Sunteți pe pagina 1din 9

O zi memorabila din viata Binecredinciosului Voievod

Stefan cel Mare si Sfant – 12 aprilie 1470 – ORBIC


Numele si faima Voievodului au intrat de mult in legenda, capatand valoare
de simbol al identitatii noastre spirituale si nationale. Vitejia sa, nu a fost egalata
decat de evlavia ce a aratat-o mereu fata de cele sfinte, iar nenumaratele sale
ctitorii marturisesc si astazi despre aceasta.

Cu cat au trecut anii, el s-a aratat tot mai netrecator, invesnicindu-se prin
faptele sale, cum zice cronicarul :” caci nimeni dintre domni, nici inainte, nici
dupa aceea nu l-au agiunsu” .

Viata si faptele sale sunt ca niste taine care scapa puterii noastre de a le
intelege deplin; de aceea si legendele, dar si realitatile consemnate in istorie despre
dansul, nu fac decat sa-i aseze pe crestet un nimb, sa-l zugraveasca cu aceasta aura
a ctitorului si aparatorului dreptei credinte, intr-o relatie de permanenta comuniune
cu Dumnezeu, care, de la 2 iulie 1504 si pana astazi, a fost numit in popor “ sveti”
(sfantul) Stefan Voda, “nu pentru suflet, - cum zice cronicarul – ce este in mana lui
Dumnezeu pentru ca el a fost om cu pacate, ci pentru faptele lui..” 1

Dupa acest criteriu s-a orientat Biserica Ortodoxa Romana cand l-a
canonizat, trecandu-l in randul sfintilor (iunie 1992).

Pentru noi, cei care-l cinstim astazi pe Binecredinciosul Voievod Stefan cel
Mare si Sfant, el nu ramane doar la statura luptatorului, strategului, ctitorului, ci si
a protectorului si rugatorului pentru neamul romanesc, din care a odraslit.

DOLJESTI - 12 aprilie 1457

Dintre numeroasele date cu semnificatie majora , pe care le ofera domnia lui


Stefan cel Mare si Sfant, una se infatiseaza intr-o dubla si nu mai putin relevant
ipostaza: ziua de 12 aprilie.2

1
I.Neculce, Letopisetul Tarii Moldovei precedat de O sama de cuvinte, Bucuresti, 1968, p.34.

2
N.Grigoras, Inceputurile domniei lui Stefan cel Mare (1457-1459), in SCSI, istorie, Iasi,nr.1,p.50 : Constantin
Rezachevici,A fost Stefan cel Mare „ales”domn in aprilie 1457 ? Un vechi scenariu istoric: de la traditia imaginara la
realitate, in vol.Stefan cel Mare si Sfant-Portret in istorie-Sf.Manastire Putna, 2003,p.316:
Cea dintai este binecunoscuta, reprezentand biruinta din Saptamana
Patimilor a anului 1457, a tanarului pretendent la tronul Moldovei, asupra lui Petru
Aron, ucigasul tatalui sau, din 15/16 oct. 1451, la Reuseni, iar cea de-a doua , mai
putin cunoscuta,se pare ca s-a consemnat la Orbic , treisprezece ani mai tarziu.3

Se stie astazi ca Stefan, cu oastea sa, nu tocmai mica, pentru acea vreme,
(circa 6000 de oameni), concentrata la hotarul Munteniei, cu sprijinul lui Vlad
Tepes, in martie 1457, a inaintat de la inceputul lunii urmatoare de-a lungul
Siretului spre Suceava.4

Petru Aron nu a fost surprins ca atare,cum se crede indeobste : cunostea


actiunile pretendentului si-l astepta! Dar observam cu aceasta ocazie, ca il astepta
mai tarziu, in mai, sau chiar iunie. La 01. Aprilie 1457 Petru Aron, fixeaza pentru
returnarea unei pagube facute fratilor Buczacki, stapanii Pocutiei si ai Podoliei,
ziua Sf. Ap. Filip (1 mai la catolici si 30 iunie la ortodocsi) , ceea ce ne arata ca nu
se astepta pana la aceasta data sa fie inlaturat din scaun!5

Surprinzatoare pentru el a fost doar iuteala cu care a inaintat Stefan, caruia


in consecinta nu i-a putut opune decat o oaste adunata in graba.

