AVORTUL

 ACCIDENT CARE POATE APĂREA ÎN

DIFERITE FAZE ALE GESTAŢIEI ŞI CARE
CONSTĂ ÎN ÎNTRERUPEREA LEGĂTURILOR
DINTRE MAMĂ ŞI FĂT
 ESTE CAUZAT DE:

UN DEZECHILIBRU ÎNTRE MAMĂ ŞI FĂT,

CARE FAC IMPOSIBILĂ
O STARE DE INTOLERANŢĂ EVOLUŢIA GESTAŢIEI
 AVORTUL
 AVORTON – PRODUS DE CONCEPŢIE
REŢINUT SAU ELIMINAT ÎN CURSUL
AVORTULUI, MORT SAU VIU DAR
NEVIABIL.
 ÎN CAZUL RĂMÂNERII ÎN UTER A
AVORTONULUI, ACESTA VA SUFERI UNUL
DIN URMĂTOARELE FENOMENE:
RESORBŢIE;
MACERAŢIE;
MUMIFIERE;
PUTREFACŢIE
 AVORTUL
 SE CONSIDERĂ AVORT PIERDERILE DE
GESTAŢIE:
ÎNTRE ZILELE 42-260 DE GESTAŢIE – LA VACĂ
ÎNTRE ZILELE 41-300 DE GESTAŢIE – LA IAPĂ
DIFERENŢIERE ÎNTRE AVORT ŞI FĂTARE
PREMATURĂ CU FETUS VIABIL
POSIBILĂ DUPĂ:
A 260-a ZI DE GESTAŢIE VACĂ
A 300-a ZI DE GESTAŢIE IAPĂ

DUPĂ ACESTE DATE FETUŞII SUNT CAPABILI SĂ

SUPRAVIEŢUIASCĂ ÎN AFARA UTERULUI
 AVORTUL
AGENŢII ETIOLOGICI POT ACŢIONA:
- SINGURI – DETERMINÂND PRODUCEREA AVORTULUI;
- ASOCIAŢI (CEL MAI FRECVENT);
- FACTORI ABORTIGENI CU PATOGENITATE LIMITATĂ – INDUC
AVORTUL NUMAI ÎN ASOCIERE CU ALTE CAUZE CARE REDUC
REZISTENŢA NATURALĂ A ORGANISMULUI.
POT FI:
- Agenţi mecanici;
- Greşeli de alimentaţie;
- Toxine
- EXOGENI - Plante bogate în fitoestrogeni;
- Medicamente cu efect ocitocic;
- Diferiţi agenţi patogeni;
- etc.
 AVORTUL
- Predispoziţii ereditare;
- Factori letali;
- ENDOGENI
- Anomalii congenitale ale fătului sau învelitorilor
fetale.
Frecvent sunt întâlnite asociaţii de agenţi abortigeni specifici atât în
ferme cât şi pe acelaşi individ

- Raţii neechilibrate;
- Raţii nediferenţiate în raport
- Tulburările de cu vârsta gestaţiei;
nutriţie Datorate
greşelilor de - Raporturi anormale între
(rol primordial componentele raţiei;
în etiologia alimentaţie
avorturilor) - Exces de nutreţuri acide;
- Consum de nutreţuri alterate.
 AVORTUL
CLASIFICAREA AVORTURILOR

Idiopatice – întreruperea legăturii dintre

mamă şi făt se realizează ca urmare a
acţiunii directe a factorului abortigen
asupra fătului, anexelor fetale sau
uterului, fără a interveni o altă cauză
externă.
- AVORTURI

Simptomatice – simptom al unei boli

generale, de regulă extragenitală.
 TULBURĂRI ALE GAMETOGENEZEI;
ANOMALII MORFO-FUNCŢ. ALE AP. GENIT. FEMEL
TULB. LA NIV. COMPLEX FETO-PLACENTAR
MOARTEA INTRAUTERINĂ A PROD. DE CONCEPŢIE
IDIOPATIC
FACTORI ALIMENTARI
E DISFUNCŢII ENDOCRINE
FACTORI TRAUMATICI
NEINFECŢIOAS TOXIEMIA DE GESTAŢIE
STRESS-UL TERMIC
E AVORTUL TERAPEUTIC

ÎN AFECŢIUNI CARDIACE,
SIMPTOMATICE
ÎN BOLI DIGESTIVE ŞI HEPATICE

BRUCELLA, VIBRIO FOETUS, LEPTOSPIRA,

LISTERIA MONOCYTOGENES, SALMONELLA,
IDIOPATIC CORYNEBACTERIUM, RICKETTSIA,
CLASIFICARE E VIROZE ABORTIGENE
ÎN FUNCŢIE INFECŢIOASE
DE AGENTUL ANEMIA INFECŢIOASĂ ECVINĂ,
ETIOLOGIC SIMPTOMATICE FEBRA AFTOASĂ, BOALA LUI AUJESZKY,
RUJET, PESTĂ PORCINĂ, ANTRAX, T.B.C.
INFECŢII COLIBACILARE

AVORTURI PRODUSE DE : TRICHOMONAS GENITALIS BOVIS,

DE INVAZIE TOXOPLASMA GONDII
MICOZE

AVORTURI PRODUSE DE TULBURĂRI ALE TOLERANŢEI

IMUNOLOGICE IMUNOLOGICE DINTRE MAMĂ ŞI FĂT

GENETICE AVORTURI PRODUSE DE MALADII GENETICE

 AVORTUL
ÎN FUNCŢIE DE STADIUL GESTAŢIEI
 Avorturi precoce (timpurii), în stadiul zigotic sau embrionar;

 Avorturi tardive – stadiul fetal.

ÎN FUNCŢIE DE NUMĂRUL DE FETUŞI AVORTAŢI
- complet – LA UNIPARE – singurul fetus dezvoltat, la nivel
uterin, este avortat ;

- LA PLURIPARE - moartea tuturor produşilor de

concepţie.

- incomplet – LA PLURIPARE - moartea numai a unui

anumit număr de produşi
de concepţie.
 AVORTUL
PATOGENEZA GENERALĂ A AVORTURILOR
Factorii etiologici, singuri sau în asociere pot induce
avortul prin următoarele mecanisme etiopatogenetice:
alterarea compoziţiei biochimice a embriotrofului;
pregătirea necorespunzătoare a uterului;
alterarea legăturilor feto-maternale;
anomalii ale anexelor fetale sau ale placentei.

Aceste mecanisme determină apariţia, la nivel uterin, a unor condiţii

nefavorabile supravieţuirii produsului de concepţie determinând
avortul.
 AVORTUL
SIMPTOMATOLOGIA GENERALĂ A AVORTURILOR
Manifestările clinice ale avorturilor sunt dependente de:
stadiul gestaţiei în care s-a produs avortul;
agentul etiologic;
starea de întreţinere a femelei;
rezistenţa şi starea de sănătate a mamei;
vârsta femelei.

Pot evolua:
 fără manifestări clinice (avorturi latente);
 cu manifestări clinice specifice.
Avorturile fără manifestări clinice (latente) se pot produce pe tot
parcursul gestaţiei, dar lipsa totală a manifestărilor clinice este întâlnită la
avortul precoce (zigotic şi embrionar) sau la avorturile fetale sau
embrionare incomplete (la speciile pluripare).
 AVORTUL
Aceste tipuri de avorturi pot fi:
complete - fără manifestări clinice - întâlnite la toate speciile în
stadiile precoce ale gestaţiei (zigotic şi embrionar), datorită faptului că
legăturile dintre mamă şi făt sunt reduse, permiţând liza zigotului sau
embrionului, degenerarea şi resorbţia totală sau eliminarea produşilor
de concepţie odată cu mucusul de călduri (la primul estru post avort).
Există unele situaţii în care produsul de concepţie avortat poate
constitui un mediu prielnic de dezvoltare a infecţiei uterine.
În aceste cazuri este greu de diagnosticat avortul, precum şi dacă este
vorba de o infecţie uterină primară sau secundară (produsă în urma
avortului);

incomplete - fără manifestări clinice - întâlnite numai la speciile

pluripare - un număr de produşi de concepţie mor în stadiul de embrion
sau făt, ceilalţi produşi continuându-şi dezvoltarea până la parturiţie.
În timpul parturiţiei sunt eliminaţi fetuşii vii, iar printre aceştia şi
produşi avortaţi, care pot uneori prezenta diferite modificări .
 AVORTUL
Avortul cu manifestări clinice este specific stadiilor avansate ale
gestaţiei (stadiu fetal).
simptome care preced avortul
(iminenţa de avort);
Simptomele
simptome care însoţesc avortul;
avorturilor
simptome post avort.

