Sunteți pe pagina 1din 41

96.

Voltmetre electrodinamice
Constau dintr-un miliampermetru (mA) ce au conectate in serie : bobinele fixe,
bobina mobilă si una sau mai multe rezistente adiţionale din manganin conform figurii 6.

Compensarea influentei temperaturii asupra valorii măsurate ( manifestate mai


puternic la voltmetrele cu limite de măsurare mici ) se realizează prin micşorarea
rezistentei bobinelor iar reducerea erorilor de …………… se realizează prin montarea
unui condensator in paralel cu o parte a rezistentelor adiţionale.
Prin reunirea in aceeaşi cutie a rezistentelor adiţionale, şunturilor, comutatoarelor
necesare schimbării domeniilor de măsurare se realizează voltmetrele electrodinamice
folosite in general ca aparate de laborator.

97. APARATE ELECTROSTATICE


La aceste aparate , deplasarea sistemului mobil este determinată de forţele
electrostatice de atracţie ce apar intre armăturile unui condensator electric cărora li se
aplică o diferenţă de potenţial. Aceste forţe tind sa urmărească capacitatea si energia
electrostatică înmagazinată în condensator.
Variaţia capacitaţii se poate obtine fie prin modificarea suprafeţei active a
armăturilor, fie prin modificarea distanţei dintre armături. Schema principala a unui
aparat electrostatic este prezentată în figura 7.
Electrometrul constituie un dispozitiv de măsurare electrostatic cu variaţia
suprafeţei active a armăturilor si constă din 4 armaturi fixe 1 - 4 având forma unui sfert
de cilindru foarte plat si o armatura mobilă din Al - 5 de forma unui dublu sector de cerc
suspendată liber de firul 6 pe care se afla oglinda 7 destinata citirii deviaţiei echipajului
mobil.
Cele 3 bobine ale aparatului sunt legate una la palele mobila iar celelalte 2 la
perechile de cadran opuse 1 - 3 respectiv 2 - 4 .
După modul in care se aplică potenţialele celor 3 borne exista 2 tipuri de montaje :
a) Montajul heterostatic, când cele 3 bobine li se aplică potenţiale diferite ;
b) Montajul idiostatic , când potenţialul unei palete este egal cu potenţialul uneia din
perechile de cadrane.
Cuplul activ al dispozitivului electrostatic se determina din relaţia generală :

în care : We este energia electrostatica înmagazinată in condensatorul format de


cadranele fixe si armatura mobilă
a) La montajul heterostatic, daca V1 , V0 , V2 sunt potenţiale aplicate
cadranelor 1 - 3 ; 2 - 4 respectiv armaturile mobile si C1, C1 sunt capacitaţi formate de
cadranele 1 - 3 respectiv 2 - 4 cu partea din paleta aflata in interiorul lor si V1 > V0 > V2
atunci :
1 1
We = C1 (V1 − V0 ) 2 + C 2 (V0 + V2 ) 2
2 2
rezultă cuplul activ are expresia :
1 dC1 1 dC 2
Ma = (V1 − V0 ) 2 + (V0 − V2 ) 2
2 dα 2 dα
Daca S1 respective S 2 sunt suprafeţe active ale paletei aflate in interiorul
cadranelor 1 - 3 respectiv 2 - 4, capacitatile C 1 si C 2 se pot exprima prin relaţiile :
C1 = k1S1 ; C 2 = k 2S 2
dC1 dC
Deoarece S1 + S 2 = ct ⇒ = − 2 , iar cuplul activ devine :
dα dα
1 dC1
Ma = [(V1 − V0 ) 2 − (V0 − V2 ) 2 ]
2 dα
La echilibru aM = M r iar M r = Dα , de unde :
M 1 dC1 V + V2
α= a = (V1 − V2 )( 1 − V0 )
D D dα 2
b) La montajul idiostatic : V0 = V2 , astfel incit expresia deviatei α devine :
dC1 dC1 2
α= 1 (V1 -V2 )2 = 1 U
2D dα 2D dα
Acesta este cazul utilizării electrometrului ca voltmetru de curent continuu. El poate
fi folosit insa si pentru măsurarea tensiunii alternative când, datorita inerţiei organului
mobil, deviaţia α este proporţionala cu valoarea efectiva a tensiunii aplicate.
Voltmetre electrostatice au cuplul activ produs fie de un resort spiral fie de firele de
suspensie ale echipajului mobil. Amortizarea oscilaţiilor se face cu amortizare cu aer sau
electromagnetice. Ict. Voltmetrelor electrostatice nu este influenţată de timp ,câmpurile
magnetice exterioare nu variază frecventa. Sunt influenţate insă de câmpuri electrice
exterioare, motiv pentru care se presupune ecranarea electrostatică a dispozitivului de
măsurat.
A. 98. Voltmetre de valori maxime (de vârf).

Este numit voltmetru cu diode si constă dintr-un detector de valori maxime urmat de
un voltmetru electronic de tensiune continuă (fig. 8)
fig. 8

Tensiunea alternativă U i este convertită de un redresor intr-o tensiune continuă


U 0 a cărei valori este practic egala cu valoarea de vârf Û i daca constanta de timp RC a
circuitului de descărcare al condensatorului este mult mai mare fata de constanta de timp
T a tensiunii aplicate la intrare.
Funcţionare : In timpul alternanţei ⊕ a tensiunii u i , dioda D este polarizata
direct, permiţând trecerea curentului care încarcă condensatorul C. La bornele acestuia
apare o tensiune u c care creste cat timp u i > u c , datorita descărcării condensatorului pe
rezistenta R . imediat ce u i devine mai mare decât u c , condensatorul se încarcă până la
blocarea următoare a diodei. In regim permanent, tensiunea u c la bornele
condensatorului arata ca-n figura 8b. Daca RC>>>T condensatorul practic nu se descarcă
cat timp D este blocata si tensiunea u c tinde către valoarea de vârf Û i .
In schema derivate din fig.8c , circuitul format din R’ si C’ realizează un filtru
pentru tensiunea alternativa reziduala ce ar putea fi transmisa la ieşire.
Voltmetrele de vârf cu diode permit măsurări intr-un domeniu de frecventa foarte
larg (20 H z - 500 MH z ).
Observaţie : Deşi aceste aparate măsoară valoarea de vârf a tensiunilor
necunoscute, scările lor sunt gradate cu valori efective, presupunem ca tensiunea de
măsurat este sinusoidala. In cazul măsurărilor nesinusoidale, indicaţia este eronata.

99. Voltmetre de valori medii


Sunt asemănătoare cu voltmetrele magnetoelectrice cu redresoare, însă conţin un
amplificator de tensiune alternativă cu banda de trecere foarte largă si câştig foarte stabil.
Domeniul minim de măsurare al aparatului determinat de zp. Amplificatorul este de
1mV. Schema de principiu a aparatului este prezentata in figura 1.

Extinderea dinainte de măsurare se realizează cu ajutorul unui atenuator (dispozitiv


rezistiv ce precede amplificatorul).
100. Voltmetru cu termoelemente : in fig.2 sunt prezentate 2 scheme de voltmetru
cu termoelemente . Cel din fig.2a nu se deosebeşte de voltmetru termoelectric clasic
decât prin amplificatorul de tensiune alternativă, datorită căruia se obţine o impedanţă de
intrare de ordinul MΩ si o gamă de măsurare de cativa mV la câteva sute de V. Scara
este pătratică , iar eroarea de măsurare de circa 3%.

Voltmetru din fig. 2b funcţionează pe principiul compensării tensiunii produse de 2


tensiuni identice, ale căror filamente sunt parcurse : unul de curent alternativ tensiunea de
măsurat (amplificata cu un amplificator de curent alternativ ), celalalt de curent continuu
produs de tensiunea continua de dezechilibru ∆U = e1 − e 2 , amplificată de un
amplificator de curent continuu cu factor de amplificare mare.
La echilibru ∆U ≅ 0 , iar tensiunea continua U c este practic egală cu valoarea
efectivă U a tensiunii u, proporţională cu tensiunea de măsurat U x . Voltmetrul are
gradarea scării liniara , el măsurând tensiunea U c = U = kU x
Pentru protecţia filamentelor termoelementelor împotriva suprasarcinilor se folosesc
dispozitive speciale realizate uneori cu diode cu siliciu sau Zener.

