Sunteți pe pagina 1din 34

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE ALIMENTAȚIE ȘI TURISM


PROGRAMUL DE STUDII:ECHIAMENTE PROCESE INDUSTRIALE

PROIECT DE SEMESTRU LA DISCIPLINA


INGINERIA BERII

Student: BOERIU RADU


Profil: Echipamente procese industriale
Grupa: 8lF651

Brașov
2018

1
Tema proiectului:

Condiționarea orzului.
Calculul și construcția trioarelor cilnindrice

2
Cuprins

3
1.1 Scurt istoric………………………………………………………………………….Pag.4
1.2 Orzul – raspandire si intrebuintari…………………………………………………..Pag.5
1.3 Compozitia chimica a orzului destinat fabricarii berii……………………………....Pag 7
1.4 Soiurile de orz si orzoaica cultivate in Romania…………………………………….Pag.13
1.5 Receptia si caracteristicile unui orz bun pentru bere. Aprecierea valorii orzului…...Pag.14
1.6 Pastrarea si depozitarea orzoaicei si orzului………………………………………....Pag15.
2.1 Separarea dupa forma a impuritatilor din masa de cereale........................................ Pag 16.
2.2 Trioare cilindrice.........................................................................................................Pag 17.
2.3 Bazele teoretice ale functionarii trioarelor cilindrice.................................................Pag 19.
2.4 Separarea impurităților cu trioare cilindrice lente......................................................Pag 25.
2.5 Separarea impuritătilor cu trioare cilindrice de mare capacitate................................Pag 26.
2.6 Separarea cu triorul de control....................................................................................Pag 32.

1.

4
1.1.ORZUL PENTRU BERE
Scurt istoric
Berea este o băutură slab alcoolică mult solicitată de consumatori,in special in sezonul
calduros! Berea a fost băutura populara de mult timp. Tablele babiloniene de lut prezintă
rețete detaliate de bere ce se faceau in anii 4300 i.Hr., Berea a fost fabricată si de chinezii
antici,asirieni,incasi.Un text egiptean din 1600 i.Hr. contine peste 100 de retete ce folosesc
berea.
Fabricarea si comercializarea berii a inceput in anul 1200 d.Hr. in Germania de astazi. In
1506 apare “ Legea Germana a Purității ” care mentioneaza clar ca ingredientele berii trebuie
sa fie doar apa pura, orzoaica, hameiul si graul. Imbutelierea berii a inceput in 1605. Berea
poate fi definită ca o bautură slab alcoolică, nedistilată, obținută prin fermentarea cu ajutorul
drojdiei a unui must din malț si eventual cerealele nemaltificate, fiert cu hamei. Din această
definitie rezultă si principalele materii prime folosite la fabricarea berii!
Patria berii o putem considera Babilonul, intrucit manuscrisele dovedesc ca babilonienii au
fost primii care au folosit o metoda mai bine pusa la punct pentru fabricarea berii, procedeu ce
a fost preluat , cu mici modificari de catre egipteni. Documentele egiptene gasite in temple
sau ca inscriptii pe monumente confirmă existența acestei bauturi cu larga raspandire.
In Mesopotamia , pe teritoriul vechiului Sumer ,a fost gasita o piatră pe care era gravata
reteta berii (sec. IV i.Hr.). Astfel in Sumer, Asiria, Babilon si Egiptul Antic, berea se fabrica
inca cu citeva milenii i.Hr., iar etapele procesului tehnologic erau identice cu cele din zilele
noastre.
In Egipt, cu 3000 de ani i.Hr., la fel ca in Mesopotamia, berea era considerata bautura
natională. Exploatarea berariilor era un monopol regal.In afara de consumul obisnuit, berea se
folosea la ritualele religioase si in scopuri medicinale, cind se adaugau in bere diverse ierburi
si parfumuri.De la inceput, berea s-a obtinut din cereale (orz in Mesopotamia), ale caror boabe
incoltite favorizau transformarea amidonului in maltoza. Acest produs obtinut, maltul era
sfaramat si apoi presat sub forma unei turte, usor de transportat si conservat. Din turta
sfarimitata prin adaugare de apa si drojdie, sub influenta caldurii se obtinea berea!
Berea de azi se poate defini ca o bautura obtinuta din cereale germinate, la care se adauga
apă, hamei si drojdie iar dupa fermentatie si conditionare se imbuteliază. Datorită compoziţiei
sale chimice deosebit de complexe, berea este considerată ca fiind un aliment care conţine:
glucide, proteine, vitamine B1, B3, B6, B12, PP, E, acid folic, acid nicotinic, potasiu,
magneziu. Consumată în cantităţi moderate, berea are numeroase efecte benefice asupra
organismului, ea înlocuind microelementele pierdute prin transpiraţie, previne afecţiunile
renale, infarctul miocardic, întăreşte structura părului, favorizează digestia, creşte pofta de
mâncare şi reglează tensiunea arterială.

5
1.2 Orzul - raspandire si intrebuintari !

