Sunteți pe pagina 1din 118

P r e f a t a la a V l l - a e d i t i e

La noua ani dupa prima ei aparitie*, Impartirea lumii vede lumina tiparului intr-o editie revazuta. In timpul celor noua ani, multe din cele abia schitate in
prima editie a acestui studiu au fost cercetate detaliat: rolul autonom al europenilor in cadrul impartirii Europei in est si vest, procesul hotarator subiacent in
cadrul problemei germane, pozitia americana fata de integrarea vesteuropeana, constituirea Aliantei atlantice si lupta pentru integrarea vestica a Republicii
Federale Germane. De asemenea, au fost dezvaluite si cateva informatii noi despre fenomenele din sfera puterii sovietice. Ele permit unele precizari si
explicitari, dar nu-mi ofera indicii noi care sa ma oblige sa-mi schimb opiniile prezentate in aceasta carte, despre aparitia si evolutia Razboiului Rece. Mai
degraba mi se pare ca parerile mele au fost confirmate printr-o serie de argumente noi.
Discutia academica si oficiala privind istoria Razboiului Rece este insa departe de un consens ,,postrevizionist", asa cum a sperat John Lewis Gaddis. Acest
lucru poate fi atribuit unei banale lipse de comunicare, inevitabila intr-un domeniu de cer-cetare atat de vast si in care isi disputa locul atat de multi autori. Mai
importanta mi se pare insa prudenta cu care se ofera noi argumente capabile sa puna sub semnul intrebarii concepte cunoscute si posibil de dizlocat din
legitimitatea lor traditionala. Astfel, unele din prelegerile mele despre politica sovietica nu au fost luate in seama in unele locuri, sau au fost privite cu un fel
de scepticism general; din pacate, nici unul dintre critici nu s-a simtit pregatit pentru o disputa argumentata si amanuntita.3 Pe de alta parte, multi autori
supraevalueaza importanta surselor istorice nou dezvaluite. Adaugate primelor doua motive amintite mai sus, noile descrieri ale Razboiului Rece si-au pierdut
coerenta. Excesul detaliilor a dus la estomparea imaginii de ansamblu, rezultatele cercetarii detaliilor ramanand mai departe instrumentabile. Cata vreme aceste
rezultate zdruncinau tezele globale ,,traditionale" sau ,,revizioniste", adeseori confirmau contrateza existenta.
Tinand seama de noua ocultare, ma consider indreptatit, ba chiar efectiv obligat sa prezint din nou aceasta lucrare - nu numai ca pe o introducere intr-un
domeniu extrem de complex, ci si ca pe o incercare de a concentra discutia care a alunecat in divagatie si a o readuce la tema Razboiului Rece, la problema ei
esentiala. Dupa parerea mea, textul a ramas neschimbat in substanta sa ca si in afirmatiile principale tinand cont de stadiul cercetarii.
In adnotari, cititorul interesat de anumite raspunsuri va gasi trimiteri la noi aparitii; acolo unde era necesar am introdus si mici discutii in legatura cu
literatura recenta. Asadar cartea mea va facilita ordonarea cercetarii detaliilor si va propulsa prelucrarea mostenirii istorice a Razboiului Rece.
Necesitatea unei asemenea prelucrari a cartii se pune astazi sub alta forma decat acum noua ani; acuitatea ei persists insa. Atunci esential era sa nu se mai
faca in cadrul crizei politicii de destindere aceleasi greseli ca in perioada de dupa razboi; astazi avem o alta problema de rezolvat, si anume nu trebuie sa ratam
sansele unei transformari a relatiilor est-vest, lucru ce se poate vedea din procesul de schimbase din cadrul aliantei vestice si mai ales din proiectele de reforms
ce-ti taie rasuflare initiate de Gorbaciov in politica sovietica. Concepte realiste despre noua ordine nSscanda se vor putea impune si dezvolta numai daca vor fi
insotite de o viziune noua asupra trecutului. Aceasta ne va face sa intelegem in mod istoric structura actuala a sistemului international, ca pe un sistem apt de a
se imbunatati in mod esential, desi schimbarile nu se produc usor. Este absolut necesara o conceptie istorica stiintific controlata a erei Razboiului Rece, trecand
peste lagarele politice constituite precum si peste granitele blocurilor existente. Daca aceasta carte isi va aduce contributia in acest sens, scopul ei va fi
indeplinit.

NOTE
1. John Lewis Gaddis, The Emerging Post-revisionist Synthesis on the Or'gins of the Cold War. In: Diplomatic History 7 (1983), p. 171-190.
2. GreutJtile ce s-au ivit, nu in ultimul rand din cauza barierelor lingvistice, ai dispSrut, speram, datorita aparitiei unei editii engleze: Wilfried Loth,
The Division of the World, /94/-/P55. London, 1988.
3. De foarte mare interes, cu tot empirismul lor, au fost aici polemicile lui Kurt Marko: Die Teilung der Welt - mit schiefem Blic. !n: Osterreichische Osthefte
24 (1982), p. 92-103 si Die Teilung der Welt - ein kurzer Lehrgang der Demagogie. In: Zeitschrift fur Politik 29 (1982) p. 429-435. ^ezi replica mea: Der
Kalte Krieg gegen die historische Forschung? ">: Zeitschrift fiir Politik 30 (1983), p. 193-201.
4 Un
- element central al argumentatiei dezvoltate ulterior se gaseste si la: Wilfried Loth, Die doppelte Eindaemmung. Oberlegungen zur Genesis d*s Kalten
Krieges 1945-1947. In Historische Zeitschrift 238 (1984), P. 611-631.
5- Petitru a putea evalua starea actuala ca si perspectivele de viitor ale conflictului est-vest, vezi volumul meu de eseuri: Ost-West-Konflikt und die deutsche
Frage. Miinchen, 1989.
I n t r o d u c e re

D o u a i n t e r p r e t a r i a l e „R a z b o i u l u i R e c e "

Nici un alt fenomen n-a influentat atat de mult sistemul international creat dupa eel de-al doilea razboi mondial ca acea confruntare dintre cele doua
supraputeri SUA si URSS; pana astazi, ca de altfel si in viitorul apropiat, antagonismul dintre cele doua puteri ca si blocurile si sistemele de aliante datorate
acestora, vor constitui datele esentiale ale politicii Internationale, iorinta bilateralS de destindere devenind pe cat de necesara pe atat de greu de inpSftuit In
aceste conditii, vor trebui elucidate |,,noile" probleme Internationale ca, de eXemplu, raportul nord-sud, criza cresterii ca si repartizarea transnationala a conflictelor.
ncepand din secolul al XlX-lea, conflictul est-vest a fost prezentat ieseori ca o divergenta intre civilizatia ,,asiatica" si cea ,,vestica" (chiar Karl Marx s-a situat
pe o pozitie partizana pentru vest),iar de la Revolutia rusa din Octombrie si o data cu participarea SUA la politica lumii din 1917, conflictul a fost sustinut, a
inspirat teama sau a fost prezentat ca o lupta decisiva intre capitalism si comunism, intre pluralism si totalitarism, intre sistemul liberal-democrat si cel socialist
de stat. Cum a devenit acest conflict iesit din coalitia de razboi impotriva Germaniei hitleriste cu adevarat virulent politic, cum a preluat temporar caracterul
existential al ,,Razboiului Rece", cuprinzand aproape toate sferele vietii, cum si de ce a dus la impartirea in doua a Europei si prin aceasta a Germaniei, la
cristalizarea a doua blocuri militare si la inarmarea permanenta, acest lucru nu s-a explicat inca destul de bine pana acum.
Nu pentru ca n-ar exista suficienta literatura de specialitate in legatura cu istoria Razboiului Rece sau ca ar fi lipsit metodele de interpretare. Ca la
oricare dintre fenomenele istorice contemporane, literatura de specialitate despre Razboiul Rece incepe cu prezentarea dezvoltarii conflictului insusi, desi la
inceput a servit propriei interpretiri si mobilizarii ideologice. Corespunzator caracterului antagonic al relatiei est-vest, documentele referitoare la Razboiul Rece
poarta pecetea a doua conceptii de baza contradictorii: teza ,,traditionala" (dominanta pentru inceput in literatura vestica) a expansionismului sovietic drept cauza a
conflictelor si teza ,,revizionista" a imperialismului economic al SUA, ca factor central al politicii mondiale pornind de la eel de-al doilea razboi incoace.
Ambele sunt oferite in variante multiple, ambele sunt insuficient de empirice, in schimb au cu atat mai mult o incarcStura subiectivS .

Teza t r a d i t i o n a l a
Teza traditioaala a fost formulata deosebit de pregnant inca din 1946/1947 de catre consilierul ambasadei americane George F. Kennan , devenind pana la
sfarsitul lui 1948 o certitudine pentru opinia publics americana si vesteuropeana, fiind ilustrata in special de cercetarile istorice ale diplomatic!, ca de cele ale
lui William McNeill, Boris Meissner, Herbert Freis.3 Dupa parerea acestor autori, cauzele ce au declansat Razboiului Rece au fost: ideologia marxistS in
interpretarea ei sovietica, revendicand revolutia mondiala drept rezultat al unei lupte de clasa universale; experientele istorice ale conducerii sovietice
datorate ostilitatii lurnii inconjuratoare, hotarata sa mature regimul sovietic in anii 1918-1921, precum si efortul oligarhiei de partid sovietice de a-si mentine
puterea printr-o dictators crancena. Aceasta teza i-a atribuit conducerii sovietice o politics principial ostila fats de statele capitaliste, desi se folosea intr-o
masurS precaut-prag-matica de mijloacele cooperSrii pasnice (docrrina coexistentei). In acelasi timp erau cautate posibilitati de a slabi puterile
necomuniste si de a extinde spatiul de dominare a ideologiei comuniste de la Moscova. La declansarea celui de-al doilea razboi mondial Stalin a pariat pe
propriul camagiu al tarilor capitaliste; insa datorita atacului german a fost obligat sa treaca de partea puterilor vestice, iar apoi a incercat, prin impartirea celor
doua sfere de interese ale Europei de est, lucra oferit lui chiar de catre Hitler, prin actiunea concertata a cadrelor comuniste si a Armatei Rosii sa infaptuiasca
transformarea toturor statelor Europei centrale si de est, chiar a intregii Germanii, in state ,,de democratic populara", aferente structural URSS ca putere
hegemonies. In continuare, prin promovarea unor miscSri sociale in Europa de vest, in spatiul mediteranean si in Asia, cu ajutorul . partidelor comuniste dirijate
de la Moscova sperau sa-si extinda sferele de influents pe o perioada nelimitata.
Forta conducatoare a lumii vestice, reprezentata de presedintele Roosevelt si ministrul sau de Externe Hull, apoi, dupa aprilie 1945, de catre presedintele
Truman si ministrul sau de Externe Byrnes, a recunoscut caracterul ambivalent si potential expansiv al politicii sovietice. Un amestec de sperante idealiste in
posibila democratizare a sistemului sovietic si de temeri resemnate ca un angajament american pe termen lung in Europa nu va putea fi impus in politica
interna, i-au determinat sa recunoasca in dorinta lui Stalin de a avea state vecine prietene, interese de securitate lationala legitima. Sperau totodata ca Uniunea
Sovietica sa poata . fi integrata unei ,,lumi" liberal-democratice. Fara a avea o viziune limpede asupra ordinii statale in perioada postbelica si avand o tendinta
nefasta de a separa strict necesitatile militare de consecintele politice (lucru zadarnic aratat de catre partenerul britanic), au incercat o cooperare atractiva pentru
Stalin si in favoarea lui prin oferte marinimoase, admitand inaintarea trupelor sovietice pana in centrul Europei, dand posibilitatea conducerii sovietice sa-
si'spuna cuvantul in legatura cu viitorul Germaniei si nu s-au opus, desi trebuiau si chiar aveau posibilitatea aceasta, sovietizarii Europei de est. La sfarsitul lui
mai 1945 au recunoscut Guvernul jiProvizoriu Polonez impus de catre Moscova si din care au facut parte doar cativa polonezi din exil. La Conferinta de la
Potsdam din august 1945 au aprobat de facto extinderea Poloniei spre vest si constituirea zonei sovietice de ocupatie din Germania, fiind putere de
ocupatie. In cadrul Conferintei ministrilor de Externe de la Moscova de la sfarsitul lui decembrie 1945 au admis orientarea comunista a Romaniei si
Bulgariei si, in sfarsit, acceptand incheierea armistitiilor de pace la sfarsitul lui 1946 cu Romania, Bulgaria, Ungaria si Finlanda, au renuntat la orice
posibilitate de influenta in zona est-europeana.
In ciuda nemultumirii crescande fata de impenetrabilitatea ,,cortinei de fier" si a intransigentei sovietice din cadrul ONU, administratia Truman a ramas
dispusa pentru o colaborare cu Uniunea Sovietica: i-a oferit prin planul Baruch, in iunie 1946, un control comun asupra productiei armelor atomice, a
incercat sa realizeze preluarea responsabilitatilor asupra intregii Germanii, lucru decis la Potsdam., de catre cele patru mari puteri si s-a declarat in iulie 1946
gata sa incheie un pact comun Tmpotriva unei eventuale noi agtesiuni germane. In iunie 1947 a invitat URSS-ul sa se alature partenerilor de coalitie est-
europeni la un program comun de reconstructie cu sprijin american - PlanulMarshall.
O data cu refuzul sovietic a oricarei cooperari, impartirea Europei si formarea celor doua blocuri militare a devenit inevitabila. Pentru a se opune expansiunii
puterii sovietice, conducerea ameri-cana s-a hotarat in timpul anului 1947 sa dea un ajutor economic generos statelor europene amenintate cu colapsul
economic si sa sustina integrarea acestora, sS atraga cele trei zone germane vestice de ocupatie in procesul de refacere, recunoscand totodata impartirea
provizorie a Germaniei. Conducerea sovietica a reactionat la decizia americanS, opunandu-se definitiv izolation-ismului prin intensificarea sovietizarii
brutale a zonei germane de ocupatie si a Europei de est. Acest lucru s-a acutizat in Cehoslovacia in februarie 1948 unde mai exista partial un guvern
burghezo-democratic. Sovieticii au incercat sa saboteze procesul de consolidate al vestului, si anume prin miscari greviste conduse de comunisti in Europa de
vest incepand din noiembrie 1947, prin blocada tuturor iesirilor spre Berlinul de Vest din iunie 1948, ba chiar facand oferta unei renegocieri a reunificarii
Germaniei intr-u" stat neutru in martie 1952. Statele europene ramase in afara zonei de influenta a puterii sovietice s-au vazut subordonate sustinerii si
obladuirii americane de frica unei agresiuni sovietice. Aceasta a dus la crearea OECE in 1948, a NATO in 1949 si, dupa invazia de-a dreptul socanta a Coreei,
incepand cu iulie 1950, a inarmarii Republicii Federale aparuta intre timp pe teritoriui vestgerman si intrarea acesteia in cadrul aliantelor de aparare
vestice. Expansiunea sovietica a putut fi stavilita eel putin pe teritoriui european, dar dorinta sovieticilor de extindere, nu.

Teza revizionista
Aceasta teza a fost in permanenta divergenta cu interpretarea data de vestici si s-a amplificat mereu. Ea a fost legata de adversarii politicii externe a
presedintelui Truman, din interiorul Americii, ca de exemplu vicepresedintele Henry A. Wallace , ca si de adversarii europeni ai integrarii vestice in miscarea
,,neutral ilc la sfarsitul anilor patruzeci . Apoi aceasta teza a fost dezbatuta in nenumaratele lucrari ale istoricului american William A. William incepand din
1959, pentru ca apoi sa domine discutiile publice datorita cercetarilor efectuate de catre elevul lui William, Gabriel Kolko, asupra ,,Noii Stangi" care protesta
la sfarsitul anilor saizeci si inceputul anilor saptezeci impotriva razboiului din Vietnam. De acord cu Kolko sau impotriva lui au scris si publicat autori ca
Lloyd C. Gardner, Barton J. Bernstein, David Horowitz, Gar Alperowitz si Thomas G. Paterson . Uniunea Sovietica nu poate fi facuta raspunzatoare pentru
inceperea Razboiului Rece, aceasta este conceptia concordanta a tezei acestor autori. In timpul celui de-al doilea razboi mondial- URSS scapase cu greu de o
catastrofa militara si suferise pierderi imense in oameni si resurse, iar la sfarsitul razboiului ramasese vulnerabila fata de statele economic prospere si
traditional antisovietice precum si in fata puterii mondiale a SUA, ce detineau acum monopolul armelor atomice. De la preluarea puterii de catre Stalin
politica sovietica se preocupase vadit de securitatea statului sovietic mai mult decat de indeplinirea dorintei de revolutie universala, de realizarea unui zid de
protectie format din statele pro-sovietice, in special din spatiul est-european si mai ales de asigurarea definitiva impotriva unui nou atac german. Aceste
scopuri nu erau legate a priori de conceptul sovietizarii dirijate din afara. Pozitia fata de zona extema influentei nemijlocit sovietice era deosebit de
conservatoare (pentru a nu-1 provoca pe potentialul adversar american), incercand chiar sa stavileasca miscarea socialists ce incepuse imediat dupa sfarsitul
razboiului in Europa de vest si sud si salvand astfel capitalismul european de la pieire mult inainte de aparitia Planului Marshall.

Motivele confruntarilor se pot gasi mai degraba in structurile sistemului economico-politic ale SUA. Pentru a evita crizele existentiale, societatea liberal-
capitalista americana s-a straduit sa cuprinda neincetat noi piete comerciale si de desfacere, depinzand indirect de o extindere politica a zonei de influenta.
Acest lucru a condus, dupa inchiderea ,,granitei deschise" din vestul american, la o politica cu destinderea universala, a ,,Portii deschise", la cerintele unui
tratament egal si a sanselor egale pe toate pietele straine, la desfiintarea tuturor sistemelor de impozitare vamala sau vamuire preferentiala, la ridicarea
tuturor formelor de autarhie comerciala, de bilateralism si regionalism, la lupta pentru acces nemijlocit la toate materiile prime, la libertate neingradita de
investire si schimb de produse si servicii - o politica ce urma sa le confere SUA, celei mai mari puteri economice, sub paravanul egalita^ii formale a sanselor,
dominatie mondiala. ,,Lumea" propa-gandei de razboi nu era o utopie idealista, ci expresia unei politic! de razboi realiste si hotarate a puterii conducatoare
americane, care intelesese perfect necesitatile sistemului lor social. Politica ei tintea spre ,,lumea" lui pax americana.
Vointa de a pastra si extinde influenta americana in sistemul economic mondial a fost hotaratoare pentru intrarea in razboi impotriva Japoniei si a
Germaniei, care erau pe cale de a-si construi in Asia, respectiv in Europa, imperii autarhice. Aceeasi vointa s-a ridicat apoi si impotriva celor doi asociati
principal! in lupta impotriva coali^iei germano-japoneze, intai impotriva Marii Britanii, pentru ca era mult mai importanta din punct de vedere economic,
apoi impotriva Uniunii Sovietice, act decisiv pentru inceperea Razboiului Rece. Pe perioada intregului razboi problema destramarii blocului lirei sterline si a
desfiintarii sistemului vamal preferential fata de Imperiul Britanic, legiferat in 1932 la Ottawa, au fost problemele cele mai stringente ale activitatii
diplomatice americane. In cadrul negocierilor indelungate pentru promulgarea legii britanico-americane a arendei si a imprumu-turilor, pentru infiintarea
Bancii Mondiale si a Fondurilor valutare mondiale, care s-au fmalizat in 1944 la Bretton Woods si pentru imprumutul pe care guvernul american 1-a inlesnit in
noiembrie 1945 Marii Britanii, aceasta a fost nevoita sa cedeze pas cu pas influentei americane imperiul ei comercialo-politic. SUA s-a folosit totodata de
slabiciunea Marii Britanii, consecinta a razboiului, si a preluat pietele britanice din America Latina, concurand puternic afacerile cu petrol britanice din
Oriental Apropiat. Dupa 1945 au luat amploare divergence cu Uniunea Sovietica in legatura cu viitorul Europei de est. In ciuda faprului ca interesele
comercialo-politice ale SUA in Europa de est erau destul de mici comparativ cu altele, puterea conducatoare americana credea ca poate renunta si in acesta
zona la politica ,,Porfii deschise", lucru ce ar fi garantat pe termen lung ordinea liberal-capitalista precum si influenta americana.
Conducerea sovietica nu putea tolera o asemenea amenintare la adresa sigurantei ei elementare, mai ales ca politica ,,open-door" din Europa de est - la fel
ca in Germania, Italia, Grecia, China, Coreea si Japonia - mergea mana in mana cu o putere capita-list-autoritara si in cele mai multe din cazuri antisovietica.
In momentul in care s-a opus acestei politici sprijinand miscarile social-revolutionare din zona de influenta a Armatei Rosii si incercand sa apere tinuturile
eliberate de patrunderea capitalismului nerican prin contracte de asociere, administratia Truman a icercat totusi sa obtina pentru Europa de est ,,Poarta
deschisa" printr-o serie de presiuni. A folosit intai constrangeri economice, facand ca cererea de credit cerata de sovietici in ianuarie 1945 sa treneze voit,
apoi toate livrarile datorate legii arendei si jiiprumuturilor au fost stopate abrupt, o data cu incetarea razboiului lin Europa. A refuzat la Potsdam sa aprobe
reconstructia Uniunii Sovietice cu ajutor din productia germana, iar in mai 1946 a topat toate livrarile pentru reparatii din zona de ocupatie americana. n al doilea
rand administratia Truman a incercat sa-si subordoneze londucerea sovietica folosindu-se de monopolul asupra armelor atomice, a amanat inceperea
Conferintei de la Potsdam pana cand primele bombe atomice impotriva Japoniei au fost in stare de functionare, s-a straduit si-si asigure prin planui Baruch
monopolul armelor atomice pe zeci de ani inainte sijj tina sub control dezvoltarea industrials a Uniunii Sovietice. In al treilea rand a dezvoltat prin Planul
Marshall, in iunie 1947, un program de liberalizare si investitii pentru intreaga Europa, care urrna nu numai sa puna bazele economice pentru un ,,inforrnal
empire" (imperiu neoficial) american in Europa de est, ci si datorita, urmarilor sale politice, sa loveasca esenta dominatiei Sovietice in propria ei tara.
Puterea Armetei Rosii dovedindu-se rezistenta la aceste incercari de presiune, conducerea americana s-a multumit jn ultima instanta cu consolidarea lui pax
americana in lumea necomunista; impartirea Germaniei si a Europei a fost luata constieut in calcul si intreprinsa sistematic incepand din 1946. Opozitia Unor
izo-lationisti ramasi inca in Congresul American ca si a unor forte tiational-capitaliste si socialiste din vestul Europei s-a destramat prin crearea si
propagarea mitalui expansionismuluj mondial sovietic: prin doctrina Truman s-a impus politic in 1947 planul Marshall, in timpul blocadei Berlinului din
1948/1949 s-a putut crea alianta NATO, in razboiul cu Coreea incepand din 1950 poligonul fortelor din politica interna a SUA si a statelor aliate a putat fi
indreptat in mod durabil spre dreapta. Abia Ca reac^ie la incercarile de presiune americane si a formarii blocului vestic conducerea sovietica a inceput
consolidarea ,,democratic_pOpulara" a zonei ei de influenta si si-a asigurat dominatia puterii prin metode de stat politienesti. Acest lucru a dus cu siguranta la
adancirea divergentelor est-vest, din necesitatea si cu speranta unei intelegeri cu puterile occidentale

Scopul acestei carti

Deosebirile de interpretare date Razboiului Rece sunt considerabile. Ele se adancesc si mai mult prin aceea ca autorii revizionisti reproseaza
istoriografiei traditionale lipsa fundamen-tarilor teoretice, iar cei traditionalisti acuza lipsa temeiniciei stiintifice . In ambele tabere se manifests o
incertitudine in privinta Razboiului Rece care ar fi fost o urmare normals a coliziunii a doua sisteme sociale diametral opuse sau un mecanism evitabil de
escaladare a unor evaluari reciproc defectuoase, aparut din ciocnire . Situatia nu este disperantS. Plecand de la un scenariu ,,traditionalist", autori ,,realisti"
precum Marshall D. Shulmann, Hans J. Morgenthau, Arthur M. Schlesinger, Adam B. Ulam, Roger Morgan, in mica masura si Louis J. Halle, au analizat o
serie de discrepante intre interpretarea vestica si realitea con-flictelor1 . Autorii ,,Noii Stangi" si-au inceput cercetSrile intr-o perioada in care arhivele
americane fusesera date publicitStii, incetul cu incetul; aceasta a scos la lumina o multime de fapte necunoscute, independent de problema viabilitatii unor
explicatii globale anterioare. Plecand de la aceasta, o multime de autori ,,postrevizionisti", ca John L. Gaddis, George C. Herring, Martin J. Sherwin, Geir
Lundestad si mai ales Daniel Yergin, au analizat politica externa americanS a perioadei razboiului si a celei de dupS razboi fara partizanatul unilateral al unei
analize empirice . O data cu deschiderea arhivelor europene, a devenit posibila intelegerea unor fenomene din spatiul european fara nici o
partialitate sau mitologizare, proprie contemporanilor ce-si deapana amintirile. Cu alte cuvinte: s-au facut progrese in cunoasterea istorica, lucru devenit
posibil abia in epoca de destindere politica; intregirea aceastei perceptii ,,postrevizioniste" este ea insSsi o contributie necesara pentru continuarea politicii
de destindere.
Pe acest fundal se poate explica scopul acestui studiu: nu pretinde existenta unei a treia teorii, de aceeasi stringenta, referitoare la modalitatile de
interpretare antagonice in explicarea fenomenului Razboiului Rece. O asemenea intreprindere, oricat ar fi ea de dorit, ar necesita nu numai surse bogate de
studiu in plus, dar si o mai bunS cunostere a legSturilor ce mijlocesc relatia intre constiinta si desfasurare, intre economic si politica, intre interese
personale si lantul cauzal, aspiratii ce se realizeaza n mod colectiv. Ceea ce se poate obtine la stadiul actual al cercetarii de fata, este in primul rand un bilant
al discutiilor controvers t de pana acum, care verifica rezistenta si puterea de tezelor oferite, in al doilea rand este o schita a unor carora nu li s-a dat acordat
atentia cuvenita datorita discutiilor sau a insuficientei surselor, iar in al treilea rand av o incercare de punere in balanta a tuturor factorilor responsaL-i-de
fenomenul de Razboi Rece, cunoscuti pana acum.
Din punct de vedere metodic, aceasta incercare nu este sprijinita preconceput pe o anumita explicatie; ea nu foloseste nici un fel de oferta
explicativa ca principiu euristic. Mai degraba incearca sa reconstruiasca structurile decizionale ale Razboiului Rece controland si comparand datele istorice cu
cele ale economiei politice, ale istoriei spiritului omenesc cu cele teoretice privind comportamentele si puterea. Un asemenea procedeu sufera de viciul
lipsei unei incheieri teoretice, pe de alta parte exista pericolul minim de a elimina corelarile unor justificari importante. Nici una dintre explicatiile date
pana acum Razboiului Rece nu este adecvata si nici suficienta pentru a lamuri elementele constitutive ale acestui conflict si ale dezvoltarii sale si (ceea ce
este intrinsec legat de ele) nici macar nu se apropie de o explicatie a fondului acestui conflict . -La sfarsitul acestui demers (si nicidecum la inceputul
sau) va sta incercarea de a da o,definitie a Razboiului Rece ca fenomen istoric. Plecand de la acest rezultat vefi putea alege dar si ordona faptele aratate. Chiar
daca rezultatul va fi unul provizoriu si neterminat datorita cunostin^elor nostre nesatisfacatoare si empirice, este de dorit ca pe aceasta cale s3 fie posibila si
recunoscuta directia pentru viitoare cercetari.
Datorita apropierii subiectului de existenta noastra politica actuala, cred ca nu este necesar sa subliniez c3 aceasta carte nu nu este scrisa de pe pozitia
comoda a celui mai bine informal, ci provine din dorinta unei intelegeri mai bune a relatiilor din care a reiesit realitatea noastra contemporana. O asemenea
intreprindere nu este libera de implicatii politice. Incercarea de a trece peste modelele de interpretare colorate politic si anume eel ,,traditional" sau eel
,,revizionist" conduce la faptul de a pune in evidenta si propria pozitie, cata vreme a fost impregnata de perioada Razboiului Rece

NOTE
1. Din multiplele rapoarte de specialitate despre istoria Razboiului Rece doresc sa va numesc cateva titluri deosebit de informative: Robert W. Tucker, The
Radical Left and American Foreign Policy. Baltimore, London, 1971; Joseph M. Siracusa, The American Revisionists. New Left Diplomatic Histories
and Historians. Port Washington, N. Y., London, 1973: Barton J. Bernstein, Les Etats-Unis et les origines de la guerre froide. In: Revue d 'histoire de la
deuxieme guerre mondiale 26 (1976), p. 51-72; Geoffrey S. Smith, Harry, We Hardly Know You: Revisionism, Politics and Diplomacy 1945-1955. In:
American Political Science Review 70 (1976), p. 561-582; pentru introducerea in domeniul central al discutiilor: volumele colective ale lui Lloyd C.
Gardner, Arthur Schlesinger, Jr., Hans J. Morgenthau, The Origins of the Cold War, Waltham, Mass., Toronto, 1970 si Richard S. Kirkendall (editor),
The Truman Period as a Research Field. A Reappraisal 1972. Columbia, Mo. 1974; Wilfried Loth, Der Kalte Krieg in der historischen Forschung. In:
Gottfried Niedhart (editor), Der Westen und die Sowjetunion. Padeborn, 1983, p. 155-175.
2. m binecunoscuta sa ,,telegrama lunga" din 22.2.1946 (aparuta in George F. Kennan, Memoiren eines Diplomaten. Miinchen, editia a doua 1971, p. 552-
568 si in articolele sale anonime (Mr. X) din revista Foreign Affairs 25 (1947), p. 566-582; vezi John L. Gaddis, Containment: A Reassessment. In:
Foreign Affaires 55 (1977), p. 873-887.
3. William H. McNeill, America, Britain and Russia. Their Cooperation and Conflict 1941-1946. London, 1953; Boris Meissner, Russland, die Westmaechte
und Deutschland. Hamburg, Editia a H-a, 1954. Herbert Feis, Churchill, Roosevelt, Stalin. The War They Waged and the Peace They Sought. Princeton,
N. J., 1957; The Atomic Bomb and the End of World War II. Princeton N. J. Editia a Il-a, 1966; ders., From Trust to Terror. The Onset of the Cold War
1945-1950. New York, 1970. - O relatare generala ce se bazeaza pe aceste lucrari, vezi John Lukacs, A History of the Cold War. Garden City, 1961
(germana: Geschichte de Kalten Krieges, Giitersloh, 1962) si Andre Fontaine, Histoire de la guerre froide. 2 vol, Paris, 1965-1967.
4. Vezi capitolul 5, adn. 7.
5. Vezi capitolul 10, adn. 14.
6. De baza William A. Williams, The Tragedy of American Diplomacy. New York, 1959, editia a Ill-a, 1972 (germana: Die Tragodie der amerikanischen
Diplomatie. Frankfurt, 1973); alaturi de alte discursuri in: History as a Way of Learning. New York, 1973 - intre critica liberala contemporana si
revizionismul stiin^ific se afla Donna F. Flem-ming, The Cold War and its Origins, 1917-1960. 2 Bde. Garden City, 1961.
7. Gabriel Kolko, The Politics of War. The World and United States Policy, 1943-1945. New York, 1968; Joyce and Gabriel Kolko, The Limits of Power. The
World and United States Policy, 1945-1954. New York, 1972; Lloyd C. Gardner, Economic Aspects of New Deal Diplomacy. Maddison, 1964; ders.,
Architects of Illusion. Men and Ideas in Americani',m-ign Policy 1941-1949. Chicago, 1970; Barton J. Barnstein (editor), I'nlilics and Policies of the
Truman Administration. Chicago, 1970; • ILTS., The Atomic Bomb. The Critical Issues. Boston, Toronto, 1976; I ):ivid Horowitz, The Free World
Colossus. A Critique of American foreign Policy in the Cold War New York, 1965 (germana: Der Kalte Krieg. Hintergriinde der US—Aussenpolitik
van Jalta bis Vietnam. 2 vol, licrlin, 1969); Gar Alperowitz, Atomic Diplomacy: Hiroshima and I'otsdam. The Use of the Atomic Bomb and the
American Confrontation with Soviet Power. New York, 1965; Thomas G. Peterson, Soviet-American Confrontation. Postwar Reconstruction and the
Origins of the Cold War. Baltimore, London, 1973; Walter LaFeber, America, Russia and the Cold War. New York, editia Ill-a.
l.a reprosul ultim mai ales Robert J. Maddox, The New Left and the Origins of the Cold War. Princeton, N. J., 1973; impotriva Warren F. Kimball, The
Cold War Warmed Over. In: American Historical Review 79 (1974), p. 1119-1136.
O vedere de ansamblu asupra celor mai importante deosebiri o da Michael Leigh, Is there a Revisionist Thesis on the Origins of the Cold Wart In:
Political Science Quarterly 89 (1974), p. 101-116.
0. Marshall D. Shulmann, Stalin's Foreign Policy Reappraised. Cambridge, Mass., 1963; Morgenthau si Schlesinger, Origins of the Cold War; vezi A.
Schlesinger, Jr. (editor), The Dynamics of World Power, A Documentary History of the United States Foreign Policy 1945-1973, 5 Bde. N. Y., 1973:
Adam B. Ulam, Expansion and Coexistence. The History of Soviet Foreign Policy 1917-1967. Londra, 1968, edi^ia a Il-a, 1974, The Rivals. America
and Russia Since World War II. N. Y., 1971, editia Il-a, Londra, 1973; Roger Morgan, The Unsetteled Peace. A Study of the Cold War in Europe.
Londra, 1974; Louis J. Halle, The Cold War as History. N. Y., 1967 (germana: Der Kalte Krieg. Ursachen, Verlauf, Abschluss. Frankfurt, 1969).
f. John L. Gaddis, The United States and the Origins of the Cold War 1941-1947. N. Y., 1972, editia Il-a, 1976; George C. Herring, Aid to Russia 1941-
1946; Strategy, Diplomacy, the Origins of the Cold War. N. Y., 1973; Martin J. Sherwin, A World Destroyed. The Atomic Bomb and the Grand Alliance..
N. Y., 1975; Geir Lundestad, The American Non-Policy towards Eastern Europe 1943-1947. Tromso, N. Y., 1975, edi^ia a Il-a, 1978; Daniel Yergin,
Shattered Peace. The Origin of the Cold War and the National Security State. Boston, 1977, (germana: Der zerbrochene Frieden. der Ursprung des Kalten
Krieges und die Teilung Europas. Frankfurt, 1979).
12. Incercarea lui ^ Ernst Nolle de a da o interpretare generalizatoare (Deutschland und der Kalte Krieg. Miinchen, 1974) ne ofera contributii istorice
fundamentate in ceea ce priveste categorisirea dimensiunii ideologice a Razboiului Rece, fSra a reflecta precis In amanunt rela^ia dintre cerinte
ideologice si fenomene reale. In multe locuri reflecta doar lucruri ,,tradi{ionale", de la sine mjelese iar conflictul si modalitatea Intamplarilor apar ca o
necesitate istorica. - Vezi discutia la acest proiect, Wilfried Loth, Der ,,Kalte Krieg" in deutscher Sicht. In Deut-scjland-Archiv 9 (1976), p. 204-213.

Capitolul 1

Pax A m e r i c a n a : G r a n i t e l e ,, 1 u m i i u n i t a r e "

In timpul coalitiei de razboi indreptate Tmpotriva imperiului national-socialist, in centrele decizionale ale celor douS viitoare puteri mondiale s-a
discutat intens despre configurarea unei noi ordini a pacii si despre dezvoltarea relatiilor lor reciproce. Ambele puteri au iesit cu bine din razboi, Tnzestrate
cu prognoze, programe si strategii, inarmate pentru a face fata unor crize asemanatoare cu cele pe care le traisera: criza existentiala a tanarului stat sovietic,
criza economics mondiala, amenintarea venita din partea national-socialismului. Erau insa insuficient pregatite pentru a afla raspunsuri la noile probleme
aparute in urma infrangerii Germaniei hitleriste si a aliatilor acesteia: raspunsuri la problema aparitiei unor sisteme sociale diferite si antagonice, la
problema deprinderii populatiei proprii cu aliatii straini, fara a-si prejudicia propriul sistem, la problema unui vid de putere in Europa distrusa de razboi.
Deoarece programele de dupa razboi ale celor doua mari puteri s-au referit mai ales la problemele acute (ceea ce pare, privind in urma, mult mai usor de
inteles decat a fost pentru contemporani), s-a ajuns la primul contact hotarator dintre SUA si URSS si s-a demonstrat ca o cooperare nu este posibila, desi -
dupa cum vom arata - grupurile conducatoare au fost interesate sa-si continue relatiile si dupa incetarea coalitiei de razboi.

Sa invatam din greselile trecute - acesta a fost initial imperativul discutiilor americane postbelice, in ciuda diferitelor pozitii reprezen-tate. Nu i se va mai
permite niciodata Germaniei militariste, ce fusese candva democratica, sa ameninte pacea lumii, aceasta era cerinta de baza; nu trebuia sa se mai repete
nicicand jocul neingradit al politicii de forta a unor state nationale suverane. Niciodata barierele vamale ale mai multor tari nu vor mai zadarnici bunastarea
generala; niciodata SUA nu vor mai privi cu indiferenta momentele de criza, ajungand sa le fie amenintata lor siguranta. Era oare posibil sa se faca fata
unor cerinte care duceau inevitabil la o ruptura cu trecutul?
Problema germana

La intrebarea despre viitorul Germaniei invinse parea ca se iilspunde cu un ,,Da". Dupa opinia analistilor americani, iiinea lui Hitler si realizarea
planurilor lui de cucerire se li i i . in In special la doi factori: 1. contradictia evidenta dintre promisiunea celor ,,14 puncte" a presedintelui Wilson si
realitatea amara pentru Germania a Tratatului de la Versailles; 2. legenda raspandita de dusmanii Republicii de la Weimar despre armata germana ,,de
neinvins pe campul de lupta" in timpul primului oi mondial si silita sa capituleze numai datorita ,,delincventilor noiembrie". De data aceasta Advisory
Committee on Postwar Foreign Policy (Comitetul consultativ al politicii externe pentru perioadau de dupa razboi) al Departamentului de Stat, Tnfiintat in '
a recomandat eliminarea oricarei indoieli cu privire la nimicirea germana dar si a sperantei de revenirea Germaniei la status quo-ul ei de dinainte de
razboi. Impotriva Germaniei i ;i Japoniei lupta trebuia dusa pana la definitiva lor capitulare. idintele Roosevelt a discutat aceasta problema cu comandantii u
supreini cat si cu Churchill si a declarat in ianuarie 1943 la 1 'infcrinta de la Casablanca: lumea va putea trai in pace numai < lu p a infrangerea definitiva a
puterii de razboi germane si |japoneze."
Dupa opinia a numerosi americani, aceasta atitudine radicala innia si fie aplicata in relatiile viitoare cu Germania. Pentru a piemtampina repetarea
expansionismului german, sublinia neobosit mmistrul de Finante Henry Morgentliau, nu era sufficient sa fie .ilrobita masina de razboi gennana, ci trebuia
distrusa intreaga ' • i capacitate industriala. Imperiul German urma sa fie dizolvat in mai multe landuri care sa-si reia caracterul pregnant agricol. Trupele
americane de ocupatie nu trebuiau sa preia raspunderea pentru economia germana, ci germanii trebuiau sa shnta, datorita unui ,,haos planificat", consecintele
materiale ale infrangerii . Si in aceasta privinta Roosevelt, vadit influentat de experientele sale proaste din perioada wilhelmiana a Germaniei, si-a dat
acordul total. ,,Va trebui sa fim duri cu Germania", i-a confirmat lui Morgenthau in august 1944, atunci cand memorandumul acestuia (Planul Morgenthau) a
inceput sa circule in cadrul administratiei americane, ,,si ma refer la poporul german, nu la nazisti. Va trebui sa castrSm poporul german sau sa-1 tratam in
asa fel, incat sa nu mai- product oameni dispusi sa mearga pe acelasi drum ca pana acum."
Vointa de a curma raul de la radacini a condus SUA la o intelegere stransa cu partenerul de coalitie sovietic; a redus spaima lui Stalin fata de o
eventuala coalitie a puterilor capitaliste impotriva URSS. Parea sa fie baza continuitatii coalitiei ce urma sa treaca dincolo de sfarsitul razboiului. Foarte
curand insa, conform traditiei istoriei americane, s-a pus intrebarea daca aceasta coalitie va rezista intereselor pe termen lung ale societatii americane sau daca
a aparut ca un raspuns mai degraba emotional la amaraciunea cauzata de suferintele aduse de nazisti prin razboiul provocat de acestia. Distrugerea Germaniei
era oare compatibila cu valorile civilizatiei vestice pe care societatea americana simtea cS trebuie sa le apere? Era oare compatibila cu dorinta de a avea un
partener de comert prosper si o piata de defacere in Europa? Era compatibila cu incercarile de a stavili expansiunea puterii sovietice? Acelasi Advisory
Committee a Departamentului de Stat, care dezvoltase strategia unui ,,unconditional-surrender" (predare neconditionata), a prezentat in septembrie 1943 un
plan pentru Germania, indicand drept cea mai buna garantie pentru viitoarea pace sustinerea institutiilor ei democratice. Acest lucru putea fi obtinut printr-o
reglementare a pacii, ^inand cont doar de ,,un minim de amaraciune" pentru germani, prin limitarea trupelor aliate numai la functii de siguranta si control,
prin refacerea economiei, pana se va obtine ,,un standard de viata suportabil" pentru populatia germana. Autorii planului mai sustineau ca trebuie evitate
experimentele revansarde incluzand planuri de divizare si despagubiri de razboi inesuportabile. Aceste pareri si-au facut drum repede in Departamentul de
Stat; au avut o asemenea raspandire incat Roosevelt s-a vazut obligat, la cinci saptamani dupa aparitia Planului Morgenthau, sa-1 infirme. ,,Ni-meni nu
intentioneaza sa transforme Germania intr-o na^iune eminamente agrara",5 1-a asigurat Roosevelt pe Cordell Hull, iritatul sef al Departamentului de Stat.

Asa a aparut dilema politicii americane fata de Germania postbelica ;pe de o parte era necesara o reglementare durabila a pacii pentru Germania doar in
cooperare cu URSS, o cooperare pc vointa comuna de a elimina fortele ce adusesera la putere national-socialismul; de cealalta parte, interesele politice
si economice ale SUA duceau la o pace a integrarii in viitoarele comunitatii statale. Nedecis, caruia dintre cele doua concepte despre Germania
discutate in propria administratie sa-i dea prioritate si daca sa primeze intelegerea cu Uniunea Sovietica sau proprii din Germania, Roosevelt s-a hotarat
pentru o 11 postponement", o amanare a tuturor problemelor politice legate de Germania pana la definitivarea reglementarilor de pace . iv;i la o politica
activa in legatura cu Germania a dus de facto la impunerea intereselor americane pe termen lung. Nesiguranta sovietica in legatura cu cursul politicii
americane ile Germania a contribuit si ea la destabilizarea aliantei de razboi.

De la i z o l a t i o n i s m la u n i v e r s a 1 i s m
Tot atat de generalizata ca si dorinta de eradicare definitiva |expansionismului german era inradacinata in constinta americana dorinta de iesire din
izolationism. Atacul de la Pearl Harbour ca declaratia germana de razboi au facut ca opinia publica, multa vreme oscilanta, sa inteleaga ca era iluzoriu sa mai
creada ca SUA ar putea fi aparate de amenintari exterioare prin cele doua oceane. SUA erau potential amenintate de o incercuire militara - si anume, asa cum
scria Nicholas J. Spykman in 1942 intr-o carte mult comentata -, atunci cand regiunea transatlantica si cea transpacifica se aflS in mana unei puteri sau a unui
grup de puteri . La aceasta se adauga si convingerea culpabila ca nean-gajarea americana dupa primul razboi mondial (chiar daca a avut numai caracter politic
si niciodata economic, prin asta fiind doar partiala ) a jucat un rol hotarator in insuccesul primei incercari de a instaura o pace universaia. Inca din vara lui
1942 Institutul Gallup a comunicat ,,o schimbare profunda a punctului de vedere referitor la politica internationala", iar in lima mai 1943, 74% din americanii
intrebati au raspuns afirmativ cu privire la par ticiparea SUA, ca viitoare putere politieneascS internationals, la asigurarea pacii. Politica externa nu mai era
apanajul exclusiv al controverselor partidelor politice, ci devenise din ce in ce mai mult o rSspundere colectiva a Congresului si a executivului, a
democratilor si a republicanilor din opozitie. Partidul Republican, aflat inainte de rSzboi intr-o izolare cautatS, s-a declarat, sub influenta lui John Foster
Dulles, eel mai tarziu incepand din 1943, in favoarea angajamentului universal american. Arthur Vandenberg, purtator de cuvant pentru politics extema al
fractiunii senatoriale republicane, a demonstrat in 1944/45, cu toata claritatea, schimbarea sa personals si a partidului sau .
lesirea din izolationism a insemnat o rupere cu traditia americanS, un lucru greu de infaptuit. Cat a durat razboiul, Roosevelt a fost ingrijorat ca poporul
american va reveni la modul lui de comportare izolationista, sau ca nu va fi dispus sa plateasca pretul pentru noul universalism. Miscarea ,,bring the boys
home" (aduceti baietii acasa) de la sfarsitul razboiului, care 1-a facut pe Roosevelt sa rosteasca la Conferinta de la Yalta cuvintele resemnate, ca stationarea
trupelor americane pe conti-nentul european va mai dura in once caz incS doi ani dupa terminarea razboiului, a confirmat ca aceste temeri erau inte-meiate) .
Roosevelt credea ca se putea folosi, ca antidot la tendintele izolationiste, de reactivarea vechilor idealuri ale lui Jefferson si Wilson; a intarit astfel miscarea
masiva neo-wilsoniana, care incepuse deja, deoarece izolationismul perioadei dintre cele doua razboaie mondiale constituia si expresia dezamagirii fata de
"statul care, in sistemul international, era insuficient oriental fata de principiul autodeterminarii si fata de axioma egalitatii. Prin intoarcerea la universalism s-
au postulat din nou in lume ordinea in spiritul idealurilor lui Wilson. Roosevelt a proclamat pe 6 ianuarie 1941, in fata Congresului, cele ,,Patru libertati" drept
scopuri razboinice. Acestea faceau parte din modul traditional american de a vedea lumea, din modul de a trSi impreunS al oamenilor si a natiunilor: libertatea
de expresie, libertatea religiei, eliberarea de teama si de necazuri, ultimele doua intelese ca un drept al individului dar si al popoarelor, ca ,,o intelegere a
problemelor economice, care trebuie sa garanteze fiecarei natiuni o viata sSnatoasa si in pace". Intr-un mod asemSnator dar subliniind mai accentual drepturile
colective, Rossevelt si Churchill au proclamat, semnand Carta Atlanticului pe 14 august 1941, dreptul tuturor natiunilor la autodeterminare, la comert liber, la
materii prime, au cerut ,,colaborarea totals" a tuturor T la viata economics si au renuntat la orice fel de Hue" teritorialS sau a oricSrui factor de putere . •a
misionara traditionalS si intelegerea noii sensibilitati S de siguranta nationals se reuneau in constiinta H i lor de dupa rSzboi intr-o optiune a folosirii
universale i principii si a angajamentului politic al SUA. ,,In acest ii scria Roosevelt in octombrie 1944 lui Stalin, ,,nu ii-ralmente nici un fel de probleme, nici
de naturS militara politics, de care SUA sa nu fie interesate". Atunci cand a plecat la Moscova, in aceeasi lunS, pentru a discuta |tulm despre diversele litigii,
Roosevelt i-a dat de stire ca "lorul american la Moscova va participa la discutii12. Nu "i mai existe sfere de influents la care americanii sa nu ,-s, la fel cum nu
trebuia sa existe nici o separare a i o diplomatic secrets, lucruri care sa ramanS ascunse Hi- lume si mai ales fats de opinia publics americana. ep(ia aceasta
universalista si-a gSsit expresia consecventS nouS miscare pentru crearea unei organizatii mondiale ,1, pace care urma sa primeasca de data asta, altfel decat
(ia popoarelor, o investiturS globalS, cu puteri adevSrate i participarea cu drepturi egale a tuturor natiunilor, garantand ul la autodeterminare pentru fiecare
dintre natiuni. AceastS ire era sustinuta de catre aripa de stanga, progresista a H In lui Democrat. Reprezentantul ei, ministrul de Externe de mult timp al lui
Roosevelt, Cordell Hull, a conceput crearea u-i organizatii mondiale pentru pace drept scopul vietii sale I H . . I . -sionale si incepand cu 1941 a cerut
Departamentului de Stat ilocmeascS planuri peste planuri . Bineinteles ca se pune si intrebarea cat de mult putea tine piept realitStilor viziunea unei ,,lumi
unitare" in deplina libertate si egalitate? Puteau oare SUA sa se expuna verdictului unei organizatii mondiale si sa deschida lumii propria zona de influenta (in
special America i lift)? Celelalte natiuni, si mai cu seamS URSS, ar fi fost de Icoid sS-i dea un vot de incredere acestei organizatii mondiale, rciiunfand la
mijloacele obisnuite ale puterii politicii statelor iin|ionale? SUA ar fi avut mijloacele necesare sa impunS dreptul In autodeterminare si impotriva opozitiei
generale? Roosevelt nisusi a fost unul dintre primii care a recunoscut inconsistenta ..visului american". La inceput a fost un partizan convuis al ideii Jo uniune
a natiunilor, ca incepand din 1935 sa resimt o aversiune impotriva principiului de pace prin organizatii mondiale. Pacea adevaratS, conform ,,Grand Design"-ului
propriu, descrisS de ziaristul Forest Davis in primavara lui 1943, trebuia sa se bazeze in principal pe ,,factorul putere". ,,Sperantele intr-o lume mai buna" sunt
legitime, insa hotaratoare sunt ,,tehnicile reci, realiste si mijloacele necesare pentru a transforma aceste sperante in realitate". Pacea depindea deci de puterea
statelor invingatoare si de intelegerea angajarii acestei puteri . A crea o ,,lume mai buna" prin mijloace traditionale ca politica sferelor de influenta, aprobarea
celor puternici, presiune politics si economics, implica de facto pastrarea categoriilor sistemelor statale bazate pe forts, actualizand un condominium al celor
doua noi puteri mondiale. Pacea lumii, isi concretiza Roosevelt principiile imediat dupa atacul de la Pearl Harbour, se va baza pe faptul, ca in viitor vor exista
,,patru politisti pe lume - SUA, Marea Britanie, Rusia si China - care vor fi raspunzStori pentru prezervarea pacii. Restul lumii se va dezarma. (...). Rusia va
trebui sa aibS grija de pacea din vest, SUA si China de cea din Oriental Apropiat." Doi din politistii lumii, SUA si Marea Britanie, vor detine monopolul
armelor atomice, putand astfel obtine prin presiune cooperarea celorlalte mari puteri
Nu a fost deci nici o surpriza ca Roosevelt 1-a dat la o parte pe ministrul de Externe, Hull, dimpreuna cu planurile sale ,,din stratosfera" si si-a continuat
diplomatia de razboi fSra Departamenrul de Stat . A trebuit, ce-i drept, sa dea socotealS Miscarii pentru o nouS organizare a lumii - chiar si numai pentru a
evita recaderea poporului american in izolationism -, dar a facut-o intr-o forma care a pSstrat substanta conceptului celor patru politisti. Dupa respingerea unor
proiecte ale Departamentului de Stat, a aprobat, in sfarsit, in iunie 1944, un Plan al unei Uniuni mondiale, care reunea formal cele douS principii, eel al pacii lui
Wilson (Adunarea Generals a tuturor natiunilor, cu exceptia statelor initial inamice) cu eel al celor ,,patru politisti" (Consiliul de securitate al SUA, Marii
Britanii, URSS si Chinei ca membri permanenti), dar introducerea dreptului de veto al acestor membri permanenti facea ca pacea sa depinda de asen-timentul
puterilor lumii .
Roosevelt urmarea deci doua directii ale politicii externe: o ,,politica externa deschisS spre exterior", a intelegerii celor doua puteri mondiale si o ,,politica
externS deschisa spre interior", a principiilor universale, destinata clar mobilizarii poporului american
11 ui|M|.irea sa ca putere politics. Nu a putut opri tendinta il111. .1 ,deschisa spre interior" s3 nu domine asupra celei . i ir .spre exterior", in special in ceea
ce privea cererea IIIm la autodeterminare a statelor est-europene. Ambivalenta 'ii mondiale realizate intr-adevar de americani a facut sa f n Mispiciunea
partenerului sovietic iar politica cu ,,deschidere 'iilerior" a trezit in opinia publics americanS asteptari, care pnl ut duce la mari dezamSgiri o datS cu
descoperirea i(ii politicii ,,cu deschidere spre exterior". Toate acestea I n i in ».1 /.tlruncine din temelii intelegerea cu conducerea sovieticS, Im <lc dorita de
Roosevelt.

L i b e r a l i s m si i m p e r i a l i s m

Aspectul economic al acestui universalism nu era deloc imcompatibil cu interesele pe termen lung ale societatii americane, si cum nu era ambivalent se
dovedea cu atat mai eficient in jlilica economics de razboi a SUA. Toti planificatorii administratiei Roosevelt ajunsesera la convingerea ca numai criza
economica mondiala favorizase la ascensiunea lui Hitler si facuse posibila aparitia razboiului, ca noi depresiuni economice vor da nastere la noi dictaturi si ca
acea criza a fost produsa in special de nationalismul economico-politic al statelor europene. ,,Pentru mine", confirma Hull privind spre trecut, ,,comertul fara
stavile mergea mana in mana cu pacea, dupa cum taxele vamale enorme, barierele comerciale si discriminarile in competitia economica aduceau razboiul. Stiam ca
si alti factori joaca un rol important; si totusi eram convins ca dacS am fi introdus un corner^ mai lil»r - mai liber in sensul a mai putine discriminari si bariere
in asa fel incat o tara sa nu urmareasca plina de invidie o alta, iar standardul de viatS sa creascS peste tot, pentru ca ncmultumirile economice sa nu
poata genera razboi, am fi avut sansa motivata a unei pSci trainice." Hull a sustinut aceasta parere cu obstinatie si, deoarece era oricum o communis opinio, .i
reusit s-o impuna ca politica economica externa in Ministerul de Externe ca si in eel de Finante . Argumentul evitSrii unei depresiuni prin deschiderea unor
piete noi a fost intSrit ulterior printr-o analizS a propriei situa^ii economice. Roosevelt si consilierii sai erau constienti ca programul New-Deal nu solutionase
problema somajului pe termen lung si c& nevoia de oameni pentru armata si in special pentru a creste productia determinata de razboi rezolvase lucrurile doar
pentru o perioada. La sfarsitul razboiului avea sa-i ameninte o imensa supraproductie urmata de o noua depresiune - daca economiei americane nu i se vor
putea deschide noi piete de comert si desfacere. In toamna lui 1944 Roosevelt conta pe 4,5 milioane de someri in cazul unei stopari abrupte a productiei de
razboi subventionate. ,,FarS a dezavantaja o alta tara", ii scria el lui Hull, ,,vom avea grija ca industria americana sa se impuna pe toate pietele lumii".
Fara a dezavantaja o alta tara, acest lucru unna sa confere o dinamica morala vointei americane de deschidere a pietelor mondiale, devenind astfel o
components a universalismului umani-tar. Era convingerea clasica liberals ca desfiintarea taxelor vamale si a altor obstacole comerciale va determina, pe langS
impiedicarea unei depresiuni americane, cresterea productiei de bunuri, a circulatiei mSrfurilor si prin aceasta, a standardului de viata din toate tarile; asadar
interesele americane coincideau cu interesul mondial. Ca aceasta supozitie era partial iluzorie, ca accesul neingradit la toate pietele unna sa favorizeze
natiunea cea mai competitiva economic (care erau neindoios, panS la sfarsitul razboiului, SU/4) nu au fost sesizate de cei mai multi ideologi ai ,,lumii unitare" si
nici n-ar fi putut fi sesizatS. Asa cum in politica interna New-Deal-ul a insemnat, incepand din 1933, incercarea de a trece peste contradictiile adanci din cadrul
societStii americane, nu prin redistribuire ci prin marirea productiei, devenind astfel cu totii ceva mai bogati, acum New-Deal-ul mondial al proceselor de
redistribuire prin imbogatire mondiala, a fost transpus firesc asapra elementelor politicii Internationale. Aceasta transpun-nere devenea o incercare, neplanificatS
constient si nici inscenatS cinic, ci corespunzatoare experientei de viata a elitei conducatoare americane de pe plan national.
De aceea politicienii americani au reactionat fara intelegere, atunci cand pentru realizarea principiului ,,Portii deschise" au dat peste o opozitie, pe care nu
scontaserj, Negocierile purtate necontenit de Washington cu aliata sa, Marea Britanie, inca inainte de razboi, datorita importantei sale economice, n-au fost
decat un sir lung de cereri de liberalizare din partea americana, de refuzuri britanice, de amenintari americane, dintre cele mai brutale, de capitulari britanice in
vederea sustinerii de catre americani in mod esential in razboi si in perioada de reconstructie imediat urmatoare.S-a luptat din greu pentru articolul VII in cadrul
negocierilor pentru tratatul de intr-ajutorare din cadrul livrarilor de lond-lease (imprumut-inchiriere), semnat in februarie 1942. Britanicii au fost nevoiti sS
se oblige, drept contraserviciu pentru ajutorul material oferit, sa preia lupta impotriva practicilordiscriminatorii si pentru liberalizare generala. Si la preliminariile
negocierilor americano-britanice de la Conferinta internationala pentru Finante si Valuta, ce s-a tinut in vara la Bretton Woods, negociatorii americani si-au impus
punctele de vedere impotriva opozitiei darze britanice. Fondurile Mondiale de Valuta au fost infiintate cu decizia ca toti viitorii membri sa aibS ca datorie
n.11.1 libera convertibilitate a valutei tarii lor. Puteau impune [n la schimburile valutare doar pe o perioadS de cinci ani |r /onei lirei sterline erau deci numarate.
Totodat3r prin HUM BSncii de Reconstructie si Dezvoltare se crease un in-lit care oferea unor investitori particulari (si asta insemna rand celor americani)
posibilitatea unor investitii mondiale "porire din partea statului. Cat de departe mergea obligatia iili-rii in practica a pietelor, a rSmas o problems in discutie
Marea Britanie si SUA, sursS continuS de neintelegeri. In kkili "I ncgocierilor unui imprumut pentru Marea Britanie, din HMma lui 1945, britanicii a trebuit
sa faca concesii materiale h) | "'ignite: pe perioada unui an dupa aprobarea imprumutului fast nevoiti sS desfiinteze ,,dollar pool"-ul (fond comun) ji
tSrilor ce foloseau lira sterlina si sS obtina libera con-[litate a acesteia pentru toate tranzactiile curente. Limitarea arilor mai era posibilS doar in cazuri exact
definite. Marea lie s-a alarurat Organizatiei Mondiale a Comertului si si-a Migajamentu! sa continue negocierile bilaterale cu SUA care iiiduca la ,,mSsuri
definitive de desfiintare a oricaror bariere iciale". Drept contraserviciu, britanicii urmau sa primeasca |i imprumut de 3,75 de miliarde de dolari cu o dobanda
de b; negociatorul britanic Keynes ceruse initial 6 miliarde.
Opinia publica britanica a criticat rezultatele acestor negocieri. njelegerea pe care trebuie s-o aprobam", a spus deputatul tiservator Robert J. G. Boothby, in
Camera Comunelor, in icembrie 1945, ,,se bazeazS pe doua scopuri principale. Primul Itc intoarcerea cat mai rapid cu putiinta a economiei la cea a colului al
XlX-lea - la sistemul capitalist laissez-faire. Al ilea scop ar fi sa deschidem pietele lumii cStre SUA, care au rinta stringentS de a scapa la aproape orice pret de
productia lor excedentara, enorma. (...) Acesta este Miinchen-ul nostni economic. (...) Exists un mandat pe care guvernul Majestatii Said nu 1-a primit niciodata
de la poporul sau, si anume sa vamlfl Imperiul Britanic pe o cutie de chibrituri." Drumul spre ratificaro era inchis si astfel s-a hotarat repede in cadrul sectorului
economic ceea ce urma sa devina in curand foarte clar si in eel politic abdicarea Marii Britanii ca putere mondiala independents iiu favoarea unui rol de
partener adjunct al SUA.
In acelasi fel, ca pe ceva de la sine inteles, administratia Roosevelt, care desfiintase zona lirei sterline, spera sa poata atraga statele Europei de est si URSS
intr-o zona a comertului liber. Chiar daca interesele economice ale SUA fata de Europa de est nu erau prea mari - inainte de eel de-al doilea razboi mondial
spre Europa de est mergeau cca. 2% din exporturile Americii, 3,5% din importuri veneau din zona aceea, iar 5,5% din investitiilc externe erau localizate acolo -
aceste interese trebuiau protejatc, iar Europa de est trebuia mentinuta ca regiune agrara comple-! mentara a vestului industrializat, a cSrui prosperitate insemna
pentru SUA interese economice de prim rang. Trebuia deci sustinuta bunastarea natiunilor est-europene si asigurata inde-pendenta lor, nu trebuia adrnisS nici
un fel de incalcare a principiului circulatiei comerciale libere.
Uniunea Sovietica trebuia sS fie introdusa in acest sisteni multilateral, fie si numai pentru a preintampina o manevra sovietica unilateral in economia tSrilor
est-europene vecine si a asigura participarea lor la investitiile lui ,,open door" (poarta deschisa) dar si pentru a ajuta la remedierea uriaselor pagube de razboi
sovietice. Ministrul de Finance, Morgenthau, s-a straduit saptamani in sir sa asigure o participare sovietica la Fondurile liberului schimb, ca si la Banca Mondiala
si nu s-a sfiit sa le oferc sovieticilor ca schimb la pozitia lor restrictiva imprumuturi masivc pentru reconstructia tarii lor pustiite de razboi. Ca greutatile sovietice
fata de preconizata liberalizare americana erau de fapt mult mai mari decat cele intampinate de britanici, legati prin traditia culturala si in esenta prin sistemul
economic comun de SUA, intelegea tot atat de putin ca si colegii lui. Aceasta contradictie fundamentala a intereselor americano- sovietice urma sa devina
relevanta pentru viitoarea dezvoltare a relatiilor est-vest.