Putem afirma astfel, cu siguranta, ca alegerea perioadei in care urma sa se


desfasoare incursiunea nu s-a facut la intamplare. Saptamana Patimilor, cand
preocuparile oamenilor au ca dominanta o motivatie religioasa, prezinta cele mai
potrivite conditii pentru realizarea surprizei, ingreunand concentrarea fortelor

Leon Simanschi,Dumitru Agache,Inscaunarea lui Stefan cel Mare: preliminarii si consecinte (1450-1460), in.vol.
Stefan cel Mare si Sfant-Portret in istorie-Sf.Manastire Putna, 2003, p.292.

3
Leon Simanschi, O cumpana a copilariei lui Stefan cel Mare,Reuseni,, 15 octombrie 1451, in vol. Stefan cel Mare si
Sfant-Portret in istorie-Sf.Manastire Putna, 2003, p.42.: C.Cihodaru, Cu privire la localizarea unor evenimente din
istoria Moldovei:Hindau, Direptate,Craciuna si Roscani, in Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie
A.D.Xenopol-Iasi- (AIIAI),XIX, (1982),pp.626-628. Idem,Observatii pe marginea izvoarelor privind unele evenimente
din istoriua Moldovei intre anii 1467-1474, in Studii si Cercetari Stiintifice Iasi (SCSI), istorie,
An.VIII,1957,nr.1,,pp.14-15.

4
Constantin Rezachevici,A fost Stefan cel Mare „ales”domn in aprilie 1457 ? Un vechi scenariu istoric: de la traditia
imaginara la realitate, in vol.Stefan cel Mare si Sfant-Portret in istorie-Sf.Manastire Putna, 2003,p.317

5
Idem, p.318, nota 7.
adverse; iar Duminica Invierii reprezinta cel mai binecuvantat moment al
incoronarii.

Tocmai de aceea, viitorul domn a reusit sa se apropie atat de mult de


Suceava si sa obtina in acelasi timp, superioritatea psihologica asupra inamicului,
atat de necesara castigarii bataliei.

Nu pare sa fi fost intamplator nici locul confruntarii, aflat la numai 10 km de


Reuseni, unde asistase la sfarsitul tatalui sau, in noaptea de 15-16 octombrie 1451.6

Sa fi venit oare dinspre Secuieni, unde fusesera inhumate ramasitele


pamantesti ale defunctului sau parinte? Nu ar fi exclus, de vreme ce tanarul
aspirant la tron a urmarit realizarea surprizei, parasind , drumul mare al Baii sau al
Siretului, in favoarea unuia secundar, iar distanta nu era mai mare decat aceea a
unei obisnuite de mars.

Manevra este cu atat mai mult de luat in considerare, cu cat ea ii ingaduia


acestuia sa treaca prin Dolhestii Mari, domeniul viitorului cumnat al domnului
portar al Sucevei, Sendrea, desigur sustinator al pretendentei lui Stefan. Tocmai de
aceea este presupus ca locul desfasurarii viitoarei batalii, “ La tina”, a fost relevant
Domnului chiar de catre Sendrea, bun cunoscator al topografiei proprietatii sale.7

Ajuns la numai 20 km de Suceava, “ i-au iesit inainte” Petru Aron, ceea ce


sugereaza mai degraba o actiune precipitata, efectuata “ in extremis” si chiar un
atac nocturn, asa cum a fost si incursiunea sa la Reuseni , in oct. 1451; pornit din
cetatea de scaun a Sucevei cu ostenii pe care reusise sa ii adune din Tara de Sus.8

6
Leon Simanschi, O cumpana a copilariei lui Stefan cel Mare,Reuseni,, 15 octombrie 1451, in vol. Stefan cel Mare
si Sfant-Portret in istorie-Sf.Manastire Putna, 2003, p.42 ,Leon Simanschi,Dumitru Agache,Inscaunarea lui Stefan
cel Mare: preliminarii si consecinte (1450-1460), in.vol. Stefan cel Mare si Sfant-Portret in istorie-Sf.Manastire
Putna, 2003, p.310: N.Grigoras,Moldova lui Stefan cel Mare,Iasi, 1982,pp.32-34.

