Sunteți pe pagina 1din 5

Poem alegoric modern Riga Crypto si lapona Enigel – Ion Barbu

Autor

Matematicianul Dan Barbilian se transpune în lumea literară cu numele Ion Barbu. Marturisind
ca “pentru mine poezia e ca o prelungire a geometriei”, poetul isi controleaza demersul liric
modernismului cu tendinte ermetice. Alaturi de Tudor Arghezi si de Lucian Blaga, Ion Barbu da
conceptului modern de poezie noi valori, impunand o viziune poetica originala.

Teoretizare

Opera sa a fost teoretizata de critici literari precum Tudor Vianu, marele sau prieten G.
Calinescu sau Felix Aderca. In 1927, opera lui Ion Barbu este impartita in 4 mari etape de catre F.
Aderca: parnasianista, autoparnasca, expresionita si saradista. Tudor Vianu reia in 1935 aceasta
clasificare, iar in studiul “Introducere” in poezia lui Ion Barbu “va fi identificata doar in 3 etape
esentiale: parnasiana, baladic - orientala si ermetica.

Etape de creatie

Prima etapa a poeziei barbiliene se caracterizeaza prin obiectiva si impersonalitate. Poezii


precum Panteism, Muntii Banchizele si Lava surprind peisaje impietrite, mineralizate, in care
implicarea afectiva lipseste. Nevoia de obiectivare duce la incercarea de a cultiva poeziile cu forma
fixa.

A doua etapa are origine in poezia balcanica si baladele orientale sau atohtone. Ca personaj
esential al etapei este conturat Nastratin Hogeam, cel care simbolizeaza dorinta de cunoastere totala.
Baladele poetului descriu cetatea Isarlâk, cetate turcita, pestrita in care oamenii isi cauta refugiul pentru
a dobandi cunoastere, gest unic in literatura romana, Nastratin Hogea se ofera hrana vie multimii
pentru a o ajuta sa evolueze. Dintre poeziile reprezentative se remarca domnisoara Husz, Nastratin
Hogea la Isarlâk, Riga Crypto si Lapona Enigel.

Ultima etapa de creatie tinde catre expresia incifrata, tinzand astfel catre ermetism.
Metaforele sunt greoaie, dar semnificative, iar intelesul lor se face doar pe baza simbolisticii, impuse de
poet. Dintre poeziile semnificative in acest sens pot fi numite Oul dogmatic, Ritmuri pentru nuntile
necesare, Timbru, din ceas dedus.
Marturisirea autorului

Marturisirea lui Ion Barbu ca poet si matematician “Pentru mine, poezia e o prelungire a
geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei”. Tudor
Vianu, Introducere in opera lui Ion Barbu: “Intuitia matematica nu curpinde obiecte concrete, ci o lume
de esente ideale pe care spiritul le gaseste printre posibilitatile sale, fara sprijinul niciunei experiente.
[…] Lumea care i se releveaza este resimtita de el ca pura”.

Aparitie

Publicata initial in 1924, integrata apoi in ciclul UVEDENRODE din volumul Joc secund
(1930), Riga Crypto si lapona Enigel, prin problematica si mijloace artistice, anunta dezvoltarea
ulterioara a poeziei lui Barbu.

Ipoteza

Riga Crypto si lapona Enigel este subintitulata “Balada”, insa rastoarna conceptul traditional,
realizandu-se in viziune moderna, ca un amplu poem de cunoastere si poem alegoric.

Teorie

Poemul este specia literara a genului epic cu dimensiune mai ampla decat balada, in care se
prezinta faptele unor personaje cu suflet nobil.

Alegoria este procedeul artistic complex care, cu ajutorul metaforelor, comparatiilor, epitetlor si
inversiunilor surprinde in forma concreta, materiala, cu aspect abstract al existentei. Poemul de fata
arata calea simbolica a 2 personaje in incercarea de a-si depasi evvolutia spre atingerea idealului.

Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului 20, in care noul
si inovatiaformelor se opuneau valorilor de tip traditional.

Modernismul poetului se realizeaza prin tendinta catre figurile geometrice perfecte cu o


semnificatie aparte (sfera, cercul, semnificand implinirea unui ciclu existential), metaforele in care apar
simboluri precum soarele (cunoasterea totala), nunta (incercarea de a depasi o conditie existentiala),
culesul (nunta, oul, universul in care este inglobat pamantul).

