Reabilitare Orală

Rolul terapiei ortodontice în reabilitarea orală

Trebuie făcută o diferenţă între pacientul copil şi pacientul adult,

diferenţa e determinată de procesele de creştere. Tratamentele se încep de la
o vârstă tânără şi aparatele sunt mai uşor de purtat la aceasta se adaugă şi
erupţia dinţilor.
La adult terapia ortodontică este dependentă de posibilitatea de
mişcare a dinţilor. Tratamentele ortodontice impun modificări în cele trei
planuri dimensionale( sagital, transversal, vertical) cu o oprire asupra
modificărilor faciale osoase sau a părţilor moi. Acest plan terapeutic va
urmări ocluzia, modificările arcadelor( curbură, formă, lărgire, linia
mediană, poziţia dinţilor în zona anterioară şi laterală, intersectarea
tratamentului parodontal cu cel ortodontic) . Se folosesc aparate mobile
(placa Howley), aparate fixe (brakets şi arcuri). Aparatele fixe au rezultate
mai rapide iar ca dezavantaje retenţionează placa bacteriană
Terapia ortodontică începe şi se termină cu reechilibrarea ocluzală, iar
după obţinerea rezultatelor se face contenţia dinţilor

Poziţia chirurgiei în reabilitarea orală

Chirurgia se practică în etapa de pregătire nespecifică şi specifică. Se

intervine asupra suportului dento parodontal (gingivectomii, rezecţii
apicale,etc.), asupra suportului mucos (frenectomii, frenoplastie, adâncirea
fundului de sac vestibular, etc.), suportului osos, la nivelul ATM
(meniscoplastii, condilotomii, etc).
Intervenţiile chirurgicale se fac după epuizarea tratamentelor conservative.

Poziţia implantelor în reabilitarea orală

Sunt substitute artificiale reamplasate aproape de poziţia naturală

pentru preluarea dinţilor naturali.
Depind de oferta osoasă, vecinătatea unor cavităţi, întinderea edentaţiei,
starea generală a pacientului, etc.
Osteointegrarea între implant şi ţesut osos, gingivo-integrarea.
Branemark defineşte biocompatibilitatea prin aplicarea în regiuni mari
plasate profund în os, stuctura chimică a implantului să se osteo-integreze şi
să fie indepărtat fără sacrificiu.
Sistemele de implante se clasifică după număr, mod de concepere,
dispunere în os, regiune, modul de transmitere al forţelor ocluzale.
Ca tehnici de realizare – intr-un timp cu încarcare imediată; în doi
timpi când se introduce implantul pentru osteo integrare iar în timpul doi se
va aplica suprastuctura.
Implantul endoosos sub formă de ac cu o grosime de minim 2 mm, folosit în
transfixaţiile dentare
Implantul endoosos sub formă de şurub, lamă ( creasta va avea o lăţime de
2mm şi înălţime de 10mm)
Osteoplantul 2000 din titan pur acoperit cu plasmă indicat în edentaţiile
unidentare, stîlpi intermediari, stâlpi terminali pentru transformarea
edentaţiei terminale în edentaţie intercalată