Cereala consacrată ca materie primă sub forma de malț, pentru fabricarea berii este orzul.
Aceasta aparține familiei Gramineae, genul Hordeum, speciei Hordeum Vulgare, cu 2
convarietăti: Hordeum vulgare L hexastichum (care cuprinde soiuri de orz cu 6 rinduri de
boabe pe spic, însamintate toamna,ceea ce fac ca orzul sa fie denumit: orz de toamna”) si
Hordeum vulgare distichum(care include soiuri de orz cu 2 rinduri de boabe pe spic,
insamintate de obicei primavara, de unde provine si denumirea de “orz de primavara” sau
“orzoaica”). Din Hordeum vulgare distichum fac parte soiurile europene de orz, traditionale
pentru fabricarea malțului pentru bere.
Intre orz si orzoaică exista anumite diferente. Astfel orzul cu 6 rinduri de boabe pe spic are
boabele mai neuniforme ca marime, cu invelisul mai gros, un conținut mai ridicat in proteina.
Conduce la obtinerea de malturi cu un randament in extract mai scazut!
Orzoaica are boabe mai uniforme ca marime, mai mari decit orzul, cu invelis mai fin, cu
conținut in proteina mai scazut si conduce la malturi bine solubile si cu randament mare in
extract.
Deoarece soiul de orz are o mare influență asupra calitații malțului, exista o permanentă
preocupare pentru crearea prin inginerie genetica a unor soiuri noi de orz cu calitati
tehnologice imbunatatite, indeosebi care sa dea malturi cu activitate enzimatica ridicata si cu
capacitate mare de solubilizare, dar care sa corespunda si din punct de vedere agronomic.
Cele mai renumite soiuri cultivate astazi sunt: Alexis, Decada, Krona, Maresi, Marina
(germane), Blenheim, Optic, Chariot (englezesti), Prima (olandeze), Kristal, Orbit, (cehe),
Volga (franceze). In SUA se cultiva soiurile Robust, Excel, Marex, Azura.
Calitatea materiei prime pentru fabricarea maltului, respectiv a berii, are o importanta
deosebita. Ca materie prima folosita pentru fabricarea maltului pe plan mondial , sunt
cunoscute 2 tendinte: sunt tari care folosesc in proportie de 90% numai orzoaica pentru
fabricarea maltului si tari unde orzul selectionat special pentru fabricarea berii se foloseste in
proportie de peste 50%
In primul grup de tari, care folosesc numai orzoaica pentru fabricarea berii, nu este admis
adaosul de stabilizatori in bere. Tarile care intrebuinteaza in mare proportie diferite soiuri de
orz folosesc insa si diferite substante enzimatice, pentru a-i asigura stabilitatea proteică.
Adausul substantelor straine in bere este insa o masură care pe langa faptul ca nu este admisă
de legile sanitare din multe țari, ele necesita, in plus, folosirea in special de enzime in procesul
de fabricatie si operatii suplimentare.
Superioritatea orzoaicei fata de orz consta in primul rand ca are un continut mai redus in
proteine decit orzul in general si decit orzul furajer in special. Continutul in amidon este mai
mare la orzoaica cu cel putin 3% decit la orz. La fel si uniformitatea boabelor este mult mai
uniforma la orzoaica decit la orz. Datorită calitatii orzoaicei, maltul obtinut este de buna
calitate. Avind un continut scazut de proteine si bogat in amidon, in timpul procesului de
maltificare se produce o buna dezagregare a bobului si se acumuleaza un complex enzimatic
(in special enzime amilolitice si proteolitice) care permit in timpul procesului de palmadire –
zaharificare descompunerea hidratilor de carbon si a proteinelor.
Cele mai importante criterii de apreciere a calitatii tehnologice a orzului sunt: producerea la
hectar, uniformitatea boabelor, continutul in proteina, randamentul in extract al maltului,
6
friabilitatea malțului, activitatea diastatica, viscozitatea si continutul in beta-glucani in mustul
de laborator. Aceste criterii de apreciere calitativa a orzului au fost stabilite de Comitetul
pentru orz al ABC, in Europa.
Din 1996 in Romania sunt promovate in cultura urmatoarele soiuri romanesti de orz de
toamna: Adi, Andra, Dana, Kelibia, Laura, Productiv si urmatoarele soiuri romanesti de
primavara: Aura, Farmec, Turdeana. Ponderea in cultura o au soiurile cu 6 randuri de boabe
pe spic.
În prezent orzul este, după grâu, porumb şi orez, cea de a patra cereală cultivată pe plan
mondial, producţia de orz reprezentând 10% din totalul producţiei de cereale. Orzul constituie
principala materie primă pentru fabricarea berii, deoarece:
 orzul este o planta foarte raspandita, care nu este folosita în alimentatia umana, putin
pretentioasa la conditiile de cultivare;
 boabele de orz au un învelis paios, aderent, care protejeaza germenele in timpul
procesului de maltificare;
 în timpul procesului tehnologic de obtinere a mustului, maltul din orz ofera cel mai
bogat echipament enzimatic si substrat pentru actiunea enzimelor;
 pe parcursul filtrării mustului, învelisurile paioase ale boabelor formeaza stratul
filtrant care asigura separarea corespunzatoare a mustului de malt din plamada
zaharificata;
 berea fabricata din malț din orz este considerata a fi cea mai autentica, cu toate ca s-a
verificat experimental si la nivel industrial că si alte cereale (graul, secara, maniocul)
pot conduce la obtinerea maltului;
 orzul nu conţine substanțe daunatoare pentru gustul berii.

Bobul de orz are forma elipsoidala, cu lungimea cuprinsa intre 8-12 mm si grosimea
de 2 -4,5 mm. Daca se priveste la microscop in secţiune longitudinala, se deosebesc
urmatoarele elemente principale:
- germenele – conţine toate elementele viitoarei plante, respectiv radacina, tulpina,
spicul, dar intr-o forma rudimentara.
- endospermul – se compune din doua straturi de tesut: un strat superior aleuronic,
care
contine granule de proteine fixate intr-o masa protoplasmatica bogata in grasimi. Sub
acest strat se gaseste un tesut bogat in amidon, care are forma unei plase, in sectiunile
careia se gasesc sectiunile de amidon;
- invelisul – se compune din doua parti, o parte exterioara sau tegumentul format
din trei rinduri de celule de diferite forme si o parte interioara care inveleste
germenul.

7
Fig.1.2Sectiune longitudinala prin bobul de orz.

Orzul pentru bere nu este recomandat sa contina mai mult de 8-12% proteine, pentru ca
scade extractul berii, micsorand randamentul in procesul de fabricație, in schimb trebuie sa
contina un procent cat mai mare de amidon (55- 60%) care se obtine la culturi situate intr-un
climat umed si racoros.

1.3 Compozitia chimica a orzului destinat fabricarii berii


Amidonul - este un hidrat de carbon complex, o polioza cu formula (C 6H10O5)n , care in
prezență enzimelor amilolitice se transformă in dextrina si maltoza, e localizat în endosperm
si reprezinta componentul chimic cel mai important calitativ si cantitativ. In timpul
depozitarii, amidonul este folosit de embrion ca substanta nutritiva, iar la fabricarea berii,
constituie principala sursa de extract a mustului de bere. Amidonul din orz se prezinta sub
forma unor grauncioare de forma unui disc, cu diametrul de 20-30 de microni. Proporția totală
de amidon variaza in limite mari, depinzând de climat, sol, modul de cultura si recolta anului
respectiv. Gradul de maturare si substantele minerale ale orzului au de asemenea influența
asupra continutului de amidon. La interactiunea cu iodul acesta da o culoare albastra intensa.
Aceasta reactie, foarte sensibila este folosita pentru a se stabili daca amidonul s-a dezagregat
complet in procesul de plamadire.

8
Fig.1.3.1 Structura amilozei din granula de amidon

Fig. 1.3.2Structura amilopectinei din granula de amidon

Proteinele - pot varia cantitativ in functie de soiul de orz, de conditiile pedoclimatice,


