate. Subliniem toto-
dată că, prin avarierea stratului de
placare, în cele mai multe cazuri,
dispare, sau se reduce drastic,
nivelul de confort termic al clădirii
și protecția împotriva apelor mete-
orice.
MATERIALE PENTRU ZIDĂRIA
STRATULUI DE PLACARE
Elemente pentru zidărie
Elementele pentru zidărie, folo-
site pentru executarea stratului de
placare al fațadelor cu alcătuire
ventilată, trebuie să îndeplinească
w Revista Construcțiilor w august 2018
cerințele generale din Codul CR6 -
2013 și cerințele speciale prezen-
tate în continuare:
• Zidăria stratului de placare se
execută numai cu elemente din
argilă arsă din clasa HD, definită
conform SR EN 771-1, sau din pia-
tră conform SR EN 771-5 și SR EN
771-6.
Se folosesc:
- elemente de categoria I, defi-
nită conform SR EN 771 în funcție
de nivelul de încredere al propri-
etăților mecanice;
- elemente pentru zidărie din
clasa de calitate A (superioară),
definită conform prevederilor din
Codul de practică NE 036-2014.
• Valoarea minimă a rezistenței
standardizate la compresiune (fb) a
elementelor pentru zidărie care pot
fi folosite la stratul de placare este:
- fb = 7,5 N/mm2 pentru clădiri
din clasele de importanță III & IV în
zonele seismice cu ag ≤ 0,15 g;
- fb = 10,0 N/mm2 clădiri din
clasele de importanță I & II în zone
cu ag ≤ 0,15 g și pentru clădiri din
clasele de importanță III & IV în
zonele seismice cu ag ≥ 0,20 g;
- fb ≥ 12,5 N/mm2 pentru clădiri
din clasele de importanță I & II în
zone cu ag ≥ 0,20 g.
Având în vedere că stratul de
placare rămâne aparent aproape în
toate cazurile, reglementările teh-
nice formulează și cerințe speciale
pentru aspect/culoare și durabili-
tate. Corespunzător acestora sunt
definite condiții de omogenitate a
culorii în loturile de cărămizi livrate
la o lucrare și condiții de integritate
fizică (de exemplu, muchii și colțuri
cu spărturi) (Tabelul 1).
Mortare pentru zidăria
stratului de placare
Stratul de placare pentru fața-
dele cu alcătuire ventilată poate fi
zidit cu mortar de utilizare generală
(G) - de rețetă sau performant -
sau cu mortar pentru rosturi subțiri
Tabelul 1
(T), care respectă cerințele stan-
dardului SR EN 998-2 Specifi-
carea mortarului pentru zidărie.
Pentru zidăria de placare nu se
acceptă folosirea mortarelor prepa-
rate în șantier.
Valorile minime ale rezisten-
țelor caracteristice unitare la
compresiune ale mortarelor care
pot fi folosite pentru zidăria de
placare sunt:
• Rezistența la compresiune
(marca):
- M7,5 pentru zonele seismice
cu ag ≤ 0,15 g;
- M10 pentru zonele seismice cu
ag ≥ 0,20 g.
Nu se permite folosirea adao-
surilor la prepararea mortarelor
pentru zidăria straturilor de pla-
care, cu excepția adaosurilor pen-
tru impermeabilizare în mortarele
de ciment-var. Folosirea coloranților
pentru mortarul din rosturi se face
numai în conformitate cu precizările
producătorului acestora, pentru
condițiile de agresivitate ale
amplasamentului. La execuția pe
timp friguros, se permite doar
folosirea adaosurilor care nu conțin
cloruri pentru accelerarea prizei.
Oțel pentru armarea
stratului de placare
Oțelul trebuie să corespundă
specificației tehnice ST 009, cerin-
țelor Codului CR6-2013 paragraful
8.2.6. , tabelul 8.7 și ale standar-
dului SR EN 1992-1-1.
Armăturile prefabricate (plase)
pentru rosturile de așezare în stra-
tul de placare se confecționează
conform standardului SR EN 845-3,
din bare rotunde din oțel inoxidabil
austenitic sau din oțel galvanizat cu
diferite niveluri de protecție (mate-
rial depus).
Plasele pentru armarea rostu-
rilor (fig. 4) se execută ca:
• Plase sudate, cu ochiuri drept-
unghiulare (a) sau triunghiulare (b);
• Plase împletite (c);
• Plase din tablă expandată (d).
continuare în pagina 60 È
59
Æ urmare din pagina 59
Plasele sudate se confecțio-
nează din bare cu diametrul ≥3 mm.
Plasele expandate se confec-
ționează din tablă de oțel galva-
