POVEȘTI SCURTE CU TÂLC

Girafa și maimuța

Ramu era o girafă foarte înaltă, de fapt era cea mai înaltă girafă pe care o putea vedea
cineva. Ramu era foarte mândră de înălțimea pentru că era o calitate pe care nicio altă
viețuitoare din jurul ei nu o avea.

Maimuțele din pădure erau foarte nervoase pe comportamentul girafei care era mereu
îngâmfată. Într-o zi, o maimuță tânără și-a pus în minte să îi dea o lecție girafei.

Într-o zi, maimuța i-a spus girafei. „Uite, în acest copac sunt niște fructe delicioase, dar
nu vei fi în stare să ajungi la ele.”

Girafa i-a spus: „E imposibil așa ceva. Privește-mă, doar!”

Apoi, girafa și-a întins gâtul său lung, a scos limba, dar tot nu putea ajunge la fructele
din copac.

„Ți-am spus că nu ajungi la fructe”, a spus cu satisfacție maimuța.

„Ba da…pot!”

Dintr-odată, maimuța a sărit în spatele girafei și s-a cățărat pe gâtul său. Apoi și-a întins
mâna sa cea lungă și a cules fructele.

Maimuța a spus: “Nu am fi putut face acest lucru singure, dar îl putem face împreună.”

De atunci, girafa Ramu a renunțat la mândrie și a devenit cea mai bună prietenă a
maimuței.

Șoricelul de la țară și cel de la oraș

Într-o zi, șoricelul care locuia la oraș a plecat să își viziteze prietenul care locuia într-un
sătuc uitat de lume.

Șoricelul de la țară a fost foarte bucuros să își revadă amicul care locuia departe și s-a
pregătit cum se cuvine să îl întâmpine. A pregătit o masă plină pentru bunul său prieten
de la oraș și s-a îngrijit ca acesta să petreacă câteva zile liniștite cât este în vizită la țară.
Când a ajuns în micul sat în care locuia prietenul său, șoricelul de la oraș nu a fost foarte
încântat de ce a văzut aici: fructe căzute pe jos din copaci, porumbul adunat într-o
mașină, nimic nu părea să semene cu viața pe care o ducea el la oraș.

“Așa trăiești tu, amice?”, a întrebat acesta, “viața la țară nu are prea multe de
oferit…după câte observ.”

Atunci, l-a convins pe prietenul său de la țară să îl însoțească la oraș pentru a vedea cum
trăiește el și câte lucruri bune sunt acolo.

Așa că, fără să stea pe gânduri, șoricelul de la țară și-a făcut bagajul și împreună au
plecat spre oraș. Ajuns aici, acesta a fost surprins de tot. Doar că, atunci când cei doi
prieteni s-au așezat pentru a se bucura de o masă îmbelșugată plină cu brânză și fructe,
pisica stăpânilor casei și-a făcut apariția la fereastră.

Când au văzut pisica, cei doi șoricei au fugit imediat într-o gaură pentru a-și salva
viețile, așa că pisica a mâncat tot ce era pe masă.

După ce pisica a dispărut, cei doi șoricei au ieșit din ascunzătoare.

“Gata, plec. Nu mai stau nicio secundă aici. Prefer traiul meu simplu, dar în siguranță,
decât un astfel de festin în pericol.”, a spus șoricelul care și-a luat bagajul și a plecat
imediat spre sătucul lui.

Morala: cel mai important este să fii întotdeauna în siguranță!

Maimuța și crocodilul

Într-un măr frumos și plin de fructe locuia o maimuță. Pomul făcea în fiecare an mere
roșîi, mari și foarte zemoase.

Într-o zi, un crocodil a trecut pe lângă măr și i-a cerut maimuței câteva mere. Maimuța
veselă a fost foarte bucuroasă să îi ofere câteva fructe mari și roșii. Mai mult, maimuța
i-a oferit și câteva mere pe care acesta să i le ducă soției sale, acasă.

Când soția crocodilului a gustat din mere, a fost imediat curioasă să guste și inima
maimuței darnice. Atunci, i-a spus soțului să plece imediat și să se întoarcă acasă cu
inima maimuței…altfel ea va muri.

Crocodilul a căzut puțin pe gânduri, suprins de cererea soției sale, dar în cele din urmă
s-a conformat și a decis să îi facă pe plac soției sale.

A doua zi, când a trecut pe lângă copacul plin de mere, crocodilul a zărit maimuța și a
invitat-o în vizită la ei acasă. Maimuța, prietenoasă din fire, a acceptat bucuroasă.

Aceasta s-a urcat pe spatele crocodilului și cei doi și-au început călătoria. Când au
ajung în mijlocul râului în care locuia crocodilul împreună cu soția lui, acesta a început
să se scufunde ușor în apă și să îi dezvăluie maimuței planul lui.
Auzind care este intenția crocodilului, maimuța nu s-a pierdut cu firea și în acel
moment îi spune crocodilului că și-a uitat inima acasă în măr și că ar fi bine să se
întoarcă să o ia, pentru a i-o putea duce soției sale.