Rolul reechilibrării ocluzale în reabilitarea orală

Multitudinea de factori ai disfuncţiilor mandibulo craniene face să fie

necesar parcurgerea unor etape:
 Tratamentul de reechilibrare psihică , s-a constatat prezenţa unor
relaţii strânse între stresul ocluzal şi cel emoţional, ambele ducând la
instalarea disfuncţiei ocluzale
 Pacientul sa fie motivat psihic pentru a participa activ la tratament.
Există semne care impun tratamentul disfuncţiilor cum ar fi , tulburări
fonetice, suferinţe parodontale, ocluzie instabilă generată de migrări
dentare, semne dentare, abrazie, fisuri dentare, semne ale articulaţiei
temporo-mandibulare. Trebuie să verificăm dacă aceste semne sunt
date de ocluzie iar pentru terapia durerii vom administra analgezice,
refrigeraţii, ultrasunete, căldură locală, diatermie, acupunctură.
 Tratamentul tulburărilorATM , există o suferinţă cu determinări
neocluzale se numeşte osteoartroză iar ca semne avem altragii,
redoare, hipokinezie, zgomote articulare. Terapia este prin gutiere
care pun articulaţia în repaus, lucrările protetice să fie corect
executate, se poate face de asemenea şi fizioterapie, kinetoterapie, iar
ca medicaţie se vor administra antiinflamatoare, analgetice.
Dizarmonii ocluzale sunt modificări pe teritoriul ocluzal ce
 constitue un obstacol (blocaj) care determină derapaje ocluzale cu
ocluzie habituală sau cu sindrom artro-disfuncţional.
Disfuncţia ocluzală reprezintă tot un semn obiectiv dar şi
subiectiv generat de dizarmonie ocluzală.
Disfuncţia mandibulo-craniană starea în care cel puţin unul din
elementele sistemului stomatognat este în suferinţă. Disfuncţia
ocluzală este o disfuncţie mandibulo craniană care are la bază
dizarmonia ocluzală
 Tratamentul musculaturii prin fizioterapie , kinetoterapie,
miorelaxante,
 Utilizarea gutierelor ocluzale dispozitive protetice dure poziţionate
interarcadic, stabilizează funcţiile ATM, amendarea acţiunii muschilor
mobilizatori, protejează dinţii asupra solicitărilor şi abraziei. Pot fi
utilizate în scop de diagnostic, de poziţionare a mandibulei în RC, de
testare a reacţiei musculoarticulare la repoziţionări terapeutice. Pot fi
gutiere de repoziţionare dentară, articulară şi psiho-somatice ( fac
pacienţii conştienţi de problemele ocluzale), există şi tipuri
constructive, stabilizatoare când au contact pe toate suprafeţele
dentare şi există şi gutiere reziliente pentru bruxomani .
 Tratamentul de reechilibrare ocluzală care urmăreşte un relief ocluzal
armonios , deblocarea mişcărilor ocluzale, transmiterea forţelor în ax,
refacerea ocluziei dinamice, echilibrarea funcţ,.
Metode de reabilitare ocluzală:
- şlefuire selectivă disfuncţii cu determinarea etiologiei, dinţi cu
traumă ocluzală,
- raporturi instabile mai mari de 2 mm,
- dinţi în malpoziţie,
- restaurări ocluzale care permanentizează o disfuncţie, egresia
mol de 6 ani max după pierderea celui inferior,
- coronoplastia,
- tratamente ortodontice,
- tratamente protetice asociate
Obiectivele şlefuirii selective:
- suprimarea contactelor premature, a interferenţelor,
- raporturi ocluzale stabile şi număr mai mare în RC şi IM
- dirijarea în ax îmbunătăţeşte eficienţa mastic
Etapele şlefuirii:
1. îndepărtarea cauzelor locale,
2. obţinerea relaxării musculare obosind musculatura , se poate
aplica un rulou în zona distală pacientul închide gura până
 oboseşte musculatura, se poate aplica şi o gutieră plană
pacientul închide se ţine 24-48 de ore
3. pregătirea pacientului
4. depistarea contactelor în IM cu ajutorul unei diagrame ,
şlefuirea începe cu contactele în RC iar apoi în IM
5. Ca reguli
- nu se şlefuiesc cusp de sprijin doar când sunt contacte
premature în RC sau în mişcarea de lateralitate
- dacă se întâlnesc 2 cuspizi de sprijin se protejează cei
inferiori, fosa nu se adânceşte se lărgeşte şlefuirea se face
din versant şi nu din vârful cuspidului
6. Principii
- materialul de înregistrare trebuie să fie subţire se poate
folosi ceară calibrată
- hârtia de ocluzie să fie în două culori
Depistarea şi eliminarea contactelor în RC
- după relaxarea musculară medicul duce mandibula uni sau
bimanual în RC, cu hârtia de articulaţie se înregistrează
contactele şi tendinţele de derapaj
- dacă mandibula alunecă anterior se aplică regula MSDI
(MUDL) se ia din versantul superior M şi D inferior
- dacă alunecă spre obraz VSLI (BULL) se ia din versantul
V superior şi L inferior
- dacă merge spre limbă LSVI ( LUBL)
La eliminarea contactelor în mişcarea de propulsie, cap la cap
contactul se face pe minim doi dinţi dacă e un contact prematur pe
partea lucrătoare, dacă e la nivel molar atunci avem interferenţă în