nizat, cu grosime ≥4,0 mm, sau din
oțel inoxidabil cu grosime ≥3,0 mm.
Rezistențe unitare
caracteristice și de proiectare
ale materialelor
pentru zidăria de placare
Pentru proiectarea zidăriilor de
placare solicitate la încărcări din
gruparea persistentă de proiec-
Fig. 4: Plase prefabricate pentru armarea zidăriei de placare
tare, se folosesc valorile caracteris-
în rosturile orizontale (SR EN 845‐3)
tice și coeficienții de siguranță
pentru material (γM) stabiliți în ROSTURI DE DEPLASARE Rosturile trebuie să traverseze
Codul CR6-2013. ÎN ZIDĂRIA DE PLACARE toată grosimea zidăriei de placare
În funcție de alcătuirea fațadei și și orice finisaj care nu este suficient
Pentru proiectarea zidăriilor de
de materialele folosite, pentru evi- de flexibil pentru a prelua depla-
placare ale fațadelor cu alcătuire
tarea / limitarea fisurării zidăriei, în sarea.
ventilată solicitate la încărcări din stratul de placare se prevăd rosturi Sistemul de rosturi verticale și
gruparea seismică de proiectare, pentru preluarea deformațiilor / orizontale trebuie să împartă stratul
rezistențele elementelor pentru deplasărilor impuse de variațiile de de placare în suprafețe dreptunghi-
zidărie se aleg de către proiectant temperatură și de umiditate, după ulare, evitând formele complexe
astfel încât, în asociere cu rezis- cum urmează: (L,T) pentru care mișcările sunt
tența la compresiune a mortarului • Rosturi verticale pentru prelua-
dificil de controlat/evaluat.
(M) prevăzut în proiect, rezistențele rea deformațiilor orizontale (fig. 5);
Pentru parapeții/aticele din
zidăriei la compresiune (fk și fkh), la • Rosturi orizontale pentru pre-
zidărie se introduc rosturi verticale
forfecare (fvk0) și la încovoiere per- luarea deformațiilor verticale ale
suplimentare (RVS) la distanțe
structurii (fig. 6).
pendicular pe plan (fxk1 și fxk2) să egale, de regulă cu jumătate din
Detalierea constructivă a ros-
asigure preluarea efectelor încăr- distanța între rosturile din câmpul
turilor de separare trebuie să per-
cărilor din gruparea seismică de mită acestora să preia mișcările curent al peretelui (RV). Prevede-
proiectare calculate conform P100- prevăzute, reversibile și ire- rea ține seama de condițiile mai
1/2013, art. 10.8.2. cu coeficienții versibile, fără a se produce avari- severe de expunere la intemperii și
parțiali de siguranță γM precizați în erea locală a zidăriei. În figura 6d de secțiunile de zidărie mai subțiri
Normativul NP135-2013. este arătată strivirea zidăriei la specifice acestor elemente.
1) Zidărie executată cu: nivelul cornierului de reazem ca Dacă alcătuirea fațadei (dispu-
a) Elemente de categoria I, mor- urmare a rostului orizontal cu nerea golurilor) nu permite dezvol-
tar proiectat (performant) γM = 2,2 deschidere insuficientă. tarea unor rosturi cu continuitate
b) Elemente de categoria I,
mortar cu compoziție prescrisă γM
= 2,5
2) Ancorare armături γM = 2,2
3) Oțel pentru armare și precom-
primare γM = 1,15
4) Componente auxiliare γM = 2.2
Fig. 5: Deformații orizontale ale zidăriei de placare din temperatură și umiditate
5) Buiandrugi prefabricați con-
form SR EN 845-2 γM = 1,5 ÷2,5
Notă: Aceste valori sunt supe-
rioare celor stabilite prin Codul
P 100-1/2013, art. 10.8.5. (3)
pentru zidăriile nestructurale atașate
fațadelor, având în vedere riscul
sporit pentru siguranța vieții, care
rezultă din avarierea/căderea lor.
Rezistențele de proiectare ale
zidăriilor de placare ancorate exe-
cutate cu elemente din argilă arsă Fig. 6: Deformații ale stratului de placare. Deformații verticale din variații de
se calculează din valorile caracte- temperatură (a) și din fenomene reologice (b) [Web.1], (c) Curbarea unui perete de
ristice folosind acești coeficienți de placare din cauza deformațiilor verticale ale structurii [Web.2], (d) Strivirea zidăriei (S)
siguranță. prin deformarea cornierului de reazem