Crocodilul a crezut spusele maimuței și a dus-o înapoi. Imediat, maimuța a sărit în

măr și de acolo i-a strigat crocodilului că este cel mai mare fraier de pe planetă și a
recunosct că a fost o greșeală să aibă încredere în el.

Morala: Ai întotdeauna grijă cum îți alegi prietenii. Cel mai bun prieten poate fi cel
mai mare inamic.

Șoricelul lacom

Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună perioadă de timp nu mai găsea nimic
de mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte
sau un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.

Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mă găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. Imediat a găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul
său devenise realitate!

Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate

imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.

Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș.

“Cum aș putea să mă cațăr ca să pot să ies afară?”, spune șoricelul. “Vai de mine, ce
mă fac, am rămas blocat în coș.”

Chiar atunci un șobolan mare și fioros trecea pe acolo și l-a auzit pe șoricel
văicărindu-se.

“Șoricelule, dacă vrei să ieși afară din coșul cu porumb, va trebui să aștepți până când
ai să fii din nou la fel de slab cum erai atunci când ai intrat.”, i-a spus șobolanul cu
aroganță.

Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Cu toate acestea, măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o
dădea stăpânul său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul
din apropiere și a mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.

Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei
doi prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că
își umpluseră burțile.

Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat
să cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze
pe noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.

Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că a
greșit pentru că nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un sfat bun.

Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi!

Două povești pline de învățăminte

Povestea lui Ionuț

Ionuț era un băiețel plin de energie și foarte jucăuș. Atunci când ieșea în parc sau
mergea la locul de joacă, Ionuț nu stătea o clipă locului și ajungea acasă foarte obosit,
de fiecare dată.

Într-o zi când a ajuns acasă, tatăl său i-a spus să se grăbească și să se ducă la baie să
se spele. Ionuț a dat din cap în semn că urmează să facă acest lucru și s-a îndreptat
spre camera lui.

După minute bune, tatăl sau observă că băiețelul nu s-a îndreptat încă spre baie și s-a
dus în camera lui să vadă ce face acesta. Când a intrat, a văzut că fiul său adormise
îmbrăcat, așa cum a venit de afară.

Tatăl i-a scos ușor încălțările apoi hainele murdare de la joacă și l-a îmbrăcat cu
pijamaua. A ieșit din camera lăsându-l să doarmă.
Morala: Nu te juca atât de mult încât să fii obosit și să nu mai ai putere să faci nimic.
Dacă te joci prea mult, vei fi atât de obosit încât n-ai să mai ai putere nici să înveți sau
să îți faci temele, iar aceste lucruri sunt mult mai importante decât joaca.

Pisica din fântână

Un fermier avea pe lângă ferma sa o pisica ce îi era de foarte mare ajutor pentru că
prindea toată ziua șoareci.

Într-o zi, un băiețel din vecini a vrut să se joace cu pisica, doar că a început să se joace
foarte urât cu micuțul animal. Băiatul a încercat chiar să arunce pisica într-o fântână.
Pisicuța era foarte speriată și a început să plângă, sperând că cineva o va salva.

Din fericire, un alt băiețel trecea chiar atunci pe lângă fântână. El a auzit plânsetele
pisicii care venea din fântână. Atunci s-a apropiat și a tras pisica afară. Animăluțul era
fericit că viața sa a fost salvată.

Morala: Nu îți bate joc de animale. Din contră, ajută-le și fii bun cu fiecare. Așa cum
te porți cu cei din jur, inclusiv cu animalele, așa vei fi tratat la rândul tău.

O întâmplare cu o pisicuță speriată

Într-o zi oarecare, un bătrân se plimba prin pădure. La un moment dat, bărbatul a

văzut o mică pisică, care rămăsese blocată într-o gaură dintr-un copac. Bietul animal
încerca din răsputeri să iasă de acolo. Așa că, bătrânul a întins o mâna după ea pentru
a o scoate de acolo.

Dar pisica speriată l-a zgâriat pe mână. Omul și-a tras mâna înapoi și a început să țipe
de durere. Însă, cu toate acestea, nu s-a oprit și a continuat să întindă mâna pentru a
scoate pisica și a-i salva viața. Pisica l-a zgâriat din nou și din nou.

Între timp, pe marginea cealaltă a drumului, un alt bărbat urmărea scena. La un

moment dat, acesta îi strigă bătrânului: “Omule, încetează. Nu are rost să ajuți pisica
aia. O să iasă singură, în cele din urmă, de acolo.”

Bătrânului nu i-a păsat că e zgâriat pe mână, el a continuat încercând să salveze

animalul, iar în cele din urmă a și reușit.

După ce a scos afară pisica teafără, bătrânul s-a apropiat de cel care a stat și s-a uitat
la toată întâmplarea și i-a spus:”Fiule, stă în instinctul pisicii să zgârie și să provoace
durere, dar este datoaria mea să iubesc și să îmi pese.”

Morala: Tratează-i pe toți cei din jurul tău conform propriilor tale valori, nu ale lor.
Poartă-te cu oamenii așa cum ți-ai dori tu ca și ei să se poarte cu tine.