7
Al.I.Gonta,O problema de geografie istorica.Locul unde s-a dat batalia dintre Stefan cel Mare si Petru Aron, in
„STUDII”,, XI, 1958,,nr.6,pp.189-201; Emil Diaconescu,Precizari cu privire la lupta lui Stefan cel Mare pentru
ocuparea domniei,, in AIIAI,, XIV, 1977, pp.277-283.

8
Leon Simanschi, O cumpana a copilariei lui Stefan cel Mare,Reuseni,, 15 octombrie 1451, in vol. Stefan cel Mare si
Sfant-Portret in istorie-Sf.Manastire Putna, 2003, p.50.
Realizarea surprizei si anularea avantajului primordial al inamicului,
folosind atuurile oferite de natura – “tina” insemnand de fapt mlastina, a carei
amintiri o mai pastreaza numele satului Hreatca, precum si hidronimul Paraul
Glodului – anuntau deja un mare comandant de obsti, un strateg militar, chiar daca
indrazneala unei tinereti de 17-18 primaveri a fost dublata de experienta unui
ostean incercat, ca cea a unchiului sau, Vlaicu.9

Nu se cunosc detalii privind desfasurarea luptei, dar daca Petru Aron a


dispus de cei 400 de cavaleri “ inzauati” pe care-I promitea ca ajutor, cu numai opt
luni in urma, regelui polon,mobilitatea acestora va fi fost anulata tocmai de locul
mlastinos ales pentru batalie.10

Oricum, este de consemnat ca la 12 aprilie 1457 s-a consumat penultima


dintre luptele dinastice care macinasera Moldova timp de 25 de ani, amenintand cu
impartirea ei in doua: Tara de Sus si Tara de Jos.

Invinsul, Petru Aron, a fugit la Camenita, unde isi asigurase, doar cu mai
putin de doua saptamani in urma, refugiul printr-un tratat de credinta incheiat cu
fratii Buczacki.11

Il insoteau destui boieri, chiar dintre varfurile sfatului domnesc, caci se


straduise mereu sa-i atraga, ca si pe exponentii clerului, cum probeaza componenta
primului sfat al noului domn.12

Legiuita razbunare a fost amanita, poate cu voia lui Dumnezeu, pentru a nu-
i umbri inaintarea triumfatoare spre Suceava si intampinarea sarbatoreasca de pe
campul de la ”Direptate”, parca anume ales, de catre mitropolitul Moldovei
Teoctist, impreuna cu clerul si poporul, iar peste cateva zile, in Duminica Invierii,
ungerea cu Sf Mir in Catedrala Mitropolitana de la Mirauti.
Mentionam ca in cronicile vremii actul ungerii noului domn s-a facut o data cu

9
Leon Simanschi,Dumitru Agache,Inscaunarea lui Stefan cel Mare: preliminarii si consecinte (1450-1460), in.vol.
Stefan cel Mare si Sfant-Portret in istorie-Sf.Manastire Putna, 2003, p.310.

10
M.Costachescu,Documente moldovenesti inainte de Stefan cel Mare,vol.II, Iasi,1932, nr.230,p.781/785.

11
Idem, pp.608-814.

12
Idem,p.815
aclamarea acestuia pe campul de la Direptate desi, aceasta nu se putea face,
conform ritualului crestin decat intr-o biserica, iar un moment mai potrivit ca
Duminica Invierii care, se apropia, era firesc sa fie folosit.13

ORBIC- 12 aprilie 1470

Programul de guvernamant pe care l-a realizat Stefan cel Mare in prima


parte a domniei va confirma valoarea exceptionala a personalitatii sale. El a reusit
astfel, intr-un timp relativ scurt, sa-l indeparteze pe Petru Aron de la hotarul Nordic
al tarii, in 1459, iar de la cel vestic, in 1461, in urma unor actiuni militare rapide;
sa atenueze invrajbirile interne ale fractiunilor boieresti si sa determine revenirea
pribegilor, sa readuca in hotarele tarii cetatile Hotin si Chilia si sa-si afirme
legitimitatea domniei, ca nepot al lui Alexandru cel Bun. Izbucnirea razboiului
ungaro-moldov din iarna anului 1467 a transformat conditia, de a-l exclude
definitiv pe Petru Aron de la succesiune, intr-un imperativ.14

Stim ca in timpul incursiunii din Moldova, in iarna anului 1467, suita lui
Matei Corvin se afla si invinsul din aprilie 1457, pe care doar tradarea vornicului
Crasnes de la Baia l-a scapat de decapitare.15

Aceasta se va petrece peste trei ani, si folosind argumentele regretatului prof.