101. Voltmetru cu termistoare


Aceste voltmetre utilizează o punte de 2 directori formaţi din termistoare identice
încălzite indirect, unul de curent alternativ dat de tensiunea alternativa de măsurat iar
celalalt de curent continuu dat de un amplificator de curent continuu alimentat cu
tensiunea de dezechilibru ∆U a punţii cu termistoare. Schema este prezentata in fig.3.

102. Transformatoare de curenţi

Principiul de funcţionare al acestor transformatoare constă in transferul de energie


electromagnetică de la o infasurarea primară la o infasurarea secundara prin fenomenul
de inducţie electromagnetică. Construcţia unui transformator de curent este prezentată in
fig.1.
fig.1

Transformatorul este alcătuit din înfăşurarea primară cu N1 spire, înfăşurarea


secundara cu N 2 spire parcursă de curentul i 2 si circuitul magnetic închis care
înlănţuie ambele înfăşurări străbătut de fluxul util φrezultant.
In cazul funcţionarii in regim sinusoidal scriind legea circuitelor magnetice in
complex pe o curba închisa P(care poate fi reprezentată de o linie de câmp) am obţine :

N1 I1 − N 2 I 2 = N1 I 0 = R m φ

N1 I1 - solenoidul corespunzător înfăşurării primare


N 2 I 2 - solenoidul corespunzător înfăşurării secundare
N1 I 0 - solenoidul rezultanta
R m - rezistenţa echivalentă a circuitului.

Fluxul φproduce prin inducţie electromagnetica si frecare cate o tensiune


electromotoare a cărei valoare efectiva pe spira este aceeaşi :

E E
Esp = 1 = 2 = 4,44 f. φmax .
N N
1 2
Daca r2 si x 2 sunt rezistente respectiv reactanţe înfăşurării secundare iar R s si
X s sunt rezistenta respectiv reactanţa sarcinii, se poate scrie :

E2 = I 2 ⋅ (r2 + R2 )2 + ( x2 + X S )2 = Z2 I2

Pe baza relaţiei de mai sus se poate construi diagrama fazorială a transformatorului


de curent.

103. Regim de funcţionare. Marcarea bornelor


După valoarea impedanţei secundare Z 2 si a curentului primar I1 se disting
următoarele regimuri de funcţionare :
a) Regimul nominal de funcţionare : Z s ≤ Zsn (cos ϕ ≥ 0,8) ;
I1 = (0,1 −1,2) I1n . Z sn , I1n reprezintă valorile nominale ale impedanţei secundare
respectiv curentul primar. Erorile transformatorului sunt determinate de existenta
solenaţiei N1I 0 , respectiv de faptul ca reductanţă R m a circuitului magnetic este
diferita de zero. Din aceste motive , reducerea erorilor se poate face prin reducerea
reluctanţei circuitului magnetic (forma toroidală, lungime mica, secţiune, permeabilitate
magnetica mare) si a pierderilor tip frecări. De asemenea se aleg valori mici pentru
inducţia magnetica (0,2 … 0.1 Wb/m 2 )
b) Regimul de avarie : I1 ≠ 0; Z s → ∞ adică funcţionează cu circuitul
secundar deschis. In acest caz I 2 = 0 , iar solenaţia magnetizantă creste foarte mult,
devenind egala cu solenaţia primara : N1I1 = N1I 0 . Odată cu aceste creşteri, fluxul φ,
pierderile in fier prin tensiunea E 2 la bornele secundarului
Datorita atingerii saturaţiei miezului in interval foarte mici de timp, tensiunea e 2
prezintă vârfuri ascuţite de valori mari , putând deveni periculoasă pentru personalul de
deservire sau pentru izolaţia înfăşurării secundare.

Observaţii :
1. Daca un transformator de curent a funcţionat un timp scurt cu secundarul deschis
(si daca nu a suferit distrugeri ) el poate fi utilizat numai după demagnetizarea miezului.
2.Se va evita funcţionarea in gol a transformatorului de curent.

c) Regimul de supracurent : ZS ≤ Zsn ; I1 >> I1n


104. Coeficientul de saturaţie : reprezintă raportul dintre curentul primar I1 si
curentul primar nominal I1n , peste care eroarea transformatorului depăşeşte o anumita
valoare (10% sau 5%) datorita saturaţiei miezului.
Curentul limita termic : este valoarea efectiva a curentului primar care poate
străbate timp de 1s infasurarea primara , fără a produce deteriorări prin încălzire.
Ilt= 60 ... 120 I 1n
Curentul limita dinamic : este valoarea de vârf a curentului primar care poate
străbate timp de câteva perioade (0,02….0,1)s infasurarea primara fără a produce
deteriorări prin deformare. Valorile acestui curent sunt de 150…300 I1n , crescând cu
tensiunea nominala a transformatorului : Ied= (150 … 300)I1n
Pentru conectarea corecta a transformatorului in circuitul de măsura bornele
primare si secundare ale acestuia sunt marcate de regula cu literele P1 , P2 respectiv S1 ,
S2 (sau k-1 respectiv k-l) borna P1 legându-se spre sursa iar borna S1 la bornele
polarizate ale aparatului de măsurat (in cazul wattmetrelor, contoarelor etc.).

105. Raportul de transformare. Erori


Raportul valorilor efective ale curenţilor I1 si I2 se numeşte raport real de
transformator si se notează cu Ki .
I
Ki = 1
I2
iar raportul curenţilor nominali I1n si I2n se numeşte raport nominal de
transformare si se notează cu Kin .
I
K 1n = 1n
I 2n
Pentru un transformator ideal de curent , N1I0 <<< N1I1 respectiv N2I2 astfel ca in
ipoteza

N1I0 ≅ 0 rezultă

I1 N1 I
Ki = ≅ N2
= ct = 1n = K
I2n in
I2

In aceste condiţii, o valoare măsurata I1m a curentului primar I1 este data de relatia:

I1m = Kin I2 (5)

In care:

I2 – curentul citit la ampermetrul din secundar


Kin – raportul de transformare dat.
Determinarea valorilor curentului cu relaţia (5) conduce la unele erori determinate
de inegalitatea rapoartelor de transformare reale si banda de trecere. Aceste erori se
definesc diferit pentru înfăşurările de măsura si pentru cele de protecţie .
Astfel , pentru înfăşurările de măsură , eroarea relativă cu care se măsoară curentul
primar in regim normal este data de relaţia :

I1m − I1 K in I 2 -K i I 2 K in -K i
εi = = = = ε ki
I1 K i I2 Ki

Eroarea εi se numeşte eroare de curent a transformatorului si este egala cu eroarea


de raport transformare εki .
Pe lângă eroarea de curent, mai exista si eroarea de unghi care apare deoarece
curenţii I1 si I2 nu sunt in faza , ci defazaţi cu unghiul δi . Ea nu afectează indicatia
ampermetrelor dar introduce erori in indicaţiile wattmetrelor , contoarelor , fazmetrelor
etc. .
Transformatoarele de curent se construiesc pentru următoarele clase de precizie :
0,1 ; 0,2 ; 0,5 ; 1,3 .
Impedanţele secundare nominale ale transformatoarelor de curent Zsn se determina
din relaţia :
Pn = ZsnI22n

106. De ce trebuie evitata functionarea in gol a transformatorului de curent?

107. De ce infasurarile secundare ale transformatorului de curent se leaga la


pamant?
108. Variante constructive ale transformatoarelor de curent.