tehnologiile de cultură. Din cantitatea totala de proteine, numai 1/3 trec in bere, avand
influenta asupra calitatii berii, influentand culoarea, plinatatea gustului, insusirile de spumare,
caracteristicile spumei, aroma berii si stabilitatea ei coloidala. Continutul in proteine scade în
timpul fabricarii maltului si a berii, datorita hidrolizei enzimatice sau a coagularii.
Lipidele - sunt prezente in orz in tesutul aleuronic si in embrion. In proportie de 95% se
găsesc sub forma de trigliceride si in cantitati mici fosfolipide. Sunt insolubile in apa, ramin
nemodificate la maltificare si brasaj si se elimina cu borhotul de malt. Lipidele hidrolizate la
maltificare si la brasaj servesc pentru nutritia embrionului si a drojdiei. In cantitati mari in
bere, au efect negativ asupra spumei berii si stabilitatii acesteia.
Celuloza - Este localizata in exclusivitate in invelisul bobului, insolubila in apa si
nehidrolizabila de enzimele din malț. In orz are rol structural in peretii celulari din invelis. Nu
are rol in calitatea berii.
Hemicelulozele – si Gumele sunt substante de structura a peretilor celulelor
endospermului, dar si a celor din invelis. Hemicelulozele sunt insolubile in apa dar
9
hidrolizabile cu enzimele ce se acumuleaza in malt, hidrolizarea lor ducand la permeabilizarea
peretilor endospermului. Spre deosebire de Hemiceluloze Gumele sunt solubile in apa la cald,
dand solutii vascoase. Hemicelulozele si gumele au aceeasi structura, dau au greutati
moleculare diferite. Continutul variaza de gradul de coacere al orzului si de conditiile de
climaterice de cultura.
Glucidele – cu molecula mica, zaharoza si rafinoza, sunt prezente in embrion si stratul
aleuronic. In endosperm, maltoza, fructoza si glucoza servesc la nutritia embrionului, inclusiv
la inceputul germinarii.
Substantele cu azot – Sub denumirea de substante azotoase, substante albuminoide sau
albumina, se inteleg toate substantele organice ale bobului care contin azot. Aceste substante
se gasesc in bob sub forma unor molecule complexe. Substantele azotoase contin : C, H, O, S,
P. Pot varia cantitativ foarte mult cu soiul si cu conditiile pedo-climatice de cultura. Astfel
orzul pentru bere, indeosebi pentru obtinerea maltului si a berilor blonde trebuie sa contina
intre 9- 11,5% SU. Desi din cantitatea de proteine dintr-un orz numai ⅓ trec in bere, ele au o
foarte mare influenta asupra calitatii berii, influentind culoarea, plinatatea gustului, insusirile
de spumare, caracteristice spumei, aroma berii si stabilitatea coloidala. Din totalul
substantelor cu azot din orz, 92% sunt proteine (gluteline 30% , prolamina 37%, globuline
15% si albumina 11%). Continutul in proteine scade in timpul fabricarii maltului si a berii,
datorita hidrolizei enzimatice sau a coagularii.
Polifenolii – Sunt reprezentati de acizi fenolici simpli pana la polifenoli inalt polimerizati.
Prezinta importanta pentru fiziologia bobului la germinare dar are influenta si asupra unor
insusiri ale berii ( culoare, spumare, stabilitate coloidala si gustul berii) Concentratia in
polifenoli este mai mare cu cit coaja bobului de orz este mai groasa. Orzul este singura cereala
ce contine antocianogene.
Substantele minerale in proportie de cca 35% sunt reprezentate de fosfati, 25% de silicati
si cca 20% de potasiu, (exprimat ca oxid). Existenta in proportie mare a fosfatilor este foarte
importanta, deoarece desfasurarea unor procese metabolice in fiziologia bobului la germinare
si a drojdiei la fermentare este conditionata de participarea fosfatilor . Fosfatii formeaza cele
mai importante sisteme tampon in must si in bere.
Pectinele – Apar si in peretii celulari. Ele nu sunt hidrati de carbon pur ,ci se compun din
zaharuri (galactoza si arabinoza), precum si din acid galacturonic . In apa calda formeaza un
gel vascos . Orzul contine putina pectina.
Pentozanii - Intra in componenta hemicelulozei , pectinei si substantelor gumoase. Orzul
contine 7- 11% pentozani, in majoritate polimeri ai xilozei si arabinozei. La fierbere, cu o
solutie de 12% HCl, ele se transforma in furfurol. In timpul maltificarii, o parte din pentozani
se solubilizeaza ca urmare a dezagregarii hemicelulozelor, substantelor gumoase si pectinelor.
Pentozanii astfel dizolvati, ca si pentozanii formati in continuare prin dezagregarea acestora,
ajung in must, si respectiv in bere, si contribuie in mare masura impreuna cu substantele
gumoase, la formarea gustului berii.Acestea nu sunt fermentescibile.
Grasimile – Orzul contine 2- 3% substante extractibile cu eter si, desi nu toate sunt grasimi,
intregul extract cu eter se considera substante grase. Aproape toate substantele grase raman in
borhot si maresc valoarea lor nutritiva pentru animale. O mica parte din substantele grase
trece in must , este vorba de acizii grasi solubili.

10
Substantele minerale – Sau cenusa, reprezinta 2- 3% si se determina prin incinerarea orzului.
In cenusa se gasesc, in special, fosfati, potasiu si acid salicilic, apoi cantitati dozabile de
calciu, magneziu, sodiu, fier si sulf. Fosfatii sunt indispensabili pentru fermentatie. Cercetari
in domeniul biochimiei au aratat ca sunt si alte elemente, care exista insa numai ca urme in
bob si care sunt neaparat necesare pentru procesele vitale.
Diverse extracte fara azot – Coaja orzului contine tanin si cantitati mici de rasini amare, care,
atunci cind exista in cantitati prea mari,pot transmite berii un gust astringent si o amareala
neplacuta. Cojile si, in masura mult mai mare corpul fainos, contin si fitina, care este un
compus al inozitolului cu acidul fosforic.
Fitina - Se afla in orz sub forma de saruri de calciu sau magneziu. La maltificare, fitina se
descompune in fosfat si inozitol.
Fosfatii - joaca un for important in must si bere, ca regulatori ai pH-ului si pentru inmultirea
drojdiei.
Enzimele – Sunt substante organice complexe, a caror natura inca nu se cunoaste,dar a caror
actiune este bine stabilita. Sunt catalizatori, adica corpuri care accelereaza o reactie, fara a
participa ele insele la reactie. Enzimele sunt produse de catre organismele animale sau
vegetale si rolul lor principal este transformarea substantelor nutritive de rezerva in compusi
mai simpli si mai usor difuzabili, devenind astfel mai accesibili organismului.
Enzimele au caracter specific, adica o enzima ataca numai o anumita substanta. Din aceasta
cauza exista atitea enzime cite substante nutritive sunt de transformat. Denumirea lor se
formeaza din cea a corpului pe care il ataca, intregit cu sufixul “aza”. Enzima care ataca
amidonul se numeste amilaza, cea care ataca fitina se numeste fitaza, cea care ataca
peptidele , peptaza etc. Enzimele se distrug usor la temperatura inalta (60…80 °C, dupa felul
enzimei), deci sint termolabile. Ele joaca un rol important in procesul de fabricatie al berii si
se formeaza in timpul germinarii orzului.
Orzul contine o cantitate oarecare de enzime, insa insuficienta pentru transformarile care
trebuie sa aiba loc in timpul brasajului. Orzului ii lipseste, de altfel, o enzima foarte
importanta pentru dezagregarea amidonului si anume α- amilaza. In malt se gasesc insa doua
amilaze diferite : α – amilaza, care este capabila sa fluidifice amidonul, transformindu-l in
dextrine, si β – amilaza, care poate actiona numai asupra amidonului fluidificat. In orz se
gaseste numai β- amilaza sub forma latenta α- amilaza se formeaza abia in timpul germinari.
Din aceasta cauza este imposibil sa se zaharifice amidonul din orz numai cu β- amilaza.

Orzul contine cantitati insemnate de β – amilaza. Toata β- amilaza din malt, continuta deja
in orz, este insa combinata cu substantele azotoase complexe, de care se elibereaza, in timpul
maltificarii,sub actiunea enzimelor proteolitice. Acest lucru devine evident daca se trateaza
orzul cu enzime proteolitice, in care caz cantitatea de β – amilaza creste foarte mult.

Compozitia chimica a orzului pentru bere (dupa Banu C., si col., 1999)
Table 1.
11
Compusul Continutul mediu, % SU

Amidon 63 -65 %
Zaharoza 1-2
Zaharuri reducatoare 0,1 - 0,2
Alte zaharuri 1
Gume solubile 1– 1,5
Hemiceluloze 8 - 10
Celuloza 4– 10
Lipide 4– 6
Proteina bruta (N * 6,25) 8 -11
- albumine 0,5
- globuline 3,0
- hordeina 3–4
- gluteina 3–4
Aminoacizi si peptide 0,5
Acizi nucleici 0,2 – 0,3
Substante minerale 2
Alte substante 5-6

