Sunteți pe pagina 1din 21

CERCETAREA DOCUMENTELOR SUSPECTE

Problema falsificarii actelor a fost si ramane la ordinea zilei. Ea a capatat chiar amploare in conditiile
societatii moderne, in care notiunea de act inteleasa ca orice inscris tiparit, dactilografiat, manuscris, desenat,
imprimat in alte moduri ( xerox, laser, etc. ) prin intermediul caruia se atesta o stare, identitate, profesie, sau
o valoare ( de exemplu cartile de credit, cartelele telefonice, documente bancare, vize turistice, s. a. ) implica
uneori tehnici extrem de sofisticate. Evolutia tehnologiilor de realizare si protejare a documentelor este
impusa, alaturi de progresul tehic si de utilizarea decatre falsificatori a celor mai noi tehnici si metode ,
realizandu-se documente false a caror aparenta sa se apropie cat mai mult de cele autentice.

Sectiunea 1. Notiunea de document. Documente suspecte


Desi, in general notiunea folosita este cea de act sau inscris, consideram mai adecvata in terminologia
examinarii criminalistice utilizarea notiunii de document. Pe de o parte, aceasta noiune este mai
cuprinzatoare sub aspect terminologic si semantic, fiind mai complexa decat cea de act. Termenul de
document este mai sugestiv pentru scopul pe care il serveste, acela de a fi " expresia grafica a unei
manifestari sau declaratii de vointa, ori a unei atestari a unui fapt " redand prin continut fapte, imprejurari,
evenimete, stari, actiuni de care legea penala leaga anumite consecinte juridice.
In acelasi timp, notiunea de document este concordanta si cu definitia ei criminalistica prin care se vizeaza "
orice inscris tiparit, dactilografiat, manuscris, schita, desen, prin care se atesta starea civila, identitatea
personala, pregatirea scolara ori profesionala, incheierea de diferite contracte, felurite declaratii, precum si
bilete de calatorie, timbre, etc. ". Consideram util sa amintim aici faptul ca, in practica, in multe din
ordonantele sau incheierile prin care se cere efectuarea unei expertize criminalistice asupra unor documente
contestate se foloseste expresia ". . . sa se examineze actul fals. . . ". Apreciem aceasta formulare ca fiind
incorecta avand un continut de pronuntare prematur, intrucat un act suspectat de a fi fals poate fi autentic,
necontrafacut, nemodificat, poate sa fie doar partial modificat, etc.
Pe cale de consecinta consideram ca mult mai adecvata utilizarea termenului de document contestat sau de
document suspect.
In domeniul examinarii criminalistice a documentelor problemele ce sunt supuse cercetarii sunt de o extrema
varietate, la fel ca si actele ce se cer a fi examinate. Gama actelor se intinde de la simple acte sub semnatura
privata, pana la acte oficiale, de identitate, acte vamale, carti de credit, s. a. Spectrul problemelor ce se cer a
fi rezolvate cuprinde modificarile aduse documentelor, modul lor de falsificare sau de contrafacere, ajungand
pana la diferentele de vechime intre anumite mentiuni, sau la stabilirea vechimii actului in intregime. In
domeniul documentelor cu origine de oficialitate, sub aspect temporal, intinderea perioadei de redactare,
emitere si folosire curenta a acestora este in general limitata la circa 30-35 de ani si doar in mod exceptional
se cere examinarea unor documente avand o vechime mai mare de 40-50 de ani.

Sectiunea 2. Unele aspecte teoretice


Pentru domeniul penal prezinta interes numai acele documente care sunt apte de a produce consecinte
juridice. Ele trebuie sa aiba deci valoare probatorie, interesand insa si posibilitatea reconstituirii
imprejurarilor in care acestea au fost intocmite, emitentul, persoana indrituita a face uz de document, s. a. m.
d. In asemenea si tuatii documentele devin probe materiale, pastrand acest regim si in cadrul expertizei
criminalistice. O data cu contestarea veridicitatii sale documentul suspect devine -din mijloc de proba- o
proba materiala, putand servi la dovedirea falsului, la identificarea autorului sau autorilor, ca si la elucidarea
celorlalte imprejurari sub aspect judiciar si criminalistic, pentru aflarea adevarului in cauza.

1
Codul penal face insa distinctie intre inscrisurile sub semnatura privata si cele oficiale. In acest sens, potrivit
art. 150 al. 2 asa cum a fost modificat prin Legea 140/1996, inscris oficial " este orice inscris care emana de
la o unitate la care se refera art. 145 sau care apartine unei asemenea unitati. Art. 145 defineste termenul de
"public" prin tot ce priveste autoritatile publice, institutiile sau ale persoane juridice de interes public,
administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si
bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Art. 288 al. 3 Cod Penal completeaza
continutul notiunii de inscris oficial asimiland acestora " biletele, tichetele sau orice alte imprimate
producatoare de consecinte juridice. "
"Per a contrario" se poate deduce ca toate celelalte acte ce nu indeplinesc conditiile de mai sus sunt sub
semnatura privata. Odata autentificat insa, actul sub semnatura privata capata si el un caracter de oficialitate,
falsificarea lui realizand continutul infractiunii de fals in inscrisuri oficiale.
O problema care ar putea fi discutata este cea a documentelor bancare, de expeditie, etc. emise de catre
unitatile bancare, societatile comerciale cu capital privat. Interpretarea textelor legii penale actuale si a
practicii ne conduce la concluzia ca acestea ar avea pozitia unor acte sub semnatura privata. Opinam insa ca,
ele au totusi un caracter si un continut ce excede unmplu act sub semnatura privata, fiind purtatoare ale unor
stampile, avize, etc. ceea ce le confera de principiu ( si pana la proba contrarie) o credibilitate superioara.
Daca sub aspectul incadrarii faptelor de fals legate de documentele amintite fapta ramane in domeniul art.
290. C. Penal, din punctul de vedere al terminologiei criminalisticii, credem ca nu ar fi deplasata, si nici
neconforma cu continutul textelor de lege utilizarea pentru aceste documente a termenului de documente cu
sorginte de oficialitate.
Notiunea de fals in acte nu este precizata in legea penala printr-o definitie a la lettre, dar art. 288, 289, 290
din Codul Penal fac o enumerare a principalelor forme de manifestare a falsului in acte: - -fals material in
inscrisuri oficiale,
-fals intelectual,
-fals in inscrisuri sub semnatura privata.

“Literatura de specialitate, cat si practica judiciara au relevat elementele esentiale ale infractiunii de fals in
acte, aratand ca aceasta prezinta trei caracteristici principale si anume “ :
-alterarea adevarului continut intr-un document,
-producerea efectiva sau aptitudinea de a produce consecinte juridice,
-prezenta elementului intentie la savarsirea faptei.
“Alterarea adevarului cuprins intr-un document are loc in principal "in faciendo" “ putandu-se produce insa,
asa cum precizeaza in mod expres art. 289 C. Penal " prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau
imprejurari ".
Fara o hotarare si fara exteriorizarea ei prin actiune nu poate exista infractiune, deoarece numai o actiune (o
inactiune) poate aduce atingere valorii sociale si deci sa produca urmari sociale periculoase . Oricare ar fi
modurile de alterare a adevarului pe care se prezuma ca il exprima documentul suspect, ele se reduc in
principal la doua forme: falsul material si falsul intelectual.
Falsul intelectual se savarseste concomitent cu intocmirea, redactarea documentului si consta in general din
omiterea unor date, inserarea unor date neadevarate, atestarea unor elmente neadevarate, etc.
Falsul material se poate comite atat concomitent cu intocmirea documentului, prin realizarea unui document
in intregime contrafacut, cat si dupa redactarea acestuia printr-o modificare (alterare) fizica a sa. Notiunea de
contrafacere are aici sensul de a reproduce ceva in mod fraudulos, de a plasmui, de a imita, de a alcatui ceva
cu scopul de a ii atribui un caracter de autenticitate . Alterarea unui inscris consta din denaturarea lui,
modificarea materiala, transformarea continutului, stergerea in orice mod de litere, fraze, cuvinte, semne de
punctuatie, ori folosirea unor procedee de juxtapunere.

2
Desi legea penala nu face deosebire intre diferitele modalitati de realizare ale falsurilor, referindu - se doar la
efectele acestora - falsificarea - in practica s-a apreciat ca un document poate fi :
1. falsificat - prin modificari partiale aduse unui act autentic,
2. contrafacut - prin producerea unui document in totalitate fals.
Intr-o lucrare pe care o consideram de importanta asupra expertizei stiintifice a documentelor, se arata
ca"Desemnam prin termenul de << contrafacere >> orice imitare frauduloasa( subl. ns. S. A. ). A contraface
un obiect consta deci din a fabrica in totalitate o copie, cat mai fidela posibil, de maniera in care ea sa poata fi
confundata cu originalul.
In materie de documente, autorul falsului. . . face apel, pentru a-si atinge scopul, la materiale de inlocuire
( hartie, cerneala, etc. ) a caror calitati sunt suficient de apropiate de cele ale materialelor autentice pentru a
nu fi distinse la un simplu examen vizual. " .
Distinctia dintre contrafacere si falsificare este mult mai clara daca vom face in acest sens o referire la
bancnote. Acestea pot fi falsificate -prin transformarea unei bancnote de 5 dolari (USD) intr-una de 50 ,
adaugand cifra 0, sau pot fi contrafacute prin tiparire, copierea cu un copiator color, s. a. m. d.
Rezumand, putem arata ca sub aspect criminalistic un document poate fi supus unor modificari partiale ( in
scopul de a fi folosit ulterior la dovedirea unor calitati, valori, drepturi neadevarate) sau poate fi produs in
afara conditiilor legale, de catre o persoana neautorizata, de catre o sursa neoficiala, in scopul de a insela
vigilenta organelor abilitate sa controleze documentele respective ( organe vamale, politie, etc. ).
Sectiunea 3. Examinarea documentelor.
Examinarea actelor suspecte(a caror autenticitate este contestata)va avea in primul rand in vedere
aspectul lor general.
Se vor examina caracteristicile exterioare, dar si cele intrinseci: a)greutatea specifica pentru identificarea
sorturilor diferite de hartie sau alte materiale. b)grosimea hartiei element deosebit de important, deoarece
calitatea(finetea)difeitelor prelucrari prin care rezulta o anumita hartie permite distingerea de alte categorii,
tipuri sau surse de fabricatie. Ea este important a fi stabilita in special in cazul actelor realizate prin
compunerea mai multor parti care provin din acte autentice, pentru a a realiza un act cu aparenta de
autenticitate. De exemplu, un act al carui text provine de la o sursa, iar semnatura si sigilii le de autentificare
de la un act autentic care a avut un cu totul alt continut).
in cazul bancnotelor false, grosimea si greutatea specificaa hartiei vor fi examinate in mod absolut necesar
prin comparatie cu bancnotele autentice, c)Culoareaimprimarilor, a scrisului, tusului de stampila, si hartiei.
Invechirea naturala, datorata trecerii timpului va produce in general urme specifice care difera de cele create
in mod artificial prin doiferite mijloace cum ar fi plasarea actului fals intre doua straturi textile peste care se
aplica un fier de calcat fierbinte, sau tinerea actului pe o plita incinsa un anumit timp. d)Compozitia chimica
a materialului de baza se va examina, ea fiind deosebit de relevnta, de oarece prezenta diferitelor substante de
inalbire optica sau lipsa lor permite aprecierea falsului. De exemplu, noul model de marca germana este
imprimat pe bumbac tratat special.
Chiar pentru cea mai buna hartie, producatorii folosesc retete diferite de producere. In SUA, in cadrul
serviciilor de investigatii exista o" biblioteca de retete"cuprinzand mostre si retete ale diferitelor cerneluri,
vopsele, sarturi de hartie, cu indicarea anului si firmei de fabricatie, data comercializarii in diferite tari, s. a.
e)Filigranarea si alte mijloace de protectie
in procesul de fabricatie, colile de hartie cu destinatii mai deosebite(documente de importanta, acte de
identitate, etc. )vor fi supuse unui proces de filigranare. Acesta consta in trecerea pastei nefinisate printre
cilindri filigranori, care ii confera o textura speciala(filigran multitonal, mat, sau umbrit ca mijloc de
protectie speciala impotriva falsificarii.
Tehnicile moderne de protectie impotriva falsificarii constaudin introducerea in textura materialelor pe care
se vor imprima documente importante (cecuri, acte de identitate, bancnote)a unor fibre textile de 1 2mm care

