Sunteți pe pagina 1din 3

Asist. Univ. dr.

Roxana Avădănei
Asist. Univ. dr. Ludmila Lozneanu
Nr. 16
Lucrarea practică
Ganglionul limfatic

Ganglionii limfatici sunt organe încapsulate situate pe calea vaselor limfatice. Ei au


o formă reniformă, cu o faţă convexă (pe unde pătrund în interior vasele limfatice
aferente) şi o faţă concavă (hilul – pe unde ies limfaticul eferent, intră şi ies vasele şi
nervii). Ganglionii limfatici sunt ariile de filtrare a limfei şi unul din sediile limfopoezei
secundare.
Din punct de vedere structural un ganglion limfatic prezintă: o capsulă, stromă şi
parenchim.
Capsula - este reprezentată de un ţesut conjunctiv dens semiordonat cu vase, nervi,
adipocite albe. Din ea se desprind septuri scurte ce pătrund în interior, dar care nu
determină organizarea parenchimului sub formă de lobuli.
Stroma - este cito-fibrilară ca a tuturor organelor limfoide secundare descrisă
anterior.
Parenchimul - are o organizare caracteristică în două teritorii:
a) zona corticală – este situată sub capsulă; aceasta, la rândul ei, este
subîmpărţită în zona de corticală superficială (zona T-independentă, cu foliculi
limfoizi primari şi secundari) şi zona de corticală profundă sau paracorticala (zona T-
dependentă) ;
b) zona medulară – situată în interiorul organului şi care este formată dintr-o reţea de
cordoane celulare compacte (alcătuite din Ly T şi B cu memorie şi efectorii),
ochiurile reţelei fiind practic sinusurile limfatice ale medularei .
Pe preparatele microscopice în zona medulară se mai pot observa mici insule de ţesut
conjunctiv lax cu vase şi nervi.
Circulaţia limfatică în interiorul ganglionului limfatic
Limfaticele aferente se deschid în sinusul limfatic marginal (subcapsular), care se
găseşte situat imediat sub capsulă . El se continuă cu sinusurile limfatice corticale
(perifoliculare), acestea cu sinusurile limfatice paracorticale (greu de indentificat în
microscopie optică datorită densităţii mari de Ly T). Sinusurile limfatice paracorticale se
deschid în sinusurile limfatice medulare, care sunt situate printre cordoanele medularei şi
care prin confluare formează limfaticul eferent ce părăseşte ganglionul limfatic pe la
nivelul hilului.
Structural, sinusurile limfatice sunt formate dintr-un endoteliu fenestrat situat pe o
MB continuă, excepţie făcând doar peretele exterior al sinusului subcapsular, care are un
endoteliu de tip continuu. Lumenul acestor vase este străbătut în toate direcţiile de fibre
de reticulină „învelite” în prelungirile citoplasmatice ale celulelor endoteliale, de aceea
acest endoteliu se mai numeşte şi retoteliu. Rolul acestor fibre de reticulină este acela de
a încetini circulaţia limfei prin ganglion şi de a o face una de tip turbulent, aceste
fenomene favorizând recunoaşterea eventualelor structuri antigenice din limfă de către
populaţia limfocitară ganglionară.