1.4 Soiurile de orz si orzoaica cultivate in Romania.


Pentru fabricarea berii, rezultatele cele mai bune se obtin prin prelucrarea (orzului de
primavara)care asigura obtinerea unui malt cu indici calitativi superiori si o bere cu o
stabilitate mai mare.
Orzoaica, avind un continut mic de substante proteice, continut mai mare de amidon si o
uniformitate mai buna, asigura desfasurarea normala a procesului tehnologic de maltificare,
precum si fabricarea unei beri de calitate superioara, reducerea consumurilor specifice si
folosirea mai buna a capacitatilor de fabricatie. Datorita acestor considerente, trebuie sa existe
o preocupare permanenta pentru stabilirea celor mai bune soiuri de orzoaica, cu care sa se
obtina atat productii marite la hectar, cit si un malt de buna calitate.
La orzoaica de primavara s-au promovat in cultura soiurile Poctor, Carlsberg si Perfecta si
sunt in studiu soiurile: Dvoran, Toplani, Alsa, Ianter.
La orzul de toamna a dat bune rezultate soiul Intensiv 1 si sunt in studiu soiurile Caracal 6
si Cluj 250.
La orzoaica de toamna, pentru bere s-au obtinut soiuri prin incrucisare intre soiurile de orz
si orzoaica (folosindu-se atit formele de toamna cit si cele de primavara), reusindu-se sa se
obtina pe aceasta cale primele linii de orzoaica de toamna din tara noastra. Acestea sunt
12
caracterizate printr-o capacitate mare de productie fata de cele de primavara.Soiurile acestea
au o marime si o greutate mai mare decit orzoaica de primavara.
Soiurile si liniile de orzoaica de toamna mai importante sunt : soiul Beta si soiul Sofia cu 2
rinduri precum si o serie de linii de orzoaica de toamna.
In afara de insusirile fizico- chimice ale orzoaicei si orzului, deosebit de important este
cunoasterea comportarii acestora in procesul de prelucrare si de fabricare a berii. De aceea
este absolut necesar ca inainte de a se hotari introducerea in cultura mare a unui soi, sa fie
verificat in procesul de fabricatie a berii.

1.5 Receptia si caracteristicile unui orz bun pentru bere. Aprecierea valorii orzului.
Pentru orzul si orzoaica destinate fabricarii berii, recoltarea trebuie facuta la coacerea deplina,
adica atunci cind boabele au un continut maxim de amidon.
Alegerea si aprecierea oarzelor. Orzoaica si orzul se aleg mai ales dupa provenienta si
sortiment. Daca acesti factori sunt cunoscuti sau garantati, se controleaza calitatea orzului
dupa anumite caracteristici exterioare si prin analiza.
Orzul de buna calitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Greutatea hectolitrica 67 - 72 kg
- Masa a 1000 de boabe 34 - 38 g
- Uniformitatea 85 – 95 %
- Impuritati 1%
- Capacitatea de germinare 92 – 97 %
- Umiditatea 12 – 14 %
- Extract raportat la substanta uscata 78 – 82 %
- Continut in substante azotoase 9 – 11 %
Fiece indice fizico- chimic poate influenta calitatea maltului astfel;
 Greutatea hectolitrica este un indice de calitate care poate exprima valori
comparative numai daca orzul are aceeasi provenienta.
 Masa a 1000 de boabe e un indice mai concludent, marimea lui fiind direct
proportionala cu continutul de extract
 Uniformitatea boabelor un indice deosebit de important, atit economic cit si
tehnologic, deoarece exprima cantitatea de boabe apte pentru maltificare, adica numai
boabe de orz mai mari de 2,5 mm.
 Germinarea orzului e un indicator foarte important, deoarece numai orzul care
germineaza asigura dezagregarile si concentratia enzimatica necesara. La noi in tara si
in tarile unde pentru fabricarea berii se prelucreaza un procent ridicat de cereale
nemaltificate, acest indice are o deosebita importanta, pentru ca asigura desfasurarea
normala a procesului de brasaj ( zaharificari complete, proportii corespunzatoare de
maltoza si dextrina, grade de fermentare normale, persistenta a spumei si stabilitate
coloidala).
Prin utilizarea in procesul de fabricare a berii a unei materii prime corespunzatoare,
stabilitatea coloidala a acesteia este mai mare. In cazul folosirii unei materii prime
13
corespunzatoare se poate asigura o durabilitate a berii de minimum 20- 30 de zile fata de 8
-12 zile cit se realizeaza in prezent. Aceasta marire a stabilitatii berii contribuie la
mentinerea insusirilor calitative esentiale, chiar daca berea este supusa unor conditii de
pastrare mai vitrege sau mai lungi in reteaua comerciala.
 Umiditatea orzului si a orzoaicei nu trebuie sa depaseasca 14 %. Uneori dupa
recoltare, orzul are o umiditate mai mare, iar aducerea la umiditatea normala
trebuie sa se faca intr-un interval de timp cit mai scurt cu mare grija si
precautie,pentru a nu influenta negativ capacitatea de germinare a acestuia.
 Continutul in substante azotoase La orzul si orzoaica de buna calitate nu trebuie
sa depaseasca 9 -11%. Orzul si orzoaica cu continut redus de substante azotoase
dau rezultate bune la fabricarea maltului, asigurindu-se substantele azotoase
macromoleculare ce pot influenta in mod pozitiv gustul si persistenta spumei,
precum si cantitatea de aminoacizi necesari nutritiei drojdiei de bere. Orzul cu
continut ridicat in substante proteice dauneaza stabilitatii coloidale a berii.
 Continutul in extract raportat la substanta uscata (SU) pentru maltul obtinut la
orzul de toamna, in mod normal este de 75 % . In cazul in care se foloseste
orzoaica, continutul in extract atinge cca 80 %. Acest indicator influenteaza deci in
mod direct consumul de materie prima pe unitatea de produs, deoarece maltul cu
randament superior duce la obtinerea de cantitati mari de bere din aceeasi cantitate
de materie prima.
 Capacitatea de absorbtie a apei reprezinta indicele de calitate ce exprima
capacitatea orzului de a absorbi apa in functie de structura mai mult sau mai putin
compacta a miezului, cit si datorita fenomenului de capilaritate care faciliteaza
absorbtia apei. O absorbtie mai rapida favorizeaza intensitatea dezagregarii
enzimatice in timpul procesului de maltificare.

1.6 Pastrarea si depozitarea orzoaicei si orzului


a) Pastrarea orzoaicei – orzului si uscarea lor. Pentru obtinerea unor incoltiri uniforme
este necesar ca boabele sa-si pastreze intreaga lor putere vitala. In timpul depozitarii,
ca urmare a activitatii vitale, orzul respira usor. Respiratia constituie un proces de
scindare a hidratilor de carbon, conform reactiei :

C2H12O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 674 calorii


Aceasta reactie este insa foarte complexa. Molecula de zahar sufera ( sub actiunea unor
enzime ) o serie de scindari. Numai produsele intermediare care rezulta din aceste scindari, in
special aldehida acetica si alcoolul etilic, pot fi oxidate. In urma oxidarii rezulta acizi organici
si in final bioxid de carbon si apa. Toate aceste reactii reprezinta, la un loc, fenomenul de
respiratie.
Cind incepe sa lipseasca oxigenul, se ajunge la asa – numita respiratie anaeroba. In acest
caz au loc procese de scindare care decurg fara prezenta oxigenului, rezultind aldehide si
alcool, identificate in orzul incoltit.