3
reactioneaza la razele ultravioletecu o luminescenta specifica, sau crearea unor retele speciale(caroiaje, si
nuozitati)a caror alterare prin radiere, razuire, , tacare chimica, duc la extinderea pe suprafata actului in zona
afectata a unor pete de culoare(de exemplu cecuri FujiBank).
Firele de si guranta sunt inglobate in materialul bancnotelor moderne(marca germana 1990, lei 1990, dolari
1990 )cuprinzand uneori inscriptii transparente, sau marcaje magnetice, imposibil de imitat fara o tehnologie
extrem de costisi toare.
Examinarea criminalistica se extinde si asupra calitatii substantelor utilizate la scriere, marcare, cum
sunt:grafit, caolin, vopsea.
Pentru investigarea cernelurilor, a pastei de scris, a vopselurilor tipografice se vor utiliza analize chimice
complexe cromatografice, spectografice, radiatii Uv si IR, examinare neutronica si laser.
Sectiunea 4. Metodele “clasice” de falsificare
Inainte de a aborda tehnicile si metodele utilizate de infractori in ultima vreme pentru realizarea unor
documente false, vom face mai intiai o succinta trecere in revista a tehnicilor falsului in acte despre se poate
spune ca sunt deja “ tehnici clasice”. Faptul ca au aparut tehnici noi , nu inseamna ca celelalte au fost
abandonate. Mai mult, am putea chiar spune ca cele moderne sunt doar reluari de pe o alta treapta de
tehnicizare a celor clasice Ca urmare cunoasterea lor este necesara si constituie, credem noi, ABC-ul oricarui
viitor expert in tehnica documentelor.
Intr- o lucrare de referinta pentru cercetarea criminalistica a falsului in acte din Romania, republicata recent,
se arata ca “ Procedeele cele mai frecvente de alterare a actelor sunt stersaturile si adaugirile. Aceste forme
de modificare a unui act adevarat se pot intalni separat sau impreuna, pe acelasi act si chiar la acelasi cuvant
sau semn grafic; de asemenea ele pot insoti si alte forme de modificare ale actului” . si gur ca metodele de
falsificare, alterare a continutului unui document nu se opresc aici. La cele pe care autorul - mai - sus - citat
le aminteste ca fiind mai frecvente , se adauga si falsul prin acoperire de text, falsul prin compunere din parti
disparate a unui act nou, precum si falsul realizat prin spalare chimica (corodare) care precede de obicei
audaugirile sau rescrierea integrala a unui act .
EXaminarea criminalistica va fi mai intai indreptata asupra elementelor de continut, topografie a elememtelor
de text si imprimare, precum si asupra realizarii, pe temeiul caror examinari se vor putea face primele
aprecieri in legatura cu posibilul autor si metodele folosite de acesta. “ Actele falsificate in intregime de
aceeasi persoana au unitate de structura, atat logica cat si grafica, ceea ce lipseste in majoritatea cazurilor de
falsuri partiale.
Metodele de examinare a falsului se aleg si se aplica in functie de procedeul utilizat la falsificare , de natura
hartiei, si a substantei de scris folosite la intocmirea actului. ”
Falsul prin inlaturare de text are loc in principal prin folosirea metodelor de inlaturare fizica : razuirea si
radierea . Gradul in care acestea sunt vizibile este determinat de substantele folosite la scrierea, imprimarea
textului, mentiunilor ori semnelor ce se doresc a se inlatura, de intensitatea imprimarii si de tipul de suport
material pe care s-a operat. Pe de alta parte, are importanta si priceperea celui care a inlaturat inscriptiile
anterioare, precum si finetea instrumentelor folosite - corpuri ascutite, lame metalice, sticla, ace, radiere,
pulberi abrazive. Cu acestea sunt inlaturate texte, litere, cuvinte, cifre, impresiune de stampile, etc.
Cand razuirea ori radierea au fost realizate neglijent, raman vizibile portiuni din traseele scrise sau tiparite
anterior. Fibrele hartiei sunt rupte si deteriorate in acel loc. Examinand suportul actului prin transparenta se
observa in locurile unde au fost indepartate unele inscriptii, o mai mare transparenta a hartiei. Alaturi de
aceste aspecte, interventiile de natura mecanica asupra hartiei se manifesta si prin : estomparea luciului
hartiei, deteliorarea fondurilor de protectie, a liniaturii, intinderea cernelii, patarea si matuirea hartiei,
modificarea gradului de presiune al imprimarii, scrisului, dactilografiere repetata a unor caractere, repasarea
scrisului. “Scrierea cu cerneala in zona alterata produce o difuzie mare, o imbibare a fibrelor deranjatesi, in
consecinta o intindere a colorantului , care se materializeaza in calibrul mare al trasaturilor si in conturul lor

4
neuniform. ”
Atunci cand au fost indepartate portiuni de ale unor texte manuscrise, asupra locurilor razuite sau radiate, se
poate face o observare sub iluminare oblica si fotografii de umbre cu scopul de a demonstra eventuale
diferente de presiune ale scrisului. “Observatia microscopica , combinata cu dirijarea luminii, permite
localizarea stersaturii prin evidentierea umbrelor pe care le formeaza fibrele de hartie descleiate si scamosate.

Relevarea scrisului preexistent poate fi facuta si prin folosirea convertizorului de raze infrarosii, a unei solutii
pe baza de iod activ, sau a fotografiei sub raze ultraviolete.
O metoda mai precisa de depistare a indepartarii mecanice a unor portiuni de pe acte o constituie betagrafia
prin contact. Imaginea cliseu obtinuta prin radiatii beta este suprapusa pe un cliseu diapozitiv al actului
realizat in lumina normala, apoi se realizeaza o fotografie color cu cele doua clisee suprapuse. Locul stergerii
va deveni astfel vizibil
O modalitate foarte precisa, dar mai putin accesibila este cea holografica. Utilizand doua fascicule Laser ce
interfereaza la trecerea prin documentul suspect se va obtine pe o placa fotosensibila o imagine care va
permite o rezolutie deosebita, iar pe cale de consecinta sa se discearna daca elmentele de modificare “apartin
hartiei ca atare sau au fost create ca urmare a procesului de falsificare”
Evidentierea locurilor atacate mecanic de pe acte se poate realiza si printr-o metoda relativ mai simpla.
Documentul suspect se presara cu o pulbere metalica, se poate folosi chiar pulbere toner pentru copiator.
Actul este apoi introdus intre doua placi metalice intre care exista o sarcina de electricitate statica. Pulberea
se va aglomera in locurile unde fibrele hartiei au fost deranjate, si aceasta este mai subtire, sarcina electrica
fiind mai sensibila in aceste zone.
Actele pot fi alterate si prin metode chimice de corodare ori spalare. Mijloacele de evidentiere sunt in general
cele ce permit si depistarea stergerii mecanice. La acestea se mai poate adauga si examinarea in radiatie
ultravioleta. Zonele atacate chimic vor avea o flurescenta diferita de restul actului. Trebuie amintit aici faptul
ca aceasta metoda nu da rezultate atunci cand substanta folosita la spalare chimica nu produce reactia de
fluorescenta.
Prin mentinerea actului in contact cu o placa fotografica un anumit timp in intuneric se va produce o reactie
emulsiei fotografice cu reactivii ce pot fi intrebuintati la corodare sau spalare chimica. De asemenea, tot prin
contact, cu hartie de turnesol se pot evidentia manoprele de stergere chimica. O alta metoda este masurarea
conductibilitatii electrice a hartiei, aceasta fiind modificata in zonele atacate chimic. Metoda necesita aparate
de mare sensibilitate.
Inlaturarea textului scris are insa ca variante si cele in care textul este acoperit cu diferite substante ( cerneala,
vopsea, etc), fie prin hasurare, fie prin repasare(rescrierea) unor caractere, litere, cifre, fie prin rebaterea unor
caractere dactilografiate. Pentru aceste si tuatii metodele de abordare pot fi diverse. Ele vor fi alese atat in
functie de modul de inlaturare al textului, cat si de substanta de acoperire. Procesul examinarii va fi orientat
mai intai spre continutul textului ce a fost alterat. Se vor avea in vedere atat intreruperile nefiresti ale unor
fraze, cuvinte, si mboluri grafice, cat si prezenta unor “corecturi” nejustificate de continutul si aspectul
general al textului . De asemenea prezenta unor mentiuni facute cu alte instrumente ori materiale de scris
decat cele initiale, trebuie sa fie examinata cu cea mai mare atentie. Intr-un act de inmatriculare auto au fost
realizate moficari ale tipului, capacitatii cilindrice si anului de fabricatie al autovehicolului . Examinarea in
radiatie ultravioleta, lumnina polarizata si microscopie in infrarosu au permis sa se stabileasca care au fost
inscriptiile anterioare, aceste din urma concordand cu cele existente in evidentele organelor de politie privind
respectivul certificat de inmatriculare si pemitand stabilirea fara dubii a unui fals prin inlaturare de text urmat
de adaugarea unor mentiuni noi.
Inlaturarea mecanica, chimica sau prin acoperire a textelor de pe acte trebuie sa fie abordata cu atentie
procedand la examinari prealabile vizand mai ales aspectul hartiei in locurile unde s-au efectuat razuiri,