60 w Revista Construcțiilor w august 2018


Fig. 7: Rosturi în zidăria de placare a fațadelor. RV ‐ rost vertical, RH ‐ rost orizontal, RVS ‐
rost vertical suplimentar (la atic) (a) Distribuție ordonată, (b) Posibilitate de deviere
a poziției rostului vertical, (c) Poziționare nerecomandată
pe verticală pe toată înălțimea
fațadei, se poate recurge la
devierea rostului vertical (fig. 7b);
în acest caz se recomandă armarea
stratului de placare în rosturile ori-
zontale. Rezolvarea din figura 7c
este nerecomandată deoarece
implică realizarea continuității ros-
tului în jurul ferestrei (ocolind și
buiandrugul), ceea ce conduce la
detalii complicate care pot genera
zone vulnerabile în straturile de
etanșare.
Rosturi verticale (RV)
În mod curent, rosturile verti-
cale în zidăria de placare se am-
plasează în următoarele poziții:
• În câmp curent, la intervale
regulate rezultate din calcul (de
regulă ≤8,0÷12,0 m). Pentru limita
inferioară, lățimea rostului poate fi
de 10÷12 mm iar pentru distanțe
mai mari se adaugă 5÷10 mm.
• În secțiuni susceptibile de con-
centrări ale eforturilor:
Fig. 8: Dispunerea rosturilor verticale în zidăria de placare
- Alăturat golurilor mari;
- La colțuri sau în apropierea aces-
tora;
- La discontinuitățile peretelui
(la parapeții ferestrelor, unde se
schimbă materialul stratului de
placare);
- În secțiunile unde se modifică
înălțimea/grosimea stratului de
placare.
Standardul SR EN 1996-2
prevede necesitatea examinării
oportunității amplasării de rosturi
de separare verticale în pereții
neportanți (nestructurali) din zidă-
rie nearmată și afirmă că, în ge-
neral, nu există valori recomandate
pentru distanțe, astfel încât acestea
depind de tradițiile locale de con-
strucție, de tipul planșeelor utilizate
și de alte detalii de construcție.
Orientativ, se recomandă ca dis-
tanța pe orizontală între rosturile
de separare verticale în pereții
exteriori neportanți (nestructurali)
din zidărie nearmată cu elemente
din argilă arsă să nu depășească
lm = 12,0 m. Distanța maximă din-
tre primul rost vertical și o margine
verticală încastrată a unui perete
de placare nu va depăși 0,5 lm.
Această distanță poate fi sporită
pentru pereții care sunt armați în
rosturile de așezare conform SR EN
845-3. Indicația poate fi obținută
de la producătorii armăturilor pen-
tru rosturile de așezare. Anexa
națională la SR EN 1996-2/
NB:2008 a adoptat valoarea reco-
mandată.
Deschiderea necesară a ros-
turilor verticale se stabilește cal-
culând dilatarea liberă totală a unui
perete cu lungimea L, cu relația:
ΔL = (kd + kt x ΔT) x L (1)
unde factorii kd și kt au valorile date
în Codul CR 6-2013, iar ΔT este
variația maximă de temperatură
probabilă pe durata de existență a
clădirii. Se recomandă să se con-
sidere ΔT ≥ 40°C. De asemenea, se
recomandă ca, pentru stabilirea
spațiului liber la rosturi, să se con-
sidere că materialele de umplere au
o deformabilitate de ± 50% din va-
loarea nominală (măsură de sigu-
ranță).
În cazurile în care deschiderea
rostului este subdimensionată,
panourile adiacente ajung în con-
tact și astfel materialul de închidere
este expulzat din rost (fig. 10d) și
iau naștere eforturi locale care pot
produce fisurarea elementelor pen-
tru zidărie așezate la marginea
panoului.
Rosturi orizontale (RH)
Rosturile orizontale se ampla-
sează la nivelul cornierelor de
reazem de la fiecare etaj și au
scopul de a permite mișcările pe
verticală ale zidăriei de placare.
Cornierele, care au numai rol de