14
La rindul lui alcoolul intra apoi in reactie cu acizii existenti, formand esteri. Aceste produse
intermediare au o actiune inhibitoare asupra embrionului care poate fi distrus . In consecinta,
pentru a evita acest lucru este neaparat necesara aerarea orzului in timpul depozitarii.
Nu este suficient sa se asigure numai oxigenul, ci si reducerea umiditatii, deoarece un
continut prea mare de apa are drept consecinta intensificarea respiratiei si apare fenomenul de
inabusire. Orata cu cresterea continutului de apa in orz, creste si intensitatea respiratiei si
astfel cresc pierderile de substanta uscata a bobului ( in special pierderi de amidon )
In cazul unui amidon cu 17% apa, se degaja 100 mg CO2/ kg, in 24 ore. Cantitatea de 100
mg provine din cca 200 mg amidon, ceea ce corespunde la o pierdere de aproximativ 1g
amidon sau 1%o in 5 zile ( 1% in 5a zile )
In afara pierderilor de amidon, o depozitare necorespunzatoare duce la degradarea orzului.
Cum am vazt in reactiile de mai sus, la respiratie se dezvolta o cantitate mare de caldura si
bobul care respira se incalzeste. Respiratia se accentueaza cu cresterea temperaturii, de aceea
orzul umed va respira cu atat mai mult cu cit este aerisit mai bine. In plus, apa care rezulta
prin respiratie accelereaza si mai mult acest proces vital. Deci, prin aerisirea unui orz prea
umed se inrautateste si mai mult calitatea lui. Mucegaiurile si bacteriile care apar (in cantitati
mari pe cereale) se dezvolta datorita umiditatii si temperaturii ridicate, ceea ce duce la
mucegairea rapida a orzului asa dar la scaderea puterii de germinatie.
In consecinta, pentru a se pastra bine, orzul trebuie sa fie uscat, adica sa nu contina mai
mult de 15…16% apa. In cazul cind orzul se pastreaza la temperaturi ridicate, are loc
procesul de autoincalzire, proces ce se poate imparti in 3 faze :
^-- Prima faza se caracterizeaza prin ridicarea temperaturii la 24 -30 0 C si odata cu aceasta
incepe si dezvoltarea intensa a bacteriilor si mucegaiurilor;
^-- In faza a doua, temperatura se urca la 31 – 38 0C , orzul capatind un miros neplacut, iar
suprafata boabelor devine mata (fara luciu);
^-- In faza a treia, temperatura se ridica la 500C , orzul capatind un miros de mucegai.
O conditie mai importanta care contribuie la asigurarea unei mai bune depozitari consta in
curatirea orzului inainte de depozitare (precuratirea orzului). In ceea ce priveste pierderile in
timpul pastrarii (in conditiile unei pastrari normale), ca urmare a procesului de respiratie si de
manipulare, aceste sunt de 3 % pe an. Orzul care contine mai mult de 17% apa trebuie
intotdeauna sa fie uscat artificial. Acesta se face in uscatoarele de malt, care pot fi utilizate in
acest scop cind sunt libere, insa rezultate mai bune sunt obinute in uscatoarele speciale. Se
recomanda ca uscarea orzului sa se faca dupa curatire.
Temperatura de uscare nu trebuie sa fie prea ridicata, astfel se slabeste puterea vitala a
boabelor, Este imprudent sa se mearga peste temperatura de 45 0 C, desi s-a constatat ca unele
oarze suporta temperaturi pana la 550 C, fara a pierde din energia lor de germinare.
Dupa uscare, boabele trebuie sa fie racite, puse in gramezi si sa stea cel putin o saptamana
inainte de a fi maltificate.
Uscarea se poate realiza in instalatii cu circulatie de aer cald, dulapuri termice cu funduri
duble, benzi fara sfarsit, care traverseaza un cuptor sau instalatii – turn.
Uscatoarele moderne au forma unu turn. In partea superioara, orzul este incalzit de un
radiactor , fara aerisire, pentru ca apa din interiorul boabelor sa ajunga in straturile exterioare.
Daca bobul este adus direct intr-un curent de aer cald, atunci se usuca numai partea exterioara.

15
b)Depozitarea orzoaicei – orzului Se face in magazii sau silozuri, unde trebuie sa existe
intotdeauna posibilitatea de aerisire .
Magaziile – In cazul folosirii magaziilor, nu se recomanda depozitarea in saci, deoarece
boabele nu pot fi aerisite suficient. Depozitarea in gramezi de cca 1m inaltime si lopatarea lor
sunt metode invechite. In acest caz, stratul trebuie sa fie cu atit mai subtire, cu cit orzul este
mai umed. Pentru a verifica daca gramada se incalzeste, se introduce in interior un
termometru blindat.
Magaziile trebuie sa fie protejate contra umezelii, aburului, prafului, rozatoarelor si
pasarilor. Ele se amenajeaza de obicei in etajele superioare ale maltariei.
Constructiile de lemn sunt avantajoase, deoarece lemnul absoarbe din umezeala orzului,
insa sunt foarte periculoase din punct de vedere al daunatorilor si incendiilor. Constructiile
din beton sunt preferate.
Pentru a inlatura lopatarea si totodata pentru o mai buna aerisire se construiesc magazii
prevazute cu plansee cu orificii, prin care orzul poate fi trecut dintr-o magazie in alta.
Orificiile sunt distantate la 50 mm. Orzul cade pe un popic asezat sub orificii, care il
disperseaza, contribuind prin acesta la o aerisire mai buna.
De cite ori trebuie facuta aerisirea, se lasa orzul sa cada de la un etaj la altul, dupa care se
readuce cu ajutorul unui elevator,la etajul cel mai de sus. Magaziile de la parter sunt
construite inclinat, astfel ca orzul sa poata fi incarcat in recipiente de transport, fara a fi
impins cu lopata.
Silozurile - Sunt celule din fier sau beton de dimensiuni variabile. Cele din beton prezinta
o serie de dezavantaje: greutatea prea mare, imposibilitatea dislocarii lui, necesitatea unei
uscari indelungate, dupa construire. Ca avantaje : utilizarea buna a spatiului, conductibilitatea
scazuta si eliminarea aproape totala a cheltuielilor de intretinere.
Silozurile de fier sunt mai ieftine, mai usoare, pot fi mutate in caz de necesitate si date in
folosinta imediat dupa terminare.

2. Stadiul actual privind trioarele cilindrice

2.1 Separarea dupa forma a impuritatilor din masa de cereale


Corpurile straine din masa de cereal care au latimea si grosimea asemanatoare cu a boabelor
de cereale si in mod deosebit cu a bobului de grau si secara nu pot fi separate pe principiile

16
prezentate, si de aceea se folosesc utilaje care separa corpurile straine pe baza diferentei de
lungime a lor fata de a cerealelor.

Aceste utilaje se numesc :trioare si realizeaza in principal separarea neghinei, măzărinchei,


volburei, fragmentelor de grau, care sunt mai mici, mai scurte, decat bobul de grâu sau cel de
secară, separarea boabelor de orz, ovăz care sunt mai lungi decat cele ale grâului, separarea
tuturor corpurilor străine de forma rotundă si a impurităților, a bobelor, a căror lungime se
diferențiază net de lungimea boabelor normale.

După formă, componentele din masa de cereale se impart in trei grupe:

-lungi, in care intr[ boabele de orz, ovaz;

-mijlocii(ovale, ovoidale), in care intra boabele de grâu si secară;

-rotunde (aproximativ sferice), in care intra neghina, măzăricea, spărturi.

Trioarele se clasifica astfel:

A. trioare selectoare, folosite la sortare dupa dimensiuni si forma;

B. trioare cilindrice, sunt cele mai folosite, au suprafata cilindrica cu alveole;

Dupa viteza periferica trioarele cilindrice se impart in trei clase:

-lente, cu viteza periferica de 0,3-0,4 m/s

-rapide pentru:

- boabe rotunde cu viteza periferica 0,9-1,0 m/s

-boabe lungi cu viteza periferica1,0-1,4 m/s

-ultratrioare, cu viteza periferica de 0,7-1,0 m/s

C trioarevcu discuri ( cartere) la care suprafata cilindrica cu alveole, este inlocuită cu discuri
montate pe un arbore de actionare.

