Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea <<Stiinte Economice>>


Catedra <<Finante si Banci>>

Lucru individual

Tema:”Analiza lui Adolf Hitler prin prisma proceselor psihice”

Studentul: Spinu Vitalie


Grupa: FB1301
Conducator: Zgardan Elena

Chişinau-2013
Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un
om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-
Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer)
al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul mișcării naziste, Hitler, a dus o politică de
pregătire și de declanșare a celui de al Doilea Război Mondial,[1] precum și de punere în
aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili”
din Europa, precum și de lichidare a adversarilor politici din Germania. În anul 1938 americanii
l-au declarat omul anului.

Tinerețea
Micul Adolf Hitler (1890)
Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a Austriei. Tatăl
său, Alois Schicklgruber, era vameș și lucra la frontiera dintre Germania și Austria, aproape de
Braunau. Potrivit unui zvon, Alois ar fi fost fiul natural al negustorului înstărit evreu
Frankenberger (din Graz), în slujba căruia muncea mama sa, Anna-Maria Hiedler. Însă acest
fapt nu a putut fi confirmat. Nu au fost găsite documente care să ateste existența lui
Frankenberger, nici că mama lui Hitler ar fi lucrat în Graz în perioada relevantă. După toate
probabilitățile, zvonul a fost lansat de guvernatorul general nazist al Poloniei din timpul celui
de Al Doilea Război Mondial Hans Frank Alois și-a schimbat numele în Hitler, după numele de
fată al bunicii, Hüttler, cât și după numele tatălui său vitreg, Johann-Georg Hiedler - toate trei
fiind variante ale aceluiași nume de familie, oscilațiile ortografice fiind puse pe seama notarilor.
Schimbarea numelui de familie a fost întărită de împrejurarea că la un moment dat, Johann-
Nepomuk Hiedler, fratele mai tânăr al tatălui vitreg, a recunoscut testamentar că el era de fapt
tatăl lui Alois Schicklgruber. A treia soție a lui Alois a fost Klara Pölzl, o verișoară a lui Alois. Din
aceasta căsătorie au rezultat șase copii, dintre care au murit patru și au supraviețuit numai
Adolf și Paula (n. în 1893). Din cauza zvonurilor că ar fi avut origine evreiască, precum și din
cauza existenței câtorva relații incestuoase printre rudele apropiate ale lui (vezi și prezumtiva
relație amoroasă dintre el și nepoata sa, Geli Raubal), Hitler a căutat să ascundă multe
amănunte despre originea sa și rudele sale, dintre care câteva au fost internate în Austria în
ospiciu (v. Kershaw și alți autori specializați în biografia lui Hitler).
În școala primară, Adolf Hitler a fost un elev bun. Însă la gimnaziu, în Linz, nu s-a remarcat.
Potrivit dascălilor lui, a fost „elev inteligent, dar fără nicio dorință de muncă”. Nu îi plăceau
științele naturale și matematica, era înclinat mai mult către arte. În 1907, la 18 ani, Adolf avea
ambiții să devină un pictor, ca marii lui idoli. După moartea părinților, s-a mutat
în 1907 la Viena, unde a eșuat de câteva ori la examenele pentru admiterea la Academia de
Arte Frumoase. Moartea mamei sale (21 decembrie 1907) l-a marcat mult. După cum afirma el
însuși, „Klara Hitler a fost singura femeie pe care am fost în stare să o iubesc”. Dovada poate
fi un poem scris în memoria mamei sale. Timp de șase ani a dus o viață mizeră în cele mai
sărace cartiere ale orașului, singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din
Viena, pe care le picta și vindea în cafenele.
La Viena a făcut cunoștință cu concepțiile extremiste pe care avea să le pună în aplicare după
ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii și
discursuri șovine, antisemite, rasiste care l-au influențat au fost ideologul antisemit, rasist,
ocultist și escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul
„Mișcării Pangermane” (Alldeutsche Bewegung sauAlldeutscher Verband), o grupare politică
naționalist-șovină, și primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid creștin de orientare
virulent antisemită. Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a fi văzut în Viena o „babilonie
de rase”, a emigrat în mai 1914 în Germania, stabilindu-se la München, pe care îl considera
oraș „cu adevărat german”.