109. TRANSFORMATOARE DE TENSIUNE


Marcarea bornelor : A-X pentru infasurarea de înalta tensiune respectiv a-n pentru
infasurarea de joasa tensiune sau P1,P2 respectiv S1 , S2 , curentul secundar închizându-se
prin sarcina secundara de la a la x când prin infasurarea primara curentul circula de la A
la X .
Pentru transformatoarele trifazate : bornele primare se notează cu literele A , B , C
(începuturile) X , Y , Z (sfârşiturile) , iar cele secundare : a , b , c respectiv x , y , z
Transformatoarele de tensiune pot fi :
• de laborator cu clase 0,2 si 0,1 ;
• de uz industrial (monofazate,bifazate, trifazate pentru interior sau pentru exterior)

110. N1 I 1 - N I 2 = N1 I 0 = R m Φ ≅ R m Φ0

Tensiunile la bornele celor doua infasurarea sunt date de relaţiile:

U = Z1I 1 + E1

U = (Rs + jXs) I - E2
2 2

La funcţionarea in gol , presupunem I10 ≅ 0 ⇒ U1 ≅ E1 U2 ≅ E2

Se defineşte raportul real de transformare al tensiunilor :


U1 E1 N2
Ku =
U1
≅ E2
=
N1
= ct

Analog transformatorul de curent se defineşte raportul nominal de transformare :


U 1n
Kun =
U 2n
Valoarea măsurată a tensiunii primare U1m se defineşte prin relaţia :
U1m = KunU2
Eroarea de tensiune este :

U1m − U1 K un U 2 -K u U 2 K un -K u
εu = = = = ε ku
U1 K u U2 Ku

egala cu eroarea de raport de transformare.


Eroarea de unghi a transformatorului de tensiune se defineşte ca fiind unghiul de
defazaj δu dintre tensiunea U1 si U2 .
Pentru o construcţie data , erorile transformatorului depind de tensiunea primara ,
de frecventa si impedanta secundara .
Transformatoarele de tensiune se construiesc cu urmatoarele clase de precizie : 0,1 ;
400
0,2 ; 0,5 ; 1,3 , pentru tensiuni nominale primare de la 500v la KV si puteri
3
nominale cuprinse intre 5 si 300 VA .

111. Puntea Wheatstone echilibrata :


Schema puntii Wheatstone este o reţea completa cu patru noduri care alcătuiesc un
patrulater ce are pe laturi rezistentele R1….R4, intr-una din diagonale sursa iar in cealaltă
diagonală un galvanometru sau un detector de nul. (fig.1)

Principiul metodei de punte consta in echilibrarea schemei adică realizarea condiţiei


de curentul nul prin diagonala galvanometrului.
Astfel, la echilibrul Ig = 0 , punctele C si D sunt echipotenţiale şi:
R2I1=R3I2 respectiv R1I1=R4I2
R2
de unde rezulta : R1= R4 (1)
R3
Relatia (1) reprezintă condiţia de echilibru a puntii Wheatstone si permite
determinarea uneia din rezistenţe , de exemplu R1=Rx , când se cunosc celelalte 3.
Pentru realizarea echilibrului, trebuie ca una sau mai multe dintre rezistenţele R2 ,
R3 , R4 sa fie variabile .
Din acest punct de vedere se deosebesc :
- punţi cu rezistenţă variabilă, la raport menţinut constant ;
- punţi cu raport variabil, la rezistenţa menţinută constantă.

Fig.1 Fig.2

112. Punţile de precizie se construiesc de obicei cu raport constant si rezistenţă


variabilă. Rezistenţele care alcătuiesc raportul se realizează aşa încât raportul să poată fi
fixat la o valoare egală cu o putere întreaga a lui 10 (intre 10-3 si 103) fig.2 prin
manevrarea a doua fişe .
Crestarea sensibilităţii puntii se poate realiza prin:
- alegerea corespunzătoare a rezistentelor R2, R3 si R4 ;
- alegerea unui galvanometru cat mai sensibil ;
- mărirea tensiunii sursei pana la 10-20 V , având grija sa nu se depăşească curentii
admişi de rezistoarele puntii.

113. Punţile cu raport variabil sunt construite de obicei cu raportul R2/R3 variabil ,
realizat cu ajutorul unui reostat cu cursor de constructie speciala FC-numit reocord .
Manipularea punţii este mai rapidă dar precizia mai redusă datorita :
- unor erori subiective de citire a raportului ;
- erorilor sistematice cauzate de uzarea progresiva a reocordului .
Domeniul de masurare al punţilor Wheastone este limitat intre 1Ω si 1MΩ . La
rezistenţele mai mici de 1Ω cresc erorile de măsurare datorită rezistenţelor de contact si
rezistenţelor conductoarelor de legătură, iar la rezistenţe mai mari de 1MΩ cresc erorile
datorită reducerii sensibilităţii punţii din cauza micşorării curentilor prin laturi si
influenţează rezistenţa de izolaţie .

Fig.3

114. Puntea dubla Thomson

Se utilizează pentru măsurarea rezistenţelor cuprinse intre 10-6Ω-1Ω. Prin plasarea


rezistenţelor de contact si de legătură ale rezistenţei de măsurat într-un circuit auxiliar se
evita influenţa lor asupra circuitului de măsurare.
Schema principală a punţii duble este prezentata in fig.4 .
Rezistentele rx, rN si rG din laturile stelei obţinute prin transfigurare sunt date de
expresiile :
rR 1 rR 2 R 1R 2
rX = ; rN = ; rg = (1)
r + R1 + R2 r + R1 + R 2 r + R1 + R 2
La echilibru , prin galvanometru nu circulă curent , iar intre rezistoarele care
alcătuiesc puntea există relaţia:
R x + rx rN + R n
= (2)
R3 R4
Înlocuind (1) in (2) se va obţine :
R3 R 2 R 3 - R1R 4
Rx = RN R 4 + r R 4 (r + R1 + R 2 )

Fig.4 Fig.5

Daca se adoptă : R1/R2 = R3/R4 , pentru Rx se va obţine expresia simplificată :


R3
R = R R1
X N
Deoarece din cauza unor erori constructive , R2R3 – R1R4 nu este chiar 0 , este
necesar ca legătura dintre Rx si RN notata cu r sa aibă o rezistenţă cât mai redusă, iar
rezistenţele R1 , R2 si R4 sa fie realizate cu valori cât mai mari.
In mod obişnuit , punţile duble se construiesc cu raportul R1/R2 = R3/R4 variabil prin
reglarea rezistenţelor R1 şi R3 care formează o rezistenţă dublă in decade .
Rezistenţele R2 si R4 se fixează cu ajutorul unor fişe iar rezistenţa RN este o
rezistenţa etalon care se montează in circuitul auxiliar, exterior punţii .
Deoarece căderile de tensiune pe rezistoarele Rx si RN sunt mici(de ordinul mV) pot
interveni erori datorate tensiunilor termoelectromotoare . Din acest motiv , in măsurările
de precizie este obligatorie repetarea măsurărilor pentru aceşti curenţi cu sensul inversat
si adoptarea mediei determinărilor .
Cu puntea dublă se măsoară rezistenţe mici ca: rezistenţa de contact, rezistenţele
interne ale ampermetrelor si bobinelor de curent ale wattmetrelor ,rezistente de şunturi ,
bobine siguranţe fuzibile , rezistivităţile conductoarelor etc. .

115. PUNTI PENTRU REZISTENTE MARI (puntea megohm)


Extinderea limitelor de măsurare ale punţii Wheatstone la valori peste 1MΩ se
obţine prin introducerea unor modificări in schema punţii simple si prin utilizarea unor
detectoare de nul cu rezistenţe de intrare foarte mari .
In figura 6 este reprezentată una din schemele de punţi de rezistente mari in
domeniul 106 – 1012 Ω
Transfigurând în stea triunghiul format de rezistenţele R1 , R2 , R3 in stea , puntea
devine o punte simplă (fig.6b) la care relaţia de echilibru :

 R1R 3  RR 3
 R2 +  = RX
R + R1 + R 3  R + R1 + R 3 ,
R’  din care rezultă
R 2 (R + R 1 + R 3 ) + R 1 R 3
Rx =R’
RR 3
Fig.6a Fig.6b

Elementul variabil R este plasat in latură opusă lui Rx ceea ce prezintă avantajul că
prin reducerea lui R la 0 se ajunge la Rx = ∞ .