Alveolele se gasesc pe ambele fete ale discului.

D. trioare spirale, la care separarea are la bază diferență de viteza de alunecare pe un plan
inclinat.

E. trioare cu benzi la care separarea se face pe aceleasi principia ca la troarele spirale cu


deosebirea ca suprafața de lucru este in mișcare.

F. trioare cu lopeti prevăzute cu niște lopeți fixate pe un arbore in mișcare de rotatie. Lopețile
au alveole pe ambele părti.

G. trioare cu palete care au suprafata de lucru formata dintr-o serie de palete cu alveole
montate pe doua discuri de lemn.
17
2.2 Trioare cilindrice
Sunt cele mai des folosite în unitațile de morărit din țara noastra. Organul activ de lucru il
constituie mantaua cilindrică prevazută cu alveole la interior. Mantaua cilindrica se executa
din tablă de zinc sau tablă de oțel. În mantaua cilindrică din tabla de oțel alveolele se executa
prin ambutisare, iar în mantaua cilindrica din tabla de zinc alveolele se executa prin frezare.
Alveolele obtinute prin frezare sunt de trei tipuriȘ

-conice, de forma unui trunchi de con, cu fund sferic, folosite la alveolele cu diametru mai
mic de 5,5 mm;

-conice de forma unui trunchi de con, cu fund conic, folosite la alveole cu diametru mai mic
de 5,5-8,0 mm;

-cilindrice, de forma unui cilindru circular drept cu fund oval folosite la alveolele cu diametrul
mai mari de 8 mm;

Frezare alveolelor se face pe table intinsa dupa care se indoaie in forma cilindrica. Alveolele
frezate pot fi asezate radial sau inclinat, cele cu diametrul mai mic de 6,3 mm sunt asezate
inclinat.

Pe suprafata tablei alveolele se executa in zig-zag. Pentru a asigura o suprafata activă maximă
si deci o capacitate maximă trebuie ca diametrele dintre alveole sa fie minime. Pentru alveole
cu diametru mai mare de 3,5 mm distanta dintre alveole, pasul, trebuie sa fie intre 1,1-2,0
mm.

Numarul alveolelor frezate este de ,iar cel al alveolelor ștanțate este in


functie de parametrii dimensionali ai alveolelor.

Fig 2.2.1 tipuri de alveole frezate si elemente dimensionale

Intrucât tehnic, alveolele ștanțate se executa mai ușor la noi in țară, se folosesc la mantale de
trior numai alveole ștanțate în două tipuri dimensionale:

18
-alveole ștantate pentru dimensiuni de lucru d=3,25-7,10 mm;

-alveole ștanțate pentru dimensiuni de lucru d=8,0-12,50 mm;

Numarul de alveole se determina cu relatia:

in care a=pasul alveolelor apropiate, mm;

Pentru executarea alveolelor ștantate se folosește tablă de oțel dublu decapată, cu grosimea de
1,5-2,0 mm. În practică se folosesc alveole cu următoarele dimensiuni:(tabelul1)

Tabel 1. Caracteristicile dimensionale ale alveolelor de la trioarele cilindrice.

Denumirea Dimensiunile alveolei, mm


cerealei de
Boabe lungi Boabe rotunde
bază
Fara trior Cu trior de repriză Fară trior Cu trior de repriză
de repriză de repriză
principal repriza principal Repriza

Grâu 9,5 9,0 9,5-10,5 4,75 5,5 3,75-4,5

Secară

Orz 9,5-11 - - 5,5 7,0 5,0-6,0

Ovăz

Dispunerea alveolelor pe suprafața interioară a mantalei triorului, are o influență foarte


mare asupra produsului de separare cat și asupra rezistenței mecanice a mantalei. Pentru a
obtine o suprafață active mare, respective un număr maxim de alveole se recurge la
dispunerea sub formă de hexagon regulat.

Pasul alveolelor se determină cu relatia:

T=1,2d + 0,6 (mm)

In care: d-diametru.

Distanta dintre randuri se determina cu relația:

(mm) .

2.3 Bazele teoretice ale functionarii trioarelor cilindrice


19
În triorul cilindric, amestecul de seminte se introduce in interiorul tobei pe la unul din capete,
in mod continuu si uniform. In timpul functionarii mantaua cilindrica se roteste cu o viteza
unghiulara constanta imprimand amestecului o miscare completa , oscilatorie fata de axa
geometrica si de deplasarea in directia generatoarei. In aceste conditii diferitele fractiuni din
masa de cereale, patrund complet sau partial in alveole, dupa cum lungimea boabelor este mai
mica sau mai mare decat diametrul alveolei. Particulele care au intrat in alveole se deplaseaza
odata cu mantaua cilindrica, pana ocupa o anumita pozitie critica, specifica pentru fiecare tip
de boabe. Cand in timpul miscarii mantaua cu alveole depaseste pozitia critica, semintele
parasesc alveolele si cad liber dupa o traiectorie parabolica, sunt colectate de jgheabul(2) si
evacuate cu ajutorul transportorului(3)

Fig2.3.1 deplasarea particulelor în mantaua triorului.

Semintele cu lungimea mai mare decat diametrul alveolelor patrund partial in alveole si
parasesc alveolele inaintea celorlalte, alunecand pe suprafata mantalei cilindrice in sens invers
miscarii acesteia. Semintele ramase in mantaua cilindrica se deplaseaza in lungul
generatoarei, cu o viteza redusa, dupa care se evacueaza.

Jgheabul sau covata(2), se poate regla, ocupand pozitia datorita functiei de pozitia critica a
boabelor de cereale.

Triorul cilindric separa amestecul de boabe in doua fractiuni: o fractiune reprezentata de


semintele care intra in alveole si cad in pozitia critica in covata de unde se evacueaza si a
doua fractiune constituita din seminte care intra partial in alveole si care cad in partea de jos a
mantalei inaintea acelora care cad in covata si care se evacueaza pe la unul din capetele
mantalei.

Cand amestecul de cereale contine , atat boabe lungi cat si boabe scurte, rotunde, separarea
acestora se face prin trecerea succesiva a amestecului prin doua trioare, unul pentru boabe
lungi si altul pentru boabe rotunde.

In triorul cilindric un bob poate ocupa urmatoarele pozitii:

-dupa pozitia fata de alveole:

-boabe in alveole;

20
-boabe pe suprafata interna a mantalei, pe spatiul din afara alveolei;

-dupa pozitia fata de axa triorului:

-boabe cu axul lor perpendicular pe axul triorului;

- boabe cu axul lor paralel cu axul triorului.

Coeficientul de frecare la rostogolire, stabilit experimental, functie de pozitia fata de manta,


este redat in tabelul 2.

Tabel 2. Coeficient de frecare la rostogolire, al diferitelor tipuri de seminte.