Leon Simanschi, presupunem ca tot intr-o zi de 12 aprilie, anul 1470, la Orbic-
Buhusi , in tinutul Neamt.

Ar parea inutila supozitia noastra, examinand textul cronicii putnene, aceea


care il relateaza: ” In anul 6965 (1457), luna aprilie, 12, in Joia mare, Stefan
Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a venit de la munteni si a dobandit intaia
biruinta asupra lui Aron Voievod, pe Sireti, la tina, la Doljesti; a doua lupta a

13
C.Cihodaru, Observatii pe marginea izvoarelor privind unele evenimente din istoriua Moldovei intre anii 1467-
1474, in Studii si Cercetari Stiintifice Iasi (SCSI), istorie, An.VIII,1957,nr.1,,pp.14-15.

14
Leon Simanschi, Un deceniu de ostilitate moldo-ungara,1460-1469, in vol. Studii istorice romano-ungare ,Iasi,
1999,pp.27-52.

15
C.Cihodaru, Observatii pe marginea izvoarelor privind unele evenimente din istoriua Moldovei intre anii 1467-
1474, in Studii si Cercetari Stiintifice Iasi (SCSI), istorie,An.VIII,1957, nr.1,,pp.5-7
purtat-o cu dansul la Arbic(Orbic) si iarasi a biruit Stefan Voievod, cu ajutorul lui
Dumnezeu.”16

Asadar, doua lupte desfasurate in aceeasi zi de “Joi”, a Saptamanii


Patimilor, spre deosebire de “Letopisetul Domnesc”, care inregistreaza o singura
confruntare in “Martea Mare” a anului 1457, corespunzand intr-adevar datei de
luna si zi: 12 aprilie.

Avand in vedere ca Orbicul se afla pe Valea Bistritei, langa Buhusi, la


aproximativ 100 km distanta de Doljesti, nu se puteau petrece amandoua luptele in
aceeasi zi.

Editorii vechilor anale moldovenesti, Ioan Bogdan si P.P.Panaitescu , s-au


vazut nevoiti sa mentioneze consecvent neconcordanta cronologica si sa observe
posibilitatea de confuzie in scrisul slavon a apelativelor ”vtornik” si “cetvertok”. 17

In literatura de specialitate s-au avansat, de aceea mai multe supozitii privind


localizarea primei lupte, sau, data celei de-a doua, toate intampinand obiectii mai
mult, ori mai putin categorice. 18

Aflarea unei selisti Orbic, langa Doljesti, judetul Neamt, tot in preajma
Siretului, dar pe partea stanga, avand in vecinatate o localitate Rotunda si inca
aflata in proprietatea boierilor Dereptate, coincidente intr-adevar “tulburatoare”, au
determinat pe unii istorici sa admita localizarea luptelor de la Doljesti si Orbic
(aceasta din urma la 14 aprilie 1457) intr-un mod eronat, ipoteza care mai fusese
sustinuta in 1889 si 1933 .19

16
Cronicile slavo-romane din sec.XV-XVI publicate de Ion Bogdan,editia P.P.Panaitescu, Bucuresti,1959,p.49 si 61.

17
Ibidem,nr.1 si 4.

18
Olghierd Gorka, Cronica lui stefan cel Mare (1457-1499), Bucuresti,1937,p.110 : incadreaza cea de-a doua lupta
de la ORBIC, la o data situata in perioada 26 noiembrie 1470 si 3 iulie 1471, probabil 14 decembrie 1470 , acceptata
ca sigura de Constantin Rezachevici ( Familia lui Stefan cel Mare.Imprejurarile ocuparii tronului, in „Revista
Arhivelor”, 2/1982, p.120) , fara a observa ca in Cronica moldo-germana, data de saptamana nu era „vineri , 16”
considerata de C.Cihodaru, ci „ miercuri,14”,(I.C.Chitimia,Cronica lui Stefan cel Mare.Versiunea germana a lui
Schedel,Bucuresti, 1942,p.39) care schimba cu totul raporturile cronologice ala faptelor in discutie.