Simptomele care preced avortul (iminenţa de avort):

 nelinişte;
 coborârea abdomenului;
 edemul şi tumefacţia vulvară;
uneori;
 declanşarea secreţiei lactate
avorturile foarte târzii.
 AVORTUL
Simptomele care însoţesc avortul - asemănătoare parturiţiei
propriu-zise:

 prezenţa eforturilor de expulzare;

 relaşarea ligamentelor sacrosciatice;
 tumefacţia vulvei;
 deschiderea cervixului;
 apariţia - secreţiilor vulvare cu aspect muco-sangvinolent;
- a anexelor fetale;
- expulzarea avortonului (în final).

Simptome post avort:

 subinvoluţia uterină;
 complicaţii ale avortului:
- retenţia învelitorilor fetale
- infecţiile uterine.
 AVORTUL
DIAGNOSTICUL GENERAL AL AVORTURILOR

anamneză,
inspecţie,
Se pune prin: examen cu speculum vaginal (ESV),
examen vaginal manual (EVM),
examen transrectal (ETR).

În iminenţa de avort diagnosticul se pune pe baza

anamnezei şi a semnelor clinice.
Diagnosticul avortului în desfăşurare se realizează prin:
- examen vaginal cu speculum
- examen vaginal manual.
 AVORTUL
Pentru identificarea cauzelor care au determinat
avortul se poate recurge la examene de laborator:
- examene anatomo-patologice ale avortonului şi
anexelor fetale;
- examene bacteriologice, virusologice,
parazitologice şi micologice ale fetuşilor, anexelor fetale şi
lichidelor uterine;
- examene toxicologice ale furajelor;
- examene hematologice şi biochimice ale
sângelui femelei;
- determinări hormonale;
- examene citogenetice în vederea stabilirii
diferitelor anomalii genetice ce sunt incompatibile cu
supravieţuirea produşilor de concepţie;
 AVORTUL
Probele pentru examenele de laborator:
- trebuie să prezinte modificări specifice ;
- trebuie trimise foarte rapid după apariţia
avorturilor şi ambalate corespunzător, conform metodologiei
fiecărui tip de examen solicitat.

În situaţiile în care avorturile au caracter enzootic,

obligatoriu se va executa o anchetă epidemiologică completă în
vederea identificării cauzelor abortigene.
 SUNT REPREZENTATE DE:
- endometritele cronice - pot fi compatibile cu instalarea
gestaţiei, dar nidaţia se realizează defectuos sau se poate
produce decolarea precoce a angrenajului materno-fetal şi
consecutiv acestora tulburări ale schimburilor materno-
fetale.
Endometritele cronice pot determina şi tulburări de
secreţie şi compoziţie a embriotrofului care poate deveni
toxic pentru embrion;
- hipoplazia uterină sau numai a endometrului determină
avort prin insuficienta complianţă a uterului;
- modificări calitative şi cantitative ale secreţiei uterine
care nu va putea face faţă necesităţilor crescânde ale
produsului de concepţie;
 - hiperplazia glandulo-chistică endometrială (H.G.C.E.)-
determină modificări de compoziţie a embriotrofului;
- fibroza periglandulară, cauzată de diferitele
traumatisme sau infecţii uterine, determină avort embrionar la
iapă înainte de 90 de zile de gestaţie, din pricina pierderii
elementelor glandulare, endometriale, la locul de contact
placentar, aceasta împiedicând realizarea schimbului
nutriţional;
- aderenţele uterine - consecutive traumatismelor în
timpul parturiţiei sau infecţiilor uterine - permit instalarea
gestaţiei în stadiile incipiente, dar pot induce avortul în gestaţia
avansată, din cauza imposibilităţii creşterii în volum a uterului.
 Sunt reprezentate:
de acumulări în exces sau reducerea
cantităţii lichidelor perifetale:

- Hidropizia anexelor fetale

- Infiltraţia seroasă a învelitorilor fetale;
- Oligohidroamniosul;
- Diferite afecţiuni ale cordonului
ombilical.
 - se caracterizează printr-o acumulare excesivă de lichid
amniotic (hidroamnios) sau de lichid alantoidian (hidralantoida);
- întâlnită mai frecvent la vacă şi mai rar la iapă, iar uneori
chiar la oaie şi la căţea.
Etiologie
◊ tulburări circulatorii maternale determinate de:
boli cardiace, renale sau hepatice cronice;
torsiunea uterină;
compresiuni pe cordonul ombilical exercitate de către o regiune dură a fătului;
torsiunea cordonului ombilical;
hipertrofia cordului fetal;
obliterarea canalului arterial.
◊ conformaţia anormală a fătului;
◊ tulburări ale mecanismului de endo- şi exosmoză la nivelul
placentei;
◊ hipersecreţia foiţei amniotice şi/sau alantoidiene;
◊ cauze ereditare.
Simptomatologie

- abdomen f. mult mărit în volum (abdomen în butoi);

- golurile flancului şterse;
- modificări ale stării generale:
- facies abătut, speriat;
- stare de indiferenţă;
- apetit redus;
- defecări şi urinări dese;
- temperatura în limite normale, uneori
hipotermie;
- refuză adoptarea decubitului - presiunea
intraabdominală crescută îi jenează respiraţia;
- deplasarea greoaie - numai când este forţat (în
acumulările mari de lichide);
- în poziţie patrupodală îşi menţine membrele depărtate
pentru şi capul întins pe gât (poziţie ortopneică).
HIDROPIZIA
ANEXELOR
FETALE LA
VACĂ
Simptomatologie
- respiraţia este dispneică, de tip costal;
- pulsul, slab şi filiform cu frecvenţa crescută din cauza
pierderilor masive de lichid din patul vascular.

- la palpaţia abdominală:
 pereţii abdomenului sunt destinşi, tensionaţi;
 prin sucusiuni repetate se sesizează mişcarea lichidului în
uter.

- percuţia relevă matitate accentuată.

- la ETR:
- deschiderea anterioară a bazinului este blocată
de sacul uterin destins şi cu pereţii subţiaţi, care are tendinţa
de a pătrunde în cavitatea pelvină;
- produsul de concepţie nu se percepe sau se
percepe foarte greu deoarece este subdezvoltat.
Simptomatologie
- examenul cavităţii vaginale - mucoasă cianotică;

- condiţia corporală a femelei se degradează gradual,

determinând imposibilitatea de părăsire a decubitului şi în final
moartea acesteia.