5
radieri, spalari, etc. In special la pasapoarte , datorita hartiei speciale folosite la confectionare falsul poate fi
realtiv repede observat. Avand in masa sa substanta de incleiere din abundenta, suprafata este lucioasa.
Mentiunile initiale, indiferent daca sunt imprimate prin dactilografire, sau prin scriere nu vor patrunde adanc
in fibre datorita stratului superficial de incleiere. In schimb, dupa atacarea fizica, suprafata lucioasa este
lezata, avand loc o rupere a legaturii fibrelor din hartie, iar particulele fine de fibre si cerneala initiale sunt
inlaturate. Acum insa, fibrele ramase devin absorbante ale cernelii, stratul neimpregnat cu lianti devenind
descoperit. Locul razuit sau radiat are un aspect mai mat sub iluminare polarizata cu unghi mic de incidenta,
iar scrisul devine difuz, latit in masa hartiei.
In cazul textelor inlaturate prin acoperire cu diferite substante solubile in apa( cerneala) se poate aplica o
metoda simpla constand din folosirea hartiei de filtru sau a hartei fotografice a carei gelatina a fost umezita.
Acestea se aseaza peste textul acoperit si se lasa cateva minute. Prin inmuiere cerneala se va depune pe
gelatina, iar inscriptia initiala va aparea inversata pe hartia fotografica. Acesta operatie trebuie realizata in
conditii de intuneric, sub un filtru de lumina rosie sau verde, pentru a preveni innegrirea hartiei foto in
contact cu lumina zilei.
In cazul adaugirii sau intercalarii de text, datorita introducerii de noi cuvinte, cifre, sau litere are loc o
inghesuire a semnelor intre cele existente. Cand pentru adaugire se folosesc instrumente, substante, masini de
scris diferite scrisul adaugat va aparea diferit prin nuante, culoare, aspect, caractere grafie. In cazul textelor
ascrise de mana se va putea apela la analiza grafoscopica pentru identificarea autorului initial si al adaugirii.
Aceste si tuatii pun in evidenta prescurtari nefiresti, defasurari nefiresc de largi- avand ca scop sa acoepre
unele spatii goale-ori ingramadiri de litere sau cifre, ingrosarea unor trasee in mod nefiresc, diferente de
oxidare ale trasaturilor de cerneala .
Consideram adecvata pentru mai multa acuratete si examinarea microscopica a intersectiei trasaturilor dintre
cele doua texte. Vor putea fi observate astfel pe trseul realizat ulterior a unor particule fine desprinse din
materialul uscat al primului traseu. De asemenea, studierea continuitatii liniare a striatiilor lasate pe traseu de
muchiile active ale instrumentelor de scris sau de literele masinii de scris, poate oferi informatii cu privire la
utilizarea unor alte instrumente sau masini de scris. Dupa formarea unor liste de instrumente sau masini
suspecte, se va putea face o examinare comparativa de identificare traseologica.
In special in cazul documentelor de identitate ( legitimatii, pasapoarte, etc. ) metodele clasice de falsificare
includ si decuparea si reconstituirea unor file ori introducerea unor file contrafacute pentru a inlocui anumite
parti ale unor documente . De regula se procedeaza la detasarea unor portiuni din act ce contine datele de
identitate, inclusiv stampila si semnatura organului emitent. Portiunile vor fi introduse intr-un nou act de pe
care de asemenea au fost detasate elementele respective, sau care vor fi acoperite de cele noi. Uneori, se
procedeaza la subtierea hartiei cu glasspapier fin de pe actul ce va fi modificat prin compunere, iar portiunile
detasate de pe alt act sunt si ele subtiate prin abraziune pe verso, apoi umezite si uscate prin presare peste
actul modificat, adaugand uneori si adeziv. Aceste manopere sunt realtiv usor vizibile cu ochiul liber,
grosimea hartiei fiind mai mare in locurile unde s-a operat. Aspectul zonelor respective este de uzura mai
pronuntata, uneori doar pagina afecttata fiind mai uzata. Este utila si observarea atenta a versoului paginii
recompuse, putandu-se vedea unele denivelari nejustificate ale hartieri, botiri datorate uscarii inegale a
adezivului, chiar scrugeri ale surplusului de adeziv pe la marginile portiunii adaugate. Examinarea sub
radiatiile ultraviolete va putea pune in evidenta prezenta substantei de lipit, care va avea o fluorescenta
deosebita de restul suprafetei. Adeseori, datorita uzurii, sau chiar compozitiei diferite a hartiei actului
modificat si a hartiei proveninte de la alt document, chiar si acestea vor avea nuante diferite sub radiatia
ultravioleta. O alta varianta de compunere a unor documente din portiuni provenite din alte documente este
cea in care se procedeaza la inlocuirea fotografiei pe diverse documente de identitate. Pentru a preveni aceste
falsuri, majoritatea documentelor moderne de identitate ( mai ales pasapoarte) au fie fotografia acoperita cu
folii adezive, fie fotografia scanata si incorporata actului care apoi este laminat in plastic. In acest fel s-a

6
pututu renunta la folosirea si giliului sec pe fotografie. In Romania, sistemul este folosit la permisele
moderne de conducere, preconizandu-se folosirea sa si pentru cartile de identitate. In toate aceste cazuri, daca
actele nu au fotografia scanata, atentia va trebui mai intai indreptata spre integritatea timbrului sec ce
insoteste fixarea fotografiei pe document, sau a liniei de termosudare a foliei protective.
Fotografia poate fi inlocuita prin mai multe procedee:
-desprinderea fotografiei originale si lipirea uneia noi in loc, situatie in care se inlocuiesc si capsele de
prindere;
-aplicarea unei foitografii noi peste ce initaila. In acest caz uneori sunt vizibile marginile imaginii acoperite,
iar grosimea este foarte mare, iesind imediat in evidenta;
-desprinderea stratului fotosensibil de pe o fotografie si aplicarea lui pe actul de modificat;
-aplicarea pe folia transparenta a unei fotografii si aplicarea apoi a unei noi folii protectoare.
Unii falsificatori decupeaza fotografia in zona capselor de prindere si o lipesc peste actul falsificat. Apar
atunci vizibile scrugeri ale substantei adezive sau patari ale fotografiei.
Aceste manopere sunt frecvent insotite de prezenta unor urme de capsare dubla pe pagina urmatoare celei
falsificate, de urme de taiere sau intepaturi lasate pe hartie de instrumentele folosite. Prin desprinderea
fotografiei originale hartia este scamosata, fonta de si guranta este deteriorata. Uneori, prin introducerea unor
fotografii provenite de pe alte documente semnaturile, stampilele, mentiunile sunt intrerupte sau incomplete.
Cand noua fotografie este mai mare, ea poate acopri unele portiuni sau mentiuni in mod anormal, nejustificat.

Asa cum vom arata in cele ce urmeaza, fara ca metodele clasice de imprimare si realizare a documentelor sa -
si fi pierdut valabilitatea, au aparut mijloace tehnice noi de realizare a unor elmente grafice, iagini etc. si de
transpunere a acestora pe suporturi din cele mai diferite. Odata cu ele s-a manifestat si folosirea lor
frauduloasa. Metodele descrise mai sus, sunt in zilele noastre folosite alaturi de tehnici noi, uneori chiar in
combinatie cu acestea.
Sectiunea 5. FALSUL PRIN CONTRAFACERE
Principalele metode sunt: copierea si imitarea(specifice actelor scrise cu mana); contratiparul; decuparea;
fotocopierea(reproducerea tip xerox); trucajul fotografic si electrostatic(xerox); alte metode de falsificare.
Contratiparul
Metoda consta in tiparirea unor acte false cu o matrita realizata dupa cea originala. Acest procedeu este
specific falsificarii de bancnote, cecuri de calatorie, titluri de proprietate, documente bancare.
in ultimii ani, intara noastra au aparut in special bancnote false de dolari SUA, realizate prin tiparire. Aceste
falsuri sunt susceptibile de abateri care incep cu"cupiura"bancnotei, continua cu lipsa de finete a matritei si
erori de desen, precum si cu lipsa calitatilor materialului original pe care este imprimata bancnota autentica,
culorile sunt prea vii sau prea slab imprimate, etc.
Decuparea
Este o modalitate de fals prin care se pot alcatui texte din litere separate provenind din diferite carti, ziare,
etc. Metoda este specifica scrisorilor anonime, calomnioase. Autorul este relativ greu de identificat. Un caz
interesant de fals prin decupare este cel dintr un dosar solutionat in 1970 de dl. procuror Iuliu Andrei la Cluj .
Falsificarea s a bazat pe urmatorul procedeu: de pe lozuri necastigatoare din aceeasi serie se freca cu degetul
umezit , indepartandu se un strat de hartie de pe doua lozuri, ramanad in transparenta cuvantul"necastigator".
Cu o lama se razuiau literele de pe al teilea loz, cu exceptia literelor "S"si bara verticala a lui"T"care devenea
astfel "L".
Din primele doua lozuri subtiate se decupau literele care, umezite cu saliva, erau transferate pe cel de al
treilea cu ajutorul unui bat de chibrit , realizandu se cuvantul"una suta lei". In acest mod au fost realizate 124
de lozuri false in perioada iulie 1969 aprilie 1970.
Fotocopierea si trucajul xerox.

7
Metoda este tot mai raspandita atat datorita accesibilitatii tot mai mari cat si usurintei aparente a ralizarii
falsurilor ori contrafacerilor.
Cunoscutul criminalist si expert nord - american Orway Hilton arata despre evolutia expertizei criminalistice
a documentelor ca aceasta “ a suferit schimbari semnificative . . . In anumite privinte ea este o stiinta mult
mai complicata decat era la jumatatea anilor‘ 30, totusi nu trebuie sa credem ca munca ( expertului n. n. ) era
atunci mai usoara decat azi. Nu a fost nici o data o sarcina usoara . . . sa descoperi falsificarea ori alterarea
documentelor, ori sa raspunzi la multitudinea de probleme puse expertului. Modul in care sunt realizate astazi
documentele poate sa furnizeze totusi o mai mare varitate de probleme decat in trecut. ”
Formulata in urma cu aproape un deceniu, in pofida timpului scurs, afirmatia nu si-a pierdut actualitatea.
Evolutia mijloacelor tehnice de realizare, multiplicare, ori transmitere a documentelor nu a avut loc peste
noapte. Ea a fost mai degraba un proces de evolutie graduala, avand in acelasi timp o componenta stimulativa
-competitia economica si evoluita tehnico-stiintifica .
Alaturi de aceasta, desi nu intotdeauna recunoscuta, dar nici o data ignorata, tendinta de utilizare a tehnicii
noi in scopuri ilicite, a stimulat cautarea si dezvoltarea unor noi mijloace de protejare a documentelor
impotriva falsificatorilor. Pe acest fundal, dezvoltarea mijloacelor tehnice de realizare si reproducere a
textelor si imaginilor a fost completata de evoluta mijloacelor de comunicare la distanta si potentata de
patrunderea si influenta tehnicii de calcul in toate domeniile. Concomitent au sporit cerintele ridicate in fata
criminalisticii de a descoperi si demonstra prin metode tot mai evoluate si precise falsurile sau contrafacerile.
Au aparut falsuri la realizarea carora sunt utilizate copiatoarele, aparatele telefax, sistemele computerizate de
preluare, stocare, prelucrare si reproducere a textelor, imaginilor ori si mbolurilor grafice.
Pana in 1989 utilizarea in Romania a mijloacelor de copiere pentru realizarea de falsuri era extrem de redusa.
Acest fapt era atat produsul slabei raspandiri a mijloacer de reproducere, cat si controlul strict asupra detinerii
si folosirii acestora. Un alt factor poate fi gama relativ limitata de utilizare a actelor respective in acea
perioada. Dupa revolutie, odata cu vanzarea si utilizarea nerestrictiva a mijloacelor de copiere ori
reproducere, cu accesul la tehnica de calcul noua au aparut si au devenit relativ frecvente si in tara noastra
cazuri de fals ori contrafacere in care acestea au fost utilizate. Predomina contrafacerile de bancnote , atat
straine cat si romanesti, dar sunt vizate si alte tipuri de documente. Ne vom referi la unele cazuri din practica
ilustrand cu ele diverse aspecte ale problemelor pe care ne propunem sa le abordam in aceasta parte a lucrarii.