116. PUNTI NEECHILIBRATE


Puntea Wheatstone poate fi utilizată si in regim de punte neechilibrata , in scopul
măsurării unor variaţii mici ∆Rn ale rezistenţei Rx , fata de o valoare de echilibru Rxo .
In general punţile neechilibrate se folosesc la măsurarea elementelor a unei mărimi
neelectrice . Schema de principiu a unei punţi simple neechilibrate este prezentata in fig.
7.
Traductorul rezistiv, a cărui valoare nominala este Rx se conectează in latura 1 a
puntii , in celelalte braţe ale acesteia existând rezistenţe de precizie , dintre care unele
reglabile . Iniţial , puntea este adusă la echilibru , prin reglarea rezistentei ajustabile ,
pentru valoarea nominală a rezistenţei traductorului rezistiv Rxo .Datorită variaţiei
mărimilor neelectrice de intrare , mărimea de iesire a traductorului variază faţă de
valoarea nominală cu ±∆Rx , deci puntea se dezechilibrează , la ieşirea ei rezultând o
tensiune de dezechilibru ±∆U .

Fig.7
Dupa o prealabilă amplificare , semnalul este măsurat cu un aparat
magnetoelectric , etalonat direct in unitatea de măsura a mărimii de măsurat.

117. . Metoda voltampermetrică (industrială) se bazează pe determinarea


rezistenţei electrice după legea lui Ohm :
U
Rx =
I
Si presupune măsurarea căderii de tensiune si a curentului prin rezistenţa
necunoscută Rx. Se pot realiza doua variante de montaj : montajul amonte (când
voltmetrul se conectează la bornele sursei) ; montajul aval (volmetrul se conectează la
bornele rezistorului )
a) Montajul amonte : a carui schemă principială este precizată in fig.1 se
caracterizează prin faptul ca ampermetrul măsoara valoarea reala a curentului prin Rx , in
timp ce voltmetrul V masoara o tensiune diferita de căderea de tensiune pe Rx .

Fi
g. 1

Fig.2

Valoarea aproximativă a rezistenţei Rx se calculează cu relaţia :


U
R’x = ( I = Ix)
I
unde : U si I sunt indicaţiile celor doua aparate .
Valoarea exacta va fi insă :
Ux U - R AIx U
Rx = = = − R A = R 'x - R A
Ix IX Ix
R’x = Rx + RA

Se observă apariţia unei erori sistematice de metodă : ∆Rx = RA sau relative


∆R R
= A .
R Rx
Aceasta din urmă tinde către 0 , atunci când Rx tinde către ∞ , deci montajul amonte
se recomandă in cazul rezistenţelor mari si mijlocii .
118. Montajul aval : a cărui schemă este prezentată in fig. . 2 se caracterizează prin
faptul ca voltmetrul este conectat la bornele rezistenţei de măsurat , măsurând cu
exactitate căderea de tensiune pe aceasta , în timp ce ampermetrul măsoară un curent mai
mare decât curentul Ix ce circulă prin rezistenta Rx .
I = IA = IV + Ix

Valoarea aproximativă a rezistentei R’x este dată de relaţia :


' U
Rx =
I
unde U si I sunt indicaţiile celor doua aparate ; iar valoarea exactă Rx este :
U U U
Rx = x = =
Ix IA - IV U
IA −
RV

Eroarea absolută dată de montajul aval este :


U Ux
∆R = R ' x − R x = − R x = R
I Ux UV x
+
RV Rx

R VR x Rx
∆R = − Rx = − Rx
RV + Rx Rx
1+
RV

Eroarea relativa va fi :
R VR x
− Rx
∆R R V + R x Rx
εr = = =−
Rx Rx Rx + Rv

şi este ca atât mai mică cu cât rezistenţa de măsurat este mai mică in comparaţie cu
rezistenţa internă Rr a voltmetrului .
Prin urmare , montajul aval se foloseşte la măsurarea rezistenţelor de valori mici .
Observaţii :
* Metoda voltampermetrică este o metodă simplă dar putin precisă
recomandându-se pentru măsurarea rezistentelor de ordinul 10-2….105Ω
** In curent alternativ metoda poate fi folosita cu reyultate satisfăcătoare până la
o frecventa de ordinul 103 Hz . Peste aceasta valoare , efectul pelicular modifică
caracteristicile rezistentei .
119. Metoda comparaţiei
Prin această metodă se compara 2 rezistenţe de valori nu prea îndepărtate montate
fie in serie fie in paralel. (fig.3).
În cazul conectării în serie a rezistenţei Rx cu rezistenţa cunoscuta R0 , se foloseşte
un voltmetru care măsoară succesiv tensiunea Ux la bornele rezistenţei Rx si U0 la bornele
rezistenţei R0, curentul fiind menţinut constant cu ajutorul reostatului Rh . Formula de
calcul cu care se determină Rx rezultă din relaţia:
Ux=RxI ; U0=R0I rezultă:
U x Rx U
= ⇒ Rx = R x
U R 0U
0 0 0

Fig.3a

Fig. 3b Fig. 3c

În figura 3b este prezentat montajul ce permite măsurarea rezistenţei Rx , cu


ajutorul a 2 ampermetre A1 şi A2 şi a unei rezistenţe cunoscute cu precizie R0.
La aplicarea tensiunii U se stabilesc relaţiile:
I0
U = Rx ⋅ I x = R0 ⋅ I0 ⇒ Rx = R0
Ix

Rezultatul măsurării este afectat de eroarea determinata de rezistentele interne ale


ampermetrelor.
La masurarea rezistentelor de valori mari ( peste 1KΩ ) se poate folosi montajul
din figura 3c , care utilizeaza un singur aparat de masura ( miliampermetru sau
μampermetru ).
Daca α0 respectiv αx sunt de …………. acului indicator al aparatului ( presupune
proportionalitatea cu curenţii I0 si Ix ce trec prin aparat) se pot scrie relatiile:
U = Rx ⋅ I x = Rx ⋅ α x α 
−1

⇒ Rx = R0  x 
U = R0 ⋅ I0 = R0 ⋅ α0  α0 

Observatie:
La utilizarea schemei din figura 3c este necesar ca tensiunea de alimentare U sa
ramana constanta in timpul determinărilor.

120. Metoda substituţiei


Consta in substituirea unei rezistente necunoscute Rx cu rezistenta cunoscuta R0
reglabila. Menţinând neschimbate condiţiile anterioare, se modifica R0 pana când se
obtine aceeaşi indicaţie la aparatul de masurat rezultând ca Rx=R0 . Metoda permite
obtinerea unei mai mari precizii.