Fig. 9: Rosturi orizontale în zidăria de placare. (a) Poziționarea rosturilor,

(b) Detaliu rost, (c) Rost executat greșit (rezemare insuficientă)
continuare în pagina 62 È
w Revista Construcțiilor w august 2018 61
Æ urmare din pagina 61

Fig 10: Închiderea rosturilor și deformarea materialului de umplere din rost. (a) Rost nedeformat, (b) Comprimarea materialelor de
închidere, (c) Expulzarea masticului din rost, (d) Expulzarea masticului în rosturile cu deschidere insuficientă [9]
buiandrug pentru rezemarea zidă- Materialele folosite pentru stra- din punct de vedere tehnic și, în
riei de peste goluri, nu participă la tul etanș pot fi metalice (tablă din consecință, costisitoare, este nece-
preluarea mișcărilor pe verticală. oțel inoxidabil sau tablă din cupru) sar ca acestea să aibă o durabilitate
Referitor la rosturile orizontale, suficientă, comparabilă, superioară
sau plastice (PVC, neopren și simi-
Standardul SR EN 1996-2:2006 chiar, duratei de viață proiectată a
lare) sau pot fi compuse din mai
formulează numai o condiție gene-
multe straturi metalice și plastice construcției.
rală, de principiu, fără alte precizări
suprapuse (de regulă prin laminare). Rosturile verticale și orizontale
concrete:
se închid cu un cordon deformabil
În cazurile în care sunt necesare Materialele metalice trebuie să
(bandă de neopren, de exemplu)
rosturi orizontale pentru prelu- fie rezistente la coroziune iar mate-
area deformației verticale într-un acoperit cu mastic (fig. 10a) sau
rialele plastice trebuie să fie rezis-
perete de placare nearmat sau în cu profile cu forme speciale din
tente la radiații ultraviolete, dacă plastic extrudat sau din cupru, de
stratul exterior neportant din zidă-
unele părți rămân expuse conform exemplu (fig. 10b). Nu se acceptă
rie nearmată al unui perete dublu
cu gol interior, este necesar ca dis- detaliilor din proiect. umplerea rostului cu tencuială sau
tanțele între rosturile de separare Deoarece înlocuirea materialelor cu materiale care nu asigură
orizontale să țină seama de tipul și de etanșare este o operație dificilă etanșeitatea la foc.
poziția sistemului portant.
În practică, rosturile orizontale
se amplasează, de regulă, în urmă-
toarele poziții:
• Sub elementele orizontale pe
care reazemă stratul de placare
(corniere de reazem, buiandrugi) și
care sunt, la rândul lor, legate de
stratul suport (fig. 9b);
• La nivelul fiecărui planșeu, în
cazul clădirilor cu mai multe niveluri;
• În secțiunile unde pot apărea
concentrări de eforturi produse de
deplasările verticale împiedicate.
Închiderea rosturilor
Pentru închiderea rosturilor în
stratul de placare, se folosesc mas-
ticuri elastice, care se introduc în
spațiul dintre cele două extremități
ale zidăriei de placare pentru a
împiedica circulația aerului și/sau a
apei, menținând, în același timp,
posibilitățile de mișcare relativă ale
acestora.
Masticurile trebuie să adere pu-
ternic la straturile pe care sunt apli-
cate, să-și mențină elasticitatea în
timp, astfel încât să nu fisureze sau
să se dezlipescă de stratul suport.
Totodată, masticurile trebuie să Fig. 11: Principii de rezemare pentru stratul de placare. (a), (b) și (c) La nivel curent ‐ reze‐
aiba și capacitatea de a se dilata, mare continuă pe planșeu (d) La nivel curent ‐ rezemare continuă pe cornier, (e) și (f)
pentru a urma mișcările zidăriei. Parapet peste gol (cornier rezemat pe zidăria de placare lângă gol ‐ are rol de buiandrug)