19
Costin Merisca,La locul ce se cheama Direptate, in”Magazin Istoric”,XI, (1977),nr.7,p.29 , localizeaza luptele de la
Doljesti si Orbic ( aceasta avand loc la 14 aprilie 1457) , ca in istoriografia interbelica. C.Cihodaru, Observatii pe
Nici una dintre solutiile propuse, pana la ipoteza cercetatorului Leon
Simaschi, nu a luat in consideratie si improbabilitatea confuziei grafice a celor
doua vocabule, pe care “ Letopistetul de la Bistrita “ , elaborat in aceeasi
perioada ca si “Cronica lui Stefan cel Mare”, o confirma, redandu-le complet in
rand si nu prescurtat, prin suprascriere, cu eliminarea vocalelor, procedeu care ar fi
ingaduit poate aparitia unei greseli de lectura.20
Admitand insa autenticitatea ambelor zile de saptamana, rezulta ca data luptei de la
Orbic nu poate apartine decat unui an posterior celui al bataliei de la Baia, cand 12
aprilie a cazut intr-o joi, iar aceasta coincidenta este oferita de anul 1470.21

Cum a fost totusi posibila o asemenea eroare, chiar daca notificarea luptei de
la Orbic reprezinta, in “Cronica putneana”, un adaos “sui generis”, (facilitat de
degradarea filei prototip care continea relatarea evenimentului), de la inceputul sec.
al XVI-lea, cand amintirea istorica nu atinsese inca stadiul confundarii
evenimentelor?

Simpla identitate a datelor de luna si zi nu este suficienta pentru a explica


unificarea faptelor. Cronica moldo-germana prezinta dupa lupta de la Baia o
noua confruntare cu ungurii,22 urmata de o invazie tatareasca .Ca urmare,excluzand
anul 1467, intrucat dupa batalia de la Baia, nu a avut loc o urmarire a armatei
ungare,anul care se impune inaintea invaziei tatarilor (august 1469), este anul
1468, cand 14 decembrie a cazut intr-adevar intr-o zi de miercuri.23

In logica expunerii,cea de-a doua confruntare cu ungurii ar fi putut avea loc


intre batalia de la Liptnic, din august 1469 si incursiunea tatarilor din martie-aprilie
1471, deci in anul 1470.

marginea izvoarelor privind unele evenimente din istoria Moldovei intre anii 1467-1474, in Studii si Cercetari
Stiintifice Iasi (SCSI), istorie,An.VIII,1957, p.629,nota 30.

20
Leon Simanschi, Inceputul elaborarii cronicii lui Stefan cel Mare, in vol.C.Cihodaru la 75 de ani,Iasi, 1983, p.46 :
I.Bogdan, Cronice inedite atingatoare de istoria romanilor, Bucuresti,pl.IV, rd.7,V,rd.41; VI, rd.1, 21 si 23, etc :

21
Documente privind istoria Romaniei, Introducere, A, Moldova,vol.I, anexa XXII,p.638.

22
C.Cihodaru considera ca aceasta a avut loc la Orbic. (Op.cit.,p.14-15).

23
Documente privind istoria Romaniei, Introducere, A, Moldova,vol.I, anexa XXII,p.638.
Un element relevant il ofera si “ Cronica Moldo-polona”, care dupa ce
prezinta domnia de doi ani a lui Petru Aron(1455-1457) continua astfel: “ Dupa
aceea s-a ridicat domn Stefan Voievod si a pus de l-au taiat pe acel Petru
Harnazan . Acesta a fost domn trei ani.” fara a inregistra insa lupta de la Doljesti.
24

Leon Simansehi propune urmatoarea ipoteza : interpretarea eronata din


ultima propozitie s-a datorat unei formulari asemanatoare din prototip, dar cu alte
raporturi sintactice: “ Aceasta (adica decapitarea lui Petru Aron) a fost in al
trei(sprezecelea) an al domniei”, asica in intervalul 12 aprilie 1469-12 aprilie
1470.25

Observand asadar in textul deteriorat o a doua lupta a lui Stefan cu Petru


Aron, fara veleatul de la facerea lumii, iar cu cel al domniei greu descifrabil, insa
cu aceleasi date de luna si zi, dupa care a urmat suprimarea adversarului, copistul
le-a contopit, adaugand-o pe aceea de la Orbic, dupa cea de la Doljesti.26
Procedand asa, era firesc sa atribuie “joia”, din text, tot saptamanii mari a
Postului Mare , ca Joia Patimilor.