Relatia cu U n i u n e a S o v i e t i c a

ini|Hilsurile date politicii americane de dupa razboi, In i cxporientele avute intre razboaie - strSduinta de a ni> n(ialul de agresivitate german, universalismul
politic |r '.ale ,,ideal" si ,,realist" si multilateralitatea economica motivate de catre analistii americani de dupa razboi k- mtelegere cu partenerul de razboi sovietic,
crezand .•li-!',eri vor deveni o conditie indispensabila pentru IK 11 lor. Concomitent, intelegerile s-au dezvoltat i-se ulterior a fi antagonice intelegerii pe
termen 1c curand, problema relatiei concrete cu Uniunea Sovi-"nllat in central politicii americane. in dintre Statul Sovietic si societatea americana a fos nlfl
incepand cu revolutia din octombrie. Sovieticii ii.iditia radical-democratica a SUA si puterea lor indus-vineau de agresjv.itatea lor latenta ca putere
capitalists N mai mare;. Americanii erai4 entuziasmati de mod-ictatii rusesti, candva feudala, dar si ingroziti de lolosite si de perspectiva ca ar putea fi
exportate in lica. La inceputul perioadei de presedintie a lui Roosevelt, 11 ere era predominanta - in 1933 SUA a recunoscut pe j|||il<>iiiatica existenta regimului
sovietic -, la inceputul celui i In i lea razboi mondial precumpanea cea de-a doua parere. in aumai datorita pactului germano-soVietic ci si pentru ca dintre
aderentii intelegerii cu Uniunea Sovietica trecusera liimp printr-un proces de trezire la realitate, care ii facea " Viuloiasca de intelegerea cu sistemul sovietic,
cand puterea
i ;i era orientata clar spre expansiune.
pintle ultimii se numara si ambasadorul american la Moscova, itn C. Bullitt care, incepand cu 1935, a avertizat asupra n(iunilor Internationalei Comuniste, doritor
sa indrepte nati-vcstice spre o politica a carantinei fata de statul sovietic, mai existase in 1917. Cand Uniunea Sovietica si SUA iscra, din necesitate, parteneri
de coalitie, 1-a conjurat pe ntele Roosevelt sa obtina in scris din partea lui Stalin telurilor de razboi sovietice pentru a salva independenta europene dupa razboi.
Din eel de-al doilea grup, lucru liiltor pentru politica de dupa razboi, facea parte si grupul de expert! pentru pblitica ruseasca din Departamentul de Stat. Parte
din ei locuiau acum la Washington, dar fuseserS inainte de preluarea functiei diplomatice pe posturi de observatie la Riga apoi la Ambasada SUA din Moscova.
Luasera intai contact cu reprezentanti din exil ai fostei rnari burghezii rusesti si ai nobilimii, pentru ca mai apoi sa se simta in Ambasada de la Moscova, dup3
initiate incercari de imprietenire, ca intr-o fortareata asediata in mijlocul unei tari dusmanoase, extreni de suspicioase, mai ales ca au trait acolo perioada
epurarilor staliniste. Ii numim aici pe Robert F. Kelley, directorial Sectiei pentru Europa de est a Departamentului de Stat, Loy Henderson, George F. Kennan,
Charles Bohlen si Elbridge Durbrow. Ei toti erau niste ,,realisti" care suspectau ideologia sovietica si se straduiau sa analizeze realitatile puterii. Dar tocmai ca
,,realisti" au aratat, bazandu-se pe sute de ani de experienta, ca agresivitatea politicii sovietice, motivata si de revendicarea unei revolutii mondiale, se dovedea,
in ciuda precautiei conducatorului sovietic si a destinului lui pragmatic, nu numai printr-o continuare a tendintei de expansiune tarista, ci si prin sustinerea
miscarii comuniste din intreaga lume. Unui asemenea partener, suspicios si in acelasi timp agresiv, nu era cazul sa i se prezinte oferte de compromis, pe care
le-ar fi interpretat doar ca pe un semn de slabiciune. Mai degraba trebuiau subliniate propriile interese si propria forta, numai astfel puteau fi obtinute
aranjamente pe care sa te bazezi. Greutatea opiniei politice a acestor expert! din interiorul administratiei Roosevelt a fost potentata de argumentele unor forte
puternic ideologizante, traditional anticomuniste, printre ele aflandu-se: ambasadorul american la Londra, Joseph C. Kennedy, care sustinuse politica britanica
de appeasement (calmare), datorita atitudinii sale antisovietice; conducatorul Partidului Republican, Robert Taft, care a luptat impotriva intrarii SUA in razboi
de pe pozitia izolation-ismului; grupuri antisovietice de engine est-europeana si biserica catolica a SUA, strans legata de acestia.
Dupa atacul german asupra URSS, atitudinea critica fata de sovietici a trebui sa treaca pe planul al doilea si versiunea optimista a devenit prioritara. Cel
mai important reprezentant al acestei directii a fost succesorul lui Bullitt ca ambasador la Moscova, Joseph Davies, a carui carte Mission to Moscow, a otyinut
un succes spectaculos dupa inceperea razboiului, iar dupa ce a fost ecranizata in 1943 a contribuit si ea la iesirea opiniei publice americane din starea de
izolare. In interpretarea lui Davies, |i in. >iuliala nu mai era de interes stringent pentru conducerea I liininea Sovietica insasi, declara el, s-a dezis de •
oinunist si era pe cale de a deveni un stat capitalist i l i u l , cu o viata economica bazata pe profit, cu o i (onducatoare, revenind la metodele tradi^ionale de
.(alula si in politica externa, ba chiar cu o politica ii i i H < i).'.resista, in folosul poporului simplu. Acestei ,,ameri-*(tn " it societa^ii sovietice ii corespundea
faptul ca sentimentele in i it'll sovietice fata de SUA erau deosebit de prietenoase; H HI liu-iile demersuri in aceasta directie pentru a fonda o Hd de ilurata.
Davies a gasit sprijin mai ales la stanga M. ' ilil, sprc exemplu la vicepresedintele Henry A. Wallace, I'i. .la in noiembrei 1942 pentru ,,un al treilea
drum" comun i nioi-i'a(ia politica americana, cu tendintele ei antisociale n H . i i : i ( i a economica sovietica, cu birocratia ei represiva. i gasit sprijin si la
miscarea ,,One world" (O lume . i ms(inuta de propaganda oficiaia, care dorea sa convinga .. i. li construita impreuna cu Uniunea Sovietica o lume . 11
in- ulealuri democratice.
I'. . (liiitele Roosevelt nu s-a 13sat contaminat de speranta . -. n(ci interne a celor doua sisteme. ,,Asa cum stie oricine rurajul sa priveasca lucrurile in
fata, a constatat el in | |fl>m,u i e 1940, Uniunea Sovietica este o dictatura, la fel ii.i, ca oricare alta din lume." Deosebirile dintre cultura en, idrologie si
structura economica erau dupa el considerabile. If. p. in a aici avea aceleasi convingeri cu ,,Grupul Riga", cc il deosebea insa de expertii sai erau patru
convingeri arrt lot atat de ,,realiste". In primul rand: Dictatura sovietica I hji/a in principal pe expansiune, spre deosebire de pandantul w(ional-socialist, deci
era posibil s-o convingi sa renunte |Niis(ine miscarea comunista externa, daca ii erau asigurate lil.'Hile de siguranta total indreptatite. In al doilea rand'.
Pin i in,-, i Sovietica va iesi complet distrusa din razboi si va fi • I1.1 s,l-si concentreze toata energia ani in sir asupra recon-| i n . in -i In aceasta situatie,
daca s-ar putea elimina suspiciunea ~l'iiiuliu:;"iiorilor sovietici fata de lumea capitalista, dezvoltarea unui . nliii extensiv al Internationale! comuniste spre
statul sovietic .1 liice un pas inainte. In al treilea rand'. O intelegere sub aceste nupicii nu era desigur un lucru usor, dar ar fi putut avea succes yi Roosevelt
era convins de acest lucru de la primirea calduroasa (Hmlft de catre Stalin confidentului sau Harry Hopkins, in iulie 1941, la Moscova, daca s-ar negocia cu
conducerea sovietica la eel mai inalt nivel, circuitand aparatul birocratic atat de miop, folosind drept argumente superioritatea structurala a SUA, si anume
productivitatea ei enorma, si, dupa cum spera de la inceputul proiectului ,,Manhattan", monopolul asupra armei atomice. Si in al patrulea rand: O asemenea
in^elegere era inevitabila, caci singura altemativa posibila era formarea de blocuri, inarmarea si in cele din urma razboiul; iar un nou rSzboi era la fel de
neconceput si ca si de nepurtat pentru societatea americana.

La prima intalnire dintre cei ,,trei mari", Roosevelt, Stalin si Churchill, la sfarsitul lui noiembrie 1943, s-au purtat convorbiri mai mult informative in
legaturS cu ordinea de dupa razboi, s-a conturat ideea de ,,Design" a lui Roosevelt: lui Stalin i se asigura revenirea asupra granitei de vest a URSS din 1941
(deci reinglo-barea Poloniei de est, a Statelor Baltice si a Bucovinei de nord), in plus o anume translare spre vest a granitei poloneze si renuntarea la
promovarea impotriva URSS a unui asa-zis ,,cordon sanitar" sub forma unei federatii est-central-europene sau a unui spa^iu dunarean. In schimb, Roosevelt si
Churchill 1-au auzit pe Stalin spunand ca nu era deloc simplu sa impui lumii regimuri comuniste si ca, de fapt, are alte probleme.) ,,Noi speram cu adevarat in
sufletele noastre ca avea s§. rasarS soarele", povesteste Harry Hopkins despre atmosfera din anturajul lui Roosevelt care se instalase dupa Conferinta de la
Teheran si care urma sa dureze pana in februarie 1945, la Conferinta de la Yalta. ,,Eram convinsi cS am reusit sa castigam prima mare victorie a pacii - si
atunci cand spun «noi», ma refer la toti, la toata lumea civilizata. Rusii demonstrasera, ca _erau _rezonabili si ca vedeau in perspectiva si nici presedintele sau
altcineva dintre noi nu se indoia ca vom putea trai cu ei in pace pana rntr-un viitor indepartat." Desigur, europenii, eel putin cei din est, trebuiau sa se
obisnuiasca cu ideea ca singura putere mare ramasa pe Vechiul Continent este URSS, dar nu ii amenenta sovietizarea, iar Uniunea Sovietica urma sa
conlucreze in ONU pentru controlul mondial al pacii.
Credinta in posibilitatea realizarii cooperarii si in rezultatele acesteia in sens american era de-a dreptul necesara administra^iei Roosevelt. Daca nu se
ajungea la asemenea rezultate, directia necooperanta din cadrul politicii americane fata de cea sovietica s-ar fi impus din nou, iar tendintele care cereau
ruperea relatiilor ar fi devenit hotaratoare. Exact acest lucru urma sa se intample incepand din primavara anului 1945.

NOTE

11 Foreign Relations of the United States. Diplomatic Papers (numite in viitor FRUS), Casablanca, p. 727; vezi Robert E. Sherwood, Roosevelt and
Hopkins. Hamburg, 1950, p. 569- 571; Giinter Moltmann, Die Genesis der Unconditional—Surrender—Forderung. in: Andreas Hillgruber (editor),
Probleme des Zweiten Weltkrieges. Koln, 1967, p. 171-198; Raymond G. O'Connor, Diplomacy for Victory: FDR und Unconditional Surrender, N. Y.,
1971; Maxime Mourin, Reddition sans conditions. Paris, 1973.
ID. Ernest F. Penrose, Economic Planning for Peace. Princeton, 1953, p. 245 f.; John Morton Blum, From the Morgenthau Diaries: Years of War 1941-
1945. Boston, 1967, p. 338, vezi si John L. Snell, Wartime Origins of the Esat-West Dilemma over Germany, New Orleans, 1959, cap. 1; Warren F.
Kimball (editor), Swords or Ploughshares? The Morgenthau Plan for Defeated Nazi Germany, 1943-1946. Philadelphia, 1976. 3. Blum, Morgenthau
Diaries, p. 342.
14. Textul memorandumului din 23.9.1943. In: Harley Notter, Postwar Foreign Policy Preparation 1939-1945. Washington, 1949, p. 559; John L. Gaddis,
The United States and the Origins of the Cold War 1941-1947, N. Y. editia a Il-a, 1976, p. 97-99.
15. Roosevelt cdtre Hull 29.9.1944, FRUS Yalta, p. 155.
16. Hans-Peter Schwarz, Vom Reich zur Bundesrepublik Deutschland im Widerstreit der aussenpolitischen Konzeptionen in den Jahren der Be-
satzungsherrschaft 1945-1949. Neuwied, Berlin, 1966, p. 105-119.
17. Deci in cazul coalitiei germano-japoneze, dar si al expansiunii Uniunii Sovietice eurasiatice. Nicholas J. Spykman, America's Strategy in World Politics.
The United States and the Balance of Power. N. Y., 1942.
18. Vezi printre al^ii Werner Link, Die amerikanische Stablisierungspolitik in Deutschland, 1921-1932. Duesseldorf, 1970; Hans-Jiirgen Schroder,
Deutschland und die USA 1933-1939. Wirtschaft und Politik in der Entwicklung des deutsch-amerikanischen Gegensatzes. Wiesbaden, 1970; Detlef
Junker, Der unteilbare Weltmarkt. Das okonomische Interesse in der Aussenpolitik der USA, 1933-1941. Stuttgart, 1975.
I 9. Vezi Daniel Yergin, Shattered Peace. Boston, 1977, p. 46f. JO. FRUS Yalta, p. 627 - Ministerului de RSzboi american nu i-a reusit, in ciuda multor
mcercari, sa creeze inca din timpul razboiului premisele pentru inrolare generaia (motivul ,,gata de razboi" in ceea ce priveste URSS a inceput sS se discute
abia din 1944) arata Michael S. Sherry, Preparing, for the Next War. American Plans for Postwar Defense, 1941-1945. New Haven, London, 1977.
11. Textul cartei Atlanta din FRUS 1941, p. 368f.
12. Ambasadorul Harrimann a participat mtr-adev5r numai la amimite faze ale discutiei. - Roosevelt catre Stalin 4.10.1944, FRUS Yalta, p 6; Winston
Churchill, Triumph and Tragedy. Boston, 1953, p. 219.
13. Vezi cu privire asupra diverselor faze a crearii ONU pana in 1944 la Gaddis, United States and the Origins, p. 24- 29 si Walter Lipgens, Die
Anfange der europaischen Einigungspolitik 1945—1950. vol. 1 1945-1947. Stuttgart, 1977, p. 64f., 73-75
14. Forrest Davies, Roosevelt's World Blueprint. Saturday Evening Post 10.4.1943, William C. Bullit, The Great Globe Itself. N. Y., 1946, p. 16-20.
,,Idealismul" lui Roosevelt a fost multa vreme supraevaluat in literatura, vezi William H. McNeill, America, Britain and Russia. London, 1953, p. 761-
763; Louis J. Halle, Der Kalte Krieg. Frankfurt, 1969, p. 46-53; Schwarz, Vom Reich zur Bundesrepublik. p. 41-46. Gandirea lui In categorii ale statelor
puternice avea prioritate, vezi Yergin, Shattered Peace, p. 43-46 si Robert Dallek, Franklin D. Roosevelt and American Foreign Policy, 1932-1945. N. Y.,
London, 1979.
15. Formularea din 13.11.1942, text din Walter Lipgens (editor), Europa—Foderationsplane der Widerstandsbewegungen 1940—1945. Munchen, 1968, nr.
159; vezi Robert A. Divine, Roosevelt and World War II. Baltimore, 1969, p. 57-59; Willard Range, Franklin D. Roosevelt's World Order. Athens, 1959,
p. 172-176; Louis Fischer, The Road to Yalta. Soviet Foreign Relations 1941-1945.
N. Y., 1972, p. 103-105, despre rolul armei atomice: Martin J. Sherwin, A World Destroyed. The Atomic Bomb and the Grand Alliance. N. Y., 1975.
16. Roosevelt despre Hull, conf. Byrnes, scrisoare din 5.5.1945, alte documente la Yergin, Shattered Peace, p. 422.
17. Vezi Notter, Postwar Foreign Policy Preparation, p. 93, 127-129, 533f. Contradictiile in care s-a incurcat Roosevelt, vezi Lloyd C. Gardner, Architects
of Illusion. Men and Ideas in American Foreign Policy 1941-1949. Chicago, 1970, p. 50-53.
18. The Memoirs of Cordell Hull, 2 vol. N. Y., 1948, vol. 1, p. 81. Lloyd C. Gardner, Economic Aspects of New Deal Diplomacy. Madison, 1964; in detaliu
Alfred E. Eckes, Bretton Woods: America's New Deal for an Open World. Texas,, 1969; Gabriel Kolko, The Politics of War. N. Y., 1968, p. 243-248;
Gaddis, United States and the Origins, p. 18-22.
19. Critica lui Yergin (Shattered Peace, p. 57) faja de Kolko in ceea ce priveste supraestimarea rolului lui Hull nu este dreapta.
20. Roosevelt catre Hull 17.10.1944, vezi Gaddis, United States and the Origins, p. 21.
21. Departament of State, Anglo—American Financial Agreements, December 1945. Washington, 1945. Richard N. Gardner, Sterling-Dollar
Diplomacy: Anglo-American Collaboration in the Reconstruction of Multilateral Trade. Oxford, 1956, editia 2. New York, 1969; Penrose,
Economic Planning', Gardner, Economic Aspects, p. 275-291; Kolko, Politics of War, p. 248-250, 255-258;, The Limits of Power. The World
and United States Policy 1945-1954. New York, 1972, p. 59-69; Thomas G. Paterson, Soviet—American Confrontation. Postwar Reconstruction
and the Origins of the Cold War. Baltimore, London, 1973, Cap. 8.
22. Parliamentary Debates. Fifth Series, vol. 417, House of Commons, 12.12.1945, p. 455-469.
23. Thomas G. Paterson, The Economic Cold War: American Business and Economic Foreign Policy, 1945-1950. Univ. of California 1968, p.
266-268; Geir Lundestad, The American Non-Policy towards Eastern Europe 1943-1947. Tromson, New York 2.1978, p. 61-66. Fez! Blum,
Morgenthau Diaries, p. 245-250, 259-265, 275f. .rtisl Nolle, Deutschland und der Kalte Krieg. Munchen, 1974, p. 123; |p 123-130, 144-156. .
baza penlru grupul ,,Riga" Yergin, Shattered Peace, p. 18-41; Bullitt |fi Ciardner, Architects, p. 3-25, si Nolle, Germania, p. 146-149; George |F.
Kennan, Memoiren eines Diplomaten. Munchen 2.1971, Cap. 3.
Vc/i certificatele la Gaddis, United States and the Origins, p. 42-46, 152-56.
Joseph E. Davies, Mission in Moscow. New York, 1941 ; Rede Wallace's Idin 8.11.1942, Gaddis, United States and the Origins, p. 37; p. 34-42 I f i multe
alle dovezi.
ICital din Roosevell conform raportului Bullitt din Life 30.4.1948, Nolle, Idcrmania, p. 160. Cea mai buna schita a ,,Grand Design-ului" lui 1
Roosevell la Yergin, Shattered Peace, p. 55-58; Adaugire la rolul Ibombei alomice Sherwin, A World Destroyed, p. 90-114. I Herbert Feis,
Churchill, Roosevelt, Stalin, Princelown, N. J., 1957, p,
240-287; W. Averell Harriman, Elie Abel, Special Envoy to Churchill \ und Stalin 1941-1946. New York, 1975, p. 256-283; Alexander Fischer,
(Sowjetische Deutschlandpolitik im Zweiten Weltkrieg 1941—1945.
Slultgart, 1975, p. 68-75; Voitech Mastny, Russia's Road to the Cold
War. Diplomacy, Warfare and the Politics of Communism, 1941-1945.
New York, 1979, p. 122-133; Keith Sainsbury, The Turning Point.
Roosevelt, Stalin, Churchill, and Chiang-Kai-Shek, 1943. The Moscow,
Cairo, and Teheran Conferences. Oxford, New York, 1985.
Sherwood, Roosevelt and Hopkins, p. 712f.

Capitolul 2

Nu e x i s t a pax s o v i e t i c a

Asemeni grupului decizional american, si grupul conducator sovietic din jurul lui Stalin a pornit in considerable sale in legatura cu viitorul perioadei
postbelice de la experience trecutului. La sovietici, studiul impactului a doua mari puteri antagonice a fost prioritar fata de SUA. Au interpretat aceastS
problema mai putin pe baza unei analize realiste a comportamentului de atunci al SUA, cat mai ales pornind de la experienta politicii vestice antisovietice din
anii de dupa 1917. Suspiciunea adanc inradacinata fa^a de statele ,,capitaliste" rezultata din aceasta orientare, i-a condus la metode de asigurarea intereselor
proprii, care la randul lor au ingradit spatiul de miscare al fortelor dornice de cooperare ale administratiei Roosevelt, dand in schimb camp liber acelor tending
ale partenerului american care doreau ruptura.

Victorie precara
In planurile sale, conducerea sovietica trebuia sa pomeasca la redresarea economica si sociala in perioada postbelica de la faptul ca Jara va iesi victorioasa
dar foarte distrusa, ba chiar lovita in propria ei substanta. Uniunea Sovietica reusise sa scape la limita de o infrangere militara dupa atacul german surpriza
din 1941 si avusese pe umerii sai toata povara luptei de pe continentul european. Intre 1941 si 1945 au murit in razboi sau datorita efectului direct al acestuia
eel putin 20 de milioane de oameni, deci mai mult de 10% din populatia de dinainte de razboi, 25 de milioane de oameni si-au pierdut locuinta, 1710 orase si
70.000 de sate, 65.000 km de cale ferata au fost distruse. Agricultura, care tocmai incepuse sa-si revina in 1941 dupa i.H ilc colectivizarii, era total dezorganizata
datorita luptelor ce ( i n i t a u pe pamantul sovietic si ocupatiei germane, productia in - . f i iu l a fiind mult in urma asteptarilor planului cincinal. In I'M"! s-au
produs, de exemplu, 10,6 milioane de tone de otel in IIK - de 22,4 milioane de tone cat fusese prevazut pentru anul i'J-11." Fortele militare erau epuizate.
In momentul capitularii i"' ininie, trupele militare dispuneau doar de 11 milioane de oameni, pe cand cele americane (fara aliati!) aveau 12 milioane de
soldati. Pana in anul 1948 trupele sovietice urmau sa se ilniiiiiueze la 2,8 milioane. Pierderile si distrugerile erau atat de masive incat concentrarea tuturor
fortelor existente pentru recon-.inicUe era o chestiune vitala, iar intrarea intr-un nou razboi era ilr neconceput inca multi ani de atunci incolo.
Un nou razboi era cu atat mai putin posibil cu cat eel incheiat /iliiincinase violent sistemul sovietic dominator. Populatia sovietica icactionase fata de ocuptia
germana prin defetism, chiar indiferenti, iiu in zonele care apartineau rusilor albi, uneori chiar cu o anumita usurare. Era deci destul de greu sa se
reinstaureze luitoritatea sovietica in fostele zone ocupate. Greutatile pe care populatia le avusese de infruntat in timpul razboiului avusese ilrept rezultat o
enormS presiune de asteptare; se credea ca ,,rasplata" pentru jertfele aduse urma sa fie imbunatatirea vizibila a conditiilor materiale de viata si o crestere a
libertatii personale de miscare si a dreprurilor politice. Dezorganizarea dar si dorintele jerau atat de intense, incat nu era suficient ca propaganda sa reinnoade
traditia prerevolutionara a poporului rus si sa i se confere Bisericii Ortodoxe o libertate de miscare mai mare. Conducerea sovietica credea ca trebuia sa
foloseasca din nou mijloacele de constrangere ale unui stat politienesc. Sistemul lagarelor de munca fortata si pedeapsele erau atat de bine organizate incat in
ele se aflau internati tot timpul peste 10 milioane de cetateni sovietici, printre ei un numar impresionant de soldati demobilizati, care luptasera in vest si
categorii intregi ie populatie din zonele ce fusesera ocupate de germani. Insusi IStalin traia cu o spaima continua fata de o posibila conjuratie, liar anturajul
sau traia cu o teama cumplita fata de el. Puterea Jsefilor din armata si a managerilor industrial! crescuse mult in timpul razboiului. Stalin mobilizase in
1944 partidul, care statuse pn expectativa in perioada razboiului, gandindu-se ca, incepand mijlocul lui 1945, acesta ar fi putut sa-i zdruncine monopolul
puterii. Sovietul Suprem a desfiintat, in perioada 1944-1945, o f serie de districte si regiuni nationale, creand structuri administrative noi cu personal schimbat
In ciuda acestui lucru partizanii ucrainem au reusit sa-si continue lupta pana in 1947. Toate acestea dovedeau ca Uniunea Sovietica avea nevoie de liniste si
izolare fata de influence exterioare, pentru a-si stabiliza puterea.
Statul sovietic, puternic afectat economic si politic, era con-fruntat cu cea mai mare putere economica si politica a lumii: SUA. Puterea acestora crescuse o
data cu razboiul, trupele lor se aflau pe continental european, dar si pe eel asiatic, iar pentru reglementarea ordinii de dupa era necesara o intelegere cu
conducatorii lor. Analistii sovietici inregistrau crize in sistemul capitalist, dar nu o criza a capitalismului si nu aveau nici o indoiala '- altfel decat la sfarsitul
primului razboi mondial - ca sub hegemonia americana capitalismul international va dainui inca multa vreme. Analizele in legatura cu prognoza dezvoltarii econo-
miei capitaliste sub influenta razboiului facute de academicienii sovietici sub conducerea lui Eugen Varga, au aratat de fapt ca tarile europene vor avea de suferit
la sfarsitul razboiului ca urmare a lipsei de materii prime si a scaderii generale a puterii de cumparare, iar SUA, a caror productie crescuse enorm, dupa $
trecerea economiei de la una de razboi la una de pace, vor fi ; confruntate cu o criza de supraproductie. Academicienii au atras I atentia ca o confruntare a celor
doua crize va duce la o concentrare a puterii capitaliste. Pentru a reduce urmarile supraproductiei, adica a somajului si a stocurilor de marfa, economia
americana va incerca sa-si deschida in Europa cea saracita, noi piete de desfacere si investitie. Aceasta va avea drept consecinta o ex-pansiune mondiala a
capitalismului american.
Conducerea sovietica a fost influentata de analizele expertilor sai in economie. Sperau sa profite de interesul american in exportul de capital pentru
reconstructia tarii. Guvernului american i-au fost adresate cereri de credite man, fara a se arata dis-ponibilitatea de a discuta despre vreo conditie de orice fel
in schimbul acestor imprumuturi. Ceea ce presupunea ca in opinia conducerii sovietice economia americana ar fi fost interesata, in conformitate cu strategia
sa pentru perioada de criza, sa exporte capital si in URSS. Intre timp speranta slabise in intensitate exprimand situatia disperata in care se afla Uniunea
Sovietica. Mult mai adanca si determinand ulterior politica sovietica s-a dovedit a fi frica fata de expansiunea capitalismului american asupra continentului
european si in lume. Era clar ca va avea un caracter imperialist si va conduce, mai ales in Europa de est si centrala, la intarirea fortelor antisovietice.
Observatiei lui MuiiM-velt fScuta la Conferinta de la Yalta, ca nu va putea ^i lMi|N-lc americane in Europa mai mult de doi ani, Stalin nu i-a niuid.il nici
o atentie; cunostea prea bine realitatile economice. Strategia folosita in politica externa de catre Stalin si •iMliorii sai - pe care o putem studia indirect privind
in urma lun.ilizand actiunile lor politice - se baza pe trei considerente Kri^iale. Primul: Trebuia mobilizate toate fortele ce se puteau opune expansiunii
capitalismului american, avand o oarecare udine a succesului, fara a periclita siguran^a URSS. In functia concreta, de situate aceste forte puteau fi ori socialiste,
ori i ulical-democrate, dar si (chiar inlocuind primele doua citate) ini^c national-capitaliste ale vechiului continent. Al doilea: Mi-ilnacele de dominate
rSmase Uniunii Sovietice, mai ales for^a \inuitei Rosii si influenta asupra partidelor comuniste externe iirhuiau mobilizate pentru intarirea si extinderea
puterii sovietice. (/ treilea: In legatura cu punctal doi urma sa se tina seama de 1.1/a de actiune diferita a mijloacelor de dominare sovietica si <li: puterea
diferita a fortelor de opozitie in tarile est-europene, in Europa de vest sau in Germania, pentru a-si cruta propriile loi^e si a nu provoca inutil SUA.
Expresia ideologica a acestor principii strategice de baza a lust apelul la un internationalism socialist de tip nou, care se k-ga de ideea Frontului Popular al
anilor treizeci. Ca atunci, cand urmau sa fie mobilizate toate fortele ,,inaintate si patriotice" intr-un front de opozitie ,,antifascist" cu participarea
comunistilor, pentru a stavili miscarea fascista si totodata (determinandu-se reciproc) pentru a sparge puterea monopolului capitalist, sau eel putin pentru a-i
pune stavile, in acest mod si in acest moment, mai ales dupa dizolvarea Cominternului in mai 1943, fortele ,,iubitoare de pace, democratice si antifasciste"
erau chemate si f&ureasca ,,o noua democratic" si sa participe la ,,prietenia si intelegerea dintre popoare". Ce se intelegea printr-o asemenea ordine ,,de
democratic populara" nu se spunea explicit, nu era gandit teoretic si nici nu putea fi. Decisiva era obligatia partidelor comuniste de a conlucra pe arii intinse,
renuntand la vocabularul revolutionar si la tacticile insurectionale, precum si necesitatea de a coopera cu aliatii vestici, fara a prejudicia interese vitale. Ce
forme de cooperare urmau sa fe folosite si unde aveau sa duca tinea de raportul dintre fortele pro si antisovietice si de aceea nu puteau fi stabilite la modul
general pentru toate ^arile si toate domeniile cooperarii. Asa cum ideea unei ,,noi democratii" nu era o schimbare in sensul occidental al democratic! liberal-plu
raliste, tot asa nu putem spune ca era doar un mijloc tactic al unui model de actiune leninist, o aplicare a strategiei folosite pentru preluarea puterii. In aceeasi
masura in care lupta revolution-ara pentru socialism putea fi defmita ca lupta pentru siguran^a si extinderea preventiva a puterii sovietice, tot asa asigurarea
acestui ^el determina continutul ,,socialismului" ce urma a fi --realizat. Cum avea s& arate aceasta ,,democra^ie de tip nou" depindea nu numai de reactia
for^elor de opozitie, ci si de reactia puterii americane fata de strategia sovietica.
Corespunzand raportului de forte diferit, procedeiil strategic al ,,democratiei populare" corespundea cu trei modele de actiune. Primul model: In zonele
vestice, apropiate Uniunii Sovietice si in zona de influenta a Armatei Rosii in Europa si Asia (Coreea de Nord) s-a incercat s3 i se asigure Partidului
Comunist un rol important ca forta politica, iar miscarile sociale au fost sustinute astfel ca aceste regiuni sa manifeste in viitor o pozitie garantat prietenoasa
fata de sovietici. Al doilea model: In zonele presupuse a apar^ine expansiunii primordiale americane, adica in tarile vest-si sud-europene, ca si in China s-a
incercat, chiar prin inabusirea miscarilor socialiste, stabilizarea relatiilor politice si economice in cadrul ordinii existente. Al treilea model: In cadrul
domeniului de cooperare cu puterile vestice, spre exemplu in Germania ocupata in comun, s-a incercat obtinerea unei garantii pentru viitoarea pozitie de
intelegere fata de Uniunea Sovietica prin nelivrarea potentialului industrial german capitalismului an-glo-saxon. In cadrul celor trei modele existau, in functie
de tara sau stadiu de dezvoltare, multiple variante. In unele regiuni s-au combinat elemente apartinand unor modele diferite, vezi Finlanda, Austria, Persia si
Turcia. Politica sovietica de dupa razboi a fost stratificata diferit - astfel incat partenerului american i-a fost greu s-o analizeze -, ceea ce a facut sa creasca
animozitatile si suspiciunea.

H e g e m o n i c in E u r o p a de e s t
In zona de influenta a Armatei Rosii, politica de dupa razboi a Uniunii Sovietice a reluat traditia prerevolutionara a Rusiei imperialiste incercand sa reobtina
teritoriile cedate ca un semn de slabiciune a tanarului stat sovietic la semnarea pacii de la Brest-Litovsk in 1918 si de la Riga in 1921 si sS-si asigure
hegemonia asupra regiunilor est-europene. Experientele din pe-rioada dintre cele doua razboaie au facut ca rolul conducator in |{uropa de Est s3 para o
conditie indispensabila pentru asigurarea ordinii sovietice. Statele est-europene organizate prin Pacea de la Versailles intr-un ,,cordon sanitar" impotriva
expansiunii bolsevismului, devenisera, in perioada interbelica, un focar de nelinisti continue. Regimurile lor burghezo-democratice se trans-fon-nasera,
datorita conflictelor sociale adanci si a problemelor ridicate de minoritatile nationale, in forme de stat autoritare, scmifasciste, unde aparasera la putere,
aproape peste tot, grupari anticomuniste si inamice rusilor. Cehoslovacia democratica ramasa PC pozitii moderate in politica externa fusese zdrobita de
puterile slovace fasciste. Polonia condusa autoritar se opusese dorintei t Iniunii Sovietice de a indicia un pact comun impotriva expansiunii naxismului.
Ungaria, Romania si Bulgaria nu numai ca au cooperat ( i i Germania national-socialista, dar au intrat in razboi alaturi <lc puterile Axei. Prioritatea politicii
externe sovietice devenise <listrugerea acelui ,,cordon sanitar" si obtinerea unei orientari piietenoase a zonelor est-europene.
Inca din 1941, incercand sa conlucreze cu Hitler, Stalin a unnarit acest scop. In procesele-verbale secrete ale pactului de ncagresiune semnat in august 1939
exista o intelegere cu guvernul gcnnan pentru o delimitare a sferelor reciproce de interes, adica l''inlanda, Estonia, Letonia, partea estica a Poloniei pana la
linia Ibrmata de raurile Narev, Vistula si San precum si partea hasarabeana a Romaniei urmau sa ramana deschise pentru o Jntrare in posesie".
Pana in august 1940 teritoriile Tarilor Baltice, Poloniei orientale, in afara zonei din jurul orasului Vilno, Basarabia si Bucovina de nord, care apartinusera
inainte de primul razboi mondial Rusiei tariste, au fost ocupate de trupele sovietice si, prin manipularea unor scrutinuri populare de adeziune, anexate I
Iniunii Sovietice. Finlanda a trebuit sa cedeze Uniunii Sovietice, dupa un atac al acesteia, unele zone de granita, ca in continuare guvemul sovietic sa-i ceara
lui Hitler acordul pentru anexareacompleta a Finalndei si a Bucovinei de sud precum si extinderea sferei de interese sovietice asupra Bulgariei, Ungariei,
lugoslaviei, Ipreciei si Poloniei occidentale. Nici dupa atacul german asupra Ijniunii Sovietice din iunie 1941, n-au lipsit incercarile acesteiade a indicia o
pace separata cu Germania pe baza vechii tn^elegeri.
Dupa incercarea de a obtine o orientare prosovietica in legSturS cu un condominiu germano-sovietic, in politica sovieticS a aparut o alts prioritate si anume
crearea unui condominiu britanico-sovi-etic asupra continentului european. Stalin i-a cerut ministrului de Externe britanic, Eden, in decembrie 1941, in
Moscova asediata de trupele germane, o recunoastere a anex&rilor sovietice facute in 1939, cerand si anexarea Memelului, a Tilsitului, a teritoriului
finlandez Petsamo precum si aprobarea formarii unor puncte strategice in Romania, oferindu-i in schimb aprobarea sovietica pentru stationarea fortelor
militare in Franta, Belgia, Tarilor de Jos, Norvegia, Danemarca. Polonia urma sa primeascS, in locul zonelor estice pierdute, Prusia Orientala si alte
teritorii germane, pe cat posibil pana la Odra; Prusia Orientala la nord de Niemen urma sa fie anexatS Lituaniei sovietice. Se preconiza sustinerea
tendintela separatiste din Bavaria si Renania, iar in restul Europei urma sa se restaureze in mare sistemul de granite stabilit la Versailles. Guvernul britanic
nu s-a aratat potrivnic acestei im-partiri. Churchill sustinea planurile unei federalizari a tarilor din Europa de est si centrals si din zona dunSreana, a caror
infiintare urma sa puna stavile in calea extinderii influentei sovietice. O dorea in primul rand pentru a stavili mai ales posibilitatea influentei
germane in Europa de est si tot el a cerut deschiderea celui ,,de-al doilea front" in Balcani (in loc de pe coasta Atlanticului), considerand-o ca fiind
din punct de vedere militar mai eficienta si nu, cum s-a spus dupa razboi, interpretandu-se gresit, ca astfel urma sa se opunS inaintSrii sovietice in Europa
de sud. La Conferin^a de la Teheran de la sfarsitul lui 1943, s-a aratat dispus sa accepte Linia Curzon (o linie de demarcate bazatS pe principiul
nationalitS^ii propusS de ministrul de Externe britanic Lord Curzon in 1920) ca noua granita de est a Poloniei si sa recunoascS toate cererile sovietice de
extindere teritoriala. In timpul vizitei sale la Moscova din octombrie 1944 i-a propus lui Stalin delimitarea zonelor lor dc influents: Romania urma sa fie
90% sub influents sovietica si 10% sub influents britanica, Grecia invers, 90% pentru partea britanica, Bulgaria 75% pentru sovietici, Ungaria si Jugoslavia
50% pentru ambele parti. Stalin a fost de acord in principiu (eel putin asa spune Churchill), insa a doua zi a cerut prin Molotov o schimbare a procentajului
(75% in loc de 50% pentru Ungaria, 90% in loc de 75% pentru Bulgaria). Delegatiile s-au despSrtit fara a face o intelegere definitiva asupra
procentajelor si fara a stabili' cu exactitate cum ioaliza aceastS impSrtire in mod real. Totusi avusese loc |o intelegere de anvergura britanico-sovieticS
asupra principiului zonelor de influenza in cadrul impartirii Europei.
O data cu cresterea influen^ei americane in cadrul coalitiei antirazboinice si a decaderii din pozitia de lider mondial a Marii Britanii, o asemenea
intelegere si-a pierdut din importanta, in ciuda faptului ca asigurarea zonelor de interes sovietice in spatiul est-european devenise foarte importantS din
punctul lor de vedere. ruii.uulu-se in balanta dezechilibrul americano-sovietic, orientarea iniisovietica a statelor est-europene se dovedea o amenintare
mortala pentru URSS. Stalin era decis sa continue procesul de ' imcturare prosovieticS a regiunii est-europene, chiar daca i'" indicia cooperarea atat de dorita
cu americanii. Elementele esentiale ale acestei politici de restructurare erau, pe langS arondarea i. nloriului sovietic, rezolvarea problemei minoritStilor prin
actiuni nuisive de strSmutare a acestora, distrugerea bazei materiale a (ini^elor anticomuniste prin reforma agrarS si colectivizare, crearea unor organizafii de
masa antifasciste, ocuparea tuturor pozi^iilor Nlnitegice cu oameni de incredere comunisti, unirea tuturor par-fi<lclor politice si a celui comunist intr-un
front unitar antifascist tf\ democratic si incheierea unor pacte bilaterale de prietenie si !ntf-ajutorare cu Uniunea Sovietica, toate acestea garantate prin
prczenta trupelor sovietice sau cu amenintarea pre/entei lor. In lunctie de modul de pomire, de amploarea intereselor sovietice si de reactia tarilor in cauzS,
aceste elemente au fost folosite in combinatii si cu intensitS^i diferite. In cadrul notiunii colective de ,,democratie popoulara" erau posibile diferite structuri
sociale in tSrile est-europene.
Tratamentul eel mai dur l-a avut Polonia, care, prin pozitia sa geografica si prin marimea sa se afla in centrul preocuparilor sovietice in Europa de est, iar
populatia acestei tari a avut dintotdeauna o atitudine antiruseasca. Polonezii au trebuit nu numai sa accepte impingerea granitei lor spre vest, ci si lichidarea
fizica a unei pSrti a conducerii lor. Probabil pentru a iSsa politica antisovietica poloneza fara baza au fost impuscati in primavara lui 1940 aproape 15.000 de
ofiteri din cei 217.000 de militari facu^i prizonieri de catre sovietici in iarna ce trecuse. Cele douS actiunie antiistorice si antiumane, impingerea granitei spre
vest si uciderea ofiterilor polonezi, i-a ingreunat mult lui Stalin posibilitatea gasirii unei conduceri poloneze care sa nu fie anti-sovieticS. Guvernul polonez din
exil format din reprezentanti ai opozitiei moderate, condus de generalul Sikorski, dorea sS discute despre extinderea in spatiul german, insa a refiizat sa discute
despre granita polono-sovietica de dinainte de razboi si nu a mai cooperat deloc afland despre asasinarea ofiterilor descoperi^i in primavara lui 1943 in gropi
comune in padurea de la Katyn. Atunci cand guvernul Sikorski a cerut Crucii Rosii Internationale elucidarea responsabilitatii pentru Katyn (sovieticii si
germanii aruncau vina unii asupra celorlal^i), guvernul sovietic a rupt relatiile diplomatice cu Polonia. Stalin spera totusi sa gaseasca forte conducatoare
dispuse la compromisuri in cadrul guvernului din exil. Preluarea puterii de catre comunistii polonezi nu i s-a parut multa vreme acceptabila, avand in vederea
slabiciunea lor notorie. Stalin a taraganat pana la mijlocul anului 1944 decizia in legatura cu emigrantii prosovietici polonezi, care formasera la Moscova o
,,Asociatie a patriotilor polonezi" si cu fortele de opozitie comuniste, care proclamasera la sfarsitul anului 1943 un ,,Consiliu national al patriei". Abia cand s-a
dovedit ca succesorul lui Sikorski, Mikolajczyk, era tot atat de retinut in problemele viitoarei granite, cand ambasadorul SUA, Harriman, a manifestat simpatie
fata de ,,Consiliul national" in fa^a hii Molotov, iar intre timp deschidera ceM de-al dbilea front in Normandia devenise o certitudine, abia atunci Stalin s-a
hotarat asupra solutiei unui regim minoritar controlat de sovietici. Pe 22 iulie 1944 s-a constituit, dupa proteste vehemente in legatura cu viitoarea granita de vest
a Poloniei - Stalin ^inea mortis de linia Odra, comunistii polonezi cereau ca zona de granita sa ajunga pana la Neisse -,,Comitetul Lublin", ca nucleu al viitorului
guvern comunist '_ dominant. Atunci cand conducerea rezistentei necomuniste din Varsovia a declansat in august 1944, inainte de sosirea trupelor sovietice, o
revolta (in dorinta de a-si asigura o pozitie definitiva la conducere, nestiind inca nimic despre schimbarea de curand petrecuta in politica sovietica) Stalin a
refuzat sa-i ajute si a impiedicat personal aterizarea avioanelor de ajutor britanice si americane. La presiunea putemica a britanicilor, Stalin s-a hotarat sa le dea
ajutor abia in septembrie - dar prin prelungirea luptelor din Varsovia cea mai mare parte a rezistentei active fusese infranta de catre trupele germane.
,,Comitetului Lublin" nu-i mai statea nimic impotriva acum pentru preluarea administratiei teri-toriilor eliberate. In ianuarie 1945 guvernul sovietic 1-a
recunoscut oficial ca guvern polonez provizoriu .
Guvernul ceh din exil a stiut sa-si asigure, prin presedintele Benes si o politica flexibila si concesiva, parte din puterea de decizie asupra situatie de
dupa razboi a Cehoslovaciei, altfel decat intransigentul guvern polonez. Din experienta Tratatului de la Munchen si ca urmare a modificarii pozitiei
puterilor de pe continent datorate razboiului, Benes trasese concluzia ca tara sa trebuia sa-si indrepte atentia nu spre Franta ci spre Uniunea Sovietica in
calitate de putere protectoare, pentru a-si pastra independenta. Deoarece in Cehoslovacia nu exista starea de spirit antisovietica comparabila cu cea
poloneza a fost posibila, pe baza acestui calcul, o politica de compensare cu Uniunea Sovietica. Planurile sale de create a unei federatii polono-ceha au fost
abandonate la obiectia sovietica, in schimb Benes a incheiat in decembrie 1943 (imppotriva vointei statelor vestice) un pact de prietenie si intr-ajutorare cu
Uniunea Sovietica, care a devenit astfel singura putere ce sprijinea Cehoslovacia. Benes personal a cerut desfiintarea ‘feudalismului" din Ungaria si Polonia.
Ca multumire pentru ajutorul sau diplomatic in vederea infiintarii unei sfere de siguranta sovietica, Benes a cerut sprijin la Moscova pentru alungarea
germanilor din teritoriul sudet si eliminarea fortelor fasciste din Slovacia. Cu.,conducatorii comunistilor cehi I.Hi la Moscav'' s^ jfliteles formand .un;
,,Front National" iiinpus din cotn'misti, social-democrati, national-socialisti si popular caiolic, viitoarea putere conducatoare. Dezinteresul rniat clar pentru
Ucraina carpatica ce apartinea Cehoslovaciei, ii iacut pe Stiljjl, pentru a obtine granita directs cu Ungaria, o anexeze faii jtirimejdii, in octombrie 1944.
Benes s-a dovedit kn sustinator a% de fewent al intereselor sovietice incat Stalin Jici nu s-a ganditi macar sa schimbe guvernul acestuia cu unul utelit.
Faptul c| p constituirea definitiva a guvernului ,,Frontului Ja^ional" din mar^ic 1945 la Moscova, comunistii cehi si slovaci lu primit nenutn^rate posturi
in cabinet nu a fost consecinta jiresiunii sovietice, ci urmarea unei delasari neobisnuite din partea ai Benes care f^r& a interveni la negocieri a crezut ca
poate Ivea pozitia unuia' ce se afla ,,deasupra partidelor". In acest mod s-au pastrat toate structurile democratice de bazS si s-a ajuns la un larg consens
iiitre toti partenerii din coalitia guvernamentala in ceea ce privga o viitoare democratizare a societatii cehe, iar (ara a fost parasit& in decembrie 1945 de
trupele Armatei Rosii (ca si de cele an^ericane) .
Stalin s-a ba'zat la tnceput, in Romania, care luptase sub regimul autoritar al maresalului Antonescu de partea puterilor Axei, pe un grup de complotisti din
jurul regelui Mihai, generali conservatori si politicieni din opozitie. Acestia au realizat lovitura de la 23 august 1944 eludandu-i pe comunistii romani. In
cabinetul format de militari nu a patruns decat un singur ministru comunist (PatrSscanu). In ciuda faptului ca fcra a fost eliberatS de cStre Armata Rosie si cu
ajutorul noului regim, Stalin a ezitat in fata presiunii comunistilor romani de a prelua puterea. O primS incercare a comunistilor, in decembrie 1944, de a obtine
printr-o miscare de mase schimbarea structurii politice a tarii, a esuat. O a doua, din februarie 1945, a dus la mari miscari ale populatiei rurale extrem de
antibolsevice. Presedintele Consiliului de Control al Aliatilor pentru Romania 1-a obligat pe regele Mihai, la 27 H? februarie 1945, sa schimbe guvernul
Radescu printr-un cabinet!?!; de orientare prosovietica sub conducerea presedintelui FontruluiFf Plugarilor, dr. Petru Groza. Fortele conservatoare ale
Partidului N| National TSranesc (din jurul lui Maniu) si cele liberale (din jurul |>|- lui Bratianu) se bucurau in continuare de mult sprijin in tara,||; dar nu mai
aveau acces direct la aparatul guvernamental. In Bulgaria, care se afla in stare de beligerantS cu puterile Nl vestice dar nu si cu URSS, conducerea sovieticS
spera sa ajunga la o intelegere cu reprezentantii vechii ordini. Stalin a refuzat pana la sfarsitul lui august 1944 sa negocieze un armistitiu intre guvernul bulgar
si puterile vestice. O data cu rSsturnarea din Romania, cand s-a eliberat drumul pentru o cucerire a tarii de catre trupele Armatei Rosii, ,,Frontul pentru patrie"
format din comunisti, socialist!, Partidul Taranesc si grupul ,,Zveno" al militarilor a organizat in septembrie un puci si dupa ce trupele sovietice au ocupat
tara, pana la jumStatea anului 1945 comunistii au reusit sa obtina suprematia asupra acestui grup. Secretarul general al Partidului Taranesc, Dimitrov, a trebuit
sa par&seascS arena politica sub presiunea sovietica in ianuarie 1945. In iulie conducatorul aceluiasi partid, Petkov, si-a dat demisia. S-a mentinut insS
dispozitia concesiva a guvernului fa^a de cerintele opozitiei, pentru a fi recunoscut de puterile vestice.
In Ungaria, Stalin a avut drept prioritate conlucrarea cu amiralul Horthy. Cand acesta a oscilat in a se alatura aliatilor impotriva fostilor sai asociati germani,
Stalin a instalat, sub obladuirea trupelor sovietice care intrasera intre timp in Ungaria, la sfarsitul lui decembrie 1944, o coalitie guvernamentala formats din
Partidul micilor agricultori, socialist! si comunisti, care era condusa, ce-i drept, de trei generali apar^inand fostului regim lloithy. Noul regim a dus o
politics conservator-precautS de ill hiscizare si in ciuda prezentei trupelor sovietice si a' dSrilor - r.lzboi a ajuns abia in 1946 sub presiune sovietica.
Influenta sovieticS in Finalanda si in lugoslavia a fost ingradita: in lugoslavia pentru c5 miscarea de partizani condusS de Tito a piduat puterea din proprie
initiativa si impotriva voin^ei lui Stalin; In Finlanda, pentru ca armata finlandezS s-a opus victories de d«»u3 ori intrarii armatei sovietice, in 1939/1940 si in
1944, pentru c.1 SUA au arStat un interes constant de-a lungul intregului i / c b o i mentinerii ordinii democratice a Finlandei si pentru ca ivemul Paasikivi a
manifestat la sfarsitul rSzboiului o politics XternS extrem de prietenoasa fata de URSS.
Oricat de diferite ar fi fost mijloacele de asigurare a intereselor
bovietice si a rezultatelor lor in mentinerea ordinii interne a tarilor st-europene, conducerea sovieticS a obtinut panS la sfarsitul fizboiului garantarea
neextinderii zonei vestice antisovietice. Cat le durabila urma sa fie aceasta garantie nu se stia: dezvoltarea ontroverselor politico-sociale din tSrile ce se
aflau sub influents ovieticS, precum si pozitia puterilor vestice fats de fenomenele [in Europa de est ar fi putut zdruncina echilibrul prosovietic la are se
ajunsese si sS ducS la o schimbare a raporturilor politice i sensul unei mai mari democratii sau, dimpotriva, a unei mai
mari represiuni.