propulsie. Dacă avem interferenţe pe partea lucrat şlefuim pe faţa
P. Dacă avem contact în zona laterală ocluzie de protecţie canină .
Dacă avem contact în cap la cap pe partea nelucrătoare, dacă nu s-a
produs dezocluzia parodonţiul nu este în repaus.
7. Tratamente ortodontice
- în situaţii în care avem malpoziţii primare (ocluzie adâncă sau
deschisă), secundare date de migrări dentare , cu micşorarea DVO ,
când se pierd dinţii din zona de sprijin.
8. Chirurgie ortognată
9. Repoziţionări mandibulo craniană – prin tot ce s-a făcut până
acum, cu reechilibrare articulară musculară se urmăreşte în cazul
unui plan instabil repoziţionarea cu o gutieră pentru dentaţi şi
proteze mobile pentru edentaţi .
Pentru maxilar se folosesc aparate cu placă palatinală ancorate cu
gutieră . Repoziţionarea se face prin adăugarea de acrilat sau
şlefuirea suprafeţelor ocluzale.
10. Tratament odontal, parodontal, să se coreleze cu celelalte
componente ale sistemului stomatognat.
11. Tratam de imobilizare şi contenţie care se aplică la pacienţii cu
suferinţe parodontale, recuperarea funcţională a dinţilor mobili.
12. Tratamente de consolidare protetică se realizează prin piese
protetice care finalizează sistemic ocluzia terapeutică:
- respectarea criteriilor ocluziei funcţionale,
- spaţiul de inocluzie fiziologică prezentă
- DVO
- rap. ocluz stabile bilateral în RC
- distribuirea axială a presiunilor
- absenţa interferenţelor în mişcări excentrice şi pe traseul IM, RC
Cele trei aspecte ale restaurărilor protetice:
- păstrarea unor raporturi funcţionale preexistente,
- reevaluarea rapoartelor nefuncţionale,
- construirea de noi rapoarte funcţionale,
Metode practice:
- metoda dinţilor din ceară realizează raporturi cuspid-fosă,
- metoda Dawson, păstrează ghidajul anterior prin prepararea
stratului dentar din 2 în 2,
- procedeul CAD-CAM,
- metoda traiectoriei funcţionale ( metoda FGP ),
- metoda morfo statică, ocluzorul
Reabilitarea protetică
Prin microproteze , utilizarea lor atunci când obturaţiile nu se pot
aplica, exigenţe estetice, examin si prin Rx, corelaţia cu starea
parodonţiului. Dacă parodonţiul e ferm şi aplatizat se pot face
preparaţii subgingivale, dacă e festonat şi fin orice preparaţie duce
la modificări.
În preparaţiile trebuie să ţinem cont de condiţiile biologice, se fac
preparaţii progresive asemănătoare cu dintele, stratul izolator să fie
de minim 2mm de dentină, şlefuirea fără presiune, se pensulează
suprafeţele dentare cu pauze, răcire cu apă, la 42 de grade are loc
necroza de lichefacţie. Se realizează o protecţie parodontală,
microproteza se va termina în structurile dentare, existând limite
supragingivale, subgingivale până la jumătate din dimensiunea
şanţului gingival, preparaţiile tangente fără prag, cele cu prag sunt
cele mai indicate.
Pragurile cele mai obişnuite sunt:
- înclinat la 135 pentru coroane nefizionomice, se realizează cu
freze conice de dimensiuni reduse,
- prag în arc de cerc , se realizează cu freză cilindrică cu vârf
rotunjit indicat la coroanele metalo-ceramice şi la cele total
fizionomice. Toate aceste praguri trebuie realizate bizotat să nu
rămână plus de metal. Partea fizionomică se opreşte
supragingival, partea metalică intră subgingival.
- Prag în sfert de elipsă se realizează cu freza cilindrică cu vârf
ascuţit,
- Prag în chanfrain , escavat acesta se realizează cu ajutorul
frezei conice ascuţite cu care se intră jumătate în structura
dentară,
- Prag în unghi drept pentru coroane Jacket , se realizează cu
freze cilindrice cu vârf plat,
Din punct de vedere biomecanic se asigură inserţia, stabilitatea,
retenţia ( doi pereţi să fie paraleli cu o uşoară convergenţă şi pereţi
înalţi )
Amprentarea :
- metoda directă sau machetarea,
- se exclud amprentele parcelare care se practică cel mai mult,
- se fac amprente globale, maxilar, mandibulă, ocluzia,
- la amprentare se intră în şanţul subgingival, se face evicţiunea
şanţului, mecanic cu fir de bumbac intradus în clorură de Zn,
Ca tehnici de amprentare:
- cu gura deschisă, amprenta rigid elastică, elastic-elastică,
silicon chit şi silicon fluid.Se poate realiza cu două materiale,
două vâscozităţi, doi timpi etc.
- cu gura închisă
- wash tehnic
Înregistrarea ocluziei se face cu ceară se pune ceara pe maxilar şi
mandibula se duce în relaţie centrică
Nici o structură după pregătire nu se lasă descoperită se fac
coroane provizorii.
Cimentarea – sigilarea micrometrică a spaţiului dintre dinte şi
restaurare, se inseră microproteza oblic, apare efectul hidraulic de
supraîncărcare. Modelarea microdimensiunii se pune un lac
distanţator pentru acrea un spaţiu pentru ciment.