121. Masurarea rezistentei de izolaţie a instalatiilor electrice poate fi realizata cu


ajutorul megohmmetrelor cu inductor; masurarea executandu-se cu instalatiile scoase de
sub tensiune, in curent continuu sau in curent alternativ ( monofazat sau trifazat )
conform schemelor prezentate in figura 4 in care s-au notat R12, R23, R31, rezistentele de
izolaţie dintre conductoarele de linei 1, 2, 3 iar cu R10, R20, R30 rezistentele de izolaţie
dintre conductoare si pamant , al cărui potential este considerat nul ( V0=0 ).
Fig. 4
Prin conectarea megohmetrului intre conductoare sau intre un conductor si
pamant se pot masura rezistentele de izolaţie prezentate mai sus.
Verificarea continua a rezistentelor de izolaţie a instalatiilor electrice sub tensiune
se poate realiza prin metoda voltmetrelor electrice, conform schemelor prezentate in
figura 5.

a)
b)
Fig. 5

Schema din figura 5a se utilizeaza in instalaţii de curent continuu si curant


alternativ monofazat. Rezistenta de izolaţie se considera buna daca este îndeplinita
condiţia:
U
U1=U2=U3=
2
Schema din figura 5b este ultilizata in instalatii electrice trifazate, consideram
bune rezistentele de izolaţie atunci când :
U12
U1=U2=U3=
3

Observaţii:
- Metoda impune ca rezistentele interioare a voltmetrelor sa fie egale.
- Daca rezistentele de izolaţie dintre un conductor si pamant este scăzuta,
voltmetrul corespunzător fazei respective va indica o tensiune mai mica decât
celelalte voltmetre de faza.
- La instalaţiile de înalta Î.T. tensiune conectarea voltmetrelor se va face
prin intermediul unor transformatoare de tensiune identice.
122. Legarea la pamant reprezintă conectarea electrica voită a unor elemente ale
instalatiei la priza de pamant.
O priza de pamant este formata din unul sau mai multi electrozi metalici introdusi
in sol, care au rolul de a asigura legătura directa cu pământul . Legătura dintre priza si
instalatie se face prin conductoare de legătura de impedanta neglijabila .
Prizele de pamant pot fi:
- de exploatare ( care asigura buna functionare a instalatiei )
- de protectie ( care asigura protectia impotriva electrocutarii prin atingerea
indirecta a personalului de deservire )
Atingerea indirecta : atingerea unor parti alea echipamentelor electrice care in mod
normal nu se afla sub tensiune , dar care, accidental pot ajunge sub tensiune. Prin legarea
conductiva la priza de pamant PP a partilor metalice ale echipamentelor electrice se
urmareste reducerea tensiunii de atingere Ua sub limitele periculoase .

123. Limitele nepericuloase ale tensiunii de atingere depind de felul curentului


( curent continu sau curent alternativ ) si de durata atingerii. Astfel:
-pentru curent continuu:
t<3’’ ; Ua=110V
t>3’’ ; Ua=65V
-pentru curent alternativ:
t<3’’ ; Ua=65V
t>3’’ ; Ua=40V
Rezistentele de dispersie a PP trebuie sa aibă o astfel de valoare incot sa asigure
reducerea tensiunilor de atinger saub limitele periculoase dar nu mai mult de 4 Ω.
Intrucat conductoarele de legătura ca si electrozii PP au o rezistivitate neglijabila ,
rezistenta PP depinde de rezistivitatea electrica a solului deci de umiditate , continut de
săruri, temperatura, etc. Este obligatorie verificarea periodica a rezistentei de
dispersie a prizelor de pamant.

124. Conform normativelor în vifoare se leaga la pamant:


- carcasele masinilor electrice , transformatoare si aparate electrice;
- partile metalice ale tabloului de distributie
- invelisul metalic al cablurilor electrice;
- punctul neutru al transformatorului , masinilor electrice etc.
Masurarea rezistentei PP se efectueaza numai in curent alternativ pentru a se
elimina efectele de polarizare a solului , de electroliza si corodare ce pot aparea in curent
continuu. Ea se poate realiza prin mai multe metode dar indiferent de metoda folosita ,
este necesar o priza auxiliara A si o sonda S amplasata intre priza P si priza A ; distanta
dintre prizele A si P este de 40 m.

125. Schema de principiu pentru masurarea rezistentei prizelor de pamant este


prezentat in figura de mai jos.
Pentru o masurare precisa este necesar ca rezistenta interna a voltmetrului sa fie
cat mai mare fata de rezistentza prizei sonda. Daca aceasta conditie nu este
indeplinita , Up

se calculeaza cu relatia:
RS
U p = UV (1 + )
RV ;
126. Metoda celor trei măsurători

R1=RP+RA R1+R2+R3=2(RP+RA+RS)=2RP+2(RA+RS)
R1 − R 2 + R 3
R2=RS+RA acolada ⇒ R1-R2+R3=2RP ⇒RP=
2
R3=RP+RS
127. Aparate bazate pe metoda compensatiei

Tensiunea alternativa este furnizata de convertorul static CS. Curentul Ip care cicula prin
pamant circula si prin primarul transformatorului de curent T. In circuitul secundar al
transformatorului T se conecteaza oi rezistenta reglabila R0 de valoare cunoscuta. La
echilibrul tyensiunilor U0 si Up realizat prin deplasarea cursorului , detectorul de nul DN
indica valoarea zero
Rezistentele prizelor de pamant auxiliare nu intervin in calcul. Sensibilitatea masurarii se
poate schimba prin modificarea raportului de transformare al transformatorului T.

128. La montajul amonte constatam ca:


IA=Ix ;
Ux = Uv2 + ( RAIA)2

Ix 1
Cx = =
2π fUx UV 2
2π f [ ( ) − RA2
IA
 Montajul amonte se va utiliza pentru masurarea capacitatilor de valori
mici: 0,1-10µ F, deci curenti mici, putandu-se neglija RA fata de UV/IA
.
.
129 Pentru varianta de montaj aval ( fig 1b) putem scrie relatiile:
Ux=UV
2
 UV  ⇒
Ix = IA2 − IV 2 = IA2 −  
 RV 
Ix 1 IA2 − IV 2
Cx = = ⋅
2π fUx 2π f UV

In functie de valoarea capacitatii se


recomanda unul din cele doua montaje

 Montajul aval se utilizeaza la


masurarea capacitatilor de valori mari , cand circuitul condensatorului este strabatut de
curenti mari si putem neglija IV fata de IA;

130. .Metoda Voltmetrului, Ampermetrului si Wattmetrului.

Este o metoda industriala indirecta, ce ia in considerare si pierderile in condensator


printr-o rezistenta RX in serie cu capacitatea CX. Conectarea celor 3 aparate de masura
poate fi realizata in montaj amonte sau aval (fig 2).
Impedanta circuitului echivalent al condensatorului este data de relatia:
2 Uc
2  1  (1)
Zc = RCx +   =
 ωCx  Ic

Cx = 1
, iar capacitatea CX se poate exprima sub forma (2)
ω Zc2 − RCx2
Parametrii schemei se determina prin calcul pe baza masuratorilor si anume:
( neglijand consumul de putere activa al aparatelor)
• Impedanta Zc se determina prin raportul dintre tensiunea indicata de voltmetrul V
si curentul masurat cu ampermetrul A.
• Rezistenta RCx se poate calcula pe baza puterii active Pw masurata cu wattmetrul
W;

Zc = Uc = Uv ; IA ≅ Ic ; Pw = IA2 ⋅ RCx ⇒ RCx = Pw2 si


Ic IA IA
XCx = ZCx 2 − RCx2
(3)
Inlocuind (3) in (2) vom obtine :

CX = 1 = IA2
( )
2 2 2
2π f  UV  −  Pw2  2π f UVIA − Pw
    2


IA   IA 
Obs: Pentru cresterea preciziei masurarii este necesar ca la determinarea
rezistentei RCx sa se tina seama de tipul montajului.

131. Metoda comparatiei


Este utilizata la determinarea capacitatii CX a condensatorului fara pierderi si consta
in compararea intre capacitatea necunoscuta CX si o capacitate etalon Ce conform fig 3.

Masurand succesiv curentii Ie si IX si


neglijand rezistenta interna a ampermetrului
RA vom obtine:
Ie=ω CeU; IX=ω CXU;
Impartind relatiile membu cu membru
rezulta:

CX=Ce
IX
Ie
Daca se utilizeaza o capacitate Ce variabila
dar de valoare cunoscuta, se poate regla
pana la egalitatea curentilor Ie= IX , situatie
in care CX= Ce

132. Metoda puntii simple de curent alternativ


Un exemplu de punte simpla de c.a. pentru masurarea capacitatii condensatoarelor
fara pierderi este prezentata in fig 4.