C o n s o l i d a r e a Europe! o c c i d e n t a l e
In timp ce politica dusa de conducerea sovieticS in zonele de influents ale Armatei Rosii devenea tot mai ofensivS, politica sovieticS fata de zona de
influents americana era dinainte de naturS defensivS. Pe cat era posibil, trebuiau inSl^ate diguri In fata inaintSrii capitalismului american, stabilizand cat mai
repede tSrile dezorganizate de urmarile rSzboiului. Revenirea la strategia ,,Frontului Popular" insemna pentru partidele comuniste angajarea in uniuni
antifasciste pe baze largi si extinderea influentei comuniste in toate domeniile vietii publice - cu totul altfel decat crezusera cei mai multi dintre luptatorii
comunisti din RezistentS din perioada rSzboiului. Se asteptaserS sa pregSteasca mari rSsturnari sociale la intoarcerea din exilul lor moscovit, dar li s-a dat a
in^elege ca trebuiau sS participe prin propriile forte la reconstructia ^arilor dezorganizate. Masele trebuiau mobilizate cu orice mijloace pentru cresterea productiei
industriale .si agricole, peste tot trebuiau reactivate traditiile patriotice, miscarile de reforma sociala trebuiau sprijinite doar atat cat sa duca efectiv la cresterea
proceselor de productie, sau trebuiau stopate, daca dimpotriva pareau sa aiba influence negative asupra acesteia, iar elitele traditionale trebuiau respectate si
obligate sa subscrie la o politics independent^.
In Franta, cea mai important^ dintre tSrile eliberate exclusiv de catre trupele anglosaxone, Partidul Comunist si-a folosit influenza uriasa castigata in
Rezistenta, pentru a mobiliza muncitorii spre a asigura cresterea productiei. ,,Batalia de pe baricade a fost castigata", scria organul de partid / 'Humanite trei
zile dupa eliberarea Parisului, pe 28 august 1944. Ca parteneri ai unei coalitii ,,tripartite" (in vest impreuna cu socialisti si crestini-de-mocrati) comunistii au
boicotat revendicarile Partidului Socialist de a nationaliza marile industrii, de a avea o economic planificata, preluand mai ales ministerele pentru productie
industriaia, al Muncii, al Protectiei Sociale, al Economiei, al inarmarii si al Reconstructiei, cerand o politica riguroasa de cre§tere a productiei si a
productivitatii cu mentinerea salariilor reale constante sau • chiar scazute. Miscarile greviste impotriva acestei politici proin-dustriale au fost combatute de
organizatia sindicala dominata de comunisti, CGT. Dupa ce generalul de Gaulle, seful guvemului provizoriu, a Tncheiat in decembrie 1944 un acord de
prietenie si intr-ajutorare pe termen lung cu URSS, iar secretarul general al Partidului Comunist, Maurice Thorez, s-a inters din exilul de la Moscova, Partidul
Comunist a ajutat direct la deposedarea de putere a organelor administrative create de Rezistenta. In cadrul politicii externe, PCF a sustinut cerintele lui de
Gaulle de a internationaliza zona Ruhr, trecand man par^i ale potentialului industrial din Germania de vest in Franta, de desprindere a Renaniei si de a
primi mari despagubiri de razboi. In politica coloniaia a ajutat guvernului francez sa inabuse pornirile spre emancipare ale popoarelor colonizate si s5 le lege si
mai mult de tara-mama franceza in ciuda promisiunilor tactice facute. ,,ln ceea ce il priveste pe Thorez", preciza de Gaulle privind retrospec-tiv, ,,trebuia sa
sustina si sa propulseze oroblemele comuniste, dar totodata sa faca si servicii publice".
Acelasi lucru era valabil si pentru Togliatti in Italia. Si aici Partidul Comunist era, dupa socialisti si crestin-democrati, a treia
ti-re politica, angajandu-se in coalitii guvemamentale cu aceste n 11 u le la lupta pentru reconstructia $rii in cadrul sistemului l«ili(ional capitalist. La
inceput s-au gandit la un program Nidical-democrat; - la un Congres antfascist tinut la Bari in i niiiarie 1944 comunistii italieni impreuna cu celelalte
partide de i.nii;a au cerut abdicarea imediata a regelui si trecerea legitimitatii i.iiule asupra organelor opozitiei. Trei luni mai tarziu Togliatti i dcclarat
disponibilitatea partidului sau, ca si liberalii dar altfel
• Iccat socialistii, de a tergiversa rezolvarea problemelor viitoarelor nistitutii pana dupa incheierea razboiului; el semnaliza astfel ilorinfa sa de cooperare cu
for^ele conservatoare din economic .1 politica pentru reconstructia tarii. Comunistii n-au obiectat• .uid partizanilor din nordul tarii li s-au luat armele in
primavara l u i 1944 iar consiliilor locale infiin^ate de ei li s-a luat puterea in cursul anului 1945; Togliatti ca ministru al Justitiei a ajutat i hiar la
indepartarea forjelor de ,,stanga" din administratie. Baza minima a celor trei partide era deci si mai puternica decat m Iran^a. Ca urmare a lungilor ani in
ilegalitate, PCI nu devenise niciodata bolsevic precum partidele fra^esti europene, dimpotriva, ulealul comun de democratic se intarise datorita luptei comune
ilegale a comunistilor, socialistilor, crestin-democratilor, liberalilor etc. Interesul strategic al Moscovei intr-o stabilizare rapida a statelor vest-europene a
gasit aici o miscare ,,antifascista" autonoma, a tuturor democratilor; aceasta stare de lucruri a facut ca PCI sa devinS un partener de coalitie absolut loial,
care a privit suprimarea legii antimonopol, politica economica de dezvoltare a industriei, ca si inrautatirea continua a pozitiei comunistilor de la un cabinet la
altul, fara a interveni. Cooperarea a mers atat de departe incat comunistii. italieni s-au declarat partizanii pricipiului ,,cooperare si legaturi politice,
economice si culturale tot mai stranse cu toate democratiile europene" - de data asta impotriva intereselor conducerii sovietice
Acelasi lucru poate fi spus si despre Partidul Comunist din Belgia, care reusise, prin participarea sa la rezistenta, sa ocupe un loc in primul cabinet de dupa
razboi. La fel si despre micile partide comuniste care mcercau zadarnic sa participe la conducerea jarilor respective, eliberate si ele de catre trupele anglo-
saxone. Stalin s-a opus nu numai oricarui sprijin indreptat impotriva regimului autoritar de la Atena, in Grecia, unde fortele comuniste jucasera un rol
important in cadrul miscarii de revolta nationaia, dar s-a ab^inut de la orice actiune cand guvemul britanic a trimis in decembrie-1944 trupe pentru
pacificarea rebelilor. Tot atat de retinuta s-a dovedit conducerea sovietica si fata de miscarea partizanilor din Jugoslavia, condusa de Tito. Stalin a ezitat
multa vreme in a-1 recunoaste pe Tito ca sef al statului si al guvernului, ba chiar si-a exercitat dreptul de veto cand acesta a trimis in mai 1945 trupe pentru a
obtine prin lupta cu armata britanica si americana, suprematia asupra orasului Triest. Guvernul sovietic a recunoscut in China regimul lui Cian Kai-si,
conducatorul regimului corupt de la Gomindan si dusman convins al comunistilor chinezi. Partidul lui Mao Tzedun a fost chemat sa faca un front national
comun cu Gomindanul, pentru a impiedica crearea unei directii unilaterale proamericane a tarii.
In legatura cu - aceasta strategie defensiva trebuie subliniat faptul ca URSS s-a alaturat foarte repede in 1944 planurilor americane pentru crearea unei
organizatii mondiale a pacii, spre surprinderea guvernului american, deoarece ONU nu trebuia sa devina prin neparticiparea Uniunii Sovietice un sistem
antisovietic. Tratativele diplomatice ale conducerii sovietice in spatiul mediteraneean ca si in Orientul Apropiat trebuie privite in acelasi context: guvernul
moscovit a reinnodat in 1944 legaturile cu Egiptul, Siria, Libanul si Irakul, a incercat sa foloseasca prezen^a trupelor sovietice in Iran pentru a influenta
politic tara, a cerut Turciei in 1945 ing3.duinta sa-si poata deschide baze militare in stramtorile marii, iar aliatilor vestici reinnoirea mandatului asupra fostei
colonii italiene, Libia - desigur pentru a marca legatura cu traditia tarista de mare putere, dar acum mai degraba datorita grijii ca spatiul mediteraneean, dupa
apusul gloriei coloniale franceze si italiene, sa nu cada complet in mainile britanicilor si ale americanilor.
Perspectivele acestei politici limitative americane de a obtine succesul au fost privite cu scepticism de conducerea sovietica.. O parte a conducStorilor
sovietici considerau Franca inca din 1944 ca aflandu-se sub influenta anglo-saxona, iar cooperarea cu de Gaulle trebuia s& fie extrem de retinuta. Abia dupa
pledoaria convingatoare a lui Thorez, Stalin s-a ISsat convins ca ,,slabiciunea Frantei nu este vesnica iar influenta anglo-saxona desi nu poate fi impiedicata,
poate fi totusi limitata, ajutand Franta sa aiba o politica independenta." Dar tocmai pentru ca perspectivele de succes erau minime, obligatiile partidelor
comuniste in angajarea cu toate puterile proprii in stabilizarea ^Srilor lor trebuiau sa fie totale. Pana la constituirea Cominformului in septenmbrie 1947,
partidele comuniste au urmat neclintit aceasta politica. Limitele strategiei stabilizatoare au devenit vizibile foarte curand. In masura in care situatia politica intema
s-a normalizat, for(ele traditionale burgheze faceau presiuni, in special in Franta, prin Partidul crestin-democrat, in Italia in legaturS cu initiativele
Vaticanului, pentru excludera comunistilor din guvern, iar aceste pretentii au devenit de o greutate politica hotaratoare, fiind similare cu aceleasi dorinte
exprimate de administra^ia americana. Ne-multumirea bazei si a clientele! Partidului Comunist crestea datorita politicii de sacrificiu a Moscovei. Acestei presiuni
duble i se putea face fata numai in cazul in care cooperarea cu puterile vestice exista pe plan global - acesta fiind un motiv in plus pentru conducerea sovietica
de a continua cooperarea.

P o l i t i c a n e d e c i s a f a t a de G e r m a n i a

In Germania s-au intalnit imperativele politicii sovietice cu cele pentru Europa de est si pentru Europa de vest: pe de o parte Reichul german aproape ca
distrusese statul sovietic si se impunea in tarile est-europene, ca prin rasturnari sociale si prin participarea permanenta a comunistilor la putere, un asemenea
lucru sa nu se mai repete niciodata. Pe de alta parte, Germania nu fusese infranta cu participarea trupelor vestice; deci potentialul industrial german nu trebuia
sa intre in zona de influenta a capitalismului american; concomitent trebuia gasita o solutie a problemei germane, iar rezolvarea ei se putea obtine prin co-
laborarea cu puterile occidentale. Altfel decat in cazul regiunilor estice si vestice, din aceste imperative era greu de extras vreo strategie in privinta ordinii ce
urma sa fie instaurata in Germania postbelica. Se cuvenea oare incercata solutia de a asigura trans-formarea sociala, care, drept urmare a fortei si expansiunii
de pana acum a capitalismului german avea sa fie extrem de radicala, riscand totodata o ruptura cu puterile occidentale, si ducand la o noua ascensiune a
Germaniei? Oare incercarea de a proteja industria germana fata de patrunderea capitalului american n-ar fi fost un pericol pentru continuarea transformarilor
sociale? Impartirea Germaniei in state separate n-ar fi fost o solutie pentru a-i stavili puterea de expansiune, dar nu ar fi existat totodata riscul ca aceste state sa
devinS parteneri junior! ai SUA? Sau poate era mai nimerit a se paria pe unitatea Germaniei cu riscul ca ideile occidentale sa se r&spandeascS in toata tara?
Ar fi fost mai bine ca initiativele proprii sa fie amanate panS la momentul unei intelegeri intre toate puterile de ocupatie, riscand insS mobilizarea Tntre timp a
fortelor ostile sau era preferabil sS se facS transformarile de rigoare in zona proprie de ocupatie, luand insa in calcul faptul ca influenta sovietica avea sa se
diminueze in celelalte zone? RSspunsul la toate aceste imponderabile era sa nu admiti a priori-nici un concept politic privitor'la Germania, ci sa sondezi
drumurile posibile pentru a gasi calea cea mai potrivita pentru imperativele sovietice. Politica sovietica fata de Germania din timpul razboiului si dupa
terminarea acestuia a fost marcata de o polivalen^a fundamentala, care a oferit puterilor occidentale un spatiu larg pentru a hotari asupra ordinii reale din
Germania postbelica.
Polivalen^a politicii sovietice fa^a de Germania a implicat initial posibilitatea ca URSS sa nu accepte cererea aliatilor de ....unconditional surrender"
(capitulare neconditionata). Desele con-tacte diplomatice informative avute cu guvemul german in 1942 si in special dupa victoria de la Stalingrad si inainte de
Kursk, adica intre februarie si iulie 1943, au fost gandite desigur si tactic: ca o amenintare la adresa aliatilor occidental!, care trebuiau sa ajute la urgentarea
deschiderii celui de-al ,,doilea front" pe continental european. De asemenea, crearea ,,Comitetului national al Germaniei Libere" sub drapel negru-alb-rosu, in
iulie 1943, trebuia sa duca la un moral scazut al trupelor germane de pe frontal de est. Ambele initiative au izvorat din teama ca nu cumva puterile occidentale
sa incheie un acord cu Germania si ne lasa sa intrevedem clar motivul sovietic, de a se in^elege cu Reichul german pentru a nu permitea ca potentialul german
sa cada in mainile aliatilor. O asemenea speranta se intrezareste in .apelurile intensive din 1943/44, venite din interiorul $rii, privind caderea regimului national-
socialist; ea a disparut in cursul anului 1944, cand conducerea sovietica a aflat cat de slabs era de fapt miscarea de rezistenta din interiorul Germaniei.
In cursul razboiului, Stalin vorbise in fata puterilor occidentale de mai multe ori despre impartirea Germaniei, dar nu raspunsese niciodata la alte intrebari
referitoare la solutionarea problemei. In decembrie 1941 i-a propus lui Eden ,,refacerea Austriei ca stat independent, desprinderea Renaniei de Prusia si
transformarea ei in stat independent sau in protectorat si eventuala formare a unei Bavarii independente", alipirea de Polonia a Prusiei Orientale si a altor
regiuni germane, alipirea zonei Tilsitului la URSS si redarea tinutului sudet Cehoslovaciei. La Conferinta de la Teheran de la sfarsitul lui noiembrie
1943, Stalin a manifestat p anumita injelegere fa$i de planul lui Roosevelt de a impar^i Germania in cinci state, dar a atras atentia asupra dorintei de revansS
pe care un asemenea lucru 1-ar putea provoca; a cerut crearea unor ,,locuri sigure" permanente si strategice pe teritoriul german si i-a spus lui Churchill pentru
prima oara ,,s3 schimbe situatia specific germana cu iuncherii ei si cu marile ei concerne de razboi." La Conferin^a de la Yalta din februarie 1945, Stalin a
cerut din nou, fara a prezenta vreun plan propriu, concretizarea principiului general recunoscut al impartirii Germaniei si ca puterile vestice (nu fara a
atrage atentia asupra unor incercari posibile ale Germaniei de a se injelege separat cu puterile occidentale) s3 fie obligate de a-si lua oficial acest
angajament. : Pentru prima oara a cerut recunoasterea parfii occidentale a raului Neisse drept granita de vest a Poloniei si reparatii de razboi din productia
germana in valoare de 10 miliarde de dolari. Alte 10 miliarde de dolari ar fi trebui sa primeascS celelalte victime de razboi (aici avea dreptate!), fara ca
economia germana pe timp de pace sa aiba de suferit. Atata timp cat puterile occidentale se aratau doritoare sa sanctioneze Germania, parea posibila in-
frSngerea puterii acesteia, fara ca potentialul german sa fie expus la aparare de catre americani. Reducerea potentialului german prin obligatiile reparatiilor de
razboi si ale transformarilor sociale urmau sa confere garantii suplimentare.

Propunerile sovietice din cadrul Conferintei de la Teheran pentru distrugerea complexului agro-industrial n-au avut ecou, iar cererile de reparatii de
razboi, granita Oder-Neisse, ca si stabilirea in sens a planurilor de impaitire de la Yalta au intampinat opozitia mai ales a lui Churchill, obtinSndu-se doar
compromisuri formale. Aceasta dezamagire i-a fScut pe conducatorii sovietici sa puna din nou in balanta ,,americanizarea" Germaniei si sa considere
necesara obtinerea dreptalui de control si de decizie asupra viitorului Germaniei. Argumental propriei sigurante fata de Germania si-a pierdut din pondere
datorita faptului ca in primavara lui 1945 Armata Rosie a trecut Odra asigurand de facto realizarea dorintei sovietice a unei granite germane de est,
acceptabila din punct de vedere militaro-strategic. In martie 1945 a avut loc o schimbare spectaculoasa a cursului politicii oficiale sovietice fata de
Germania: Stalin a declarat ca nu mai tine mortis la principiul impaitirii Germaniei iar dupa capitularea germana a declarat ca stie farte bine sa faca
diferen^a intre fascism si poporul gennan.
Totusi avea garantia ca economia germana nu se va reface si ca posibila legatura intre capitalismul german si eel american nu se va realiza. Conducerea
sovietica a sprijinit fortele con-ducatoare ale PCG la intoarcerea lor din exilul de la Moscova inso^ind Armata Rosie, sa ,,democratizeze" zona de ocupatie
germana prin denazificarea administratiei, prin reforma agrara si deposedarea detinatorilor de capital. N-a gasit insS nici o parghie pentru a transfera acest
proces asupra celorlalte zone de ocupatie, dimpotriva, nevoia de a asigura conducerii PCG un rol determinant a dus in celelalte zone de ocupatie la frica de
bolsevizare, facand ca cererile de transformare sovietice sa fie considerate inaccepta-bile. Desi ideile conducerii sovietice in legatura cu intreaga Germanie
nu s-au mai putut raspandi incepand din vara anului 1945, aceasta nu a mai oprit procesul de transformare inceput in zona sa de ocupatie. Inca nedecisa intre
diversele imperative ale politicii sale fa^a de Germania, Uniunea Sovietica a luat totusi o hotarare care urma sa duca intr-adevar la impartirea Germaniei.
Spre deosebire de planificarea americana, cea sovietica nu a : avut o viziune globala asupra ordinii de dupa terminarea razboiului : in Europa si in lume.
Existau insS lucruri si optiuni esentiale in legatura cu siguranta sovietica, au fost dezvoltate unele metode de realizare a acestor deziderate esentiale in
conditii diferite, dar cum avea sa arate concret noua ordine a lumii, ramasese neclar. Totul depindea de reactia partenerilor de coalitie fata de ideile
sovietice. Spatiul in care conducerea americana putea decide asupra viitorului lumii era foarte larg. Americanii insa nu si-au putut da seama de acest
lucru deoarece comportamentul sovietic in Europa de est a lasat impresia unei mari hotarari si a unei depline sigurante de sine.

NOTE
1. In legatura cu URSS in razboi vezi: Geschichte des Grossen Vaterliindischen Krieges der Sowjetunion, 6 vol. Berlin (est) 1962; de citit dar nu
totdeauna de bazat pe Alexander Werth, Russland im Krieg 1941—1945, Munchen, Zurich, 1965; despre politica externa Adam B. Ulam, Expansion
and Coexistence, London 2 edijii, 1974, p. 280 -377; Louis Fischer, The Road to Yalta. N. Y., 1972 si Andreas Hillgruber, Sowjetische Aussenpolitik
im Zweiten Weltkrieg. Konigstein, 1979, Vojtech Mastny, Russia's Road to the Cold War. N. Y., 1979.
2. In ceea ce priveste urmarile razboiului vezi Maurice Dobb, Soviet Economic Development since 1917. N. Y., 1948, p. 279ff; Alex Nove, An Economic
History of the USSR. Harmondsworth, 1972, p. 284 ff; Richard Lorenz, Sozialgeschichte der Sowjetunion, vol. 1: 1917-1945. Frankfurt, 1976,
I p. 265 ff.
"'3. Puterea trupelor sovietice vezi Nikita Hrusciov, Ueber die Aussenpolitik der Sowjetunion 1960, Berlin (est), 1962, p. 32f; vezi Matthew A.
Evangelista, Stalin's Postwar Army Reappraissed. In: International Security 7 (1982/83), p. 110 -138.
4. Vezi pe Iang5 dovezile clasice ale lui Roy A. Medwedew, Die Wahrheit ist unsere Stdrke. Frankfurt, 1973 si Alexanda Soljeni^n, Der Arhipel Gulag, 3
vol., Berna, Munchen, 1974-76, o eclectic a unor informant ale lui Zbigniew Brzezinski, The Permanent Purge. Cambridge, 1956 si Merle Fainsod,
How Russia is Ruled. Cambridge, edifia Il-a, 1963; despre situa^ia politicii interne la sfarsitul razboiului William O. McCagg Jr., Stalin Embattled,
1943-1948. Detroit, 1978, p. 73-146.
5. Vezi Laszlo Tikos, E. Vargas, Tatigkeit als Wirtschaftsanalytiker und Publizist. Tubingen, 1965, p. 65-79. Despre planificarea sovietica de dupa
razboi, generalitati: Dietrich Geyer, Van der Kriegskoalition zum Kalten Krieg. In: Sowjetunion Aussenpolitik, vol 1: 1917—1945 (revista Europa de
Est), Koln, Viena, 1972, p. 343-381; completari la Wilfried Loth, Frankreichs Kommunisten und der Beginn des Kalten Kriges. 26 (1978), p. 7-65, p.
13-16. Mastny, Russia's Road, p. 257,290, p. 110, 283, 306; Walrab von Buttlar, Ziele und Zielkonflikte in der sowjetischen Deutschlandpolitik
1945-1947. Stuttgart, 1980.
6. Wolgang Diepenthal, Drei Volksdemokratien. Ein Konzept kommunlstischer Machtstabilisierung und seine Verwirklichung in Polen, der Tschechos-
lowakei und der Sowjetichen Besatzungszone Deutschlands 1944—1948. Koln, 1974; Geir Lundestad, The American Non-Policy towards Eastern
Europe 1943-1947. Tromso, New York 2., 1978, p. 435-465 si Mastny,
Russia's Road.
7. J. E. McSherry, Stalin, Hitler and Europe. Cleveland, 1968-70; Voitech Mastny, Stalin and the Prospects of a Separate Peace in World War II. in:
American Historical Review 77 (1972), p. 43-66; Russia's Road,p. 73-85; Bernd Martin, Verhandlungen iiber separate Friedensschlusse1942-1945.
EinBeitrag zur Entstehung des Kalten Krieges. In: Militar-
* geschichtliche Mitteilungen 7 (1976), p. 95-113.
8. Vezi certificarile negocierilor din 1941 la Anthony Eden, The Eden Memoirs, Vol. 2; London, 1965, p. 289ff; Wintant catre Hull, 19.1.1942,
FRUS 1942, III, p. 494-503; Winston Churchill, The Grand Alliance. London, 1950, p. 628f; conform actelor britanice Mastny, Russia's Road, p. 41-
43; Politica est-europeana a lui Churchill ibd. p. 108f. Winston Churchill, Triumph and Tragedy. Boston, 1953, p. 227f., precum si evaluarea actelor
britanice la Albert Resis, The Churchill-Stalin Secret ..Percentage" Agreement on the Balkans. Moscow, October 1944. In: American Historical
Review 83 (1978), p. 368-387; Mastny, Russia's Road, p. 207-212 si Eraser J. Harbutt, The Iron Curtain. Churchill, America and the Origins of
the Cold War. New York, Oxford, 1986,
p. 78-80.
9. Vezi Documents on Polish-Soviet Relations 1939-1945. Vol. 2, London, 1961-1967; Mastny, Russia's Road, p. 53-55, 76f, 167-190; J. K. Zawodny, Zum
Beispiel Katyn. Klarung eines Kriegsverbrechens. Munchen, 1971; Nothing but Honour. The Story of the Warsaw Uprising. Stanford, 1977; George L.
Bruce, The Warsaw Uprising. London, 1972; Jan M. Ciechanowski, The Warsaw Uprising of 1944. Cambridge, Mass.,
1974.
10. Vezi E. Taborsky, Benes and Stalin - Moscow. 1943 and 1945. !n: Journal of Central European Affairs 13 (1953/54), p. 154-181; Voitech Mastny, The
Benes—Stalin—Molotov Conversations in December 1943: New Documents, tn Jahrbiicher fur Geschichte Osteuropas N. F. 20 (1972), p. 387-402;
Russia's Road, g. 133-143, 227-229, 260f; H. Gordon Skilling, Revolution and Continuity in Czechoslovakia, 1945-1946. In: Journal of Central
European Affairs 21 (1961), p. 357-378; Diepenthal, Drei Volkdemokratien, p. 24-27, 45-67.
11. Vezi privirea de ansamblu la Ludestad, The American Non—Policy, despre Romania vezi Lynn Etheridge Davis, The Cold War Begins. Soviet—Ameri-
can Conflict over Eastern Europe. Princeton, 1974, p. 256ff; McCagg, Stalin Embattled, p. 168-173; Mastny, Russia's Road, p. 196-199, 255-257; p.
199-203; p. 205-207, si McCagg, Stalin Embattled, p. 313-316 (Erno Gero).
12. Charles de Gaulle, Memoires du guerre. Vol. 3: Le Salut. Paris, 1959, p. 101; vezi Wilfried Loth, Frankreichs Kommunisten und der Beginn des
Kalten Krieges. In: Vierteljahrshefte fur Zeitgeschichte 26 (1978), p. 12-24; Alfred J. Rieber, Stalin and the French Communist Party 1941-1947.
New York, London, 1962, p. 126-191, 212-237, 270-357; Ronald Tiersky, Le mouvement communiste en France 1920-1972. Paris, 1973, p. 100-130;
Jean-Jacques Becker, Le parti communiste veut-il prendre le pouvoir? Paris, 1981, p. 125-207.
13. Declara{ia PCI din noiembrie 1944, Wilfried Loth, Die Schwache-Situation Italiens, Belgiens und der Niederlande. in: Walter Lipgens, Die Anfange
der europdischen Einigungspolitik 1945-1950. Vol. 1: 1945-1947. Stuttgart, 1977, p. 241-263, p. 250; vezi Giuseppe Vaccarino, Die Wiederherstellung
der Demokratie in Italien (1943-1948). In: Vierteljahrshefte fur Zeitgeschichte 21 (1973), p. 285-324; Harald Hamrin, Between Bolshevism and
Revisionism. The Italian Communist Party 1944.1947. Stockholm, 1975;s Paolo Spriano, Storia di P. C. I.. Vol. 5. Turin, 1975, Cap. 11-12.
14. Vezi Jacques Guillermaz, History of the Chinese Communist Party. New York, 1972, p. 350ff., si Joyce si Gabriel Kolko, The Limits of Power. New
York, 1972, p. 246-276; lugoslavia, Walter R. Roberts, Tito, Mihailovic and the Allies, 1941-1945. New Brunswick, N. J., 1973; Grecia, Christopher
F. Woodhouse, The Struggle for Greece, 1941-1949. London, 1976, p. 95ff.; McCagg, Stalin Embattled, p. 31-71.
15. Thorez-Jean Richard Bloch in decembrie 1944, in Le Monde 26.11.1969, * Loth, Frankreichs Kommunisten, p. 15.
16. Detlef Junker, Die Vereinigten Staaten und die Urspriinge des Kalten Krieges 1945-1947. In: Oswald Hauser, Weltpolitik III 1945-1953.
Gottingen, 1978, p. 13-38.
17. Hans-Peter Schwarz, Vom Reich zur Bundesrepublik. Neuwied, Berlin, 1966, p. 203ff. Alexander Fischer, Sowjetische Deutschlandpolitik im Zweiten
Weltkrieg 1941-1945. Stuttgart, 1975. Vladimir Rudolph 1944; vezi Robert Slusser, Soviet Economic Policy in Postwar Germany: A Collection of
Papers by Former Soviet Officials. New York, 1953, p. 19, 41.
18. vezi Fischer, Sowjetische Deutschlandpolitik, p. 33-59; Mastny, Russia's Road, si Martin, Verhandlungen. (de ex. Adam B. Ulam, The Rivals. America
and Russia since World War II. 2. London, 1973, p. 14).
\9. Churchill, The Grand Alliance, p. 628f; vezi 8. B. Valentin Berezko, Tegeran 1943. Moscova, 1968, p. 110; Fischer,
Sowjetische Deutschlandpolitik, p. 70; p. 69-75.
1. Conferinta de la Yalta vezi Herbert Feis, Churchill, Roosevelt, Stalin. Princeton, 1957, p. 497-558; Diane S. Clemens, Yalta. New York, 1970
(germana: Jalta. Stuttgart, 1972); John Wheeler-Bennett, Anthony Nicholls, The Semblance of Peace. The Political Settlement after the Second World
War. London, 1972, p. 188-250; Fischer, Sowjetische Deutschlandpolitik, p. 120-131; Mastny, Russia's Road, p. 239-253.
22. vezi Cap. 3.
23. Sowjetische Deutschlandpolitik, p. 131-135 si Masny, Russia's Road, p. 233, 237, 242, 261f.
24. KPD 1945 .Fischer, Sowjetische Duetschlandpolitik, p. 136-153; Arnold Sywottek, Deutsche Volksdemokratie. Studien zur politischen Konzeption der
KPD 1935-1946. Diisseldorf, 1971, p. 148-207; Dietrich Staritz, Sozialismus in einem halben Land. Zur Programmatik und Politik der KPD/SED in der
Phase der antifaschistisch-demokratischen Umwalzung in der DDR. Berlin, 1976, p. 12-59, 84-154.
Capitolul 3

C o n f l i c t e l e din p e r i o a d a r a z b o i u l u i

Cooperarea intre SUA si URSS s-a putut stabili datorita unui intteg sir de interese comune: unul dintre ele a fost zdrobirea din punct de vedere militar si cat
mai repede cu putin^a a Axei. Strans legat de acesta era interesul bilateral in ajutorul material acordat de SUA Uniunii Sovietice, nu numai in vederea scurtarii
duratei razboiului, ci si cu scopul ca urmarile acestuia - distrugerile masive suferite de URSS si criza de supraproductie a SUA -sa fie suportate mai usor de
ambele parti. Un interes comun era # si acela de a-i lasa Germaniei definitiv drumul spre o noua { expansiune Tn alt fel decat dupa primul razboi mondial.
Chiar si o Europa de est cu regimuri care sa nu fi fost antisovietice garanta niste interese comune - Roosevelt eel pu^in ajunsese la convingerea ca o asemenea
garantie corespunzatoare intereselor sovietice de siguran^a a granitelor era prioritara daca se dorea o viitoare conclucrare si pacea lumii. Sintetizand toate
acestea si tinand seama de interesele bilaterale ale politicii lor interne, orice razboi trebuia evitat in viitor. Ambele parti au incercat sa realizeze cooperarea - Stalin,
in ciuda (sau *ocmai datorita) temerii ca in cele din urma capitalismul american se va indrepta impotriva tarii sale, se referea necontenit la prlcieuia
americano-bri-tanico-sovietica si cerea discutii comune, Roosevelt, folosindu-si tot prestigiul de care dispunea, se straduia sS. alunge suspiciunile lui Stalin. La
capatul a aproape patru ani de colaborare din timpul razboiului, prietenia americano-sovietica nu se consolidase deloc, dimpotriva, suspiciunea ambelor parti
crescuse. Cum de s-a ajuns la acea situate?
D e s c h i d e r e a celui de-al doilea f ro nt

Relatiile dintre aliati au fost de la bun inceput afectate de mirebarea daca si cand se vor decide americanii si britanicn sa
• Icschida un al doilea front in vestul continentului european pentru , mai despovara armata sovietica ce lupta in estul continentului. Si in acest caz interesele
coincideau: nu numai Stahn dorea ca i'mnele americane sa intre in lupta pe continental european, ci si Roosevelt era preocupat de o invazie pe coasta
Atlanticului iie nord, pentru a dovedi conducerii sovietice ca suspiciuile ei sunt neintemeiate, pentru a preintampina mcheierea unei paci i-crmano-sovietice
separate, pentru a putea intervem si el in hotararile de razboi de pe continent si nu in ultimul rand pentru
•, prezenta opiniei publice americane, cu tendintele ei de izolare, seriozitatea situatiei. Cand ministrul de Externe sovietic, Molotov,
•i plecat la Washington la sfarsitul lui mai 1942, pentru a-i
•iminti lui Roosevelt problema celui de-al doilea front, acesta 1-a asigurat ca, ,,spera sa poata deschide chiar in acest an acest al doilea front" iar in
comunicatul comun ambele parti au precizat ca recunosc urgenta credrii in Europa in 1942 a unui al doilea front"2 Impotriva dorintelor britanice de a incepe
prin a invada Africa de Nord, Roosevelt si-a impus hotararea de a fi tnmise trupe anglo-americane de pe insula britanica spre continentul
european. .
Acestei declaratii de intentii motivata politic i s-au opus in curand necesitati militare obiective. Roosevelt daduse de inteles mihtarilor americani inca din
primavara lui 1942 ca proiectul ar fi putu fi infaptuit in primavara lui 1943, deoarece inarmarea britanica nu se va incheia mai inainte. Atunci cand
Departamentul de Razboi a propus sa se trimita macar umtatu mai mici de trupe inca din toamna lui 1942 pe coasta franceza (,,operatiunea Sledgehammer"),
fie si numai cu efect politic, guvernul britamc : si-a exprimat dreptul de veto, de teama ca asa cum se intamplase in primul razboi mondial, sa nu se inregistreze
datorita unui atac prematur, pierderi de materiale si de vieti omenesti. Roosevelt a
acceptat silit de imprejuran planul altemativ al lui Churchill, de a-i ataca pe germani in toamna anului 1942 eel pu^in in Africa de Nord. Stalin a primit stirea
amanarii in august 1942 cu multa rezerva, si n-a pierdut nici un prilej de a aminti in cadrul propagandei sale sau in orice discu^ie despre promisiunea neonorata de
alia^ii sai occidentali.
Dorin^a deschiderii celui de-al doilea front in Europa nu s-a realizat nici in primavara lui 1943. Trupele britanice si americane s-au lovit in Africa de Nord
de o rezisten$ incapa^anata din partea trupelor franceze ale regimului de la Vichy, ca si din partea germanilor, care abia in mai 1943 au pSnisit Tunisul.
Roosevelt si Churchill s-au hotarat la Casablanca, dupa victoria din nordul Africii, sa atace Sicilia, pentru a sparge frontul puterilor Axei in Italia. O invazie a
coastei atlantice franceze in cursul anului 1943 devenea iluzorie, astfel ca inceperea pregatirilor pentru ,,Operatiunea Overlord" a mai durat pana in primavara
lui 1944. Churchill ii presa pe asocia^ii sai americani sa-si extinda angajamentul militar in spa^iul mediteraneean si sa se opreasca in Balcani - din nou o
strategic potrivita pentru consolidarea pozitiei britanice in zona Mediteranei si a Orientului Apropiat si limitarea inaintarii sovietice in spa^iul sud-est-european.
Roosevelt si militarii americani au ezitat chiar si la cooptarea unui plan privind viitoarea impartire a for^elor in Europa de dupa razboi. lar cu invazia in
Normandia au asteptat pana s-au adunat destule resurse materiale pentru a gaipnta succesul. Socoteau ca nu pot prezenta opiniei publice un joe al hazardului in
care sa se piarda prea multi luptatori americani. In fapt ar fi fost inacceptabil.
Deoarece eel de-al doilea front nu s-a inf&ptuit in 1942 si nici in 1943, suspiciunea conducerii sovietice fata de aliatii occidentali a sporit. Suspiciunea aceasta
era oricum mai veche decat alian^a de razboi, se intemeia pe experien^a politicii anti-sovietice duse de puterile vestice inca din 1918 , sus^inuta si de
certitudinea caracterului imperialist al statelor capitaliste. In con-cluzie nu se stie daca apari^ia celui de-al doilea front in 1942/43 ar fi fost suficienta ca
suspiciunea sovietica sa dispara cu adev3rat iar o cooperare de durata cu aliatii sa devina o certitudine. In toata aceasta perioada presedintele Roosevelt a
incercat sa otyina good will-ul (bunavoin^a) sovietic, trimitand, intre iunie 1941 si iunie 1944, 10 milioane de tone de materiale f3ra a cere nici un fel de
explica^ii unde si pentru ce au fost folosite si nesolicitand I un fel de serviciu politic in schimb. Roosevelt a caiatorit I.I. <loua on in jurul lumii pentru a-1
intalni personal pe Stalin •-I convinge de sinceritatea inten^iilor sale, luand asupra sa ul politicii interne, aratand in^elegere pentru politica sovietica lint* de
Europa de est. Zadarnic. Deoarece eel de-al doilea front n i luase fiinta in 1942, Stalin a reluat in 1943 convorbirile cu d ilor sperand intr-o intelegere cu el sau
mai bine spus cu o Ucnnanie denazificata sLcomportandu-se extrem de rezervat fa$ Roosevelt la Conferinta la varf a celor trei mari puteri din cpteinbrie 1943.
Abia dupa 1943, cand germanii nu au reactionat son form speran^elor sale, a reluat incercarile de intelegere cu puterile occidentale; spaima ca acestea ar
putea complota in •piitele sau cu Germania 1-a preocupat pana in primavara lui 1945. 6
Consecin^ele pentru Europa postbelica datorate taraganarii peschiderii celui de-al doilea front au fost aratate pe larg intr-un nemorandum intocmit in
septembrie 1943 de catre comandantii lupremi americani. Ei au declarat ca SUA nu va putea castiga "zboiul impotriva Germaniei si nici eel impotriva Japoniei
decat ajutor rusesc, in consecinta influenza sovietica in Europa de st si centrala urma sa creasca in mod considerabil.7 Intr-adevar, uccesele militare sovietice au
facut ca armata americana sa poata nvinge Germania si Japonia cu mai pu^in de jumatate din diviziile sale considerate necesare din calculele facute in anii de
dinaintea razboiului propriu-zis. La inceputul invaziei din iunie 1944^ in fa^a trupelor britanice si americane din Franta si Italia se aflau mai pu^in de 90 de
divizii inamice, pe cand armata sovietica trebuia sa lupte pe frontul de est, dupa trei ani de razboi, impotriva a peste 250 de divizii. Fa^a de 20 de milioane de
morti in r3zboi de partea sovietica, americanii si britanicii n-au avut decat 1 milion.8 Stalin a resim^it deci necesitatea ordonani spatiului est-european nu numai
conform reprezentanlor din 1939-1941, ci si ca pe un drept moral cuvenit invingatorului. Pretentia americana de participare la problemele Europei de est, pa ce
puterile europene i-au refuzat acest lucru cu privire la ropa de vest, i s-a parut probabil de neinteles. Nici guvernul jritanic in 1942 nici eel american in 1943/44
nu'au fost pregatite plateasca pre^ul necesar pentru politica interna spre a-si putea ^igura acest drept politic9

Un c r e d i t a m e r i c a n p e n t r u U n i u n e a S o v i e t i c a ?

O alta cauzS de dezbinare a partenerilor de razboi a fost cea a relatiilor economice bilaterale - desi in aparenta si in acest domeniu interesele coincideau .
SUA dezvoltase o productie de razboi uriasa, nu numai pentru uz propriu, ci si pentru nevoile aliatilor. Trebuia sa-si gaseascS, deci, pentru perioada de dupS
razboi, piete noi de desfacere pentru a preintampina declansarea unei crize datorate supraproductiei, cu somaj putemic si recesiune. URSS avea nevoie de multe
echipamente industriale si bunuri de consum, pe de o parte pentru a depasi urmarile razboiului si pe de alta pentru a veni in intampinarea presiunii populatiei,
ivita in timpul razboiului, printr-o crestere a consumului. Cele douS. interese erau complementare. Daca SUA ar fi dat pentru inceput URSS-ului imprumuturi
corespunzatoare, sovieticii si-ar fi putut acoperi cerin^ele de import din productia americana. Deschiderea pietelor sovietice ar fi convenit intereselor americane
de participare la un sistem comercial multilateral, iar sovieticii ar fi putut face accesibile industriei americane materiile lor prime inca neexplorate, acoperindu-
si deficitul comercial.
Asemenea presupuneri erau larg raspandite in lumea busi-ness-ului american fijnd vizibil sustinute de conducerea sovietica. Agerul presedinte al Camerei de
comert americane, Eric Johnston, s-a aflat in 1944 timp de opt saptamani in URSS, putand vizita fara nici o restric^ie instala^iile industriale sovietice, iar Stalin
i-a explicat in lungi discutii interesul sau pentru export de materii prime si import de produse ale industriei grele. Dupa intoarcere, Johnston a publicat rapoarte
entuziaste despre posibilitatea coo-perarii economice americano-sovietice, iar cercurile cbmerciale si industriale americane au inceput sa priveasca cu mult
optimism viitoarea ,,afacere cu Rusia". Peste 700 de societati s-au inscris intr-un catalog special destinat cumparatorilor sovietici, bancile au inceput sS
pregateascS formarea unui consortiu pentru finantarea comerfului cu URSS, s-a pomit o campanie in vederea abrogarii interdictiei, introduse in 1943, de acordare
de imprumuturi Uniunii Sovietice. Ministrul de Finante Morgenthau s-a obligat sa acorde Uniunii Sovietice un credit in valoare de 10 miliarde de dolari. I
\pcitu evaluau viitoarele exporturi americane in URSS la suma dc 1-2 miliarde de dolari pe an.
Ce-i drept, existau si voci, nu numai din partea societatilor de petrol si minerit, care se temeau de concurenta sovieticS, ci si din partea unor exper^i ai
administratiei Roosevelt, ca Elbridge Durbrow, care avertizau c2 este exclus ca deficitul sovietic s£ poata fi acoperit prin comer^ul cu SUA. Alt expert,
George Kennan, se temea cS. sovieticii nu vor accepta nici un fel de conditii, in schimb vor profita de dependenta SUA fata de comezile sovietice in defavoarea
intereselor americane. Si totusi Roosevelt, din ratiuni politice independente de calculele de ren-tabilitate, s-a decis sa-i acorde URSS-ului un eventual mare
imprumut postbelic. DupS ce fusese tergiversat atata de mult eel de-al doilea front, el spera sa dovedeasca astfel good will-ul (bunavointa) american. Aceste
calcule pareau sa se adevereasca: atunci cand noul ambasador american la Moscova (incepand din octombrie 1943), W. Averell Harriman, el insusi un fan al
ideii de imprumut, a oferit conducerii sovietice in numele lui Roosevelt, in decembrie 1943, posibilitatea unui credit american postbelic de propor^ii, comisarul
comertului exterior, Mikoian, a propus ca acest credit sa fie in valoare de un miliard de dolari, rambursabil in 25 de ani, incepand abia cu al 17-lea an, cu un
procent de 1 si 1/2 %.14
Foarte curand, in calea cooperarii economice planificate s-au ivit doua obstacole, de alt tip decat eel de care se temusera scepticii: Congresul american s-a
opus sa ofere bani cu imprumut inca din timpul razboiului, dupa incheierea acesruia, in vederea obtineri, in schimb, a unor concesii politice din partea
sovieticilor. In perioada primei cereri sovietice de creditare, mijloacele singurei banci de export-import care putea da imprumuturi fara a le supune aprobarii
Congresului erau aproape secatuite iar lui Roosevelt i s-a parut prea riscant pentru politica sa interna sa ceara Congresului cu cateva luni inainte de alegerile
prezidentiale din 1944 o abrogare a legii din 1934 sau sa acorde votul pentru un imprumut masiv extern. In ciuda presiunilor lui Harriman pentru o aprobare
urgenta a creditului, in mai 1944 administratia Roosevelt s-a decis sa mareasca numai livrarile de material din cadrul acordului de lend-lease (imprumut-
inchiriere), sugeran-du-li-se sovieticilor sa ceara materiale pentru viitoarea recon-structie. Acestea urmau sa fie platite cu un credit rambursabil incepand cu
eel de-al treilea an, cu un procent de 3 si 3/8 % - o oferta mult sub asteptarile stamite de promisiunile facute de Roosevelt conducerii sovietice, dar care, ca si
livrarile lend-lease (imprumut-inchiriere) nu puneau nici o conditie politica.
Guvernul sovietic a inceput negocierile pe baza acestei propuneri, dar le-a intrerupt in septembrie 1944, neputandu-se ajunge la o intelegere asupra
marimii dobanzii. In schimb, Molotov 1-a instiin^at pe Harriman, la 3 ianuarie 1945, ca URSS ar dori sa cumpere din SUA, pentru suma de 6 miliarde de
dolari, instalatii industriale, daca i se ofera un credit corespunzator pe o perioada de 30 de ani, returnabil incepand cu al 10-lea an si cu un procent de 2 si 1/2
%. Conducerea sovietica inca mai spera cS. interesele economice Ti vor decide pe americani sa incheie contractul in condole puse de sovietici. Premisele
politice ale creditului se schimbasera fa^a de anul 1944: Congresul isi aratase nemultumirea fata de finantarea livrarilor lend-lease, ur-mand a fi stopate
imediat dupa incheierea razboiului. Opinia publica americana incepuse sa ceara adoptarea unei pozn;ii ,,ferme" fata de cererile sovietice, iar Harriman, al carui
angajament de acordare a creditului provenea din convingerea ca va putea astfel impiedica hegemonia sovietica asupra Europei de est, era acum de parere ca
va putea obtine buna comportare a sovieticilor in europa estica printr-un tratament dilatoriu al cererii lor de credit. Sub presiurtea Congresului, a opiniei
publice si a ambasadorului sau, Roosevelt s-a decis sa amane cererea sovietica de credit. Aprobarea Congresului urma sa fie obtinuta in momentul in care
URSS se va arata ,,cooperanta" si in alte domenii, si, asa cum pretindea Harriman, un bun comportament al sovieticilor trebuia pus drept conditie pentru
acordarea creditului.
Roosevelt nu explicase aceste lucruri conducerii sovietice, ci o lasase sa inteleaga (incepand din 27 ianuarie 1945) ca Tmpru-muturile postbelice pe
termen lung, oricat ar fi ele de importante pentru relatiile bilaterale, cer pregatiri legale si cronofage. Au fost cuvintele cele mai potrivite pentru a-i iluziona si
mai tare pe sovietici cu privire la prioritatea intereselor americane, si totodata pentru a spori suspiciunile sovietice la adresa taeticii americane de nemteles.
Creditul pentru sovietici, in conceptia lui Roosevelt un mijllc de a le obtine cooperarea, devenise dependent de fosta cooperare sovietica. Ca arma in obtinerea
bunSvointei sovietice a fost insa total ineficace, cum s-a dovedit dupa razboi. Creditul american lasandu-se asteptat peste masura, i-a facut pe sovietici sa se
bazeze numai pe forte proprii in reconstruc^ia tarii.

D e z b a t e r i in l e g a t u r S cu G e r m a n i a

Relatiile sovieto-americane erau Tngreunate si de neintelegerile elor doua parti cu privire la viitorul Europei in general si la aarta Germaniei, in special.
Ambele pfirti stiau ca problema gennana nu o puteau rezolva decat impreuna, fiind din acest notiv foarte interesate de intelegere. Asupra viitorului Germaniei
imbii parteneri erau extrem de nesiguri si de nehotarati, ceea ce |:ompromitea discutiile concrete si la timp.
Guvernul britanic exercita presiuni tocmai in legatura cu kceste discutii. Incepand cu 1 iulie 1943, deci cu putin timp tnainte de debarcarea trupelor
occidentale in Sicilia, in timp ce Armata Rosie purta lupte dure in interiorul URSS, britanicii au propus guvernului american si celui sovietic crearea unei
,,United •Jation Commission for Europe" (Comisie a Natiunilor Unite ntru Europa) in vederea controlului comun asupra teritoriilor linistrate de eliberatori.
La Conferinta ministrilor de Exteme ie la Moscova din octombrie 1943, Eden si-a argumentat p3ropunerea de creare a unei ,,European Advisory
Commission", i(EAC) (Comisie europeana consultativa) care trebuia nu numai \ sa pregateasca negocierile pentru annistitiul cu inamicii_invinsi ci si sa
consilieze in toate problemele pe care ,,cei trei man" ar dori sa le cunoasca, in special cea a viitoarei ordini de pace. La mtalnirea EAC din ianuarie 1944 de
la Londra, dupa ce sovieticii si americanii au tergiversat lucrurile, delegatia britanica prezentat primele proiecte pentru modul de tratament ce urma fie aplicat
Germaniei dupa capitulare. Tara urma sa fie impartita jin trei zone de ocupa^ie, una sovietica in Germania de est si centrala, una britanica in nord-vest si una
americana in sudul Jermaniei spre Austria, si sa existe o administratie comunS, aliata., a Berlinului. La capitulare, urmau sa fie dezarmati total si fftcuti
prizonieri toti responsabilii nazisti iar viata politica trebuia s& fie pusa sub un control sever.
Conducerea sovietica s-a aratat extrem de interesata de o institutionalizare a colaborarii, asa cum o propusese guvernul britanic, nu si de discutarea
concretS a viitoarei ordini germane.
Atata timp cat nu era sigura c& puterile vestice nu se vor intelege cu Reich-ul german, era nevoita sa preintampine cu orice pret o capitulare separata si sa oblige
puterile vestice la instaurarea unui regirn comun in zonele de ocupatie. Atata timp cat eel de-al doilea front nu luase fiinta iar drept urmare Armata Rosie nu
izbutise sa patrunda definitiv, interesul sovieticilor era sa evite hotarari irevocabile pentru perioada de dupS sfarsitul razboiului, care ar fi oglindit situatia
militara actuala necorespunzatoare. Cat timp puterile vestice nu luau ele o atitudine clara in legatura cu politica germana, sovieticii nu puteau alege Tntre atatea
drumuri pline de rise. La initiativa britanica din 1 iulie 1943, conducerea sovietica a reactionat abia la sfarsitul lui august, dupS ce maresalul Badoglio oferise
puterilor occidentale capitularea Italiei, cerand in locul unui comitet pentru planificarea si conducerea activitatii autoritatilor zonelor de ocupatie, ,,o comisie
militaro-politica" a >| celor trei aliati, care urma s& preia direct puterea executiva in m zonele eliberate. Pentru a-si asigura un cuvant de spus in"
problemele privind ordinea de dupS razboi, puterea sovieticS era gata sa accepte interventia aliatilor vestici chiar si in zonele eliberate de Armata Rosie.
(Puterile occidentale nu i-au dat autoritatii sovietice acest drept, ,,comisia militaro-politica" a fost infiintata in 1943 la Alger, avand insa comandanti aliati,
carora trebuiau sa li se subordoneze.) Propunerea facutS de britanici in cadrul EAC a fost primita cu satisfactie de delegatia sovieticilor, interesati mai putin
de impartirea teritoriala, cat mai ales de principiul raspunderii comune pentru capitulare si ocupatie. Puterea sovietica s-a abtinut de la orice fel de propuneri
tragand cat mai mult de timp, doar in ceea ce privea despagubirile de razboi ale invingatorului si-a stipulat exact pretentiile .
Nu s-au putut realiza progrese nici in aceasta problema, deoarece reprezentantul american la EAC, John G. Winant, primise instructiuni sa nu se lase antrenat in
probleme politice generate si nu detinea nici un fel de competenta cu privire la conditiile de capitulare si organizarea ocupatiei comune. Motivele ameri-cane de
a se opune unei planificari comune a perioactel de dupa razboi erau multiple: suspiciunea traditionala. fa^a de ,,diplomatia secreta" (cea care ii daduse atat de
mult de furca lui Wilson in 1919), teama lui Hull ca noua institutie ar putea intra in concurenta cu organizatia mondiala, tendintele generale ale Departamentului
de Stat de a reglementa toate problemele pacii abia dupa terminarea R/.hoiului la o conferinta de pace, temerile lui Roosevelt ca biopnul lui spatiu de miscare in
care negocia cu Stalin s-ar pliica reduce datorita unui aparat birocratic, dar eel mai important jcm era lipsa unei conceptii univoce a administratiei Roosevelt
problema cheie a pacii - problema Germaniei. Cata vreme Departamentul de Stat si eel de Finance nu se itineau de acord daca Germania sa fie
mentinuta ca forta conomica si ca stat sau sa fie ,,agrarizata" si impartita, Depar-imentul de Razboi a putut sa-si impuna propria vointa ca ^lanificarea
infrangerii si ocuparii Germaniei sa nu fie contracarata ,c viitorul politic al acestei tari; de aceea i s-a interzis literalmente Winant sa se ocupe de problemele de
ocupatie a Germaniei. ^stfel EAC a putut lucra la planul de baza de impartire a jermaniei in trei zone de ocupatie (fara a rezolva propunerea jvietica
preluata de la britanici de impartire si a Austriei), leluand in discutie acest lucru cu puterea sovietica, iar atunci land Winant si Departamentul de Stat
incepura o asemenea liscutie pentru despagubirile de razboi, Roosevelt, in octombrie J944, a impiedicat-o. Conducerea sovietica a trebuit sa astepte ia la
Conferinta de la Yalta din februarie 1945 pentru a discuta problema despagubirilor cu aliatii sai.
Americanii insa nu erau hotarati nici la acea data. Pentru a nu lasa trupele americane complet lipsite de instructiuni in clipa cand va cadea Reich-ul (lucru
care ,,ameninta" sa se petreaca la sfarsitul lui 1944), comandamentul american daduse la finele lui septembrie 1944 o directiva provizorie care favoriza de
facto, prin ideile lui Morgenthau despre ,,un haos planificat", neimplicarea armatei in probleme politice si incompetenta acesteia de a lua asemenea decizii.
Germania urma sa fie tratata ca o natiune invinsa si nu una eliberata, raspunderea pentru viata economica nu trebuia sa fie preluata de catre autoritatile de
ocupatie ci sa fie lasata pe seama functionarilor germani, pe de alta parte toti fostii slujbasi si simpatizanti national-socialisti (asta insemnand aproape toti)
urmau sa fie arestati. Aceasta directiva, cunoscuta sub numele de JCS 1067 , urma sa. se impuna in politica germana in sensul lui Morgenthau, in schimb la
pregatirea Conferintei de la Yalta reprezentantii Departamentului de Stat pareau ca-si vor impune ei punctul de vedere. In actele pregatite de expertii
Ministerului de Externe lui Roosevelt pentru Conferinta de la Yalta s-a introdus de catre Stettinus, urmasul lui Hull ca ministru de Externe incepand cu
noiembrie 1944, caruia prese-
dintele parea ca-i acorda mai multa atentie decat predecesorului sau, ca scop al politicii americane in Germania pentru ,,incorporarea unei Germanii refonuate,
pasnice, neagresive economic - pe baza egalitatii in drepturi - intr-un sistem economic mondial liberal"; Totodata urma sa se ceara o politica economica
comuna a celorf trei zone de, ocupatie. Pentru a preintampina de data asta of finantare indirecta de catre SUA a despagubirilor oferite Germaniei, cum se
intamplase dupa primul razboi mondial, platile urmau sa fie facute doar sub forma de livrari de bunuri si servicii si nu ca transfer de bani. Durata acestor
obligatii trebuia stabilita pe un temien limitat de maximum 10 ani, minim pe 5 ani. Suma totala nu se va fixa, pentru a putea avea fn vedere dezvoltarea
productivitafii germane. Fara a-si insusi aceste opinii, Roosevelt s-a hotarat sa-1 ia cu el la Yalta pe Stettinus si nu pe Morgenthau. La Yalta, Roosevelt a
respectat strict directivele Departamen-tului de Stat , ceea ce a dus tocmai la neluarea unei hotarari definitive cu privire la problemele vitale ale politicii
germane. In problema despagubirilor parea sa se fi stabilit o intelegere atunci cand delegatia sovietica a consimtit sa accepte principiul restrangerii pe 10 ani si
preluarea din cadrul productiei. Fixarea despagubirilor la suma de 20 de miliarde de dolari parea accept-abila: numai distrugerile cauzate de razboi se ridicau,
conform evaluarii americane, la 35,7 miliarde de dolari (conform calculelor sovietice ele ajungeau la suma de 128 de miliarde plus 357 de miliarde pagubele de
dupa razboi). Dupa primul razboi mondial aliatii fixasera datoriile Reich-ului german la suma de 55 de miliarde (la Conferinta de la Londra din 1921,
recalculate la valoarea dolarului din 1945). In ,,briefing book" (scurta expunere) al Conferintei de la Yalta, Departamentul de Stat a considerat ca livrarile
germane in valoare de 6,5 miliarde anual ar fi posibile. De teama unei consolidari unilaterale a URSS pe seama Germaniei, Churchill s-a opus valorii
despagubirilor cerute de Stalin. Pentru a nu fi banuit de propria opinie publica ca doreste sa finan^eze din nou refacerea Germaniei prin impozite americane (ca
dupa primul razboi mondial), Roosevelt s-a retinut de a stabili ceva. Mai intai ostil, pana la unnS s-a aratat de acord sS se fixeze suma de '20 de miliarde de
dolari ca ,,baza penru negocieri (ulterioare)". Delegatia britanica a ezitat insa din nou, astfel ca sovieticii au ramas si de data asta fara garantitferme.
Roosevelt a fost initial de acord, conform cofaceptiei sale de baza incepand de la Teheran si conform cererilcjr sovietice, ca hotararea Tmpar^irii Germaniei
sa fie luata aici in principiu, contrar politicii Departamentului de Stat. S-a razgandit tinand seama pana la urmS de Churchill si Eden, sustinu^i de Stettinus
(fidel liniei Departamentului de Stat), ca in formularea finala a capitularii germane hotarate la Yalta fie mentionata si posibilitatea impartirii Germaniei in sensul
unei descentralizari. A treia problema esentialj pe care Stalin o dorea stabilita la Yalta, problema granitei de est a Germaniei, a ramas ca la Teheran, unde se
hotarase ,,in principiu" stramutarea spre vest a granitei poloneze. Linia Oder-Neisse a ramas stabilita, dupS ce Churchill a argumentat o giani^a polonezS
departata de Odra ar insemna o actiune uriasa de stramutare a populatiei germane, ale carei consecin^ear trebui gandite in liniste. Roosevelt a fost
impresionat de acestargument. .
La Yalta a aparut pentru prima oara conflictul esential care I diviza cele trei man puteri in problema germana: interesele | americane de a integra potentialul
german in asocia^ia economica { a ,,unei lumi unitare", interesele sovietice de a nu lasa ca acest potential sa intre pe mana britanicilor si americanilor, lucru
constientizat de Churchill si Stalin, dar nu si de Roosevelt. Faptul ca la cea de-a doua conferinta a celor ,,trei mari" nu s-a realizat nimic pentru a rezolva
conflictul iar toate problemele au ramas nesolutionate, s-a datorat nehotararii americane : delegatia ameri-cana s-a dovedit a fi nepregatita pentru a raspunde
cerintelor in legatura cu politica germana prezentate de conducerea sovietica. Analistii americani, nici cei ai grupului Morgenthau, dar nici cei ai
Departamentului de Stat, nu luasera in considerare conceptiile sovietice despre politica germana si nici cum ar putea fi puse in concordan^a cu conceptiile
proprii. Cand delegatia americana s-a vazut la Yalta confruntata brusc cu aceasta problema, nu a stiut cum sa se comporte, nefiind sigura nici de propriile
scopuri.
Nici dupa Yalta nu s-au luat hotararile necesare. Politica reparatorie a Departamentului de Stat acceptata de Roosevelt actiona in sensul viitoarei integrari a
Germaniei iar planurile lui Morgenthau erau lasate in umbra. In mai 1945 a fost pusa in aplicare si directiva JCS 1067 favorizata de Departamentul de
Razboi, fara ca modificarile cerute de Departamentul de Stat sa duca la schimbari esentiale. Interesele sovietice nu au patruns nici acum ca factor component
in planurile pentru politica germana. Din acest refuz american conducerea sovietica a tras concluzia ca era indreptatita suspiciimea sa fata de interfile
partenerului de coalitie si ca doar bazandu-se pe propriile posibilitati, fara a tine seama de sensibilitatile occidentale, va reusi s£ se impunS. Astfel s-a
pierdut sansa unei in^elegeri - desigur partial antagonice - a intereselor in problema germana, inainte chiar ca aceasta sansa sa fi fost explorata.

