Sunteți pe pagina 1din 6

Psihomotricitatea este o funcţie complexă, care integrează şi conjugă elemente motorii

şi psihice, incluzând participarea diferitelor procese şi funcţii psihice, asigurându-se execuţia


adecvată a actelor de răspuns la diferite situaţii-stimul, influenţând reglarea comportamentului
persoanei.

Motricitatea, ca substructură funcţională a psihomotricităţii, vizează reacţiile musculare


prin care se realizează mişcarea corpului sau a diferitelor sale componente.

Programul psihomotoriu va fi personalizat în vederea terapiei. Fiind vorba despre un


tânăr de 18 ani, cu diagnostic stabilit, am considerat că stimularea musculară cea mai eficientă în
cazul lui ar fi oferită de un hipoterapeut.

Din cele mai vechi timpuri, legătura om- cal a fost puternică, în unele contexte omul
identificându-se cu animalul( de exemplu Pieile Roșii nu se despărțeau nici pe timpul nopții de
cal). În afara faptului că era unicul mod de locomoție, că ducea împreună cu stăpânul războaiele,
legătura afectivă stabilită era de-a dreptul superioară, calului atribuindu-se uneori, caracteristici
umane.

Inițial, s-a observat cum călărețul se liniștește atunci când merge călare și următorul pas a
fost de încerca ameliorări ale stărilor anxioase sau ale crizelor de isterie cu ajutorul mersului pe
cal. Calul stimula curajul și voința, perseverența, echilibrul psihic, menționând beneficii psihice,
însă latura neuromusculară apare cu cele mai evidente transformări, musculatura fiind solicitată
superior cantitativ altor activități, unele voci susținând că ar acționa precum farmacoterapia.
Starea de relaxare indusă de ritmul de mers al calului este declanșată de asemănarea cu ritmul
cardiac al mamei.

Ca metodă terapeutică s-au început studiile asupra acestui aspect de către medical Max
Senatur, în jurul anilor 1930.Deasemenea, este legendar cazul lui Liz Cartnell, care, după ce a
fost diagnosticată cu poliomielită, recurgând la hipoterapie a reușit să câștige două medalii de
argint la Olimpiada din 1952 și cea din 1956.

Primele țări care au aplicat în scop terapeutic activitatea cu caii au fost țările scandinave,
în timp ce în în țările anglo-saxone a fost adoptată doar ca activitate recreativă. Beneficiile
utilizării acestei terapii sunt multiple, iar varietatea dizabilităților vizate, deasemenea. Astfel,
hipoterapia se recomandă în : afecțiuni neurologice ( paralizii, epilepsie, scleroză, traumatisme
cerebrale, distrofie musculară, diferite tulburări- de creștere, de învățare, emoționale-, sindrom
Down;afecțiuni ortopedice( luxații, unele modificări ale coloanei vertebrale, precum și în
diferite tulburări emoționale ( anxietate, depresie), autism, etc. Exista și contraindicații ale
folosirii acestui tip de terapie: alergii, fobii, crize epileptice grave, boala oaselor de sticlă,etc.

Dintre principalele beneficii, menționez:

1. Fizice
 Întărirea sistemului muscular;
 Reducerea spasticității;
 Dezvoltă capacitatea pulmonară și respirația profundă;
 Îmbunătățește mobilitatea și coordonarea motrică;
 Diminuează mișcările anormale;
 Mărește echilibrul;
 Îmbunătățește digestia;
2. Psihice
 Calmează organismul;
 Lumea devine accesibilă;
 Sporește încrederea în propria persoană;
 Provoacă bucurie;
 Crește capacitatea de auto-control și de asumare a responsabilităților;
3. Sociale
 Dezvoltă relațiile sociale;
 Dezvoltă dragostea față de animale;
 Sporește integrarea socială;