Ermetismul este o tendinta generala in arta si in special in poezia moderna manifestata prin
predilectia pentru esenta inefabila, ascunsa si de nepatruns a poeziei, dar si pentru limbajul artistic
excesiv intelectualizat, greu de inteles.
Explicare titlu

Opera, din punct de vedere morfologic, are ca titlu 2 substantive comune si 2 substantive
proprii. Denotativ, cuprinde referiri la un rang social, o etnie si doua personaje literare.

In sens conotativ, titlul este o enumeratie cu ajutorul careia sunt surprinsi protagnonistii unei
povesti de iubire imposibil de implinit. Riga Crypto, fiinta inevoluata, simbol material al lumii
vegetale, doreste sa-si depaseasca existenta mediocra prin intermediul nuntii, iar fiinta alaturi de care
vrea sa-si continue soarta este Lapona Enigel. Fiinta superioara ce-si canalizeaza destinul catre un
ideal, fata este surprinsa in drumul catre soare, simbol al aspiratiei si cunoasterii depline, in calea ei,
Ryga este un obstacol pe care incearca sa-l evite, nu pentru a-l rani insa.
Se realizeaza antiteza intre fiinta inferioara si cea superioara, opera devenind “Luceafar intors” prin
conditia celor doi.

Tema

Opera are ca tema calea simbolica spre atingerea idealului si depasirea cinditiei. Subtema este
reprezentata de iubire, povestirea cadru surprinzand o iubire implinita, iar povestirea pr-zisa o iubire
imposibila ce are ca tinta depasirea conditiei.

Tehnici narative

Tehnicile narative specifice poemului sunt: tehnica insertiei deoarece opera cuprinde si
povestirea in rama sau povestirea in povestire si tehnica inlantuirii secventelor narative folosita in a
doua parte a poemului.

Secvente si interpretare

Opera contine 2 secvente epice in care se trece de la o povestire mai restransa la una mai ampla.
Secventa intai cuprinde primele 4 strofe si arata cadrul unei nunti reale, iar secventa a 2-a se intampla
pana in finalul operei si prezinta in mod alegoric povestea imposibila de iubire dintre o fiinta vegetala
si una umana. Secventele sunt unite intre ele prin simbol central al nuntii cu semnificatia de evolutie si
trecerea de la o secventa la alta se realizeaza prin substantivul “camara”, spatiu inchis, umbros si
racoros, din care s eajunge la mediul de viata al ciupercii.

Prologul contureaza in ptuine imagini atmosfera de la spartul nuntii. Primele patru strofe
constituie rama nuntii povestite si reprezinta dialogul menestrelului cu “nuntasul fruntas”. Menestrelul
(un trubadur medieval, un bard, caracteristic spatiului romantic apusean) e imbiat sa cante despre nunta
ratata dintre doi parteneri inegali, reprezentati a doua regnuri diferite “Enigel si riga Crypto”. Portretul
menestrelului – poet este fixat prin trei epitete: “trist”, “mai aburit ca vinul vechi”, “mult indaratnic”,
iar invocatia este repetata de trei ori, ceea ce determina ruperea lui de lumea cotidiana, intrarea in starea
de gratie necesara zicerii acelui “cantec larg”.

Poemul surprinde in incipit o adresare directa menestrelului, prin care este rugat sa rosteasca un
anumit cantec in timpul nuntii. Sunt folosite epitetul “menestrel trist” si “mult indaratnic menestrel”
pentru a sublinia starea de spirit a starelui. Menestrelul este caracterizat de tristerea si indaratnicia
specifice celui care stie ca va strica petrecerea.

“Cantecul larg” defineste povestea de iubire imposibil de spus datorita finalului trist la o nunta
in care veselia trebuia sa predomine. In ciuda dorului primit, menestrelul va rosti cantecul la finalul
petrecerii cand atentia nu va fi atat de canalizata asupra lui. Se remarca 2 moduri de zicere a cantecului
“cu foc l-ai zis acum o vara/ Azi, zi-mi-l stins, incetinel”.

A doua secventa surprinde in mod alegoric povestea imposibila de iubire dintre fiinta vegetala
si cea umana, ele fiind vazute prin calea instiatica de atingere a idealului.
Secventa debuteaza cu definirea celor doua medii existentiale vazute antitetic. Riga Crypto este regele
buretilor sterp si incapabil sa-nfloreasca datorita formarii sale doar in faza incipienta (increat). Vesnicul
tron al umezelii il caracterizeaza si este urat de supusi datorita lipsei fertilitatii.
In paralel, este surprinsa Enigel, fiinta umana dornica de a-si parasi locurile dominate de gheata intr-un
proces simbolic al transhumantei. Cei doi se intalnesc pe mushciul padurii, simbol al lumii vegetative
refuzate de fata. Cele trei chemari ale lui Crypto pot fi asemanate cu ale fetei de imparat din
Luceafarul, poemul fiind numit in mod simbolic “Luceafar intors”.