T e n s i u n i d a t o r i t a E u r o p e i de e s t

Conflictul eel mai important pentru viitoarele relatii sovi-eto-americane a provenit din chestiunea ordinii de dupa razboi a regiunii est-europene. Altfel
decat s-au petrecut lucrurile in problema germana, de data acesta administratia Roosevelt a stiut» exact ce vroia. Pe de o parte natiunile est-europene trebuiau;
organizate conform principiului autodeterminarii si integrate ml sistemul ,,lumii unitare", lucru subliniat de expertii de la Depar-L tamentul de Stat , cu scopul
de a valoriza motivele razboiului dar si de a preintampina o repetare a conflictelor nationale, care,f; dupa primul razboi mondial subminasera pacea instaurata
si mai* ales de a convinge opinia publica despre posibilitatea ,,lumiii unitare" si a o face sS. adere la ideea organizatiei internationale pentru pace. Pe de aha
parte, si acest lucru fusese recunoscut clar de Roosevelt, in regiunile Europei de est trebuiau instaurate; regimuri prosovietice, spre a da satisfactie intereselor
sovietice^ pretentiilor URSS ca putere invingatoare, dar mai ales pentru a| asigura cooperarea sovietica la infaptuirea pacii universale. ;.l Faptul ca
acestea nu puteau fi rezolvate in acelasi timp, ca alegerfj libere conform criteriilor democratice si instaurarea unor regimurf f prosovietice in Europa de est erau
incompatibile, nu a fost inteles, de administratia Roosevelt - nici de Departamentul de Stat care| la fel ca in cazul planificarilor pentru politica Germaniei nu 4
avut in vedere interesele sovietice in Europa de est -, dar nic$|. de Roosevelt el insusi care, necunoscand conditiile europene sper^J-ca principiile Cartei
Atlanticului si interesele sovietice pentrtt siguranta Europei de est sa poata deveni ,,cumva" compatibile,* in acest mod fiind Maturate contradictiile intre
politica externa pentru ,,interior" si cea pentru ,,exteriof". Deoarece conducerea americana vroia sa obtina in acelasi innp, si autodeterminarea Europei de est
si prietenia sovietica, 11 -a ratat pe amandoua. Roosevelt nu a reusit sa transmits i onducerii sovietice acordul sau pentru orientarea prosovietica a /unei est-
europene. De fapt s-a manifestat in acest fel la toate intalnirile sale cu Stalin, dar tentativele sale au fost necontenit contracarate de politica Departamentului
de Stat care amana problemele teritoriale pentru perioada negocierilor de dupa razboi si tergiversa delimitarile sferelor de influenta. Atunci cand guvernul In
itanic a facut presiuni asupra administratiei Roosevelt, in februarie I (M2 (deci imediat dupa propunerea de impartire facuta de Stalin Im Eden) sa recunoasca
eel putin in principiu pretentiile teritoriale sovietice, pentru a obtine in acest fel angajamentul URSS de a (me cont de principiile Cartei Atlanticului,
Roosevelt nu numai i .1 a respins propunerea ministrului de Exteme ca ,,provinciala", <lar a cerut personal guvernului sovietic sa renunte la pretentiile
icritoriale pana dupa razboi. S-a impotrivit categoric incercarii sovieticilor de a incheia un acord cu Marea Britanie si a obtinut ca Molotov sS se declare
mul^umit, la sfarsitul lui mai 1942, in locul promisei deschideri a celui de-al doilea front in anul respectiv, cu un tratat militar bilateral sovieto-britanic.
Atunci cand in octombrie 1944 Churchill a incercat sa se inteleaga singur cu Stalin asupra sferelor de influenta in spatiul sud-est-euro-pean, guvernul
american a refuzat sa ia la cunostinta oficial de acest lucru.
Rezultatul acestei politici a fost ca guvernul sovietic nu a mai acordat incredere incercarilor de convingere ale lui Roosevelt si, fara a mai ^ine seama de
sensiblitatile occidentale, nu 1-a mai ajutat pe acesta la infaptuirea politicii -sale interne. Sovieticii au Inceput sa-si edifice singuri garantiile necesare pentru
dezvoltarea Europei de est in spiritul dorit de ei. Intelegerea cu Benes, ruperea relatiilor cu guvernul polonez din exil, negocierea con-ditiilor de capitulare
pentru Romania, Bulgaria si Ungaria, refuzul de a ajuta rascoala varsoviana, pentru a recunoaste in final Comitetul de la Lubbn drept guvern polonez
provizoriu, toate acestea s-au petrecut fara ca sovieticii sa acorde prea mult interes reactiilor vestice.
Modul unilateral de a proceda al sovieticilor a dus, cum era de asteptat, la intarirea fortelor antisovietice in opinia publica americana si a alimentat criticile
impotriva lui Roosevelt din cadrul administratiei, creandu-le noi posibilitati de influenza. Incepand cu primavara lui 1943 guvernul american a stat sub
presiunea celor 7 milioane de americani de origine polonezS. Alarmati de ruperea rela^iilor Moscovei cu guvemul polonez din exil si tacerea asupra celor
discutate la Moscova si Teheran in ft| legatura cu problemele teritoriale, polonezii i-au contactat pefi catolici si pe deputatii republican! din Vestul Mijlociu,
dependent! f I de voturile poloneze, cerandu-le sa-1 convinga pe presedinte prin a presa, congrese si interpelari parlamentare sa impuna folosirea '* preceptelor
Cartei Atlanticului in Europa de est. Miscarea a fost atat de puternica incat era cat pe ce sa primejduiasca realegerea lui Roosevelt in noiembrie 1944.
Polonezii urmau sa decida soarta alegerilor in Illinois, Ohio, posibil si in New York si Pennsylvania. Tot conceptul organizatiei pentru pacea mondiala ar fi
putut esua daca nu se gasea o cale de a mul^umi minoritatilor de origine est-europeana. Senatorul Vandenberg din Michigan, dependent si el de voturile
poloneze si unul dintre cei mai influenti purtatori de cuvant ai republicanilor, a instiintat guvemul, ea senatul va accepta o alaturare a SUA la organizatia
conceputa la Dumbarton Oaks doar atunci cand va fi asigurata respectarea universala a Cartei Atlanticului. Toate acestea 1-au dus pe presedinte la
transformarea politicii sale exteme ,,de interior", gandita retoric, intr-o adevarata politica externa.

Roosevelt a incercat sa rezolve dilema Tntre a face intr-adevar ceva pentru europenii din est si a nu putea rezolva de fapt nirnic pentru ei, pe de o parte discutand
cu guvernele din exil pentru a le convinge sa se in^eleaga cu guvemul sovietic, pe de alta parte incercand sa-1 determine pe Stalin sa gaseasca solutii
echilibrate si acceptabile pentru toti participantii. In primul caz, incercarile sale au dat gres: presedintele polonez din exil, Mik-olajczyk, s-a lasat convins la
incheierea unei intelegeri cu sovietici asupra problemei grani^elor, dar neputandu-se impune colegilor sai a fost nevoit sa se retraga in noiembrie 1944. Sub
conducerea succesorului sau, Arciczewski, guvernul polonez din exil a fost complet izolat: nici Churchill si nici Roosevelt n-au putut prezenta acest guvem
conducerii sovietice ca pe un partener de negocieri acceptabil. In al doilea caz, succesul a fost minim, desi Roosevelt 1-a considerat initial ca foarte mare. La
insistentele lui Roosevelt ca Stalin sa ,,dea publicitatii dedaratii (...) ce i-ar fi fost de folos personal" , acesta s-a decis in februarie 1945, la Conferinta de la
Yalta, sa aprobe o ,,Declaratie comuna a Europei eliberate" care urnia sa confirme din nou principiile Cartei Atlanticului.
Cele trei guverne aliate s-au obligat, bazandu-se pe un mai vechi text american, ca politica lor ,,sa consune, pentru ca popoarele foste vasale ale Axei, sa fie
ajutate in gasirea unui drum democratic de rezolvare a problemelor lor stringente, politice si economice", sa le stea alaturi mai ales la ,,crearea unor guverne
provizorii cu larga cooptare a tuturor elementelor democratice ale populatiei, obligate sa organizeze alegeri libere pentru in-staurarea unor guverne
corespunzatoare vointei populare" si sa duca la ,,formarea unei ordini mondiale bazate pe dreptate si lege". Totul era emfatic ca si interpretabil in diverse
feluri, ca oricare din retoricile americane (caci ce se putea in^elege prin ,,elemente democratice ale populatiei"?), iar deciziile luate la Yalta referitoare la
politica est-europeana ne aratau, de fapt, cat de putina greutate prezenta acest text in realitate. Guvernul provizoriu polonez provenit din Comitetul de la Lublin
urma sa fie ,,reorganizat pe o baz3 larga democratica" prin atragerea de reprezentan^i ai altor ,,conducatori democrati" si nu cum cerusera Churchill si
Roosevelt, sub supravegherea comuna a aliatilor. Roosevelt insusi, dupa ce a obtinut acordul sovietic la ,,Declaratia asupra Europei eliberate", n-a mai
manifestat nici un interes pentru crearea de institutii sau reglementari care sa serveasca la infaptuirea anuntatei ,,politici comune". Inca inainte de Conferinta a
respins recomandarea urgenta a Departamentului de Stat de a se crea in acest scop o ,,lnalta comisie pentru Europa". Cuprins de o nerabdare crescanda, s-a
tinut deoparte, spre deosebire de Churchill care incerca sa clarifice o gramada de probleme ale politicii est-europene, si nu a depus, in ciuda sfaturilor Depar-
tamentului de Stat, nici un fel de efort ca sa lamureasca vreo competen^a a reprezentantilor occidentali din cadrul comisiilor de control ale aliatilor pentru
Romania, Bulgaria si Ungaria. In^elegerea cu URSS nu trebuia subminata iar America nu trebuia implicate prea mult in disputele de dupa razboi de pe vechiul
continent.
Dupa intoarcerea de la Yalta, Roosevelt a incercat sa foloseasca rezultatele conferintei la restabilirea consensului SUA pentru politica externS, ce incepuse sa se
clatine. Yalta va Tnsemna, a declarat pe 1 martie 1945 in fata Camerelor reunite ale Congresului, temeiul unei paci de durata ,,pe baza principiilor sanatoase si
drepte ale Cartei Atlanticului; au fost ce-i drept necesare unele compromisuri, dar intelegerile au dus la inlaturarea politicii ne-fericite a sferelor de influents
din anii precedenti." Wilsonia-nismul incandescent al cuvantarii a convins, intelegerea de la Yalta a stamit in aproape toata opinia publica americanS un
asentiment optimist si chiar un sceptic ca Vandenberg, care a sesizat imediat valoarea limitata a intelegerii, nu a mai indraznit sa i se opuna oficial
presedintelui. Idealurile pentru care sef* luptase, pareau a fi asigurate; visul ,,lumii unitare" parea realizabil, f in ciuda tuturor celor intamplate de curand.
Parea sa fie ,,vremeaf-Roosevelt" (Yergin ), plina de promisiuni, chiar si presedintele parea usurat de succesul politicii interne si nu se gandea defel la cat de
departe tinteau intr-adevar intelegerile.
Daca opinia publica americana interpreta Declaratia de la Yalta ca o garantie a pacii in sensul Cartei Atlanticului, Stalin, dupa tot ceea ce spusese si
facuse Roosevelt, o lua drept ceea ce era in realitate: o aprobare verbala facuta opiniei publice:]; americane, fara prea multa importanta pentru politica
concreta;! Din punctul de vedere sovietic, bilantul Yaltei era mai degrab^l' negativ: intr-adevar, Linia Curzon fusese recunoscuta drept granitS* poloneza
iar guvernului ,,Lublin" i se asigurase o participardff importanta la viitorul regirn polonez, dar aceste lucruri erau oricum neindoielnice dupa ce
Armata Rosie se afla chiar langa Odra. Guvemul sovietic nu numai ca aderase la ,,Declaratia asupra Europei eliberate" dar se si obligase, fapt
extrem de important pentru partea americana, ca la 2-3 luni dupS terminarea razboiului sa intre alaturi de americani in Japonia si sa conclucreze la
crearea ONU. Drept contraserviciu pentru acest gest de cooperare urmau sa fie garantate drepturile rusesti asupra Chinei din perioada de dinainte de
razboiul ruso-chinez din 1904/05 (retrocedarea Sahalin-ului de sud, internationalizarea portului Dairen, arendarea lui Port Arthur, administrare comuna
ruso-chineza a liniilor ferate din China de est si a celor dip Manciuria de sud); se mai hotarase si cedarea Insulelor Kurile japoneze catre URSS. In
legatura cu ordinea de dupa razboi din Europa, delegatia sovietica nu a reusit sa obtina cele dorite: in privinta celor mai importante probleme ale
Germaniei puterile aliate au impiedicat orice decizie, forta puterilor occidentale se marise prin alragerea Frantei ca a patra putere de ocupatie, avand sediu
si drept de vot in cadrul Consiliului de control al Aliatilor pentru Germania (prin grija lui Churchill). Dupa trei ani de rSzboi nu se stia inca nimic despre
inten^iile americane in Europa. Ce era de fScut dupa o asemenea conferinta? Trebuia sa te concentrezi asupra propriei sfere de influenta, indiferent de
,,Declaratia asupra Europei eliberate" al c^rei cadru era destul de larg.
Intelegerea de la Yalta fusese asadar doar aparenta, fiecare parte a interpretat rezultatele in alt fel. Opinia publica americana tinea la visul ei despre ,,o
lume unitara" a principiilor liberate si democratice, fara a fi luat vreodata in serios interesele de securitate sovietice si fSra a fi dorit cu adevarat s3 plateasca
un pret bun pentru angajarea in politica lumii. Nici Roosevelt, care evaluase posibilitatile politicii mondiale americane mai realist decat multi dintre
compatriotii sai, nu a reusit sa dezbare politica sa externa de implicatiile wilsonianismului necesar asupra politicii interne. Conducerea sovietica nu a
perceput contradictia dintre , pretentiile universale si dorinta minora de implicare a SUA, vazand in ideile despre ,,lumea unitara" doar expresia cinica a unui
imperialism in expansiune si au interpretat propria zona de siguranta ca pe una extensiva. In ceea ce priveste Europa de est, conducerea URSS a considerat
ca garantiile unei orientari prosovietice nu pot fi legate de principiile democratice si liberale, spre deosebire de opinia publica americana, pentru care
intrarea in razboi a fost conditionata de aceste idei, simboluri al justetii acestuia. Conflictul in legatura cu Europa de est fusese suspendat doar pentru
moment si urnia s5 izbucneasca in curand. Experienta neplacuta pentru ambele parti, ca unitatea fusese doar aparenta, va face ca legatura creata datorita
coalitiei de razboi sa se destrame dupa aceea definitiv.

NOTE
1. Vezi John L. Gaddis, The United States and the Origins of the Cold War 1941-1947. New York 2., 1976, p. 66-80 si Mark A. Staler, The Politics of the
Second Front: American Military Planning and Diplomacy in Coalition Warfare 1942-1943. Westport, Conn., 1977.
2. Notarea discu(iei Roosevelt-Molotow in FRUS 1942, III, p. 577 si 582f.; p. 594.
3. Vezi Maurice Matloff, Edward L. Snell, Strategic Planning for Coalition Warfare: 1941-1942 (United States Army in World War II: The War
Departament). Washington D. C., 1953; Forrest C. Pogue, George C. Marshall: Ordeal and Hope, 1939-1942. New York, 1966, p. 305ff.
4. Vezi Gaddis, The United States and the Origins, Maurice Matloff, Strategic planning for Coalition Warfare: 1943—1944 (United States Army in
World War II: The War Departament). Washington D. C., 1959; Gordon A. Harrison, Cross—Channel Attack (United States Army in World War II:
The European Theater of Operations). Washington D. C., 1951.
5. Vadesc ,,caracterul popular" tipic rusesc impregnat de frica la George F. Kennan (telegrama din 22.2.1946, Memoiren eines Diplomaten. Munchen, 2.,
1971, p. 552-568) si la Louis J. Halle, Der Kalte Krieg. Frankfurt, 1969, p. 25-33, folosind un model de explcare psihologic destul de
superficial.
6. Vezi Vojtech Mastny, Russia's Road to the Cold War. New York, 1979, din punct de vedere sovietic si Viktor Issraelian, Die Antihitler—koalition. Die
diplomatische Zusammenarbeit zwischen der UdSSR, den USA und England wahrend des Zweiten Weltkrieges 1941—1945. Moscova, 1975.
7. JCS 506 din 18.09.1943, Matloff, Strategic Planning, p. 292f.
8. Gaddis, The United States and the Origins, p. 75f.
9. Deci nu poate fi vorba c3 Europa de est ar fi fost ,,expusS bolsevismului" la Conferin^a de la Yalta din 1945, asa cum sus^ine Karl Dietrich Erdmann, in
Das Zeitalter der Weltkriege (= Gebhardt, Handbuch der deutschen Geschichte. 9. Vol. 4). Stuttgart, 1976, p. 600, o editie foarte raspanditS printre
autorii ,,tradi{ionalisti". Hotararile politice de baza fusesera luate de catre puterile occidentale tn 1942/43.
10. Vezi George C. Herring, Jr., Lend-Lease to Russia and the Origins of the Cold War, 1944-1945. In: Journal of American History 56 (1969), p. 93-114;
Aid to Russia 1941-1946. New York, 1973, Gaddis, The United States and the Origins, p. 174-197.
11. Eric Johnston, My Talk with Joseph Stalin. In; Reader's Digest 45 (October 1944), p. 1410; se aHauga si Harrimari eStre Hull, 30.6.1944, FRUS 1944,
IV, p. 973f.
12. Dupa raportul facut de Fortune 31 (Januar 1945), p. 153ff., Gaddis, The United States and the Origins, p. 188.
13. Memorandumul lui Durbrow din 29.11.1943 in FRUS 1943, III, p. 722f.; Memorandumul lui Kennan din septembrie 1944 (,,Rusia dup3 7 ani") in
Kennan, Memoiren, p. 501-534, p. 507-509.
14. Gaddis, The United States and the Origins, p. 176-178; Herring, Aid to Russia, p. 149f.
15. Herring, Aid to Russia, p. 150-159; vezi W. Averell Harriman, Elie Abel, Special Envov to Churchill and Stalin 1941-1946. New York, 1975, p. 366-
387. '
16. Conf. unui raport al lui Harriman catre Stettinus 4.01.1945, FRUS 1945,
V, p. 942-944.
17. Grew catre Kennan 27.1.1945, FRUS 1945, V, p..968-970.
18. FRUS 1944, I, p. 112-154; vezi Bruce Kuklick, The Genesis of the European Advisory Commission. In: Journal of Contemporary History 4 (1969), p.
189-201; Keith Sainsbury, British Policy and German Unity at the end of the Second World War. Jn: English Historical Review 94 (1979), p. 786-804;
Albrecht Tyrell, Grossbritannien und die Deutschlandplanung der Alliierten 1941-1945. Frankfurt, 1987, p.
108-133.
19. Correspondence between the Chairman of the Council of Ministers of the U. S. S. R. and the Presidents of the U. S. A. and the Prime Ministers of
Great Britain during the Great Patriotic War of 1941—1945: Correspondence with Franklin D. Roosevelt and Harry S. Truman. Moscova, 1957, p. 84;
FRUS 1943, I, p. 786; vezi Mastny, Russia's Road, p. 106f.
20. FRUS 1944, I, p. 173-179; vezi Mastny, Russia's Road, p. 145-153.
21. Vezi Hull catre Winant 23.12.1943, FRUS 1943, I, p. 812, si complet Gaddis, The United States and the Origins, p. 105-114.
22. Roosevelt catre Hull, 20.10.1944, FRUS Yalta, p. 158; in legatura cu grani^ele zonelor de ocupa^ie Tony Sharp, The Wartime Alliance and the Zonal
Division of Germany. Oxford, 1975, p. 3-119.
23. Textul Directivei din 22.9.1944 in FRUS Yalta, p. 143-154; vezi Paul Y. Hammond, Directives for the Occupation of Germany: The Washington
Controversy. In: Harold Stein (editor), American Civil-Military Decisions. Birmingham, Ala., 1963, p. 311-464.
24. Yalta note prescurtate, FRUS Yalta, p. 178-197.
25. Vezi capitolul 2, nota 21; in problema despagubirilor se adauga John H. Backer, The Decision to Divide Germany. American Foreign Policy in
Transition. Durham, 1978, p. 34-38 si 61-72.
26. Au fost luate masuri pentru ,,impartirea" Germaniei, ,,pe care ei (adicS Aliatii) le-au considerat necesare pentru viitoarea pace si securitate". -FRUS Yalta,
p. 656f.
27. Gabriel Kolko, The Politics of War. New York, 1968, p. 353
28. Vezi Hammond Directives, p. 422-427; Gaddis, The United States and the Origins, p. 129-131; Backer, The Decision, p. 38-41. Asa cum arata Hermann
Graml, Zwischen Jalta und Potsdam. Zur amerikanischen Deutschlandplanung im Friihjahr, , 1945. In: Vierteljahrshefte fur Zeit-geschichte 24 (1976),
<p, 308-324, a Inceput. si Departamentul de Razboi sa interpreteze direcifva JCS 10£>7 in sensul unei viitoare integrari a Germaniei. Cum a fost
introdusa concep^a despre despagubirile de r3zboi in primele luni ale lui 1945 analizeaza detaliat Bruce Kuklick, American Policy and the Division of
Germany. The Clash with Russia over Reparations. Ithaca, London 1972. Teza lui Kuclick, ca aceasta schimbare de pozi^ie a aparjinut de fapt unei
strategii antisovietice, nu-si gaseste suport in sursele citate.
29. Vezi notijele despre planificarea est-europeana ale Departamentului de Stat la Lynn Etheridge Davis, The Cold War Begins. Princeton 1974, p. 62-88, care
supraestimeazi influenza planificarii Departamentului de Stat asupra politicii americane realizate intr-adevar in Europa de est.
30. Vezi Cap. 1 si Eduard Mark, American Policy toward Eastern Europe and the Origins of the Cold War, 1941-1946. An Alternative Interpretation. In:
Journal of American History 68 (1981), p. 313-336.
31. ,,Provincial": 20.2.1942, FRUS 1942, III, p. 521; Davis, The Cold War Begins, p. 24-37 si 143-159; La tratatul sovieto-britanic se adauga Gaddis, The
United States and the Origins, p. 15-17. Mark, American Policy toward Eastern Europe, nu vede modul defectuos al politicii americane fa^a de Europa de
est, atunci cand ii face raspunzatori pe sovietici de masurile categorice luate datorita carora a esuat cooperarea.
32. Nenumarate dovezi ale presiunii politice interne la Gaddis, idem, p. 139-157; despre politica americana fata de Polonia in general, Richard C. Lukas, The
Strange Allies: The United States and Poland, 1941-1945, Knoxville, 1978.
33. Asa inca de la Teheran; FRUS Teheran, p. 594f. 34. Text din Comunicatul de la Yalta in FRUS Yalta, p. 97Iff; se citeaza - aici ,,Declaratia despre Europa
eliberata" dupa traducerea in germana din Arhiva-Europa 1 (1946), p. 212. Vezi cap. 2, nota 21, documentajia in legatura cu problema Europei de est la
Yalta, vezi Davis, The Cold War Begins, p. 172-201; despre conferintele politice ale lui Roosevelt: Robert Dallek, Franklin D. Roosevelt and American
Foreign Policy, 1932-1945. New York, 1979, p. 506-522, si Eraser J. Harbutt, The Iron Curtain. Churchill, America, and the Origins of the Cold War.
New York, Oxford, 1986, p. 82-90.
35. Samuel I. Rosenman (editor), The Public Papers and Addresses of Franklin D. Roosevelt. Vol. 13, New York, 1950, p. 570-586.
36. Daniel Yergin, Shattered Peace. Boston, 1977, p. 67. - 1945 Cea mai buna descriere a starii de spirit exuberante a primaverii americane o da Gaddis, The
United States and the Origins, p. 165-171.
37. Vezi nota 9.

Capitolul 4

S c h i m b a r e a din 1945

In acelasi an 1945 in care aliatii Tsi atinsesera scopurile niilitare ale razboiului prin capitularea Germaniei (9 mai) si a laponiei (14 august si 2
septembrie), coali^ia de razboi s-a destramat de facto iar confruntarile dintre nolle puteri mondiale .HI Tnceput sa determine politica internationala. In
comunicatul ^Jinal de la Yalta, aliatii isi facusera cunoscuta inten^ia ,,de a ustine si intari unitatea scopurilor si a mijloacelor care adusesera i asigurasera
Natiunilor Unite izbanda in razboi si a pacii ce inna sa se instaureze". Un an mai tarziu, Molotov a vorbit pe ata - mtr-un discurs - despre ,,imperialistii
nesatiosi" si ,,grupul e aventurieri ce instiga la razboi" apartinand claselor dominante ,din strainatate, care favorizeaza" trancaneala periculoasa despre i al
,,treilea razboi mondial", ,,iar Churchill a raspuns evocand Imaginea unei" cortine de fier ,,coborate de URSS" de la Stettin, de pe Marea Baltica, pana la
Triest, la Adriatica, deci pe intregul |continent. Era de asteptat sa reapara curand toate conflictele nerezolvate de la Yalta, luand acum, dupa ce ambele
parti erau dezamagite, forme mult mai ascutite si putand ameninta con-tinuitatea coalitiei dupa ce fortele Axei fusesera infrante. Trebuie clarificat faptul de ce
neintelegerile aparute inca din perioada de la fmele razboiului au luat o asemenea dimensiune existen^iala, incat, desi ambele parti erau interesate intr-o
cooperare, acele nein^elegeri nu au mai putut fi depasite.

T r a n s f o r m a r i in E u r o p a de e s t

Punctul de pornire al crizei est-vest il constituie incercarile sovietice de consolidare a sferelor de influenta create de Armata Rosie. Le erau necesare deoarece
aliatii capitalisti nu dadusera garantii suficiente referitoare la ordinea de dupa razboi din Europa, ele fiind omise si din definitia data la Yalta ,,fortelor democratice" ce
urmau si fie promovate in cadrul sferelor de influenza sovietice. Pentru Stalin devenisera absolut stringente, cu atat mai mult cu cat intre timp scepticismul fortelor de partid
din cadrul sistemului de conducere sovietic se accentuasera. Stalin i-a explicat in aprilie 1945 loctiitorului lui Tito, lui Milovan Djilas, principiul respectiv: ,,Acest razboi nu
mai e ca in trecut; cine castiga un teritoriu acela isi aduce si sistemul lui social. Fiecare isi introduce propriul sistem social pana unde au intrat armatele sale. Nu- poate fi
altfel".3Cat de acuta ajunsese suspiciunea sovietica fa^S. de puterilevestice, in ciuda celor petrecute la Yalta, au aratat in curand nein^elegerile si capitularea fortelor armate
germane in Italia denord. Cand generalul SS Wolff a cerut in martie 1945, venindla Berna, sa discute cu comandantii britanici si americani despreo eventuala capitulare a
trupelor sale, guvemul sovietic a cerutsa participe la discutii. Guvemul american a refuzat participareasovietica la negocierile strict militare de la Berna si i-a indrumatpe
partenerii sovietici la discutiile despre capitularea formala a Italiei din cadrul cartierului general al Aliatilor. Foarte iritat,Stalin a dedus ca negocierile de la Berna ar fi
dus la un tratatsecret si anurne: in schimbul unor conditii de pace ingaduitoare,-conducerea germanS ar fi deschis britanicilor si americaniloiffrontul de vest, pentru ca
acestia sa poata inainta spre est, catmai departe cu putinta, in timp ce germanii luptau cu puterisporite pe frontul de est. Roosevelt a considerat invinuirea ca peiK
o imensa necuviin^a, vazandu-si primejduite stradaniile pentru uiicompromis americano-sovietic dar dupa aceea a decis sa m|iingaduie ca respectivul incident sa produca o
criza in relatiile.;bilaterale.4 l<s~Aceasta suspiciune supralicitata a facut sa creasca nemasuraf |:tendinta conducerii sovietice (in lipsa altor mijloace spre a-siasigura influenta)
de a introduce in cele mai multe din $ri\e preindustriale si predemocratice din regiunea Europei de est,
metode politienesti de stat. In Bulgaria au avut loc in primeleluni ale anului 1945 epurari sangeroase, carora le-au cazut victime
peste 2000 de conducatori anticomunisti din toate structurilesoacile. In Romania guvemul sovietic a obtinut, dup3. cum am
mai ar3.tat, la sfarsitul lui februarie 1945, printr-o interventie spectaculoasa la regele Mihai, schimbarea guvemului, Radescu \adit antisovietic. In Polonia, la sfirsitul lui
martie 16, conducatorii <lin rezistenta care isi parfisisera " .galitatea pentru a purta tratative 111 autoritStile sovietice au fost arestati si deportati la Moscova. l i m p de
dbua luni nu s-a stiut nimic despre ei, dup& care s-a .illat ca pe 21 iunie au fost condamna^i pentru ,,activitate subversiva in spatele Armatei Rosii", la inchisoare
intre 18 luni si 10 ani. (In fapt, rezistenta poloneza interna era decisa sa nu cedeze locul i omunistilor fara lupta.) In toate tarile ,,eliberate", ministerele de Interne au
fost incredintate unor ministri comunisti, care, sub motivul ,,pedepsirii fortelor fasciste" au arestat pe inamici potentiali .11 regimului prosovietic. For^ele prosovietice
controlau presa si iirmata, iar comunistii cautau sa intocmeasca pentru viitoarele Mlcgeri liste unitare ,,antifasciste", acoperind astfel slaba cooperare din partea
populatiei. Doar Cehoslovacia a fost cru^ata de patrun-dcrea masurilor politiste de stat. Benes a trebuit sa accepte ca 0 data cu inaintarea Armatei Rosii, pozitiile
cheie din cadrul organelor administrative nou create erau deseori ocupate de forte i omuniste.
Atmosfera de stat politienesc era potentata in zonele ocupate prin masurile luate de Armata Rosie. Atacul soldatilor rusi asupra populatiei civile, in special in
Romania si Ungariax dar si in /onele ocupate ale Reich-ului, in Cehoslovacia, Polonia si chiar in lugoslavia aliata, au dus la un sentiment de nesiguran^a,
intimidand inamici potentiali ai politicii prosovietice. De asemenea, actiuni necoordonate de obtinere a unor prazi de razboi au facilitat un transfer urias de bunuri in
URSS: instalatii din industria grea, material rulant, rezerye alimentare si animale, depozite de materii prime si produse, chiar si bunuri de consum si tezaure de arta.
Numai din Romania s-au transportat bunuri si valori de 2 miliarde de dolari, din zona germana de est s-au luat centrale industriale in valoare de 500 de milioane de
dolari, din Cehoslovacia bunuri si capitaluri de 390 de milioane de dolari aur. Pe termen lung, mai importante au fost despagubirile de razboi pe care statele din
esc, foste inamice, Romania, Ungaria si Bulgaria, au trebuit sa le plateasca vecinilor lor estici, mai ales URSS-ului (37,5 % din bugetul Romaniei si 26,4 % din eel
al Ungariei pe 1946/47), precum si infiin^area unor conceme mixte sub conducere sovietica care lucrau in sensul indreptarii productiei industriale si a politicii comerciale
nadonale, de fapt pentru necesitatile reconstructiei sovietice. Politica economica sovieticS in zona de influenta a Armatei Rosii a stat sub semnul unei reorientari
dinspre pietele vestice spre cea sovietica si a unei exploatari a Europei de est in interesul vmei rapide refaceri a procesului de industrializare sovietic, ce
suferise lovituri in timpul razboiului.
Cele mai importante consecinte pentru relatia sovieto-ameri-cana le-a avut politica sovietica a ,,faits accomplis" (a faptului implinit) in cadrul problemei
poloneze. Inca din timpul Conferintei de la Yalta, primul ministru polonez Bierat a decretat preluarea Sileziei si a Prusiei Orientale sub administratie poloneza.
Desi Aliatii occidentali nu au luat o hotarare clara in privinta impingerii spre vest, peste Odra, a granitei poloneze, si anume pana la linia de demarcatie Odra-
Neisse, pe 14 martie 1945 in zonele estice pana atunci germane au fost create pana la respectiva linie de demarcatie Odra-Neisse, patru voievodate poloneze,
iar populatia germana, care nu apucase sa fuga, a fost evacuata. In acest timp Comisia pentru ,,reorganizarea" guvernului polonez aflata la Moscova si formata din
ministrul de Externe Molotov, din ambasadorul britanic si din eel american, discuta aprins ce reprezentant polonez sa invite la tratativele asupra alcatuirii noului
guvern si daca in prima runda negocierile sa se poarte doar cu polonezii din comitetul ,,Lublin". Si cum la sfarsitul lui martie discutiile ajunsesera la un punct
mort, guvernul sovietic a incheiat pe 21 aprilie un tratat de prietenie doar cu Guvernul Provizoriu de pana atunci, legitimand astfel conform drepturilor
popoarelor deplasarea granitelor teritoriilor si a puterii. Ca semn de protest, puterile occidentale au refuzat participarea acestui guvern nemodi-ficat, la 25 aprilie,
la San Francisco la Conferinta de constituire a Natiunilor Unite.

U n i u n e a S o v i e t i c a d i n t r - u n n o u p u n c t de v e d e r e

Aceste metode de asigurare a intereselor sovietice din zona de influenta a Armatei Rosii au dus in primavara lui 1945 la o modiflcare a atitudinii
americane fata de Uniunea Sovietica - o schimbare care s-a produs pe patru domenii in acelasi timp:
In primul rand multi americani, de la simplul soldat la ministru, care veneau pentru prima oara in contact direct cu rusii sovietici, au simtit diferenta
profbnda a civilizatiei sovietice si au interpretat-o, ca si diplomatii dezamagiti din ,,scoala de la Riga" in perioada interbelica, drept un indiciu al predominarii
ruditiei si formelor de viata neeuropene in Uniunea Sovietica.
Vmbasadorul Harriman a spus in aprilie 1945 ca SUA s-ar afla fata ,,unei invazii a Europei de catre barbari", iar greseala (:ea mai mare a lui Hitler a fost ca
,,a deschis Asiei portile Europei". Ministrul de Razboi Stimson gasea ca actiunile de ()rada de razboi erau ,,cam orientale", generalul George S. Patton
slata ca ofiterii sovietici arata ,,ca niste banditi din Mongolia, Jivilizati de curand", iar Kennan, pe atunci loctiitorul lui Harriman Moscova, zburand peste Prusia
Orientala a gasit ca j,populatia inndigena pare a fi fost alungata intr-o maniera care nu mai lusese vazuta din perioada hoardelor asiatice."
In al doilea rand, aceste impresii emotionale au fost putemic subliniate de politica sovietica a ,,faits accomplis" (a faptului implinit), ceea ce a intarit
pozitia ,,hardliners"-ilor (celor de pe pozitii forte) din cadrul opiniei publice americane si a fractiunii republicane din Congres, care criticasera inca din 1944
politica de intelegere promovata de Roosevelt. Dezamagiti in sperantele nascute la Yalta, au invinovatit conducerea sovietica de incalcarea fntelegerilor si au
cerut implinirea aceslor promisiuni in felul interpretat de ei. Senatorul Vandenberg, care fiisese invitat de catre Roosevelt la sesiunea de infiintare a ONU
pentru a asigura in politica interna intrarea americana in noua organizatie mondiala, s-a folosit de Conferinta de la San Francisco drept for pentru Tnfierarea
incaicarilor sovietice ale Cartei Atlanticului. ,,Nu stiu daca suntem aici la Frisco sau la Munchen", si-a notat in jurnalul sau. ,,Trebuie sa stam cu arma la picion
(...) Suntem in punctual cand (...) trebuie sa castigam si s-o incheiem cu acest appeasement (linistire) a Rosilor, pana a nu fi prea tarziu." Cum urma sa se
realizeze acest ,,vis american", nici el nu stia sa spuna. Conferinta de creare a Natiunilor Unite s-a desiasurat in polemic! vehemente intre delegatia americana si
cea sovietica. Polemicile au fost foarte pe gustul publicului american doritor sa-si dernonstreze propria putere; in opinia publica mondiala insa a starnit
neliniste, prefigurandu-se desfiintarea coalitiei de razboi.
In al treilea rand, diplomatii americani au cerut si ei o analiza a hotararilor de la Yalta in sensul interpretarii generate date de opinia publica americana.
Criticii ,,scolii de la Riga", care ii reprosasera lui Roosevelt lipsa fermitatii politice fata de Uniunea Sovietica, au gasit acum ascultare; diplomatii influentati de
Hull,
care speraserS ca interesele de securitate sovietice ar putea fi satisfacute prin crearea unei organizatii pentru pacea lumii, au fost dezamagiti, nu erau insa de
acord sa renun^e la idealurile lor liberate in legatura cu Europa de est. Nici Roosevelt nu a mai aflat drumul de la politica extema ,,de interior" spre cea ,,de
exterior". In aceeasi masura in care necesitatile asigurarii intereselor de securitate sovietice au fost subestimate, dorinta de expansiune sovietica a fost
supraestimata; o perspectivS irationaia a inlocuit-o pe alta. ,,Planul rusesc de a crea state satelite", a explicat ambasadorul Harriman, eel mai important purtator
de cuvant al acestei cotituri diplomatice, in aprilie 1945, in fata unor functionari ai Departamentului de Stat, ,,reprezinta o amen-in^are pentru toata luinea si
pentru noi. Dupa ce URSS va define controlul asupra regiunilor vecine, va incerca sa pairunda in tarile alaturate." Pretentiile sovietice de a crea baze militare in
stramtorile Turciei si un protectorat al fostei Libii italiene (incercari de a limita preventiv capitalismul anglo-saxon) ca si pretentiile iugoslave asupra Triestului
pareau a fi dovada veridicitatii acestei ,,teorii a dominoului". La sfarsitul lui mai subsecretarul de stat de la , Departamentul de Stat, Joseph C. Grew, nota
ca rezultatul celui , de-al doilea r3zboi mondial inseamna ,,predarea dictaturii totalitare t si a puterii Germaniei si Japoniei catre URSS care va deveni in ••,
viitor o primejdie tot atat de mare pentru noi, cum au fost ? puterile Axei". Ceea ce se intamplase in Europa de est era un : ,,model pentru lumea viitoare",
asa cum dorea Rusia s-o realizeze, I pas cu pas, intai in Europa, apoi in Orientul Apropiat si mai apoi in Orientul Indepartat. Un razboi cu URSS ,,este atat de
'• sigur cum poate fi orice lucru sigur pe lumea asta." Chiar si ministml de Razboi Stimson, de obicei extrem de rezervat si cunoscut pentru analizele sale
realiste, a atras atentia ca haosul economic din vestul si centrul Europei ar putea duce la ,,revolutii politice si infiltrari comuniste". Multe asemenea analize
s-au adunat la administratia americana in primavara si vara lui 1945, iar concluziile erau mereu aceleasi: trebuia insistat asupra ,,im-plinirii" int,elegerilor de la
Yalta, s3 nu se fac3 noi ,,concesii", sa fie stabilizate acele regiuni care nu erau ocupate de Armata Rosie10
In al patrulea rand, balan^a dintre politica extema ,,de interior" si cea ,,de exterior" era tot mai dezechilibrata si pentru ca presedintele Roosevelt a murit
pe 12 aprilie 1945, in plina criza sovieto-americana, iar succesorul sau, Harry S. Truman, care devenise vicepresedinte in noiembrie 1944 doar ca un
candidat ilc compromis intre Wallace si Brynes, declarase ca nu se pricepe dcloc la politica extend si i-a fost extrem de greu s& Se descurce printre
contradictiile politicii rooseveltiene. Desi era wilsonian convins, Truman s-a hotarat asupra unei politic! de stabilitate ..realista" fata de URSS: pentru a-si
castiga autoritatea ca prese-dinte, s-a dovedit foarte ferm in luarea deciziilor, ramanand totusi dependent in hotararile sale de sfatarile anturajului s3u si
deoarece in administrate numarul si influenza celor doritori de o'schimbare a politicii exteme crescuse, in ciuda dorintei sale marturisite de a pastra
neschimbata politica lui Roosevelt, a ajuns la confruntari tot mai pronuntate. ,,Uniunea Sovietica are mai mult nevoie de noi, decat invers", i-a declarat la o
saptamana dupa preluarea postului, lui Harriman, care-1 asculta surprins dar totodata usurat, existand perspective motivate de a impune in cadrul problemelor
est-europene dorintele americane, daca nu 100% atunci 85%.H Truman i-a explicat imediat ministrului de Exteme Molotov, hotararea de a pune in aplicare
interpretarea americana a intelegerii de la Yalta, atunci cand acesta 1-a vizitat in cadrul Conferintei de la San Francisco din 23 aprilie. Zadarnic a incercat
Molotov sa explice c3 URSS aplica foarte corect cele convenite; Truman la intrerupt brusc si i-a explicat intr-o americana drastica, cum ca relatia
,,unidirectionaia" sovieto-americana trebuie sa se termine. Molotov ramasese fara grai: ,,Niciodata in via^a mea nu mi s-a vorbit astfel", a rostit surprins, iar
Truman a bodoganit ca in viitor sa-si tina promisiunile facute, ?i atunci nu se va mai vorbi asa cu el. Nici Roosevelt n-ar fi avut altceva de spus in aceasta
ocazie, dar modul de desfasurare al acestei prime intalniri i-a facut pe sovietici sa conchida ca Truman a renuntat la politica de cooperare a predecesorilor
sai (oricum insuficienta din punct de vedere sovietic) si ca ameninta cu un ,,roll back" (politica agresiva de impingere inapoi) occidental, adica SUA a cu
preluarea abuziva a zonei de securitate est-europene.
C o o p e r a r e si p r e s i u n i

Schimbarea atitudinii americane fata de URSS nu dusese inca la o modificare vadita a politicii americane fata de aceasta. Truman si mentorul sau politic
Byrnes, devenit ministru de
Externe, erau hotarati sa se opunS sovietizSrii Europei de est, dar politica externa americana era determinata si de alte tendinte. Mai existau foarte multi adepti
ai lui Roosevelt influenti, care confereau scopului cooperarii cu URSS o inalta valoare. Truman mai spera ca ramanand ferm pe pozitie, sa ajunga totusi la o
mtelegere cu sovieticii, fiind cuprins cateodata de indoieli daca pozitia sa intransigenta era cu adevSrat in spiritul lui Roosevelt. Inca mai era nevoie de toate
fortele pentru a ingenunchea Japonia si inc3 se mai conta pe ajutorul sovietic in acest scop. In cadrul administratiei americane, o masinSrie extrem de extinsa,
mai functionau inca traditiile de neamestec in treburile politice ale Europei si teama fata de angajamentul militar din perioadele de pace. Dar eel mai important
era faptul ca opinia publica americana nu era pregatita sa faca sacrificii pentru a prelua rolul de conducator al lumii. Cererii tot mai staruitoare de incheiere cat
mai rapida a serviciului militar obligatoriu (,,bring the boys home" - aduceti baietii acasa), nu i se putea opune nici presedintele.
De aceea Churchill nu a g&sit pentru conceptia sa de politica limitativa un camarad in Truman, asa cum nu avusese nici in Roosevelt. Presedintele britanic
ceruse cu putin inainte de moartea lui Roosevelt ca trupele britanice si americane in marsul lor spre Europa centrala sa ajunga la Berlin inaintea rusilor.
Comandantul trupelor americane pentru Europa, generalul Eisenhower, a emis insa parerea ca o asemenea strategic ar tergiversa luptele in mod inutil si si-a
impus argumentul. Churchill i-a cerut lui Truman ca trupele americane sa se opreascfi la Elba si sa nu se retraga imediat in zona ocupata de americani in
Germania, asa cum se stabilise in EGA; le-a cerut de asemenea sa inainteze pana la Viena si Praga. Eisenhower a raspuns cu aceleasi arguments iar Truman a
decis pana la urma mentinerea intelegerilor in legatura cu zonele de ocupatie. Dupa ce maresalul Montgomery a reusit sa obtina pe 4 mai o capitulare partiala
a guvernului Doenitz numai pentru frontul de vest, Eisenhower a obtinut pe 7 mai capitularea generala. Churchill a mai sprijinit guvemul Doenitz, cu gandul
nemarturisit ca in cazul unei inaintari sovietice pana la Marea Nordului, sa utilizeze trupe germane impotriva lor; a renuntat apoi pe 23 mai la aceasta intentie
sub putemica presiune americana. Nici opinia publica britanica nu 1-a sus^inut pe Churchill in politica sa de mam forte antisovietica. Acest lucru i-a devenit
clar cand in alegerile din Camera Comunelor de pe
"< iulie a castigat in mod surprinzStor Partidul Laburist, care isi
• 'Midusese campania fluturand argumentul ca un guvem ,,socialist'* I mate asigura mai degraba intelegerea cu URSS decat un presedinte i < inservator.
Contradictia dintre intentia declarata de a organiza Europa i l i - est dup3 principii liberale si posibilitatile reduse de a realiza ucst lucru, a facut ca politica
americana sa devina o politica ik-stul de confuza, a amenintdrii si a reclamei, a refuzului si a
• nncesiilor. Administratia Truman a ezitat sa recunoasca inter-pi etarea sovietica a intelegerilor de la Yalta, dar si sa faca vreun pas concret pentru indeplinirea
fortata a acestora conform propriilor mterpretari. Pentru a depasi punctul mort al negocierilor, Truman a trimis la sfarsitul lui mai pe omul de incredere al lui
Roosevelt, I larry Hopkins, la Moscova. Acesta a reusit sa rernvie spiritul cooperarii si, spre nemultumirea lui Churchill a obtinut o rezolvare de compromis
pentru Polonia: Stalin si Hopkins au cazut de acord asupra numelor a patru reprezentanti ai exilului polonez londonez si ai rezistentei din interior, printre ei
aflandu-se fostul presedinte Mikolajczyk, care au fost invitati sa formeze un nou cabinet impreuna cu reprezentanti ai guvernului ,,Lublin". Comisia poloneza s-
a inteles la sfarsitul lui iunie sa largeasca guvemul existent cu patru reprezentanti ai Partidului Taranesc si cu un socialist, iar Truman a recunoscut diplomatic
acest guvem largit. Alegerile libere din Polonia erau astfel la fel de putin garantate ca si orientarea democratka a celorlalte state est-europene. Diplomatii lui
Truman au continuat sa exercite ,,presiuni diplomatice" fara insa a se angaja material pentru tarile est-europene.
O iesire din aceasta situatie, extrem de penibila pentru arogan^a americana, era de a opune nevoii de credit a URSS propria forta economica, dupa cum
ceruse Harriman inca din toamna lui 1944, dovedindu-si si monopolul asupra armelor atomice, prin folosirea primei bombe atomice in 16 aprilie 1945,
Ministrul de Externe Byrnes, care se considera succesorul lui Roosevelt si care, incepand cu mijlocul lui 1945, a trecut autocrat pe langa politica externa ca si
Roosevelt pe langa Departamentul de Stat, a incercat, sustinut de Truman, sa le arate sovieticilor dubla superioritate americana si s-o foloseasca revizuind
politica ,,faits accomplis" (faptului implinit) din Europa de est.
Inca inainte ca Byrnes sa-si ia postul in primire, Truman incercase de doua ori sa foloseasca superioritatea SUA ca mijloc de presiune: la sfatul lui
Harriman care dorea sa impuna o schimbare in negocierile cu Moscova in legatura cu Polonia si sub presiunea Congresului, care decisese pe 17 mai s3
nu mai accepte livrari de land-lease (imprumut-inchiriere) pentru recon-structia tarilor aliate, stopase pe 11 mai orice livrare catre Moscova, toate livrarile
fiind trimise pe frontul din Japonia. Ceea ce Truman nu anticipase a fost faptul ca hotararea s-a materializat intr-un mod abrupt si extensiv, chiar si
vapoarele in drum spre URSS au fost intoarse din drum. La protestul sovietic au mai avut loc unele livrari, dar din principiu s-a mentinut decizia ca
URSS s3 simta dependenta sa de livrarile americane. Truman a aprobat si o revizie a liniilor directoare ale politicii americane fata de Germania:
preluarile din productia curenta urmau sa fie mici, exporturile trebuiau utilizate pentru plata bunurilor importate din vest, numai excedentul era pus la
dispozitia Uniunii Sovietice. Motivul eel mai important pentru luarea acestei decizii a fost | hotararea Congresului de a nu finan|a costurile
reconstructiei | germane din impozitele cetajenilor americani, cum se intamplase 3 dupa primul razboi mondial. Pe de alta parte, Departamentul de Stat
si fostul presedinte Herbert Hoover i-au explicat lui Truman efectele negative ale obligatiilor de intr-ajutorare date pentru reconstructia unei pieje
germane sanatoase. Grupul Morgenthau a pledat si el pentru un nivel scazut al ajutorului, de teama ca fondurile obtinute pentru reconstructie s3 nu fie
folosite la pastrarea potentialului industrial german, iar pozitia restrictiva fata de politica de ajutorare a URSS trebuia s-o determine pe aceasta la o
mai mare dorinta de cooperare. Cele 20 de miliarde de dolari cerute de sovietici la Yalta ca baza a negocierilor si acceptate, fusesera aproape uitate.1
Byrnes a confirmat ambele hotarari si s-a prevalat de tratamentul dilatoriu al cererii sovietice de credit din ianuarie 1945. In ciuda legii emise de Congres la
sfarsitul lui iulie, permitand Bancii de export-import sa acorde un credit de un miliard de dolari (fata de cele 6 miliarde cerute de guvemul sovietic!)
atunci cand sovieticii au cerut primul imprumut pe 28 august, Byrnes a curmat orice negocieri cu indicatia concesiilor politice necesare pe care trebuie sa
le faca partea sovietica si a asistat imperturbabil la disparitia cererii in interiorul birocratiei SUA. Despre ce concesii era vorba arata raportul unei
delegatii de deputa^i ai Congresului, care sub presedintia lui William M. Colmer a vizitat in 1945 URSS. La intoarcere, deputatii au recomandat s3 se
acorde credite substantiate atat URSS cat si tuturor statelor est-europene - cu conditia ca guvernul de la Moscova sa garanteze nu numai proprietatea
americana si sa permita difuzarea filmelor, cartilor si presei americane, ci si peste tot (dar si in URSS!) libertatea religiei, a presei si alegeri libere, tinand
cont de intelegerile de la Yalta. Byrnes nu si-a exprimat opiniile cu privire la ce trebuia sa faca in schimb sovieticii; nu impartasea desigur vederile
delegatiei Colmer, dar spatiul sau de miscare devenea din ce in ce mai ingust, asa cum o dovedeste si acest exemplu.
Cu aceeasi tactica dilatorie a incercat Byrnes sa foloseasca monopolul american al armei atomice la impunerea ideilor sale. Nu a amenintat ce-i drept
niciodata Uniunea Sovietica cu folosirea armei atomice (din punct de vedere al politicii interne acest lucru era de neconceput), dar nu a aderat la propunerea
ministrului de Razboi, Stimson, de a-i oferi guvernului sovietic, in schimbul unei interventii in cazul Europei de est, un parteneriat nuclear. De fapt, a interzis
orice initiativa de internationalizare a noii arme, demonstrand superioritatea atomica a SUA - cu speranta ca sovieticii se vor lasa impresionati de aceasta
demonstratie si ca vor intelege mai degraba dorintele americane referitoare la Europa de est. In acord cu Bymes, Truman a tergiversat urmatoarea conferinta a
celor ,,trei mari" de la Potsdam, dorita de Churchill si Stalin, pana pe 16 iulie, ca sa se apropie cat mai mult de primul test atomic. Dupa aflarea vestii despre
incercarea plina de succes de la New Mexico, pe data de 21 iulie, Truman il anunta pe Stalin la Potsdam, ca SUA ,,dispun de o noua arma cu posibilitati de
distrugere nelimitate", iar Byrnes a dus tratativele de la Potsdam dar si cele ale Consiliului ministrilor de Externe aliati, care au inceput pe 11 septembrie la
Londra, dupa cum a remarcat Stimson, ,,cu bomba in buzunar, ca o arma ce ar putea rezolva lucrurile". Lua in calcul si efectul demonstrativ al bombelor atomice
aruncate asupra Hiroshimei si Nagasaki (desi nu acesta a fost scopul, ci scurtarea razboiului impotriva Japoniei si limitarea participarii la victoria asupra Japoniei
a sovieticilor) . In acest fel se contribuia la re^olvarea problemelor litigioase ce trenau din martie, in sensul dorit 4e^ aimericani.

E s u a r e a p o l i t i c i i a m e r i c a n e de p r e s i u n e

Monopolul' asupra annelor atomice precum si suprematia economics s-au dovedit a fi o arma cu doua taisuri. In mod demonstrativ, guvernul
sovietic nu s~a aratat impresionat de bomba atomica si nu a mai insistat asupra creditului cerut si aceasta datorita faptului ca amenintarea cu bomba era
incredibila, pentru ca trebuia folosita complet si nu partial. Bomba ar fi putut infricosa inamici potential! care ar fi incercat sa atace SUA, dar era de necrezut
ca ar fi fost pusa in functiune de guvernul '• american pentru rezolvarea unor scopuri atat de marginale pentru > securitatea SUA cum ar fi fost, sa
zicem, alegeri libere in Romania. Amenintarea cu neacordarea creditului era de fapt reala, L dar tot atat de putin credibila, pe de o parte pentru ca SUA
|; erau interesate economic in acordarea creditului, pe de alta parte pentru ca sovieticii supraestimau puterea de patrundere politica nemijlocita a acestui
interes economic. Asigurarea propriului glacis era pentru sovietici cu mult mai important decat ajutorul economic american; in eel mai rau caz puteau fi
atrase resursele Europei de est si centrale pentru sprijinirea refacerii sovietice.
De aceea, tactica dilatorie a lui Byrnes nu a dus la o dorinta de cooperare mai puternica din partea sovieticilor, ci dimpotriva: tergiversarea
raspunsului la cererea de credit a mtarit interesul sovietic in exploatarea economica a tarilor est-europene si in despagubiri de razboi masive din partea
Gennaniei. Demonstratia armei atomice americane a dus la construirea propriei sfere de securitate (inclusiv fortarea propriilor planuri de obtinere a armei
atomice). Amestecul american in cadrul relatiilor est-europene, zona recunoscuta dupa toate aparentele la Yalta de catre fortele occidentale ca zona de
influenta sovietica, a crescut doar necesitatea numerica a garantiilor pentru o orientare prosovietica a acestei regiuni.
Deoarece diplomatia americana nu vroia sa recunoasca ,,lipsa de forta a puterii atotputernice" (Gaddis ), contradictiile se loveau cu tSrie intre ele la
diferitele conferinte tinute dupS sfarsitul razboiului. Aceste contradictii dispareau printr-o limitare reciproca a intereselor si s-a incercat de mai multe ori
sS fie Maturate, dupa ce diplomatia atomica si cea a dolarilor a dat gres iar
polemicile au ajuns intr-un punct mort. Byrnes s-a intors asffel la politica lui Roosevelt a celor ,,four policemen" (patru politisti) TmpreunS cu vechea ei
dilema si anume necesitatea unor com-promisuri reale cu retorica idealists, care trebuiau sa fie asigurate in politica interna.
Inca de la Potsdam (din 16 iulie pana in 2 august 1945) contradictiile intre ideile americane si cele sovietice cu privire la planificarea de dupa razboi au
determinat in asemenea masura desfasurarea conferintei, incat delegatii s-au aflat de mai multe ori in fata unei crize gata sa izbucneasca. O ruptura ce ar fi
putut fi vizibila si in exterior, putand fi stopata doar de Byrnes, care dupa doua saptamani de negocieri fara folos a reusit sa dea la iveala un pachet provizoriu
de compromisuri. Inainte de ultima reglementare intr-un acord de pace cu Germania, puterile occidentale au recunoscut administratia poloneza asupra fostelor
tinuturi estice gemiane pana la granita Oder-Neisse. Conducerea sovietica trebuia sa mai astepte deocamdata cu cererile de despagubire facute Germaniei. La
mceput fiecare for^a de ocupatie putea sa-si ia despagubirile de razboi din zona sa de ocupatie, rusii si polonezii urmau sa primeasca 15% din bunurile
industriale ,,ne-folositoare" din zonele de vest si sa dea in schimb hrana si materii prime din est, alte 10% fara servicii la schimb. (Stalin incercase zadamic
sS obtina de la reprezentantii guvernului polonez aflati la Potsdam acordul asupra renuntarii la linia de demarcatie a granitei ca fund Neisse, pentru a putea
negocia livrari de 'despagubire mai man din zona de vest.) Aceste decizii au dus |la stabilizarea unui statu quo: fiecare parte facea concesii acolo
•unde oricum nu mai avea posibilitati de influenta. Cererile sovietice de internationalizarea industriei Ruhr-ului, de acces la stramtori si mandatul asupra
Libiei, au ramas tot atat de nesolutionate ca si cererile americane de internationalizare a marilor cai acvatice europene (in special a Dunarii). Incercarile
vestice de a obtine dreptul de participare la discutii in tSrile est-europene au fost blocate de delegatia sovietica cu indicatia de eliminare absoluta a influentei
vestice asupra Italiei si Greciei. In problema germana •ambele parti si-au exprimat interesul in existenta in continuare : a unei natiuni unite, intr-o Germanie
ca imitate economica, iar consiliul celor patru puteri format din comandantii supremi ai fortelor de ocupatie urmau sa pre/a raspunderea pentru adminis-
trarea Germaniei. Motivele pentrti care au facut aceasta au fost diferite: SUA pentru viitoarea integrate a Germaniei in sistemul multilateral al comertului
liber, URSS tocmai pentru a impiedica aceasta integrare in ,,luniea unitara" stSpanita de SUA. Conflictul vital al problemei germane era doar amanat, iar
intelegerile ,,provizorii" din cadrul despSgubirilor de razboi s-au fScut si aici in sensul impartirii sferelor de influenza.
Compromisul de la Potsdam a fost acceptabil pentru politica interna a SUA numai pentru cS problemele cu adevarat vitale ramasesera si de data asta
nesolutionate. Stalin, Truman si noul presedinte britanic Attlee ajunsesera la concluzia, urmand propunerea lui Bymes, ca toate problemele sa fie clarificate de
un Consiliu al ministrilor de Externe al aliatilor, la care, pe langa cele trei mari puteri, sS participe Franta si China. Pentru inceput| Consih'ul urma sa se
consulte asupra tratatului de pace cu Italili. apoi sa discute tratatele pentru ,,guvernele democratice recunoscutefl: din Romania, Bulgaria si Ungaria (un exemplu
concludent pentru starea de confuzie in care se aflau din punct de vedere al protocblului, probleme cu adevarat controversate!), iar in cele din urma tratatul de
pace cu Germania. Procesul-verbal al Conferintei de la Potsdam a fost dat publicitatii doar intr-o versiune prescurtata, care a lasat nementionate punctele
controversate, iar Byrnes nu a aratat in public nici o indoiaia ca aceste probleme se vor rezolva la prima sesiune a adunSrii ministrilor de Externe de la Londra
in sensul visului american de ,,one world" (lume unitara). Cu privirea atintita la superioritatea americana atomica si economica, Byrnes credea el insusi in cele
spuse.
Pe 11 septembrie si 2 octombrie 1945 la Londra a devenit evident c3 problematica est-europeana nu ea rezolvabila in sensul dorit de americani. Molotov a
prezentat propuneri scrise pentru tratatele de pace cu Romania, Bulgaria si Ungaria, care consolidau statu quo-ul, adica barau orice posibilitate de influenza
americana in aceasta regiune. Byrnes sustinea ,,formula poloneza", adica refomarea guvernelor respective pe baze larg democratice si organizarea unor alegeri
libere cat mai curand posibil ca premisa a tratatelor de pace. In sedinte nesfarsite, ambele parti se mentineau la propriile pozitii - pana cand Molotov, pentru a iesi
din izolarea care-1 amenin^a, a cerut pe 22 septembrie, referindu-se la intelegeri asemanatoare facute la Potsdam, excluderea ministrilor de Externe francez si chinez
din cadrul negocierilor est-europene. (Intr-adevar, la Potsdam se notarise ca acestia nu se pot pronunta asupra problemelor est-europene.) Conferinja a ajuns
astfel intr-un punct mort. Byrnes a inceput sa inteleaga cat de putin conta superioritatea americana in politica, iar dupa inca o saptamana de asteptare s-a decis si
in problema est-europeana la compromisuri, ce lasau llnieresele de securitate sovietice neatinse in partile esentiale si |asifel spulberau visul american.
In ultimul moment s-a speriat din nou si nu a mai vrut livalizarea acelor compromisuri. John Foster Dulles, ca conducator ivi>ublican al delegatiei pentru
tratative, 1-a convins intr-o discutie hi 11 re patru ochi ca. el si deci si opinia publica republicana vor jlupta impotriva acestor compromisuri in problema
Europei de est ca impotriva unei politici periculoase de appeasement (linistire, jhnpacare), iar daca Byrnes va incheia discu^iile fara a ob^ine piogrese
importante in ceea ce priveste dreptul de autodeterminare, va ataca deschis drept un appeaser (impaciuitor). Byrnes s-a conformat si, deoarece nu putea incheia
discu^iile in sensul celor |cemte de Dulles, a intrerupt conferinta. Nu s-a semnat nici macar an proces-verbal de incheiere comun. Astfel toate contradicjiile
Jcveneau clare si vizibile opiniei publice. Opinia publica americana !ra multumita de pozi^ia ministrului ei de Externe, iar presedintele PiTiman a confirmat intr-un
discurs din 27 octombrie fidelitatea Jc principiu a politicii externe americane, comunicand totodata pil SUA nu vor impar^i secretul armei atomice cu nimeni,
ci il vor pastra ca pe un ,,bun sfant" pentru pacea lumii.
Byrnes ajunsese sa fie extrem de iritat de comportamentul lovietic si plin de indoieli cu privire la cursul luat de politica jsxterna. Ca si Roosevelt, cauta cu
mare intensitate posibilitati de pune de acord ideea americana a ,,one world" (lume unitara) ki conceptiile de securitate ale conducerii sovietice referitoare la
puropa de est. Intr-un discurs oficial din 31 octombrie si-a [ixprimat simpatia fa^a de eforturile ,,Uniunii Sovietice de a ajunge relatii mai stranse si
prietenesti cu vecinii ei est-europeni si la o recunoastere totala a intereselor ei speciale de securitate in pceste tari". Opiniei pubh'ce americane i-a dat totodata
asigurari, ira a observa contradictia, ca va sustine ferm principiul ,,sistemului mondial" si al ..neimparjirii lumii in sfere de influenza exclusive". Pentru a-si faee^cr
imagine mai realista asupra situatiei din tarile st-europene, ceea ce hvj putea obtine din rapoartele cu vadite endin^e anticomuniste ale personalului diplomatic,
1-a trimis pe enumitul ziarist liberal, Mark Ethridge, cunoscut pentru a fi (ivocatul impacarii sovieto-americane, intr-o caiatorie infonnativa lungS durata
prin Europa de est. tn acelasi timp a luat initiativa ici noi intalniri a ministrilor de Externe, de data asta, asa cum ceruse Molotov, fara participarea ministrilor
francez si chinez. La discutiile purtate la Moscova intre 16 si 26 decembrie lie catre cei trei ministrii de Externe s-a constatat ca, respectandu-seinteresele
reciproce de securitate, erau posibile compromisuri, daf nu cele, cum s-a vazut si la Potsdam, care se aflau la baza unei politici comune, ci acelea care aveau ca
scop final impartirea lumii in sfere de influenta. Guvernul sovietic a acceptat ca in Romania si Bulgaria sa intre in guverne cate doi ministri ne- comunisti, in
schimb Byrnes a fost de acord sa participe la intocmirea rapida a tratatelor de pace impreuna cu fostii aliati ai Germaniei. Guvernul sovietic a renuntat la
controlul efectiv asupra Japoniei si a fost de acord ca pana la dezarmarea completa a japonezilor sa-si tina trupele in China. Byrnes, in schimb, 1-a invitat pe
Molotov sa participe la o initiativa americano-bri-tanico-canadiana pentru stabilirea unui sistem de control ONU asupra armelor atomice. S-a ajuns la un
consens chiar si asupra impartirii Coreei in doua zone de ocupatie, americana si sovietica, singura controversa ramanand problema retragerii annatei sovietice
din Iran. Byrnes s-a inters multumit acasa si a anuntat natiunea intr-un discurs radiodifuzat pe 30 decembrie, ca negocierile de la Moscova au adus SUA mai
aproape de o pace, bazata pe ,,dreptate si intelepciune". 5
Spre deosebire de Roosevelt, Byrnes nu a reusit sa convinga opinia publica americana despre o suprapunere perfecta a inteleger-S ilor incheiate cu principiile
Cartei Atlanticului. Moscova nu era|,f Yalta, nici nu putea fi dupa dezamagirile din primavara trecuta|| Republicanii si expertii ,,realisti" de la Departamentul
de Stat au urmarit plini de amaraciune crescanda politica autocrats a lui Byrnes, vazandu-si confirmate cele mai pesimiste asteptari in rezultatul
Conferintei de la Moscova. Byrnes era un impdciuitor, le facuse sovieticilor foarte multe concesii fara sa observe dorinta de expansiune universala a URSS. S-a
organizat un front larg impotriva lui Byrnes - la Departamentul de Stat unde, dupa cum relateaza Elbridge Durbrow, ,,tuturor celor care urmaresc dezvol-tarea
relatiilor le este foarte clar care sunt intentiile adevarate (ale rusilor)"; in Congres, ai carui membri au fost bombardati de Vandenberg si Dulles cu critici la
adresa lui Byrnes; si in opinia publica unde numarul celor care credeau in cooperarea pe termen lung cu URSS a scazut de la 54% in septembrie 1945 la 34%
in februarie 194626
Faptul ca Truman s-a alaturat acestei miscari anti-Bymes a devenit hotarator. Presedintele se saturase de cvasitutela mentorului sau politic incepand cu noiembrie
1945, se enervase de lipsa informatiilor din partea ministrului de Exteme in perioada Con ferintei de la Moscova. A primit in schimb raportul calatoriei
informative a lui Ethridges, care descria in culorile cele mai intunecate, altfel decat se asteptase Byrnes, relatiile din Europa de est, avertizand chiar si asupra
concesiei de a da sovieticilor in viitor posibilitatea unei mici sfere de influenta. Truman s-a hotarat sa fac3 o corec^ie a cursului politicii sale. ,,Nu sunt de
parere", si-a notat o idee pentru ,,discutia" fundamentala pe care urma sa o poarte cu Byrnes, pe 5 ianuarie 1946, ,,ca ar trebui sa mai facem compromisuri. Ar
trebui sa refuzam recunoasterea Romaniei si Bulgariei, pana nu se indeplinesc cerintele noastre. N-ar trebui sa punem la indoiala pozitia noastra in legatura cu
Iranul, va trebui sa staruim pentru intemationalizarea cailor de acces acvatice, iar controlul asupra Pacificului si a Japoniei trebuie neaparat sa ne revina noua. (...)
I'm tired of babying the Soviets". (Am obosit sa am grija de sovietici ca de niste copii.)
Byrnes a acceptat dezavuarea politicii sale moscovite. De acum inainte nu trebuiau sa mai existe compromisuri, nici un fel de straduin^a pentru cooperarea
cu URSS pentru asigurarea pacii mondiale. In schimb va fi folosita o politica a ,,duritatii", bazata pe axioma unui expansionism sovietic mondial. Bymes spera
inca intr-un aranjament cu Uniunea Sovietica, dar nu mai avea spatiul de manevrar necesar. S-a decis, in aprilie 1946, sa se retraga din post, imediat c^
procedura de incheiere a tratarului de pace de la Moscova urma sa se termine, aderand la politica in spiritul lui Truman: concesiile urmau sa vina numai din
partea sovieticilor. Din schimbarea modului de evaluare a Uniunii Sovietice a reiesit o cotitura a politicii americane fata de sovietici. Politica de ..grand design" a lui
Roosevelt i-a cedat locul ,,politicii limitative".