Din conditia de echilibru a puntii


XCxR2=XCeR1
⇒ XCx = R1 ⋅ XCe sau
R2
CX = R 2 C e ;
R1
Obs: Masurarea este independenta de frecventa sursei iar in diagonala de masura a
puntii se conecteaza un un galvanometru cu vibratii pentru frecvente industriale.

133. Metoda directa: Consta in masurarea inductivitatii proprii L cu ajutorul


henrymetrului. Acesta este un aparat electrodinamic, de tip logometru care are o bobina
fixa strabatuta de curentul I si 2 bobine mobile strabatute de curentii I1 si I2 conform fig
5, bobine ce sunt inseriate cu bobinele de inductivitati L si Le.

Daca se neglijeaza reactantele bobinelor mobile fata de reactantele inductive ω Le

si ω L , curentii sunt dati de relatiile: I 1 =


U si I2= U .
ω Le ω Lx

Deoarece deviatia α a logometrului electrodinamic este o funcite de raportul


curentilor ce strabat bobinele mobile, se obtine:
 U 
 
( )
 I1   
α = f  = f 
   ω L e  = f  L x  = f Lx
 deci scara

I 2  
U 
 Le 
 
 ω Lx 
 
henrymetrului poate fi gradata in unitati de inductivitate.
_________________________________________________________________

134. Metoda voltampermetrica


Este o metoda indirecta de masurare a inductivitatii proprii si consta in
masurarea valorilor efective ale tensiunii U si a curentului I ce strabate o bobina
conectata la o sursa de tensiune sinusoidalade frecventa cunoscuta f. Conform legii
lui Ohm pentru circuite de c.a.
2
Zb = U = Rb2 +  2π fL 
I  
De unde rezulta :
2
U 
L = 1 Z b 2 − Rb 2 = 1   − Rb 2
ω 2π f  I



in care Rb este rezistenta bobinei masurata in c.c.
In functie de valoare rezistentei bobinei se poate folosi varianta de montaj aminte
sau aval. In fig 6.a si 6.b schema de principiu si dagrama fazoriala corespunzatoare
montajului amonte.

Uv=UA+URb+ULb sau
2 2
Uv 2 = ( RAIA + RBIA ) + ( ω LIA )

Uv 2 = ( RA + RB ) 2 + ω 2 L2  IA2
 

UV 2 2 1  UV 
2
ω 2 L2 = − ( RA + RB ) sau L=   − ( RB + RA )
2
IA2 2π f  IZ 

135. Este o metoda indirecta de masurare a inductivitatii proprii si consta in


masurarea valorilor efective ale tensiunii U si a curentului I ce strabate o bobina
conectata la o sursa de tensiune sinusoidalade frecventa cunoscuta f. Conform legii lui
Ohm pentru circuite de c.a.
2
Zb = U = Rb2 +  2π fL 
I  
De unde rezulta :
2
U 
L = 1 Z b 2 − Rb 2 = 1   − Rb 2
ω 2π f  I 
 
in care Rb este rezistenta bobinei masurata in c.c.
In cazul montajului aval, a carui schema de principiu si diagrama fazoriala sunt
prezentate in fig 7.a,b curentul masurat de ampermetru este dat de :
IA2 = IV 2 + I 2 + 2 IVI cos ϕ

UV UV R
( )
2
Zb = UV = Rb2 + ω Lb ; I = Zb ; IV = RV ; cosϕ = Z ⇒
I
⇒ IA2 =
UV 2 + UV 2 + 2 UV 2 ⋅ Rb
RV 2 Zb2 RV ⋅ Z b Z b
IA2 − UV 2 = UV2  RV + 2Rb  ⇒
2 2 

RV Zb  RV 
UV 2  RV + 2Rb 
Zb 2 =   = Rb 2 + ω 2 L2
 2 
RV  IA2 − UV 2 

RV 
UV 2  RV + 2Rb 
L= 1   − Rb 2
⇒ 2π f 
U 
V2 
RV  IA − 2 
 2

RV 
Obs: Montajul amonte se recomanda pentru situatiile in care Rb>>RA ( curenti mici
si tensiuni mari) , iar montajul aval pentru curenti mari ( I>>IV) si tensiuni mici.

136. Metoda puntilor de C.A


Exista mai multe tipuri de punti pentru masurarea inductivitatii proprii. In fig 8 este
prezentata o punte simpla de tip Maxwell. Echilibrarea puntii se poate obtine prin
varierea lui L2, a raporutului R2/R1 , precum si a rezistentelor R2 si R3
Din conditia de echilibru a puntii se obtine :
R4
LX =
R1

O alta punte utilizata frecvent la masurarea parametrilor bobinelor este puntea


Maxwell-Wien prezentata in fig. 9

La echilibrul puntii rezulta relatiile:

LX = R1R3C 4 ; RX = R1R3
R4

137. Punti universale (R,L,C)


Sunt punti cu mai multe functiuni, selectate cu ajutorul unor comutatoare prevazute
in schema constructiva si plasate pe panoul frontal. Elementele variabile folosite in mod
curent sunt rezistente si capacitati in decade.In fig 10 sunt prezentate schemele principale
realizate in cazul masurarii rezistentelor(a),indunctivitatilor proprii(b) si capacitatii
condensatorului(c)
Masurarea resitentelor electrice se realizeaza in c.c. cu un montaj de punte
Wheatstone( fig 10 a) la care se variaza rezistenta R1 si raportul R3/R4 cu care se schimba
gama de masurare cuprinsa intre 0,1 si 108Ω .
Masurarea se realizeaza cu schema din fig 10 b care este o punte Maxwell-
Wie.. obtinuta prin conectarea unei capacitati etalon variabile C4 in paralel cu R4. Se pot
masura inductivitati cuprinse intre 10µ H si 100H, precum si rezistentele bobinelor.
Schema din fig. 10c este o punte SAUTY-NERNST ce se obtine prin
comutarea
grupului C||R din latura 4 in latura 3. Domeniul de masurare este cuprins intre 10pF
si 1000µ F.
Alimentarea generala a puntii se face de la reteaua industriala de 50Hz
,iar in interiorul puntii se afla un genrator electric stabilizat care produce o tensiune
alternativa cu frecvente cuprinse intre 32Hz si 1000Hz si un redresor pentru
alimentarea puntii cu tensiune continua.
Ca aparat de zero se foloseşte un instrument magnetoelectricmontat direct in
cazul functionarii in c.c. si prin intermediul unei scheme de redresoare si amplificare
in cazul functionarii in c.a.

138. Metoda indirecta de masurare a inductivitatii mutuale consta in masurarea


inductivitatilor totale aditionale Lad si ndiferentiale Lop a doua bine cuplate magnetic si
determinarea prin calcul a inductivitatii mutuale M.
Pentru aceasta cele doua bobine de inductivitati proprii L1 , respectiv L2 se leaga
in serie aditional ca in figura 11a masurandu-se astfel printr-una din metodele cunoscute
Lad. Se masoara apoi Lop conectand bornele ca in figura 11b.

M M
1 2 1 2
* * * *
L 1 L 2 L 1 L 2

L a d L o p

a) b)
Fig. 11.

Valorile inductivităţii totale măsurate sunt date de relaţiile:


L ad = L1 + L 2 + 2M (1)
L op = L1 + L 2 − 2M (2)
Scăzând (2) din (1) => L ad − L op = 4M sau M = ( L ad − L op )
1
4

139. Metoda voltampermetrică. Este tot o metodă indirectă ce utilizează pentru


măsurarea inductivităţii mutuale schema din figura 12.

I1 *
A 1
I2
L1 L 2
U 1~ R b R V 2 R V 2
1 b 2

Fig. 12.

