La cireșe – Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște să se ducă la moș Vasile, fratele cel mare

al tatălui său pentru a fura cireșe. S-a dus la el acasă și s-a prefăcut că îl caută pe vărul lui, Ion, ca
să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara i-a spus că e plecat cu tatăl său la adus de sumani. Bucuros
de cele auzite, Nică își ia rămas bun de la mătușă, după care se strecoară în grădina casei și se
urcă în cireș. A început să-și umple cămașa cu cireșe până când l-a văzut mătușa Mărioara cu o
jordie în mână. Atunci, repede, băiatul sare repede din pom direct în stratul de cânepă. Mătușa a
început să fugă și ea tot prin cânepă. Într-un moment în care mătușa se împiedică și cade, băiatul
sare gardul casei și fige acasă. Spre seară a venit moș Vasile împreună cu vornicul și paznicul la
părinții lui Nică pentru a cere daune pentru cânepă și cireșe. La sfârșit băiatul primește o bătaie
zdravănă de la tatăl său pentru stricăciunile produse de el.

Pupăza din tei – Sătul să fie trezit în fiecare zi cu noaptea în cap, Nică îi puse gând rău unei
pupeze care era ceasornicul satului. Pasărea avea ciubul într-un tei din curtea lui moș Andrei,
unchiul băiatului. Într-o zi, când mama îl trimise cu de mâncare la țiganii pe care-i aveau la sapă,
Nică se gândi să fure pupăza. Se urcă în copac, găsi scorbura dar nu reuși să o prindă decât la
întoarcere. Duse pupăza acasă și o ascunse în pod. După ce apare mătușa Măriuca, supărată foc și
îi spuse Smarandei că Nică a furat pasărea, copilul, speriat, fuge cu pupăza la târg. Acolo încearcă
să o vândă, dar un moș cu vițica de funie a luat-o și i-a dar drumul. Pasărea a zburat direct în teiul
ei și a început să cânte din nou. Băiatul, de frică să nu-l prindă tatăl său la târg, fugi acasă și stătu
cuminte toată ziua. După ce pupăza începu din nou să cânte trezind oamenii dimineața, mama lui
Nică face masă mare și o chemă și pe mătușa Măriuca. Cele se împăcaseră iar Nică scăpă basma
curată.