Pozitia boabelor Grâu (ɸ8,5 mm) Neghină (ɸ 4,25 mm Ovăz (ɸ 8,5 mm)

min max min max min max

In spatiul dintre || 37 39 23 45 32 34
alveole
┴ 37 50 44 65

In alveole ‖ 62 107 87 111 84 87

┴ 63 120 68 75

Pentru a stabili conditiile de separare, trebuie analizate patru cazuri:

a.Boabele se gasesc in spatiul dintre alveole, iar triorul are o viteza periferica mica,
trior lent. Deci nu apare forta centrifuga.
Cand bobul se rostogolest intervine forta de frecare la rostogolire.
Asupra particulei A actioneaza forta de greutate G, care se descompune in cele doua
componente: normala M si tangentiala T, forta de frecare la rostogolire F.
Conditia ca rostogolirea sa aiba loc este urmatoarea: forta tangentiala sa fie mai mare
decat forta de frecare: T≥F
Fig.2.3.2 Boabe în spațiul dintre alveole, trior lent

21
Stiind ca: N=G cos

T=G sin

F=f ;

F=f

Se poate scrie:

G sin ,

tg

Boabele se rostogolesc cand in care este unghiul pe care l face forța de frecare care
acționează asupra boabelor cu normala la suprafata.

a. Boabele se găsesc in spațiul dintre alveole, iar cilindrul are viteza unui trior rapid.
Deci apare o forță centrifugă.

Asupra bobului aflat in poziția A, acționează forța centrifugă si forța de greutate G, care
dau rezultanta R

Fig 2.3.3 Boabe în spațiul dintre alveole, trior rapid

22
.

Fig Boabe in spațiul dintre alveole, trior rapid.

In triunghiul ARG se poate scrie teorema sinusurilor:

Considerând ca rezultă:

Unghiul de frecare are valori diferite pentru diferitele soiuri de cereal si de asemenea in
funcție de poziția bobului în manta. Pentru grâu pentru neghină

iar pentru ovăz Aceste relatii permit calcularea turației pe care trebuie sa o
aibă mantaua pentru ca particula să se rostogolească pe suprafața de lucru.

Odată cu creșterea turației mantalei triorului, apare forța centrifugă si deci valoarea unghiului
de rostogolire, la care bobul cade, crește. Turația mantalei este minimă când este indeplinită
condiția:

Sin ( =1 adică respectiv:

În acest caz turația maximă se determină cu relația:

23
Dacă pană la această valoare, bobul nu cade, inseamnă ca forța centrifugă impiedică căderea,
bobul este antrenat in mișcarea de rotație, de centrifugare.

b.Boabele ce se află in alveolele triorului lent


Căderea particulei din alveolă va începe când unghiul de înclinare al peretelui alveolei față de
orizontală va fi mai mare decât unghiul de frecare Unghiul este dependent de

unghiul fiind un unghi interior triunghiului ABG.

In care unghiul de înclinare a razei OA față de elementul de suprafață al alveolei, in


punctul A. Acest unghi poate fi pozitiv sau negativ în funcție de poziția sa, față de axa de
rotație a cilindrului. Valoarea unghiului este constantă funcție de forma si adâncimea de
pîtrundere a cuțitului de frezare.

Fig. 2.3.4-2.3.5 Boabe in alveole trior lent si rapid

c.Boabele se află in alveolele triorului rapid.

Apilcând teorema sinusurilor în triunghiul ARG se poate scrie:

24
De unde:

Pentru determinarea valorii unghiurilor

Fig2.3.6 delimitarea zonelor de separare.

La trioarele de boabe rotunde, covata se montează intr-o pozitie convenabilă pentru colectarea
intregii cantități de boabe rotunde. La trioarele de boabe lungi , covata se montează la
marginea inferioara a zonei de cădere a grâului.Pe o anumita porțiune cele doua zone se
suprapun cee ace inseamna că in masa de grâu, rămâne o anumita cantitate de boabe lungi,
aceasta pentru a nu pierde boabe de grâu odată cu eliminarea boabelor lungi in totalitate.

Grosimea maxima a stratului de cereal in interiorul cilindrului triorului este data de relatia:

In care r-raza cilindrului in m

q-debitul triorului, in kg/s;

viteza de deplasare axială a boabelor, in m/s ( m/s)

= viteza unchiulara a cilindruluiș

= greutatea volumetrică, in kg/

25
Carcacteristicile tehnice ale trioarelor cilindrice:

Tabel.3

Caracteristica Tip Diametrele mantalelor, mm

400 500 600 700

n, rot/min Lent 9,49-14,24 8,49-12,73 7,74-11,61 7,17-10,75

Rapid 33,23-42,72 29,79-38,19 27,09-34,84 25,09-23,26

Lent 0,20-0,30 0,22-0,33 0,24-0,36 0,26-0,39


m/s
rapid 0,70-0,90 0,77-1,00 0,85-1,09 0,92-1,18

2.4 Separarea impurităților cu trioare cilindrice lente

Trioarele cilindrice lente sau trioarele normale ori de mică capacitate se utilizează in unele
mori de capacitate mică, in mod deosebit in morile prestatoare.

Acest tip de trior cilindric, are o turație mică care poate varia intre 13 si 18 rot/min. Pentru o
eficienta mai mare, cilindrul are o inclinatie de 8-10% in cazul separarii neghinei si de 3,4%
in cazul separaăii ovăzului.

Datorită turației mici, zona de cadere a boabelor, ce se separă in jgheabul colector, este in
apropierea zonei de rostogolire, de alunecare a boabelor ce rămân în cilindru, în manta si de
aceea se folosesc niste dispozitive de raclare, numite răzătoare, care fiind foarte aproape de
suprafața interioară a cilindrului, determină să iasă din alveole toate boabele lungi.

Răzătorul se montează, sub jgheabul colector, pe toată lungimea cilindrului, si are rolul de a
reține boabele lungi, rămânând in alveole boabele înguste, care după ce depăsesc marginea
jgheabului cad in el si in felul acesta se separă de restul masei de boabe.

Eficienta de lucru este functie de uniformitatea mărimii boabelor. Din acest motiv, trioarele au
montate in zona de alimentare, niste ciururi care elimina boabele mai mici, ce se triorează
separat, la un trior cu alveole de dimensiuni corespunzătoare.

26
Viteza liniară a cilindrului este de 0,3-0,5 m/s. Căderea boabelor din alveole are loc la o
înăltime mai mică, datorită vitezei liniare mai mici a mantalei. Capacitatea de productie a
trioarelor normale este calculată pentru o incărcare specifică de 200-240kg/h pentru 1 de

suprafață de trioare in cazul separarării neghinei, si de 110-130 kg/h grâu pentru 1 de


suprafată cand se separă ovăzul.

Efectul tehnologic al trioarelor normale este mai redus cu 15% decat al celor rapide si
ultratrioarelor.

2.5 Separarea impuritătilor cu trioare cilindrice de mare capacitate

Trioarele cilindrice de mare capacitate, numite si si trioare rapide, se caracterizează printr-o


capacitate de productie mare, dată in principal de turația ridicată a triorului, care ajunge la 45
rot/min.

Turatia mai mare a mantalei, determină cresterea forței centrifuge, localizarea mai sus a
marginilor jgheabului colector, comparativ cu triorul normal. Acest lucru permite eliminarea
mecanismului de raclare si necesitatea înclinării cilindrului. Deplasarea masei de cereale de la
alimentare la evacuare are loc datorită presiunii fluxului de produs ce intră continuu in manta
si datorită vitezei periferice mai mari.

La trioarele cilindrice de mare capcaitate, boabele de formă sferică sau aproape sferică,
respectiv neghina, măzărichea, spărtura, se așează in alveole cu diametrul de 4,5-5mm de pe
suprafața interioară a mantalei, iar la inclinare de 110-115 , cad în jgheabul colector, covata,
de unde se evacuează cu ajutorul unui transportor elicoidal. Boabele de grâu normale, se
rostogolesc, alunecă pe suprafața interioară a cilindrului, deplasându-se de-a lungul cilindrului
către evacuare.