Necesitatile practice ale activitatii de birou si corespondenta au impus crearea unor mijloace de copiere
rapide . O prima metoda a fost sistemul de imprimare DIAZO . Aparatele care il utilizau produceau copii
necorespunzatoare calitativ pentru documentele cu scop comercial sau dupa documentele de identitate.
Detaliile erau neclare , uneori chiar elementele mai mari dimensional erau reproduse estompat, neclare.
Aceste deficiente au impus trecerea la metode noi. Au fost create doua sisteme bazate pe reflexia luminii la
trecerea prin documentul de reprodus. Actul era plasat direct pe hartia fotosensibila. . Metoda de transfer al
imaginii prin difuzie directa a fost dezvoltata si introdusa pentru prima data in anul 1952, in SUA. O tehnica
de developare umeda permitea realizarea unei copii negative. Aceasta era apoi presata pe o coala pozitiva
realizandu-se astfel transferul propriu-zis al imaginii. Cele doua coli erau apoi separate inainte de uscarea
definitiva.
Un alt procedeu de transfer al imaginilor se baza pe utilizarea unei folii de gelatina ca pozitiv. Procedeul este
cunoscut sub denumirea de Eastman Verifax . Lumina difuzata la trecerea prin documentul de reprodus
determina pierderea unei parti din finetea detaliilor. Pe de alta parte, calitatea reproducerilor scadea pe
masura ce se epuiza solutia activa. Deficientele metodelor descrise ingreunau munca de identificare a
falsurilor si limitau posibilitatile de lucru ale expertilor.
In anul 1950, firma “3 M” a creat primul procedeu de copiere uscata direct pozitiv. Metoda este cunoscuta
sub denumirea de THERMO FAX. Ea este o copiere termografica bazata pe utilizarea radiatiilor infrarosii

8
sau a radiatiei termice pentru developarea imaginii copie. Deficientele acestei metode constau in faptul ca
cernelurile fara pigmenti metalici ( fara ftalo-cianine ) respectiv textele, schitele sau desenele realizate cu
acestea - de exemplu schite sau desene tehnice realizate cu cerneluri Rotring, imprimarile de texte, tabele, sau
cifre scrise prin intermediul masinilor de scris cu banda pe baza de carbon, ori cu imprimante matriciale cu
ace pe banda carbon - nu pot fi copiate. La ceasta se adauga si faptul ca aceste copii nu pot fi pastrate un timp
prea indelungat in conditiile unui mediu cald. Temperatura mai ridicata a mediului din arhivele de acte
faciliteaza relativ rapida degradare a copiilor realizate prin metoda termografica.
Ordway Hilton aminteste faptul ca datorita deficientelor copiilor termografice au existat cazuri in care s-a
suspectat falsificarea unor semnaturi , pentru a constata apoi ca sunt doar repasari cu creionul ale unor
semnaturi de pe anumite documente in scopul ca respectivele semnaturi sa poata fi “ citite “ prin metoda
ThermoFax . Metoda este similara celei utilizate azi la majoritatea aparatelor telefax cu cap termic. In cursul
anilor ‘60 firma a reusit sa imbunatateasca metoda, adoptand un procedeu derivat, bispectral. S-a inlaturat
astfel atat slaba calitate a copiilor termografice, cat si durata redusa de pastrare. Perfectionarile ulterioare au
permis sesizarea si reproducerea si a textelor ori desenelor realizate cu ajutorul anumitor cerneluri fara
pigmenti metalici.
Ramane insa de precizat faptul ca acest tip de copiatoare folosesc hartie speciala termo-sensibila, ceea ce face
ca metoda sa nu fie intru totul competitiva cu copiatoarele ce utilizeaza metoda creata de firma RANK
XEROX si care necesita hartie normala.
La sfarsitul anilor ‘50 firma RANK XEROX a realizat primele aparate copiator care utilizau un procedeu
electrostatic de transfer al imaginii. Imprimarea se facea pe hartie obisnuita, copiile alb-negru rezultate avand
o calitate satisfacatoare. Copiatorul electrostatic creat de firma Xerox este de fapt un mecanism mai complex
asemanator unui aparat fotografic avand un sistem de lentile care permite transferul imaginii pe un cilindru
electrostatic. La randul sau, acest cilindru, in functie de incarcarea cu sarcini electrostatice preia o pulbere
fina numita toner. Cilindrul este apoi rulat peste coala de hartie pe care tonerul este topit cu ajutorul caldurii
si fixat astfel pe document. .
Tonerul este de fapt o pulbere sintetica cu calitati plastice, avand fie culoarea neagra, sau pentru copiatoarele
moderne color culorile sunt cele complementare: rosu, galben, albastru. Prin topirea sa in procesul de transfer
se obtin copii permanente. Restul tonerului neutilizat, cat si cenusa rezultata in procesul de topire sunt
inlaturate si colectate intr-un recipient special. Procedeul este destul de complex, iar primele modele de
copiatoare erau destul de voluminoase, costisi toare si relativ lente.
Au fost create apoi modele noi, cu viteza de lucru mai mare , avand un volum mai redus si cu posibilitai noi
de colationare a documentelor cu mai multe pagini. Unele modele realizau copii pe hartie cu oxid de zinc,
prin acelasi transfer electrostatic al imaginii.
Dupa ce metoda Xerox a devenit accesibila si altor producatori, au fost create modele mai rapide, iar copierea
electrostatica pe hartie normala a devenit cea mai utilizata pe plan mondial pentru multiplicarea actelor.
Accesul si utilizarea relativ simpla a unui copiator au dus la cresterea numarului de falsuri prin utilizarea
frauduloasa a copiilor electrostatice, iar expertiza va incerca sa stabileasca in ce constau acestea - adaugiri,
inlaturari de cuvinte, cifre, etc, si sa determine diferitele defecte caracteristice ce apar in cursul functionarii
aparatului , reflectandu-se in aspectul copiei rezultate, ori prin analiza continutul cenusei de toner rezultate sa
ajunga la individualizarea copiatorului sau la stabilirea generica a tipului si marcii sale . De fapt, inca de la
modelul de copiator Photostat, aparut in urma cu aproape cinci decenii, se ridica problema utlizarii
frauduloase a copiatoarelor, si paradoxal, evolutia modelelor si obtinerea unor copii de buna calitate a
simplificat munca falsificatorilor, ajungand la ceea ce unii autori numesc deja “ push buton forgery” - “ falsul
printr - o simpla apasare de buton. ”.
Expertul criminalist este acum chemat sa tina pasul cu progresul tehnicilor de fotocopiere , descoperind
specificul si deficientele fiecarui procedeu, chiar al diferitelor modele de copiatoare, pentru a putea trece de

9
la general la particular, combinand examinarile cu instrumente optice, de natura traseologica ( asupra
defectelor specifice aparatului ), cu examinari fizico-chimice de profunzime si precizie : spectroscopie in
infra-rosu, microscopie electronica de baleiaj, fluorescenta in radiatie X, etc.

Sectiunea 7. Copiatoarele color. Posibilitati de identificare. Termocopierea. Specific. Identificare.


In ultimul deceniu, au devenit destul de accesibile si tot mai performante copiatoarele color Pe masura
dezvoltarii tehnice, posibilitatile de lucru oferite de aceste copiatoare au fost completate de metode digitale
de analiza, prelucrare, recompunere si reproducere a imaginilor.
Devenite adevarate “ tipografii color de buzunar” , noile tipuri de copiatoare color pot produce copii color de
inalta fidelitate si claritate, pe cele mai diferite substraturi materiale, de la hartie normala, la folii transparente
si folii plastice opace adezive. Unul dintre ultimele modele produse de firma RANK XEROX - modelul
Xerox 5775 este dotat cu un sistem computerizat de prelucrare digitala a imaginilor, putand reproduce pe
hartie sau pe alte substraturi imagini de pe diapozitive, memora si transpune imagini, si mboluri sau texte de
pe diferite documente pe unul final, recompus sau creat ca un act nou. Aparatul mai permite si reproducerea
color, prin prelucrarea unor documente sau imagini prezentate initial in alb/negru.
Rezumand metodele de copiere oferite pe piata europeana la acest moment , putem arata ca principalele
procedee comerciale de copiere si reproducere sunt urmatoarele, exemplificam si cu unele modele si
producatori :
1. copiere fotografica(Ciba Copy CC 1217, Konica U-Bix color)
2. copiere electrostatica- analogica ( Colorocs , Ricoh NC 305)
3. copiere electrostatica digitala (Canon CLC 500, Kodak ColorEdge 1550)
4. copiere digitala cu jet de cerneala -ink jet-(Canon BubbleJet),
5. copiere analogical si licografica (Sharp CX 4500),
6. copiere digitala prin transfer termic ( Toshiba PC 50 S, Sharp CX 5000).
In functie de sistemul de copiere difera si hartia folosita: fotosensibila, termosensibila, normala. Modul de
transmitere a semnalului - analogic sau digital -influenteaza claritatea copiilor, cel digital asigurand o mai
mare putere de rezolutie. Devenite tot mai complexe , copiatoarele color au atras atentia falsificatorilor, fiind
folosite in special la contrafacerea bancnotelor, dar si a unor cecuri de calatorie, vize , etc.
In cele ce urmeaza vom descrie succint modul de functionare al unui copiator color, cunostiinte pe care le
consideram un minim necesar pentru a putea inelege modul in care se poate face identificarea unui copiator
color.
Documentul de reprodus este asezat pe o placa de sticla, cu imaginea ce urmeaza a fi reprodusa cu fata catre
suprafata de sticla. Pe sub ecranul de sticla se deplaseaza un modul mobil care poarta sursa de lumina pentru
expunere. Expunerea imaginii se face cu ajutorul unei surse fluorescente de lumina de mica putere ( de
exemplu, la modelul Xerox 5765 puterea este de 20 W ). Sensorul pentru imagine, asemanator unui obiectiv
fotografic, este deplasat pe lungimea ecranului de sticla o data sursa de expunere. Deplasarea modulului de
scanare se face cu ajutorul unui motor electric acionat pas-cu-pas, pentru a asigura continuitatea deplasarii si
finetea pozitionarii.
Semnalul rezultat prin scanarea imaginii este convertit in semnal digital . Acesta este apoi procesat si
introdus in sistemul de prelucrarea imaginii din copiatorul propriu-zis. Pe un cilindru electrostatic cu rol
colector este realizata in sarcini electrostatice imaginea latenta. Un laser cu neon si helium, de mica putere,
( clasa I de precizie ), genereaza prin intermediul unui raster (grila liniara de mare finete) imaginea pe care va
fi colectat tonerul. Acesta este preluat prin intermediul unor pensule electromagnetice si distribuit pe cilindru.
Imaginea latenta este compusa din trei sau patru straturi de toner color ( in functie de modelul aparatului )
repartizate pe culorile fundamentale: rosu magenta, galben, albastru cyan , iar la copiatoarele cu patru culori
si negru. In cadrul unui proces numit “ developare ” are loc combinarea culorilor de baza rezultand imaginea