Atunci când vorbim despre hipoterapie, trebuie să ținem seama și de unele condiții pe
care animalul instruit le îndeplinește sau trebuie să le îndeplinească în raport cu persoana căreia
îi este adresat. Astfel, în prima fază a hipoterapiei ( uneori singura) se petrece întâlnirea cu
animalul, integrarea senzorială. Nu este recomandat să se facă presiuni de nicio parte, atingerea
trebuie să fie voluntară. La început, instructorul va asta între cal și subiect, încurajând verbal
contactul fizic, diminuând astfel angoasa legată de statura imponentă a calului. Dacă se urcă în
șa, în unele cazuri se urcă cu instructorul, acesta îmbrățișând pacientul. Calul este un animal
sensibil, care se conectează la starea emoțională a călărețului, drept pentru care este motivul
auto-reglării emoționale, a controlului ,și a echilibrului interior. În alegerea calului potrivit,
ținem seama:

- Vârsta să fie între 8 și 15 ani;


- Mărimea trebuie corelată cu a pacientului;
- Masculii să fie castrați;
- Să fie calm;
- Să nu prezinte ticuri sau comportamente imprevizibile;
- Să accepte munca repetitivă,

OBIECTIVELE PROPUSE:
1. Creșterea stimei de sine și a încrederii în sine
2. Stimularea bilateralității
3. Îmbunătățirea aptitudinilor motorii, a tonusului muscular
4. Îmbunătățirea echilibrului fizic
5. Obținerea autonomiei
6. Creșterea calității raporturilor interpersonale

Ipoteza proiectului:
Participând la exerciții hipoterapeutice cu ajutorul echipei calificate, subiectul va fi
stimulat psiho-motoriu, intelectual și social.

Studiu de caz:

Cazul prezentat este al lui Ionuț, născut in anul 2000, luna februarie, în cadrul unei
familii normale, fiind copil dorit, primul. S-a născut la 6 luni si 3 sapt., având greutatea de
1,100g. Fiind oxigeno-dependent, a stat in incubator timp de 1 lună, iar în spital până la 4 luni.
Era hrănit cu sonda, uneori cu 10 ml de lapte pe care ulterior îi vărsa. Primele 8-9 luni le-a
petrecut având internări din 3 in 3 săptămâni, având în permanență bronșite/pneumonii. La 6 luni
nu stătea in șezut, abia la 1,6 luni a reușit, după ce a început tratamentul de specialitate pentru
„Tetrapareza spastica. Boala Little” cu Tonotyl.Vorbirea a debutat mai târziu, însă a fost corectă
și complexă. Copilul se deplasa pe vârfuri, forfecat, cu susținere. Este dus periodic la recuperări (
Tg. Mureș, Oradea, Bușteni). Este operat pentru alungire de ligament. Se deplasează cu sprijin,
pierzându-și brusc echilibru. Este școlarizat în școala de masă, având rezultate excelente
(olimpic, premiat la diferite concursuri). Reușește să meargă singur in jurul vârstei de 9 ani, pe
plan drept și timp limitat. La 14 ani merge și pe plan înclinat, dar tot pe distanțe scurte și
cunoscute. În prezent este elev de liceu, în clasa de Mate-Info, având rezultate excelente la
învățătură și purtare. Are o fire plăcută, puțin timid, dar cu o personalitate caldă. Familia a fost in
permanență factorul catalizator, reușind să-și aranjeze programele pentru a fi sprijinul copilului.
Speră la un viitor program universitar adaptat nevoilor lui.

PROBLEMA IDENTIFICATĂ: la adolescent complexul de inferioritate este puternic;


trăiește sentimentul de rușine și este nesigur pe el, devenind hipersensibil atunci când este
criticat.

Fiind un copil extrem de inteligent,el își cunoaște limitările fizice la care îl obligă boala.
Cu toate că medicii nu i-au acordat șanse de dezvoltare conforme vârstei biologice, ba uneori de
niciun fel, Ionuț a sfidat părerile tuturor, recuperând lent, multe handicapuri. Și-a dorit foarte
mult să obțină primul loc la intrarea în liceu, nereușind decât al treilea, fiind depunctat din cauza
aspectului scrisului ( în condițiile în care musculatura mâinii este spastică!).