Conform schemei, bobina 1 se alimentează de la o sursă de tensiune alternativă


sinusoidalǎ de frecvenţǎ f1 şi valoare efectivă U1, iar tensiunea indusă în bobina 2 se
măsoară cu voltmetrul V2. Valoarea efectivă a curentului I1 prin bobina 1 se măsoară cu
ampermetrul A1.
Valoarea instantanee a tensiunii e2 indusă în bobina 2 de fluxul variabil al bobinei
di
1 este dată de relaţia: e 2 = −M 1 .
dt
Neglijând impedanţa bobinei 2 faţă de rezistenţa foarte mare RV2 a
voltmetrului V2, putem scrie:
di
e 2 = − M 1 = u 2 = R V 2 ⋅ i 2 sau
dt
− jωM I1 = R V 2 ⋅ I 2 = U 2
ωMI 1 = R V 2 ⋅ I 2 = U 2
U2 U2
din care: M = = ;
ωI1 2πf1I1

140. METODA PUNŢII DE CURENT ALTERNATIV


Există mai multe tipuri de punţi ce permit măsurarea inductivităţii mutuale, punţi
din care prezentăm puntea CAREY-FORSTER a cărei schemă este prezentată în figura
13. Puntea are o latură cuplată magnetic şi o capacitate etalon C1 ca element de
comparaţie şi permite determinarea atât a inductivităţii mutuale Mx, cât şi a inductivităţii
unei bobine.

I = I1 + I 2 C
I1
r2 R 1
*

C 1
*

L 2
R
2
A B

I2 R 4

D
U ~
Fig. 13.

Puntea mai are rezistoarele variabile r2, R1 şi R4, iar impedanţa laturii AD este
nulă ( R 3 = X 3 ≅ 0 ).

La echilibrul punţii:
U AC = U AD = 0 ; U CB = U BD
adică:

 ( R 2 + jω L 2 ) I1 − jω M x ( I1 + I 2 ) = 0

 1 
  R1 − j ω C  I1 = R 4 I2
 1

1  j   1  j 
I2 = 
 R 1 − ωC I1 => ( R 2 + jωL 2 ) I1 − jωM x I1 1 +  R 1 −  = 0
R4  1   R 4  ω C1 
R1 Mx
=> R 2 + jωL 2 − jωM x − jωM x − =0
R 4 R 4 C1
Mx
R2 − = 0 => M x = R 2 R 4 C1
R 4 C1
 R  R4 R1 + R 4
L 2 − M x 1 + 1  = 0 => M x = L 2 sau L 2 = M x
 R4  R1 + R 4 R4
Astfel, cunoscând valorile C1, R2, R4 se determină Mx din care se poate determina
şi inductivitatea proprie L2 (cunoscându-l şi pe R1).

141. MĂSURAREA PARAMETRILOR R, Z, X PRIN METODA


INDUSTRIALĂ
Metoda presupune utilizarea unui voltmetru ce măsoară valoarea efectivă a
tensiunii la bornele impedanţei Z, a unui ampermetru ce indică valoarea efectivă a
curentului absorbit de impedanţă şi a unui wattmetru pentru măsurarea puterii active
consumate de impedanţă conform schemei din figura 14.

*
I2
A * W

V Z

Fig. 14.

Notând cu PW, U şi I indicaţiile wattmetrului, voltmetrului şi ampermetrului şi cu


RWU, RV şi Re rezistenţele circuitului de tensiune al wattmetrului, voltmetrului şi
R WU ⋅ R V
rezistenţa lor echivalentǎ: R e = rezultǎ pentru Rx, Xx şi Zx relaţiile:
R WU + R V
U2
PW −
Re Ie=U V/ R e
Rx =
 U
2
P ϕ
I + 
2
 − 2 W IZ
 Re  Re
2 I
U 2 I 2 − PW
Xx = 2
 U P U 
2
IU
I +   − 2 W
2 2
IZ = I + 
2
  −2 cos ϕ
R
 e R 
e  Re  Re
U U
2
Zx = P
I Z = I +   − 2 W
2 2
2
 U P  Re  Re
I 2 +   − 2 W
 Re  Re
Dacǎ Re<<<Rx, se pot folosi relaţiile aproximative, în care se neglijeazǎ consumul
propriu al aparatelor de mǎsurat:
P 2
U
R x = W2 ; X x = U I − PW ; Z =
2 2

I I2 I

142. Metoda votampermetricǎ. Este o metodǎ industrialǎ indirectǎ ce are în


vedere relaţia dintre puterea debitatǎ sau absorbitǎ şi tensiunea şi curentul prin circuit:
P=UI [W]
Existǎ două variante de montaj: montajul amonte a cǎrei schemǎ este prezentatǎ în
figura 15a şi montajul aval (figura 15b).

I IA R A IR IA IR
A A
IV R A IV U R

U U V U R U U V R
R V
R
R V

a) b)
Fig. 15.

Dacǎ UV şi IA sunt indicaţiile aparatelor ale cǎror rezistenţe interne au fost notate
cu RV şi RA, puterile absorbite de receptorul R pentru cele 2 variante de montaj sunt date
de relaţiile:
- pentru montajul amonte:
PR = U R I R = ( U V − R A I A ) = U V I A − R A I A
2

- pentru montajul aval:


2
U
PR = U R I R = U V ( I A − I V ) = U V I A − V
RV
Observaţii:
2
U
* În relaţia de mai sus: p A = R A I A 2 respectiv p V = V reprezintǎ consumurile
RV
proprii ale aparatelor
** Întrucât puterile consumate de aparate sunt foarte mici (0,5 ÷ 5)W, acestea, de
regulǎ se neglijeazǎ, puterea calculându-se ca produsul indicaţiilor celor douǎ aparate.
*** Varianta de montaj amonte se recomandǎ pentru mǎsurarea puterilor când
R>>RA, iar montajul aval pentru rezistenţe R<<RV.

143. Metoda wattmetrului. Este o metodǎ directǎ, permiţând determionarea mai


operativǎ şi mai exactǎ a puterilor debitate sau absorbite.
Datoritǎ constucţiei simple, robusteţii şi preciziei ridicate, wattmetrul
electrodinamic are o largǎ utilizare în practicǎ. Simbolurile uzuale folosite pentru
reprezentarea wattmetrului sunt prezentate în figura 16.

* *
* W *

Fig. 16.

Bobina de curent, realizatǎ cu numǎr mic de spire şi secţiune mare, se înseriazǎ cu


receptorul şi este bobina fixǎ, în timp ce bobina de tensiune este realizatǎ cu un numǎr
mare de spire subţiri, se conecteazǎ în paralel cu receptorul şi este bobina mobilǎ a
wattmetrului.
Dupǎ modul de legare în circuitul de mǎsurare al celor 2 bobine rezultǎ cele 2
varinate de montaj, amonte şi aval, ale cǎror scheme sunt prezentate în figura 17.

* *
R W U I1 = I I1 = I
*
R *
W I
I
I2 I2
U R U R
R a d R a d

a) b)
Fig. 17.

Curentul I2, care parcurge bobina de tensiune este direct proporţional cu tensiunea
U, iar curentul I1 din bobina de curent este chiar curentul I ce trece prin receptor, astfel cǎ
indicaţia α a wattmetrului este datǎ de relaţia: α=KUI=KP.