10
color finala. Sensori optici si repartitori din fiecare compartiment ce contine toner color asigura
monitorizarea nivelor de toner preluat, rezultand prin complementaritatea culorilor de baza celelalte culori
necesare imaginii. Nivelele de amestec pot fi atat preselectate cat si standard ( auto reglabile). Tonerul este
transferat de pe cilindrul colector pe hartie, in cadrul unor treceri mutiple, rezultand copia finala. Topirea
tonerului in cadrul imprimarii propriu-zise este urmata de descarcarea cilindrului receptor. In final, un modul
de curatire asigura indepartarea resturilor de toner uzat.
Pentru identificarea numarului de culori de baza - trei sau patru- se poate folosi examinarea microscopica a
copiei full-color, urmarind sa se distinga in straturile de toner topit numarul de culori amestecate. Se mai
poate folosi metoda fotografiei de descompunere de culoare, sau se poate realiza mai rapid descompunerea
culorilor de baza, cand se dispune de un analizor video-comparator spectral tip DOCUBOX Full color, asistat
de computer. Mai exista si alte tipuri - VSC1, VSC 4I, VSC 2000, Forrest & Freeman, CES- AG, Projectina,
etc.
Aceasta identificare este necesara atunci cand nu se cunoaste tipul de copiator utilizat si se urmareste
stabilirea acestuia. Metoda examinarii microscopice este rapida, iar in functie de experienta celui ce
examineaza ea poate oferi solutia imediat. Aplicand o iluminare in lumina polarizata si o rezolutie mare pot fi
observate depunerile succesive de toner in culorile de baza . Acestea au aspectul unor stropi multicolori
suprapusi, iar in locurile unde unde depunerile sunt mai consistente, stratul de toner fiind aproape compact,
aspectul este unul specific de “ fasii de smoala topita”.
Un alt element utilizat in identificarea copiatoarelor color este structura speciala a ecranului pentru
documente al fiecarui copiator. Copiile reproduc structura rasterului prin care este redata imaginea scanata. .
Atat imaginea rasterului, cat si a sticlei ecranului poarta adesea urme generate de functionarea aparatului-
uzuri, zgarieturi, care apar si pe copie.
Structura sticlei ecranului, cat si rasterul pot avea o compunere din linii paralele, caroiaje sau pot fi compuse
din puncte. Rasterul din puncte poate avea o dispunere aleatorie sau o structura de retea.
In functie de aceste criterii se poate merge mai departe cu identificarea marcii copiatorului . Exemplificativ
aratam ca ca modelul de copiator Canon CLC 10 are aspectul rasteului cu puncte dipuse aletoriu, modelul
Panasonic FP-C1 are raster tip grila, iar RanK Xerox 5775 are raster cu linii. Pentru Rank Xerox am realizat
mai multe experimente in cadrul carora am constatat ca acesta este aspectul specific tuturor modelelor firmei.
Ca urmare a utilizarii frecvente a copiatoarelor color in contrafacerea de bancnote, firmele producatoare au
introdus in partea de programare instructiuni care impiedica copierea bancnotelor. Prin scanare sistemul
recunoaste combinatia de culori ale anumitor bancnote si nu executa copierea. Pentru ca aceasta instructiune
din program poate fi depasita, s-a luat masura suplimentara de a introduce un cod de marcare a fiecarui
copiator, existent in mod latent in orice copie realizata de un anumit aparat. De aceasta protectie suplimentara
beneficiaza de exemplu copiatoarele Rank Xerox din seria MajestiKolor.
Exista uneori moduri extrem de simple de “a pacali” copiatorul sa copieze bancnote. El este aplicabil
tipurilor cu patru culori, adaugand in acelasi timp “ o capcana” pentru criminalistul chemat mai tarziu sa
identifice aparatul utilizat la contrafacere. Astfel. una din culori (negrul) poate fi suprimata, ea fiind
realizabila si prin compunerea celorlalte. La acesta manevra se adauga si posibilitatea de interventie asupra
memoriei electronice a copiatorului.
Obtinerea unor rezultate de identificare individuala a copiatoarelor color presupune un ansamblu de alte
examinari complementare pentru determinarea tonerului si a cenusilor. Acestea presupun la randul lor
crearea si existenta la nivel national a unei colectii de hartie si toner permitand raportarea la mostre si retete
standard, clasificate pe caracteristici si producatori.
In aceste conditii se impune studierea prin analize de laborator a urmatoarelor caracteristici, in functie de
actul (copia) de examinat si de tipul acesteia ( color sau alb/negru ) :
1. Caracteristicile de baza ale tonerului. Aceasta se poate stabili prin determinari magnetice, examinare

11
microscopica ( microscopie electronica cu baleiaj ), cat si prin examinari orientate spre determinarea modului
de procesare a tonerului - termoradiere, rulare termica, presare la rece. Datele obtinute se pot completa cu
caracterizarea chimica a tonerului. Se va stabili daca tonerul este mono-component sau bi-compus . Unele
retete de toner de culoare neagra contin coloranti extractibili in amestec cu pigmenti carbonici. Acestia pot fi
separati sI identificati prin cromatografia in strat subtire. Este utila si identificarea rasinilor utilizate la
producerea tonerului. Data fiind compunerea lor, tonerele color contin in general mai multe componente care
pot fi detectate : rasini, pigmenti, etc.
2. Piroliza gaz-cromatografica- permite separarea cromatografica a componentelor tonerului, in special
compusii anorganici, iar prin completarea analizelor cu spectroscopia de masa se obtine o precizie
superioara.
3. Analize instrumentale in raze infra - rosii - din care in special spectroscopia in infra-rosu ofera
posibilitatea unor diferentieri precise a proportiilor in care un anumit fabricant a adaugat rasini si ntetice
tonerului. Din pacate, pe langa aparatura complexa este si aici necesara existenta unei colectii de mostre.
4. Fluorescenta sub raze X- permite identificarea colorantilor anorganici prezenti in diferite retete de toner
color.
Asa cum rezulta din metodele de examinare expuse mai sus, tehnicizarea si evolutia mijloacelor de copiere
impun si o dezvoltare a cunostiintelor interdisciplinare si a aparaturii folosite in criminalistica.
Metoda de termocopiere ThermoFax a suferit de la aparitia ei din anul 1950 pana in prezent o mare varietate
de perfectionari si modificari , existand azi chiar si copiatoare termice color. Aplicatia cea mai frecventa a
termocopierii este la aparatele de tip telefax, desi printre acestea, modelele mai sofisticate realizeaza
imprimarea cu ajutorul tehnologiei de la copiatoarele laser tip Xerox, existand chiar aparate telefax laser
color.
Revenind la termocopiere, facem precizarea ca, prin constructie aparatele tip telefax sunt prevazute sa
realizeze si functia de copiator. Copiile realizate au in general o calitate scazuta faa de cele tip Xerox,
majoritatea modelelor necesita hartie speciala tip termofax si rezultatul nu se pastreaza un timp mai
indelungat, estompandu-se cu timpul. Pe de alta parte, textele scrise cu banda carbonica, desenele reproduse
cu hartie copiativa carbon (plombagina), semnaturile ori mentiunile executate cu creionul cu grafit nu sunt
reproduse, ori apar insuficient de clar prin termocopiere. Termo-imprimarea se realizeaza cu ajutorul unei
linii de lamele sau ace care se afla in contact cu hartia termo - sensibila. Acestea se incalzesc sau nu, in
functie de mesajul (semnalul) electronic.
Examinarea microscopica a actelor transmise sau copiate cu ajutorul unui aparat telefax termic permite
observarea fibrelor de hartie superficiale, carbonizate prin descarcari punctiforme de energie termica. Hartia
este de dimensiuni variabile, cu o grosime redusa, fiiind prezentata in role de anumite lungimi, pentru aparat.
Calitatea imprimarilor este diferita in functie de calitatea si performantele aparatului. Majoritatea modelelor
actuale de aparate tefax utilizeaza la imprimarea imaginii pulbere toner. La aparatele telefax care utilizeaza
toner, acesta este depus intr-un strat mai subtire decat la copiatoarele obisnuite, dar diferentele sunt date doar
de grosimea corpului caracterelor. “Citirea” documentului ce urmeaza a fi copiat termic sau transmis, se face
cu ajutorul unui cap termic pe baza de radiatii infrarosii. Raspandite pe o latime corespunzatoare latimii
actului de transmis sau termocopiat, celulele foto-termo-sensibile observa si reproduc variatiile alb/negru
( hartie / traseu scris), acestea reflectandu-se in microdescarcari de arc pe hartia rolei de hartie
termosensibila, sau in incarcari electrostatice cu toner care apoi este depus pe hartie, sau cu ajutorul unuistem
ink - jet -cu jet de cerneala. Modelele tip laser sau ink-jet folosesc hartie normala, sau sub forma de rola, pot
produce si copii color, iar puterea lor de rezolutie este mai mare.
Intr-o expertiza de tehnica documentelor efectuata la Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice
Cluj, a fost supus examinarii un act prezentat in copie electrostatica tip Xerox alb/negru , cerandu-se sa se
stabileasca modul de realizare al acestuia. In cadrul examinarii generale am stabilit ca actul era o copie tip

12
xerox a unui act realizat prin mai multe activitati compuse, plecand de la copierea pe un copiator tip telefax a
unei semnaturi ce imita o semnatura autentica , peste care fusese desenata o stampila, iar deasupra acestora
fusese dactilografiat un text ce confirma achitarea unui debit de mai multe milioane lei. Actul compus, astfel
rezultat, a fost recopiat cu un copiator termic, fiind vizibile pe marginile copiei tip Xerox realizate in final,
urmele lasate pe rola de hartie termica de catre mecanismul de transport al telefaxului. Multitudinea de
copieri si recopieri era orientata spre a face sa se estompeze detaliile si sa acopere contrafacerea semnaturii . (
Fig. 24. )
Un amanunt de interes tehnic este cel ca unele apararte telefax sunt prevazute cu un dispozitiv care aplica un
semn distinctiv, o “ stampila “- pe documentele care au fost transmise ori copiate cu ajutorul lor. Acest fapt
permite in cazul in care este pus la dispozitie si actul original sa se constate daca s-a efectuat vre-o
transmitere sau copiere a acestuia cu aparatul telefax.
Examinarea unui document suspect realizat, copiat, ori transmis cu ajutorul unui aparat telefax presupune ca
(in mod ideal ) la dispozitia expertului sa se afle :
- documentul original la care se refera documentul fax,
-copia fax ( act in litigiu ),
-aparatul telefax pe care se cunoaste sau se banuieste ca s-a facut transmiterea ori copierea,
-materiale de proba copiate, transmise si receptionate cu aparatul emitent, cat si cu cel receptionant
In cursul examinarii se vor avea in vedere pentru identificare urmatoarele elemente:
-imprimarile ce indica numarul de apel, indicativul si ora transmiterii/ receptiei ( aceste elemente pot fi
suprimate fie din aparat, fie prin taierea hartiei ) ;
-aspectul general al imprimarii care poate fi clar, estompat, imprimat inegal;
-tipul de imprimare-termica, cu toner, cu jet de cerneala;
-in cazul in care aparatul este prevazut cu stampila de confirmare -aspectul acesteia - culoarea, forma,
plasarea ei ( si aceasta functie poate fi inlaturata );
-defectele specifice- de scanare, ori de redare;
-unele caracteristici specifice aparatului.
Defectele specifice de scanare pot fi generate de prezenta prafului , ori acumularea de murdarie intre
mecanism si hartie, ori pe oglinda unitatii optice. Acestea se vor manifesta fie prin imagini imbacsite, iar in
cazul firelor de praf pot aparea ca linii verticale pe document . Forma lor punctiforma apare prin reluare
continua ca o linie pe verticala situata intr-un anumit punct al paginii. De asemenea, defectele unitatii de
imprimare pot aparea sub forma unor linii verticale pe toata lungimea actului. Astfel, incalzirea continua a
unui ac produce o linie verticala neagra, iar neincalzirea unui ac genereaza o linie alba. Ele pot fi deosebite
de defectele de scanare care dispar prin curatirea unitatii de imagine. Defectele unitatii de imprimare apar in
cazul documentelor transmise prin fax numai pe exemplarul receptionat, respectiv in cazul folosirii acestuia
drept copiator.
Defectele specifice mecanismului pot consta in urme ale rolei presoare care asigura miscarea hartiei.
Functionarea imperfecta a rolei se poate manifesta prin alungirea ori scurtarea pe alocuri a semnelor ori
literelor. Acest defect poate fi insa generat in cazul actelor receptionate prin telefax si de defectiuni ale liniei
telefonice cu transmisi e analogica.
Aparatele de tip telefax pot fi utilizate uneori la falsificarea unor acte, in combinatie cu metode obisnuite de
falsificare. Ele pot fi folosite mai ales atunci cand este vorba de transmiterea la distanta a unor contracte,
chitante, cecuri, etc. Prin combinarea tehnicilor initiale de stergere, radiere, adaugire cu retransmiterea prin
telefax a actelor falsificate se incearca uneori obtinerea unor plati in banci, ori dovedirea unor alte prevederi
contractuale decat cele convenite.
Intr-un dosar au fost prezentate spre achitare prin banca unele dispozitii de plata pe care fusesera modificate
prin adaugare sumele confirmate. Din” cinci sute mii “s-a facut “cinci milioane cinci sute de mii” iar actul