In aceste imprejurari credem, ca la 12 aprilie 1470 se incheia o disputa de


13 ani , intre cei doi competitori ai tronului Moldovei, al carei prim act incepuse la
12 aprilie 1457, in Saptamana Patimilor , simbolizand parca , o jertfa ca si aceea
de pe cruce a Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii, care marca izgonirea
de pe pamantul Moldovei a lui Petru Aron , pentru izbavirea si invierea neamului
sau. Pentru implinirea acestui destin , a fost nevoie insa de un al doilea act, al
sacrificarii adversarului, decapitarea acestuia avand loc indata dupa lupta de la
Orbic si tot intr-o saptamana a Postului Mare, care se sfarsea in acel an (1470), pe
22 aprilie.

24
Cronicile slavo-romane din sec.XV-XVI publicate de Ion Bogdan,editia P.P.Panaitescu, Bucuresti,1959,p.178

25
Leon Simanschi, Inceputul elaborarii cronicii lui Stefan cel Mare, in vol.C.Cihodaru la 75 de ani,Iasi, 1983, p.43 ;
republicat in.vol. Stefan cel Mare si Sfant-Portret in istorie-Sf.Manastire Putna, 2003, p.238-245.

26
Contopirea a fost cu atat mai probabila, cu cat prototipul cronicii lui Stefan cel Mare a avut un caracter
fragmentat, fiind constituit initial din insemnari pe file disparate astfel incat sfarsitul verso-ului unei file putea fi
continuat , in cazul similitudinii factice, ci inceputul reverso-ului altei file (Ibidem, 41-42).
Nu se cunoaste locul ingroparii lui Petru Aron si probabil, nici nu a fost ales
un loc, ca pentru un drept credincios. Osemintele lui vor fi zacand in vreun colt de
cimitir destinat celor care s-au abjurat de la lege, in vreme ce piatra de mormant a
victimei sale de la Reuseni, consacra altarul bisericii din Secuieni, avand
semnificatia unui adevarat martiraj.

Va fi urmarit oare Petru Aron sa-si ia revansa impotriva celui ce-l detronase
tot in Postul Mare, patrunzand in Moldova prin pasul Ghimes-Palanca, pentru a
realiza surpriza in care se aflase el insusi in aprilie 1457 !? La randul sau, Stefan
cel Mare, reusind sa cunoasca planul dusmanului, l-a intampinat la Orbic, l-a
capturat si a tinut sa-i aplice pedeapsa capitala in aceeasi zi de 12 aprilie 1470 ?

Intr-o vreme cand actiunile oamenilor erau deseori inraurite de “ semne


si minuni”, cand moartea insasi era grevata de conotatii mistice necunoscute inca,
coincidentele relevate, aparent intamplatoare, este posibil sa fi avut totusi si o
motivatie de aceasta natura.27

Mai mult insa decat continutul lor intrinsec, cele doua momente din viata lui
Stefan cel Mare comporta semnificatii majore. Asa cum inscaunarea a dat
posibilitatea domnului sa realizeze un impresionant program politic, cum
acutizarea pretendentei lui Petru Aron i-a prilejuit afirmarea exceptionalei sale
capacitati militare in 1467 la Baia, tot asa eliminarea acestuia la Orbic i-a deschis o
poarta spre implinirea unui ideal nutrit din tinerete: eliberarea tarii de sub regimul
tributar al Semilunii.

27
Maria Magdalena SzeKely,Stefan S.Gorovei,”Semne si minuni” pentru Stefan voievod.Note de mentalitate
medievala., in Studii si Materiale de Istorie Medie, XVI,1998,pp.69-74 , republicat in vol. Stefan cel Mare si Sfant-
Portret in istorie-Sf.Manastire Putna, 2003, p.42-67.

S-ar putea să vă placă și