Pentru efectuarea unei separări cu efect optim, trebuie să se respecte următoarele conditii:

-pe suprafata interioară a mantalei impuritățile trebuie sa aibă o mișcare relativă, sau să cadă
de la o anumita înăltime pe suprafața de lucru. Când viteza inițiala a impuritaților este egală
cu 0, aceastea se rostogolesc pe suprafața interioara a triorului cu viteza unghiular:

27
In care: d- diametru unei impurități;

R-raza triorului, mm;

g- accelerația gravitațională (9,81 m/ )

În acest caz viteza este mica, iar impuritățile alunecă pe suprafața mantalei.

Cand impuritațile intră in alveole de la o anumită inălțime, avand o viteză inițiala

are loc separarea.

Inaltimea minima de la care impuritățile intra in alveole se determină cu relația:

h=

Asupra impuritatilor, in miscare relativa, in interiorul triorului, actioneaza doua forte la


circumferinta triorului sub actiunea carora in miscare relativa, impuritatilor se deplaseaza in
interiorul cilindrului triorului, dupa o curba in forma de elice cu o viteza data de relatia:

in care:

v-viteza

-viteza relativă a impuritaților pe tangenta la circumferință

Viteza de deplasare a cerealelor de-a lungul triorului este:

v=

in care:

l-lungimea cilindrului triorului, in mm;

t-timpul de ședere a cerealelor in interiorul triorului, in s;

-viteza periferică trebuie sa fie de 1,2-1,5 m/s

28
-incărcătura specific de 800-900 kg/ /h;

Suprafața activă se determină cu formula:

S=

In care:

L-lungimea

D-diametrul cilindrului, in m;

Intre lungime si diametru există urmatorul raport

Conditia de functionare a triorului este:

In care:

-viteza unghiulară, in rad;

R-raza cilindrului, in mm;

Turația limita se exprimă cu relația:

De regula K<1

Turația limită este:

lim n=

In mod frecvent, în industria moraritului, se utilizează trioare cilindrice, cuplate sub formă de
baterii de trioare, cu trioare principale si trioare secundare sau de repriză. O asemenea baterie
de trioare cilindrice este reprezentata in figura...

Masa de cereal intră prin gura de alimentare (7), in mantaua triorului principal (14), prevăzută
cu alveole. Funcție de tipul si mărimea alveolelor, respective alveole pentru boabe rotunde sau
alveole pentru boabe lungi, o anumită fracțiune din amestecul de cereal intră in alveole iar
câand acestea ajung datorită miscarii de rotatie a mantalei intr-o anumita poziție, deversează
in covata (22) de unde sunt evacuate prin racordul (9), catre triorul de repriză (15).

29
Particulele care rămân în manta, sunt evacuate prin racordul (8). Poziționarea covatei, pentru
a colecta toate particulele care cad din alveole se face cu ajutorul unui dispozitiv, de la roata
de mâană (01m), ce rotește melcul (02m) si această roată melcată (03m) așezată pe arborele
tubular. Pe același ax tubular se găsesc si peretii covatei (22).

In felulu acesta se așează covata într-o asemenea poziție încât să capteze toate particulele care
cad din alveole in zona de cădere.

Fig2.5

Produsul ajuns in triorul de repriză sau triorul secundar, este supus operației de separare in
funcție de tipul si dimensiunea alveolelor.

Particulele care rămân in mantaua triorului de repriză se evacuează prin recordul (12), iar
particulele care intră în alveole cad în covată și se evacuează prin recordul (13).

Bateriile de trioare se executa pentru separarea boabelor rotunde din masa de cereal, pentru
separarea boabelor lungi din masa de cereal, pentru separarea boabelor lungi si rotunde din
masa de cereal.

30
Tip Dimensiuni ale Dimensiuni de Nr de Capcacit Motor Aspiratie Masa
constru cilindrului mm gabarit, mm cilindri ate de actiona
cticv lucru re, Qme/ H Kg
Kg/h min mm
D L L I H Kw CA

MVM- 400 1600 2500 900 1985 2 1200 1.5


416

MVM- 500 2000 2850 1000 1985 2 2000 1.5


520

MVM- 600 2500 2500 1100 1985 2 4000 1.5


625

BT-502 500 2000 2950 1100 1720 2 1500 1.1 240- 6- 935
360 13.5

BT-602 600/700 2500 3230 1112 2485 4 5000 4.0 240- 6- 2000
360 13.5

BT- 700 2500 3582 810 1950 2 4000- 3.0 1000


7025 6000

Tabel 4 Caracteristicile tehnice si dimensionale ale unor tipuri de trioare.

Randamentul de separare a particulelor dintr-un amestec, la triorul cylindric se determina cu


relația:

In care: L-lungimea triorului cylindric, m;

A-element de calcul stability cu relația:

A=

n-turația mantalei, rot/min


31
D-diametrul cilindrului mantalei, m

M1000-masa a 1000 boabe din cultura de bază, g

Q-capacitatea de lucru a triorului, t/h

Po-continutul initial de corpuri străine, %

l-lungimea boabelor din cultura de baza, mm

Capacitatea de lucru a trioarelor cilindrice se calculează cu relația:

Q=1000

În care: suprafața de lucru a mantalei,

q- încărcarea specifică, Kg/

-curațirea masei de grâu, secară de corpurile străine:

-rotunde 750-850

-lungi 550-650

-curățirea masei de orz, ovăz de corpuri străine rotunde 650-700

-alegerea spărturilor din masa de orez finit 700-750

-controlul deșeurilor la separarea corpurilor străine:

-rotunde 300

-lungi 200

Puterea consumată:

N=0,0002Q (KW)

Putere instalată:

În care: n-randamentul de acționare, in functie de tip (n=0,8-0,9)

Capacitatea de transport a transportorului melcat:

-la trioare de boabe lungi Qm=Q

32
-la trioare de boabe rotunde Qm=0,15Q

Trioarele de repriză se calculează la o capacitate de 15-30% din capacitatea triorului cilindric


principal.

În tabelul 5 sunt reprezentate unele elemente caracteristice ale unor trioare, construite la noi în
țară.

Tabel 5 Caracteristicile tehnice ale unor trioare folosite n curatarea morilor.

Tipul Firmă Încărcarea Puterea Turatii aspirația


triorului specifică instalată
constructoare Rot/min

mmCA

Trior SEMAG 316-650 0,75 23,5


cilindric
Toplet 347 0,75 35-45
T0,5

T1,1

Baterii TEHNOPAM 849 2,0 41 5


trioare
București 849 4,0 41 5
BTM-4

BTm-8

2.6 Separarea cu triorul de control. Impuritațile rezultate din separarea cerealelor la


bateria de trioare, mai conțin un anumit procent de boabe de grâu. DE regula aceste boabe au
dimensiuni mai mici decat cele normale și au intrat în alveole odată cu neghina, măzărichea si
spărtuirile de boabe. Pentru a putea recupera boabele de grâu, aceste impuritați se supun unei
noi triorări , folosind un trior numit trior de control care are alveolele cu diametru de 0,4 si
încărcătura specifica 150-180 Kg/

Efectul optim de separare a impuritaților din masa de cereal este asigurat dacă se respect
următoarele condiții:

-jgheabul, covata colectoare a impuritaților trebuie sa fie reglat correct, pentru a asigura
prelucrarea integral a acestora;

-aspirația utilajului trebuie să funcționeze in condiții normale;

-periodic, să se indepărteze nisipul si praful mineral de pe suprafața jgheabului colector;

-să se aleagă alveolele cu dimensiuni corespunzătoare.


33
34