Diagnostic
- semne clinice:
 distensia accentuată a abdomenului şi uterului, coroborate
cu modificările stării generale.
Diagnostic diferenţial
 ascită - matitate la percuţie pe o linie orizontală, paralelă cu
solul, indiferent de poziţia în care este aşezat animalul.
Prognostic
- grav pentru făt din cauza dezvoltării anormale a
acestuia sau opririi sale în dezvoltare, determinând moartea
sau o viabilitate redusă;
- rezervat spre grav pentru mamă din pricina :
- alterării progresive a stării generale - cahexie;
- presiunii intraabdominale foarte mult crescute,
care poate determina moartea femelei prin asfixie;
- dacă gestaţia este dusă la termen expulzarea
fătului nu poate fi realizată din cauza reducerii puterii
contractile a uterului prin destinderea şi subţierea accentuată
a pereţilor acestuia.
- complicaţiile apărute după extragerea produsului de
concepţie:
- retenţia învelitorilor fetale;
- metrite.
Tratament
- diferit în funcţie de amploarea colecţiei de lichide;
- hidropizii reduse sau diagnosticate în stadii incipiente:
- mişcarea activă pe distanţe şi pe perioade mari
de timp;
- reducerea consumului de lichide;
- regim alimentar pe bază de concentrate;
- medicamentos:
- purgative saline; pentru eliminarea
- diuretice. lichidelor din organism
- modificări alarmante ale stării generale (risc de
asfixie):
- executarea avortului terapeutic;
- histerotomie.
Tratament
- histerotomie:
- incizia uterului se execută în doi timpi:
- întâi se execută o mică breşă prin care
lichidele perifetale se elimină încet (prevenirea şocului „ex
vacuo”) şi apoi se va mări incizia;
- concomitent cu evacuarea lichidelor
perifetale, femela va fi perfuzată pentru refacerea patului
vascular.

- gestaţia dusă la termen şi începerea parturiţiei;

- deschiderea cervixului;
- extragerea produsului de concepţie.
- obiective urmărite după extragerea produsului de concepţie:
- refacerea puterii contractile a uterului şi
stimularea involuţiei uterine;
- prevenirea infecţiilor uterine şi generale post-
operatorii;
- refacerea stării generale a femelei.
Afecţiune a învelitorilor fetale caracterizată prin edemul
şi infiltraţia acestora.
Ca urmare a acestor modificări învelitorile devin
gelatinoase, de culoare galben-cenuşie, putând
ajunge la 8-10 cm grosime şi 70 Kg greutate.
Este întâlnită mai frecvent la vacă.
ETIOPATOGENEZĂ
Concomitent
cu Hidropizia învelitorilor
Poate apare Independent fetale
de
Poate fi urmarea infecţiilor placentotrope (Bruceloza)

INFILTRAŢIA SEROASĂ A ÎNVELITORILOR FETALE

Tulburări circulatorii materno-fetale

Moarte fetală

AVORT FĂTARE CU FETUS NEVIABIL

SIMPTOMATOLOGIE
Foarte discretă – de regulă nefiind observată
Când coexistă cu hidropizia învelitorilor fetale se observă
simptomatologia specifică acesteia.

DIAGNOSTIC
Greu de precizat pe parcursul gestaţiei
Poate fi stabilit numai după expulzarea produsului de
concepţie, când învelitorile fetale sunt îngroşate şi se extrag
foarte greu.
PROGNOSTIC
GRAV – PENTRU FĂT (Neviabil sau mort)
REZERVAT – PENTRU MAMĂ (se complică cu retenţia
învelitorilor fetale şi metrită)
ESTE FRECVENTĂ ÎN AVORTUL BRUCELIC – EXISTĂ
RISCUL INFECTĂRII MEDICULUI VETERINAR
REZERVAT – PENTRU REPRODUCŢIE (pierderi de gestaţii
şi creşterea service-periodului - SP)
 OLIGOHIDROAMNIOSUL
 DIMINUAREA CANTITĂŢII LICHIDULUI AMNIOTIC
SUB LIMITELE FIZIOLOGICE, COMPARATIV CU
STADIUL GESTAŢIEI
 ÎNTÂLNIT MAI FRECVENT LA VACĂ
ETIOPATOGENEZĂ
INCOMPLET CUNOSCUTĂ
POATE APARE CA URMARE A :
DEGENERĂRII ENDOTELIULUI FOIŢEI AMNIOTICE CARE ASTFEL ÎŞI
REDUCE CAPACITATEA SECRETORIE
TULBURĂRILOR CIRCULATORII DE LA NIVELUL AMNIOSULUI
RUPTURII FOIŢEI AMNIOTICE
Avortul se produce ca urmare a scăderii cantitative a lichidului
amniotic care va determina contactul direct al foiţei cu fătul şi ca
urmare presiunile asupra fătului vor fi inegale, determinând
moartea sa şi avortul.
 OLIGOHIDROAMNIOSUL
REDUCERE CANTITATIVĂ A LICHIDULUI AMNIOTIC