Domenii funcționale- obiective Tehnici de intervenție


Domeniu 1- Vorbire și limbaj Îl voi încuraja să își exprime părerea
Stimularea comunicării verbale asupra calului prezentat;
Voi ghida conversația înspre situații
personale în carea interacționat cu un
cal;
Ținând seama că este un elev
excepțional vom aborda calul și din
perspectivă literară: ce a citit despre el?
Voi dirija conversația în așa fel încât să
aflu care îi sunt trăirile interioare la
abordarea directă. Este emoționat? Îi
este teamă? Dacă da, de ce?

Domeniu 2- Cognitiv Îi voi prezenta obiectele de


Îmbogățirea capacității de organizare, crearea
harnașament: șa, hamuri, scărița dar și
de scheme mentale
cele care vor fi utilizate din jur: scara
mare care ajută la încălecat/ descălecat.
Îi prezint moduri de abordare ale calului
sigure: întotdeauna la vedere, fără a-l
surprinde, dintr-o parte, cu blândețe și
verbalizând pentru început.
El va exersa prinderea calului de frâu.

Domeniu 3- Fizic
Dezvoltarea armonioasă a sistemului muscular La început, activitatea se va desfășura
pe sol, calul va fi plimbat, periat,
subiectul sprijinându-se de cal,
instructorul ajustând ritmul activității în
funcție de posibilitățile subiectului. Este
posibil ca mai multe ședințe să fie
dedicate acestei activități.
Urcarea în șa va fi făcută de pe scara de
Dezvoltarea echilibrului și a posturii corecte sprijin, având ajutorul instructorului și a
persoanei de sprijin. Momentul nu va fi
trecut cu vederea ci parcurs pe îndelete,
conferind siguranță adolescentului.
Ținând seama că Ionuț este puțin
supraponderal, putem lucra cu 3 persoane
atunci cand este ridicat în șa, mai apoi
asigurând ambele părți ale calului.
Stimularea bilateralității Se trece la mersul la pas, timp în care se va
obișnui treptat cu dinamica mersului: sus- jos,
stânga-dreapta și înainte și înapoi. Pentru
decontractare musculară se fac exerciții de
relaxare intercalate în activitate.
În orele următoare, activitatea se diversifică: va
muta un obiect dintr-o mână în alta, va arunca
cu o mingiuță la punct fix, va flutura un steag.

Ședințele pot dura până la 45 min. După ce


obținem rezultate în privința echilibrului și a
Domeniu 4: Psihologic/ social posturii, pornim la a a conduce calul de unul
singur, cu echipa alături.
Obținerea autonomiei

I se va cere să ajute un copil să își depășească


teama de animal, folosind propriile trăiri,
Creșterea calității raporturilor interpersonale propriile experiențe. Va fi responsabil de
hrănirea/ recompensarea calului( morcov,
zahăr) în diferite ședințe, asta după ce a
participat la astfel de activități.

REZULTATE AȘTEPTATE
Prin activitățile propuse, desfășurate pe durata a cel puțin un , cu ședințe regulate, cred că
musculatura mâinilor va fi mult mai relaxată, va avea o postură mult mai bună, iar mersul de
unul singur să poată fi realizat doar cu ajutorul unui baston de sprijin, nemaiexistând pierderi
bruște ale echilibrului.

Sper să-și fi dobândit noi prieteni, să accepte că este special și excepțional iar alegerea
unei facultăți să nu i se pară înfricoșătoare.
În privința hipoterapiei, sper ca Ionuț să-și găseacă un centru universitar unde această
practică să fie accesibilă.

Scala MOPI(Schiro- Geist,2001) de evaluare a intervenției unui animal de companie

Evaluator: Psih. Liana T.

Client:G.T.I.

Data:10.01.2018

Atenție: 1 2 3 4 5 6 7

Mișcări fizice: 1 2 3 4 5 6 7

Comunicare: 1 2 3 4 5 6 7

Complianță: 1 2 3 4 5 6 7

Comentarii: Scala va fi aplicată după 3-4 ședințe, mai ales înaintea începerii unui nou
stadiu de lucru.