După primul război mondial


Adolf Hitler alături de Erich Ludendorff și alți ințiatori ai puciului de la berărie
Articol principal: Puciul de la berărie.
După război, Hitler și-a schițat în minte ceea ce urma să devină național-socialismul. O
gândire bazată pe un antisemitism virulent și o concepție rasistă despre societate și a valorilor
ei (Volksgemeinschaft, „comunitatea etnică”). În 1919, era agent al departamentului politic al
armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formațiune politică radicală,
obscură, numită Partidul Muncitoresc German (Deutsche Arbeiterpartei,, abreviat DAP).
Partidul era, în ciuda numelui, de extremă dreaptă, ultranaționalist, antisemit și anticapitalist.
Hitler s-a înregimentat politic, devenind după câteva zile membru al comitetului executiv.
Energia și talentul oratoric l-au impus, încât Hitler, alături de fondatorul partidului, Anton
Drexler, a formulat programul politic în februarie 1922. A fost decisă totodată adoptarea unui
nume nou: Partidului Muncitoresc German Național-Socialist(Nationalsozialistische Deutsche
Arbeiterpartei, abreviat NSDAP), uzual numit partid nazist. Astfel s-a deschis drumul
ascensiunii spre putere al lui Hitler.
Între 8-9 noiembrie 1923 Adolf Hitler a încercat, sprijinit de o grupă de susținători, să ajungă în
fruntea Germaniei printr-o lovitură de stat. Această tentativă nereușită a rămas in istorie sub
numele de "Puciul de la berărie", din pricina faptului că principalii complotiști au pus la cale
planul în berăria Bürgerbräukeller din München. Puciul (eșuat) a fost inspirat de „Marșul
asupra Romei”, reușit de Benito Mussolini în Italia (octombrie 1922). Arestat (împreuna cu alți
complici) la 11 noiembrie 1923, Hitler a fost judecat pentru trădare și condamnat la cinci ani
detențiune, dintre care a executat însă numai nouă luni în închisoarea din Landsberg am
Lech, Bavaria. Aici a scris celebra sa carte "Mein Kampf".
Hitler admirase de mult timp Germania și, în timpul primei conflagrații mondiale, a devenit un
naționalist german. Cetățenia germană a obținut-o însă abia în 1932. A fost elogiat pentru
vitejie pe front de comandantul său. Capitularea Germaniei în noiembrie 1918 a reprezentat
pentru Hitler, ca și pentru cercuri largi germane de orientare conservatoare și
ultraconservatoare, un șoc. Aidoma multor naționaliști, Hitler a crezut ferm în „legenda
înjunghierii pe la spate” (Dolchstoßlegende), care, în esență, acredita ideea că acea capitulare
ar fi fost opera forțelor politice de stânga, de orientare marxistă. În jargonul extremiștilor de
dreapta, precum și al lui Hitler și al național-socialiștilor (naziștilor), oamenii politici germani
care s-au decis pentru capitulare în Primul Război Mondial și pentru abolirea monarhiei în
Germania, îndeosebi social-democrații, au fost porecliți „criminalii din Noiembrie”