CONTACT DIRECT AL FOIŢEI AMNIOTICE CU FĂTUL

NEREPARTIZAREA EGALĂ A PRESIUNILOR PE CORPUL FETAL

MOARTE FETALĂ DEFORMĂRI ALE CORPULUI FETAL

- ANCHILOZE
- CURBAREA COLOANEI VERTEBRALE
- RETRACŢII TENDIN. ŞI MUSCULARE

AVORT FĂT NEVIABIL

 OLIGOHIDROAMNIOSUL
 SIMPTOME
 INSPECŢIE – NECONCORDANŢĂ ÎNTRE
MĂRIMEA ABDOMENULUI ŞI VÂRSTA
GESTAŢIEI
 EXAMEN TRANSRECTAL
 REDUCEREA DIMENSIUNILOR SACULUI UTERIN
 PREZENŢA UNOR CANTITĂŢI REDUSE DE LICHIDE
PERIFETALE
 FLUCTUENŢĂ REDUSĂ
 PALPAREA CU UŞURINŢĂ A UNOR PĂRŢI DIN CORPUL
FETAL
 MOBILITATE REDUSĂ A FĂTULUI ÎN ÎNVELITORI
 PLACENTOAME REDUSE ÎN DIMENSIUNI
 OLIGOHIDROAMNIOSUL
 DIAGNOSTIC
 PE BAZA DATELOR ANAMNETICE, COROBORATE CU MĂRIMEA
CONTURULUI ABDOMINAL.
 EXAMEN TRANSRECTAL - PENTRU CONFIRMARE
 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL - FETUSUL MUMIFIAT.
 FETUS MUMIFIAT
 NU SE PERCEPE SENZAŢIA DE FLUCTUENŢĂ
 FETUSUL ESTE IMOBIL ÎN UTER
 LIPSESC PULSAŢIILE CARACTERISTICE ALE ARTEREI UTERINE
MEDII.
 PROGNOSTIC
FĂT – NEFAVORABIL - în cele mai multe situaţii acesta moare şi se produce
avortul în ultima treime a gestaţiei sau, chiar dacă ajunge la fătare, este neviabil.
MAMĂ – REZERVAT – din cauza insuficientei pregătiri pentru fătare a femelei
sau distociilor cauzate de anchilozele fetale.
 OLIGOHIDROAMNIOSUL
 TRATAMENT
DACĂ APARE IMINENŢA DE AVORT SE ÎNCEARCĂ
EXTRAGEREA AVORTONULUI DUPĂ DESCHIDEREA
CERVIXULUI, REALIZATĂ PRIN DILATAREA MANUALĂ A
ACESTUIA, ASOCIATĂ UNEI TERAPII ESTROGENICE,
TRANCHILIZĂRI SAU ELECTROTERAPII.
DUPĂ DESCHIDEREA CERVIXULUI SE INTRODUC ÎN
CAVITATEA UTERINĂ LICHIDE CU PROPRIETĂŢI
ASEMĂNĂTOARE LICHIDELOR PERIFETALE (ÎN SCOPUL
DECOLĂRII PEREŢILOR UTERINI DE PRODUSUL DE
CONCEPŢIE)
SE REALIZEAZĂ O BUNĂ LUBRIFIERE A CONDUCTULUI
GENITAL
DACĂ AVORTONUL PREZINTĂ ANCHILOZE, SE POATE
EXECUTA FETOTOMIA
 Avorturile cauzate de tulburări
la nivelul complexului feto-placentar
 CONSTITUIE UN CAPITOL IMPORTANT AL PATOLOGIEI GESTAŢIEI LA
ANIMALE, DEOARECE LA ACEST NIVEL AU LOC CELE MAI IMPORTANTE
SCHIMBURI NUTRITIVE ŞI RESPIRATORII ÎNTRE MAMĂ ŞI FĂT.
 ORICE MODIFICARE ÎN DINAMICA ACESTOR SCHIMBURI POATE DETERMINA
AVORT.
 SUNT REPREZENTATE DE:
 Tulburări circulatorii:
 Hemoragiile placentare;
 Hematomul placentar;
 Infarctele placentare: - albe;
- roşii.
 Inflamaţiile placentare (placentitele);
 Anomaliile de dezvoltare placentară şi tulburările degenerative ale acesteia:
 Dezvoltarea incompletă a vilozităţilor coriale;
 Lipsa parţială sau totală a carunculilor;
 Placenta accesoria;
 Molele;
 Necroza ischemică a placentei;
 Separarea prematură a placentei;
 Gestaţia la nivelul corpului uterin.
HEMORAGIILE PLACENTARE
 POT APARE ORICÂND ÎN TIMPUL GESTAŢIEI
 POT FI:
LOCALIZATE ŞI DE MICĂ INTENSITATE, FĂRĂ A AFECTA
GESTAŢIA
MASIVE PROVOCÂND DEZANCORAREA PLACENTEI ŞI
AVORTUL.
ETIOLOGIE
 agenţi traumatici care, acţionând la nivel placentar, pot provoca
leziuni vasculare la acest nivel, urmate de hemoragii
 tulburări de coagulare (diateze hemoragice);
 diateze hemoragice determinate de:
 alterări vasculare;
 anomalii trombocitare;
 modificări patologice ale factorilor coagulării
HEMORAGIILE PLACENTARE
 disendocriniile - în principal hiperestrogenismul.
Hemoragiile placentare pot fi induse şi de
disendocrinii tiroidiene, pancreatice etc. ; de
asemenea, administrarea unor doze mari de hormoni
estrogeni, gonadotrofine corionice sau progesteron,
poate induce dezechilibre hormonale şi hemoragii la
nivel placentar;
 hipovitaminozele C şi E. Vitamina C are rol important
în procesul de depolimerizare, inhibând activitatea
depolimerizantă a acidului hialuronic, împiedicând
astfel permeabilizarea capilarelor. Un alt rol al acestei
vitamine este cel de protecţie a vitaminei E şi de
creştere a tonusului vascular.
HEMORAGIILE PLACENTARE
 tulburările vasomotorii apărute în urma unor disgravidii
sau spasmul vascular pot determina dezancorări la nivel
placentar sau rupturi vasculare la acest nivel, urmate de
hemoragii;
 diferite toxine pot induce perturbări circulatorii la nivel
capilar, reprezentate de spasm la nivelul capilarelor din
sectorul arterial, urmat de devierea masei sangvine în
sectorul capilar venos, creşterea presiunii venoase şi
hemoragii prin ruptură capilară sau prin diapedeză;
 anomaliile contracţiilor uterine la femelele care prezintă
eforturi premature (dureri false) : pot apare contracţii în
timpul gestaţiei şi drept consecinţă dezlipirea parţială a
placentei şi apariţia hemoragiilor placentare.
HEMORAGIILE PLACENTARE
 Aceste hemoragii, mai ales când cuprind
teritorii mari, produc hipoxie fetală,
tulburări ale schimburilor nutritive şi
excretorii determinând, în final, avort.
HEMORAGIILE PLACENTARE

HEMORAGII PLACENTARE

TERITORII ÎNTINSE TERITORII REDUSE

HIPOXIE TULBURĂRI
FETALĂ SCHIMBURI

NUTRITIVE RESPIRATORII

GESTAŢIA POATE CONTINUA

AVORT
 Pentru ca gestaţia să evolueze normal trebuie să existe un
echilibru hormonal perfect (mai ales un echilibru estrogeno-
progesteronic) la nivelul organismului femelei.
Rolul cel mai important în menţinerea gestaţiei îi revine
progesteronului.
Avortul neuroendocrin poate fi produs prin:
- hiperestrogenism;
- insuficienţe luteale;
- raport inadecvat estrogeni/progesteron.
Aceste situaţii apar în urma:
- dereglării axului neuroendocrin hipotalamo-hipofizo-
ovarian,
- intervenţiei altor glande endocrine (tiroida, suprarenala,
epifiza) care influenţează secreţiile hormonale cu acţiune
directă asupra aparatului reproducător;
- alimentaţiei cu furaje care conţin substanţe antifertile
(fitoestrogeni, substanţe antigonadotrope etc.).
 Hiperestrogenismul
Avortul apare datorită acţiunii specifice a estrogenilor
(sensibilizarea fibrei miometriale pentru ocitocină, urmată de
apariţia contracţiilor uterine).
- frecvent întâlnit la căţea şi iepuroaică.

Insuficienţele luteale
(secreţie redusă de progesteron)
- sunt responsabile de avort la toate speciile;
- sunt cauzate de - corpi luteali hiposecretori;
- insuficienţa secretorie a placentei.
Concentraţiile reduse de progesteron pot determina avort
prin:
- lipsa pregătirii uterine pentru nidaţie;
- secreţia unui embriotrof slab calitativ care nu va
menţine vitalitatea embrionului în primele stadii de dezvoltare.
 Raportul inadecvat estrogeni/progesteron

- apare în perioada în care placenta preia funcţia

secretorie a corpului luteal din cauza încetării precoce a
secreţiei corpului luteal sau întârzierii activităţii
secretorii a placentei.
- sfârşitul lunii a III-a de gestaţie - la vacă
- sfârşitul lunii a IV-a de gestaţie - la iapă.
- în cele două situaţii - lipsă relativă de progesteron, în
condiţiile menţinerii unor titruri normale de estrogeni →
avort.

Acest tip de avort mai poartă denumirea de „avort

habitual”.
Profilaxie

- administrare de progesteron exogen: - la femelele

gestante cu iminenţă de avort;
- la femelele
care au prezentat acest tip de avort în gestaţiile
anterioare.

- administrarea, în momentul montei, de Gn-RH pentru

stimularea formării corpului luteal;

administrare de progesteron exogen în perioada de

gestaţie în care au apărut avorturi (la gestaţiile
anterioare).
 - inducerea contracţiilor uterine, deschiderea
cervixului şi liza corpului galben gestativ, având ca
rezultat moartea şi expulzarea produsului de concepţie.
Indicaţii
- pericol iminent pentru viaţa femelei:
- hidropizia învelitorilor fetale;
- gestaţia toxică.

- conformaţie defectuoasă a bazinului femelei, care ar

putea ingreuna parturiţia – sindromul de angustie pelvină.
- fracturi vicios consolidate;
- rahitism;
- bazin juvenil.

- anomalii fetale diagnosticate în timpul gestaţiei;

Indicaţii

- anomalii ale lichidelor şi învelitorilor fetale

(oligohidroamnios, infiltraţia seroasă a învelitorilor fetale);
- histerocelul diagnosticat în gestaţia timpurie;
- gestaţia instalată la vârsta tânără (înainte de vârsta
optimă pentru reproducere);
- împerechere nedorită :
- femele cu valoare zootehnică mare
împerecheate cu masculi cu valoare zootehnică redusă;
- împerechere între rase de talie diferită
(mascul de talie mare) – mai ales la canide;
- femele care participă la concursuri (curse de
cai, expoziţii canine sau spectacole de dresaj);
- gestaţia gemelară la iapă.
 Mecanică

CĂI DE
PRODUCERE A
AVORTULUI
TERAPEUTIC
Farmacodinamică
 Avortul mecanic

La iapă:
tunelizarea digitală a cervixului (după administrarea
a 10 mg benzoat de estradiol
cu 24 ore înainte)

dilatarea cervixului şi angajarea corionului prin

acesta

apariţia reflexă a contracţiilor uterine

AVORT
 Avortul mecanic
La vacă:
1. tunelizarea digitală a cervixului (după o prealabilă pregătire
prin administrare de hormoni estrogeni - doze moderate de
estrogeni sintetici (Sintofolin 10-15 mg) repetate la 48 ore.

dilatarea cervixului
şi angajarea corionului prin acesta

apariţia reflexă a contracţiilor uterine

AVORT
Se realizează mult mai dificil decât la iapă datorită conformaţiei anatomice
a cervixului şi necesită repetarea intervenţiilor manuale.
 Avortul mecanic
2. puncţia amniotică

extragerea a 150-250 ml lichid amniotic

introducerea aceleiaşi cantităţi

de soluţie de clorură de sodiu hipertonă
în cavitatea amniotică

3. Electroterapia - un electrod poziţionat în regiunea lombară;

- celălalt electrod poziţionat în ostiumul
vaginal cervical.