13
falsificat a fost transmis pentru plata bancii clientului, prin telefax. Confruntarea exemplarelor fax si
originale a permis usor stabilirea modului de falsificare, desi, datorita conditiilor de pastrare, copiile fax
incepusera sa-si piarda lizibilitatea.
Falsuri realizate cu copiatoare alb / negru. Examinarea lor.
Asa cum s-a aratat si in literatura de specialitate multe din falsurile realizate cu ajutorul copiatoarelor alb /
negru sunt orientate spre realizarea unor acte compuse. Prin aceasta notiune intelegem un act nou, prezentat
in copie electrostatica alb / negru care, de obicei conform afirmatiilor partii ce incearca sa se se preleve de
continutul sau, ar reprezenta copia unui act contestat ” al carui original s-a pierdut ”
Metoda de lucru este relativ simpla: se foloseste o parte dintr-un alt act ce contine o semnatura autentica a
unui anumit titular, la care se adauga un alt text realizandu-se falsul prin trucare si reproducerea cu copiatorul
.
O varianta de fals comis cu ajutorul copiatoarelor este cel prin procedeului denumit “ masca “ , utilizand o
coala de hartie pentru a ecrana o parte a actului ce se trucheaza - de exemplu se copiaza antetul si finalul unui
act - adeverinta oficial “mascand” textul original, introducandu-se apoi pe copie textul dorit si recopiind actul
astfel plasmuit.
Amintim in acest sens o cauza cercetata de Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj in care s-a dispus
efectuarea unei expertize criminalistice asupra unei copii tip Xerox a unui act despre care petentul sustinea ca
l-a depus la termen la instanta de judecata , dar actiunea nu a fost inregistrata la dosarul cauzei respective, de
oarece actul ar fi fost pierdut sau sustras. Examinarea criminalistica a copiei electrostatice in litigiu a pus in
evidena prezenta unor urme liniare produse de marginile unei coli diferite de hartie, folosite ca masca pentru
a putea reproduce electrostatic partea superioara a actului cu impresiunea stampilei de inregistrare de la
registratura instantei. Urmele erau vizibile pe orizontala , producandu-se o usoara umbra la trecerea
scanerului copiatorului, dar mai ales la marginea din dreapta pe verticala, datorita dezalinierii marginilor
colilor. Dupa obtinerea unei coli de hartie format A4 ce purta o reproducerea electrostatica a inregistrarii de
intrare cu data certa, autorul falsului a scris cu mana textul aciunii si a recopiat actul, depunand noua copie in
sustinerea plangerii penale.
Din experimentele facute cu ocazia acestei expertize am putut constata ca aceste tipuri de urme-umbra apar
pe copiile electrostatice alb/negru atunci cand copiatorul nu este intretinut corespunzator. Ele mai apar cand
actul de reprodus are unele deformari: cute, plieri rectangulare, cand se copiaza acte din mai multe pagini, la
limita dintre marginile paginilor, cand sunt mai multe coli suprapuse. Calitatea copiilor mai poate fi
influentata si de alti factori:
1. Starea actului care se copiaza si culoarea acestuia -in cadrul raportului fond-text. In practica s-a constatat
ca anumite culori-galben, rosu, bleu ciel-nu sunt clar copiate si transpuse in alb/negru.
2. Starea aparatului . Aici are importanta si timpul scurs de la ultima utilizare, gradul de incarcare pentru ziua
respectiva. Pe masura cresterii numarului de copii reaizate cu un copiator se produc uzuri ale cilindrului.
3. Temperatura de topire / fixare a tonerului si calitatea acestuia. Acumularea cenusilor de toner si incalzirea
aparatului pot genera fixarea unei parti din toneru uzat pe copiile realizate, acestea capatand un aspect
imbacsit.
4. Gradul de contrast al expunerii. Actele au contraste diferite intre fondsSi text, iar unele acte realizate cu
imprimante matriciale sau masini de scris cu banda carbonica necesita un contrast mai redus, data fiind tenta
de gri a imprimarii si raportul redus de contrast cu albul suportului material.
Alteori, copiile alb negru ale unor acte sunt falsificate prin alterarea continutului unui text. Indepartand de pe
copie unele mentiuni ( cifre, cuvinte, fraze), se pot introduce altele in locul lor. In acest sens amintim o
expertiza realizata la Laboratorul interjudetean de expertize criminalistice Cluj in care, pe langa identificarea
autorului unei semnaturi s-a stabilit si modul in care a fost falsificat unul din exemplarele actului, exemplar
prezentat in copie electrostatica si care prezenta diferente de continut fata de exemplarul din arhiva notariala.

14
S-a realizat o copie electrostatica a celor doua pagini ale actului din arhiva notariala. De pe copie, din
mentiunea “ cu exceptia garajului “ au fost radiate litere, ramanand doar mentiunea “. . . garajul. . . ” apoi s-a
completat prin adaugare, mentiunea devenind”, -si garajul. ”, iar apoi copia modificata a fost recopiata, fiind
utilizata pentru sustinerea unor pretentii in fata instantei de judecata. Examinarea microscopica a imaginii si
compararea actului initial si a copiei falsificate prezentate in instanta au permis prin identificarea coincidentei
partiale si a diferentelor stabilirea falsului.

Sectiunea 8. Imprimantele sistemelor de computere. Diferentierea criminalistica intre documentele


realizate cu ajutorul copiatoarelor si cu ajutorul imprimantelor .
Aparitia, perfectionarea si cresterea gradului de utilizare al imprimantelor pentru computer au condus la
cresterea frecventei cu care documente suspecte realizate cu ajutorul acestora au fost supuse examinrii
criminalistice. Semnalat in literatura de specialitate publicata in alte state , acest lucru l-am putut sesiza si din
practica Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice Cluj, in arhivele crauia nu am gasit pentru
perioada 1960-1996, expertize criminalistice care sa se ocupe de acest tip de falsuri ori contrafaceri, dar
unele lucrari recente, la care ne vom referi cand vom trata anumite aspecte in cuprinsul prezentei lucrari, au
printre obiective si identificarea tipului de imprimanta cu care au fost realizate unele acte.
Tehnica de calcul a generat un nou complex de probleme pentru criminalisti. Uneori ” aceasta a facut ca
atentia experilor s se mute dinspre compararea scrisului de mana catre determinarea originii imprimantei
folosite pentru a crea un document, ori daca mai multe documente provin din acelasi sistem de imprimare. ”
69
Acest aspect nu trebuie insa supraapreciat. Credem ca , desi documentele realizate cu ajutorul sistemelor
computerizate tind sa devina tot mai prezente in viata de fiecare zi, iar computerul insusi sa preia o mare
multitudine dintre sarcinile si eforturile umane, rolul sau este inca limitat, determinant ramanand factorul
uman. Este larg sustinuta de literatura de specialitate opinia ca, in viitor experii vor intalni tot mai des
documente realizate cu ajutorul computerului carora vor trebui se identifice sursa. ” Cei care ignora ultimele
evolutii in tehnologia computerelor risca sa-si limiteze capacitatile si sa-si limiteze dezvoltarea. ” Aceasta
presupune deci a cunoaste si intelege modul de functionare si posibilitatile aparatelor respective, ca o
expresie a caracterului deschis la cunostiinte din cele mai diverse domenii pe care le presupune activitatea de
criminalist.
Inainte de a trata aspectul diferitelor imprimari si modurile de diferentiere, credem ca sunt necesare cateva
precizari cu privire la imprimantele pentru computer si posibilitatile oferite de acestea.
Imprimantele pentru computer sunt de fapt dispozitive anexe computerului cu rolul de a transpune pe hartie
anumite elemente grafice sau cifrice, conform comenzilor date prin intermediul computerului. Primele
modele de imprimante, cele numite matriciale, sunt prevazute pentru imprimare pe hartie cu un ansamblu de
ace dispuse pe un dreptunghi, care pot genera cifre sau semne grafice. Alte modele au pentru imprimare o
emisfera metalic cu semnele grafice si cifrele ce sunt prezente si la “cosul de litere” al unei masini de scris.
Daca la acest sistem identificarea este legata de unicitatea caracterelor ce se realizeaza cu imprimanta
respectiv, si tuatia difera in cazul imprimantelor cu ace. Avand la inceput un numar mai mic de ace- 9 ace-
posibilitatile erau reduse in privinta caracterelor sau si mbolurilor ce se pot genera cu ele. Cu toate acestea, si
in aceasta situatie se pot produce cu aceeasi imprimanta mai multe tipuri de fonturi ( caractere )-de exemplu
pica, italic, courier, etc. Caracterele sunt reproduse pe hartie prin intermerdiul panglicii cu tus sau carbon.
Prin cresterea numarului de ace la 24, au sporit disponibilitatile, putand fi reproduse mai multe tipuri de
caractere de scris si chiar unele si mboluri, desene etc, dar nu se puteau realiza decat imagini alb /negru. Ca
defecte specifice acestui tip de imprimante amintim: estomparea impresiunilor intr-o anumita parte a
semnului grafic ( de exemplu in partea mediana) ca urmare a uzurii mai pronuntate a benzii, aparitia unor
linii albe la o anumita inaltime a semnelor datorit ruperii, indoirii sau blocarii unuia sau chiar mai multora