Ideologia național-socialismului
Ideologia nazismului s-a bazat inițial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasiști care, la
sfârșitul secolului al XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritatea rasei. Conform acelor
idei, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viața reprezenta
numai „supraviețuirea adaptabililor”. Poporul german era considerat superior, parte din „rasa
ariană” și îi revenea sarcina de a menține puritatea rasei și de a subordona rasele
inferioare: evreii, țiganii, slavii și rasele de culoare. Hitler considera comunitatea
evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei.
Slăbită de efectele Primului Război Mondial, cât și de condițiile foarte grele de despăgubiri de
război impuse prin Tratatul de la Versailles, Germania a intrat într-o criză economică gravă.
Firava democrație (Republica de la Weimar) nu îi putea face față, populația devenind din ce în
ce mai pauperizată și nemulțumită. După o scurtă redresare, situația s-a agravat din nou prin
declanșarea în1929 a crizei economice mondiale. Numărul șomerilor a ajuns la circa șase
milioane. Pentru evoluția ulterioară, puterile învingătoare în Primul Război Mondial nu au fost
capabile să înțeleagă că o țară umilită nu putea fi pol de stabilitate. Condițiile impuse
Germaniei, ca reparații de război, nu aveau cum să fie acceptate de o populație flămândă,
sătulă de război, dar foarte mândră. Efectele s-au dovedit fatale. Din această situație,
mișcarea nazistă, condusă de Hitler, a reușit să obțină un capital politic important prin voturile
care i-au fost acordate, până în 1932.
Profil psihologic: Adolf Hitler
Conform unor documente, recent date publicitatii, fuhrerul german, Adolf Hitler, nu prea tinea
cont de codul bunelor maniere atunci cand lua masa, socandu-si invitatii prin modul in care
manca, dar si prin boala de care suferea: flatulenta.
Noile informatii depre comportamentul lui Hitler au parvenit in urma descoperirii unui document
din vremea respectiva apartinand spionajului britanic si reprezinta o serie de note luate, in mod
sistematic, de catre unul din membri marcanti ai Partidul Muncitoresc German Naţional-
Socialist (NSDAP), care se afla in anturajul lui Hitler.
Documentul, care a a fost predat unui agent de spionaj britanic, realizeaza un profil psihologic
al lui Hitler, este datat mai 1945, si are instructiuni privind distrugerea sa in 48 de ore. El a fost
descoperit, dupa mai mult de 60 de ani, in sud-estul Angliei.
Notele ofera o perspectiva inedita despre modul de viata a lui Hitler in buncarul sau din Berlin,
despre presupusa sa homosexualitate si despre afectiunea sa deosebita pentru Rudolph
Hess.
"Cartita" nazista, neidentificata, si care se pare ca atunci cand a predat documentul nu avea
cunostiinta despre faptul ca Hitler murise, a tinut jurnalul in buncar, si a cinat in numeroase
ocazii alaturi de acesta.
El noteaza: "Hitler mananca rapid, mecanic, pentru el mancarea nu era decat un mijloc
indipensabil de a-si asigura subzistenta". Modul sau de a manca a dus ca intrebarea unei
fetite, participanta la una din mese, s-o intrebe pe mama sa: "Mami, nebunul asta are de gand
sa manance si carpetele?".
"... el nu fumeaza si este interzis sa fumezi in prezenta sa, din cauza susceptibilitatii sale
catre laringita". Conversatiile de la masa aveau un efect linistitor si relaxant asupra lui Hitler,
stimulandu-i gandirea, ceva asemanator cu efectul pe care il produce muzica asupra unor
persoane, mai mentioneaza sursa.
"Vorbeste pe un ton baritonal, fara a ridica vocea, lipsind total racnetele si stridentele
manifestate in timpul cuvantarilor sale publice. La masa, ca si atunci cand vorbeste, nu
manifesta eleganta prezentand invitatilor un comportament grobian. Isi roade pielitele de la
unghiile degetelor de la mana si isi plimba indexul, inainte si inapoi, spre nas".
Documentul mai spune ca Hitler manca o cantitate impresionata de prajituri, responsabile se
pare de gusa ce se adaugase deja nu prea fericitei sale fizionomii.
Tarziu in noapte, liderul nazist se retragea in camerele sale personale unde bea "ceai de
sanatate" si asculta muzica la fonograful sau. Destul de des, era insotit de personaje feminine
din anturajul sau, cele pentru care avea o apreciere deosebita, in mod special de Eva Braun.
"Se crede ca in timpul acestor escapade comportamentul lui Hitler fata de femei nu evolueaza
mai departe de o relatie platonica obisnuita". "Zvonurile despre presupusa sa homosexualitate
si alte obsesii sexuale nu sunt altceva decat zvonuri generate doar de o usoara tenta
masochista in relatia sa cu femeile".