Cervixul se permeabilizează după executarea

a 2-3 şedinţe de electroterapie.
 Avortul mecanic
La scroafă:

puncţia amniotică ecoghidată

extragerea a 20-25 ml lichid amniotic

introducerea a 20-25 ml de soluţie de clorură de sodiu hipertonă

AVORT

Animale de companie:
- irigaţii vaginale cu apă caldă la 450C
 Avortul farmacodinamic
- metodă modernă de realizare a avortului terapeutic
La iapă:
- Administrarea PGF2α:
- poate fi efectuată începând cu ziua a - 5 - a de
gestaţie, avortul putând fi realizat pe întreaga
perioadă a gestaţiei.
- Cele mai bune rezultate se obţin după ziua 190
de gestaţie.
În cazul în care inocularea PGF2α s-a realizat
după formarea cupelor endometriale şi este prezentă
secreţia de PMSG (ziua 38-40 de gestaţie), iapa va
prezenta estrus numai după reducerea concentraţiei
de P.M.S.G. (ziua a -120 -a de la montă).
 Avortul farmacodinamic
Protocoalele sunt diferite în funcţie de tipul prostaglandinei
(naturale, analogi sintetici).
- PGF2α naturală - 1,25 mg/iapă – gestaţiile sub 35 zile; o singură
- 2,5 mg/iapă – gestaţiile între 40-150 zile. administrare
- 2,5 mg/iapă la 12 ore, gestaţiile între 150-300 zile.
Iepele avortează după 3 - 4 administrări, intervalul
mediu între prima administrare şi avort este de 33 - 41 ore.
- Analogii sintetici:
- Luprostiol (Prosolvin – Intervet) 7,5 mg – o singură
administrare;
- Cloprostenol – 200-250 μg/iapă – o singură administrare.
După administrarea preparatelor prostaglandinice - iapa este
neliniştită, prezintă transpiraţie la nivel abdominal şi pe părţile laterale ale
gâtului.
Aceste manifestări dispar fără tratament sau alte complicaţii în 3-5
ore.
 Avortul farmacodinamic
La vacă:
Avortul cu prostaglandine poate fi indus uşor în primele 4
luni de gestaţie (corpul luteal este principala sursă de
progesteron necesară menţinerii gestaţiei).
Produsele pe bază de prostaglandine se administrează în
priză unică:
- Luprostiol (Prosolvin – Intervet) – 15 mg (2 ml);
- Cloprostenol (Oestrus Synchronizer – Cheminova, Roflavol –
Romvac) – 500 g (2 ml);
- Cloprostenol sodium – (Syncromate – Bremer Pharma) –
500 g (2 ml);
- Cloprostenol sodium optic activ (Reglandin-Zoovet) – 150
g (2 ml);
- Cloprostenol – ester izopropilic (Proliz – S.N. Institutul
Pasteur) – 400  g (2 ml)
Avortul indus cu PGF2α evoluează spontan (asemănător
fătării naturale), iar produsul de concepţie este expulzat
împreună cu învelitorile fetale.
 Avortul farmacodinamic

La scroafă:

Avortul poate fi realizat uşor, folosind preparate cu

PGF2α administrate într-o singură inoculare.
Dozele administrate:
- Luprostiol (Prosolvin-Intervet) – 5-7,5 mg (0,7-1 ml);
- Cloprostenol – ester izopropilic – (Proliz – S.N.
Institutul Pasteur) – 200  g (1 ml);
- Cloprostenol sodium – (Syncromate – Bremer –
Pharma) – 175 g (0,7 ml);
- (Reglandin-Zoovet) – 75  g (1 ml).
Expulzarea avortonilor se produce într-un interval
cuprins între 18-64 ore de la inocularea PGF2α.
 Avortul farmacodinamic
La căţea:
Inducerea avortului se poate realiza folosind mai multe
produse medicamentoase.
Trebuie ales foarte bine momentul în care dorim să
inducem avortul.
La căţea - 3 stadii ale gestaţiei.
- stadiul I - fecundaţie → nidaţie (22 zile după vârful
preovulator de L.H.);
- stadiul II - nidaţie → osificarea scheletului fetal
(40-42 zile după vârful de L.H.);
- stadiul III - osificarea scheletului fetal - parturiţie.
Avortul este recomandat să fie indus în stadiul II -
prezintă un risc minim pentru căţea şi determină mai
puţine neplăceri proprietarului.
Realizarea avortului la căţea trebuie monitorizată
ecografic şi hormonal (dozarea progesteronului seric).
 Avortul farmacodinamic
Prostaglandinoterapia:

Avortul poate fi realizat începând cu zilele 18-21 de gestaţie.

Cel mai frecvent se execută începând cu ziua a 30-a de gestaţie.
Dozajul diferă în funcţie de tipul prostaglandinei:
preparate prostaglandinice naturale - 0,1 - 0,5 mg/kg, la interval
de 12-24 ore, până în momentul realizării avortului;
analogi sintetici ai prostaglandinelor - 2,5 μg/kg, la interval de
48 ore, minimum 3 administrări.
- Moartea fetală şi avortul apar atunci când progesteronemia se
menţine sub 1 ng/ml pentru mai mult de 24 ore.
- efecte secundare – hipersalivaţie,
- vomă,
- diaree,
- incoordonare în mers,
- dispnee şi bronhospasm,
- anxietate,
- hipotermie,
- mioză/midriază.
 Avortul farmacodinamic
Pentru reducerea acestor manifestări secundare, se pot
administra, în prealabil, parasimpaticolitice (atropină,
scopolamină).
Uneori căldurile pot apărea la 2-8 săptămâni după avort.
Terapia cu inhibitori de prolactină:
- reduce secreţia progesteronică prin inhibarea hormonului
luteotrop - LTH (prolactina - PRL).
- secreţia de prolactina este stimulată de serotonină, mediator
care inhibă acţiunea antiprolactinică a dopaminei.
Administrarea substanţelor dopaminergice (bromocriptină,
cabergolină) va inhiba secreţia prolactinică şi implicit activitatea
ţesutului luteal, determinând scăderea progesteronului şi avort.
- Bromocriptina - doză de 0,1 mg/kg/zi – oral - 5-6 zile, după ziua
a 35-a de gestaţie.
- Este contraindicată administrarea înainte de ziua a 30-a de
gestaţie întrucât este puţin eficientă şi necesită doze mari.
- Cabergolina - 5 μg /kg/zi – oral, - 5 zile.
- prezintă un efect luteolitic parţial în primele 30 zile de
gestaţie şi efect luteolitic complet în ultimele 30 zile de gestaţie.
 Avortul farmacodinamic
- efecte secundare (vomă şi inapetenţă), mai accentuate în
cazul Bromocriptinei.
Terapia cu antagonişti ai progesteronului:
- una dintre cele mai sigure şi eficiente ; de curând produsul
Alizin este disponibil şi pe piaţa românească.
Aceşti antagonişti acţionează prin competiţia pentru
receptorii progesteronului, blocând situsurile de legare şi
efectele biologice ale acestuia. Pot acţiona şi la nivelul corpului
luteal, inhibând producţia de progesteron (probabil prin
inhibarea acţiunii LH-ului la acest nivel).
Antagoniştii progesteronului sunt reprezentaţi de:
- Mifepristonă (RU 486);
- Aglepristonă (Alizin). 94,8-100% rată de eficacitate
- Mifepristona induce avortul la căţea începând cu ziua a 32-
a de gestaţie. Doza este de 2,5-10 mg/kg/zi i.m., timp de 4-5 zile.
Avortul se produce la 2-11 zile de la debutul terapiei.
Nu au fost descrise efecte secundare.
 Avortul farmacodinamic
- Aglepristona poate determina avort în intervalul 0-45 zile
de gestaţie.
Căţelele tratate după realizarea nidaţiei, prezintă un risc
crescut de dezvoltare a simptomelor pseudogestaţiei şi a
lactaţiei de pseudogestaţie.
Terapia cu corticosteroizi:
- Dexametazona - i.m.– 1-2 mg/căţea la interval de 12 ore,
timp de 10 zile, începând cu ziua 35-40 de gestaţie;
- oral de 2-3 ori pe zi, timp de 5 zile,
urmată de reducerea graduală a dozei în următoarele 3-5 zile.
Mecanismul de acţiune pentru inducerea avortului nu este
încă bine elucidat.
Posibil ca dexametazona să determine degenerarea
corpului luteal reducând progesteronemia.
- Efecte secundare: - anorexie;
- poliurie-polidipsie;
- sindrom Cushing iatrogen.
 Avortul farmacodinamic
- Nu există studii asupra influenţei acestei terapii asupra
fertilităţii pe termen lung.
- Această metodă abortivă este folosită foarte rar.
Terapia cu inhibitori sintetici ai progesteronului:
- Folosită rar.
- Substanţa activă - Epostan.
EPOSTAN
PREGNENOLON