62 w Revista Construcțiilor w august 2018

 Pentru stabilirea poziției cordo-
nului de etanșare (în mm) se recoman-
dă folosirea relației date în [2]:
D = R/3 + 6 (2)
Umplerea rosturilor cu mastic se
face în condițiile tehnice și cu
tehnologia stabilită de producătorul
masticului. Înainte de închidere,
rosturile se pregătesc prin curățire
și montarea materialului de um-
plere. În scopul realizării unei
aderențe complete la elementele
zidăriei de placare, este necesar să
se efectueze teste de compatibili-
tate între masticul care va fi folosit
și orice alt material de construcție
cu care acesta ajunge în contact.
SISTEME DE REZEMARE
Preluarea încărcărilor verticale
Preluarea greutății proprii a
stratului de placare al fațadelor cu
alcătuire ventilată se face astfel:
• La baza peretelui de placare,
printr-o fundație din beton sau din
zidărie;
• La nivelurile superioare, prin
orice alt reazem structural incom-
bustibil, în cazul în care continui-
tatea pe verticală a acestui strat
este întreruptă integral (fig. 11a și
11b); dacă întreruperea continu-
ității este numai locală (în dreptul
golurilor din pereții fațadelor, de
exemplu) zidăria stratului de
placare este rezemată, de regulă,
pe un cornier din oțel proiectat con-
form prevederilor arătate în conti-
nuare.
În figurile 11 (a), (b) și (d)
continuitatea stratului de termoizo-
lație este întreruptă pe toată
lungimea stratului de placare, de
planșeu sau de cornierul de
reazem, ceea ce afectează, într-o
măsură importantă, performanța
energetică a sistemului. În lucrarea
[10] se apreciază că discontinui-
tatea termoizolației în zona cor-
nierului conduce la o reducere a
coeficientului R de circa 40% pe
întreg peretele. Preocupările referi-
toare la evitarea punților termice,
impuse în ultimii ani de cele mai
multe reglementări tehnice, au
condus la adoptarea unor rezolvări
constructive mai complexe, ilus-
trate în figura 12 și anume
detașarea cornierului de reazem (1)
de structura construcției și prin-
derea acestuia în puncte izolate (2)
în lungul peretelui de placare, cu
întreruperi minime ale termoizo-
lației (3).
w Revista Construcțiilor w august 2018
Detașarea cornierului
de reazem de structură
conduce la eforturi supli-
mentare în prinderile
acestuia de structură, din
cauza creșterii excentri-
cității zidăriei de placare
în raport cu elementele
structurii. Asemenea prin-
deri sunt mai complicate
decât cele „clasice” (mai
ales din cauza condițiilor
Fig. 12: Izolație termică continuă.
dificile pentru sudură) și,
(a) Susținerea zidăriei de placare pe cornier detașat de
în consecință, sunt mai
structură, (b) Susținere cu șină și console disponibilă în
costisitoare; prin urmare
România [Web.3]
adoptarea lor trebuie să
se facă numai în urma unei analize
temeinice.
Preluarea încărcărilor laterale
Ancorele folosite la zidirea fața-
delor cu alcătuire ventilată înde-
plinesc următoarele funcțiuni:
• Asigură legătura între cele
două straturi ale fațadei ventilate;
• Asigură transferul încărcărilor
Fig. 13: Efectul mecanic al ancorei asupra
laterale (vânt, cutremur) la stratul
zidăriei de placare
suport (fig. 13);
• Permit sau, după caz, limi- anchors for use in concrete (April
tează deplasările în plan, pentru a 2013);
- ETAG 001:Part 6: Anchors for
prelua deplasările diferențiate ale
multiple use for non-structural
structurii principale;
applications (January 2011).
• Asigură continuitatea zidăriei
• Pentru stratul suport din zidărie:
în lungul peretelui (în câmp sau la
- ETAG 001 Guideline for Euro-
colțuri și intersecții). pean Technical Approval of Metal
Reglementări tehnice Anchors for Use in Concrete;
pentru proiectarea - ETAG 014 Guideline for Euro-
sistemelor de ancorare pean Technical Approval of Plastic
Proiectarea ancorelor ce reali- Anchors for Fixing of External Ther-
zează legătura între zidăria de mal Insulation Composite Systems
placare și stratul suport este regle- with Rendering;
mentată în Europa prin docu- - ETAG 020 Guideline for Euro-