15
dintre ace.
Dezvoltarea electronicii a permis introducerea unor noi tipuri de dispozitive: imprimante cu laser si
imprimante cu jet de cerneala. Modelele denumite “ laser printer ” sunt imprimante (alb/negru sau color) care
functioneaza, in ce priveste modul de realizare a imaginii, asemeni unitatii de creare a imaginii de la un
copiator cu laser. Unitatea laser serveste la producerea rapida a energiei termice necesare topirii tonerului.
Incarcarea cu imaginea latenta este bazata pe o imagine preluata din memoria computerului, care comanda si
combinatiile de culori, numarul de copii, etc. prin programul de editare. Examinate la microscop imprimarile
realizate prin imprimantele cu laser nu se deosebesc, la prima vedere, de cele realizate cu un copiator ,
ambele utilizand la reproducerea imaginii pe hartie pulberea-toner. .
Datorita uzurii si defectelor de pe cilindrul colector pot fi identificate atat copiatoarele, cat si imprimantele
laser.
De cele mai multe ori, in practica, este descoperit numai documentul suspect, urmand ca ancheta sa conduca
la stabilirea autorilor contrafacerii ori falsului. Problema care se pune in aceasta situatie, este aceea de a
stabili in primul rand care este sursa directa a unui document susupect: un copiator laser sau o imprimanta
laser, iar dupa rezolvarea acestui aspect se poate forma cercul de aparate banuite si se trece la identificari de
aparate, materiale, hartie, toner, etc.
Conform unui studiu efectuat de catre un colectiv de specialisti din Marea Britanie pentru un lot de zece
modele de copiator de la firmele Canon, Toshiba, Rank Xerox si pe un lot de trei modele de imprimante
Brother si Hewlett Packard LaserJet III si IV, desi latente, urmele lasate de mecanismele de alimentare cu
hartie pe colile respective sunt la baza acestor posibilitati de identificare. Examinarea presupune dotare
tehnica - un aparat de detectie electrostatic tip ESDA, la care se poate adauga si un comparator video-
spectral. Urmele produse de ghiarele mecanismului de alimentare cu hartie sunt in general diferite de la o
marca la alta, desi studiul amintit indica faptul ca modelele de imprimante Brother si H. P. LaserJet III lasa
urme relativ asemanatoare, avand acelasi numar de ghiare de preluare a hartiei din tava. . Urmele sunt in
general mai vizibile la partea cu care documentul, coala de hartie, patrund in aparat si se pastreaza un anumit
timp, fiind detectabile chiar si dupa circa doua luni. .
Pentru copiatoare ele difera uneori, chiar la acelasi fabricant, de la un model la altul, in functie de numarul si
pozitionarea ghiarelor de prindere a hartiei, de tipul, dimensiunile si forma rolelor de transport.
Pentru imprimante cu laser transportul hartiei este realizat cu ajutorul unei benzi din panza cauciucata, sau la
unele modele cu role . Si acestea lasa urme latente specifice, care pot fi puse in evidenta cu ajutorul
aparatului ESDA. Vom prezenta pe scurt metoda de examinare cu ajutorul aparatului ESDA. Documentul de
examinat este acoperit prin vacuumare cu o folie de plastic foarte subtire. Vacuumarea produce aderarea
foliei la fibrele hrtiei. Peste folie se presara pulbere tip toner, iar documentul este introdus intre doua placi de
metal incarcate electrostatic. Astfel, pulberea toner adera la folia de plastic, aglomerandu-se mai pronuntat
acolo unde fibrele hartiei au fost deformate de mecanismul de prindere si transport. Devin in acest mod
vizibile pe folia de plastic urmele latente. Ele pot fi apoi fotografiate ori scanate, introduse in memoria video
a unui computer si examinate apoi comparativ, pentru identificare. .
O chestiune, lasata neinvestigata de catre autorii studiului amintit, este cea a efectelor pe care conditiile de
pastrare ale documentelor - caldura, uzura, umiditate - precum si calitatea hartiei pe care sunt imprimate le au
asupra urmelor specifice mecanismului. Credem ca, in mod firesc, ele vor influenta pastrarea in timp, durata
posibilitatii de identificare a urmelor mecanismului si de diferentiere a sursei, depinzand de gradul uzurii si
de agresivitatea conditiilor pastrarii.
Desi pentru o perspectiva mai indepartata, consideram ca ar fi utila formarea pentru uzul specialistilor a unui
repertoar de marci si modele care sa contina caracteristicile specifice diferitelor modele de imprimante, clasa
de precizie ( rezolutia in dpi), aspectul urmelor latente ale mecanismului, clasificate pe numar de elemente,
producatori, ani de fabricatie. Aceasta va oferi, printre altele informatii si pe cele privind concordanta dintre

16
data afirmata a emiterii unui act si data existentei modelului de imprimanta pe piata sau in dotarea
emitentului ( organe de stat, diferite banci si firme economice, s. a. m. d. ). Imprimantele cu jet de cerneala
realizeaza imprimarea, asa cum le arata si numele, prin intermediul proiectarii unui jet fin de cerneal, ai carui
stropi sunt vizibili sub microscop. Modelele sunt disponibile atat in varianta alb/negru cat si color.
Imprimantele color realizeaza culorile prin combinarea a patru culori - rosu magenta, galben, albastru cyan si
negru. Prin examinare microscopica pot fi distinse depunerile succesive de stropi de cerneal, observandu-se
si difuzia cernelii in fibrele hartiei.
In cazul documentelor realizate cu ajutorul imprimarilor cu jet de cerneala sunt aplicabile diverse metode de
datare ale cernelurilor , in scopul de a putea stabili vechimea relativa a doua sau mai multe mentiuni pe
acelasi act, diferentele de cerneluri. Acestea sunt tehnici chimice de laborator, bazate mai ales pe
cromatografia in strat subtire, spectrometria de masa, pentru identificarea compusilor volatili ai diferitelor
retete, la care am facut referiri in partea destinata analizei cernelurilor. Ele sunt de specialitate chimica, dar
consideram util pentru specialistii in examinarea documentelor, ca si pentru anchetatori, sa cunoasca
existenta acestor posibilitati si in cazul cernelurilor de imprimanta pentru a recurge la ele atunci cand se
impune.
Asa cum am putut constata si din practica personala, in ultimii ani a crescut tendinta de utilizare a
imprimantelor cu jet de cerneala la comiterea diferitelor falsuri ori contrafaceri
In unul din cazuri . , am intalnit bancnote de 10. 000 lei realizate cu ajutorul unei imprimante cu jet de
cerneala, autorii contrafacerii declarand in cursul anchetei ca au cumparat mai multe bancnote contrafacute in
acest mod de la un necunoscut din o alta localitate, ocazie cu care le-a venit ideea de a incerca sa faca acelasi
lucru cu computerul propriu, cu care ar fi realizat” numai de incercare” cateva, fara sa le puna in circulatie.
Date fiind elementele declarate, s-a cerut sa se stabileasca printr-o expertiza criminalistica daca bancnotele
proveneau din loturi realizate cu imprimante diferite sau au fost realizate cu aceeasi imprimanta. Examinarea
comparativa macroscopica a celor doua loturi de bacnote contrafacute a pus in evidenta diferente de nuanta
ale culorilor si de finete a imprimarii, iar la examinarea microscopica a devenit clar ca exista diferente si la
nivelul clasei de rezolutie. S-a confirmat astfel ca sunt doua loturi de bancnote, provenind de la o imprimanta
de 300 dpi -cea cu care lucrasera inculpaiti si respectiv, un lot de la o imprimanta de 800 dpi - bancnote
despre care inculpatii declarasera ca le-au cumparat de la alte persoane.
Ca o concluzie ce se desprinde in mod firesc din metodica identificarii criminalistice, atunci cand se pune
problema de a stabili mijlocul de producere al unor documente despre care se stie deja ca sunt contrafacute,
prima problema este aceea de a stabili mijlocul de imprimare. In acest scop se vor putea formula urmtoarele
intrebari:
-Este sursa documentului un copiator?
-Este o imprimanta?
-Sunt ele alb/ negru sau color?
-Imprimarea este realizata cu ajutorul pulberii toner sau cu jet de cerneal?
-Care este rezolutia specifica aparatului( in dpi) ?
Acestui set de intrebari i se poate raspunde prin examinarea documentului suspect. Datele obtinute vor fi
utilizate in continuare in directionarea cercetarilor, la stabilirea cercului de aparate si persoanelor banuite.
Sectiunea 9 .Falsuri sigilografice
Sigiliile pot fi realizateatat din cauciuc cat si din metal. In general ele produc urme de stratificare cu tus,
dar pot fi si sigilii seci("timbre seci")de genul celor aplicate pe diplomele de studii, pe actele de identitate, pe
unele documente autentificate, etc. in general pe acte care dovedesc o anumita calitate, stare.
Confectionarea sigiliilor se face dupa anumite reguli privind forma(de exemplu sigilii rotunde cu steama,
patrate cu inscriptii, triungiulare de viza, s. a. )Unele elemente sunt generale forma, dimensiunile, lungimea si
caracterele literale.

17
Exista si elemente cu caracter individual, avand un potential identificator . Unele provin chiar din procesul de
confectionare a stampilei, fiind legate de calitatea materialului folosit cat si de priceperea si instrumentele de
care a dispus cel care a confectionat si giliul. De exemplu litere deviate de la axa, grame literale mai scurte
sau mai lungi, s. a. m. d.
Alte caracteristici indentificatoare se datoreaza uzurii, deformarii conturului, stirbiri ale muchiilor,
imbacsirea cu tus sau fibre microscopice de hartie a caracterelor, etc Elementele de uzura sunt ades
interpretate gresit de catre falsificatori si sunt omise de pe copia(falsul) pe care o confectioneaza.
Dintre procedeele clasice de contrafacere a sigiliilor mentionam:
1. Desenarea se copiaza prin transparenta sau prin dia proiectie o impresiune originala. In acest proces are
loc de obicei o distorsionare a liniilor si foarte des pot aparea diferente de proportii.
2. Transferul unei impresiuni autentice
Se poate realiza utilizand albus de ou fiert, sau hartia ori pelicula fotografica umezita. Imprimarea care
rezulta este neclara, confuza, datorita difuziei tusului prin umectare.
3. Contrafacerea cliseului
Se procedeaza la gravarea manuala intr o bucata de guma sau de cauciuc. Realizarea este de obicei imprecisa,
lipsita de finete, descoperirea acestuor falsuri fiind relativ usoara.
O metoda mai rar folosita, insa existenta, este realizarea unei stampile prin imbucsarea mai multor bucati
provenind din mai multe stampile vechi. Rezulta o stampila cu asimetrii si diferente de uzura a unor portiuni.
Uneori sunt aplicate monede sau chiar alte stampile care sunt rotite pentru a face imprimarea ilizibila.
Metode moderne de realizare a falsurilor si gilografice
Cea mai efeicienta, insa dificil de realizat sub aspectul procurarii si giliului original, este "furtul"impresiunii"
cu cauciuc si liconic. Acesta preia cele mai mici detalii, si permite realizarea unui negativ dupa care se va
putea tuna poi un si giliu aproape identic cu modelul original, de mare precizie. Dificultatea ramane in
procurarea si giliului original pentru luarea mulajului.
O metoda de data recenta este realizarea de forme de stampila cu ajutorul unui sistem computerizat. Metoda
se foloseste la origine in activitatea de producere a stampilelor de cauciuc in scop comercial. Pentru
realizarea acestor sigilii se utilizeaza scanarea unei impresiuni autentice de stampila, care este stocata in
memoria unui computer ( un model 386 sau mai performant).
Prin intermediul unor programe Correl Draw se poate opera asupra imaginii. Aceasta este prelucrata in statia
grafica, putand fi rearanjata imaginea, literele, pot fi introduse sau inlaturate unele si mboluri, litere, cifre.
Imaginea astfel obtinuta este redata cu o imprimanta cu jet de cerneala, realizandu se apoi un negativ pe un
planfilm negativ,
Cu ajutorul unui gel monomer expus la radiatie ultraviolet (UV)se obtine in urma unui proces de developare
si polimerizare un si giliu corespunzator modelului creat cu ajutorul computerului . Erorile acestei metode
pot apara in special in faza de prelucrare a imaginii grafice, cind anumite elemente sunt intelese eronat sau
sunt apreciate ca neesentiale(uzuri particulare, plasari specifice ale unor semne)pe care din "dorinta de
perfectiune"falsificatorul le corecteaza, sau intervin chiar corectii prin programul computerelor, indepartandu
se astfel de impresiunea autentica.
In toate cazurile cand se pune problema unui fals si gilografic, este necesar sa se procure impresiuni ale si
gililui in litigiu din perioada din care se sustine ca provine actul ce contine impresiunea contestata. /perioade
apropiate, aceeasi luna, an, chiar zi. Chiar si in cazul unor falsuri grosolane se va putea ilustra pentru
comparatie cu impresiunmi cu garantii de autenticitate.
Sectiunea 10. Identificarea masinii de scris si a dactilografului
Identificarea tipului masinii de scris
Asupra acestui subiect se impun cateva precizari legate de diferentele de tehnica de dactilografiee. In functie
de specificul fiecarei situatii vor exista elmente ce pot serviatat la identificarea masinii folosite la