3b hydroxysteroid
dehidrogenaza/delta 4,5 izomeraza
(enzimă)

PROGESTERON
 Avortul farmacodinamic

- Epostanul poate inhiba şi secreţia corticosteroizilor,

progesteronul fiind un intermediar obligatoriu în sinteza
corticosuprarenaliană a acestora.

- Se administrează - per os, în doză de 25-30 mg/căţea,

7 zile;
- injectabil (s.c.) - 14 mg/kg.

- poate prezenta efecte secundare de tip addisonian.

 Avortul farmacodinamic
Terapia estrogenică:
- folosită pentru a preveni gestaţia înainte de implantarea
embrionilor.
- estrogenii - modifică motilitatea musculaturii netede la
nivelul joncţiunii utero-tubare
- menţin mucoasa uterină în stadiul proliferativ

împiedică secreţia glandelor uterine

alterarea structurii ovocitei interferarea nidaţiei

fecundate

împiedicarea supravieţuirii embrionului

 Avortul farmacodinamic
Estrogenii trebuie administraţi imediat după montă (în
primele zile) pentru a fi eficienţi.
Cel mai frecvent este folosit Benzoatul de estradiol (Mesalin
– Intervet Olanda, soluţie injectabilă 0,2 mg/ml).
Se administrează s.c sau i.m.
Doza 0,01 mg/kg, în zilele 3,5 şi 7 după montă.
Calea orală de administrare a estrogenilor este ineficace
pentru inducerea avortului.
Estrogenii exogeni → determină prelungirea perioadei
estrale şi de receptivitate a căţelelor, dar acest estru prelungit
este infertil.
Efecte adverse şi potenţial fatale (dozele mari de estrogeni):
- efect toxic asupra măduvei osoase hematogene

efecte hematologice severe

 Avortul farmacodinamic

Raportul anormal estrogeni/progesteron

Hiperplazie glandulo-chistică endometrială

(H.G.C.E.)

Piometru
 AVORTUL TRAUMATIC

- întâlnit foarte frecvent în aglomerările de

animale;
- poate fi întâlnit şi în creşterea extensivă a
animalelor.
- apare ca urmare a acţiunii agentului traumatic
asupra:
- aparatului genital - în a doua parte a
gestaţiei;
- indirect - pe cale reflexă → când
traumatismul sau durerea consecutivă acestuia au
ca punct de plecare o altă regiune din organism.
- este întâlnit la toate speciile, cu frecvenţă
descrescătoare la iapă, vacă, scroafă, oaie, căţea,
pisică şi iepuroaică.
 AVORTUL TRAUMATIC
Etiologie
Factorii traumatici - exploraţiile rectale brutale
executate (mai ales) în primele 12 săptămâni de
gestaţie → pot determina ruperea amniosului şi
avort;
După această dată, prevalenţa
avortului determinat de această cauză este mai
redusă, dar se poate produce enucleerea corpului
luteal, avortul apărând în următoarele 3-5 zile;
- lovirea puternică a abdomenului
femelei gestante cu corpuri dure, contondente;
- trântirile brutale, necontrolate;
- căderile (în principal pe corpuri
dure);
- eforturile epuizante;
- mersul rapid;
 AVORTUL TRAUMATIC
- intervenţiile chirurgicale pe
abdomen;
- avortul poate apare la femelele la
care, la parturiţia anterioară, s-a executat histerotomia,
din cauza aderenţelor apărute postoperator ;
- zgomotul subit cu sperierea
animalelor şi fuga în panică.
la femelele gestante, la care
- I.A. gestaţia se confundă cu
- infuzii uterine infecţii vaginale sau uterine

- microtraumatismele repetate (de

regulă, nu li se dă atenţie);
- rol determinant, cel puţin egal,
în producerea avortului traumatic ca şi traumatismele
majore;
- senzaţia de durere acţionează
stresant.
 AVORTUL TRAUMATIC
Patogeneză
Traumatisme

Hemoragii
Placentare Fetale

desprinderea vilozităţilor
coriale din criptele Moarte
uterine fetală

apariţia contracţiilor
uterine
dezancorarea
accentuarea hemoragiei placentei
 AVORTUL TRAUMATIC
Simptomatologie
Avortul apare într-un interval cuprins între 6-12 ore
până la 1-2 zile după acţiunea agentului traumatic.
Modificarea stării generale:
- apetit redus sau suprimat;
- eforturi de expulzare prezente;

apariţia unui mucus sangvinolent între labiile vulvare

dacă cervixul nu este

expulzarea suficient de deschis fătul
avortonului (de regulă poate fi reţinut intrauterin
în învelitorile fetale)

se intervine pentru extragerea lui

 AVORTUL TRAUMATIC
Modificări anatomo-patologice
- hemoragii:
- echimoze subcutanate; pe unele
- mici hemoragii în ţesuturi; regiuni
- hemoragii de intensitate diferită; fetale
- hemoragii de intensitate diferită pe învelitorile
fetale.
Diagnostic
- se stabileşte pe baza anamnezei, semnelor
generale şi locale.
Prognostic
- nefavorabil pentru făt;
- rezervat pentru mamă: - riscul unor complicaţii
cum ar fi ruptura şi infecţia uterină.
 AVORTUL TRAUMATIC
Tratament

- se realizează după expulzarea avortonului;

- obiective:
- prevenirea infecţiei uterine:
- administrarea intrauterină a
antibioticelor şi/sau dezinfectantelor.
- stimularea involuţiei uterine:
- administrarea de substanţe
ocitocice pe cale generală;
- masaje transrectale.

În cazul unor hemoragii puternice, se adaugă şi

administrarea substanţelor hemostatice.
 Factorii stresanţi pot determina o serie de
modificări la nivelul organismului femelei gestante →
avort.

- factori stresanţi abortigeni:

- stresul termic;
- stresul sonor;
- presiunea atmosferică scăzută;
- transportul;
- oboseala;
- durerea.
Pentru a combate efectele negative ale acestor
factori, femela suferă o serie de fenomene
adaptative, → un rol deosebit revine sistemului
neuroendocrin.
 Sistemul neuroendocrin.