mentele elaborate de European pean Technical Approval of Plastic
Organisation for Technical Anchors for Multiple Use in Concrete
Approvals (EOTA). and Masonry for Nonstructural
În prezent (2018), sunt vala- Applications;
bile următoarele documente: - ETAG 029 Guideline for Euro-
• Pentru stratul suport din beton: pean Technical Approval of Metal
- ETAG 001: Guideline for euro- Injection Anchors for Use in Mason-
pean technical approval of metal ry (not yet endorsed by the EC).
Fig. 14: Rigiditatea structurală a ancorelor din oțel (exemple). (a) Ancoră din oțel rotund,
(b) Ancoră din platbandă de oțel, (c) Ancoră reglabilă
continuare în pagina 64 È
63
Æ urmare din pagina 63
Fig. 15: Tipuri de ancore. (a) Ancore nesimetrice, (b) Ancore simetrice, (c) Ancore cu forme speciale
Tipuri de ancore Din acest punct de vedere există
În reglementările tehnice, anco- două mari grupe de ancore:
rele folosite pentru zidăria de • Ancore preinstalate:
placare se clasifică, în principal, în - în cofraj, pentru prinderea de
funcție de două criterii. elemente din beton armat;
A. În funcție de procesul tehno- - în timpul procesului de zidire,
logic de montare pentru pereți din zidărie.
• Ancore post instalate în găuri
forate, după execuția elementelor
suport:
- ancore mecanice (de tip conex-
pan);
- ancore chimice (fixate prin
aderență).
B. În funcție de formă și dimen-
siuni:
• Ancore cu formă și dimensi-
uni fixe;
• Ancore reglabile.
Tipul ancorelor se stabilește de
către proiectant, având în vedere
direcțiile pe care deplasările rela-
Fig. 16: Ancore adaptabile (culisante) tive ale stratului de placare, în
Fig. 17: Armătură pentru rost folosită pentru ancorarea zidăriei de placare
Fig. 18: (a) Distanțe maxime între ancore, (b) Poziționarea ancorelor în jurul golurilor
în stratul de placare
64
raport cu stratul suport, trebuie să
fie permise/împiedicate.
În figura 14 ancorele permit
deplasări în direcția „F” (flexibil) și
împiedică deplasările în direcția „R”
(rigid).
Pozițiile și dimensiunile ancore-
lor se stabilesc prin calcul, în
funcție de:
• Solicitările de proiectare cele
mai severe, ce rezultă din grupările
de încărcări stabilite conform Codu-
lui CR0-2012;
• Proprietățile materialelor zidă-
riei de placare;
• Caracteristicile de rezistență și
de deformabilitate ale ancorelor;
• Cerințele de durabilitate speci-
fice condițiilor mediului de exploa-
tare.
Ancorele folosite pentru prinde-
rea stratului de placare de stratul
suport (fig. 15) sunt definite și
alcătuite conform prevederilor
standardului SR EN 845, după cum
urmează:
1) Ancore nesimetrice
a) Ancoră de perete, la care cele
două extremități sunt alcătuite
diferit pe zonele de fixare în zid
(lungimea de ancorare). Zona
intermediară poate fi simetrică sau
nesimetrică.
b) Ancoră de perete care are
cele două extremități identice pe
zonele de fixare în zid (lungimea de
ancorare) dar care este fixată în
mod diferit la cele două extremități.
2) Ancore simetrice orizontale
Ancore la care cele două
extremități sunt constructiv iden-
tice, destinate să fie montate în
plan orizontal în mortarul din ros-
turile de așezare ale celor două
straturi (prinderile la extremități
pot fi simetrice sau nesimetrice).
w Revista Construcțiilor w august 2018
 Fig. 19: Poziționarea necorespunzătoare a ancorelor și efectul asupra zidăriei de placare
3) Ancore adaptabile
Ancore care permit mișcări
diferențiate importante în planul
pereților dar limitează eforturile de
forfecare, prin intermediul unor
componente mobile (prin glisare,
de exemplu) (fig. 16).
4) Ancore executate din armă-
turi prefabricate pentru rosturi
Pot fi folosite și armături meta-
lice cu zăbrele (fig. 17) pentru ros-
turi orizontale alcătuite conform
standardului EN 845-3.
Dimensiunile, amplasarea
și montarea ancorelor
Reglementările tehnice din Europa
conțin prevederi constructive dife-
rite referitoare la dimensiunile,
amplasarea și montarea ancorelor
de legătură între zidăriile de