Cele trei chemari ale lui Crypto

In prima chemare cuprinde referiri la bogatiile din lumea vegetala “uite fragi tie dragi”.
Raspunsul fetei face referiri la continuarea drumului spre soare, simbol al absolutului si al cunoasterii
“eu ma duc sa culeg fragi fragezi mai la vale”.
A doua chemare face referire la depasirea conditiei, Riga Crypto dorind sa fie cules ca simbol al
nuntirii. Prin nunta s-ar putea realiza depasirea conditiei parcurgandu-se drumul de initiere de la vegetal
la uman. Fata il refuza si aceasta data, considerandu-l umed si plapand “Stai asteapta de te coace”.
Prin ultima chemare, drumurile celor doi se despart definitiv deoarece Riga Crypto vede in
soare un cosmar existential “visuri sute de macel, ma despart e rosu mare”, “pete are fel de fel”, iar fata
vede in soare cel ami de pret pentru pamanteni “ma-nchin la soarele intelept ca sufletu-i fantana-n piept
si roate mare mi-e stapana ce zace-n sufletul fantana”. Apar aici doua simboluri incifrate ce acorda
nuanta ermetica modernismului barbilian: roata – simbol al cercului, al ciclului inscris, fantana –
simbol al cunoasterii de sine in aspiratia catre absolut.

Datorita refuzului fetei, Riga este supus luminii solare, cea care il omoara, simbolic devenind
din ciuperca plapanda o ciuperca otravitoare. Riga va nunti ca o ciuperca otravitoare, asemeni lui
nereusind sa-si depaseasca statutul si conditia.

Trei mituri fundamentale de origine greaca sunt valorificate in opera poetului: al soarelui
(absolutul), al nuntii si al oglinzii. Drumul spre sud al laponei are semnificatia unui drum initiatic, iar
popasul in tinutul rigai est eo proba, trecuta prin respingerea nuntii pe o treaba inferioara. Impactul
dintre ratiune (Enigel) si instict (Crypto), configurat prin cele doua simboluri “fiara batrana” si “faptura
mai firava”, se soldeaza cu victoria ratiunii asupra instinctului.

Final

Finalul este trist deoarece Riga Crypto se transofrma intr-o ciuperca otravitoare, obligat sa
nunteasca cu ipostaze degradate ale propriului regn, incercarea fiintei inferioare de a-si depasi limtele
este pedepsita cu nebunia.

Limbaj

Limbajul artistic este foarte conturat, prezenta inversiunilor “mult-indaratnic”, “zice-l-as” si a


vocativelor in prima parte a baladei evidentiaza oralitatea textului. Menestrelul este portretizat prin
intermediul unei comparatii “mai aburit ca vinul”, dublata de un epitet “vinul vechi”, care sugereaza
starea de gratie necesara rostirii poetice. Enumeratia “pungi, panglici, beteli cu funta” simbolizeaza
valoarea estetica a textului. Pentru portretizarea celor doua personaje ale baladei se foloseste epitetul:
Crypto este “sterp si naravas”, lapona fiind “mica”, “linistita” si “prea-cuminte”. Dialogul dintre riga
Crypto si lapona se desfasoara in regim liric si prin repetitii: “Eu ma duc sa culeg/ Fragi fragezi mai la
vale”. Limbajul dintre cei doi se realizeaza pe baza antitezelor, conturandu-se drama rigai Crypto:
soare/ umbra, intuneric/ lumina, uscat/ umed, somn/ veghe. Se observa abundenta metaforelor “Ca
sufletul nu e fantana/ Decat la om, fiara batrana/ Iar la faptura mai firava/ Pahar e gandul cu otrava.”

Concluzie

Urmarind toate caracteristicile mentionate anterior, prin intermediul operei Riga Crypto si
lapona Enigel, Barbuy neaga o intreaga traditie literara, inlocuind ideea impusa ca dragostea este un
miracol, poetul prezinta legea nemiloasa a iubirii (supravietuieste cel puternic, iar cel slab este
sacrificat).