B i l a n t in te r m e di a r 1945

Privind in urma, vom descoperi in cele petrecute in anul 1945 unele cauze importante ale declansarii Razboiului Rece.
In primul rand: Schimbarea din 1945 a fost o schimbare a politicii americane, nu si a celei sovietice. In timp ce guvemul american incerca sa-si impuna
interesele, asteptand rezolvarea conflictelor doar prin asentimentul partii sovietice, guvemul sovietic dadea prioritate consolidarii domeniului sau hegemonic, ramanand
pana in 1947 deschis unei relatii de cooperare cu SUA.
In al doilea rand: Schimbarea din cadrul politicii americane fusese determinata cu certitudine de politica sovietica est-euro-peana. A devenit inevitabila abia
cand opinia publica americana si-a fScut iluzii asupra necesita^ii sistemului politicii de securitate a statului sovietic. Aceste iluzii erau adanc ancorate in traditiile
politicii americane si constituisera o premisa pentru participarea americana la razboiul mondTal. In cadrul conflictului Europei de est a devenit clar3 opozijia
structural a celor doua supraputeri si a politicii lor: interesul capitalismului american in expansiune pentru corner^ liber mondial si a impunerii principiilor liberale
fata in fata cu interesul sovietic de instaurarea unei dictaturi ce s-ar putea opune acestor principii si inaintarii economice americane.
In al treilea rand: Aceasta contradictie trebuia sa iasa la suprafa^a, dar nu era deloc un lucru decis sa se ajung3 astfel la o impartire a lumii in blocuri de
putere inamice, care s3 se simta reciproc amenintate. Bineinteles c3 sistemul economic american era conceput ca economia mondiala sa fie indreptata spre ne-
cesitatile americane, dar interesele economice ale celor doua puteri erau in mare masura complementare, iar castigurile cooperarii nu se stabilisera sa mearga unilateral
spre SUA. Capitalismul expansionist american avea cu atat mai putin un caracter imperialist, cu cat fortele conducatoare americane nu erau in situatia de a se angaja
politic in Europa. Chiar si cooperarea cu stanga europeana si tolerarea proceselor de transformare socialiste nu erau excluse pentru inceput. Guvernul URSS ca si
partidele comuniste ale celorlalte tari tineau la revendicarile lor revolutionare, dar metodele de asigurare a intereselor sovietice in Europa de est erau pragmatice si
flexibile Despre o largire a sferei de influenza a puterii Armatei Rosii in cadrul unor perspective concrete nu putea fi vorba in nici un caz, astfel ca politica
sovietica si comunista nu era periculoasa pentru sistem.
In al patmlea rand: Pe baza superioritatii lor structurale, SUA aveau posibilitati mai mari sa determine viitoarele rela^ii sovieto-americane. StStea in puterea lor
sa demoleze asimetria din cadrul starii de sigurata a celor doua puteri prin recunoasterea intereselor sovietice de securitate in Europa de est, printr-un adevarat
control international al armei atomice sau printr-un ajutor economic, favorabil ambelor parti. Nerecunoscand de facto sfera de securitate sovietica prin incercarea
inutila ca prin supe-rioritatea economica si atomka sa revizuiasca situatia creata in Europa de est, guvernul american a inijiat in 1945 un mecanism de percepere
reciproca gresita si de escaladare a conflictului. JFactorii de decizie americani au interpretat eronat politica de I securitate a URSS ca fiind baza unui
expansionism in principiu Inelimitat si au reactionat prin a refuza once alta cooperare. IConducerea sovietica a interpretat la randul ei gresit acest refuz Idc
cooperare, ca fiind o dovada a caracterului agresiv al capi-talismului american si a reactfonat printr-o mai dura politica de •securitate. Acest cere vicios nu a
mai fost intrerupt in anii de Jupa 1945, iar formarea blocurilor a devenit definitiva.

NOTE
1. TextuJ Comunicatului de la Yalta din FRUS, Yalta, p. 971 ff; discursul lui Molotov In fa(a unei adunari de alegatori la Moscova 6.2.1946 din: Viaceslav
M. Molotov, Fragen der Aussenpolitik, Reden und Erkldrungen. Moscova, 1949 p. 26-38; discursul lui Churchill 5.03.1946 la Fulton din: Vital
Speeches of the Day, vol. 12 (15.03.1946), p. 329-332.
2. Trebuie sa aprobam rezultatele lui William D. McCaggs, Stalin Embattled 1943-1948. Detroit, 1978, p. 147-260. fncercarea sa de a explica politica
externa ca fiind doar o miscare a forjelor politice interne, un mod al lui Stalin de a se afirma prin partid, armata si aparat de stat, nu poate convinge.
Se bazeaza pe scurtcircuite neconcludente plecand de la miscari pe termen lung de politica interna si ajungand la ac|iuni solitare de politica externa, nu
da nici o atenjie intereselor concrete de politica externa ale statului sovietic si conduce la concluzii derutante in ceea ce priveste motivele sovietice.
3. Milovan Djilas, Gesprache mil Stalin, Frankfurt, 1962, p. 146. Autorii ,,tradi(ionali" care v3d in acest citat o dovada pentru conceptul de sovietizare,
nu observa nici data si nici circumstan(ele acestor vorbe: ele au fost spuse dupd ce incercarile sovietice de a objine garan(ii din partea puterilor
occidentale esuasera si in fa(a unei delega(ii iugoslave, care cerea o intesificare a politicii revolu^ionare. Releva intr-adevar una din metodele
politicii externe americane dar nu intreaga politica externa americana per se.
t. Cele mai multe informatii despre ,,Afacerea de la Bema" la Albert Dulles, The Secret Surrender. New York, 1966; vezi si Gabriel Kolko, The Politics
of War. New York, 1972, p. 379; John L. Gaddis, The United States and the Origins of the Cold War 1941-1947. New York edijia II, 1976, p. 92 -94;
Adam B. Ulam, The Rivals, edi^ia II, London, 1973, p. 60-62. Nu exista nici o dovada pentru teza lui Kolko ca guvernului sovietic nu i s-a permis o
participare nemijlocita pentru a se preintampina preluarea puterii de catre o miscare revolu{ionar3 din Italia de nord.
5. Vezi evaluarea lui Hugh Seton-Watson, Die osteuropaasche Revolution. Miinchen, 1956; Geir Lundestad, The American Non-Policy towards
Eastern Europe 1943-1947. Tromson, New York, edijia II, 1978, p. 435-465; Kolko, Politics, p. 396-410.
6. Vezi adunarea celor mai importante date la Joerg K. Hoensch, Sowjetische Osteuropapolitik 1945-1975. Kronberg, 1977, p. 16-19.
7. Vezi Lynn Etheridge Davis, The Cold War Begins. Princeton, 1974, p. 202-212; W. Averell Harriman, Elie Abel, Special Envoy to Churchill and Stalin
1941-1946. New York, 1975, p. 426-431.
8. Cu multe alte iesiri de aceiasi tip citate la Ernst Nolte, Deutschland und der Kalte Krieg. Munchen, 1974. p. 174-176.
9. Arthur Vandenberg, Jr. (editor), The Private Papers of Senator Vandenberg. Boston, 1972, p. 176-180; vezi Kolko, Politics, p. 467-477; Daniel Yergin,
Shattered Peace. Boston, 1977, p. 98f; despre conferinta de la San Francisco si in Herbert Feis, Churchill, Roosevelt, Stalin. Princeton, 1957, p 550-
560.
10. Harriman: FRUS 1945, V. S. 841, 843; Grew: memorandumul din19.5.1945, parte in Joseph C. Grew, Turbulent Era. Boston, 1952, p.. *" " 1445f.;
Stimson: scrieri din jwmal din 19.4. si 16.5.1945 citate din Yergin, p. 95; ibid., Cap. 4, 5, nenumarate lucruri paralele. Pentru ideiasemSnStoare de la
Ministerul de Razboi; vezi Melvyn P. Leffler, The
American Conception of National Security and the Beginnings of the Cold War, 1945-48. In: American Historical Review 89 (1984), p.
346-381. ,_———.
11. FRUS 1945, V, p. 232f.
12. Harry S. Truman, Memoirs. Years of Decisions. Garden City, N. Y., 1955, p. 79-82; FRUS 1945. V, p. 256-258.
13. Stephen E. Ambrose, Eisenhower and Berlin, 1945. N. Y., 1967, p; 54ff.; Kolko, Politics, p. 382-388, 411-414; Gaddis, The United States and
the Origins, p. 206-211; Arthur Smith, Churchills deutsche Armee. Die Anfaenge des Kalten Krieges 1943-1947. Bergisch-Gladbach, 1978.
14. Vezi Gaddis, The United States and the Origins, p. 231-236, si Davis, The Cold War Begins, p. 234-241.
15. Asa cum demonstreaza acest lucru in amanunt Davis, The Cold War Begins, p. 241-287 si 335-368. Davis se insala daca vede In politica dusS
doar expresia lipsei de interes american in Europa de est. Impunerea principiilor liberale in Europa de est a fost de fapt un punct central al politicii
externe a SUA, au lipsit doar mijloacele objinerii acestui ^el. O privire de ansamblu asupra politicii lui Truman panS la Conferinta de la
Potsdam ne ofera si Lisle A. Rose, After Yalta. N. Y., 1973, p. 32-51.
16. Gaddis, The United States and the Origins, p. 196f, 215-224; George C. Herring, Aid to Russia, 1941-1946. New York, 1973, p. 171-230;
Yergin, Shattered Peace, p. 93-98; John H. Backer, The Decision to Divide Germany. Durham, 1978, p. 41-45. - Povestirile detaliate ale lui
Herring ne fac s3 credem ca in politica economics americana domnea un haos fats de cea a URSS. Astfel se pierde din vedere faptul ca presiunea
politics interns asupra administrate! se fScea din motive de politica externa: trebuia sa se ramana ,,pe pozi^ii" fa^S de URSS, pentru a obtine
format cele convenite la Yalta.
17. Herring, Aid to Russia, p. 248-256.
18. Gaddis, The United States and the Origins, p. 258-260

|l9. Acesta este motivul principal al obiectiei fa{S de Gar Alperowitz, Atomic Diplomacy (in germana: Atomare Diplomatic. Hiroshima und Potsdam.
Berlin, Munchen, 1966). Teoria lui Alperowitz si anume cS guvernul Truman ar fi ameninfat deschis cu bomba atomics, nu sta in picioare. Vezi si
Gaddis, The United States and the Origins, p. 247-252; Martin J. Sherwin, A World Destroyed. New York, 1975, Cap. 7; aceiasi autor The Atomic Bomb
and the Origins of the Cold War: U. S. Atomic Energy Policy and Diplomacy 1941—1945. In: American Historical Review 78 (1973), p. 945-968;
Lundestad, The American Non-Policy, p. 359-364; Barton J. Bernstein, Roosevelt, Truman and the Atomic Bomb, 1941—1945: A Reinterpretation. in:
Political Science Quarterly 15 (1975), p. 23-69; Thomas Hammond, Did the United States Use Atomic Diplomacy? In: Peter Potichnyi, Jane Shapiro
(editor): From the Cold War to Detente. New York, 1976, p. 26-56. - Rose, After Yalta, p. 52-85, subestimeazS rolul pe care I-a avut bomba atomica
folosita de Byrnes la Potsdam - Stimson-Scrieri din jurnal din 4.9.1945, Lundestad, The American Non—Policy, p._ 363.
i 20. Gaddis, The United States and the Origins, p. 244 - Experientele faCiite ' de Byrnes cu diploma^ia referitoare la bomba atomics si la credite, aratS lipsa
obiectului criticii lui Ulam (Rivals p. 52) si Vojtech Mastny (Russia's Road to the Cold War. New York, 1979, p. 31 Of.), in ceea ce priveste SUA care
nu si-au dat seama de forta lor pana la sfarsitul razboiului si nu au folosit-o. De fapt, aceasta forta putea fi utilizata doar limitat, nu pentru ca ar fi fost
contracarata de puterea URSS (vezi Ernst Nolte, Kalter Krieg und deutsche Ostpolitik. In: Neue Politische Literatur 20 (1975), p. 308-338 si 448-490.
Punand aici in balanta resursele americane si influenza sovieticS asupra partidelor comuniste din afara, lucru care nu contrabalansa aceste resurse, ci
pentru ca o superioritate economico-tehnologica nu inseamnS putere absolutS.
•21. Vezi William H. McNeill, America, Britain and Russia. London, 1953, p. 615-630; Boris Meissner, Russland, die Westmdchte und Deutschland.
Hamburg, 2., 1954, p. 60-76; Herbert Feis, Zwischen Krieg und Frieden. Das Potsdamer Abkommen. Frankfurt, Bonn, 1962; aceiasi autor, From
Trust to Terror. New York, 1970, p. 36-55; Ernst Deuerlein, Deklamation oder Ersatzfrieden? Die Konferenz van Potsdam 1945. Stuttgart, 1970;
aceiasi autor, Potsdam 1945. Ende und Anfang. Koeln, 1970; Kolko, Politics, p. 568-593; Davis, The Cold War Begins, p. 288-299; Yergin,
Shattered Peace, p. 111-119; Mastny, Russia's Road, p. 292-303; Albrecht Tyrell, Grossbritannien und die Deutschlandplannung der Al-liierten
1941-1945. Frankfurt, 1987, p. 330-344, 563-601.
22. Prezentarea conferin^ei la McNeill, America, Britain and Russia, p. 696-704 si Rose, After Yalta, p. 120-126, considers ruptura bruscS o
consecintS a agresivitStii sovietice; Joyce si Gabriel Kolko, The Limits of the Power. New York, 1972, p. 37f. arata ca delegatia americana a avut o
pozitie de forta in cadrul politicii facute. Pentru a intelege procesul de deziluzionare al lui Byrnes, vezi Gaddis, The United States and the Origins, p.
263-275; pentru rolul jucat de Dulles vezi Yergin, Shattered Peace^ p. 122-132.
23. Vital Speeches of the Day. Vol. XII, 15.11.1945, p. 68
24. Idem, p. 69.

25. Textul discursului in: Departament of State Bulletin XII, 30.12.1945 p 1033-1036; despre conferva vezi McNeill, America, Britain and Russia 704-
712; Feis, From Trust to Terror, p. 53-55; Gaddis, The United States and the Origins, p. 276-281; Yergin, Shattered Peace, p. 147-15]
26. Durbrow conform Yergin, Shattered Peace, p. 152; alte dovezi p 152-158; Gaddis, The United States and the Origins, p. 289; alte confirmari pana in
martie 1946 idem, P- 281-315, ca si la Rose 'After Yalta, p. 151-155, 157-162.
27. Harry S. Truman, Memoirs Years of Decisions. Garden City N V1955, p. 550-552. ' ' ''
28. Desi s-ar parea ca Truman nu a citit literal filipica lui Byrnes, controversa dintre ei a fost reala la trecerea dintre ani, 1945/46 (Byrnes a negat acest
lucru in memoriile sale: James F. Byrnes, All in One Lifetime New York, 1958, p. 402f); vezi: Gaddis, The United States and the Origins, p. 287-
289; Yergin, Shattered Peace, p. 160f. si Robert L Messer, The End of an Alliance. James F. Byrnes, Roosevelt, Truman and the Origins of the Cold
War. Chapel Hill, 1982, p. 157-165. '
29. Contradicjiile fazei de pStrundere a acestei noi politici americane fata ' de URSS au dus la interpretari controversate, lucru de altfel previzibile. Feis
si din punct de vedere opus Kolko au subliniat continuitatea politicii anului 1945; Alperowitz a accentual puternic perioada de trecere brusca de la
Roosevelt la Truman. Fraser J. Harbutt, The Iron Curtamr CKurebill America, and the Origins of the Cold War. New York, Oxford, 19S6 face multe
precizSri asupra divergentelor diplomatice, supraestimeaza \ msa modul american rezervat folosit intre aprilie 1945 si februarie 1946 ^
30. Peste un an, inainte de proclamarea oficiala a acestei politici. Asa cum ve{i vedea din capitolul urmator, anul 1946 a fost altfel decat il arata autorii
,,tradi{ionalisti" ca fiind deja un an al ,,limitarilor".
31. Concepjia determinista asupra faptului cS Razboiul Rece a fost un eveniment ,,inevitabil, asa cum este inevitabil orice eveniment istoric" datorita
diferentei sistemelor (vezi Nolte, Deutschland, p. 599), nu poate fi dovedita. Contradicfia structurala a celor douJ puteri mondiale explica doar faptul
c3 trebuia s3 se ajunga la concurenja si contradicjiile celor doua sisteme, dar nu si la formarea celor dou3 blocuri, a fmpartirii lumii in doua, la
amenintarea reciprocS a securitajii si a starii de asediu in politica interna.
32. Werner Link (Die amerikanische Aussenpolitik_aus revisionistischer Sicht In: Neue Politische Literatur 16 (1971), P. 205-220 ) are dreptate s3 critice
lucrarea lui Kolko, in care nu a fost cercetata, din pacate systematic teza literaturii ,,revizioniste" despre legatura cauzala de neocolit dintre societatea
americana si ordinea economica americana pe de o parte si politica lor externa,' pe de altS parte (p. 209). fntr-adevar, -. dovada pentru o asemenea
legatura nu poate fi adusa; vezi Memorandum^' ' Departamentului de Stat pentru Conferva de la Yalta, unde se poate vedea deschiderea initiate a politicii
americane in legatura cu procesele £ de transformare din Europa: Judging from recent indications the general \ mood of the people of Europe is to
the left and strongly in favor of \ far-reaching economic and social reforms, but not, however, in favor '( of a left-wing totalitarian regime to achive
these reforms. (...) These \ governments (^Europa de est) must be sufficiently to the left to satisfy the prevailing mood in Europe (sublinierea mea, W.
L.) and to allay Soviet suspicions. Conversely, they should be sufficiently representative of the center and petit bourgeois elements of the population so that
thev would not be regarded as mere preludes to a communist dictatorship. - FRUS Yalta, p. 103.
[ Teza principala a pozi|iei ,,tradi(ionale" in ceea ce priveste expansionismul sovietic nu poate fi susjinuta, vezi Cap. 2, 16.
Vezi si Werner Link, Das Konzept der friedlichen Kooperation und der Beginn des Kalten Krieges. Dusseldorf, 1971, care arata cS simetria ca baza pentru o
cooperare pasnica in 1945 nu numai c3 nu a existat, dar nici SUA nu s-au ingrijit s8 existe. Vezi: Handlungsspielrdume der USA in der Entstenhung des Ost-
West-Gegensatzes 1945 bis 1950. In: Aus Politik und Zeitgeschichte B 25/1983, p. 19-26.

Capitolul 5

D e c i z i a in l e g a t u r a cu i m p a r t i r e a

Mecanismul pus in miscare datoratita schimbarii politicii americane a anului 1945, perceput total gresit de ambele parti," a avut drept consecinta
faptul ca cele mai stringente probleme ale ordinii de dupa razboi au ramas nerezolvate. La o jumatate de an dupa incetarea razboiului, negocierile pentru
tratatele de pace intre fostele state inamice inca nu incepusera; in discutarea problemei germane abia se facusera primii pasi. Economia statelor europene
suferea de pe urma razboiului: productia era in regres, inflatia crestea, existau datorii, la orizontul SUA aparuse deja criza de supraproductie de care acestea
se temusera, URSS era abia la inceputul reconstructiei sale. Structura politica a sistemului international se modificase mult: SUA devenisera o putere mondiala
si produsese arma atomica, Marea Briatanie era partenerul secund al SUA, URSS Tsi extinsese fortele mai ales in Europa, si anume in Europa centrala, iar la
periferia europeana exista un vid de putere; urmarile acestor schimban nu erau inca destul de clare pentru fiecare dintre natiuni. In legatura cu viitoarele
conditii de securitate domnea nesiguranta generala.
Peste toate aceste probleme s-a suprapus conflictul de baza intre SUA si URSS, sau mai exact spus: aceste probleme au msemnat pentru conflictul - la
.inceput doar presupus, partial si : potential - dintre cele doua supraputeri, baza materiaia unde s-a : putut dezvolta luand dimensiuni din ce in ce mai man.
Problemele impuneau decizii, iar acestea au fost luate, datorita perspectivei conflictului americano-sovietic prezent necontenit, in sensul ne- ; cooperarii si al
impartirii sferelor de influenta.
C o n c e p t u l de , , i n g r a d i r e "

I Incepand cu anul 1946, hotaratoare pentru perceptia americana Tnceperii conflictului est-vest a fost doctrina de ,,ingradire", Ifonnulata mai de mult de
reprezentantii ,,grupului Riga", din pciviciul diplomatic si amplificata extrem de virulent de catre ticorge F. Kennan. Pomind de la axioma dusmaniei de
principiu IJRSS fata de lumea din afara si a imposibilitatii unei cooperari do durata, in perioada razboiului Kennan a combatut din rasputeri politica de
cooperare a lui Roosevelt. ,,Daca lumea vestica (...) ni putea avea taria politica de a se opune Rusiei in consolidarea juterii ei in Europa de est si
centrala, neacordandu-i ajutor naterial si moral," atunci, si era convins de acest lucru, ,,nu va )utea mentine tot teritoriul pe care si 1-a adjudecat azi, sub
tutela in. In acest caz ar trebui retrase, eel pu^in partial, marcajele fftlcute pana acum". Daca vestul nu vrea sa mearga ,,pana la f capat", nu ramane nimic
altceva de facut decat impartirea Ger-maniei, continental sa fie si el impartit in sfere de influenta si sa se stabileasca o linie, ,,de la care nu le mai permitem
rusilor sa-si exercite in mod de necontestat puterea sau sa intreprinda actiuni unilaterale". In iarna lui 1945/46 a insistat ca seful sau, ambasadorul Harriman,
sa accepte impartirea lumii in sfere de influenta si sa mobilizeze opinia publica americana impotriva noului inamic.
Determinant pentru schimbarea politicii americane a fost faptul ca seful sectiei pentru Europa din cadrul Departamentului de Stat, H. Freeman
Matthews, 1-a desemnat tocmai pe acest diplomat cu intocmirea raportului de baza cu privire la liniile directoare ale politicii sovietice si la concluziile ce se
impuneau in politica SUA.
Faimoasa ,,telegrama lunga" a lui Kennan, din 22 februarie 1946, descrie politica externa sovietica, binecunoscuta lor sus-piciune si agresivitate, nu ca
pe o consecinta a unei dezvoltari politico recente, ci drept o componenta necesara a sistemului sovietic. ,,Cerintele trecute si prezente ale pozitiei proprii au
obligat conducerea sovietica sa exprime o dogma conform careia lumea exterioara este rea, ostila si amenintatoare, dar pandita de
o boala necru$!toare si condamnata ca prin lupte interne tot mai puternice s3 fie dezmembrata; lovitura de gratie o va primi din partea puterii sovietice
crescande, lasand locul unei lumi noi si mai bune. Aceasta teorie oferea pretextul pentru cresterea numarului militarilor si al politistilor statului sovietic, pentru
izolarea poporului rus de lumea exterioarS si pentru incercarile continue de marire a foitelor politienesti, toate acestea corespunzand instinctelor de dominatie
rusesti existente din totdeauna." Dup3 p3rerea lui Kennan, dogma despre lumea inconjunitoare capitalista si agresiva exista independent de experienta
conducerii sovietice (care - dupa opinia sa - trebuia sa dovedeascft existenja contrarului). In ciuda dorin^ei de cooperare a SUA, nu era posibila o dezamorsare
a agresivitatii politicii sovietice. ,,Avem de-a face cu o forta politica ce crede fanatic cS. nu poate exista un modus vivendi durabil cu SUA, ca este necesar si de
dorit sa fie distruse armonia interna a societatii noastre, modul nostru de via^a traditional si prestigiul international, toate acestea pentru a-i asigura Uniunii
Sovietice securitatea." Sovieticii ar face orice pentru a consolida lagarul socialist si in acelasi timp pentru a diminua puterea na^iunilor: capitaliste si a le
instiga una impotriva celeilalte. Cu ajutorulff partidelor comuniste conduse de un ,,stat-major subteran ati| comunismului mondial", de catre un
,,Comintern coordonat sip' dirijat foarte exact" in secret de la Moscova, vor incerca ,,sal| lipseasca fortele occidentale de intreaga lor putere strategica si||
politica", exercitand presiuni asupra guvernelor care ,,stau in caleafsiT dorintelor sovietice" incepand cu Turcia, trecand prin Elvetia si|| sfarsind cu Anglia, si
incercand sa obtina ,,distrugerea tuturor r formelor de independenta-economica, politica si moraia". Kennan a cerut o politica a for^ei si de concentrare a
natiunilor vestice deoarece succesul politicii sovietice depindea ,,de coeziunea, rezisten^a si for^a pe care lumea occidental le poate prezenta". ,JVfulte
popoare din Europa sunt, datorita experientelor facute, extrem de obosite si infricosate si sunt mai putin interesate de o libertate abstracta, cat de siguranta. Ele
cauta mai degraba o conducere decat o raspundere. Ar trebui sa fim mai in masura decat rusii sa le oferim acestea."
Faia nici o indoiala, Kennan supraestimase important ideolo-giei sovietice pentru politica URSS precum si posibilitatile Moscovei de influentare a
partidelor comuniste si a activitatii acestora in tarile din afara zonei de influenta a Armatei Rosii. A opus siabiciunilor URSS sansele viitoare ale sistemului
libe-capitalist din Europa, presupunand ca politica sovietica este Insa si inflexibila, netinand seama de necesitatile reale ale conucerii sovietice si neglijand
orice diferentiere dintre sfera de securitate est-europeana si lumea extema. El nu si-a marturisit parerea ca politica sovietica nu viza instalarea revolutiilor
comuniste in Europa de est si vest ci door asigurarea dominatiei sovietice ; de asemenea nu a clarificat politica pe care a reco-m.mdat-o si pentru care un
an mai tarziu a introdus termenul ill- ,,ingradire", politica ce ducea, eel putin in Germania si Europa, l.i o impartire in doua par^i distincte.
Acest lucru nu a fost inteles imediat de contemporani in modul aratat mai sus. In schimb, telegrama lui Kennan a demonstrat l.i prima vedere o justificare
stralucita in plan intelectual a ,,teoriei ili)minou"-lui, teama fata de amenintarea sovietica si sentimentul de a nu fi fost suficient de ,,duri" fata de conducerea
sovietica, sentiment dominant in cadrul Administratiei americane incepand din 1945/46. Bymes a vazut in telegrama ,,o analiza stralucita", Matthews a gasit-o
,,minunata", ministrul Marinei Forrestal a trimis entuziasmat zeci de copii la toate serviciile marinei, la randul sau Departamentul de Stat a expediat copii tuturor
misiunilor diplomatice din strainatate, generalului Eisenhower si catre varfurile din Departamentul de Razboi. Cu cateva exceptii, toata lumea a fost de acord cu
textul telegramei. Kennan devenise celebru, in aprilie 1946 a fost chemat de la Moscova pentru a explica in academii si servicii de planificare ale Americii
,,bazele compor-tamentului sovietic" . In acelasi timp s-a pomit o campanie publicistica menita sa repete ideile principale ale conceptului de ingradire in
variante mereu innoite. Pe 27 februarie Vandenverg a cerut senatului sa dea dovada de rezistentfi fa^a de dorinta de expansiune a sovieticilor (,,What is Russia
up to now?" - Ce a reprezentat Rusia panS acum?) si a avertizat impotriva ,,fel-low-travellers" (tovarasi de drum) din cadrul propriilor randuri. Pe 28 februarie
Bymes a recunoscut propria aversiune fata de orice dorinta de schimbare a statu ^uo-ului in defavoarea Americii. (,,Nu putem si nu vrem sa ramanem departe de
un conflict cata vreme este folosita amenintarea cu for^a sau forta impotriva principiilor si scopurilor Cartei ONU.") Pe 5 martie Churchill a chemat in
prezenta lui Truman la Fulton/Missouri la crearea unei alian^e americano-britanice impotriva expansionismului sovietic (,,Ceea ce doresc ei sunt roadele
razboiului si extinderea neingradita a puterii si doctrinei lor"). Revista Time a dat publicitatii pe 1
aprilie unele articole inspirate de telegrama lui Kennan, aratand ca Iranul, Turcia si Manciuria erau ,,infectate de virusul comunist" iar Arabia Saudita, Egiptul,
Afganistanul si India erau ,,amenintate" de acelasi virus. Pe 3 si 10 iunie Dulles a atras atentia in revista Life impotriva asa-numitei ,,pax sovietica" si a cerut
concetatenilor sai sa trimita forte militare si ajutoare materiale spre regiunile amenintate si sa dea dovada de rezistenta fata de sovietici.
Prin ,,telegrama lunga" a lui Kennan, politica de ,,rezistenta" fa^a de URSS s-a impus definitiv in cadrul administratiei Truman. Atunci cand Clark Clifford
si George Elsey de la Casa Alba au cerut in iulie 1946, la dorinta presedintelui, un raport asupra relatiilor americano-sovietice, au primit exclusiv
memorandumuri care confirmau ca securitatea americana era primejduitS prin simpla existenta a URSS si recomandau necesitatea^unei limitari a primejdiei
sovietice. Raportul final al lui CliffordNtrimis lui Truman pe 24 septembrie, recomanda ,,rabdare si fetmitate" precum si ,,limbajul fortei militare" pentru a
asigura interesele americane si drepturile natiunilor mai mici. SUA trebuia/' sa fie in plan militar in situatia de a se opune expansiunii rusesti; in acelasi timp
toate natjunile ,,care nu apartineau sferei de influenta sovietice, ar fi trebuit sa primeasca ajutor economic generos si sustinere politica in opozitia lor fata de
patrunderea sovietica. (...) Aiutorul militar in cazul unei agresiuni este ultima masura ce trebuie luata; o barierea efectiva impotriva comunismului ar fi de fapt
sprijinul economic masiv, uniunile comerciale, creditele si misiunile tehnice ce intaresc relatiile noastre cu natiunile prietene si demonstreaza originea comuna a
capitalismului si a comunismului."
Cine ^inea la fostele convingeri, cine atragea atentia asupra slabiciunilor URSS si asupra precautiei conducatorilor sovietici, sau nu excludea o intelegere
de principiu cu sovieticii, apartinea minoritatii politice lipsite de influenta, nutrind amintiri nostalgice pentru New Deal. Henry Wallace, festal vicepresedinte si
actualul ministru al Comertului, care ii ceruse lui Truman de mai multe on sa faca o analiza diferentiata a poiiticii sovietice si care atrasese atentia asupra
miscarilor amenintatoare facute de politica americana fata de conducerea sovietica, nu si-a mai gasit locul in guvern. Vorbind in 16 septembrie despre faptul
,,ca rusii raspund dur la duritatea americana", a cerut ca vestul sa recunoasca sferele de influenta sovietice in Europa de est. Truman 1-a demis la presiunile lui
Vandenberg si Byrnes (acesta din urma amenintand chiar cu propria demisie). Truman a crezut ca acest lucm este absolut necesar, desi Wallace mai era inca iP
conducator recunoscui
1
al aripii liberale a democratilor, iar alegerile Pentru Con&es
urmau s& aiba loc in dou3 luni. Nu trebuia ?sa existe mci o
indoiala asupra noii orientari a guvernului ^ „ '_
Cum a putut conceptul de ,,ingradire" sa se impuflS intr-un j-timp atat de scurt, desi privind in urma, preceptele sale de baza J nu corespundeau cu
adevaratele date de duPa raz130!? lata c ^motive:
In primul rand, experienta istorica in legatura cu politica de expansiune national-socialista explica de ce a fost preterata o politica de ,,rezistenta" fata
de URSS. Teza lui Churcbu 1 ?i anume ca politica de appeasement a netezit drumul lui timer catre al doilea razboi mondial, fusese acceptaS; daca
subsumai national-socialismul si comunismul sovietic notiunii de totalitansm si subordonai dictatiira sovietica aceluiasi expansionism necesar sistemului, asa
cum existase cu adevar^t in cadrul dictattmi national-socialiste, trebuia intr-adevar sa te astepti la o amemntare a securitatii propni. In ceea ce priveste
natura sistemului nazist se facuse o greseaia, nu se mai dorea o a doua, in legatura cu
regimul sovietic (si totusi se inselasera)
/« al doilea rand, securitatea americana nu crescuse o _data cu puterea americana ca urmare a razboiului, ci dimpotnva, ui mod paradoxal, crescuse
senzatia de insecuritate. Experienta, anume faptul ca nu fusesera pregatiti sa faca fata unui atac ai
puterilor Axei, a dus la o interpretare si J«ai severa a nscunlor securitatii. Extinderea enorma a sferelor fc influenta arnencane .« dus la relevanta mult mai multor
evenim^6 petrecute in lume >lccat a securitatii SUA. Continua dezvoltaf6 tehnologica a sisre- inelor de inarmare a facut necesar ca staf^a de siguranta sa ne
'Icfinita din nou.
In al treilea rand, nesiguranta era po^tata in mod jiotarator
• lc frica fata de o criza de supraproductie ^a urmare a ^^T' .1 de o revenire a crizei economice 'moridiale' abia biruita ae New Deal. Intreprinzatorii ca si
sindicatele cautau niijloace oe
••vitare a depresiunii amenintatoare; reprezen^11^ al liberalismui I'urghez isi vedeau sistemul social siabit, ir> Europa chiar aproap
• Ii- disparitie. Toata lumea vedea salvarea f« crearea de nolVie< fi liberalizarea comertului mondial. Dac* sferele Ae. "J^rL politica sovietice erau privite
ca incomp^tibile cu descmaerea noilor piete (nici nu erau!), URSS devenea implicit o pnmejoi
pentru interesele americane, mai ales dacS se fScea legatura si cu cresterea in aploare a misc&rilor socialiste din Europa si a celor na^onale din fostele
colonii europene.
In al patrulea rand, criza economics care amenin^a s5 izbucneasca putea fi eel mai lesne evitata daca se gaseau motivatii
politice apte sS inlocuiascS scopurile razboiului, putand s3 mobilizeze opinia publica la ac^iuni mSrete si sa obtinS noi sarcini
pentru Industrie in strSinState. Chiar daca nimeni nu a formulat constient aceste corelatii, toate for^ele impuneau totusi o asemenea noua mobilizare si atunci
cand Kennan a cerut ca disputa cu URSS sa fie purtatS ,,cu aceeasi risipa de energie in ceea ce priveste planificarea (...) ca in razboi o mare problema
strategica" , acest lucru a devenit motivul mobilizarii. Ca si razboiul mondial, Razboiul Rece urma s3 fie de ajutor economiei americanexsi sa dea
posibilitatea unei continuari a politicii participative a New Deal-ului. \.
In al cincilea rand, aparatul militar dezvoltat in razboi/ isi gasea astfel justificarea fata de presupusa primejdie siovietica. Aceasta justificare era cu atat mai
necesarS, iar pericolul sovietic era tot mai des amintit, cu cat dupa terminarea razboiului cele trei aparate militare ale armatei terestre, navale si aeriene urmau
sa fie reunite intr-un singur minister si fiecare dintre grupari lupta pentru pSstrarea importance} sale. De aceea nu este o intamplare faptul ca ministrul
Marinei, Forrestal, a devenit purtatorul de cuvant eel mai inversunat al politicii de ihgradire. Politica de ingradire era puternic ancorata in experientele
istorice nemijlocite si in cadrul necesitajilor structurale ale politicii americane ; avea de partea ei asa-zisa ,,logica a istoriei", chiar daca nu reprezenta unica
posibilitate a politicii americane de dupa razboi.

I n c e p u t u l p o l i t i c i i a m e r i c a n e de i n g r S d i r e

Convins ca nu trebuiau facute alte concesii conducerii sovietice si sub presiunea republicanilor ai caror reprezentan^i il insoteau la toate conferin^ele,
Byrnes a condus politica arhericana a anului 1946 in spiritul lui Kennan. Cererile sovietice au intampinat o
Rpotrivire tot mai acerba, straduin^ele de a construi un sistem i <>inun de securitate, in spiritul conceptului de ,,four policemen" 11 lui Roosevelt, n-au mai
fost intreprinse, controversele au fost i ispandite constient in opinia publica, altfel decat in 1945, si (oiodata au fost luate primele mSsuri pentru stabilizarea
restului Tiiropei, ramas in afara sferei de influenza a Armatei Rosii, inipotriva ,,amenin^arii" comuniste.
Aceasta politica a fost practicata pentru prima oara in criza ilin Iran in 1945/46. Ca in multe regiuni ale lumii, si aici se nitalneau interesele sovietice cu
cele americane. Sovieticii erau interesati de zacamintele de petrol ale Iranului si se temeau de o extindere a influentei britanice si americane in aceste regiuni
putand chiar primejdui propria productie de petrol in zona de I'.ranitS cu Iranul de nord, in Azerbaidgeanul sovietic. Americanii sperau s3 sparga monopolul
britanic al petrolului din Orientul Apropiat si sa poata preintampina concurenta sovieticS, temandu-se totodata de o extindere a influentei sovietice dincolo de Iran
spre Arabia Saudita. In timpul razboiului, trupele sovietice si britanice ocupasera tara, pentru a evita o alianta a sahului cu puterile Axei, acestea urmand sa se
retraga eel mai tarziu la o jumatate de an dupa sfarsitul razboiului (deci pana in 2 martie 1946). Criza a aparut cand, in iarna anului 1945/46 conducerea
sovietica a incercat sa foloseascS prezen^a trupelor sale in interes propriu: a cerut guvernului persan o concesiune asupra provinciilor din nord ocupate de ei,
sustinand miscarea traditionala de autonomie a Iranului de nord, care formase in Azerbaidgeanul persan un guvem separatist. Atunci cand guvemul persan a
chemat in ajutor Consiliul de securitate al Natiunilor Unite, la sfarsitul lunii ianuarie 1946, Byrnes a fost de acord ca diferendul sa se rezolve prin negocieri
bilaterale intre URSS si Iran. Pe data de 22 februarie 1-a incurajat pe primul ministru persan, Qavam, sa aducS din nou problema in fa^a Consiliului de
securitate. Constatand ca sovieticii nu si-au retras trupele din Iran dupa 2 martie, ci s-au deplasat spre sud (probabil pentru a obtine o concesiune de petrol mai
buna), a expus comportamentul sovietic oprobiului public, acuzandu-1 in fata Consiliului de securitate de politica imperialista de for^a. Guvernul sovietic a
raspuns astfel: pe 4 aprilie s-a inteles cu Qavam pentru o retragere completa a trupelor in urmatoarele sase saptamani, avand promisiunea crearii unei societa^i
iraniano-sovietice de exploatare a petrolului din nord. Acest tratat urma sa fie ratificat de catre parlamentul iranian.
Criza era de fapt solutionata; Uniunea SovieticS a trebuit sS se multumeascS - lasand suprematia britanicilor si americanilor in regiunea Orientului
Apropiat si in cadrul ONU - cu o participate modestS din petrolul iranian. (Parlamentul persan nu a mai ratificat tratatul companiei de petrol, iar capii miscarii de
autonomie din Azerbaidgean au fost executati.) Byrnes a sustinut ideea ca plecarea trupelor s& fie controlata de cStre Consiliul de securitate si a avut grijS ca
URSS sa ramana pe banca acuzatilor pana in luna mai. Opinia publics americanS trebuia sa vada ca ministrul lor de Externe nu era un appeaser (impaciuitor),
iar aceasta s-a^ ISsat convinsS de actiunea lui Bymes. Criza Iranului, in realitate un caz clasic de coliziune a intereselor marilor puteri, a fost interpretata ca o
dovada a justetii doctrinei de ingradire. Presiunile sovietice fata de guvernul persan erau o confirmare.a incercSrii acestora de a anexa Iranul sferei puterii
sovietice, iar retragerea lor a fost pusa pe searna puternicelor amenintari americane din cadrul ONU. Expansiunea sovietica asupra spatiului de influenza
obtinut prin razboi a pSrut la inceput ca o realitate, iar politica
de insradire americana ca un succes, ceea ce a fScut sa se
T , ,- -.- 10 impuna deiimtiv.
La cea de-a doua sedintS a Consiliului ministrilor de Externe aliati care a inceput la Paris pe 25 aprilie si care trebuia sa pregSteascS, la fel ca la Moscova
in decembrie 1945, conform procedurii negociate, tratatele de pace, Byrnes a continual politica de ,,rezistenta" aparent atat de plina de succes si sustinuta de
opinia publics. Au fost respinse aproape toate cererile sovietice si anume: despagubiri de razboi mari platibile de catre fostele state inamice, crearea unui
control al celor patru mari puteri pentru zona Ruhr-ului, pretentia iugoslava asupra regiunii Triest (care, in ciuda faptului ca era locuita de o populatie
majoritar italiana, avea o deosebita importanta, prin portul ei, pentru economia iugoslava) ca si aprobarea mandatului asupra fostei colonii italienesti, Libia. In
schimb, Byrnes a atacat practica sovietica in Europa de est si a cerut din nou intemationalizarea cailor maritime europene, precum si deschiderea pietelor
fostelor puteri ale Axei pentru americani, prin abrogarea tuturor preferintelor comerciale. Vandenberg, care facea parte din delegatia americana, ii scria foarte
satisfacut lui Dulles, de la Paris: ,,Bymes s-a incumetat suta la suta", iar lui Henry Luce, editorului ziarului Time, ii comunica: ,,Socotesc ca, la Paris, nu a
trebuit sa facem
decat sa aratSm ca zilele appeasement-uhii (impaciuitorismului) au trecut. (...) Parisul a fost contrariul Miinchen-ului, reprezentantii americani au respins
«principiiile de compromis» desi «Molotov era dispus sa negocieze»" . Prima runda a negocierilor s-a incheiat fSrS nici un rezultat concret.
In timpul celei de a doua runde de negocieri, care a durat din 15 iunie panS in 12 iulie, s-a ajuns la o intelegere a tendintelor in problema tratatelor de pace
cu fostii aliati ai Germaniei numai prin aceea ca delegatia sovietica a renuntat la toate cererile sale esen^iale de pana atunci privind zonele sale de influenta. Au
acceptat rezolvarea problemei mandatului la viitoarea adunare generals a ONU (asta insemnand un veto al americanilor impotriva influentei sovietice in Libia),
la fel si obtinerea unor proprietati si bunuri italienesti din America in locul celor 100 de milioane de dolari despagubiri de razboi din Italia si crearea orasului
autonom Triest sub control ONU. Pe de alta parte, Byrnes nu a reusit sa introduca cererile americane de open-door (poarta deschisa) in proiectele de tratate de
pace, in problema Germaniei, in care ambele parti dispuneau de posibilitati de influenta. Confruntarile au fost mai dure ca niciodata, de data asta chiar in public.
Byrnes a stiut cum sa prezinte URSS in fata opiniei publice americane si europene, si anume ca pe o putere expansionists, lipsita de dorinta de colaborare si sa-
i atribuie vina unor eventuale tratate de pace esuate. Lucrul acesta s-a manifestat cu pregnanta mai ales la Conferinta de pace de la Paris, unde reprezentantii
tuturor celor 21 puteri aliate impotriva puterilor Axei s-au sfatuit, intre 29 iulie si 15 octombrie, in legaturS cu proiectele de tratate ale Consiliului ministrilor de
Externe: Byrnes a obtinut ca toate negocierile sa fie purtate in mod public, conferinta ajungand astfel sa reprezinte cu tarie pozitia natiunilor mici, care si-au
revendicat dreptul la autode-terminare si au condamnat deseori politica sovietica. Conferinta a fost inscenata mai mult de dragul publicitatii, delegatii aproape
ca nu au putut influenta structura reala a ordinii de pace, aceasta depinzand totusi de pozitia Consiliului de ministri. De fapt, a treia sesiune a Consiliului de
ministri a amendat in perioada dintre 4 noiembrie si 12 decembrie, la New York, tratatele de pace asa cum cum se decisese incS de la Paris.
Intre timp a izbucnit o noua criza in relatiile sovieto-americane, in cadrul careia guvernul Truman a mers pana aproape de oconfruntare militarS. Pe 7
august guvemul sovietic i-a cerut Turciei rezilierea nemijlocita a Conventiei de la Montreux din 1936, prin care Turcia avea dreptul de control asupra
navelor de nizboi in stramtorile tanlor riverane Marii Negre. Guvernul sovietic vroia sa participe si el la control si sS construiasca lucrSri
de fortificatii comune turco-sovietice in stramtori. Churchill recunoscuse incS din octombrie 1944 justetea acestei cereri tradition-
ale rusesti, iar Conferinta de la Potsdam confirmase cererea sovietica de revizie a Conventiei de la Montreux. Acum, in lumina politicii de ingradire,
chiar si aceastS cerere p3rea a fi o dovada a expansionismului sovietic amenintator. Recunoasterea cererii sovietice ar fi dus la un control sovietic asupra
Turciei, deci si la un control sovietic asupra Greciei si a intregului Orient Apropiat si Mijlociu, ceea ce i-ar fi ajutat in mod hotarator URSS-ului ,,sa-si atinga
scopurile din India si China", a argumentat subsecretarul de Stat Dean Acheson, presedintelui. Rusii s-ar I3sa abatuti de la intentiile lor doar daca ar afla cS. ,,SUA
sunt hotarate sa intampine agresiunea sovietica cu forta armelor". Guvernul sovietic a primit o nota de protest vehementa, guvernul turc a fost avertizat s3
dovedeasca o pozitie ferma si unitati ale flotei americane au fost deplasate inspre zonele estice ale Marii Mediterane. O Iun3 mai tarziu Forrestal a dispus
stationarea de durata a flotei in aceasta regiune - politica de ingradire incepuse sa s^,|
materializeze militar. If Un nou pas important in politica de ingradire a fost intreprinsfj;; de catre Byrnes prin reorientarea definitiva in politica americana a
imprumuturilor. Scopul acestei politici era s3 deschida pietele externe pentru exportul de marruri si capital american spre a
stavili criza de supraproductie ce ameninta s3 inceapa. Si URSS si vecinii ei din Europa de est urmau sa fie atrasi in acest sistem
de comert liber. In principiu, scopul a ramas acelasi, deoarece. >. nici necesitatile economice ce i-au stat la baza nu se schimbasera, H
acum ins3 a fost indreptat intr-o nou3 directie: stabilizarea regiunilor ,,primejduite" impotriva influentei comuniste. Totalitarismul luase fiinta pe terenul
fertil al nevoilor economice, asa se stia inc3 de la criza economica mondiala. Reluarea economiei
conform principiilor de baz3 liberal^ «m»hi«'" -* -
__ „._ u^, ia uiiica economica mondiala. Reluarea econoi conform principiilor de baz3 liberale trebuia s3 contribuie ~a {arile aflate in zona de
expansiune potentiala a URSS sa fie protejate impotriva ,,contaminarii" cu comunism. In ciuda inter-eselor economice, creditele pentru Uniunea Sovietica sau
catre statele prosovietice nu au mai fost acordate,. ^ efectul de limitare a devenit prioritar fa$ de cerin|ele de Op0n~d°or-
O data cu cresterea cererilor politicienil°r americani de con-cesionari politice pentru un imprumut c3-^re sovietici, legatura aceasta fara sens a politicii de
largire a pi^tei si in acelasi timp de politica limitativa s-a impus inca din l^45- Cererea sovietica de creditare tratata pana acutp in mod <iilatoriu a primit un
raspuns oficial din partea amjericana care punea la randul ei conditii, ducand la compromitei'ea definitiva a proiectului de credit sovieto-american.
Negocierile/pentru un crecli* urmau s3 cuprinda, conform celor anuntate de catre Departamen*"' de Stat guvemului sovietic in 21 februarie 1946, revendica^le
asupra restituirii proprietatilor americane din zonele elibera.'^ ca ?i dreptul de participare la discutii a SUA la recpnstructia statelor est-europene (ceea ce
trebuia sa se faca conform principii^or Declaratiei asupra Europei eliberate), problema internationaliz^n' cailor navale, o reglementare definitiva a obligatiilor
de lend-lease (impru-mut-inchiriere), a unui tratat comercial si de navigatie si, in sfarsit, metodele generale de desfiintare a ba^erelor comerciale. Guvernul
sovietic nu a putut si nu a vrut ^a accepte asemenea conditii care extindeau interesele americane de open-door extrem de mult si nu puneau accent pe
impleti^ea economica spre avantajul ambelor parti, ci aveau ca scop o penetrare economica a URSS si a Europei de est de catre Sl^A ?i deci puneau
tendentios sub semnul intrebarii intregul s^istem de securitate est-european. Dupa cateva lupte de ariergartia. negocierile sovi-eto-americane s-au incheiat
cu totul in iuni^ 1946.
Banii pe care Banca de export-import " pregatise pentru creditarea URSS, au fost folositi in mare parte pentru un imprumut catre Franta, care avea in
primavara lui 1946« di" nou un deficit de casa in valoare de 1800 de-milioane de do^ dupa ce primise un ajutor economic american in valoare de 1^75 de
milioane de dolari in februarie 1945 si un credit americarf In valoare de 550 milioane de dolari in decembrie 1945; iar motivul suplimentarii ajutorului economic
a fost, conform guvernul*1^ francez, intanrea fortelor anticomuniste ale tarii. Dupa mai m^ de doua luni de negocieri, timp in care reprezentantii americarJi au
facut presium pentru eliminarea comunistilor din guvernul fraficez (dar zadarmc!) 1 iar delegatii francezi Leo'n Blum si Jean Moimet au incercat s3 joace cartea
temerilor americane fata de c<Pmunisti impotriva cererilor de open-door, pe data de 28 mai a fost denuntat un pachet de tratate, care continea reducerea
datoriilor de razboi franceze de la 3474 de milioane de dolari la 700 de milioane de dolari, un credit pentru cumpararea excedentului american cu 20% din
pretul nou in valoare de 300 de milioane de dolari, un credit de la Banca de export-import in valoare de 650 de milioane de dolari la 3% si renuntarea Frantei
la metoda de pana acum de contingentare a importurilor. Chiar daca se lua in calcul si Tmprumutul acordat de Banca de Reconstructie in valoare de 500 de
milioane de dolari, deficitul francez putea fi acoperit doar pe trei sferturi.
In general sumele de bani prevazute pentru afacerile din zona de influenta sovietica urmau sa fie folosite acum la stabilitatea Europei de vest. ,,Sunt
convins, ii scria Byrnes la inceputul liii septembrie lui Acheson, ca a venit vremea sa ne ocupam de problema vanzarii de excedente si a altor ajutoare prin
toate mijloacele corecte pentru prietenii nostri din Europa de vest si Italia, in loc sa extindem ajutorul material asupra tarilor din Europa de est, care defaimeaza
SUA si prezinta deformat motivele si politica noastra." Negocierile in vederea unui credit de 50 de milioane de dolari catre Cehoslovacia, pentru cumpararea
unor excedente americane, a fo$ stopat pe 28 septembrie, dupa ce guvernul cehoslovac aplaudase la Conferinta de pace de la Paris condamnarea
imperialismului economic american ceruta de sovi-etici, dovedindu-si astfel apartenenta la lagarul sovietic, dupa cum credea Byrnes. In noiembrie, guvernul
american a decis, dand curs unei hotarari de baza a congresului din 1945 sa' intrerupa ajutorul pentru Organizatia Natiunilor Unite de Ajutorare, UNKRA, al carei
buget, pana la doua treimi, era acordat de catre SUA. Era vorba de un ajutor umanitar (adica indreptat impotriva ,,totalitarismului") ce urma sa ajunga in mare
parte la tarile est-europene jucand un rol important in reconstructia acestora. Cererile Poloniei, CehosloVaciei si Ungariei catre Banca Mondiala de credite pe termen
lung, dupa ce fusese sistat ajutorul UNRRA, au fost respinse. In schimb, inca din 1946 au fost acordate credite si sustinere, in valoare totals de 5,7 miliarde de
dolari, tarilor din afara zonei de influenta comunista, iar imprumutul catre Marea Britanie din decembrie 1945, desi initial conceput in cadrul securitatii politicii
de export, era acum privit in lumina limitarii cbmunismului.