Hormoni corticosuprarenalieni

Iniţiază manifestări asemănătoare parturiţiei

 Stresul termic
Poate acţiona atât prin: - temperaturi crescute;
- temperaturile scăzute.
Temperaturile crescute

hipofuncţie
tulburări circulatorii
hipofizară
induse la nivel uterin

reducerea reducerea fluxului

secreţiilor sanguin
steroizilor
ovarieni
reducerea
pierderilor de reducerea aportului
modificări uterine
căldură din uter de substanţe
nutritive şi oxigen
pentru făt
AVORT
 La vaci au fost înregistrate avorturi în lunile IV-VI
de gestaţie, la femelele ţinute 24 ore la 38°C.

Scroafele expuse la temperaturi crescute, pentru

o perioadă scurtă, în timpul gestaţiei mijlocii nu au
prezentat avorturi, însă scroafele răcorite prin
aspersiuni cu apă, în perioadele de vară au prezentat
indici superiori de fertilitate.

Temperatura crescută în timpul gestaţiei poate

induce şi apariţia malformaţiilor fetale - dependente
de stadiul gestaţiei (cele mai multe malformaţii apar
în timpul organogenezei, în stadiul embrionar).
 Efectele hipertermiei asupra gestaţiei sunt
dependente de:

- specie;

- durata gestaţiei,

- stadiul gestaţiei,

- valorile temperaturii;

- durata expunerii la temperaturi ridicate.

 Hipotermia
Reprezintă un factor abortigen prezent la majoritatea
speciilor de animale domestice.
- iepele menţinute la temperaturi scăzute prezintă cel
mai mare procent de avorturi.
Frigul poate fi un agent abortigen la bovine, mai ales
dacă se asociază cu umiditatea crescută şi curenţii reci
de aer.
Stresul sonor
Acţionează asupra organismului femelei gestante ca un
factor nespecific.
La iapă, stresul sonor determinat de avioanele care
zboară la joasă înălţime, a fost incriminat în etiologia
avorturilor la iepele scoase la păşune.
La scroafe (în condiţiile creşterii intensive) datorită
aglomerărilor mari de animale, creşte şi stresul sonor
care poate determina o serie de tulburări neuroendocrine
şi în final, avorturi.
 Presiunea atmosferică scăzută

- întâlnită, în principal, în zonele înalte.

- în condiţii de hipobarism, fertilitatea animalelor

domestice este scăzută.

Sensibilitatea la hipobarism:

- cabaline;

- bovine;

- ovine.
 HIPOBARISM

reducerea concentraţiei de oxigen din aer

HIPOXIE stimularea
(reducerea activităţii
concentraţiei glandei
oxigenului din aer suprarenale
→ reducerea %
hemoglobinei)
secreţie
crescută de
hipoxie fetală corticoizi şi
catecolamine
AVORT
Transportul animalelor:
- pe distanţe lungi;
- pentru perioade lungi; secreţie
- în condiţii de ventilaţie crescută de
necorespunzătoare, hormoni
- temperaturi ridicate sau scăzute; corticoizi şi
- supraaglomerare. catecolamine

vasoconstricţie
uterină şi fetală

hipoxie fetală

AVORT
 OBOSEALĂ
DESHIDRATARE creşterea secreţiei
(pierdere de apă la corticoizilor (la începutul
nivel tegumentar şi stării de oboseală)
pulmonar)

diminuarea reducerea secreţiei

corticoizilor (pe măsură
volumului sangvin
ce cresc sau se
prelungesc solicitările
creşterea vâscozităţii organismului → din
sângelui cauza epuizării
suprarenalei)

AVORT
 Predispoziţia ereditară a indivizilor la acţiunea
factorilor nocivi de mediu

- poate induce avort la unii indivizi.

Durerea

- puternică sau produsă brutal, poate determina

avort.
- au fost constatate avorturi la iepe în urma
loviturilor la buza superioară - care este foarte
sensibilă (principiul iavaşalei).
SUNT CAUZATE DE BOLI EXTRAGENITALE, DAR

CARE POT INDUCE TULBURĂRI LA NIVEL FETAL

SAU PLACENTAR, AVORTUL APĂRÂND CA

SIMPTOM AL ACESTORA
 AFECŢIUNI CARDIACE

AFECŢIUNI RESPIRATORII
BOLI
EXTRAGENITALE AFECŢIUNI DIGESTIVE
CARE POT INDUCE
AVORT AFECŢIUNI HEPATICE

AFECŢIUNI METABOLICE
AFECŢIUNILE CARDIACE
INDUC AVORT PRIN PERTURBĂRILE CIRCULATORII
PLACENTARE ŞI FETALE

INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ CARDIOMIOPATII

STAZĂ VENOASĂ

NUTRITIVE
TULBURĂRI ALE SCHIMBURILOR PLACENTARE
GAZOASE
 AFECŢIUNI RESPIRATORII

REDUCEREA % O2 CREŞTEREA % CO2

MODIFICAREA SCHIMBURILOR GAZOASE

MATERNO-FETALE
AFECŢIUNI DIGESTIVE
INDIGESTII
MODIFICĂRI TOPOGRAFICE ELIBERARE DE PRODUŞI
ANORMALI DE METABOLISM
INTESTINALE
COLICI ELIBERARE DE TOXINE
ENTEROTOXIEMII

AFECŢIUNI HEPATICE

PERTURBAREA DIMINUAREA CAPACITĂŢII

METABOLISMULUI GENERAL DE DETOXIFIERE A
FICATULUI
 Carenţe în proteine

Carenţe în lipide - Ca;

- P;
AVORTURI
ALIMENTARE - I;
raţii - Zn;
carenţate în Carenţe în minerale
- Cu;
principalii
factori - Se;
nutritivi - Co;
- Mn.

Vitamina A;
Carenţe în vitamine Vitamina E;
Vitamina C.
Efectul carenţei este dependent de → specie;
→ valoarea
biologică a animalului.

- avortul apare mai uşor la monogastrice, comparativ

cu rumegătoarele, întrucât rumenul prezintă o
accentuată activitate proteinosintetică.

-Iapă :
- privarea de proteină între zilele 25-31 de
gestaţie determină avort.
- dieta neechilibrată - gestaţie prelungită;
- anomalii fetale;
- fertilitate redusă.
- Taurine :
carenţa proteică

reducerea reducerea reducerea

proceselor oxido- procentului proteinelor
reducătoare hemoglobinei plasmatice

- niveluri hormonale reduse (inclusiv ale celor

placentari)
valoare nutritivă redusă a embriotrofului
hrănire fetală insuficientă

AVORT
 Pentru o evoluţie normală a gestaţiei, foarte importanţi
sunt acizii graşi nesaturaţi.
Carenţa în lipide

modificări necroze ale hemoragii

endometriale vilozităţilor placentare
coriale

AVORT
 Carenţa cele două elemente precum şi
modificarea raportului Ca/P determină:
- reducerea secreţiilor hormonale;
- hipofuncţie luteală;
- modificări calitative ale embriotrofului;
- tulburarea biochimismului uterin.

AVORT
Hiperfosforemia → modificarea raportului Ca/P

modificarea echilibrului neuro-vegetativ

apariţia contracţiilor uterine

AVORT
 Iodul - participă la sinteza hormonilor tiroidieni.

Carenţa în iod

Hipotiroidism Creşterea % avorturilor spontane

(femeie şi căţea)
La vacile de lapte:
- Carenţa în iod → avorturi
→ fătări de produşi neviabili
 Zincul:

- activează diferite enzime care conţin acest

element;

- contribuie la sinteza hormonilor gonadotropi.

Carenţa în zinc AVORT

 - responsabilă de avorturi la vaci → determină
tulburări ale embriogenezei.