1
Splina
Splina este un organ limfoid secundar încapsulat situat pe circulaţia sanguină. Din
punct de vedere morfologic este formată din: capsulă, stromă şi parenchim.
Capsula - este mai groasă decât cea a ganglionului limfatic. Ea este formată dintr-
un ţesut conjunctiv dens
semiordonat, care conţine câteva fibre musculare netede. Din ea se desprind septuri
groase (trabecule) care pătrund în interiorul parenchimului, dar fără să delimiteze lobuli
şi prin care sunt conduse vasele şi nervii .
Stroma - este stroma cito-fibrilară care se găseşte la nivelul organelor limfoide
secundare.
Parenchimul - este reprezentat de către pulpa roşie (denumită după aspectul său
macroscopic) pe fondul căreia apar din loc în loc teritorii mai mici (cu aspect punctiform
la examinarea macroscopică) de culoare albă, denumită pulpa albă (componenta limfoidă
a splinei) .
Pulpa albă este reprezentată de zonele T-independente (corpusculii Malpighi).
Aceştia sunt foliculi secundari şi/sau primari care au undeva în coroana de limfocite o
arteriolă, numită arteriolă foliculară .
În structura pulpei albe mai intră şi zonele T-dependente, care apar microscopic sub
forma unei coroane de limfocite în jurul unei arteriole (numită arteriolă centrală), aceste
teritorii fiind cunoscute şi sub denumirea de teci sau manşoane periarteriolare .
Pulpa roşie este formată din cordoanele celulare Billroth care sunt scăldate pe
ambele feţe de sinusurile venoase. Sinusurile venoase sunt vase cu un perete foarte
discontinuu alcătuit din celule endoteliale fără joncţiuni între ele şi care sunt situate pe o
MB discontinuă, spiralată fapt care a determinat compararea vasului cu un butoi cu doage
înguste. Această structură vasculară permite ieşirea şi intrarea (pasajul în dublu sens) a
tuturor elementelor figurate din interiorul sângelui în exteriorul vasului, la nivelul
cordoanelor Billroth. Acestea sunt teritorii fără perete propriu, situate între două
membrane bazale a două sinusuri venoase vecine şi în care sunt prezente toate elementele
figurate ale sângelui, ce oricând pot reintra în circulaţie .
Splina are rol imunologic prin pulpa albă, reprezintă un sediu de stocare a
sângelui şi plachetelor, intervine în distrugerea hematiilor îmbătrânite („cimitirul
hematiilor”).
Organele limfoide secundare neîncapsulate
Ţesutul limfoid ataşat mucoaselor (MALT) reprezintă grupa organelor limfoide
neîncapsulate. El este format din ţesutul limfoid ataşat tubului digestiv (GALT) şi de
ţesutul limfoid ataşat căilor respiratorii (BALT).
Ţesutul limfoid ataşat tubului digestiv cuprinde în structura sa infiltraţiile limfoide
cu caracter temporar care pot să apară în peretele tubului digestiv în orice segment,
secundar pătrunderii unor antigene la acest nivel şi infiltraţii limfoide cu caracter
permanent (cercul amigdalian Waldayer – amigdalele palatine, amigdalele linguale,
amigdala faringiană, plăcile Peyer din ileon , apendicele ileo-cecal).
Recent, în structura MALT a mai fost inclus şi ţesutul limfoid ataşat tractului genito-
urinar, dar care este mai puţin bine reprezentat comparativ cu GALT şi BALT.

2
Ţesutul limfoid ataşat mucoaselor are rolul de a asigura apărarea mucoaselor
respective, particularităţile zonelor fiind prezenţa celulelor M în structura epiteliilor de
tapetare (vezi cap. Ţesutul epitelial) şi a Ly B, care se transformă în plasmocite ce produc
în special Ig A secretorie.
Amigdala faringiană este localizată la baza nazo-faringelui. Ea este tapetată de
un epiteliu pseudostratificat prismatic ciliat cu celule caliciforme, dar din loc în loc are şi
zone de epiteliu stratificat scuamos fără keratinizare. Stroma amigdalei faringiene este de
natură cito-fibrilară (ca în toate organele limfoide secundare), iar parenchimul este format
din zone T-dependente şi T-independente, reprezentate în principal de către foliculi
limfoizi primari şi mai puţini secundari. Amigdala faringiană nu este separată printr-o
bandă de ţesut conjunctiv de structurile vecine.
Amigdalele linguale sunt localizate pe faţa dorsală a limbii, în treimea
posterioară. Ele sunt tapetate de un epiteliu stratificat scuamos fără keratinizare, care se
înfundă şi formează o singură criptă la baza căreia se deschid canalele glandelor salivare
minore sero-mucoase. Parenchimul amigdalelor este format în principal din zone T-
independente organizate ca foliculi limfoizi secundari. În profunzime, amigdalele
linguale sunt separate de structurile învecinate printr-o bandă fină de ţesut conjunctiv de
tip capsular.
Amigdalele palatine sunt situate la limita dintre cavitatea orală şi orofaringe. Ele
sunt tapetate de un epiteliu stratificat scuamos fără keratinizare, care se înfundă şi
formează 10-12 cripte amigdaliene. La nivelul acestora se pot observa celule epiteliale
descuamate, leucocite, bacterii şi resturi alimentare. În interiorul amigdalei pe stroma
cito-fibrilară sunt aranjate zonele T-dependente şi zonele T-independente, acestea din
urmă fiind mult mai bine reprezentate .
La baza amigdalelor palatine, dar nefăcând parte din structura lor, se găsesc într-o
atmosferă conjunctivă lobuli de glandă salivară (glanda palatină – glandă tubulo-acinoasă
mucoasă) .

Bibliografie
Adriana Grigoraş, Alina Floarea-Strat ,,HISTOLOGIE ILUSTRATĂ” ed. Junimea 2009,
pg. 15-21, 25-27
Gartner LP, Hiatt JL. Color Textbook of Histology, 3rd. ed., W. B. Saunders Company,
Philadelphia, 2007.
Stevens A, Lowe J. Human Histology, 3rd. ed., Elsevier Mosby, Philadelphia, 2005
Junqueira LC, Carneiro J. Basic Histology. Text and Atlas, 11th. ed., McGraw-Hill
Companies, New-York, 2005.
Weiss L. Cell and tissue biology. A textbook of histology, 6th. ed. Urban &
Schwarzenberg, Baltimore, Munich, 1963.
Ross MH, Pawlina W. Histology. A Text and Atlas, 6th ed., Wolters, Kluwer
Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins, 2011.