D e c i z i i l e a s u p r a p r o b l e m e i a r m e l o r a t o m i c e si a G e r m a n i e i

r' In ciuda faptului ca guvernul american nu era de acord sa ftabileascS granitele sferelor de influenta in sensul politicii de Jf«>rt,a traditionale, asa cum o
ceruse Churchill, ci tinea ferm la |principiile liberale de modelare a ordinii lumii conform cerintelor universale, aceste straduinte au dus la limitarea presupusei
ex-pansiuni comuniste si a concentrarii intereselor americane asupra 'ivgiunilor ramase in afara zonelor de influenta sovietice. De nscmenea, au redus limitarea
rolului revendicat de acestia, de conducatori ai lumii, doar la natiunile acestor zone si prin aceasta la ceea ce a presupus Kennan ca va fi consecinta politicii de
tngradire, dar nu o spusese: impartirea lumii in doua. Universalismul a devenit tot mai mult o retorica goals, care trebuia sa justifice ac(iunile SUA in interior si in
fata ,;lumii exterioare", iar guvernul american a inceput sS creeze cu adevarat o emisfera vestica drept rAspuns la sfera de securitate sovietica. Dreptul la
replica in problemele Europei de est s-a mentinut, dar de facto interesele americane s-au concentrat asupra consolidarii Europei de vest, fmpartirea nu a fost
planificata ca atare si nici dorita, dar a reiesit astfel ca o consecinta a noii definitii a intereselor de securitate americane. Doua complexe de hotarari ale anului
1946 atesta clar aceasta dezvoltare: hotararile luate cu privire la problema armelor atomice si problema Germaniei, ambele de o extrema relevanta pentru viitorul
securitatii celor doua man puteri.

In ceea ce priveste problema armelor atomice, administratia Truman s-a decis definitiv in 1946: sa-si pastreze monopolul asupra, armelor atomice in
detrimentul inarmarii atomice mondiale. Doresc sa va reamintesc ca ministrul de razboi Stimson a pledat in vara lui 1945 ca Uniunii Sovietice sa i se ofere la
schimb, pentru un comportament cooperativ, parteneriatul atomic, iar Byrnes s-a opus, crezand ca astfel ii va face pe sovietici mai doritori sa coopereze. Dupa ce
,,diplomatia atomica" s-a dovedit a nu avea nici un efect la sedin^a Consiliului ministrilor de Exteme de la Londra, nu a mai fost facuta nici o oferta. Administratia
Truman a dezvoltat un fel de program test, care urma sa cerceteze dorinta de cooperare sovietica in problema armelor atomice, propunandu-si internationalizarea
armelor atomics abia dupS un proces indelungat de control.
Ideea centrala a lui Vannevar Bush, directorul Biroului national de stiinte si dezvoltare, formulata in planul sau din noiembrie 1945, era ca internationalizarea
bombei atomice sa fie dependents de cateva mecanisme de control, care trebuia s3 intruneasca acordul ruturor participantilor, deci in special al URSS si al
SUA. Mai intai, urma sa aiba loc un schimb al tuturor informatiillor stiintifice. Apoi, dupa ce ambele parti vor fi de acord ca s-a ajuns unde trebuia, sa se
intruneasca sub auspiciile Natiunilor Unite o comisie de inspectie, ce urma sa controleze toate institu^iile insarcinate cu problemele armelor atomice. In al treilea
rand, toate materialele fisionabile trebuiau inchise in containere si controlate pentru a fi folosite exclusiv in scopuri pasnice. Pana la crearea acestui
sistem de control, SUA urmau sa continue productia materialelor necesare fabricarii bombelor atomice, dar ii era interzisa stocarea de bombe atomice
pregatite pentru utilizare. Acest plan folosit de catre Bymes ca baza pentru negocierile cu britanicii, canadienii si sovieticii, punea conducerea sovietica in
fata unei decizii grele si anume s3 acorde incredere SUA si sa renunte la fabricarea unei arme atomice proprii, sau sa porneasca pe cont propriu inarmarea
atomica, pierzand si foarte multa vreme. Din punct de vedere sovietic, ambele riscuri pareau la fel de mari si decizia a fost amanata. In cazul unui refuz
sovietic, guvernul american avea un anumit.plan de inarmare atomica si anume intreaga vina pentru esuarea universalismului urma sa apartina sovieticilor iar
inarmarea atomica a acestora, in cazul unor refuzuri continue, s-ar fi tot am§nat.
Inainte de a fi prezentat in fata Forumului Natiunilor Unite pe 15 iunie 1946, planul a suferit mai multe modificari in lumina ,,rezistentei" din ce in ce mai
mari fata de sovietici. In primul rand: intregul sistem de control sa nu mai fie controlat de comisii Internationale, ci de o ,,Autoritate pentru dezvoltarea
atomica" sub supravegherea Consiliului de securitate al Natiunilor Unite. Aceasta autoritate devenea totodata proprietarul tuturor materialelor fisionabile si urma
sa le dea o intrebuintare pasnica. In al doilea rand: pana la crearea definitiva a sistemului de control, SUA trebuia sa se hotarasca daca vor mai produce sau
nu bombe atomice. Si in al treilea rand (impotriva intentiei lui Bynies, dar sub presiunea conducatorului Comisiei pentru controlul armelor ;itomice, foarte
popularul Bernard M. Baruch): in cadrul Consiliului do securitate dreptul de veto al marilor puteri s3 fie anulat; incalcarile restrictiilor hotarate trebuiau
pedepsite. Prin aceasta, sccuritatea sovietica a devenit de facto dependenta de majoritatea < )NU (pe atunci pro-americana). Nimeni nu a fost surprins cand
.imbasadorul sovietic la ONU, Gromiko, a refiizat imediat asa-nu-mitul ,,plan Baruch" si a cerut in loc, mai intai sa fie distruse toate armele atomice dar si
instalatiile de producere a acestora si dupd aceea s3 fie creat un sistem de control mondial. Dupa dezbateri care au durat luni de zile, Comisia pentru energie
atomica a Natiunilor Unite a aprobat cu 10 voturi pentru la 0 voturi contra si doua abtineri, URSS si Polonia, pe data de 30 decembrie 1946, planul american,
apoi URSS a blocat in Consiliul de securitate once alta discutie in legatura cu proiectul. Efectul propagandistic a fost astfel atins si totodata a inceput era
inarmarilor atomice mondiale.
In problema Germaniei, guvernul american a inceput sa interpreteze politica sovietica in legatura cu acest lucru, incepand din anul 1946, in lumina
politicii de ingradire, si anume ca pe o incercare a sovieticilor de a-si extinde sfera de influenza asupra intregii Germanii. Pentru a nu pierde intreaga Germanie,
alternativa impartiri ei i s-a parut guvemului american a fi o solutie prioritara.
Si aici, eel care prevazuse'in 1945 impartirea Germaniei drept o consecinta politicii de ingradire, - este vorba despre Kennan -, a fost un deschizator de
drumuri. Intrebat de Matthews, pe 6 martie, comunica Departamentului de Stat ca sovieticii vor fi de acord cu instituirea unei structuri centrale administrative
germane (impotriva careia guvernul francez, sustinut de comunisti, si-a executat dreptul de veto) doar daca ar fi siguri ca va ajunge sub controlul lor. Politica
americana in problema Germaniei avea de ales intre doua posibilitati, si anume: ,,1. Germania sa ramana unita, dar sa fie foarte sensibila la penetrarea
politicii sovietice sau a influentei acestora sau 2. procesul impartirii, inceput in est, sa ajunga la sfarsitul sau logic; zonele vestice sa se ocupe de salvarea lor,
inchizandu-si portile fata de patrunderea influentei estice. Regiunile vestice ale Germaniei sa fie integrate vestului in loc de a promova o Germanie unita. Sunt
sigur ca rusii au convingerea ca intr-o Germanie micsorata, functionand sub o administrate unica la vest de grani^a Oder-Neisse nu va exista nici o forta
politica apta sa se ridice impotriva blocului de stanga sustinut de Rusia.

Este greu de spus daca uitr-adevar conducerea sovieticS a. intentional sa punS intreaga Germanic sub st&panirea sa. In zona ei de ocupatie a continuat
procesul de desfiintare a bazelor sociale ale-national-socialismului - intr-un mod pragmatic, luand initiative-1 de baza, reglementand lucrurile din ce in ce mai
birocratic. La fel ca in Europa de est, a demontat instalatiile industriale f5r3 nici un plan, lasand resursele industriale sa lucreze, din 1945/46, in cea mai
mare parte pentru reconstructia sovietica, prin despagubiri man ca si prin preschimbarea unor intreprinderi confiscate in societa^i pe actiuni sovietice.
Pe de alta parte, PCG se prezentase cu un program care nu viza in mod explicit rasturnari socialiste, ci promitea sa ,,refac3" revolutia burghezS esuata
din 1848. Partidele republicane au inceput iar sa existe, s-a tins spre o concentrare larga a fortelor ,,antifasciste" sj formarea unui ,,Front unitar" al
partidelor, comunistii si democratic asumandu-si raspunderea comuna pentru inlaturarea radacinilor sociale ale national-socialismului. In sensul sovietic, aceeasi
politica urma sa fie valabila pentru intreaga Germanic. Guvernul sovietic cerea ca si inainte (iar de la esuarea negocierilor de credite americano-sovietice cu
mai mare intensitate inca) despagubiri la nivelul celor stabilite la Yalta, extinderea masurilor de ,,democra-tizare" si in zonele vestice de ocupatie si un control
al celor patru puteri asupra zonei Ruhr-ului. Deoarece puterile occidental nu pareau dornice sa raspunda acestor cereri, ideea de asigurare a procesului de
transformare din zona proprie a devenit tot mai pregnanta in cadrul politicii sovietice pentru problema Germaniei, ducand la tendinta de aparare propagandist^
fata de amenintarea cu separarea. Conducerea sovietica se temea de patrunderea Consiliului de control al Aliatilor in zona lor si a inteles ca transformarea
separata va duce la posibilitati tot mai reduse de influentare a zonelor vestice. Coroborand toate acestea, apare clar scopul strategic de baza al guvernului
sovietic si anume s3 nu lase toata Germania sa cada in mainile capitalismului anglo-saxon, scop uitat datorita intereselor sovietice de a obtine ajutor german
pentru reconstructia URSS. Ca urmare a acestei conceptii strategice y, (la fel ca la partea adversa) s-a preferat o impartire a Germaniei ?? si nu o includere a
propriei zone in ,,one world"-ul american, |?f dar nu o Germanic unita sub putere exclusiv sovietica si structurata || dupa modelul ordinii socialiste; pentru aceast
lucru fortele sovietice V erau prea slabe.

Cat de limitata era pozitia sovietica in Germania o arata si i .1 oria formarii Partidului Unitatii Socialiste a Germaniei (PUSG). in vara lui 1945 s-a cerut de cStre
baza socialista dar in special ilc social-democrati ,,Unirea partidelor clasei muncitoare". Con-ilucerea PCG a respins cererea de teama sa nu fie nevoita s& •>c
multumeasca cu un rol secundar in cadrul unui partid unitar. I )e la mijlocul lui septembrie a fost totusi creata de PCG de tc;ima faptului ca la alegeri (se dorea
propulsarea PCG de est in frunte cu Otto Grotewohl) sa nu i se dovedeasca slaba sa .iiidiertta in cadrul populatiei. Neincrederea printre social-democrati era in
crestere. Conferinta delegatiilor comunisto-socialiste din /.ona de ocupatie a hotarat la sfarsitul lui decembrie 1945 formarea unui partid muncitoresc comun, dar
reprezentanti ai Partidului Socialist German (PSG) au reusit sa impuna inexistenta unei liste romune la alegeri. Delegatiile conducatorilor partidelor din zonele
occidentale au respins in ianuarie 1946 oferta de unificare, pentru ;i nu pune in pericol propriul concept despre miscarea anticomu-aista. In Berlinul de Vest,
singura circumscriptie electorala de partid unde a avut loc un referendum liber pe 31 martie, mai putin de 13% dintre membrii PSG au votat pentru unificarea
nemijlocita, iar impotriva acesteia au votat 63%. Ziua unificarii partidului pe 21/22 aprilie s-a desfasurat cu participarea extrem de slaba din zonele vestice. Un
,,bloc de stanga" sub control sovietic, asa cum credea Kennan ca ar functiona in toata Germania, nu a aparut; exista probabil o miscare socialista destul de larga
care spera intr-o unificare a tuturor partidelor muncitoresti, dar in afara tutelei sovietice.
Nu se poate spune ca in materie de politica germana, in ciuda intereselor divergente, conducerea americana nu ar fi putut sa se inteleaga cu cea sovietica.
In cadrul Consiliului de control existau bineinteles si diferenduri sovieto-americane, mai ales in problema nivelului productiei industriale a germanilor
,.jiecesara pentru pace" si din ce moment deveneau posibile despagubiri de razboi. Cele mai mari greutati au aparut la Comisia de control nu datorita. URSS ci
Frantei, care a blocat toate initiativele pentru formarea unei administratii centrale germane. Generalul Clay, loctiitorul guvernatorului militar american din
Berlin, a anuntat la inceputul lui aprilie Departamentul de Stat ca: ,,reprezentantului sovietic in Comisia de control nu i se poate reprosa ca incalca Tratatele de
la Potsdam", dimpotriva, ele arata ,,dorinta sincera de prietenie fata de noi si un anumit respect pentru SUA". Aceste experience de ,,la fata locului" 1-au facut
pe Clay sa devina unui

din pu^inii adversari ai doctrinei lui Kennan: ,,Nu am crezut nici un moment in iminenta unei agresiuni sovietice si nici acum nu credem acest lucru."
Nici Byines n-a vrut s3 creada initial in tezele despre Germania ale lui Kennan si a incercat sa testeze dorin^a de cooperate a sovieticilor in
problema politicii fata de Germania prin propunerea unui pact de garantie pe termen de 25 de ani al celor patru man puteri pentru demilitarizarea Germaniei.
Daca intr-adevar conducerea sovietica era interesata doar de securitatea Germaniei, ar fi trebuit s3 accepte propunerea, daca nu, aparea dovada intentiei clare
de expansiune. Altemativele erau prost alese. Conducerea sovietica era mai pufin interesata de securitatea Germnaniei si mult mai mult de aderarea Germaniei
la ,,one world". Molotov, confruntat la inceputul Conferitei ministrilor de Externe de la Paris cu aceasta propunere, a raspuns printr-un contratest: nu a respins
complet ideea unui pact, a cerut mai intai satisfacerea cererilor de despagubire sovietice (ca parte a . demilitarizarii), pentru a verifica cat de substantiate
erau cu adevarat promisiunile de garantie americane .
Ambele teste s-au soldat negativ iar Conferinta de la Paris s-a incheiat cu discursurile celor doi in problema Germaniei in fata opiniei publice. Molotov
a sustinut pe 10 iulie, intr-o conferinta de presa, principiul unitatii germane; Byrnes a raspuns pe 6 septembrie, in discursul de la Stuttgart, prin promisiunea
revenirii cat de curand a dreptului Germaniei la autodeterminare si la reconstructie economica. Ca se gandea de fapt doar la reconstrucfia Germaniei de
Vest, fireste ca nu a spus-o.
In aceste condign, incercarile lui Clay de a realiza unitatea economica decisa la Potsdam pentru a preintampina colapsul economic al zonelor vestice si
a nu le lasa sa cada sub influenta sovietica, au dus la impartirea efectiva. Pentru a obliga Franta s3 voteze impotriva unitatii economice obligandu-i astfel
pe sovietici s3 tina si ei seama de aceasta imitate economica, Clay a oprit pe 3 mai toate livrarile cu despagubiri din zona americana para la stabilirea unui
plan comun de export-import pentru intreaga Germanic. Acest plan nu s-a realizat pentru ca guvemul britanic, de teama expansiunii sovietice, a pomit singur
pe drumul -impartirii, acoperindu-i pe francezi in secret. Dupa ce Molotov : a respins propunerea de pact, iar colegul sau britanic, Bevin, a amenintat cu
nelivrarea despagubirilor din zona britanica si cu cresterea unilaterala a productiei (ceea ce ar fi fost de-a dreptul
catastrofal pentru Franta), Byrnes a cedat propunerii lui Clay, de a accepta conlucrarea dintre zonele britanica si americana. Pe 11 iulie si-a anuntat dispozitia
,,de a se intalni cu oricare dintre Ibrtele de ocupatie sau cu mai multe, pentru a discuta despre /one ca despre unitati economice". Dupa cum era de asteptat,
doar guvernul britanic si-a dat acordul (pe 27 iulie), cu asta drumul pentru crearea unei zone duble era deschis, hotararea luata in decembrie, dupa discutii
dramatice pentru impartirea sarcinilor, iar pe 1 ianuarie 1947 a intrat oficial in vigoare. Byrnes renuntase la speranta unei Germanii unite, care sa se poata
opune expansiunii sovietice. Nici oferta sovietica din 14 octombrie, de a asigura zonele vestice la schimb pentru despa-gubirile cerute cu materii prime si de a
echilibra bilantul comercial al unei Germanii unite, nu a mai putut schimba nimic din noul
28
icurs al politicii americane fata de Germania.

C o n s o l i d a r e in d o m e n i u l p u t e r i i s o v i e t i c e
Asa cum politica americana s-a concentrat in 1946 asupra consolidarii regiunilor presupus amenintate de expansiunea sovietica, tot astfel s-a concentrat si
politica sovietica asupra consolidarii propriei zone de influenta. Experienta avuta de conducerea sovietica in primul an de dupa razboi cu politica americana, a
confirmat analizele cele mai pesimiste ale situatiei, facute inainte de sfarsitul razboiului. SUA pusesera sub semnul intrebarii politica sovietica de securitate in
Europa de est prin campania lor pentru autodeterminare, refuzasera sa. mai dea despagubirile de razboi din Germania aproape gata aprobate, isi folosisera
propria lor supre-matie economica drept mijloc de presiune politica, incercasera s3 opreasca URSS de a detine armele atomice si planuiau acum sa prezinte
peste tot in lume Uniunea Sovietica drept agresor. Toate acestea au intarit convingerea hranita din experienta si ideologic ca statele capitaliste nu si-au lepadat
caracterul imperialist si au dus la concluzia ca propriul sistem de forta si securitate era din nou amenintat dupa infrangerea puterilor Axei, nu in mod acut, dar
potential si pe termen lung. Aceasta analiza confirmat justetea politicii comuniste de stabilizare in Europa occidentala, facand-o mai necesara ca oricand. I-a
conferit totodata programului de reconstructie sovietic si mai multa penetrabilitate, iar europenilor estici le-a ingustat spatiul de miscare.
Intr-un bilant al experientelor de razboi expus de Stalin intr-un discurs pentru alegeri, pe 9 februarie 1946, publicului sovietic, se poate vedea clar
concentrarea tuturor fortelor pentru pregatirea unei noi divergente. In ciuda tuturor asteptarilor ca dupa castigarea razboiului URSS se va intoarce la starea de
pace, va creste productia de bunuri de consum si a standardului vietii, Stalin a anuntat o nouS mobilizare a tarii. Asa cum prin indus-trializarea for|ata in
perioada planurilor cincinale URSS a devenit suficient de puternic pentru a tine piept asaltului national-socia-lismului - Stalin a serbat victoria ca pe o
dovada a eficientei sistemului sovietic - urma ca ,,trei cincinale, daca nu si mai multe" sa transforme URSS intr-o tara puternic industrializata. ,,Numai in
acest mod tara noastra va putea fi pregatita pentru once eventualitate". In SUA acest discurs a fost interpretat gresit ca fiind ,,declaratia celui de-al treilea
razboi mondial"; in fapt, pentru URSS era declaratia debutului Razboiului Rece. 9
A fost cu atat mai important pentru Uniunea Sovietica cu cat situatia din regiunea de securitate est-europeana nu se stabilizase inca. Fara sa existe un
concept ferm pentru viitoarea ordine sociala in tarile acestei regiuni, sovieticii au incercat sa obtina o garantie a politicii prosovietice, prin
inlaturarea elitelor con-ducatoare antisovietice, printr-o rapida stabilizare economics dupS expeditiile de prada de la inceput, prin reforme
democratice partiale (care nu mergeau atat de departe cum o cereau socialism") si prin participarea definitiva a comunistilor la conducere. Dar in felul
acesta (cu exceptia Cehoslovaciei unde se dezvoltase un larg consens democratic), au iesit la lumina fortele de opozitie. Acestea, orbite de retorica
americana, sperau tot mai mult sprijinul acestora si s-au ar&tat ostile compromisurilor. Drept urmare, in 1946/47 s-au ivit tensiuni interne foarte puternice
si in consecinta un atac sporit al comunistilor sub acoperirea Armatei Rosii. O parte a fortelor necomuniste reprezentate in coalitia guvernameiitalS. (in
special burghezii care sustineau ideea ,,modernizarii") s-au alaturat conducerii comuniste, unii din oportunism, altii din con-vingerea ca nutnai astfel se
va putea asigura reconstructia tarilor lor, alta parte a fost atrasa de miscarea de opozitie fiind distrusa i metode adesea extrem de brutale, de comunistii
ajunsi la
puiere.30
In Polonia, Stanislas Miholajczyk, loctiitorul primului ministru i presedinte al Partidului Taranesc cu 600.000 de membrii, cea mai putemica grupare din tara,
a intampinat man jficultati cu ac^iunile partizanilor si cu atacurile teroriste din zistenta ale unei pSrti a j^Armatei tarii". Forta opozitiei impotriva jului
regim si speranta in ajutorul american au dus la neintrarea ,,Frontul democratic", condus de comunisti si socialisti. Ca I'upresalii, comunistii au amanat
alegerile programate pentru fe-bmarie 1946 si datorita atacurilor teroriste, au pus piedici Partidului '|';1ranist. Micolajczyk a fost-din ce in ce mai putin
sustinut din i. Dupa alegerile care au avut totusi loc pe 10 ianuarie 1947, manipulate de comunisti mult mai mult decat era necesar (asa cum au recunoscut-o
singuri), Partidul Taranist nu mai dispunea in parlament decat de 28 din cele 444 de locuri. Comunistii ilevenisera forta conducatoare in stat.
In Bulgaria, Partidul Taranist parasise ,,Frontul pentru patrie" Kiib influenta celor intamplate in Grecia invecinata, unde britanicii se opusesera miscarii
partizanilor procomunisti, dar au fost si ei impiedicati in alegeri, asa ca la alegerile din 19 noiembrie 1945 inajoritatea de 90% a fost castigata de ,,Frontul
pentru patrie", acum comunist. Acesta s-a opus, conform instructiunilor Moscovei, si primeasca reprezentanti ai opozitiei in guvem, au cerut la urmatoarele
alegeri din 27 octombrie 1947, 366 din cele 465 de locuri de deputati si au inceput sa persecute si sa distruga prin represalii Partidul Taranist.

In Romania, Partidul national-taranist ca si eel liberal s-au mentinut ca adversari ai regimului, sustinuti potential de Regele Mihai, care incercase la sfarsitul
lui august 1945, sperand in ajutor american, sa obtina retragerea guvenului Groza. Conform deciziilor de la Moscova, au fost aceptati in guvem, in ianuarie
1945, cate un reprezentant al celor 2 partide ale opozitiei, dar n-au ajuns sa exercite nici un fel de influenta. Opozitia fata de regim a crescut atat de tare
incat rezultatul alegerilor de la 9 |noiembrie 1946 au fost catastrofale pentru comunisti. Asadar altatele au fost falsificate: ,,Blocul partidelor democratice"
au lobtinut-347 de locuri, Partidul taranist 39 iar liberalii 3. Blocul 'dominant comunist s-a simtit suficient de puternic ca folosind foametea din vara lui
1947 sa impuna o reforma monetara care a dus la pierderea starii materiale a paturii mijlocii. In continuare a fost usor de distrus opozitia burgheza si
taraneasca.
In Ungaria, opozitia antisovietka a fost si mai putemica decat in Romania, Bulgaria si chiar decat in Polonia. Birocratia si armata erau aceleasi ca pe
timpul regimului Horty, biserica catolica sub primatul cardinalului Mindszeny, lupta deschis pentru pastrarea starii predemocratice a tarii. in alegerile libere pe
care sovieticii le-au aprobat intr-un tarziu sub presiunea americana a castigat Partidul Micilor Agrarieni (majoritar burghezo-protestant) pe 7 noiembrie 1945, cu
57% din voturi, iar comunistii au fost infranti cu 17%. Conducatorul Partidului Micilor Agrarieni, Ferenc Nagy, a fost acceptat de sovietici ca prim-ministru,
dand inapoi sub presiunea putemica a colegilor sai de cabinet comunisti. Acestia s-au folosit, ca si in Polonia, de adevaratele sau presupusele incercari de puci
ale fortelor de opozitie pentru a ingusta spatiul de actiune al Partidului Micilor Agrarieni, folosind asa-numita ,,tactica a salamului" (conform conducatorului
comunist Rakosi): in februarie 1946, 20 de deputati ,,reactionari" au trebuit sa paraseasca fractiunea respectiva. In februarie 1947 secretarul general al Partidului
Micilor Agrarieni, .Bela ,Kovacs ?i alti deputati au fost invinuiti si apoi arestati pentru o presupusa angajare intr-o incercare de puci. La sfarsitul lui mai 1947 au
fost indepartati din cabinet cei mai reprezentativi deputati, iar Nagy care era in concediu in strainatate, a ramas acolo. Noile alegeri au avut loc in august 1947,
micii agrarieni fiind reprimati. Cu toate acestea, 35% din voturi au revenit fortelor anticomuniste, dar comunistii s-au simtit suficient de puternici pentru a-i
elimina cu totul.31

In toate aceste $ri, Polonia, Bulgaria, Romania, Ungaria, confruntarea dintre est si vest a accentuat atat de marcat con-tradictiile dintre fortele traditionale
anticomuniste si minoritatea comunista, incat baza unei colaborari ca urmare a unui consens minim al luptei antifasciste a scazut considerabil. Comunistii
au raspuns fortei potentiate sau adevarate a adversarilor regimului cu forfa, monopolizand tot mai mult puterea. Cu totul altfel s-au petrecut lucrurile dupS
razboi in Jugoslavia si Cehoslovacia, unde n-au existat deloc tensiuni. In lugoslavia, miscarea autohtona de partizani comunisti a castigat, iar victoria
obtinuta au aparat-o cu once mijloace, astfel ca reprezentantii exilului londonez prelua^i-la presiunea Aliatilor vestici in guvern, nu au avut nici un cuvant de
spus. In Cehoslovacia exista o baza burgheza pentru o politick piosovietica, iar comunistii care obtinusera 38 % prin alegerile libere - din 26 mai 1948
aveau sustinerea din partea populatiei. . \ctivitatea NKVD-ului sovietic s-a f&cut simtit3 si in Cehoslovacia, problemele au aparut pentru fortele
necomuniste abia in 11H7, cand au existat man greutati in reconstructia economica, i ,n confruntarea dintre puterile lumii a intrat intr-o faza noua.
Guvernul sovietic nu numai c3 a acoperit actiunile de for^a .ilc partidelor comuniste, dar le-a si sustinut, totodata a contribuit .1 el la impartirea Europei
ca si conducerea americana. A oferit »|)iniei publice americane tot mai dese prilejuri de confirmare a ir/.ei despre caracterul agresiv al comunismului
international, dncand astfel mai departe politica de ingradire. Ambele par^i .1 -au definit interesele de securitate, vazand in once actiune a piirtii adverse o
confirmare a justetii temerilor proprii. Astfel impartirea Germaniei, a Europei si apoi a intregii lumi a devenit incvitabila si a afectat profund.

NOTE

I Citate: (1) dintr-un Memorandum rt'lui Kerinan din mai 1945, apSrut in George F. Kennan, Memoiren eines Diplomaten, editia a 2-a, Miinchen,
1971, p. 535-551; (2) Kennan catre colegul sau Charles Bohlen din feb. 1945, aparuta in Charles Bohlen, Witness to History 1929-1969, New
York, 1973, p. 173f.; pentru alte marturii vezi Daniel Yergin, Shattered Peace, Boston, 1977, p. 75.
2. Text din telegrama lui Kennan (catre Byrnes) din 22.2.1946 in FRUS 1946, VI, p. 696-706; traducerea germanS in Kennan, Memoiren, p. 552-568.
. Motivul pentru care s-a tot plans mai tarziu ca a fost gresit inteles. CS URSS nu-i p3sa de suspinerea ,,comunismusmului" a spus Intr-o scriere a sa
cStre amiralul Hill din 7.10.1946; Forrestal Papers, citate de John L. Gaddis, The United States and the Origins of the Cold War 1941-1947, editia a
2-a, New York, 1976, p. 323.
. Byrnes catre Kennan, 27.2.1946, Matthews catre Kennan, 25.5.1946, State Department Papers, citat din Yergin, Shattered Peace, p. 170f.; alte reactii
pozitive idem. Teza ..tradi^ionala" care spune ca telegrama lui Kennan a avut ecouri pozitive abia cu timpul (vezi Eric F. Goldman, The Crucial
Decade: America 1945-1955. New York, 1955, p. 70f), nu se sus{ine.
. Vandenberg: The Private Papers of Senator Vandenberg. Boston, 1952, p. 246-249; Byrnes: Department of'State Bulletin XIV (March 10, 1946), p.
355-358; Churchill: Vital Speeches of the Dav. Vol. 12 (March 15, 1946), p. 329-332; Time 1.4.1946; Life 3. si 10.6.1946. - Speriati de reactia
vehementa a lui Stalin la discursul lui Churchill, Truman si Byrnes au refuzat s8 se identifice in mod public cu discursul; evident cS arnbii citiserS
textul inainte de apari^ia lui si au fost de acord cu continutul. Vezi 1946 Gaddis, The United States and the Origins, p. 290-309, 313-315; Yergin,
Shattered Peace, p. 171-178; Fraser J. Harbutt, The Iron Curtain. Churchill, America, and the Origins of the Cold War. New York, Oxford, 1986, p.
159-208.
6. Text din Arthur Krock, Memoirs. Sixty Years on the Firing Line. New York, 1968, p. 225-23], 421-482; vezi Yergin, Shattered Peace, p. 241-245, si
P. Leffler, American Conception of National Security, p. 370f.
7. Vezi Alonzo L. Hamby, Henry A. Wallace, the Liberals and Soviet-American Relations. In: Review of Politics 30 (1968), p. 153-169; Gaddis, The
United States and the Origins, p. 338-341; Yergin, Shattered Peace, p. 245-255; J. Samuel Walker, Henry A. Wallace anil American Foreign Policy.
Westport, Conn., 1976, Cap. 11; Richard J. Walton, Henry Wallace, Harry Truman and the Cold War. New York, 1976, p. 99ff; vezi si fundalul
dezvoltarii sale politice Edward L. and Frederick H. Schapsmeier, Prophet in Politics: Henry A. Wallace and the War Years,
1940-1945. Ames, Iowa, 1970; Norman D. Markowitz, The Rise and Fall of People's Century: Henry A. Wallace and American Liberalism
1941-1948. New York, 1973.
8. Vezi telegrama sa din 22.2.1946; Kennan, Memoiren, p. 565.
9. Se gaseste mult material despre acest fundal structural la Hans Gunter Brauch, Struktureller Wandel und Riistungspolitik der USA (1940-1950). Zur
Weltfurungsrolle und ihren innenpolitischen Bedingungen. Heidelberg, 1976; nu avert) incS o explicate pentru fiecare factor in parte.
10. Documentele americane despre criza din Iran in FRUS 1945, VIII, p. 388-522, si FRUS 1946, VII, p. 289-415. Vezi: Gary R. Hess, The , Iran Crisis of
1945/46 and the Cold War. In: Political Science Quarterly 29 (1974), p. 117-146; Bruce R. Kuniholm, The Origins of the Cold War in the Near East.
Great Power Conflicts and Diplomacy in Iran, Turkey and Greece. Princeton, 1980 (vezi critica lui Melvyn P. Leffler, From Cold War to Cold War in the
Near East. In: Reviews in American History 9 /1981 p. 124-130); Yergin, Shattered Peace, p. 179-190 si Harbutt, The Iron Curtain, p. 142-148, 168-
170, 214-266.
11. Vandenberg catre Dulles 13.5.1946, Dulles Papers; Vandenberg cStre Luce 28.5.1946, Vandenberg Papers; ambii citaji in Yergin, Shattered Peace,
p. 223; scrisoarea catre Luce este si la Joyce si Gabriel Kolko, The Limits of Power. New York, 1972, p. 48. - Documentele americane pentru
Conferin|a consiliului de la Paris in FRUS 1946, II, p. 88-440 si 493-940; Herbert Feis, From Trust to Terror, p. 121-135; Kolko, Limits, p. 46-50;
Yergin, Shattered Peace, p. 221-233.
12. Vezi p. 142 jos.
13. Documentele Conferin(ei de pace de la Paris in FRUS 1946, III si IV, pentru Copnferinta Consiliului de la New York in FRUS 1946, II, p. 965-1566.
14. FRUS 1946, VII, p. 840-847. Vezi Dean Acheson, Present at the Creation: My Years in the State Department. New York, 1970, p. 261-265; Yergin,
Shattered Peace, p. 233-235, si Jonathan Knight, American State Craft and the 1946 Black Sea Straits Controversy. In: Political Science Quarterly 90
(1975), p. 451-475. 15. Teza ,,revizionist3" ca imprumuturile americane dupa sfarsitul razboiului au fost facute numai din interese economice, iar SUA
ar fi intors spatele piejei est-europene doar pentru ca nu si-a putut impune cerinjele open-door nu poate fi sustjnuta (vezi de ex: Kolko, Limits, p. 197),
Intr-adevSr cerintele open—door nu au stat In fa(a in cadrul politicii est-europene dusS de americani in 1946.
j|6. FRUS 1946, VI, p. 828f; vezi: George C. Herring, Aid to Russia, 1941-1946. New York, 1973, p. 256-267. - Afacerea sovieto-americana de credit a
esuat nu datorita incompatibilita^ii celor doua sisteme, cum spune Ernst Nolte in cartea sa (Deutschland, p. 180), ci datorita deciziei SUA de a impune
cerinjele open-door altfel decat in anul 1944, intr-o mSsuri incompatibilS cu sistemul sovietic, dar motivata politic. ',.17. Documente americane ale
negocierilor in FRUS 1946, V, p. 409-464; Studiul lui Wilfried Loth, Sozialismus und Internationalismus. Die fran-zdsischen Sozialisten und die
Nachkreigsordnung Europas 1940—1950. Stuttgart, 1977, p. 98-104.
18. Byrnes: FRUS 1946, VI, p. 216f,; Cehoslovacia: Geir Lundestad, The American Non—Policy towards Eastern Europe 1943—1947. Tromson, New
York, 2., 1978, p. 167-171; vezi si Walter Ullmann, The United States in Prague 1945-1948. New York, 1978; UNRRA: Lundestad, Non-Policy, p.
394-397; 5,7 miliarde: calculate de catre Kolko, Limits, p. 26.
19. FRUS 1945, II, p. 69-73.
20. Vezi Gaddis, The United States and the Origins, p. 331-335; Kolko, Limits, p. 98-110; Yergin, Shattered Peace, p. 237-241; Gregg F. Herken, The
Winning Weapon. The Atomic Bomb in the Cold War 1945-1950. New York, 1981 si Larry G. Gerber, The Baruch Plan the Origins of the Cold War. !n:
Diplomatic History 6 (1982), p. 69-95.
21. FRUS 1946, V, p. 516-520.
22. Vezi: Dietrich Staritz, Sozialismus in einem halben Land. Berlin, 1976, p. 84-154; ibid. Die Gruendung der DDR. Van der sowjetischen
Besatzungsherrschaft zum sozialistischen Staat. Miinchen, 1984, p. 75-112; Gregory Sandford, From Hitler to Ulbricht. The Communist Reconstruction
of East Germany, 1945-1946. Princeton, 1983; din punct de vedere al RDG, Guenter Benser, Die KPD im Jahre der Befreiung, Vorbereitung und
Aufbau der legalen kommunistischen Massenpartei. Berlin (RDG), 1985; despre comportamentul din Consiliul de control: Gunther Mai, Der Aliierte
Kontrollrat in Deutschland 1945-1948. Van der geteilten Kontrolle zur kontrotlierten Teilung. In: Politik und Zeit-geschichte B 23/1988, p. 3-14. -
Autorii traditional! care au vazut in politica germana a sovieticilor o dorin^a a plecarii trupelor americane rezolvata prin sovietizarea intregii Germanii,
nu au inteles ca frica sovieticilor de expansiunea capitalismului american ca si sus^inerea data de ei insisi transferului raspunderii asupra celor patru
mari puteri a contribuit activ la ramanerea pe lungS durata a trupelor americane pe pfimant german.
23. Vezi: Albrecht Kaden, Einheit oder Freiheit. Die Wiedergruendung der SPD 1945/46. Hannover, 1964 (PSG a fost subordonata PCG in vederea
sovietizarii); Frank Moraw, Die Parole der ,,Einheit" und die Sozial-demokratie. Bonn-Bad Godesberg, 1973; Werner Mtiller, Die KPD und die
..Einheit der Arbeiterklasse". Frankfurt, New York, 1979; Klau Siihl, Arbeiterbewegung, SPD und die deutsche Einheit 1945/46. In: H Ebbinghausen,
F. Tiemann (editor), Das Ende der Arbeiterbewegung in Deutschland? Opladen, 1984, p. 274-300; Lucio Caracciolo, Der Un tergang der
Sozialdemokratie in der sowjetischen Besatzungszone. Ortu Grotewohl und die ,,Einheit der Arbeiterklasse" 1945/46. In Vierteljahrshefte fur
Zeitgeschichte 36 (1988), p. 281-318.
24. Murphy (Consilierul de Stat al lui Clay) catre Matthews 3.4.1946; State Department Papers, comunicate de Prof. Jean Edward Smith, Toronto, care scrie
acum o biografie a lui Clay. Vezi: Jean Edward Smith, The View from UFSET: General Clay's and Washington 's Interpretation of Soviet Intentions in
Germany, 1945-1948. In: Hans A. Schmitt, (editor) U. S. Occupation in Europe after World War II. Lawrence, 1978, p. 64-85.
25. Hermann Graml s-a opus acestei interpretari, si anume c3 sovieticii trebuiau sa stie c3 cererile de despagubire erau total inacceptabile pentru
puterile vestice si a interpretat c3-i interesa sa impiedice orice fel de reglementare pentru intreaga Germanic (Die Aliierten und die Teilung
Deutschlands. Frankfurt, 1985, p. 171 si 231f.). Aceasta teza omite urmatoarele: 1. Nevoile elementare sovietice pentru propria reconstruc(ie si frica
acestora fa{3 de domina(ia capitalismului american; 2. Faptul ca exper(ii occidental! au vazut aceste cereri sovietice ca fiind foarte rezonabile, iar
Clay a sus(inut pe baza acestor estimari o oferta substan^aia in iarna lui 1946/47 (vezi John H. Backer, Die deutschen Jahre des Generals Clay.
Munchen, 1983, p. 178-181, 201, 206-208, si Wolfang Krieger, General Lucius D. Clay und die amerikanische Deutschlandpolitik 1945-1949.
Stuttgart, 1987, p. 188-197); si 3. Incerc3rile sovietice de a face compromisuri care s3 vinS in intampinarea obiec^iilor vestice in ceea ce priveste
cererile de desp3gubiri (vezi: p. 149f. si 162).
26. Cel pu{in nu oficial; i-a incredintat unui ziarist francez in timpul negocierilor de la Paris c3 ,,a cam renunjat la speranjele unei Germanii
unite". Mowrer catre Pollock 4.6.1946, Pollock Papers, citat de Yergin, Shattered Peace, p. 226. - Vezi: Gaddis, The United States and the Origins, p.
328-331; Yergin, Shattered Peace, p. 224-226; Axel Frohn, Deutschland zwischen Neutralisierung und Westintegration. Frankfurt, 1985, p. 63-65, si 24.
Viaceslav M. Molotov, Fragen in der Aussenpolitik,
Reden und Erklaerungen. Moscova, 1949, p. 258ff.; Byrnes: Arhiva Europa-I (1946), p. 261-264. ft
27. Vezi: John Gimbel, Byrnes's Stuttgarter Reden und die amerikanischtx Nachkreigspolitik in Deutschland. In: Vierteljahrshefte fur Zeitgeschichtlf1 20
(1972), p. 39-62; USA, Frankreich und der amerikanische Vertrag'ix. sentwurf zur Entmilitarisierung Deutschlands. Eine Studie iiber Legen^f.
denbildung im Kalten Krieg (1974) p. 258-286; The American Repaf rations Stop in Germany. An Essay on Political Uses of History. Inl The Historian
37 (1975), p. 276-296; Byrnes und die Bizone - ein4 amerikanische Entscheidung zur Teilung Deutschlands? In: Wolfgang Benz, Hermann Graml,
(Editori) Aspekte deutscher Aussenpolitik im 20] Jahrhundert. Stuttgart, 1976, p. 193-210; The Origins of the Marshall Plan. Stanford, 1976, p. 67-
126; despre rolul lui Bevin vezi Sean Greenwood, Bevin, the Ruhr and the division of Germany, August 1945
- December 1946. In: Historical Journal 29 (1986), p. 203-212; si Martina Kessel, Britische und franzooische Deutschlandpolitik auf den
Aussenministerkonferenzen van 1945 bis 1947. Munchen, 1988, p. 54-57, 64-86. - Gimbel descrie minujios acfiunea lui Byrnes si distruge astfel unele din
legendele literaturii despre RSzboiul Reee; dar din pacate pierde din vedere unele legaturi strategice. Proiectul de tratat elaborat de Byrnes avea sigur in
vedere si faptul ca Franca sS ofere o garan^ie a securita^ii fa(3 de Germania si deci sa otyina obstructia autoritajilor centrale, dar func^ionarii
Departamentului de Stat recomandasera pactul ca fiind doar un test pentru URSS, iar Byrnes 1-a inteles ca atare. Ceea ce 1-a facut pe Byrnes sa-si iasa din
fire a fost amenintarea britanica de a iesi cu totul din uniunea platitoare de repara^ii de razboi. Asta nu insemana insa ca in iulie 1946 el nu prevazuse
impar^irea Germaniei ca o consecin{3 a ac{iunilor sale; vezi d. ex. citat din notita 26 precum si impresia avuta de Bevin asupra pozi^iei antisovietice a lui
Byrnes in aceasta fazS a Conferin(ei, vezi Rolf Steininger, Die Rhein-Ruhr-Frage im Kontext der britischen Deutschlandpolitik 1945/46. In: Heinrich
August Winkler (editor), Politische Weichenstellungen im Nachkri-egsdeutschland 1945-1949. Goettingen, 1979, p. 111-166, p. 129f. Discursul lui
Byrnes de la Stuttgart a fost si un semnal de alarms dat Franjei: hotararea SUA de a se implica in reconstruct Germaniei ca si URSS, iar acest mesaj a
fost adresat in special germanilor, pentru a intari efectul pozitiv al declarable! lui Molotov. Asa cum a arStat Klaus Schwabe (Die amerikanische
Besatzungszone in Deutschland und die Entstehung des Kalten Krieges 1945/46. In: Russland—Deutschland-Amerika. Fritz T. Epstein la cea de-a 80-a
aniversare, Wiesbaden, 1978, p. 311 -332), ac^iunile lui Clay tinteau in primul rand ca SUA s3 nu para c3 ataca URSS pe la spate. Spre deosebire de
Byrnes, ,,guvernul militar s-a oriental pe mai departe asupra colaborarii intre cele patru puteri invingatoare in Germania" (p. 324). FRUS 1946, V, p.
611f., 622-625, 792f.
Textul discursului lui Stalin in: Neue Welt (Berlin), 1946, nr. 1, p. 3-12; Dritter Weltkrieg: William O. Douglas catre Forestal, The Forestal Diaries. New
York, 1951, p. 134.
O observare atenta a celor petrecute in europa arata ca nu i se poate atribui URSS o intense planificata de sovietizare dupa un concept unitar, cum o arata
cei mai muHi autori ,,traditionali" (de ex: Ernst Birke, Rudolf Neumann, editor, Die Sovjetisierung Ost-Mitteleuropas. Unter-suchungen zu ihrem Ablauf
in den einzelnen Laendern. Vol. 1, Frankfurt, Berlin, 1959), dar ca nu i se poate nega politicii ei orice trasatura imperialista, dupa cum cred unii autori
,,revizionisti" (de ex: Kolko, Politics, p. 176-217). Despre diferen^ele din cadrul proceselor de trans-formare ale Poloniei, Cehoslovaciei si al zonei de
ocupa^ie sovietica a Germaniei vezi Wolfgang Diepenthal, Drei Volksdemokratien Koln, 1974; nu exists inca o cercetare lipsita de prejudeca^i.
31. Stephen D. Kertesz, Between Russia and the West, Hungary and the illusion of peacemaking 1945—47. Notre Dame, 1984.
32. Martin Myant, Socialism and Democracy in Czechoslovakia, 1945-1947. New York, 1981.

Capitolul 6

Aparitia Planului Marshall

Primul an al politicii americane de ingradire a fost ,,plin de succes", in ceea ce priveste efectul colateral, nedorit dar inevitabil, al limitarii: tendinta
impartirii lumii in sfere de influente con-curentiale, care nu-si atinsese scopul final, si anume stabilizarea regiunilor presupus amenintate de expansiunea
comunista. Existau prea multe obstacole: situatia economics dezastruoasa a Europei era mult mai profunda decat se asteptau analistii americani. Imprumuturile
americane s-au dovedit insuficiente, toate tarile europene fiind amenintate de reintoarcerea la protectionism. Con-gresul s-a opus insa unor credite mari. In
ciuda popularitatii politicii de Ingradire, opinia publics americana nu era pregStita sa plateasca un pret msemnat pentru rolul de conducStor al lumii. Guvernul
francez, sustinut de un puternic nationalism al opiniei publice franceze, s-a opus reconstructiei industriei germane, pilon central al intregului program de
reconstructie a Europei, dorind sa foloseasca resursele germane pentru reconstructia Frantei. Planul Marshall, conceput de guvemul american in primSvara anului
1947, era o incercare de a depasi greutatile printr-un efort comun - luand in consideratie si interesele economice de baza americane ale politicii open—door -,
determinata clar de interesul politic de limitare a expansiunii sovietice.

E u r o p a in c r i z a ?
Cata vreme opinia publics americanS era preocupata de probleme de politica externa, politica de ingradire a lui Bymes, in special retorica ei anticomunista si
promovarea cu fermitate principiilor lipsite de compromisuri ale Cartei Atlanticului, s-a bucurat de o larga audienta. Critici ai noului curs, ca de exemplu
Wallace, n-au mai gasit decat putini liberal! ai new-deal-vdui care sa li se alature. Doar o minoritate dintre alegatorii americani crau interesati de politica
externa, dupa razboi majoritatea fiind cuprinsa de apatia politica obisnuita. Mai ales printre sustinatorii I'artidului Republican, ai cSrui deputati promovau cu
hotarare politica de ,,rezistenta" fa^a de sovietici, se raspandise tendinta de reducere sensibila a costurilor pentru politica externa. Incercarea lui Truman de a
introduce si pe timp de pace un program obligatpriu de instruire militara a esuat datorita opozitiei organi-/;rtiilor religioase, pacifiste, educative, agricole si
sindicale. Creditul ile 3,75 miliarde de dolari pentru Marea Britani, desi conditiile sale erau atat de favorabile intereselor open—door, a fost discutat multa vreme
in contradictoriu in Congres si aprobat dupa mari cforturi ale Aministratiei. Alegerile pentru Congres au fost castigate In noiembrie 1946 de republican! pe
baza unui program ce prevedea o reducere cu 20% a impozitelor pe venit si cu restrictia corespunzatoare pentru cheltuielile guvernului. Atunci cand Truman a
expus in fata noului Congres, la inceputul lui ianuarie 1947, planul de cheltuieli pentru bugetul ce incepea pe 1 iulie, comisia bugetara a redus suma la inceput
de la 37,7 la 31,5 miliarde de dolari, inclusiv cheltuielile militare de la 11,2 la 9 miliarde. Generalul George C. Marshall, care ii urmase intre timp lui
Byrnes ca ministru de Externe, -se temea de probleme ,,groaznice" in tarile ocupate datorate acestor restrictii.
Din punct de vedere american, situatia din zonele de ocupatie occidentale ca si din tarile vest-europene era catastrofala. tmpru-muturile din 1945/46 fusesera
prea mici pentru a putea porni un proces de stabilizare. Imprumutul de 650 de milioane de dolari catre Franta si celelalte ajutoare ajunsesesera doar sa
acopere trei sferturi din deficitul bugetului pe 1946. Cei 3,75 miliarde de dolari imprumutati Marii Britanii fusesera consumati cu mult mai repede decat se
asteptasera. Rezervele din imprumut au scazut in patru luni cu 1300 de milioane de dolari atunci cand guvemul britanic, conform conven^iei de imprumut, a
introdus la 15 iulie 1947 libera convertibilitate a lirei, astfel ca pe 20 august cursul de schimb a trebuit sS fie din nou ridicat, din creditul primit mai
ramasesera 400 de milioane de dolari. Productia industriala atinsese in Franta, Belgia si Olanda, la sfarsitul anului 1946, cam 85% fatS de nivelul de
dinainte de razboi; in Italia 60%, in Marea Britanie si Scandinavia depasise cu pu^in nivelul atins Jnainte de razboi. In Germania stagna la cca. 36% din
nivelul anului 1936, paralizand celelalte tari. Indexul productiei celor 16 viitori participant! la planul Marshall in ansamblu era de 83% fata de situatia de
dinainte de razboi. Intre primul si ultimul trimestru din 1946 productia crescuse cu 23%, insa castigurile - ce puteau fi folosite pentru noi investn;ii doar cu
1%. Nu existau posibilita^i prea mari de investitii. Din cauza riscurilor mari, investitori americani particulari investeau in Europa mai putin decat
europenii, destul de limitati financiar, in SUA. Europa traia din materia si importurile pe care nu le mai putea plati. Cele 16 Jari au avut in 1947 un deficit de
plata de 7,5 miliarde de dolari, pe cand SUA au reusit sa aiba un excedent de 10 miliarde. Contemporanii nu si-au dat decat prea pu^in seama ca
scaderea economiei europene ajunsese la limits si ca procesul de reconstructie ce avea sa apara ulterior atat de spectaculos, incepuse deja - nu atat pe baza
banilor americani, cat mai ales datorita ofertei enorme de forta de munca supracalificata, ceea ce a permis investitii importante. Impresia unei iminente crize,
care va avea repercusiuni si mai mari decat criza economica mondiala, era potenjata de lipsa hranei, datorata recoltei extrem de proaste a anului 1946, de
lipsa carbunelui, resim^ita in iama atat de geroasa a anului 1946/47 si de greutatile ivite la transport in zonele distruse de razboi.
Criza trebuia evitata cu orice pret, toti observatorii americani fiind de acord cu acest lucru in primavara lui 1947, nu numai pentru c3 starea precara a
guvernelor europene ducea inevitabil la masuri protecjioniste periclitand politica open-door (acest argument nu era luat in seama pentru moment) si pentru
ca un colaps al Europei ar fi lipsit SUA, amenintata deja de suprapro-ductie, de o piata de comerf si desfacere importanta, declansand o recesiune mondiala
de dimensiuni inimaginabile, dar si pentru ,c3 aceasta criza, eel putin asa parea, ar fi putut fi folosita de miscarea comunista ca, in interesul Moscovei, sa
preia putereau In imaginatia analistului american, amintirea crizei economic^ mondiale si dogmele politicii de ingradire se imbinau intr-ui^f tablou
apocaliptic. ,,Infbmetate, intr-o stare economica jalnica s|| dezamagite, aflate la marginea pr3pastiei in care pot fi aruncatft oricand; altele sunt putemic
amenintate", astfel si-a formulal? William Clayton, subsecretarul de stat din Ministerul Economieff pe 5 martie, intr-^o nota adresata varfurilor
Administratiei, parerea di-spre cele mai multe dintre tarile europene. Pentru Grecia si Fian^a se putea prevedea ca, dupa caderea economica avea sa linneze
preluarea puterii de catre comunisti; fara un ajutor american clc proportju ,,starea se va inrauta^i atat de fara sperante meat se va ajunge la un al treilea razboi
mondial."
Tot atat de fara speran^a aparea si starea politicii germane: industria germana constituia de multa vreme nucleul conomiei europene. Caderea ei nu
declansase criza economica europeana, dar o ascutise in mod hotarator. Reconstructia ei trebuia sa stea in centrul reconstruc^iei pietei europene. Acest lucru il
subliniaseni cxpertii Departamentului de Stat de cand luptasera impotriva planului Morgenthau. O reconstructie rapida a economiei Ger-nKiniei, sau
daca nu era posibil, atunci a zonelor de ocupa^ie vcstice, era extrem de necesani caci men^inerea privatiunilor populatiei din zonele de ocupa^e ar fi facut
ca aceasta sa gaseasca titractiva propunerile ~din zona de ocupa^ie sovietica si astfel Intreaga Germanic ar fi ajuns sub influenta sovietica. Pentru a llemara
reconstructia economica a Germaniei trebuia invinsS I reticenta guvernului francez care, prin dreptul sau de veto, blocase in Consiliul de control al Alia^ilor
orice pas indreptat spre ajutorul Germaniei, atata timp cat nu se realiza desprinderea tinutului Ruhr si al Renaniei de Uniunea statelor germane si nu se
asigura o (co)folosinta economica de catre Franta. Clay, sus^inut de Ministerul de Razboi, care nu mai vroia sa plateasca enormele costuri pentru
zonele de ocupatie, exercitase presiuni asupra Ministerului de Externe, inca din primavara lui 1946 sa convinga Franta. Expertilor din cadrul
Ministerului de Externe aceste presiuni li s-au parut insa prea limitate, deoarece se temeau -si lucrul acesta li se inculcase cu abilitate de catre
reprezentantii guvernului francez - ca renuntarea fortata a francezilor la cererile lor fata de Germania ar putea starni o revolta nationala generala, de pe urma
careia ar avea de castigat comunistii francezi. Seful de atunci al Sectiei germano-austriece din cadrul Departamentului de Stat, Charles P. Kinleberger, descria
astfel problema in august 1946: ,,Clay sustine problema Germaniei, dar Departamentul de Stat incearca sa-1 lamureasca din cand in cand ca trebuie tinut
seama si de pretentiile altor tari, ca de exemple de cele ale Frantei, Aici politica noastra a fost sa menajam guvernul pentru a nu da posibilitate comunistilor
de a-si face un capital din duritatea noastra, in schimb Franta a ajuns sa gatuie politica noastra fata de Germania." Dupa parerea celor din Departamentul de
Stat, relatiile din Franta erau extrem de instabile. Acheson le declara in februarie 1947 membrilor Congresului: ,,In ceeea ce priveste Franta, rusii nu trebuie
decat s3 scuture pomul, ca s3 culeagS roadele coapte. Cu patru comunisti in guvem, dintre care unul la Ministerul ApSrarii, cu comunisti care submineazS
administratia, fabricile si armata expuse unor greutati crescande, Franta este gata sa cada in momentul cand URSS va lovi." Straduintele de a limita
expansiunea sovieticS in Germania duceau la extinderea expansiunii sovietice in Franta si invers, iar in cazul in care nu se facea nimic, criza economics urma
sa promoveze expansiunea sovietica peste tot - o dilema de nerezolvat, cu conditia de a se da crezare tezei despre expansionismul sovietic. La Washington
insa nu se mai indoia insa nimeni de acest lucru. Constiinta c5 se aflau in fata unei crize periculoase se accentuase si prin interpretarea politicii
sovietice ca pe o cerinta constienta a saracirii Europei in interesul preluarii puterii de catre comunisti. La a patra sesiune a Consiliului ministrilor de Externe
de la Moscova, la care s-a negociat din 10 martie pana in 24 aprilie 1947 tratatul de pace cu Germania, perseverenta sovietica in cererea ei de desp3gubiri
(din punct de vedere sovietic acesta era testul dat americanilor pentru a vedea dorinta lor de cooperare) parea sa confirme interpretarea respectiva. Molotov s-
a aratat gata de concesii pentru a preveni reconstructia unilateral a Germaniei. Astfel a devenit posibila intelegerea din 2 si 3 aprilie (Bidault era
absent) pentru crearea unei administrate generale germane, a unui consiliu consultativ german si a planului propus de Bevin de constituire treptata a unui
guvern provizoriu german. Cei patru ministri de Externe au hotarat de comun acord ca inca din 1947 s3 aibS loc o reforma agricola in Germania. Dupa ce
toate acestea au fost rezolvate, Marshall, la presiunile lui Bevin si Truman, a lasat ca rezultatele conferintei sa se piarda prin refuzul categoric al
despagubirilor, aceasta in ciuda sfatului lui Clay de a fi mai conciliant in problema despagubirilor, pentru a salva unitatea economics germana. Nici oferta lui
Molotov, de esalonare a despagubirilor pe 20 de ani si de participare la acoperirea deficitului englez, nu-a mai schimbat rszultatul conferintei. Cererea
lui Stalin, in intentia de a fi cooperant, ca problema despagubirilor sa fie negociata cu rabdare (,,Greutati au existat si in alte domenii, si dupa ce te
epuizezi in dispute intelegi necesitatea compromisului") a fost interpretata drept o tergiversare voita a oricarei rezolvSri a problemei germane pana l.i
caderea intregii Europe. Marshall a declarat dupa intoarcerea ..i de la Moscova, intr-o alocutiune radiofonica adresata natiunii: ,.l )cvin evidente for^ele
dizolvante. Pacientul este tot mai slabit, In limp ce medicii se sfatuiesc. De aceea nu cred, ca avem voie N,I asteptam un compromis datorat epuizarii."
Contradictia dintre dorinta de a plati a Congresului si criza, .isa cum o percepea administratia Truman, crescuse enorm in pumavara anului 1947, la fel ca
si dilema pe care o declansase politica franceza fata de Germania. Nu se punea problema unui program de ajutor nou, mult mai cuprinzator, pentru Europa de
vest. Trebuia doar gasita calea de a depasi rezistenta Congresului ii a guvernului francez. Aceste doua probleme au fost rezolvate do catre administratia
Truman, datorita puterii de coordonare a lui Marshall, care actiona mai bine decat in perioada lui Bymes , I) n ma problema conform planului, a doua sub
efectul presiunii •i in mod improvizat.