placare ancorate.
Standardul SR EN 1996-1-1
permite ca numărul minim de
ancore pe unitatea de suprafață a
peretelui să fie stabilit prin Anexa
Națională a fiecărei țări, valoa -
rea minimă recomandată fiind
nanc,min = 2,0.
În Anexa Națională SR EN
1996-1-1/NB 2008 s-a adoptat
valoarea recomandată.
Același document stabilește
dimensiunile minime admisibile ale
ancorelor în funcție de grosimea
spațiului de aer:
• Pentru spațiul de aer ≤ 50 mm,
ancore din oțel rotund cu d ≥ 3 mm;
• Pentru spatiul de aer ≥50 mm,
ancore din oțel rotund cu d ≥ 4 mm
sau ancore din platbandă cu gro-
simea t ≥ 3 mm.
Lungimea minimă de ancoraj
drept în mortar (fără cioc/îndoire)
este 120 mm. Se poate folosi și un
ancoraj cu îndoire la 90°, cu o
lungime de 50 mm. În ambele situ-
ații ancora trebuie să ajungă cel
puțin până la mijlocul peretelui
respectiv.
Sunt acceptate și ancore cu
fixare mecanică (șurub și diblu), cu
w Revista Construcțiilor w august 2018
Fig. 20: Fixarea ancorelor în beton. (a) Alcătuire generală, (b), (c) Detalii ancore
condiția ca aceasta să reziste la o
forță de smulgere de minimum 5,0 kg.
Montarea ancorelor se face cu
respectarea următoarelor distanțe
minime, indiferent de rezultatele
calculelor:
• Pentru zonele seismice cu acce-
lerația terenului ag ≤ 0,20 g:
- se prevede o ancoră la fiecare
0,25 m2 de perete (Amax);
- distanțele între ancore vor fi
dhmax ≤ 700 mm pe orizontală și
dvmax ≤ 500 mm pe verticală, fără
a depăși aria aferentă de 0,250 m2
pentru o ancoră;
• Pentru zonele seismice cu
accelerația terenului ag ≥ 0,25 g:
- suprafețele de perete aferente
ancorelor și distanțele minime între
ancore sunt limitate la Amax ≤ 0,20 m2
dhmax ≤ 500 mm dvmax ≤ 375 mm;
- greutatea placajului ancorat
trebuie preluată la fiecare nivel,
independent de celelalte niveluri.
Distanțele maxime ale primului
rând de ancore, în raport cu
cornierul de reazem aflat la nivelul
planșeului (C), nu trebuie să
depășescă 50÷75 cm, așa cum se
arată în figura 18b, pentru a se
evita fisurarea zidăriei în această
secțiune.
Pentru zonele seismice cu acce-
lerația terenului pentru proiectare
ag ≥ 0,25 g, zidăria din stratul de
placare se armează în rosturile ori-
zontale. În toate zonele seismice se
prevăd ancore suplimentare în jurul
tuturor golurilor care au cel puțin
una dintre dimensiuni ≥400 mm.
Distanțele maxime admise între
ancorele de pe marginea golului
sunt 250 mm din ax în ax și de la
marginea golului.
Ancorele se înglobează în stratul
de placare, pe o adâncime de cel
puțin 40 mm, cu acoperire cu mor-
tar de cel puțin 20 mm la fața
exterioară. Grosimea rostului de
așezare din mortar, atât în stratul
suport cât și în stratul de placare,
trebuie să fie cel puțin egală cu
dublul grosimii ancorei înglobate.
În cazul în care atât stratul
suport, cât și stratul de placare,
sunt executate din zidărie, ancorele
din oțel rotund trebuie să fie
înglobate cu cel puțin 25 mm în
fiecare strat.
Poziționarea greșită a ancorelor,
care nu asigură capacitatea nece-
sară corespunzătoare (fig. 19a),
poate conduce la avarierea zidăriei
de placare (fig. 19b), chiar în
absența unor solicitări laterale sem-
nificative din vânt sau din cutremur.
Dacă stratul suport este din
beton, pentru ancorarea stratului
de placare se folosesc ancore regla-
bile, care se montează printr-unul
dintre următoarele procedee:
• Fixarea ancorelor în găuri fora-
te (ancore mecanice/chimice) - (b);
• Introducerea ancorelor într-o
șină fixată în beton la turnare - (c).
(Va urma)
65
Stimați cititori,
R e d a c ț i a
Dacă doriți să primiți în continuare,
în fecare lună, gratuit, Redactor Șef Ionel CRISTEA
0729.938.966
sub formă de newsletter, 0722.460.990
sumarul revistei noastre tipărite, Secretar
vă rugăm să vă abonați la adresa: general Alina ZAVARACHE
http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/newsletter/ de redacție 0723.338.493
sau scanând cu telefonul qr-codul alăturat și completând formularul
de abonare. Tehnoredactor Cezar IACOB
0737.231.946