- induce avort la rumegătoare, datorită:

- rolului antioxidant (împreună cu vit.E);
- rolului în homeostazia tiroidiană.

- induce: - avort tardiv; - vaci

- naşteri de produşi debili. - iepe

- cauză importantă a avorturilor la scroafe;

- Mn → element indispensabil sintezei hormonului
luteinizant.
 Vitaminele - substanţe cu roluri multiple în
menţinerea homeostaziei organismului;

Necesităţile organismului în vitamine cresc foarte

mult în timpul gestaţiei (în a doua jumătate a
acesteia).

Intervin în procesele metabolice:

- materne; absolut necesare

- placentare; dezvoltării normale a
- fetale. produsului de concepţie.
 - metaplazia epiteliului
endometrial,
- Hipovitaminoza A; - perturbă biosinteza
- insuficienţa raţiilor progesteronului
în β-caroten. - reduce capacitatea de
apărare antiinfecţioasă a
epiteliilor.

AVORT
FĂTĂRI CU FETUŞI NEVIABILI
- Carenţa apare din cauza:
- concentraţiilor reduse în vitamine şi
caroteni în furaje,
- absorbţiei deficitare a acestora la nivel
intestinal;
- concentraţiilor mari de nitraţi şi
micotoxine în furaje.

inhibă distrug stocurile

transformarea hepatice de
carotenilor în vitamina A
vitamina A
- Rolurile vitaminei E:

- antioxidant - al vitaminei A,

- al altor substanţe din organism

(Se);

- participă la sinteza - hormonilor antero-

hipofizari;

- progesteronului.
 Carenţa în vitamina E

leziuni degenerative

hipofizare tiroidiene suprarenaliene

Modificări ale homeostaziei organismului matern

AVORT
Vitamina C:

- rol important :

- în procesele de steroidogeneză
ovariană (în principal a progesteronului);

- în dezvoltarea embrionară şi fetală.

 Carenţa în vitamina C

Activitate luteală redusă

ovariană
Secreţie redusă de P4
placentară
Modificarea raportului estrogeni/progesteron

Sensibilizarea miometrului la acţiunea ocitocinei

Contracţii uterine

AVORT
 Apare în urma consumului de plante care conţin
diferite substanţe cu potenţial toxic.
Atropa belladona (mătrăguna),
Datura stramonium (ciumăfaia, laurul),
Hyoscyamus niger (măselariţa),
Veratrum album (ştirigoaia),
Veratrum californicum,
Colchium autumnale (brânduşa de toamnă),
Digitalis purpurea (degeţelul roşu),
Adonis vernalis (ruşcuţa de primăvară),
Ranunculus sceleratus (piciorul-cocoşului),
Sorgul,
Iarba de Sudan,
Lupinul

Conţin diferite substanţe cu potenţial toxic care

pot acţiona prin diferite mecanisme în producerea
avortului.
 Glicozizii digitali Tulburări cardiace
(Digitalis purpurea) deshidratare (pierdere
de electroliţi)

Tulburări ale
schimburilor materno-
fetale
 Micotoxinele = produşi metabolici secundari ai
fungilor, polipeptide, compuşi pirolici şi terpenici,
derivaţi ai acidului oxalic.
Micotoxicoze implicate în producerea avorturilor:
- Stahibotriotoxicoza (Stahibotris alternans);

- Fuzariotoxicoza (Fusarium);
- Zearalenona - formă estrogenică;

- Ochratoxicoza (Aspergillus ochracens);

- Ergotismul (Claviceps purpurea);

- avort enzootic;

- Lupintoxicoza.
 Micotoxine

Hemoragii tulburări specifice

Tulburări generale la nivelul aparatului
ale organismului (fetale şi
placentare) genital (inclusiv
embriotoxice)

AVORT
 Avort cu prevalenţă ridicată (12,2%) la rumegătoare.
Intoxicaţia cu substanţe azotate, poate apărea prin:
- ingestia accidentală a îngrăşămintelor azotate;
- prin consumul plantelor acumulatoare de azotiţi.
- plantele pot acumula azotiţi în exces:
- când solurile sunt fertilizate în exces;
- în anumite condiţii pedoclimatice:
- frig,
- secetă,
- perioade ploioase şi întunecoase,
- perioade ploioase după perioade
secetoase,
- carenţe ale solului în K, Mo, şi S,
- densitate mare a plantelor,
- infestaţia cu diverşi fungi.
- consumul apei poluate intens cu substanţe
azotate.
 Azotaţi

Tract gastrointestinal

Azotiţi

Acumulări masive în prestomace

Trecere în circuitul matern

transformarea reducerea tonusului

Vasodilataţie uterin (intoxicaţia
hemoglobinei în
(intoxicaţie acută) cronică)
methemoglobină

Hipotensiune Hipotensiune
Diminuarea
arterială placentară
respiraţiei
tisulare
Perturbarea schimburilor
Edem placentar
materno-fetale
anoxie

AVORT
În cazul ingerării repetate a unor doze reduse de
substanţe azotate:

Scade rezistenţa generală ale organismului

Invadarea organismului de germeni

cu patogenitate redusă

AVORT ÎMBOLNĂVIRI
PERINATALE
 Furajele însilozate ingerate în cantităţi mari
scăderea calcemiei
ACIDOZĂ
scăderea conversiei β-
carotenului în vit. A
tulburări metabolice
inclusiv la nivel feto-maternal

Procese
Coagulare degenerative
intravasculară hiperhistaminemie placentare
diseminată (C.I.D.)

Tulburări de
vasomotricitate Leziuni degenerative
în organele
parenchimatoase
Edem placentar

AVORT
 Avorturile pot avea o evoluţie enzootică;
pot apărea fătări cu produşi subponderali,
astenici.

Avorturile alimentare:

- apar, de regulă, în partea a doua a

gestaţiei;
- la un număr mare de femele hrănite cu
aceleaşi furaje;
- avortonii sunt subdezvoltaţi;
- pot avea loc fătări cu produşi - neviabili;
- predispuşi
la îmbolnăviri perinatale.
 Gestaţia poate fi menţinută, până la termen în
condiţii de toleranţă imunologică normală, fătul şi
placenta fiind considerate homogrefe naturale care,
deşi diferă genetic de mamă, nu sunt rejectate.

Toleranţa este explicată prin existenţa unei

„bariere biochimice”.
- acoperirea celulelor trofoblastice cu un
strat de material amorf, electronic dens, format dintr-
o mucoproteină intens sulfatată care se opune
schimburilor de antigeni între făt şi mamă.
 Crearea accidentală a unei breşe în
bariera biochimică

Celule feto-placentare Molecule feto-placentare

(non-self) (non-self)

Circulaţia maternă (contact

cu celulele imunoformatoare)

Sinteză de anticorpi Formare de limfocite T

citotoxice
antitrofoblastici antifetali

Alterări structurale:
- placentare;
- fetale.

AVORT
 Determinat de anomalii cromozomiale ce produc
modificări ale ontogenezei;

Avortul poate apărea în diferite faze ale gestaţiei.

Anomaliile numerice cromozomiale:

- monosomia,
- trisomia,
dezvoltare fetală anormală
- triploidia,
- tetraploidia.
AVORT
 Anomaliile structurale ale cromozomilor:
- deleţie (pierderi de material genetic);
- rearanjări :
- inserţii,
- inversiuni,
- translocaţii → purtători fenotipic
normali,
→ în profaza meiozei (în
timpul genezei gameţilor)
Lipsa disjuncţiei cromozomilor

gameţi neechilibraţi cromozomial

fecundare

zigoţi neechilibraţi genetic

(trisomie sau monosomie)
 Mutaţii:
- schimbarea secvenţelor nucleotidelor de-a
lungul catenei de ADN;
- mutaţia genetică afectează un caracter fenotipic
esenţial pentru supravieţuirea organismului.

suprimarea funcţiei anumitor enzime

Moarte fetală

AVORT