Doctrina Truman

Functionarii Departamentului de Stat gasisera cheia pentru a introduce in politica intema problema politicii de stabilizare, in limpul unei dezbateri pentru
imprumutul catre Marea Britanie in primavara anului 1946. Se argumentase in acea problema prin necesitatea politicii ,,portii deschise", iar impotrivirile
pareau de neinvins. Atunci insa cand subsecretarul de stat Acheson a propus ca imprumutul sa fie acordat ca ajutor impotriva unei amenintari comuniste ce
viza Marea Britanie, lucrurile s-au rezolvat Mo-hilizarea Congresului in vederea unor ajutoare corespunzatoare se obtinea prin folosirea tendin^elor
anticomuniste ale opiniei publice americane, iar amenintarea cu expansiunea sovietica trebuia prezentata voit simplificata si supradimensionata. Prilejul pentru o
asemenea operatiune, ceruta de la inceputul anului intr-o serie de memorandumuri, 1-a gasit Departamentul de Stat in anuntul facut de guvernul britanic din 21
februarie, privind sistarea ajutorului militar si economic pentru Grecia si Turcia pana la data de 31 martie, datorita greutatilor economice interne.

Comunicarea facuta de Cancelarul trezoreriei, Hugh Dalton, impotriva opozitiei acerbe a colegului sau Bevin, a parut la momentul respectiv surprinzatoare.
Inca din octombrie 1946 gu vernele britanic si american luasera hotararea sS-si imparta sarcinile de intrajutorare intre Grecia si Turcia, datorita problemelor
financiare ale Marii Britanii. Aceasta urma s& livreze mai departe 0mare necesitate cMar si arme. Nu exista nici un fel de dubiu ca Administratia era dispusa
sa preia si singura raspunderea pentru stbilizarea celor doua tari si conform celor spuse de ministrul de Razboi Patterson: ,,independenta Greciei si Turciei sunt
importante pentru pozi^ia strategica a SUA." In cazul in care cele doua tari nu erau ajutate, puteau sa cada in zona de influenta sovietica. Pe nimeni nu
deranja faptul ca situatia din aceste doua tari nu era nici pe departe lipsita de echivoc. URSS ceruse Turciei sa poata participa la controlul stramtorilor, dar
acest lucru nu a parat pana la Conferinfa de la Potsdam ca o incercare de a atrage Turcia in sfera de influenta sovietica. In Grecia, grupul elitist comunist,
,,Miscarea pentru eliberarea nationaia" (EAM), controlat doar partial, format din paturi largi de muncitori si tarani, isi continuase in vara anului 1946, dupS
infrangerea lor de catre trupele britanice in 1944/45 si ca raspuns la ,,teroarea alba" - urmarirea tuturor for^elor de opozitie de catre un guvem autoritar - lupta
de partizani. Stalin insa, confonn intelegerii cu Churchill in privin^a sferelor de influenta, s-a tinut deoparte, ba chiar i-a certat pe iugoslavi si bulgari pentru
sprjinul acordat partizanilor.' Un control comun al stramtorilor nu era impotriva intereselor strategice ale SUA, iar victoria ,,Miscarii de eliberare nationaia",
privita din punct de vedere al orientarii staliniste de atunci a Partidului Cornunist Grec, ar fi putut schimba cursul politic al Greciei ducand-o in directia
modelului iugoslav. Privite
Jndeaproape, aceste situatii nu constituiau insa dovezi pentru expansionismul agresiv al sovieticilor. :iv Analiza lucrurilor mai indeaproape a fost
neglijata voit, ir|| ciuda indoielilor unor liberali din Departamentul de Stat. Convinsif de justetea tezei expansionismului sovietic in Grecia si in Turcia|f
executivul a prezentat ambele cazuri ca fund lovituri soviericeNI impotriva ordinii democratice a Occidentului. Acheson a explicat pe 27 februarie unor
deputati din Congres, reuniti, la discutarea cererii de ajutor britanic, la presedintele Truman, ca ,,o patrundere sovietica" in Oriental Apropiat era ,,foarte
probabila", si ca astfel ,,sovieticilor le stau deschise trei continente". ,,Dupa cum intr-un sac cu mere unul stricat le va strica pe toate celelalte, tot astfel
caderea Greciei va contamina Iranul si toate tarile estice (... la si) Africa (...), Italia si Franca. De la Roma si Cartagina nu mai existat o asemenea polarizare a
puterii pe acest pSmant." fata Camerelor reunite ale Congresului, pe 12 martie, Truman prezentat cele petrecute in Grecia si Turcia ca facand parte <lmtr-o
lupta globala intre doua forme de via^a alternative: ,,Una .c bazeaza pe vointa majoritatii si este reprezentata de institutii 11 here, un sistem de reprezentare a
guvernului, alegeri libere, i',arantii pentru libertatea individuala, libertatea cuvantului, a religiei M inexistenta oprimarii politice. ~Cea de-a doua forma de viata •.c
bazeaza pe vointa unei minoritati, impusa cu for|a majoritatii. Se bazeaza pe teroare si persecute, pe presa si radio controlate, pe alegeri manipulate si
reprimarea libertatilor personale." Pentru .1 nu fi infranta intr-o asemenea lupta, ,,politica SUA ar trebui sa sustina popoarele libere, care se opun subjugarii de
catre o minoritate inarmata sau unor presiuni din afara .
Chiar daca credeai in dogma despre expansionismul sovietic, ra sa dai Grecia ca exemplu pentru lupta unei minoritati totalitare impotriva unei majoritati
democratice friza cinismul, iar a trimite i m cec in alb de ajutor american tuturor tarilor care anuntau ,,presiuni din exterior", era dovada unei inconstiente.
Aceasta viziune dihotomica, parca taiata in lemn, a lumii si a rolului misionar al SUA, se potrivea de minune cu traditia istorica a ,,lumii noi" si cu naturale^ea
ideologica a societatii americane, convinsa de caracterul de model al -way of life-ul ei (modul ei cle viata). Truman si colaboratorii sai au fost constienti de
distorsiunile si exagerarile ,,doctrinei Truman" in vederea mobi-lizarii Congresului si opiniei publice americane nu numai pentru sustinerea Greciei si a
Turciei, ci pentru un angajament financiar substantial in cadrul politicii de ingradire. Succesul le-a dat dreptate: in doua luni Congresul a aprobat cele 300 de
milioane de dolari pentru Grecia si 100 de milioane de dolari pentru Turcia (subliniind ca nu a dorit sa ofere astfel un cec in alb). Subventia materiala acordata
Greciei a fost suficienta ca dupa alti doi ani de lupte sangeroase miscarea de partizani sa fie distrusa in vara lui 1949. Politica de ingradire dusa de administratia
Truman a gasit nu numai aprobare dar si sustinere in cadrul majoritatii populatiei americane.
Intre timp, administratia Truman a obtinut prin aceasta ,,Public-Relation-Operation" (operatic de rela^ii publice) o limitare sub-stan^iaia a libertatii de
miscare a politicii externe a SUA, lucru banuit in momentul discursului lui Truman doar de putini critici,
ca de exemplu de Walter Lippmann si de Kennan, mult m;n diferentiat in expunerile lui particulare decat in cele publice.1' Retorica anticomunistS a
doctrinei Truman a dat in simplismul ei constient un asemenea impuls miscarii anticomuniste din SUA incat dogmele doctrinei de ingrSdire au devenit
foarte repedc parte components a consensului de baza national reactionand simplificat - asupra guvernului. Guvernul a pierdut o serie de posibilitSti
alternative de decizie, pentru ca s-a obisnuit ca toatc problemele de politics externa sa le priveasca din perspectiva contradictiilor sovieto-americane. Acum
trebuia sa renunte aproapc cu totul la optiunile alternative pentru ca nu-si mai putea permite in fata opiniei publice abateri semnificative de la
comportamentul impus de doctrina Truman. Desi doctrina nu fusese ,,de fapt" gandita asa cum iusese formulata, guvernul a fost nevoit sa tina seama de ea
tot mai mult. Exemplul grecesc, de sustinere a unei forte autbritare si represive in numele libertatii si-a gasit imediat copia nefasta (dupa Iran au urmat
Coreea de Sud si Indochina). TotodatS constiinta trSsaturilor imperialiste ale propriei politici sau doar a realitatii propriei puteri s-a pierdut fiind
interpretata doar ca o pozitie defensiva fata de pericolul sovietic.

Oferta lui Marshall

Al doilea obstacol - opozitia Frantei de a aproba o reconstructie rapids a economiei germane - a fost invinsa doar prin presiunea masiva a politicii interne
si externe. 5 Clay si Departamentul de Stat gasisera intre timp aliati puternici pentru reconstructia rapida a economiei din zona de ocupatie dublS: si anume
guvernul britanic si majoritatea republicans a noului Congres. • Republicanii luasera in vizor, in perioada campaniei lor de scadere a impozitelor, si cheltuielile
uriase pentru trupele de ocupatie americane, pregatind un atac general impotriva ,,rateurilor" guvernului in politica de ocupatie, incepand din 1945 si cerand
fara menajamente autofi-nantarea zonelor de ocupatie prin cresterea productiei. Impresionati de argumentarea fostului presedinte Herbert Hoover, care dupa
efectuarea unei cSlStorii guvernamentale oficiale de informare prin Germania in ianuarie/februarie, a cerut eliberarea industriei germane (mai ales a celei
grele) de once fel de restrictii, ,,pentni; • a usura plStitorii de impozite americani de poyara sustineriil •
<.' nnaniei si pentru a se ajunge la o reconstructie economics a i nropei ). Republicanii uniti cu Departamentul de Razboi au "iipus Departamentului de Stat,
in timp ce Marshall era la ministrilor de Externe de la Moscova, o noua politics Germania, fara a tine seama de posibila amenintare ce-o i. i >i ezenta pentru
Franta. Totodata ministrul de Externe britanic l i '- v in i-a explicat fara echivoc colegului sau american, ca starea im.mciarS precara a britanicilor nu mai
poate astepta Germania. I'Miductia anuala a zonei de ocupatie dubla (a declarat Bevin pe i I aprilie) trebuia urcata nemijlocit la 10 milioane de tone (in
I'l.mul industrial din niartie 1946 fusesera hotarate 7,8 milioane I" ntru intreaga Germanic); altminteri Marea Britanie va desfiinta
• • i l i a dubla, iar industria Ruhr-ului va fi lasata sa lucreze doar |i.-ntru autofinantarea zonei britanice.
Marshall nu a mai suportat presiunea dubla. Sub impresia
-i>i-cularii de catre conducerea sovieticS a sarScirii in special a < ..-nnaniei, a fost de acord, de fata cu Bevin, pe 18 aprilie cu " dublare generals a
productiei, cea a otelului crescand panS la in ^12 milioane de tone (mai exacte urmau sa fie negocierile i 11 \ernatorilor militari) si o nouS organizare a
administratiei i-. onomice a zonei duble si mutarea acesteia in alta parte. Bevin ,i trebuit doar sa recunoasca, ca noua organizare nu va duce imediat la
aparitia unui nou guvern provizoriu si ca deciziile unnau sa fie date publicitatii peste vreo sase sSptamani. Dilema politicii americane fata de Germania era
astfel rezolvata fortat: Marshall nu mai trebuia sa aleaga intre caderea Germaniei sau cea a Frantei. Se decisese reconstructia totals a Germaniei occidentale
fara a tine seama de unitatea tSrii 'si de cerintele Iranceze, si mai ramasese doar problema impiedicarii cSderii Frantei.
Aceasta chestiune trebuia rezolvata in urmStoarele sase saplamani. Ministrul de Externe francez Bidault, aflat la Conferinta Consiliului de la Moscova,
ajunsese la concluzia ca politica sovietica tinteste o expansiune pana la Atlantic. Renuntase la dorinta sa de mediere intre est si vest, cerea si el
,,ingradirea", putand fi astfel constrans mult mai usor de catre guvernul american, insa a ramas dependent pana la un anumit grad de
fortele nationaliste, in special de comunisti si de miscarea de .opozitie, gaullista, crescanda. Departamentul de Stat a fost convins lea o cadere a lui Bidault
va duce intr-un timp mai scurt sau I mai lung la preluarea puterii de catre comunisti. Planificatorii Departamentului de Stat, in special cei din jurul lui
Kennan, un stat major politic de planificatori, impinsi de Marshall, au reluat un plan dezvoltat anterior si cunoscut de opinia publka americana, care promitea
refacerea concomitenta a Germaniei si a Frantei. Este vorba despre conceptul de ajutor economic comun pentru tarile europene inclusiv pentru Germania
(occidentala) legat de o integrare a economiilor populare nationale.
Ca initiator al acestui concept poate fi citat John Foster Dulles, care s-a luptat inca din 1946 pentru politica de ingradire, aratand ca Franta, datorita
instabilitatii sale politice interne, nu trebuia confruntata cu cerintele mult prea dure ale politicii germane. Ca iesire din aporia la care ar fi dus aceasta politica, a
cerut intr-un discurs spectaculos tinut la New York in 17 ianuarie 1947, ca ,,viitorul Germaniei (...) sa fie v3zut mai degraba din perspectiva unei unitati
economice europene, decat din perspectiva formulei «unitate economica» germana, decisa la Potsdam". Lumea, in special Europa occidentala, este amenintata de o
noua ,,sfidare sovietica", mult mai periculoasS decat expansiunea sovietica panS la Cortina de Fier, o sfidare revolutionar-subversiva, sustinuta de ,,mizeria
economica". Puterile invingatoare trebuiau, ca odinioarS intemeietorii SUA, sa procedeze la fel si in Europa, ,,subsumand problemele care ii privesc, pe top
unei admnistratii responsabile fata de toti. (...) O Europa impartita in nenumarate mici unitati economice nu va putea prospera. Trebuia folosite toate posibilitatile
de dezvoltare ale Europei, iar piata europeana trebuia sa devinS suficient de mare, pentru a justifica metodele modeme de produc^e. ieftina pentru un consum de
masa.
Spre deosebire de pledoaria lui Churchill de la Zurich din 19 septembrie 1946 despre un fel de ,,State Unite ale Europei", discurul lui Dulles a starnit
ecouri pozitive in opinia publica americana, prorepublicana si prodemocrata. Astfel Walter Lippmann ceruse pe 20 martie 1947 ,,o uniune economica europeana"
pentru a preintampina caderea iminenta a economiiilor populare europene, iar in Congres se optase pe 31 martie pentru ,,crearea Statelor Unite ale Europei in
cadrul Natiunilor Unite".. In Administratie s-a creat intre timp • un comitet ,,ad-hoc" al Comandamentului de coordonare al lui State-War-Navy (Fortelof
maritime militare), care trebuia s3 verifice necesitatile si posibilitatile unor imprumuturi externe. Acesta a depus pe 21 aprilie ,,un raport preliminar", inca
inainte de intoarcerea lui Marshall de la Moscova, care constata nu numai ca in interesul securitatii americane erau necesare ajutoare substantiate, dar si
,,cheltuielile
fi durata ajutorului economic american depind de o integrare si o coordonare plinS de succes a programelor economice in tarile nmenintate, atat intre ele cat si
cu alte programe asemSnatoare din tan care nu primesc ajutoare speciale din SUA."22
Un program de reconstructie european coordonat, asa cum lusese el conceput, avea trei avantaje decisive fata de cele cateva imprumuturi unilaterale de
pana acum: In primul rand - astfel s-au pus problemele in cadrul planului realizat in sens panS la sfarsitul lui aprilie - se potrivea mai bine interdependentei
economiilor proprii popoarelor europene, permitea o angajare r.i{ionala a mijloacelor americane printr-o contribute efectiva a muncii in cadrul t&rilor
europene, avand astfel mai multe sanse •>a instaureze o stabilizare economica de durata. Existau acum mai multe garan^ii pentru impunerea unui sistem
multilateral de comert liber si impotriva tendintei generate de intoarcerea la niasuri protectioniste. In al doilea rand - acest lucru a apSrut ilupa decizia
Moscovei in legatura cu problema Germaniei -programul promitea sa rezolve si problema Frantei, care se opunea reconstrucfiei Germaniei, lucru inevitabil pentru
reconstructia gen-orala a Europei. In locul Germaniei. i s-au oferit Frantei noi credite americane, i s-a pusiinivedere o relansare economica a .imbelor tan, ceea
ce i-ar fi permis s& poata cumpara produsele ;;emiane de care avea nevoie, iar interdependenta economiilor Iranceza si germana s-ar fi institutionalizat intr-o
masura in care lemerea Frantei de o dominatie germana isi pierdea obiectul. In al treilea rand - acest lucru era evident in reactiile pozitive ale opiniei publice
americane - programul avea avantajul, ca pe langa retorica anticomunistS a doctrinei Truman, care ducea la acceptarea in interior a noilor imprumuturi,
promitea si un salt calitativ prin ,,unificarea" Europei, ceea ce ar fi dus la inutilitatea acordarii unor ajutoare banesti in viitor, un salt pentru care in istoria
,,Statelor Unite" exista (eel putin aparent) o paralela plina de succese.
Ceea ce anterior parea de don't, acum, din pricina Acordului de la Moscova intre Marshall si Bevin, devenise presant si parea chiar realizabil. hnediat dupa
intoarcerea lui Marshall de la Moscova, toate fortele Administratiei Truman au ajuns la intelegerea ca noul program multilateral de mtrajutorare trebuia lansat
imediat. Tinand cont de opinia publics europeanS care a primit cu foarte multa neplacere doctrina Truman, statul major politic de planificatori ai lui Kennan a
formulat in 23 mai intr-un memorandum fazele tactice cele mai importante ale operatiunii ce trebuia sa inceapa. Oferta americana nu era prezentata ca un
program de lupta impotriva comunismului, ci ca un program de combatere a dezastrului economic al Europei, ,,care ar putea duce foarte usor la expunerea
societa^ii europene unor miscari totalitare". Nu guvernul american ci europenii urmau sa formuleze acest lucru: ,,initiativa formala trebuie sa pomeasca din
Europa" si trebuia sa devina din motive politice si economice ,,o initiativa comuna, sustinuta de mai multe natiuni europene". Oferta era deschisa in principiu
si tarilor est-europene ca si Uniunii Sovietice - atata timp cat initiatorii (vest-)europeni o doreau - in acest caz trebuia propus ca ,,statele satelite rusesti sa
accepte impotriva vointei lor conditiile propuse ori sa se autoexcluda sau dimpotriva sa accepte orientarea unilaterala a economiei lor."
Marshall a tinut seama in discursul sau din 5 iunie de la Universitatea Harvard, discurs ce urma sa declanseze discu^ii in intreaga lume in legatura cu
,,Planul Marshall", de sfaturile lui Kennan. A descris greutatile economice ale Europei asa cum apareau ele in analizele Departamentului de Stat, a propus ,,un
program comun" pentru reconstructie, ,,in spatele caruia stateau daca nu toate, atunci multe natiuni europene" si a enuntat (pentru a nu prelua formal
prerogativele de decizie ale Congresului) doar tendinta sa de ,,incurajare prieteneasca a proiectului unui plan european si de sustinerea acestuia, din motive
practice." La o conferinta de presa din 12 iunie a declarat ca aceasta oferta este valabila pentru ,,toate tarile la vest de Asia", chiar si URSS este binevenit.25
Prin aceasta europenii si sovieticii erau invitati sa discute noua oferta americana de ajutor.

Important a Planului Marshall


Oferta lui Marshall, asa cum o arata si istoria aparitiei sale, a fost gandita tactic, la inceput ca un mijloc de a face acceptabila din punct de vedere politic - in
special in Franta dar si in interiorul SUA - ideea reconstructiei Germaniei (occidentale) ca punct nodal al reconstructiei europene , si strategic, ca un mijloc de
aparare a acestei regiuni europene fata de expansiunea sovietica si redarea ei SUA ca partener de comert si desfacere. Blocarea subversiunii comuniste si
stabilizarea economica in sens liberal au indisolubil legate in imaginatia conducerii americane si de ambele trebuiau sa conlucreze. Asa cum interesul pentru
constructia industriei germane si integrarea economiei europene putea fi explicata doar prin teama de expansiunea sovietica, astfel nici concentrarea
ajutorului economic asupra Europei vest) in primavara lui 1947 nu poate fi explicata doar prin ^teresul crearii unui sistem multilateral de comert liber.
Opinia americana si partial conducerea americana au vazut in kigurarea comertului liber doar un mijloc de oprire a comunis-lului, iar retorica politicii de
ingradire a avut drept scop pro-rmovarea in interiorul SUA a necesitatii imprumuturilor si a politicii de open-door (poarta deschisa) in Europa. Politica de
ingradire ii deschisese economiei americane perspectivele unei. patrunderi pe piata europeana, limitandu-i in acelasi timp libertatea ile miscare: principiul
impartirii ajutoarelor banesti de stat nu mai era rentabilitatea economica ci gradul (presupus) de amenintare politica. (Bineinteles ca economia americana a
incercat, dupa ce Planul Marshall a fost pus deja in miscare, sa impuna interese economice specifice impotriva principiului politic de impartire, lucru care i-a
reusit doar partial, ceea ce vom arata mai departe.)
Constatarea ca Planul Marshall a fost din punct de vedere politic un instrument pentru oprirea expansiunii sovietice nu este in contradictie cu faptul ca
oferta lui Marshall se indrepta si catre URSS si tarile est-europene, iar aceasta oferta nu poate fi inteleasa doar din punct de vedere tactic ca o incercare de
a arunca asupra conducerii URSS raspunderea pentru impartirea liuropei. Bineinteles ca era fi asta. Responsabilii din Washington facusera propunerea ca
Europa de est si Uniunea Sovietica sa fie si ele cooptate datorita europenilor occidentali, care in marea lor majoritate nu doreau inca sa stie nimic despre
formarea unui bloc vestic, iar atunci cand m 1946 fusese decis ca prioritar programul de reconstructie a Europei de vest (inclusiv a Germaniei
occidentale), nu s-au asteptat la acordul sovietic si nici nu aveau nici cea mai mica dorinta sa faca presiuni politice pentru obtinerea f unei aprobari. O
parte a expertilor care participasera la conceperea ^politicii Planului Marshall doreau cu tot dinadinsul ca tarile ;«st-europene sa participe si ele, pentru a
se forma o interdependenta economica europeana est-vest, iar costurile si durata reconstructiei Europei de vest s3 fie micsorate considerabil. Atragerea
tarilor est-europene era o sansa de a stavili influenta sovietica in regiune, ba chiar de a o micsora, mai ales daca URSS nu se implica in program (lucru care
aparea ca a fi de dorit in anumite texte ale Planului). In orice caz, SUA nu puteau pierde nimic de la o participare a Europei de est si a URSS, iar oferta
americanS continea doar o singura conditie, expusa public: coordonarea programelor de reconstructie a tuturor tarilor si inceperea integrarii economice a
acestor tail.
Sovieticii au vazut in aprobarea acestei conditii renun^area la orientarea unilateraia prosovietica a politicii economice din Jarile est-europene si astfel o
relaxare a legaturilor politice cu statul sovietic. O asemenea decizie nu mai era posibila dupa tot ce se intamplase in preliminariile confruntani est-vest. In
cadrul acestei oferte (altfel decat la oferta de credit din februarie 1946) nu se decisese inca, daca va avea drept scop o cooperare economica in folosul ambelor
puteri sau va duce doar la penetrarea economica a SUA in interes propriu. Oferta era dirijata inspre na^iunile vest-europene, care nu doreau toate sa obtina
ajutor american economic cu pretul dominatiei politice a acestora si astfel ar fi fost posibila gasirea unui aliat impotriva supraputerii politice americane
printre aceste tari. Planul Marshall era directional spre exportul principiilor economice liberale ale SUA (spre folosul
europenilor, cum era prezentat ca de la sine inteles, dar si spre folosul SUA), dar nu impotriva stangii europene si oferea o data cu integrarea europeana un
instrument cu care europenii se puteau apara de masurile unilaterale ale puterii economice americane. Planul avea ca scop lupta impotriva amenintarii, care in
realitate nici nu exista, dar se intalnea in cadrul acestei realitati cu strategia sovietica, care si ea lucra in favoarea unei stabilitati
economice est-vest in Europa. Nu era exclus ca interesul economic - pe de o parte banii americani, pe de alta atragerea URSS si a Europei de est intr-un sistem
comercial liber - sa se impuna impotriva fricii comune de expansiune si astfel mecanismele de escaladare a conflictului est-vest sa poata fi oprite.
Contemporanii au vazut in acest plan o asemenea posibilitate|| Liberali si socialist! de toate culorile de la Praga la San Francisc<ff , isi uneau speran^ele in
discursul lui Marshall pentru o Europ<|f unita si independenta, cu efect calmant asupra neintelegeriloft sovieto-americane. Walter Lippmann descrie aceasta
viziune astfelff ,,Exista motive sa credem ca rusii nu vor fi in stare sa mentinS Cortina de Fier si ca noi nu vom putea reconstrui Europa de vest ca pe un
bastion al impotrivirii. Necesitatile vitale ale popoarelor europene vor fi mai puternice. Dependenta bilaterala i-conomica a Europei de est si de vest va
obliga natiunile i ontinentului sa schimbe intre ele bunurile, netinand seama de Iiniile de demarcatie ale granrfelor militare, politice si ideologice, c are le
desparte in acest moment. Marele merit al propunerii lui Marshall este ca a pus in miscare la noi si in strainatate studii rare vor arata la unison ca impartirea
Europei nu poate continua la nesfarsit. Aceasta impartire se datoreaza intalnirii trupelor Armatei Rosii si anglo-saxone in centrul Europei, reunificarea jiuropei
presupune deci retragerea acestor trupe. Discursul tinut i Harvard cere o politica a intelegerii, care depinde de evacuarea oilitara a continentului, si nu de o
politica de ingradire, care va nentine multa vreme armatele neeuropene in inima Europei."
Daca planul Marshall va putea duce cu adevarat peste ,,limita" naginara - spre impartirea definitiva a Europei sau spre depasirea _cestei situatii, catre
americanizarea Europei de vest sau catre restaurarea independentei continentului - nu depindea numai de desprinderea politicii americane de catusele puse de
doctrina Truman, ci si, ba poate chiar mai mult, de raspunsul conducerii sovietice si a europenilor fata de oferta americana. Situatia ramasese in suspensie in vara
lui 1947. Nu numai europenii discutau raspunsul in sensvil celui descris de Lippmann, dar si conducerea sovietica se gandea foarte serios la acest raspuns.

NOTE

1. Joseph M. Jones, The Fifteen Weeks (February 21 - June 5, 1947). New York, 1964 p. 90f.; vezi: John L. Gaddis, The United States and the Origins of the
Cold War 1941-1947. edijia 2-a, New York, 1976, p. 341-346. Raportul lui Jones, aparut initial In 1955, este In continuare o referin^S de baza pentru cele
ce se petreceau in cadrul administratiei SUA in primavara lui 1947, in ciuda deschiderii arhivelor. Dintre celelalte lucrari mai vechi pot fi numite: Warren
L. Hickman, Genesis of the European Recovery Program. A Study of the Trend of American Economic Policies. Geneva 1949; William C. Mallalieu, The
Origin of the Marshall Plan. A Study in Policy Formation and National Leadership. In: Political Science Quarterly 73 (1958), p. 481-504. Pentru lucrari
mai noi vezi urmatoarele note.
2. Vezi modul de alcatuire al datelor la S. E. Harris, The European Recovery Program. Cambridge, 1948, ca si colec^ia impresiilor contemporane (ale unei
calatorii de studii prin Europa ale autorului in vara lui 1947 din insarcinarea lui National War College) de Thomas A. Bailey, The Marshall Plan Summer.
An Eyewitness Report on Europe and the Russians in 1947. Stanford, 1977.
3. Werner Abelshauser demonstreazS aceste lucruri in cazul extrem al zonei

vestice germane, atat de distruse si apoi atat de pline de succes, in Wirtschaft in Westdeutschland. Rekonstruktion und Wachstumsbedingun-
gen in der amerikanischen und britischen Zone. Stuttgart, 1975. Vezi: Wiederaufbau vor dem Marshall—Plan. Westeuropas
Wachstumschancen und die Wirtschaftspolitik in der zweiten Halfte der vierziger Jahre. In: Vierteljahrshefte fiir Zeitgeschichte 29 (1981), p.
545-578.
4. Textul acestui memorandum In: Dean Acheson, Present at the Creation. New York, 1970, p. 226. Pentru alte discu{ii vezi Ellen Clayton-Ganvood,
Will Clay ton. A short Biography. Austin, Texas, 1958, p. 115-118. Alte dovezi asemanatoare vezi la Daniel Yergin, Shattered Peace, Boston, 1977,
p. 279-282, si la Walter Lipgens, Die Anfange der europdischen
Einigungspolitik 1945-1950. Vol. 1: 1945-1947. Stuttgart, 1977, p. 465f,
471-478.
5. Kindleberger catre J. K. Galbraith si E. Mason 13.8.1946, Kindleberger, Papers, Daniel Yergin, Shattered Peace, Boston, 1977, p. 458; Acheson
citeaza Jones, Fifteen Weeks, p. 140. - Vezi Jn privinta obstructiei politicii franceze: Ernst Deuerlein, Frankreichs Obstruktion deutscher
Zentralverwaltungen 1945. In: Deutschland-Archiv I (1971), p. 455-491; despre scopurile politicii externe franceze Walter Lipgens, Bedingungen und
Etappen der Aussenpolitik de Gaulles 1944—1946. In: Vierteljahrshefte fiir Zeitgeschichte 21 (1973), p. 52-102; despre str3-duintele lui Clay si ale
Departamentului de Stat si John Gimbel, The Origins of the Marshall Plan. Stanford, 1976; despre motivul rezervelor Departamentului de Stat vezi
Wilfried Loth, Frankreichs Kommunisten und der Beginn des Kalten Krieges. In: Vierteljahrshefte fiir Zeitgeschichte 26 (1978), p. 56f.
6. Convorbirea cu maresalul Stalin din 15.4.1947 in FRUS 1947, II, p.
337-344; Marshall: discurs tinut la radio In 28.4.1947 in: Europa-Archiv
2 (1947), p. 748-751; documentele americane in iegaturS cu conferinta
in: FRUS p. 234-491; documentele britanice si franceze evaluate de
Martina Kessel, Britische und franzosische Deutschlandpolitik auf den
Aussenministerkonfererenzen van 1945 bis 1947. Miinchen, 1988, p.
321-408; declarable sovietice in Viaceslav M. Molotov, Fragen der
Aussenpolitik, Reden und Erklarungen. Moscova, 1949, p. 367-495.
Prezentarea conferintei care a aparut inaintea actelor FRUS redau numai
interpretarea lui Marshall, vezi Boris Meissner, Russland, die Westmdchte
und Deutschland. Hamburg, 1954, p. 105-131, si Herbert Feis, From
Trust to Terror. New York, 1970, p. 208-220. In iegatura cu urfelegerea
conferintei de catre delegatia americana vezi: Daniel Yergin, Shattered
Peace, Boston, 1977, p. 296-302; despre infrangerea lui Clay John H.
Backer, Die deutschen Jahre des Generals Clav. Munchen, 1983, j^
204-208. " ||r
7. Faptul c3 greutatile puteau fi depasite In ciuda perspectivei sumbre djjj|; primSvara lui 1947 a lasat o impresie neplacuta asupra tuturor particS;
pantilor, astfel a fost creata legenda ca schimbarea politicii americantt catre o ,,politicS de ingradire" s-ar fi petrecut abia in perioada liM Marshall;
vezi marturiile impresionante ale colaboratorului lui Kenna Louis J. Halle, Der Kalte Krieg. Frankfurt, 1969, p. 108-137. |
8. Important pentru legatura aceasta a fost si Richard M. Freeland, 7*A| Truman Doctrine and the Origins of McCarthyism. Foreign
PolicDomestic Politics, and Internal Security 1946-1948. New York, 1972. Teza lui Freeland despre administratia Truman care ar fi aprins cu buna stiinja
isteria anticomunista, pentru a pune pe tapet propriul program
de politica externa (p. 10) este contrazisa de materialul prezentat chiar de el. Guvernul s-a bazat intr-adevar pe o miscare anticommunists existenta, a
incercat Ins5 sa o puna sub control prin mijloace ale politicii interne. Nu a putut insa impiedica faptul ca miscarea a fost sustinuta prin retorica lui folosita
in politica externa. Argumentele lui Kolko (The
Limits of Power. New York, 1972, p. 68f., 331, 341, 376-379) despre administratia Truman care ar fi ,,nascocit" in mod cinic ameninjarea cu expansiunea
sovietica pentru a-si putea impune politica ei de open—door, este destul de hazardata. Documentele interne arata c3 politicienii americani credeau in
esen{3 in ceea ce spuneau intr-un mod destul de grosolan, altminteri intreaga lor practice a politicii de ingradire incepand cu 1946 ar ramane de neinteles.
,
Vezi: FRUS 1946, VII, p. 255. Despre preistoria interventiei americane, Robert Frazier, Did Britain Start the Cold War? Bevin and the Truman Doctrine.
In: The Historical Journal 27 (1984), p. 715-727. . FRUS 1947, V, p. 57.
. Vezi: George Kousoulas, The Truman Doctrine and the Stalin-Tito Rift: A Reappraisal. In: The South Atlantic Quarterly 72 (1973), p. 431ff,; cea mai
bogata in cunostin^e a relatiilor John latrides, Revolt in Athens: The Greek Communist ..Second Round", 1944-1945. Priceton, 1982; Heinz Richter, British
Intervention in Greece. From Varzika to Civil War. London, 1985; George M. Alexander, The Prelude to the Truman Doctrine. British Policy in Greece,
1944-1947. Oxford, 1982. Pentru cursul viitor al conflictului Christopher M. Woodhouse, The Struggle for Greece 1941-1949. London, 1976; si Lawrence
S. Wittner, American Intervention in Greece. 1943-1949. New York, 1982. Acheson: Jones, Fifteen Weeks, p. 140f. (vezi: 5); Truman: Public Papers of the
Presidents of the United States: Harry S. Truman 1947. Washington, 1963, p. 177ff, in germana in arhiva Europei (1947), p. 819-821. Criticii
,,supradimensionarii" doctrinei Truman (ex: Halle, Der Kalte Krieg, p. 124-129) nu iau in seama c3 functia sa principala a fost una de politica interna.
Despre Kennan vezi: Jones, Fifteen Weeks, p. 154f. si George F. Kennan, Memoirnn eines Diplomaten. Munchen, 1971, Cap. 13; despre Lippmann
culegerea articolelor sale aparute in august-septembrie 1947 in New York Herald Tribune: The Cold War. A Study in U. S. Foreign Policy. New York,
1947. Lippmann si-a serfs articolele in mod ironic sub forma unor discutii in contradictoriu cu Kennan care-si populariza (gresit Inteles) doctrina de
ingradire, vezi articolul lui ,,Mr. X" din numarul pe iulie al Foreign Affairs (vezi: Introducere, nota 2). Planul Marshall ,,nu a fost conceput ca
raspuns Uniunii Sovietice sau ca un element al Razboiului Rece", asa cum a dovedit Gimbel in lucrarea sa despre istoria crearii politicii in legatura
cu Planul Marshall (Origins, p. 179-206), ci doar ca incercare de a rezolva dilema politicii germane. Acest lucru nu poate fi sustinut deoarece,
conform descrierii de mai sus, aceasta dilema s-a nascut abia datorita implica^iilor politicii de ingradire. De aceea, asa cum se va vedea In ceea ce
urmeaza, o serie de legaturi din dezvoltarea acestei probleme din primavara lui 1947 au fost lasate deoparte. Vezi: Manfred Knapp, Das
Deutschland-problem und die Urspriinge des europaischen Wiederaufbauprogramms. Eine Auseinandersetzung mil John Gimbels Untersuchung
The Origins of the Marshall Plan. fn: Politische Vierteljahrsschrift 19 (1978), p. 48-65; si Axel Frohn, Deutschland zwischen Neutralisierung und
Westin-tegration. Frankfurt, 1985, p. 98-105.
16. fn titlul celui de-al treilea memorandum prezentat de Hoover din data de 18.3.1947; vezi: Gimbel, Origins, p. 183. Despre cSlatoria m Germania a lui
Hoover vezi: Louis P. Lochner, Herbert Hoover and Germany. New York, 1960, p. 178ff.
17. FRUS 1947, II, p. 315-317, 473-475.
18. FRUS 1947, II, p. 357f. Pentru interpretarea lucrurilor mi se pare de extremS important c3 Intre cererile ini{iale ale lui Bevin (din 8 aprilie), a
amenintSrilor sale cu anularea zone! duble (din 14 aprilie) si aprobarea lui Marshall (din 18 aprilie) a existat discufia cheie cu Stalin (din 15 aprilie, vezi
mai sus nota 6) ceea ce Gimbel, Origins trece totul cu vederea.
19. Gimbel. Vezi: Wilfried Loth, Die europaischen Regierungen und der Anstoss durch Marshall, fn: Lipgens, Anfange, p. 491-514.
20. Vital Speeches of the Day. Vol. 13 (1947), p. 234-236 - aceasta este cea de-a treia corela{ie pe care Gimbel nu a vazut-o.
21. Vezi o serie de alte documente ale lui: Lipgens, Anfange, p. 471-474; Ernst H. van der Beugel, From Marshall Aid to Atlantic Partnership. European
Integration as a Concern of American Foreign Policy. Amsterdam, London, New York, 1966, p. 100-103; Pierre Melandri, Les Etats-Unis face a
I'unification de I'Europe 1945-1954. Paris, 1980.
22. FRUS 1947, III, p. 204-213. Grupul SWNCC si-a precizat dorin{ele In perioada imediat urmatoare, memorandumul sSu din 12.6.1947 (vezi
selecfii la Jones, Fifteen Weeks, p. 149-201 si 243f.); recomanda un ,,plan de reconstruc(ie european, care ar fi ajutat producfiei europene prin uniune
economics si funcfionala".
23. Nu a mai fost nici o conferinja care sa fi luat formal o asemenea decizie, dar toate ideile si activitSfile Administratiei s-au intalnit in acest punct
iar actiunea lui Marshall, despre care vom vorbi in continuare, a ramas in vigoare.
24. FRUS 1947, III, p. 223-229; vezi despre istoria cream: Kennan, Memoiren, p. 330-345, si Michael J. Hogan, The Marshall Plan. Cambridge, 1987,
p. 40-45.
25. Textul discursului de la Harvard a fost tiparit de multe ori de ex. In: A Decade of American Foreign Policy. Basic Documents, 1941—49.
Washington D. C., 1950, p. 1268-1270; traducerea germani In Arhiva Europa 2 (1947), p. 82If. - Declarajie de presa fScuta de Harvey B. Prince, The
Marshall Plan and its Meaning. Ithaca, N. Y., 1955, p. 21.
6. PanS aici trebuie s3 i se dea dreptate lui Gimbel, dar nu acesta a fostplanul intreg.
27. Once interpretare care explicS Planul Marshall unilateral ca urmannd » interese economice, teza ,,revizionistilor", sau doar politice, teza ,,tradi{ion- f||
alistilor", este incomplets. O asemena interpretare minimalizata nu exists • nici in domeniul analizei unei motivatii. fn hartiile pregatitoare pentru
iscursul lui Marshall lipsesc ,,references to Communism" (referintele la comunism) (altfel decat spune Kolko, in Limits, p. 376), nici nu exists indicii ale
necesitafii unei iumi doritoare s3 intampine cu interes capitalismul american.
28. Aceasta argumentajie apare explicit in Memorandumul lui Van Cleveland, Moore si Kindleberger, cei trei reprezentanti ai grupului ,,ad-hoc" SWNCC din
9.5.1947, Joseph M. Jones Papers, Truman Library; comu-nicat de Geir Lundestad, Oslo.
29. !n special in Memorandumul lui William C. Clayton, FRUS 1947, III, p. 232, 235f., 244, 290f. Vezi discutiile Administratiei despre includerea Europei
de est, Geir Lundestad, The American Non—Policy towards Eastern Europe 1943-1947. Tromso, New York, 2, 1978, p. 397-408.
30. Nu exista dovezi pentru respectiva teza in Uteratura ,,revizionista" (de ex.: Kolko, Limits, p. 358); aceasta teza confunda inten^iile inifiale cu efectul
ulterior. Departamentului de Stat, fractiunea social-democratica a stangii europene i se parea a fi intr-adevar un partener de dorit.
31. Lippmann, The Cold War, p. 56f.

Capitolul 7

R a s p u n s u l s o v i e t i c : de la C o n f e r i n t a de la P a r i s la
?
r u p e r e a r e l a t i i l o r cu T i t o
Chiar de la Tnceputul politicii americane de ingradire, conducerea sovietica a avertizat mereu, in termeni aspri, asupra pericolulni vestic al
,,instigatorilor imperialisti ai razboiului", subliniindu-si totodata dorinta de cooperate si scopurile lor ex- trapolitice (mai ales In problema daunelor) prin
negocieri rabdatoare si eforturi de stabilizare sporite in Europa de vest. Nici aparitia doctrinei Truman nu a schimbat nimic in aceasta privinta, dimpotriva,
Pravda a tacut dupS ce a prevenit foarte clar despre ,,unele planuri de stapanire a lumii", iar Stalin, intr-un interviu cu republicanul Harold Stassen, a calificat
cooperarea intre URSS si SUA ca ,,de dorit", cu conditia ca fiecare parte ,,sa respecte sistemul sus^inut de popor" , fara a mentiona discursul lui Truman. Oferta
lui Marshall, de a ajuta Grecia si Turcia dar si alte taridin zona de influenza sovietica, corespundea doar partial dorin|ei
de cooperare sovietica, de preintampinarea dominatiei americane unilaterale in Europa, dar continea si posibilitatea unei amenintari a sistemului de securitate
sovietic. De aceea a insemnat o decizie foarte greu de luat de catre conducerea sovietica. Sa accepte oare ajutorul economic american, ca aport important In
rezolvarea imenselor probleme ale reconstructiei URSS si ale statelor Europei de est, dar si a Europei de vest, riscand ca statele est-europene sa se desprinda din
relatia unilaterala cu URSS, iar continentul european sa ajunga sub stapanire americana? Sau sa submineze planul, considerandu-1 o ameninatare pentru
siguranta statului, dar sa accepte formarea unui bloc vest-european sub conducere
americana, pierzandu-si orice speranta privind banii americani ca si dspagubirile din Germania de vest, aparand ca ,,cel care |ij- divizat" Europa? Aceasta
problema s-a discutat indelung 14f Moscova si foarte controversat.

Refuzul Planului Marshall


1*•
La inceput conducerea sovietica nu a rectionat deloc la discursul lui Marshall din 5 iunie. Abia dupa 11 zile, pe 16 i nine, Pravda a comentat propunerea
americana - si in mod ncgativ, ca fiind in fapt ,,identic cu planul lui Truman de amestec in treburile interne ale altor state". Dar cand ministrul de Externe
britanic Bevin si colegul sau francez Bidault 1-au invitat pe 18 iunie pe ministrul de Externe sovietic la discutii consultative ilespre propunerea lui Marshall,
Molotov a acceptat, mentionand «.1 si guvernul sau doreste o reconstructie rapida a Europei, la
• are evident SUA poate contribui In mod decisiv prin posibilitatile
•..lie de productie uriase. Pravda a dat publicitatii in 23 iunie nota sovietica de raspuns pozitiv catre Bevin si Bidault; cat iniveste Partidul Comunist Francez,
care a atacat pe 25 iunie I'lanul Marshall ca fiind o ,,capcana a vestului", secretarul general 11 acestuia, Maurice Thorez, a dezmintit pe 27 iunie evaluarea • a
pe o informatie gresita a compartimentului de presa al Partidului:Ne cunoastem prea bine raspunderile ca sa le facem aliatilor nostri greutati, sau sa intreprindem
orice altceva ar aduce prejudicii
•> constructiei tarii noastre". In aceeasi zi, Molotov, insotit de 89 i.; experti sovietici, a sosit la Paris vizibil interesat de negocierile i Bevin si Bidault in
legatura cu posibilitatea de a folosi in >mun cu Europa oferta americana.
La Paris, Bevin si Bidault i-au prezentat doua propuneri iralele, care (vezi textul britanic) prevedeau crearea ,,comitetului lo conducere" al statelor europene
interesate, ,,care urma sa ilctalieze neintarziat un program pe patru ani pentru reconstructia Kuropei", program ce cuprindea si Germania, reprezentata prin
i',Liveniatorii militari si care punea in centrul atenfiei ,,intrajutorarea pe prim plan (...) pentru a crea o Europa puternica si Infloritoare". Molotov a fost de acord
principial cu un asemenea comitet de coordonare, dar dorea ca functia sa sa se limiteze la strangerea cererilor statelor europene si a ,,adunarii" acestora Intr-un
program ile reconstructie ce urma sa fie prezentat SUA si a pretins ca (jermania, fiind de competenta Consiliului ministrilor de Externe, sii fie cu totul eliminata
din discutii. Cele doua pozitii nu difereau prea mult: Bevin si Bidault pledau pentai un program coordonat, ,,far3 a influenta cu nimic suveranitatea vreuneia
dintre $iri si nici dezvoltarea planurilor lor nationale". Molotov nu se opunea reconstructiei Germaniei per se, vroia doar 'sa se asigure ca Uniunii Sovietice
ii ramanea posibilitatea de a cere despSgubiri. Totusi nu s-a ajuns la nici un fel de apropiere a punctelor de vedere. Bevin vedea in atragerea zonelor de
ocupatie din Germania. un motiv esential pentru intreaga intreprindere si credea ca ,,este mai bine din punct de vedere practic ca (rusii) sa rSmana definitiv in
afarS. decat cu iniina indoita inautru," caci altfel ,,vor avea, participand la conditiile noastre, posibilitati nelimitate de amanare sau de obstrucfie" (toate
acestea le-a introdus in raportul sftu catre cabinetul britanic). Bevin era sustinut de Bidault, acesta din urma fiind de acord cu privire la inten^iile sovietice
si si-a sustinut opiniile si in cabinetul francez impotriva unor concep^ii opuse. De altfel Bevin a dorit ,,ca de la bun inceput sa sublinieze diferentele esentiale
si sa provoace ruptura". Molotov era circumspect in aprecierea scopurilor americane, britanice si franceze si nu a fScut nici un fel de concesii pentru a se
putea retrage oricand. Hotararea a fost luata la Moscova; pe 1 iulie, Molotov a primit o telegrama de la Stalin, ,,pe care a citit-o si nu a mai scos nici un cuvant
intreaga zi". A doua zi a refuzat definitiv propunerile britanico-franceze ,,care duceau la pierderea inde-pendentei economice" si ca ,,incompatibile cu
pastrarea suveranitatii nationale" si a parasit conferinta. fn ceea ce priveste imobilitatea aliatilor vest-europeni, sovieticii se hotarasera s3 considere mai mici
dezavantajele unui refuz decat avantajele unui acord, si, pentru a explica ruptura, diferentele minime in problema organizarii programului de redresare au
devenit un conflict insurmontabil.
Bevin si Bidault au fost vadit usurati de plecarea lui Molotov. Sub presiunea aripii de stanga a Partidului Laburist Britanic si mai ales a Partidului Socialist
din Franta (SFIO), ambele punand mare pret pe programul de reconstructie paneuropean, s-au straduit totusi sa otyina participarea tarilor est-europene la
program. Pe 4 iulie, 22 de guveme europene, adica toate guvemele in afara de eel sovietic si eel spaniol, au fost invitate pentru data de 12 iulie la Paris, spre a
discuta despre procedeele franco-britanice de abordare a ofertei lui Marshall. Cele mai multe guverne est-europene au reactionat pozitiv spre marea surpriza a
obser-vatorilor occidentali. Guvernul ceh era decis de la bun inceput sa participe la Planul Marshall datorita dorintei sale de a-si orienta economia spre vest.
In ciuda faptului ca fusese informat ilc motivul refuzului sovietic, prezidiul sub conducerea secretarului irneral al Partidului Comunist Cehoslovac,
Gottwald, a decis pe / iulie cu unanimitate de voturi sa trirnita un reprezentant la I'aris. In acelasi timp, ministrul de Externe al Poloniei, Modzelewski, 1-a
anuntat pe ambasadorul SUA la Varsovia, cS Polonia va trimite o delegatie la Paris. Agentia de stiri ungara a anuntat ca guvernul maghiar se pronunta in
unanimitate pentru ') participare la programul de reconstructie european si ca a cerut permisiunea administratiei militare sovietice sa ia parte la Conferinta ile
la Paris. Guvernul iugoslav, care manifestase ca si guvernul polonez interes pentru programul de intrajutorare in conformitate cu ,,principiile statutului
Natiunilor Unite" mca de la sfarsitul lui iunie fata de guvernul american, a cerut opinia Moscovei cum sa se comporte, acelasi lucru 1-a facut si guvernul
Romaniei. Chiar si guvernele bulgar si albanez s-au aratat interesate de participarea la Paris.
Dorinta statelor est-europene de a participa la Planul Marshall chiar si in absen|a URSS, a nelinistit teribil conducerea sovietica. Aspectul negativ al
ofertei americane - deschiderea Europei de est catre influenta vestica - amenin^a sa devina realitate, fara posibilitatea de a mai realiza ceva pozitiv, si anume
sustinerea reconstructiei sovietice. De aceea li s-a cerut imediat guvernelor est-europene, sub exercitare de presiuni, sa-si retraga acordul de participare la
Conferinta de la Paris. Primului ministru ceh Gottwald si ministrului de Externe Masaryk, aflati la Moscova pe 8 si 9 iulie pentru a discuta conditiile de
participare a Cehoslovaciei, au fost amenintati cu rezilierea contractului ceho-sovietic dui 1943, daca se vor duce la Paris. Pe 9 iulie guvernul iugoslav si
bulgar au refuzat participarea,-ultimiul dupa ce Radio Moscova o anuntase deja. Pe 10 iulie au urmat Cehoslovacia si Ungaria, pe 11 iulie Romania, Polonia
si chiar Finlanda, al carei guvern, dupa discutii aprige, a preferat sa renunte la ajutor decat sa apartina blocului vestic impotriva caruia lupta URSS. Se
ajunsese acum la o diminuare a libertatii de miscare a tarilor est-europene, iar impartirea continentului european se agravase hotarator. La intoarcerea sa de la
Moscova, Masaryk a spus: ,,Am plecat la Moscova ca ministrul de Externe al unui stat suveran si m-am intors ca lacheul guvernului sovietic."
Prin refuzul guvernului sovietic de a participa la Planul Marshall si recuzarea obligata a statelor est-europene, strategia sovietica din Europa de cooperare cu
puterile occidentale si de stabilizare a Europei de vest practic esuase. Formarea unui bloo occidental, lucru evitat de strategia sovietica, era acum inevitabil.1, nu
numai pentru ca guvernul american dorea acest lucru, ci si deoarece conducerea URSS se decisese sa considere cooperarea si multilateralitatea sa in cadrul
programului de reconstructie ca incompatibile cu controlul asupra spatiului est-european. Europenii din afara zonei de influents sovietica, adversari, ca si panS
acuni, ai faliei dintre est si vest, s-au vazut obligati, pentru a obtim-banii americani atat de necesari speratei consolidSri a tarilor lor, sa participe de facto la
formarea unui bloc european occidental

Strategia Cominformului

Alternative la strategia sovietica de stabilizare erau discutate la Moscova inca de la sfarsitul razboiului: o ,,politica de izolare" (vezi Stalin catre ambasadorul
Harriman in octombrie 1945), o ; politica a recrearii socialiste prin partidele comuniste din exterior j (vezi fortele dogmatice cele mai puternice ale PC al
URSS din. jurul lui Molotov si Jdanov), o ,,politica agresivS si lipsitS de compromisuri impotriva marilor puteri Anglia si SUA sub forma unui bloc
panslavist, o consolidare a situatiei strategice existente, o impSrtire a Germaniei in doua pSrti, una orientals si una occidentals, precum si o diplomatic
ofensiva fata de blocul imperialist anglo-american" (vezi Stalin in 1946 catre conducatorul laburist Harold Laski). Aceste altenative mrs-au putut impune si nu
se' puteau impune nemijlocit nici acum, dupS refuzul participarii la Planul Marshall. ToatS vara lui 1947 conducerea sovietica a fost nesigurS, nestiind
cum sa intampine ofensiva evident plina de succes a americanilor. Partidele comuniste francez, italian si belgian au asteptat zadainic directive de la Moscova
privitoare la comportamentul lor fata de inceputul organizarii unui program de reconstructie vest-european. In Jipsa unor directive noi, au continuat sa ceara
stabilizarea economica rapida a tarilor lor si au subscris la Planul Marshall cu conditia ca programul de reconstructie sa fie subordonat Comisiei Economice a
ONU pentru Europa (CEE). ,,Care francez n-ar fi bucuros de ajutorul american?", dadea asigurari Thorez pe 23 iulie. ,,Nu putem refuza ajutorul care ni s-a
oferit pentru refacerea tarii noastre", iar pe cptembrie Comitetul Central al PCF s-a exprimat in acelasi s.
Raspunsul sovietic clar la Planul Marshall a fost gata abia nijlocul lui septembrie. Conducerile partidelor comuniste iu-lav, bulgar, roman, ungar, ceh, francez
si italian au fost invitate tru 22 septembrie la Szlarska Preba, aflat acum in Silezia i loneza, si au aflat aici de la conducatorul delegatiei sovietice, Idinov, care
sunt verdictele date situatiei de catre conducerea "vieticS. SUA, a spus Jdanov, ,,au devenit forta principals a l.n'.firului imperialist", scopul lor major era
,,intarirea imperialis-inului, pregatirea unui nou razboi imperialist, lupta impotriva "rialismului si democratiei precum si sustinerea unor regimuri i
iniscari antidemocratice si profasciste." Planul Marshall era cxpresia ,,unui curs agresiv, expansionist" lansat de politica americana dupS eel de-al
doilea razboi mondial, un ,,plan de inrobire a Europei", avand ca scop formarea ,,unui bloc de state, care prin obligatiile contractate fata de SUA prin
imprumuturile primite vor fi obligate la contraservicii, renuntand deocamdata la independenta lor economics, iar mai tarziu si la cea politica." O perfidie
specials a planului consta in faptul cS ,,refacea cu precadere zonele industriale controlate de monopolul american" si prin asta ,,tarile victorioase dar
saracite (...) deveneau dependente de puterea economica a Germaniei refacute" si de ,,imperialismul german".
Strategia pe care trebuia s-o dezvolte ,,lag3rul antiimperialist si democratic" sub conducerea URSS, tinand cont de ofensiva americanS, a fost schitata de
Jdanov astfel: Partidele comuniste, fara a-si subestima puterile ,,trebuie sa se punS in fruntea miscSrii de rezistenta impotriva planurilor de agresiune
imperialisk si expansiune asupra altor teritorii", acest indemn fiind adresat in mod special partidelor comuniste occidentale, care impreuna cu partidele social-
democrate, urmau sa invinga imperialismul american. ,,Trebuie sa se reuneascS, sa-si alature eforturile pe baza unei platforme antiimperialiste si democratice
pentru a concentra in jurul lor toate fortele democratice si patriotice ale poporului", acest apel fiind adresat in special partidelor est-europene, carora li se
dadea astfel o orientare unitara si li se cerea un control mai drastic al propriilor tSri.9 Evidentierea pericolului imperialist venind dinspre Germania trebuia sa
imunizeze tarile est-europene fata de alte incercari de apropiere de tarilor occidentale, iar resentimentele nationaliste urmau sa scoata la suprafata contradicti-ile
latente din lagarul vestic.
Dupa discutia avuta cu Jdanov, delegatii iugoslavi, Djilas si Kardeli, i-au criticat vehement pe delegatii italieni si francezi: dupa incetarea razboiului cele
doua partide occidentale nu-si folosisera sansa revolu^ionara, dorisera sa se mentina in linitele legalitatii, rSmasesera lipiti in mod oportunist de scaunele lor
de ministeriabili, fara sa-si dea seama cat sunt de periculosi dusmanii de clasa, ba chiar incepusera sa creada cu adevarat in virtutile parlamentarismului. In
acelasi mod au fost ataca^i si comunistii cehi pentru rolul lor ,,burghez" in cadrul Frontului National. Se cerea deci o despartire radicala de strategia de
stabilizare urmata din 1943, o ruptura cu toate tacticile fronturilor populare si o inapoiere la bazele ,,revolutionare" ale miscarii comuniste. Conferinta s-a
incheiat cu decizia crearii la Belgrad al unui ,,Birou de informare comunist" (Cominform), la care sa participe toate partidele prezente, avand ca scop
,,consolidarea" foitelor din propriul lagar, ,,realizarea unui program de actiune comun si indreptarea tacticii sale impotriva fortelor centrale ale lagarului
imperialist, impotriva imperialismului american, impotriva aliatilor sai britanici si francezi, impotriva socialistilor de dreapta, in special din Marea Britanie si
Franta."10
Urmand directivele date la Conferinta de constituire a Comin-formului, partidele comuniste occidentale si-au abandonat strategia stabilizatoare. Au dat frau liber
nemultumirilor sociale care se adunasera datorita politicii comuniste de pana atunci a cresterii productiei concomitent cu renuntarea la consum in cercurile
muncitoresti si carora conducerile de partid abia le mai fSceau fa^a. Au incercat deci sS. foloseasca miscarile greviste pentru a duce la prabusirea Planului
Marshall in interiorul tarilor vest-europene. Pe 18 noiembrie a inceput in Franta un val de greve care au luat caracterul unei razmerite generale. 2 milioane de
muncitori au intrat in greva, carbunele nu a mai fost extras, aprovizionarea cu alimente a fost sistata, au fost intreprinse acte de sabotaj si au fost intrerupte
caile de comunicafie. In Parlament domnea agitatia: deputatii comunisti vorbeau nop^i intregi de la tribuna, ministrul de Interne Jules Moch, evreu si luptator
in ambele razboaie, a fost intampinat cu strigatul ,,Heil Hitler!", la Marsilia se dadeau lupte stradale intre fortele de siguran^a si grevisti. Pe 9 decembrie
grevele au incetat, far3 nici un fel de iczultate concrete. Dimpotriva, in Italia, unde miscarile greviste .iu inceput in acelasi timp, s-au mentinut toata iarna lui
1947/48. Rezultatul acestei miscari greviste spectaculoase - pe care I'C le-au tinut in mana doar partial - nu a dus la esuarea Planului Marshall in Europa de
vest, ci la o concentrare a tuturor fortelor necomuniste pentru reconstruc^ia Europei occidentale in cadrul acestui plan si la izolarea aproape totala a partidelor
comuniste occidentale. In primavara lui 1947, comunistii erau eliminati din guvernele vest-europene: in Franta conducerea PCF, sub presiunea maselor,
provocase o criza de guvem pentru a-si intari pozi^ia, dar fusese invinsa in aceasta infruntare. In Italia, aripa de stanga si cea de dreapta ale partidului
Democrazia Cristiana 1-au obligat pe primul ministru crestin-democrat Gasperi s3-i elimine pe comunisti. Incercarea acestuia de a largi coali^ia guvernametaia
cu republican!, liberali si social-democrati s-a izbit de opozi^ia republicanilor si a social-democratilor, astfel ca s-a format doar un cabinet minoritar crestin-
democrat. In Belgia, comunistii au provocat o criza de guvern datorita subven^iilor pentru carbuni, in care partidul catolicilor, pana atunci in opozitie, a cazut
de acord s& le devina partener de coalite socialistilor, astfel ca o sustinere comunista devenea de prisos. Toate acestea au fost crize ,,normale" datorate unor
probleme de politica interna, desi acutizate din cauza tensiunii est-vest. In ciuda faptului ca dupa refuzul sovietic de a participa la Planul Marshall s-au auzit
mai multe voci spunand ca participarea comunistilor la guvernare nu ar fi oportuna, putini erau aceia care se mai gandeau in toamna lui 1947 ca comunistii vor
ramane in opozitie pentru multa vreme. Mai ales socialistii doreau o reintoarcere a partidului fratesc, iar comunistii se considerau ca facand inca parte din
partidele de guvernare. Spectacolul grevelor din noiembrie a discreditat partidele comuniste, in ochii partenerilor lor posibili de coalitie, ca instrumente ale
Moscovei actionand pentru rastur-narea ordinii existente. S-a dat crezare revolutionarismului verbal, toate spaimele anticomuniste din trecut au fost reinnoite,
iar comunistii au fost inghesuiti in ghetoul ,,anticulturii" k.". Ceea ce nu au reusit proclama^iile lui Churchill incepand cu pi -navara lui 1946, au reusit
actiunile comunistilor: abia acum, la in heierea
anului 1947 si inceputul lui 1948, Razboiul Rece a dt venit o
Este indoielnic ca fortele conducatoare sovietice sa-si fi pus speranta m torpilarea Planului Marshall prin politica dusa de Cominform. In mod sigur au
considerat prioritara consolidarea propriei lor puteri in Europa de est si nu grija fata de comunistii vest-europeni. Reactiile neasteptat de pozitive ale
guvemelor din tarile est-europene la chemarea europenilor occidentali le-au dovedit cat de fragila era fnca pretentia lor de a controla Europa de est in ciuda
patrunderii comuniste. Astfel au ajuns s3 interpreteze Planul Marshall ca pe un atac american constient asupra sistemului de securitate din Europa de est,
interpretare lansata de conducerea sovietica. In consecinta, tarile din propria lor zona de securitate trebuiau intr-adevar unite in ,,blocul ^arilor de est".
Comunistii est-europei*i procedasera extrem de pragmatic pana acum, ideologia ,,democrati.ei de tip nou", sau ,,democratia
populara" fusese un vesmant extrem de superficial pentru diferite forme de actiuni ca: parlamentarism democrat si autoritate politieneasca, conducere
capitalists si colectivista a economiei. De aici incolo modelul societatii sovietice si interpretarea lui de catre Stalin a devenit singura linie directoare
posibila pentru toate .- ,democratiile populare". Grupele de opozitie care mai existau au fost eliminate cu totul, partidele social-democrate au fuzionat, dupa
epurari masive, cu comunistii, toate organizatiile muncitoresti au fost subordonate controlului comunist, iar conducerea PC a*- fost curatata, tncetul cu
Tncetul, de fortele care erau banuite a nu se comporta absolut loial fata de Stalin. Dupa modelul sovietic, Industria grea a devenit prioritara peste tot, au fost
introduse metodele planificarii centraiizate si, in ciuda impotrivirilor, a avut loc colectivizarea agriculturii. Productia economica, desi reorientata: in 1945,
revenise subpresiunea necesitatilor economice la schirnbul>' cu pietele vest-europene, dar de data asta a fost reorientata cu totul conform necesitatilor
reconstructiei sovietice. Astfel, fiecare- dintre economiile nationale a trebuit sa se obisnuiasca cu inter-? ventiile dirijiste din afara, ceea ce nu ar fi fost
necesar in cazuH Planului Marshall bazat pe conditii incheiate de comun acord. ; Se urniarea intentionat o autarhie a blocului est-european, p e « r anga
dominarea poh'tica si cea economica a URSS in Europa ^> rasariteana. Deci si in Europa de est raspunsul sovietic la Planul I:, Marshall a dus la formarea
definitiva a unui bloc