18
dactilografierea unui act cvat si a persoanei care a dactilografiat textul.
Diferitelor marci de masini de scris le corespund anumite caractere de scris(bold, script, elite, italic, sanserif,
etc. )De asemena, pentru marci diferite, masinile vor avea un pas diferit al mecanismului principal. Pasul
masinii de scris este spastiul dintre doua elemente grafice succesive, sau distanta cu care se deplaseaza carul
masinii la o apasare pe taste. Masurarea pasului masinii de scris se face cu ajutorul unei grile speciale
Schneeberger.
in identificarea masinilor de scris se pot folosi:distanta randurilor, pozitia caracterelor pe claviatura, tipul
carcterelor ( talpa, conturul, marimea, inclinarea). Identificarea dupa aceste elmente generale poate fi
completata cu elemente care permit identificarea individuala.
Identificarea individuala a masinii de scris se va face tinand cont de elemente ce apar in procesul utilizarii
masinii: aplatizarea si uzura unor caractere dereglarea barelor sau a carului; uzuri sau ruperi , uscari ale
panglicii, ceea ce va genera imprimari partiale sau lipsa imprimarii unor litere.
Defectele si uzurile masinii de scris se vor manifesta in textul scris prin dezalinierea literelor pe
verticala,catsi pe orizontala, sau deformarea unor litere. Sunt afectate de deformari in special vocalele care
sunt mai des folosite(a, e, i, o, u).
Interventiile , inlocuirile de caractere, reparatiile mecanismului masinii de scris sunt in general observabile,
ele reflectandu se in aspectul imprimarii mai clare a literelor reparate sau inlocuite, inclinarea diferita fata de
axa celorlalte litere. in baza acestor elemente, atunci cand se disspune de material de comparatie suficient se
poate proceda la aprecierea datei dactilograsfierii unui act, mai ales cand e vorba de perioade mai indepartate
de timp. In acest scop se pot cauta in arhive acte dactilografiate cu aceeasi masina datand din perioade
anterioare si ulterioare celei prezumate la actul in litigiu.
Masinile moderne de scris cu caractere si pas interschimbabil ridica probleme deosebite, identificarea
acestora fiind extrem de dificila, ea tinand mai ales de eventualitatea existentei unor defecte ale literelor care
nu au fost inlocuite. Masinile moderne de scris au caracterele pe rozete de plastic care por fi inlocuite foarte
simplu atunci cand apar defecte sau se deformeaza unele litere.
Stabilirea adaugirilor in textele dactilografiate
In acest caz, se pleaca de un text initial care este dactilografiat, iar ulterior dactilografierii, la un anumit
interval de timp, textul este alterat prin introducerea unor mentiuni noi, ceea ce presupune reintroducerea
hartiei actului in masina de scris.
Prin pozitionarea identica a marginii de sus a paginii se va putea obtine o aliniere corecta in plan orizontal,
dar este mult mai dificila realizarea cu precizie a alinierii pe verticala. Pe cale de consecinta, caracterele,
cifrele, textele sau cuvintele adaugate vor apare cu o anumita deplasare spre stanga sau dreapta coloanei
formate de caracterele dactilografiate initial.
Pentru masurare se poate folosi o rigla, sau grila Schneeberger pentru masurarea pasului masinii de scris.
Un alt element care poate indica adaugarea unui text cu masina de scris este culoarea mai intensa a scrierii
adaugate, cand banda a fost inlocuita . cand se scrie cu alta masina decat cea folosita initial vor putea aparea
diferente de caractere dar si de intensitate a imprimarii, in functie de starea de functionare a acesteia.
Identificarea autorului unei dactilografieri
Problema, desi controversata, data fiind dificultatea ei, nu este imposibil de solutionat. Precizia
determinarilor in baza carora va fi identificat autorul unui text dactilografiat este legata si de lungimea textlui
de care se dispuneatatin litigiucatsi de la persoanele banuite.
O persoana cu oarecari cunostiinte si deprinderi de dactilografie va aplica presiune egala asupra tastelor,
rezultand imprimari relativ egale ale literelor fara perforaea hartiei. Textul va avea un aspect ingrijit, fara
erori de pozitionare, stersaturi sau reimprimari ale unor litere.
Identificarea autorului este relativ mai usoara in cazul persoanelor care nu au depris suficient, sau nu au
practicat dactilografia. in acest caz, se vor avea in vedere aspectele de topografie a paginii proprii presoanei

19
de la care se iu probe de dactilografie, care apoi se vor compara cu elementele respective ( margine, spatiere,
aliniere ) din textul in litigiu.
Se va examina: dispunerea in pagina a textului, titlului si antetelor; dimensiunea marginii din stanga; modul
de utilizare al aliniatelor si numarul de spatii blanc pentru aliniat; modul de despartire a cuvintelor si
despartirea randurilor; modul deprescurtare a unor expresii uzuale(pt. , s. a. m. d. )si modul de numerotare a
paginilor; modul de corectare a greselilor de dactilografiere(prinrebatere peste semnul gresit, razuire,
acoperire cu X etc.).
Sectiunea 11
RIDICAREA ACTELOR SUSPECTE in VEDEREA EXAMINARII
SELECTAREA MATERIALELOR DE COMPARTIE
Exista reguli procedurale clare cu privire la aceste activitati, dar nu la acestea ne vom referi, ci la unele
greseli care se comit in ridicarea, manipularea, prezentarea actelor contestate, catsi in colectarea materialelor
de compartie.
Actele in litigiu (contestate, suspecte) vor trebui intotdeauna manipulate cu atentie, folosind pecatposibil
manusi sau pensete. Ele pot sa fie purtatoarea ale unor urme(papilare, resturi de grafit de la copierea
traseeelor, etc. ) pe care o gresita ridicare si manipulare sa le distruga sau sa le altereze.
in acelasi sens, este total gresita practica de a prinde axctelec in litigiu prin coasere la dosar, sau prin gaurire
cu ace de gamalie, ori prin capsare alaturi de probe. Toate aceste manevre produc ume noi, du cand in
general la ceea ce specialistii numesc"contaminarea urmelor ". Astfel, o coasere la dosar sau o prindere cu ac
de gamalie poate sa distruga sau sa acopere o urma de prindere anterioara cu ac de gamalie, realizata cu
ocazia fixarii unui act sub cel fals in scopul copierii prin trasnsparenta a unei semnaturi.
Nu se vor face mentiuni scrise pe actul suspect, fiind total gresita practica instantelor de a mentiona pe actele
in litigiu:
"Vizat spre neschimbare". Actele in litigiu trebuie impachetate in plicuri, evitand plierea si si gilandu se
plicul. Pe plic se va mentiona continutul . Plicul poate fi ulterior cusut la dosar fara a se gauri actul contestat.
Actele rupte vor fi recuperate bucata cu bucata. Dupa recuperare se va proceda la recompunerea lor pe o
suprfata plana(o bucata de sticla). La aceasta operatie se va tine seama de urmele de pliere, de continuitatea
randurilor, de dimensiunile si forma unor desene, etc. Actul refacut va fi fotografiat. El pote fi acoperit cu o
spuma de poliacetat de vinil care dupa evaporare ramane sub forma unei pelicule protectoare.
Actele arse(total sau partial)
Ridicarea si conservarea acetora se face prin diverse metode in functie de gradul lor de distrugere. In primul
rand NU se vor stropi cu apa actele careinca ard sau careinca fumega, Aceasta actiune ar duce la distrugee
cenusei care poate fi exploatata la identificarea unor resturi de text.
Hartia arsa NU se va prinde cu mana!, ci se va crea un curent usor de aer cu un carton, ridi cand actul ars si
introdu cand dedesubt o coala de hartie(carton), apoi se va ambala totul intr o cutie cu vata pentru a nu
continua distrugerea actului ars.
Atunci cand materialul nu este ars in intregime se poate proceda la evidentierea scrisului de pe act, daca
acesta este realizat cu creionul, cu cerneluri ferogalice, cu masina de scris, sau prin tiparire de oarece, aceste
substante sunt rezistente la temperaturi inalte. Actul va fi in prealabil tratat in mediu umed(aburi)sau prin
pulverizare cu uleiuri minerale, apoi se trece la examinarea in radiatie UV sau IR, exploatandu se capacitatea
de reflexie a substantelor folosite la scriere.

Culegerea materialelor de comparatie


Materialul de comparatie este foarte important pentru calitatea concluzei asupra unui act suspect. De calitatea
si veridicitatea materialului de comparatie depinde in mare masura precizia si profunzimea constatarilor
expertului.

20
Este necesar ca la selectarea materialului de comparatie sa se porneasca numai dupa o buna observare a
actului contestat. Aceasta permite organului de ancheta sau instantei de judecata sa inlature din materialul de
comparatie acele acte care au fost prezentate"pro causa", ele fiind in fapt chiar unele falsuri. Uneori, in lipsa
unui mateial corespunzator, partile depun ca material autentic de comparatie acte contrafacute in scopul de a
corespunde cu actul in litigiu care este si el un fals.
Materialul de comparatie va trebui sa cuprinda acte datand din perioade anterioarecatsi contemporane actului
in litigiu ( luna, an ).
Expresie a rolului activ, magistratul sau organul judiciar va trebui sa recolteze materiale pentru comparatie
continand scris si semnaturi cu garantii de autenticitate(de exemplu contracte autentice de cumparare a
locuintei, carti de munca, etc. ).
Desi se cere destul de des stabilirea vechimii anumitor acte, trebuie aratat ca precizia cu care poate fi
stabilitat aceasta vechime este relativa, ea variind de la aprecieri probabile la concluzii cu marja de eroare de
15-20 de ani in functie de timpul scurs de la data afirmativa a intocmirii actului contestat.

21