Observaţii:
* Pentru ca indicaţia wattmetrului sǎ fie corectǎ, curenţii prin bobinele aparatului
trebuie sǎ aibǎ sensuri bine determinate, motiv pentru care câte una din bornele
circuitului de curent şi de tensiune sunt marcate distinctiv (steluţǎ, asterisc, sǎgeatǎ sau
literele U şi I).
** La mǎsurarea puterilor mici se pot comite erori din cauza consumurilor de
putere ale aparatelor de masurat. Astfel, în montajul amonte, wattmetrul mǎsoarǎ pe
lângǎ puterea absorbitǎ de receptor şi puterea consumatǎ de bobina de curent: pWI=RWII2,
iar în montajul aval şi puterea consumatǎ de circuitul de tensiune al wattmetrului:
U2
p WU = .
R WU + R a

144. Mǎsurarea puterii în circuitele de curent alternativ


monofazat
1. Mǎsurarea puterii active în circuitele de c.a. monofazat
Puterea activǎ P consumatǎ de un receptor monofazat sau debitatǎ de o sursǎ
monofazatǎ care are la borne tensiunea u şi este parcurs de curentul i se defineşte ca
valoarea medie a puterii instantanee p=u∙i pe un numǎr întreg de perioade:
n T
~ ~ 1
n T∫0
P = p = u ⋅i = u ⋅i d t

Dacǎ u şi i sunt sunt mǎrimi sinusoidale având valorile instantanee:


u = 2 U sin ωt
i = 2I sin ( ωt − ϕ)
curentul i fiind defazat cu unghiul φ în urma tensiunii atunci puterea activǎ rezultǎ:
P=UIcosφ [W]
P P
Produsul: UI=S [VA] este puterea aparentǎ, iar cos ϕ = = este factorul de
UI S
putere al circuitului.
Dacǎ avem în vedere reprezentarea în complex simplificat a mǎrimilor alternative
sinusoidale:
u = 2 U sin ωt U = U ⋅ e j0 = U
i = 2I sin ( ωt − ϕ) I = I ⋅ e − j0 = I cos ϕ − jI sin ϕ
*
S = U ⋅ I = UI cos ϕ + jUI sin ϕ = P + jQ
[
P = UI cos ϕ = Re U ⋅ I = Re [S]
*
]
Dacǎ tensiunea şi curentul sunt mǎrimi nesinusoidale (dar alternative periodice)
ele pot fi scrise sub forma unor serii FOURIER:
u = U 0 + ∑ U n 2 sin ( nωt + α n )
n =1

i = I 0 + ∑ I n 2 sin ( nωt + β n )
n =1
iar puterea activǎ obţinutǎ dupǎ efectuarea calculelor va fi:
~
P = u =i U 0 I 0 + ∑ U n I n c o ϕ n s
n =1
unde: φn=αn-βn este defazajul dintre armonicile de ordinul n de tensiune şi curent.
Mǎsurarea puterii active se poate realiza prin metode directe -cu ajutorul
wattmetrelor- sau indirecte (metoda celor 3 aparate).

145. MǍSURAREA PUTERII ACTIVE CU AJUTORUL


WATTMETRULUI ELECTRODINAMIC

Curentul I absorbit de receptor parcurge bobina fixǎ (de curent) a wattmetrului, în


timp ce bobina mobilǎ a acestuia înseriatǎ cu o rezistenţǎ adiţionalǎ Ra, este alimentatǎ la
tensiunea U şi este parcursǎ de un curent I2 conform figurii 1.
I2 I2
I2 U
*
R * ϕ
I = I1 b m
I = I1
* w
* R a d
I = I1
U U

Fig. 1.

Dacǎ u = 2 U sin ωt şi i = 2I sin ( ωt − ϕ) , atunci:


U U
I1 = I ; I 2 = ≅ deoarece: R WU = R bm + R a >>> X WU
Z WU R WU
Deviaţia α a wattmetrului este proporţionalǎ cu valorile evective ale curenţilor
prin cele 2 bobine şi cu cosinusul unghiului dintre aceştia:
U
α = K 1 I 2I c o ϕ =s K I c o ( U s, I ) = K ' U c I o ϕ =s K ' P
R W U
Observaţii:
1) Deviaţia α a wattmetrului este proporţionalǎ cu puterea activǎ, scara
wattmetrului electrodinamic fiind astfel uniformǎ
2) Bornele de intrare ale bobinelor de curent şi tensiune sunt marcate distinctiv,
asigurându-se astfel deviaţia acului indicator în sensul normal al scalei gradate atunci
când P>0.
3) Dacǎ unghiul de defazaj φ dintre tensiune şi curent depǎşeşte 900 (cosφ<0,
P<0), deviaţia devine negativǎ. Pentru a obţine deviaţia în sensul normal al scǎrii, se
inverseazǎ polaritatea uneia dintre borne (de regulǎ a celei de tensiune), iar citirea se
considerǎ cu sensul minus.
4) În cazul în care tensiunea de alimentare a bobinei de tensiune a wattmetrului
depǎşeşte valoarea nominalǎ a acesteia extinderea domeniului de tensiune se realizeazǎ
pânǎ la 1200V prin conectarea în circuitul de tensiune a unor rezistenţe adiţionale, iar
pentru tensiuni mai mari se utilizeazǎ transformatoare de tensiune cu tensiunea nominalǎ
secundarǎ de 100V.
Extinderea domeniului de curent se realizeazǎ fie prin conectarea secţiunilor
bobinei fixe în montaj serie sau paralel (în raport 1:4) fie prin utilizarea
transformatoarelor de curent, cu curent nominal secundar de 5A sau 1A.
1
5) Din relaţia α = K ' P => P = α = K W α unde KW este constanta wattmetrului.
K'
Determinarea acesteia se face pe baza valorilor nominale ale tensiunii, curentului şi
factorului de putere (de regulǎ = 1) valori pentru care deviaţia α=αmax:
P U I cos ϕ n
KW = n = n n [W/div]
α max α max
5 ⋅ 300 ⋅1
Exemplu: In=5A; Un=300V; cosφn=1; αmax=150 => K W = = 10 W / div
150
6) Întrucât este posibilǎ supraîncǎrcarea bobinelor de curent sau tensiune fǎrǎ ca
deviaţia acului indicator al wattmetrului sǎ depǎşeascǎ valoarea maximǎ, se recomandǎ
urmǎrirea simultanǎ a tensiunii şi curentului cu ajutorul unor aparate corespunzǎtoare.
7) Schemele de montaj ale wattmetrelor pentru masurarea puterii active în
circuitele monofazate sunt prezentate în figura 2.
* P *
W IA IA
* W A A * W
R W U R A R A R W U
U ~ V R V R U ~
R V R V

a) b)
Fig. 2.

Pentru eliminarea erorilor determinate de consumurile proprii ale aparatelor la


determinarea puterilor absorbite de receptorul R, respectiv debitate de sursa G se vor
folosi relaţiile:
a) Puterea consumatǎ de receptor PR:
2 2
- montajul amonte: PR = PW − R A I A − R WI I A
U2 U2
- montajul aval: PR = PW − −
R V R WU
b) Puterea debitatǎ de sursǎ PG:
U2 U2
- montajul amonte: PG = PW + +
R V R WU
2 2
- montajul aval: PG = PW + R A I A + R WI I A
8) În cazul mǎsurǎrii puterilor active la un cosφ scǎzut, apar erori suplimentare de
mǎsurare datoritǎ inductivitǎţii bobinei de tensiune a wattmetrului.
Astfel, dacǎ notǎm cu δ unghiul de defazaj al curentului din bobina de
tensiune şi tensiunea aplicatǎ, eroarea suplimentarǎ introdusǎ la mǎsurarea puterii active
va fi:
U
 ∆P  UI cos ( ϕ − δ) − UI cos ϕ cos( ϕ − δ ) − cos ϕ
ϕ δ  % = ⋅100 = ⋅100
I2  P  UI cos ϕ cos ϕ
cos ϕ cos δ + sin ϕ sin δ − cos ϕ
= ⋅100
cos ϕ
I1 = I

Considerând cos δ ≅ 1 ; sin δ ≅ δ se va obţine:


 ∆P  −3
 % = δ ⋅ tgϕ ⋅100 = 29,1 ⋅10 ⋅ δ'⋅tgϕ
 P 
unde δ este exprimat în radiani iar δ' în minute. Reducerea acestei erori se poate realiza
prin:
- şuntarea bobinei de tensiune a wattmetrului cu o impedanţǎ inductivǎ
- şuntarea unei porţiuni a rezistenţei adiţionale cu un condensator de valoare
convenabilǎ

~~~~~~~~~~~BAFTA LA INVATAT~~~~~~~~~~