Caracterizarea lui Prâslea cel voinic

Prâslea este personajul principal al naraţiunii, numele lui

figurează chiar în titlul operei, este prezent în toate momentele
acţiunii şi în relaţie directă cu celelalte personaje.
Este cel mai mic fiu al unui împărat.
Personajului îi lipşeşte portretul fizic.
Portretul moral este realizat prin mijloacele variate ale
caracterizării directe şi indirecte.
Caracterizat direct de către tatăl său, Prâslea este direct ,,un
nesocotit” şi un ,,mucos”, adică lipsit de forţa şi experienţa necesare
de a înfrunta un rău ca acela al furtului merelor.
El se supune autorităţii părinteşti, pe care o respectă, cerând
permisiunea tatălui său de a mai lăsa pomul netăiat încă un an,
prevăzător, se asigură că nu va adormi, energic şi tenace în
atingerea scopului propus, Prâslea porneşte în urmarirea hoţului
însoţit de fraţii săi, nu din spirit de aventură sau teribilism Prâslea
porneşte în urmărirea hoţului merelor de aur, ci din dorinţa de a
distruge definitiv orice urmă a răului. Aşadar, esenţa basmului care
este lupta dintre bine şi rău, plasează înfăptuirea şi victoria binelui nu
numai ca scop în sine, ci ca o condiţie esenţială în viaţă.
Prâslea, ca personaj de basm, are o valoare simbolică. El
reprezintă binele, adevărul şi dreptatea. De aceea, un personaj ca
acesta nu poate fi decât exemplar pus în situaţii excepţionale.
Ajuns pe tărâmul celălalt Prâslea este un îndrăzneţ care depăşeşte
cu bine încercările la care este supus. Inteligent îşi depăşeşte frica şi
reuşeşte prin voinţă neclintită să înfrunte situaţii neprevăzute şi
duşmani de temut( cei trei zmei, balaurul).
În lupta cu zmeii îşi dovedeşte vitejia şi curajul, dar şi încredere
în cei care-l pot ajuta(fata de împărat şi corbul).
În calitate de personaj de basm deţine puteri miraculoase(forţă
fizică impresionantă, capacitate de metamorfozare).
Prâslea îşi dovedeşte omenia în măsura în care salvează de la
moarte puii unei zgripsoroaice de lăcomia unui balaur fără sa
condiţioneze cu nimic gestul pe care îl săvârşeşte.
 Smerit, îmbracă hainele umilinţei şi ajuns în împărăţia tatălui
său nu ezită să îmbrăţişeze un statut social, mult inferior celui care i
se cuvenea.
Puterile miraculoase pe care le deţine îi permit să împlinească
dorinţele feţei de împărat(furca cu fusul de aur, cloşca cu puii de aur).
Pe fraţii săi,Prâslea îi iubeşte fără făţărnicie de aceea doreşte
ca pedeapsa răutăţii lor să fie dată de Dumnezeu.
El intră în posesia a ceea ce i se cuvine de drept:se
căsătoreşte cu fata cea mică de împărat şi urcă pe tronul împărăţiei
doar după moartea tatălui său.
Prin Prâslea autorul ne-a oferit un ideal moral şi un reper
sufletesc la care ar trebui mereu să ne raportăm.