In ceea ce priveste relatia dintre Hitler si Rudolph Hess, care in mod bizar a fugit in Scotia in
1941, sursa spune ca Hitler nu a avut vreodata vreun prieten mai apropiat decat acesta."Hitler
il iubea ca pe un frate. In mod instictiv poate ca Hitler a simtit ca Hess purta in el germenii unei
nebunii latente si poate ca plecarea sa a marit gradul afectiunea si insingurarea lui Hitler".
Hitler a suportat lovitura stoic, plecarea lui Hess.
Vorbind despre deziluziile lui Hitler, sursa mentioneaza ca tehnicile folosite de ministrul
propagandei, Goebbels, erau atat de eficace incat insusi Hitler cadea in plasa acestora.
"Incepuse sa creada faptul ca este chiar omul acela cu abilitati exceptionale in stiinta si arta
razboiului".
Una din ideile acestui partid a fost cea a „puritatii rasei”, ea insemnand ca toate rasele
inferioare (evrei,tigani,negri) erau subjugate. Ei considerau germanii rasa superioara si doreau
exterminarea celor inferioare. Iata cateva citate care dovedesc cat de ciudat gandea Hitler si
ura sa pentru evrei:
- “Constiinta este o inventie evreiasca.”
- “Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat iubesc mai mult cainii.”
- “Pacea eterna nu va dainui pe pamant decat atunci cand ultimul om il va ucide pe
penultimul.”
- “Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede.”
- “Evreii nu sunt o comunitate religioasa, cu statul lor propriu, care are granitele sale; mai
curand sunt oameni-paraziti.”
La 30 ianuarie 1933 Adolf Hitler a fost numit in functia de cancelar. In scurt timp, nazistii au
preluat toate functiile de conducere, atat in Parlamentul german, cat si in economie. Astfel s-a
deschis calea spre o dictatura totalitara.
S-au facut speculatii ca motivul care a stat la baza acestei maini bolnave a fost un eveniment
din tineretea lui Hitler, atunci cand din cauza unei prostituate evreice, el s-a imbolnavit de
sifilis, insa acest lucru este putin probabil. Cea mai plauzibila explicatie ne-o ofera Geoff
Layton in lucrarea sa „Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945”:
„Hitler a fost produsul, si nu creatorul unei societati deja infestate. In orice caz, ar fi eronat sa-l
consideram un antisemit oarecare. Ura fata de evrei era obsesiva si vindicativa si i-a influentat
intreaga filosofie politica. Ca el a fost in stare sa o puna in practica, nu poate fi explicat decat
prin circumstantele singulare ale Germaniei postbelice: umilinta de la Versailles, problemele
grave de ordin socio-economic dintre anii 1918-1923 si 1929-1933. Intr-o astfel de situatie,
Hitler a fost in masura sa exploateze existenta unei ostilitati latente impotriva evreilor si sa o
transforme intr-o politica radicala a urii”. Oricate explicatii s-ar incerca, faptele si cifrele sunt
covarsitoare: numarul oamenilor ce au cazut victime politicii hitleriste este tulburator. 6
milioane de oameni si-au gasit sfarsitul in lagarele mortii de la Auschwitz, Chełmno, Majdanek,
Treblinka ori in ghetoul din Varsovia.
Impingerea Germaniei in razboi a fost, de fapt, primul semn al declinului lui Hitler. Cu toate
victoriile de inceput dintre anii 1939-1941r a facut marea greseala de a-si subestima inamicii,
Marea Britanie si Uniunea Sovietica, precum si greseala de a incepe un razboi pe doua
fronturi, cu aceste doua puteri. Orbit de succesele inregistrate de “razboiul fulger” (Blitzkrieg),
Hitler a dat semnalul „Operatiunii Barbarossa”, care prevedea invadarea Uniunii Sovietice
printr-o campanie rapida, inainte de venirea iernii. Invazia s-a petrecut la 22 iunie 1941 si a
insemnat inceputul sfarsitului. Luna decembrie a aceluiasi an a dat lui Hitler o noua lovitura: au
intrat in razboi SUA. Inversunarea sovieticilor, noroiul si frigul au oprit inaintarea Germaniei.
Hitler a ramas convins ca victoria finala este posibila , ceea ce dovedeste ca-si pierduse
clarviziunea militara ce il caracterizase la inceputul razboiului. In 1943, armata germana se
afla in defensiva, pierzand initiativa si, treptat, toate visurile bolnave de preamarire ale lui Hitler
s-au sfarsit, lasand in urma o Europa distrusa si saizeci de milioane de victime. La 30 aprilie
1945, cand soldatii sovietici se aflau la doar un kilometru distanta, Hitler s-a sinucis . In mai
1945, Germania era total ruinata, si nicidecum o „Germanie mare” care sa distruga Rusia
bolsevica si care sa creeze o noua ordine mondiala, bazata pe conceptul suprematiei arienilor.
a fost un personaj foarte important in istoria omenirii, facundu-se cunoscut mai ales prin
faptele savarsite in lagarele de exterminare. Multi il considera cel mai crud dictator din istorie si
de aceea numele sau este asociat de foarte multe ori cu raul.