Caracteristici: În fiecare număr al revistei sunt Publicitate Elias GAZA

0723.185.170
l Tiraj: 5.000 de exemplare publicate: prezentări de materiale și
l Frecvența de apariție:
tehnologii noi, studii tehnice de specia- Colaboratori
litate pe diverse teme, interviuri,
- lunară prof. univ. dr. ing. Radu Petrovici
comentarii și anchete având ca temă
l Aria de acoperire: România prof. univ. dr. ing. Ludovic Kopenetz
problemele cu care se confruntă soci- prof. univ. dr. ing. Alexandru Cătărig
l Format: 210 mm x 282 mm etățile implicate în această activitate, dr. ing. Radu Polizu
l Culori: integral color reportaje de la evenimentele legate de dr. ing. Mircea Galer
l Suport: activitatea de construcții, prezentări de ing. Ioan Buzilă
- DCM 90 g/mp în interior
firme, informații de la patronate și aso- prof. univ. dr. ing. Sanda Manea
ciațiile profesionale, sfaturi economice prof. univ. dr. ing. Loretta Batali
- DCL 170 g/mp la coperte
și juridice etc. prof. univ. dr. ing. Kiss Zoltan
drd. IC arh. Adina Lehene
Întreaga colecție a revistei tipărite, prof. univ. dr. ing. Alexandru Ciornei
în format .pdf, poa te fi consultată
gratuit pe site-ul nostru A d r e s a r e d a c ț i e i
www.revistaconstructiilor.eu.
În plus, articolele de prezentare a 050663 – București, Sector 5
mate rialelor, tehnologiilor, utilajelor Șos. Panduri nr. 94
și echipamentelor care apar în Revista Corp B (P+3), Et. 1, Cam. 23
Construcțiilor, ediția tipărită, sunt www.revistaconstructiilor.eu
Scanează codul QR
și citește online, gratis, publicate și online în site-ul nostru Tel.: 031.405.53.82
Revista Construcțiilor www.revistaconstructiilor.eu. Fax: 031.405.53.83
Mobil: 0723.297.922
0722.581.712
E-mail: office@revistaconstructiilor.eu
Talon pentru abonament
„Revista Construcțiilor”, ediția tipărită Editor:
STAR PRES EDIT SRL
Am făcut un abonament la „Revista Construcțiilor”, ediția tipărită, pentru ......... numere, J/40/15589/2004
începând cu numărul .................. . CF: RO16799584

q 11 numere - 151,26 lei + 28,74 lei (TVA) = 180 lei

Nume ................................................................................................................................ Marcă înregistrată la OSIM

Adresa ..............................................................................................................................
Nr. 66161
..........................................................................................................................................
ISSN 1841-1290
persoană fizică q persoană juridică q
Redacția revistei nu răspunde pentru conținutul
Nume firmă .......................................................................... Cod fiscal ............................ materialului publicitar (text sau imagini).
Articolele semnate de colaboratori repre-
zintă punctul lor de vedere și, implicit, își
Am achitat contravaloarea abonamentului prin mandat poștal (ordin de plată) asumă responsabilitatea pentru ele.
nr. .....................................................................................................................................
în conturile: RO35BTRL04101202812376XX – Banca TRANSILVANIA - Lipscani.
RO21TREZ7015069XXX005351 – Trezoreria Sector 1.

Vă rugăm să completați acest talon și să-l expediați,

împreună cu copia chitanței (ordinului) de plată a abonamentului,
Tel.: 021.317.97.88; Fax: 021.224.55.74
prin fax la 031.405.53.83, prin e-mail la abonamente@revistaconstructiilor.eu
sau prin poștă la SC Star Pres Edit SRL - „Revista Construcțiilor”,
050663 – Șos. Panduri nr. 94, Corp B (P+3), Et. 1, Cam. 23, Sector 5, București.

* Creșterile ulterioare ale prețului de vânzare nu vor afecta valoarea abonamentului contractat. www.revistaconstructiilor.eu