Conform unor documente, recent date publicitatii, fuhrerul german, Adolf Hitler, nu prea tinea
cont de codul bunelor maniere atunci cand lua masa, socandu-si invitatii prin modul in care
manca, dar si prin boala de care suferea: flatulenta.

Noile informatii depre comportamentul lui Hitler au parvenit in urma descoperirii unui document
din vremea respectiva apartinand spionajului britanic si reprezinta o serie de note luate, in mod
sistematic, de catre unul din membri marcanti ai Partidul Muncitoresc German Naţional-
Socialist (NSDAP), care se afla in anturajul lui Hitler.

Documentul, care a a fost predat unui agent de spionaj britanic, realizeaza un profil psihologic
al lui Hitler, este datat mai 1945, si are instructiuni privind distrugerea sa in 48 de ore. El a fost
descoperit, dupa mai mult de 60 de ani, in sud-estul Angliei.

Notele ofera o perspectiva inedita despre modul de viata a lui Hitler in buncarul sau din Berlin,
despre presupusa sa homosexualitate si despre afectiunea sa deosebita pentru Rudolph
Hess.

"Cartita" nazista, neidentificata, si care se pare ca atunci cand a predat documentul nu avea
cunostiinta despre faptul ca Hitler murise, a tinut jurnalul in buncar, si a cinat in numeroase
ocazii alaturi de acesta.

El noteaza: "Hitler mananca rapid, mecanic, pentru el mancarea nu era decat un mijloc
indipensabil de a-si asigura subzistenta". Modul sau de a manca a dus ca intrebarea unei
fetite, participanta la una din mese, s-o intrebe pe mama sa: "Mami, nebunul asta are de gand
sa manance si carpetele?".

"... el nu fumeaza si este interzis sa fumezi in prezenta sa, din cauza susceptibilitatii sale
catre laringita". Conversatiile de la masa aveau un efect linistitor si relaxant asupra lui Hitler,
stimulandu-i gandirea, ceva asemanator cu efectul pe care il produce muzica asupra unor
persoane, mai mentioneaza sursa.

"Vorbeste pe un ton baritonal, fara a ridica vocea, lipsind total racnetele si stridentele
manifestate in timpul cuvantarilor sale publice. La masa, ca si atunci cand vorbeste, nu
manifesta eleganta prezentand invitatilor un comportament grobian. Isi roade pielitele de la
unghiile degetelor de la mana si isi plimba indexul, inainte si inapoi, spre nas".

Documentul mai spune ca Hitler manca o cantitate impresionata de prajituri, responsabile se


pare de gusa ce se adaugase deja nu prea fericitei sale fizionomii.

Tarziu in noapte, liderul nazist se retragea in camerele sale personale unde bea "ceai de
sanatate" si asculta muzica la fonograful sau. Destul de des, era insotit de personaje feminine
din anturajul sau, cele pentru care avea o apreciere deosebita, in mod special de Eva Braun.
"Se crede ca in timpul acestor escapade comportamentul lui Hitler fata de femei nu evolueaza
mai departe de o relatie platonica obisnuita". "Zvonurile despre presupusa sa homosexualitate
si alte obsesii sexuale nu sunt altceva decat zvonuri generate doar de o usoara tenta
masochista in relatia sa cu femeile".

In ceea ce priveste relatia dintre Hitler si Rudolph Hess, care in mod bizar a fugit in Scotia in
1941, sursa spune ca Hitler nu a avut vreodata vreun prieten mai apropiat decat acesta."Hitler
il iubea ca pe un frate. In mod instictiv poate ca Hitler a simtit ca Hess purta in el germenii unei
nebunii latente si poate ca plecarea sa a marit gradul afectiunea si insingurarea lui Hitler".
Hitler a suportat lovitura stoic, plecarea lui Hess.

Vorbind despre deziluziile lui Hitler, sursa mentioneaza ca tehnicile folosite de ministrul
propagandei, Goebbels, erau atat de eficace incat insusi Hitler cadea in plasa acestora.
"Incepuse sa creada faptul ca este chiar omul acela cu abilitati exceptionale in stiinta si arta
razboiului".
Bibliografie
istorie.md
Biografie Adolf Hitler