Sovietizare Cehoslovaciei

Dezvoltarea aceasta in Europa de est nu a fost doar o urmare a schimbarii strategic! sovietice. Sovietizarea Europei de est s-a petrecut intre 1947 si 1949 in
cadrul conlucrarii complexe a ilinamicii interne a controverselor sociale si a bipolarizarii crescande a politicii internationale. Aceasta legaturS poate fi
exemplificata c'u Cehoslovacia. Fusese pana nu de mult o democratic parlamentara asezata intre est si vest, dar sub presiunea factorilor interni si cxterni s-a
dezvoltat in cateva luni ale iernii 1947/48 intr-o ,,democra^ie populara" in sensul definit de politica Comintemului.
Punctul de plecare al crizei politice a acestei ierni a fost criza economica din vara lui 1947, in cadrul careia au ac^ionat indisolubili factori interni si externi.
Datorita slabiciunii structurale n economiei populare cehe, rezultatele proceselor de reconstructive si transformare ramasesera mult in urma asteptarilor. In ciuda
eforturilor vechi de doi ani nu se vedea nici un fel de imbunatatire a standardului de viata. Dimpotriva, datorita secetei catastrofale din vara lui 1947, bunurile
de consum destinate initial consumului intern a trebuit exportate pentru a putea importa un minim de hrana. Astfel a inceput scaderea generala a standardului de
viata, bilantul comercial arata deficite din ce in ce mai mari, iar o continuare ordonatS a planurilor de socializare era de neconceput. Criza s-a adancit mai ales
pentru ca ajutoarele banesti imperios necesare nu mai soseau - ajutoarele UNRRA se terminasera, negocierile pentru un credit fusesera sistate de catre
guvernul american inca din septembrie 1946, conducerea sovietica ii'obligase pe cehi sa renun^e la Planul Marshall, cererile cehe pentru ajutoare americane in afara
Planului Marshall au fost respinse cu grosolanie.
Rezultatul acestei crize au fost nemultumirile sociale generale, care pareau ca se indreapta impotriva partidului celui mai puternic din guvern, PCC. Pentru
viitoarele alegeri, din 1948, era de asteptat sa fie infranti, comunistii. Avand in fata ochilor pierderea potentiaia a conducerii si rasunandu-Ie in ureche cearta cu
iugoslavii la conferinta de infiintare a Cominformului, conducerea PCC a preluat dubla strategic a lui Lenin. In aparatul politienesc posturile de conducere au
fost ocupate din ce in ce mai mult cu oameni de incredere comunisti, s-au inscenat procese impotriva inamicilor politici, cadre de conducere ,,pe care te puteai
baza." au fost strecurate in partidele din opozi^ie, cei cu veleitati comuniste erau mobilizati impotriva ,^eac^iunii". Partenerii de coalitie au reactionat cuprinsi
de panics la primele semne de strategic extraparlamentara ale PCC. Avand in vederea subjugarea fortata a fortelor necomuniste din Ungaria si Bulgaria,
comunistii incercau sa loveasca atat cat mai era cu putinta. Comportamentul reciproc tot mai rigid a dus la tensiuni crescande in cabinetul Frontului National,
acolo unde comunistii pe de o parte, Partidul Popular Catolic, Partidul Democratic si Partidul Popular Socialist pe de alta parte, stateau fata in fa|a, plini de
ura, cu cei 12 ministri, cei doi ministri social-democrati izolandu-i vizibil pe comunisti. Ministrul de Interne comunist si ministrul Justitiei purtau intre ei un
rSzboi, au fost descoperite legaturi intre conducStori de partide democratice si planuri ale autonomistilor slovaci, precum si atentate cu bombe ale
comunistilor aflati la conducere. Intr-o atmosfera de spaima, tensiune, animozitate si nervozitate se ducea o lupta pentru putere a ambelor parti. Pentru a
recastiga masele izolate din punct de vedere parla-
mentar, comunistii au promovat in acea iarna o serie de mSsuri deosebit de populare: o compensate pentru recolta extrem de slaba, nationalizarea tuturor
intreprinderilor cu mai mult de 50 de muncitori, extinderea reformei agrare si o nivelare a venitului din serviciile publice - masuri pe care partenerii de
coalitie le conibateau cu strsnicie. Masurile politienesti si miscarea procomunista crescanda aratau c5 votul nu va fi liber si c3 victoria necomunistilor in
cadrul unor alegeri libere era nesigurS. Atunci cand ministrul de Interne 1-a recuzat pe seful politiei prin oamenii sSi de incredere, ministrii catolici, democrat
si popular-socialisti s-au vazut pusi in fata probei de forta. Pe 20 febmarie 1948^- s-au retras, in speranta de a-1 forta sa cada pe primul ministrul* Gottwald
si sa provoace astfel alegeri anticipate. |m Cei doi ministri social-democrati nu i-au urmat, sustinStorii'** necomunisti fiind derutati. Gottwald a organizat
adunari de masa la Praga, pe 21 febmarie a trimis unitati politienesti controlate de comunisti sa intre in oras, iar pe 24 februarie a ordonat o greva generala.
Sub presiunea acestei miscari de masa si a guvemului sovietic - al carui reprezentant, Valerian Zorin, aflat la Praga, finea in mod ostentativ legatura cu
trupele sovietice masate la granita ceha - presedintele tarii, Benes, a acceptat pe 25 februarie demisia tuturor necomunistilor. In loc sa-1 oblige
pe Gottwald, asa cum sperasera necomunistii, sa dizolve parla-inentul, Benes a acceptat pe 29 februarie un guvern nou al Frontului National, in care fostele
locuri ale necomunistilor au fost ocupate de ,,oameni de incredere". Prin aceasta comunistii obtinusera monopolul asupra puterii - din punct de vedere formal
cu totul legal, de fapt insa sub presiune extraparlamentara puternica si externa. Pe 10 martie Jan Masaryk a cazut, acci-dentandu-se mortal, de la fereastra
camerei sale din Ministerul de Externe - daca a fost o sinucidere sau un asasinat din insarcinarea serviciului secret, nu se stie. (A doua versiune a
1X '
capatat relevanta intre timp). La alegeri au obtinut numarul de voturi maxim, 237 de persoane din cele 300 propuse de comunisti, Benes a fost inlocuit din
functia de "presedinte de stat si a murit in scurta vreme, partidele necomuniste au fost dizolvate. Pentru a rezolva problemele crizei interne si cele economice,
comunistii au preluat metodele sovietice, inainte chiar ca ele sa fi fost propagate de conducerea sovietica ca obligatorii pentru toate tarile est-europene. Politica
oficiala a URSS promovata prin Comin-form a contribuit desigur la consolidarea noului curs al politicii interne.

R u p e r e a r e l a t i i l o r cu T i t o

Faptul cS sovietizarea Europei de est era decisiv dependents de rela^iile dintre for^ele interne si externe si ca ideologia Cominformului avea un rol
stabilizator, dar subordonat, a fost dovedit foarte clar de ruperea relatiilor cu Tito. Nimeni nu ceruse atat de staruitor dupa sfarsitul razboiului o politica
,,revolu^ionara" in sensul viitoarei doctrine a Cominformului, nimeni nu a sus^inut noul curs al lucrurilor atat de intens la intemeierea Cominformului precum
conducerea iugoslava. Realizarea acestei politici a dus nemijlocit la o divergent majora intre Stalin si Tito, purtata tot atat de acerb ca si RSzboiul Rece intre
est si vest. In ciuda convingerii subiective a conducatorului iugoslav despre identitatea interesului ,,revolutionar" dintre statul sovietic si federatia iugoslava,
contradictiile s-au dovedit mai puternice decat la oricare dintre celelalte partide est-europene. Comunistii iugoslavi luasera puterea in tara lor datorita propriilor
eforturi, ceea ce le asigura o independents de facto fata de sovietici si fara ca Tito s-o fi
planuit dinainte, conducand la un potential de impotrivire la(|] de politica Cominformului.
Conflicte latente intre URSS si lugoslavia existasera inc5 do la izbucnirea rSzboiului. Lui Stalin i se pSruse ca inaintareii trapelor de partizani ai lui Tito
era extrem de neprecauta. lugoslavii au avut de suferit datorita fSradelegilor trupelor Armatei Rosii si metodelor de exploatare ale societatilor mixte iugoslavo-
sovi-etice. Tito era nemultumit de lipsa de sprijin sovietic in problema orasului Triest, in schimb ajutorul Jugoslav dat partizanilor greci era privit cu neliniste
de Stalin. Dar abia in iarna lui 1947/48 cand conducerea sovietica a incercat, cu scopul unificarii pietoi est-europene, sa orienteze economia iugoslava spre
necesitatilc URSS, conflictul a devenit virulent. In locul unei specializari urma s& fie dezvoltata mai ales industria grea, iar relatiile externc trebuiau sa se
rezume exclusiv la cele cu tarile est-europene. Dar iugoslavii nu s-au lasat impresionati de presiunea sovietica si au pornit pe un drum propriu. Ei doreau sa-si
ridice standardul de viata, sS diversifice productia, s3 extinda sectorul produselor de consum si sa-si largeasca relatiile comerciale cu tarile vestice. Neasteptata
dorinta iugoslava de independents, precum si incercarea lor de a constitui un stat federal in spatiul sud-esteuropean ca si in eel central-
european li s-au parut sovieticilor eel putin suspecte. Conducerea sovieticS -a sustinut dorintele de federalizare ale lui Tito si ale colegului lui, Dimitrov,
care porneau inca din anii douazeci , cu speranta de a detensiona relatiile interetnice si de a stabiliza Tntregul spatiu. Parea ca se formeaza o impartire in trei a
sferei de securitate sovietice: in nord-vest Polonia si Cehoslovacia, un bloc de mijloc neslav format din Ungaria si Romania si, in sfarsit, o federatie a
slavilor din sud formata din Bulgaria, lugoslavia si Albania. Dar dupa ce Tito a incheiat cu fostele state inamice Bulgaria, Romania si Ungaria pacte de
prietenie si sustinere in noiembrie si decembrie 1947, inainte chiar sa fi fost incheiate acorduri cu URSS, iar Dimitrov a anuntat in ianuarie 1948 infiintarea
unei uniuni vamale ca o prima treapta la planul de federalizare a statelor balcanice, prezentand chiar un asemenea plan, care includea si Polonia si
Cehoslovacia, Stalin a considerat ca a sosit momentul sS intervina impotriva primejdiei infiintarii unui centru de putere in Europa de est total independent
de URSS. ConducStorilor de partid Jugoslav si bulgar li s-a pus in vedere ca ,,relatiile intre democratiile populare care tree peste interesele URSS si care nu
au aprobarea
(...) nu sunt agreate", iar conducerea sovietica avea dreptul ntervinS in interesul socialismului in treburile interne ale
22
; ocratiilor populare. Dimitrov a sosit la Moscova pentru a li acest dictat, Tito a trimis doi reprezentanti, aratand astfel m era dispus sa se supunS pretentiilor
conducerii sovietice. Cu aceasta ruptura a devenit inevitabila. Stalin a incercat inlocuiasca pe Tito cu o echipa managerial;! mai loiala. ivins ca era de ajuns
s& ameninte cu degetul mic, ,,si nu va ta nici un Tito" , pe 18 si 19 martie a anuntat plecarea luiuror expertilor economici si a consilierilor militari
sovietici din Jugoslavia si a luat legatura cu Zretan Zujovic si Andrija Hebrang, > i - i doi membri prosovietici ai Comitetului Central Jugoslav.
Majoritatea Comitetului Central a decis pe 12 aprilie s3. ramana l>-an pe pozitie, Hebrang si coalitii sai au fost arestati si, dupa n controversata sedinta in
care Tito ii raspundea reprosurilor lui Stalin cu declaratii de loialitate fata de miscarea comunismului mondial , Cominformul a decis excluderea
lugoslaviei pe 28 iimie, motivand ca Tito a rupt-o din ,,nationalism mic-burghez" i-ii teoria luptei de clasa.
In ciuda faptului ca Tito a continuat sa se mentina, in lupta impotriva imperialismului american, pe pozitiile politice ale Cominformului, URSS si celelalte
state est-europene au reziliat toate contractele cu lugoslavia, au creat o blocada economica impotriva ei, au rupt relatiile diplomatice si au cerut poporului
iugoslav, in tirade fara sfarsit, sa Mature ,,clica fascists a lui Tito". Conducerea iugoslava a inceput si ea sa spuna ca sistemul sovietic este de fapt o
pervertire capitalists de stat a socialismului si ca s-a putut mentine doar prin credite ale puterilor occidentale si forta militerS americanS. De mai multe ori, in
perioada 1950-1952, lugoslavia s-a aflat la un pas de o invazie sovietica. Abia dupa moartea lui Stalin conducerea sovietica a sistat razboiul nervilor. Tito nu
se lasase alungat, iar prestigiul lui crescuse enorm tocmai datorita opozitiei sale.
Incepand din 1948, in celelalte tari ale Cominformului s-a ,,. declansat o urmarire generala a presupusilor ,.titoisti", care se asem?Jia cu epurarile din
anii 1936-1938 din URSS. Partial | [ expresia unor lupte interne pentru putere, partial ca urmare a proceselor de transformare prin forta in conformitate cu
exemplul sovietic si partial ca masura constienta luata de Stalin pentru asigurarea conducerii sovietice, valul de epurari s-a indreptat atat impotriva
reprezentantilor aripii de ,,stanga", care dadeau ca si
Tito sau Jdanov prea mare greutate ideologiei, cat si impotriva celor de ,,dreapta", conducatori de partid care se impotriveau aplicarii modelelor sovietice la
conditiile fSrilor lor. In 1948/49 secretarul general al partidului polonez, Gomulka, Tmpreuna cu intimii sai si-au pierdut posturile si au fost arestati, in
Bulgaria ministrul Kostov a fost executat, in Ungaria a fost mscenat un proces spectaculos impotriva fostului ministru de Interne si Externe Laszlo Rajk, in
Albania, Enver Hodja si-a asigurat puterea prin procese de mascarada impotriva fractiunii proiugoslave. In Cc-hoslovacia si-au pierdut puterea in 1949/50
mai intai Husak, Novomeski si dementis, apoi dupS o lunga lupta cu puten-a presedintelui Gottwald, a fost arestat in 1951 Slansky, secretaml general al
PCC si un an mai tarziu executat, invinuit de ,,sionism si trotkism". Aproape 150 de adepti ai sai au fost condamnan la ani lungi de detentie iar unii dintre ei
au fost si ei executat i In Romania au existat doua valuri de epurari, primul din 1951/5.'. cand a fost exclus din via^a politick grupul ,,moscovit" din jurul Anei
Pauker. In cadrul celui de-al doilea val, in 1954, a fost executat fostul ministru de Justitie Patrascanu. Puterea statulu^ politienesc si exemplul clar sovietic
devenisera dup5 cotitura din 1947 cele mai importante caracteristici ale statelor est-europene. Conducerea sovietica nu a folosit sansa de a limita si de a trece
cu incetul peste conflictul est-vest, lucru continut de Planul Marshall, indiferent de scopurile intrinsece ale acestuia. Ea a interpretat Planul Marshall mai
mult ca pe o agresiune asupni propriului sistem de securitate (ceea ce nu a fost din start, fiiml in realitate foarte limitat) considerandu-1 foarte aproape de
,,modelul" sovietic in interior, nispunzandu-i cu dusmanie teatralft in exterior. La fel cum s-a intamplat la americani cu politica de ingriidire, la sovietici
politica Cominformului a insemnat sfarsitul dorintei de negociere, ,,sfarstul diplomatic}". (Yergin 7) Prin efortul depus pentru o sovietizare a Europei de est si
prin trecerea spre o politica distructiva in Europa occidentals, politica Cominformului a dat aparent apa la moara spaimei fa^a de expansiunea sovietica,
dand vestului chiar certitudinea ca aceasta politica va cuprinde intregul continent, luand o dimensiune exis-tentiala mai puternica decat cea din SUA. In sensul
unei ,,self _ fulfilling prophecy" (profetia unei autoimpliniri) blocul occidental anticomunist, impotriva caruia se indrepta politica Cominformului, a devenit in 1948
o realitate. Ca o contrapondere la escaladarea in.isurilor preventive bilaterale impotriva unei presupuse ameninjari, .1 pornit escaladarea retoricii pline de animozitati.
Ideologia <» ddentala a lumii libere parea defensiva, de fapt puterile vestice .i\xau posibilitatea de a se implica in zona de securitate sovietica. I'"I idea sovietica s-a
manifestat ofensiv impotriva ,,imperialismului M :A", neavand de fapt nici o posibilitate sa patrunda in relatiile 11 in tarile vestice. Conflictul est-vest nu a mai fost
perceput 1 1 0 simpla lupta intre doua puteri mondiale, intre care ar fi lost principial posibil un echilibru, ci din ce in ce mai mult ca o lupta existentiala intre doua
sisteme sociale, care se putea sfarsi numai cu o victorie sau cu o infrangere. Nu este intamplator I'aptul ca o data cu sfarsitul lui 1947 si inceputul lui 1948 ilenumirea
populara a acestui conflict a devenit cea de Razboi Kece.
Tot ceea ce a insemnat ideologic, experienta istorica si instinct ile autoconservare a dictaturii sovietice mobilizatoare, parea sa duca spre o asemenea dezvoltare ca
raspuns la Planul Marshall, iar unii experti americani prevazusera chiar si acest lucru. Trebuie totusi precizat cS aceasta dezvoltare nu era absolut obligatorie, ca
URSS insusi a avut initial o alta reactie si ca iniopia conducerii sovietice legata de grija fata de mentinerea neingradita a unui sistem dictatorial in 1947/48 ca si
miopia din 1945/46 a conducerii americane, care a dorit sa foloseasca principiile liberale in toata lumea, au facut ca procesul de impartire a lumii sa devina definitiv.

NOTE

1. Pravda 15.3.1947; interviul lui Stassen in: losif V. Stalin, Werke. Vol. 15: Mai 1945 - Oktober 1952. Dortmund, 1976, p. 62ff. Despre straduintele de
destindere ale lui Stalin vezi William Taubman, Stalin 's American Policv. From Entente to Detente to Cold War. New York, London, 1982, "p- 128f.
2. Pravda 16 si 23.6.1947; L'Humanite 26 si 27.6.1947; vezi: Adam B. Ulam, Expansion tmd Coexistence. London, 2, 1974, p. 432-435; re-flectarea
nesigurantei sovietice de catre comunistii francezi vezi Wilfried Loth, Frankreichs Kommunisten und der Beginn des Kalten Krieges. In:
Vierteljahrshefte jur Zeitgeschichte 26 (1978), p. 59. |3. Culegere de documente ale conferin{ei la: Ministere des Affaires Etrangeres, Documents de la
Conference des Ministeres des Affaires Etrangeres de la France, du Royaume Uni et de I'URSS tenue a Pan, du 27 juin au 3 juillet 1947. Paris, 1947;
Pravda 28. 6. -3.7.1947. viaceslav M. Molotov, Fragen der Aussenpolitik, Reden und Erkldrungen. Moscova, 1949, p. 499-510 si 657-659; FRUS 1947
III, p. 296-309. Memorandumul lui Bevin pentru cabinetului britanic 5.7.1947, Cab 129/19, Public Reconl Office; vezi: documentul lui Averell Harriman
la Charles L. Mee, The Marshall Plan. New York, 1984, p. 136. Reacfia lui Molotov la primire;i telegramei lui Stalin conform lui Bevin, vezi W. Bedell
Smith, My three Years at Moscow. Philadephia, 1950, p. 198; de asemenea si l:i Dean Acheson, Present at the Creation. New York, 1970, p. 234.
4. Despre pozitia britanicS si francezS referitoare la participarea URSS si ;i Europei de est vezi: FRUS 1947, III, p. 255, 259f., 292-294, 296, 29X, 301-303,
305, 328-330 si Wilfried Loth, Die westeuropaischen Regierun gen und der Anstoss durch Marshall, fn: Walter Lipgens (editor), Di<-Anfange der
europaischen Einigungspolitik 1945—1950. Vol. I 1945-1947. Stuttgart, 1977, p. 493f. si 500.
5. Milovan Djilas, povesteste In Gesprache mil Stalin. Frankfurt, 1962, p 163f, c5 doar URSS si lugoslavia au fost impotriva aderarii Europei de est la
Planul Marshall. Vezi toate rapoartele din Europa de est: FRUS 1947, III, p. 313-327, si Vincent Auriol, Journal du septennat. Vol. 1: 1947. Paris,
1970, p. 338f.; procesele-verbale ale sedin(elor guvernului ceh din Arhiv. Presedinjiei de la Praga comunicate de Karel Kaplan, Der kurze Marsch.
Kommunistische Machtubernahme in der Tschechoslowakei 1945-1948. Munchen, Wien, 1981, p. 107f; un raport despre Cehoslovacia si Polonia al
ministrului de Externe ceh de atunci, Hubert Ripka, Czechoslovakia Enslaved. The Story of the Communist Coup d'Etat. London, 1950,- p. 51-55;
despre Ungaria: Stephen D. Kertecz, The Fate of East Central Europe. Noire Dame, 1956, p. 239; conform depesei lui Gottwald trimisa din Moscova la
Praga in 10.7.1947, apar mtrebarile lugoslaviei si ale Romaniei, comunicat de Kaplan, idem.
6. R. B. Lockhardt, My Europe. London, 1952, p, 125; despre cSlatoria la Moscova si depesa lui Gottwald din 10.7.1947 si Ripka, Czechoslovakia
Enslaved, p. 56-71; despre refuzuri: Peter Calvocoressi, Survey of International Affairs J947-48. London, 1952, p. 37f.
7. Fat5 de partenerii de discujie vestici, Stalin 1-a desemnat fntotdeauna pe Molotov ca fiind exponentul acestui curs iar el insusi ar fi agreat politica
de cooperare - ceea ce nu ajuta prea mult discutiei in sine, ar2tand doar pozifiile divergente. Harimann: FRUS 1945, IV, p. 567ff. si VI, p. 782, W.
Averell Harriman, Elie Abel, Special Envoy to Churchill and Stalin 194J-1946. New York, 1975, p. 514f. - Molo-tov/Jdanov: conform cercetarilor
lui William D. McCagg, Stalin Embattled, Laski: in fata unor functionari laburisti, raport din arhiva Comitetului Central al PCC, fonduri
Gottwald, comunicat de Kaplan, Der kurze Marsch, p. 9If.
8. Vezi: Loth, Frankreichs Kommunisten, p. 54-56 si 59f.; vezi citatul lui Thorez din L'Humanite 24.7.1947.
9. Text din Referatele lui Jdanov in: Conferinta informative a reprezentantilor unor partide comuniste din Polonia la sfarsitu! lui septembrie 1947,
Moscova, 3948; extrase din: Curt Gasteygcr (editor), Einigung und Spaltung Europas 1'942-1'965. rVankfurt, !965, p. 175-181.
10. Textul comunicatului final in: Ccnferin{a informative..., in: Boris Meissner (editor), Das Ostpakt-System. Frankfurt, Berlin, 1955, p. 97-99;
atacurile la adresa PCI si PCF conform raportului delegatului Italian Eugenio Reale, Avec Jacques Duclos au bane des accuses. Paris, 1958; analizale
conferinjei vezi Lilly Marcou, Le Kominform. Paris, 1977, p. 39-58, si McCagg, Stalin Embattled, p. 261-284. Este foarte credibil c3 insusi Stalin isi
dorise un alt rezultat al conferintei, si anumc o infrangere a dogmaticilor din partid (vezi McCagg), dar intentia asta s—a pierdut.
11 Relatare impresionanta: Jaques Fauvet, Histoire du Parti communiste fransais 1920-1976. Paris, 2, 1977, p. 393-400.
i ' Despre Fran(a vezi Loth, Frankreichs Kommunisten, despre Italia si Belgia, acelasi Die westeuropaischen Regierungen, p. 503 f si 507.
I i Vezi: Joerg K. Hoensch, Sowjetische Osteuropapolitik 1945-1975. Kron-berg, 1977, p. 44-72; despre schimbarea ideologiei si a funcjiei ei ca urmare a
rupturii din 1947: Heinrich Heiter, Vom friedlichen Weg zum Sozialismus zur Diktatur des Proletariats. Wandlungen der sowjetischen Konzeption der
Volksdemokratie 1945-J949. Frankfurt, 1977; despre patrunderea dogmaticilor de la Moscova: Werner G. Hahn, Postwar Soviet Politics. The fall of
Zhdanov and the defeat of moderation, 1946-53. Ithaca, London, 1982, p. 20-25, 67-113.
14. Vezi analizele lui Hans Kaiser, Sozialokonomische Entwic/clungbedingun-gen, Ordnungspolitik und Klassenkampf in Osteuropa in den ersten
Nachkriegsjahren. In: Othmar Nikola Haberl, Lutz Niethammer (editor), Der Marshall—Plan und die europdische Linke. Frankfurt, 1986, p. 139-166.
15. Jan Masaryk, ministrul social-democrat al RSC a atacat SUA datorita acestei politici, ea a ajutat intr-adevar la pregatirea sovietizarii RSC, relatat de
Trygve Lie, The Cause of Peace. New York, 1954, p. 233; vezi: Walter Ullmann, The United States in Prague 1945-1948. New York, 1978.
16. Pentru dezvoltarea crizei vezi: Fransois Fejto, Le Coup de Prague. Paris, 1976 (cu valorificarea unui manuscris redactat in 1968 la Praga); Pavel
Tigrid, The Prague Coup of 1948. !n: Thomas Hammond (editor), The Anatomy of Communist Takeovers. New Haven, 1975, p. 399-432; Martin
Myant, Socialism and Democracy in Czechoslovakia, 1945—1948. New York, 1981, p. 167-218; Kaplan, Der kurze Marsch (o serie de documente
interne ale PCC, care nu dovedesc dorinta de a define monopolul puterii de catre comunisti in momentul crearii); Peter Heumos, Der Februarumsturz
1948 in der Tschechoslowakei. In: Bernd Bonwetsch (editor), Zeitgeschichte Osteuropas als Methoden—und Forschung-sproblem. Berlin, 1985, p.
121-135 (vezi fundalul social si istoric).
17. De aceea nu este oportun sa vorbim despre o ,,lovitur3 de stat" asa cum se spune in literatura occidentals.
18. Vezi si informatiile din perioada Primaverii de la Praga, 1968 in Claire Sterling, The Masaryk Case. New York, 1970.
19. Vezi: Kaiser, Sozialokonomische Entwicklungsbedingungen, p. 149. K 20. Vezi: Adam B. Ulam, Titoism and the Cominform. Cambridge, Mass., 1952,
p. 69-95; Marcou, Le Kominform, p. 198-236.
21. Vezi: J. Kuehl, Foderationsplane im Donauraum und in Ostmitteleuropa. Munchen, 1958; L. S. Stavrianos, Balkan Federation. A history of the
movement toward Balkan unity in modern times. Hamden, Conn., 1964.
22. Citat din raportul lui Djilas, Gesprache mil Stalin, p. 217-220.
23. Conform marturiei lui Hrusciov de la Congresul al 20-lea al PCS din 25.2.1956, Hoensch, Sowjetische Osteuropapolitik, p. 53.
24. Vezi: Tlto contra Stalin. Der Streit der Diktatoren in ihrem Briefivechsel, Hamburg, 1949.
25. Vezi printre alfii: B. Farrell, Yugoslavia and the Soviet Union 1948-1956. Hamden, Conn., 1956; Marcou, Le Kominform, p. 230-237.
26. Vezi: Hoensch, Sowjetische Osteuropapolitik, p. 58-61; marturii extrem de convingStoare ale lui Jiri Pelikan (editor), Das unterdriickte Dossier. Bericht
der Kommission des ZK der KPTsch tiber politische Prozesse and Rehabilitierungen in der Tschechoslowakei 1949-1968. Wien, 1970; si Arthur
London, Ich gestehe. Der Prozess urn Rudolf Slansky. Hamburg, 1970.
27. Titlul capitolului despre doctrina de indiguire la Daniel Yergin, Shattered Peace, Boston, 1977, p. 257.
28. Discrepant la care se refers Ernst Nojjj?, Deutschland und der Kalte Krieg. Miinchen, 1974, p. 232-235, mtfi politica sovietica ofensiva si cea
occidental^ defensiva se refera numai la nivelul cerinjelor ideologice. La nivelul posibilitatilor reale era de fapt invers; iar ambele contopite exprima
realitatea Razboiului Rece.
29. George F. Kennari, vezi: Memoiren ernes Diplomaten. Munchen, edipa 2, 1971, p. 38If. La inceputul lui noiembrie exista la Washington o communis
opinio cS ,,stoparea inaintarii comuniste a Moscovei obliga la mani forte in Europa de est"; un memorandum pe care Marshall 1-a propus pe 7.11.1947
in cabinet, FRUS 1947, I, p. 770-777.

CAPITOLUL 8

R a sp u ns u l european: s p er a n t a
in m i s c a r e a c e l e i d e - a ,,Treia
p u t e r i " si e s u a r e a a c e s t e i a

Oferta lui Marshall trezise in Europa speranta intr-o cu totul .ilta dezvoltare, decat cea care s-a produs ulterior, speranta ca va fi biruita tending de separare
a Europei si cea in rolul nou .1 independent al batranului continent in politica intemationala. Vcest rol urma sa constea in punctele sale esenfiale din efortul Jo
a aplana contrastele dintre cele doua puteri mondiale pentru .1 le aduce la un acord. Era o speranta care se naruise o data . u refuzul sovietic al Planului Marshall.
Trebuia totusi luata hotararea daca si in ce masura ^arile vest-europene ramase in . ;idrul Planului Marshall se vor sprijini pe puterea conducatoare .imericana,
preluand structurile economice americane o data cu ,i|Utorul american, marind astfel si mai mult distanta dintre est .1 vest, sau daca in ciuda ajutorului
american va fi pastrat un .pa^iu pentru o politica independenta in interior si spre exterior pentru a crea pe termen lung o asa-zis3 ,,a treia forta" intre cele doua
puteri mondiale. Decizia urma sa tina seama de europenii insisi - cata vreme acestia urmau sa aiba posibilitatea de a mfluenta conflictul est-vest, de politica
americana fata de tarile p:irticipante la Planul Marshall si in sfarsit de efectele politicii sovietice asupra europenilor.

C o n c e p t u l ,,Puterii a treia"
Ideea unei a ,,treia puteri" - a unei Europe a carei ordine sociala si a carei orientari ale politicii externe sunt la egala distanta de SUA ca si de URSS si de aceea
ar putea negocia cu ambele - era mai popularS in Europa de dupa razboi decat oricare alta. Aproape toata stanga nestalinista, de la trotkisti trecand prin social-
democrati, la catolicii reformisti din cadrul partidelor crestine nou create, trSia cu viziunea unui sistem social care sa imbine avantajele democratiei politice
americane cu o ordine sociala socialista, asa cum se credea ca se pune in practica in URSS. Conservator^ de toate nuaiitele nu aveau incredere in dinamica
tehnocrata a capitalismului american, sperau in rolul independent al propriei natiuni in politica lumii sau credeau intr-o Europa independenta, vazand pierderea
puterii propriei natiuni. Unii dintre ei credeau ca natiunea lor, care pierduse rolul unei mari puteri, va putea sS joace totusi un rol conducator intr-o Europa
unita, menita sa-i apere de puterea prea mare americana dar si de amenintarea sovietica, de fapt sa-i apere de amandoua. De aceste fantasme ale unei Europe
care are propriul ei drum intre cele doua supraputeri extraeuropene era legata convingerea ca doar o uniune europeanS - ajungea o simpla asociatie ba chiar si
legaturi regionale pana la o federate supranationala -le poate garanta independenta. Si adversarii unui asemenea punct de vedere motivau cu argumentul
independentei (in acest caz a celei nationale) iar aversiunea lor impotriva influentei sovietice si americane asupra vechiului continent era si mai puternica decat
la cei ce nutreau ganduri de unire.
In Franta, inca de la sfarsitul razboiului, socialistii lui Leon Slum doreau o asociatie vest-europeana sub patronajul bri-tanico-francez ca fiind treapta
premergatoare a unei Europe unite a celei de-a ,,treia puteri". Ministrul de Externe socialist belgian, Paul-Henri Spaak, a facut aceleasi propuneri guvernelor
britanic si francez, iar colegul sau italian crestin-democrat, Alcide de Gaspari, s-a prezentat consiliului de ministri al aliatilor in sep-tembrie 1945 ca un
,,luptator pentru o Europa noua, federativa". Aceste initiative n-au mers prea departe, au dus in 1947 doar pana la pactul de la Dunkirch din 4 martie 1947 unde
Franta si Marea Britanie s-au asigurat de o cooperare reciproca. Adversarii acestei initiative, mai ales generalul de Gaulle in Franta si intr-o mai mica masura si
ministrul de Externe britanic Bevin, erau mult mai interesati de obtinerea ,,independentei" indeosebi din partea SUA. De Gaulle incercase in 1944/45 sa obtina
pentru Franca rolul ambitios de mijlocitor intre est si vest, o linie pe care ministrul sau de Externe, Bidault, a continuat-o chiar si in timpul coalitiei crestinc-
socialisto-democratice ce i-a urmat luI de Gaulle. Partidul lui Bevin isi incepuse mandatul in 1945 cu convingerea c& va putea obtine, fiind o forta ,,socialista", o
intelegere cu URSS, desi in practica n-a mai ramas nimic din parerile ideologic inexacte ale lui Bevin. Acesta a urmarit inasprirea cursului politicii americane fata
de sovietici cu anume scepticism, gasind nenumarate prilejuri de a se plange de lipsa acestora de consideratie fata de Marea Britanie.
Prin anuntarea intrarii in vigoare a Planului Marshall, ideea ,,puterii a treia" a prins contur si mai tare - pe de o parte pentru ca se oferea sansa prin cerinta
americana de a coordona economiile populare spre a realiza ideea celei de-a ,,treia puteri" prin integrarea europeana, pe de alta parte pentru ca impartirea Europei si
a lumii parea sa devina definitivci. Pe 1 august 1947 Leon Blum ii declara presedintelui statului, Vincent Auriol: ,,Trebuie sa luptam cu orice pret, pana la
capatul puterilor, impotriva situatiei ca blocul estic sa lupte impotriva celui vestic, fapt ce tinde sa se defmitiveze". Multi europeni gandeau in vara si toamna
lui 1947 la fel ca Leon Blum, si ceea ce schitase la 21 noiembrie in fata Adunarii Nationale franceze ca idei de baza ale conceptului celei de-a ,,treia puteri",
reda gandurile celor mai diferite grupari politice. In Europa si peste tot in lume existau state, grupuri si indivizi care au inteles, ca la stadiul de atunci al
dezvoltarii economice, nici una din marile probleme nu putea fi rezolvata satisfacator intre granitele proprii. Fara o solidaritate vie cu ceilalti, nici un popor nu
va mai putea trai in bunastare si nici macar supravietui si c& este nevoie sa te grupezi, sa te federalizezi, sa te unesti, altminteri dispari. Toti dezaproba dinainte
intrarea in unui din lagarele care par a imparti lumea, tocmai pentru ca simt necesitatea acestei solidaritati universale, pentru ca mSsoara primejdia de a pierde
pacea, caie duce la mentinerea Tmpartirii si a contradictiilor si pentru ca au inteles ce insemna in zilele noastre cuvantul rdzboi. Ceea ce trebuia sa faca Franta,
misiunea ei, era sa conlucreze la crearea unei a treia puteri Internationale, care se va stradui fara odihna, prin intelegeri bilaterale si prin eliminarea
conflictelor (...) nefiindu-i frica de nimic, nici macar de o renuntare partiala la siiveranitatea unor state in folosul comunitatii internationale (...).
Exorcizarea organizatiei mondiale pentru pace, speranta re-nuntarii la o impar^ire a Europei, apelul la rolul intermediar al ^arilor europene, toate acestea au
fost pentru inceput expresia disperarii fata de posibilitatea unui nou razboi mondial (lucru care parea cu atat mai real cu cat, ,,echilibrul" atomic al ,,groazei"
nu exista incS), ca fiind un program cu con^inut concret. Dac5 se elimina din acest text si din altele asemanatoare elementele de exorcizare verbala si de
supralicitare a conflictului real est-vest in favoarea celei de-a treia puteri, se atingeau trei motive de bazS reale. In primul rand era vorba de o rationalizare si
domesticire a conflictelor dintre est si vest. FarS a subestima for$a expansiva a capitalismului american sau opresiunea sovietica in Europa de est,
reprezentantii celei de-a treia puteri au aratat ca, altfel decat spuneau ideologii americani ai politicii de ingradire, nu exista o amenintare a expansiunii
sovietice spre vest ci, altfel decat spunea doctrina Cominformului, capitalismul SUA nu era necesarmente imperialist. A fost deci trasa concluzia, c3 forrnarea
blocurilor si a conflictului intre ele nu erau inevitabile, ci puteau fi evitate prin reasezarea lor la masa tratativelor. In al doilea rand, mizau pe independenta
^arilor necomuniste din Europa si pe zadarnicirea formarii unui bloc vestic sub conducere americana - in ciuda participarii acestor tari la programul Marshall,
sau tocmai din aceasta cauza. Ei sperau ca Planul Marshall sa aduca prosperitate economica si putere politica Europei, cu premisa ca tarile participante o data
cu ajutorul primit sa porneasca si un proces de comunizare, lucru ce avea traditie nu numai in miscarea pentru cea de-a treia putere, dar totodata constituia
singura conditie pusa de guvernul american pentru acordarea ajutorului. Acest plan de integrare continea pe langa pericolul ca pietele nationale sa fie expuse
pentru inceput neprotejate superiorita^ii americane, dar mai ales sansa ca prin forrnarea unor organe comune s3 se creeze o contrapondere fata de SUA si
astfel sa poata fi garantata independenta Europei. In al treilea rand, scontau pe rolul de moderator pe care o Europa independenta 1-ar putea avea. O Europa
puternica trebuia sa impiedice puterile lumii sa-si extinda contrastele pe vechiul continent (asa cum sperau teoreticienii conservatori ai puterii) si sa ac^ioneze
printr-un sistem social ce imbina ,,libertatea personala cu economia colectiva, democratia cu dreptatea sociaia" (asa cum formulau aceste lucruri autorii stangii
democrate). Aceasta speranta avea si ea temeiul ei, miscarile socialiste, social-democratice si reformiste luasera dupa terminarea razboiului un avant mai
puternic ca oricand si pareau ca vor ajunge o putere conducatoare pe continent. In ciuda acestor trasaturi evazioniste, programul celei de-a treia puteri continea
si cateva date realiste pentru limitarea conflictului cst-vest, deoarece pentru mersul inainte al acestui conflict nu era lipsit de insemnatate ce urma sa se
infaptuiasca plecand de la aceste estimSri.

C r e a r e a OECE

Prima decizie in legaturS cu problema gradului de independenta al Europei fa$ de influenza americana dupa acceptarea Planului Marshall s-a luat inca din
vara lui 1947 la Paris. La invitatia din 4 iulie 1947 facuta de Bevin si Bidault s-au prezentat pe 12 iulie 1947 reprezentantii a 16 jari - Danemarca, Belgia,
Franca, Grecia, Manda, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Austria, Portugalia, Suedia, Elvetia,: Turcia, Marea Britanie; au mai venit si
reprezentantii guvernatorilor militari britanici, americani si francezi din Germania - pentru a instala - dupa explicitarea scopurilor si a procedurii - pe 16 iulie,
acel ,,Committee of European Economic Cooperation" (Comitetul pentru cooperare economica europeana) (CCEE). Acesta avea sarcina sa elaboreze
documenta^ia unui program de reconstructie pe un an sau pe patru ani, ce trebuia prezentat guvernului american ca baza pentru ajutorul acordat. Cele 11 luni
cat au durat negocierile de la Paris au fost determinate de doua modele de conflict: o polemics privind importanta ce trebuia acordata fiecareia dintre tari si a
doua despre dimensiunea considerata necesara a cooperarii si integrarii Europei.5
Masurile pentru institu^ionalizarea cooperarii si a integrarii economice a tarilor participante la programul de intrajutorare au fost cerute in special de
delega^ia franceza. Sub presiunea colegilor s3i de cabinet socialisti, Bidault propusese corec^ii importante la conceptul sau de politica extema.
Preten^iile asupra teritoriilor Ruhr-ului si Renaniei au fost date uitarii, in locul lor trebuia constituita o autoritate internationala (formata din ^arile
participante la Planul Marshall) care urma sa decida cu privire la impartirea produc^iei Ruhr-ului, fara sa mai asigure dominatia franceza asupra
continentului, dar totodata impiedicand-o pe cea germana, permi^and francezilor sa participe la veniturile Ruhr-ului. In continuare, anumite planuri
comune si intreprinderi comune urmau sa asigure programul de refacere. Socialistii, care dezvoltasera acest concept, sperau ca o data cu integrarea
europeana sa obtina si independenta acesteia in sensul celei de-a ,,treia puteri". Cu argumentul ,,cS imparjirea actuals a Europei nu corespunde cerintelor
concurentei modeme", Bidault a propus ca prim pas crearea unei uniuni vamale a tarilor participante.
Delegatia italiana s-a alaturat imediat acestei propuneri si s-a strSduit ,,sS contribuie cat mai mult la cooperare" (vezi minisfrul de Externe, contele
Sforza). Guvernul Italian format din crestini-de-mocrati si liberali, sus^inut de opinia publica datorita popularitatii ideii de unificare, spera la o EuropS units si
prospers, care sS nu renunte nici la tSrile est-europene. Si guvemul belgian, care cerea de la sfarsitul razboiului o asociere regionalS, era incantat de
propunere si impreuna cu guvemul olandez, mai degrabS sceptic in problema unificarii dar interesat si el in ,,cea de-a , treia cale" intre est si vest, au pledat
impreuna pentru libera convertibilitate a monedei europene si pentru o cooperare putemicJl in toate domeniile politicii monetare, agricole, industriale si '<
economice. Bevin, ca si toatS delegatia britanica condusS de Sir Oliver Franks, nu a fost de acord cu propunerile de integrare. Ministrul de Externe britanic s-
a gandit mai intai la formarea unui ,,club" in care guvernele Europei sS-si discute intentiile si cu timpul
,,sS capete obisnuinta cooperarii practice", acordurile trebuind sa fie incheiate doar pe termene fixe. Un grup de functionari ai Foreign Oflfice-ului a
acceptat ideea uniunii vamale in sperantaunei Europe unite sub conducere britanica, iar Bevin, care la randul sSu sperase intr-o continuare a lui special
relationship (relatiilor speciale) cu SUA, s-a alaturat sub presiunea americanS 'acestei initiative de unire. Sir Stafford Cripps a dezavuat in Cabinetul
britanic ideea unei uniuni vamale ca fund periculoasa pentru reconstructia industriei britanice, si astfel problema uniunii
vamale a ramas nedecisS in cadrul politicii britanice. DatoritS rezervei britanice, planul de uniune vamalS a fost pus sub semnul
intrebSrii, iar toate celelalte intentii de unire au esuat pentru moment. Delegatia tarilor Benelux s-a temut de o neintelegere; cu britanicii, iar scandinavii
au constatat ca propriile lor rezervei impotriva planurilor de integrare sunt confirmate de britanici|f Franta si Italia au hotSrat sS constituie un grup de
studiu pentruFi pregStirea unei uniuni vamale bilaterale, 13 din cei 16 participan£||; au mfiintat grupe de studiu preliminar in chestiunea uniuni§|
vamale, mai mult neputandu-se obtine.
Amanarea planurile de integrare a ingreunat demersurile|P guvemului francez in obtinerea imdediatei includeri a industriei vrst-germane si a cresterii
produc^iei acesteia, lucru cerut de ii prezentantii statelor din Benelux si din Italia pentru folosinta i omuna a tuturor resurselor in interesul reconstructiei
europene .1 a devenit inevitabil datoritS semnarii acordului dintre Bevin si Marshall la Moscova. Francezii s-au opus in special cresterii pioductiei anuale de
o^el a Germaniei la 10,7 milioane de tone, asa cum se hotarSse la Moscova de cSte guvematorii militari C'lay si Robertson. AceastS crestere insemna
esuarea planurilor franceze de a folosi cSrbunele german pentru a face din Franta primul producator de otel al Europei, inainte ca productia germanS sa fi
ajuns la capacitatea ei maxima. Situa^ia era acum inversS, industria germanS ameninta cu suprema^ia farS ca ea sa poatS fi folosita in comun de toate ^arile
participante la Planul Marshall si farS sS existe un control al sigurantei prin organele de control europene comune. Bidault a incercat ca printr-o campanie
diplomatics, mergand panS la amenintarea cu retragerea, sa obtinS revizuirea acestei hotarari si a blocat intre timp la Conferinta de la Paris orice intelegere
asupra problemei germane.
DatoritS opozitiei Marii Britanii de a-si da acordul unei integrSri a economiilor na^ionale si a faptului cS Franta s-a opus folosirii complete si nemijlocite a
potentialului german, guvemul american alarmat a facut presiuni pentru a obtine acordul european in privinta mSsurilor care, dupS parerea lor, erau imperios
necesare pentru reusita Planului Marshall. Pe 30 august, William Clayton a cerut xin fata CCEE sa se faca ,,pasi definitivi pentru diminuarea barierelor
comerciale, care vor duce la inlaturarea tuturor restrictiilor comerciale, vor da intaietate (...) reactivarii eficientei productiei", sS se creeze un organism comun
permanent al tarilor participante si sa se incheie un acord multilateral care va obliga tSrile participante la un plan de insanStosire a Europei in patru ani.
Cifra de 29,2 miliarde de dolari ajutor american, cerutS de -delega^i, a fost respinsS ca ,,mult prea mare". Pentru a nu pierde finantarea programului prin
Congresul american, participantii CCEE s-au vSzut obligati sS revizuiascS raspunsul pe care-1 terminasera de intocmit. In raportul prezentat, in sfarsit,
guvernului american pe data de 22 septembrie, cererea se reducea la 19,3 miliarde de dolari, pentru care se obligau sa se ajute reciproc la liberalizarea
circulatiei marfurilor si la coordonarea anumitor industrii de baza, ca de exemplu in productia energetics si in transporturi. Au fost de acord cu crearea unei
organizatii commune permanente, i3r5 ca aceasta s3 aiba competence prea mari, au recunoscut necesitatea unei reconstruct rapide a Germaniei, legata de un
control strict al folosirii potentialului industriei germane de catre un participant fa$i de celaialt. In conformitate cu ideea de integrare apartinand autorilor
Planului Marshall, ca si cu pSrerea avoca^ilor celei de-a ,,treia puteri", aceste accepturi erau destul de vagi, de modeste, foarte putin concrete si partial chiar
interpretabile. Primul ministru francez a spus pe 28 septembrie, intr-un discurs oficial, nu fSrS a avea dreptate, ca la acea Conferinta ,,abia dac5 s-a pus
prima piatrS de temelie pentru o Europa unita a celor 16".
La urmatoarele consfStuiri pentru programul de ajutorare din iama lui 1947/48, unii reprezentan^i ai Congresului american au cerut repetat guvernului sS
nu fie multumit cu acest rezultat. In Administrate si-a fScut drum parerea c3 nu se putea obtine fortat o integrare a statelor participante, inclusiv a Marii
Britanii, fara a da o lovitura puternicS vointei de autoafirmare a europenilor (iar acest lucru trebuia promovat Jmpotriva pericolului comunist!). Guvernul francez
a mai atacat o data, si anume, a cerut ca organizatia comuna a ^Srilor participante sa aiba un executiv puternic si o serie de competence autonome, printre
care in special rSspunderea pentru impSrtirea banilor de intrajutorare. Guvernul britanic s-a opus din nou iar OECE (Organization of European Economic
Cooperation - Organizatia europeana pentru cooperare economica) a fost mzestrata la conventia semnata de cele 16 state participante, pe 16 aprilie 1948, cu
un secretariat general slab, dependent de o adunare generals lucrand pe baza principiului votului unanim, iar despre impai-firea competentei nici nu se mai
vorbea.1
Astfel s-a pierdut o sansa esentialS, de a folosi Planul Marshall in sensul conceptului celei de-a treia puteri. S-a creat intr-adevaY o institute care dadea pentru
prima para posibilitatea de ca problemele economice ale jarilor europene sa fie privite nu sub aspect unistatal, ci din perspectiva europeana. A intrat foarte
repede in practica OECE ca tarile participante sS-si certifice reciproc programele de reconstructie nationala. Deciziile de re-zolvare a problematicii
reconstruc^iei au ramas dependente de consensul guvemelor participante. De mdata ce unul dintre guverne isi vedea interesele nationale pe termen scurt oricat1
de pu^in lezate, parasea frontul unitar. Un program de reconstructie comun, sau ceea ce s-ar fi putut ob^ine in tarile participante avand in vedere stadiul diferit
al tehnicii planificani, si anume o intelegere generala asupra priorita^ilor si a impartirii muncii pentru reeon-structia europeana, nu se putea realiza in acest
fel. Eforturile de integrare in cadrul OECE abia dac8 inaintau, in septembrie 1950 s-a obtinut o ,,uniune europeana a pla^ilor" statelor participante. La un
grad atat de redus al politicii efectiv comune, europenilor le-ar fi fost extrem de greu sS-si impuna propriile interese de cele americane in cazul unui conflict.

P e n e t r a r e a a m e r i c a n a in E u r o p a o c c i d e n t a l ^
i Dezamagit de dorin^a redusa de cooperare si integrare a * europenilor, Departamentul de Stat american a organizat Programul Marshall dupa propria sa parere,
^inand seama mai mult de pretentiile Congresului si ale celorlalte departamente ale Admin-istra^iei, decat de interesele specifice ale statelor europene, angajand
prin aceasta SUA in mult mai mare masura ca putere conducatoare a Europei occidentale, decat s-a crezut necesar si posibil la inceput. In loc sS considere
raportul primei Conferinta a CCEE, asa cum se stabilise, ca baza a programului de ajutorare, admin-istratia Truman a cautat sa-i minimalizeze importanta si -
dupa cum s-a exprimat Kennan - ,,sa hotarasca unilateral, ce putem sa-i prezentam Congresului". Pentru a trece peste perioada de intocmire a legisla^iei
necesare desfasur&rii programului de ajutorare, administratia Truman a cerut un ajutor imediat pentru tarile amenintate politic. Congresul a aprobat, pe 17
decembrie 1947, 522 de milioane de doFari pentru Franca, Italia si Austria, iar in martie 1948 inca 155 milioane pentru rezolvarea problemei aprovizionarii.
Pentru programul de reconstructie pe termen lung guvernul Truman a prezentat Congresului, pe 19 decembrie 1947, un proiect care cerea aprobarea a 17
miliarde de dolari (in locul celor 19,3 miliarde solicitate de europeni) pe termen de 4 ani si 1/4 si care se baza in datele sale esentiale pe raportul CCEE. Inca
inainte de inceperea consfiltuirii oficiale, Administratia si-a schimbat cererea sub presiunea lui Vandenberg, decizand doar durata ajutorului ce urma sa se
intinda pe patru ani, insa nu si marimea acestuia. Sub aceasta forma a intrat in vigoare pe data de 3 aprilie 1948, dupa multe modificari, ,,Foreign Assistance
Act" (Legea ajutorului dat strainilor). Banii pentru cei patru ani trebuiau ceruti de europeni de fiecare data pentru fiecare an in parte si de fiecare data
trebuiau aprobati de Congres, ceea ce a crescut posibilitatile de influenta ale SUA si ale Congresului in special asupra desfasurani programului, f&candu-le
imposibilft europenilor o planificare independenta pe termen lung. Pentru 1948/49 s-au aeordat 4,875 miliarde de dolari subventii si imprumuturi. Platile care s-
au facut in anii urmatori au fost mai mici, astfel ca ajutorul total s-a ridicat pana in anul 1952 la 12,992 miliarde de dolari, din care 9,290 au fost subventii,
1,139 imprumuturi si 1,517 ,,ajutor conditional".
Congresul a impus pentru inceput unele interese particulare ale unor grupuri economice americane, care au daunat nu numai eficientei programului de
redresare ci si scopului general american al politicii sale de ingradire. 50% din bunurile avand ca scop intrajutorarea au fost transportate pe vapoare americane si
asigurate la companiile de asigurare americane, ceea ce a facut ca numai pana in octombrie 1948 sa coste 12% din cheltuielile efectuate. Cu banii proveniti
din Planul Marshall s-au cumparat doar produse agricole din excedentele americane (la jumatate de pret fata de eel al pietei americane), chiar si atunci cand ar
fi putut fi obtinute mult mai ieftin de pe pietele lumii a treia. Planurile pentru amenajarea unor rafinarii europene nu au fost aprobate, europenii fiind nevoiti
sa importe petrol de la firme americane la preturi exagerate. La mijlocul anului 1950, din totalul de livrari ale Planului Marshall petrolul reprezinta 11%. In
locul celor 65.000 de tractoare cerate au fost trimise doar 20.000, in schimb in primele 15 luni s-au livrat 65.000 de camioane pe care nu le ceruse nimeni. Au
mai existat o serie de alte asemenea procedee mai putin spectaculoase.
De mare importanta a fost si faptul ca Administratia americana a organizat Planul Marshall ca sa favorizeze in mod structural politica americana de open door
(poarta deschisa). Problema spirioasa a impartjrii banilor de ajutor fiecarei tari in parte a fost lasata in seama OECE - in ciuda deciziei acesteia! - fiind
supusa controlului Administratiei de cooperare economics, ACE (Economic Cooperation Administration) americana, creata pentru ad-ministrarea banilor
Planului Marshall. In acelasi timp s-au incheia|| cu fiecare tara participanta contracte bilaterale, care consfinteaifl principiile liberalizarii economiei externe, ale
cresterii comertului .ile colaborarii europene, ale favorizarii SUA, ale protejarii pro-luietatii americane si ale economiei particulare precum si accesul .unerican
la materiile prime ale Europei. Ajutorul a fost realizat I u in subventii nerambursabile in dolari, care puteau fi folosite pentru importul de marfuri si bunuri
pentru investitii. Guvemele ;irticipante au fost obligate sa introduca contravaloarea sumelor dolari intr-un fond special, din care un procent de 95% statea I
dispozitia reconstructiei nationale, iar restul de 5% erau sume ilizate pentru acoperirea cheltuielilor administrative americane, itru propaganda si pentru
obtinerea unor materii prime extrem importante pentru SUA. Chiar si utilizarea acestor ,,mijloace contravaloare" era sub controlul direct al ACE, deci
guvemul lerican dispunea de facto de posibilitati majore de influentare |i politicii investitionale nationale.
A desemna politica Planului Marshall, impusa de Congres, ept un imperialism al dolarilor, era desigur destul de exagerat. Suropenii au pastrat (impotriva
vointei lor) dreptul de initiativa asupra formuiarii fiecarei faze a programului in parte. Programul, in ciuda elementelor sale de open door (poarta deschisa) nu
avea ca scop o dependen^a structurala permanenta a economiilor nationale europene de cea a SUA, ci dimpotriva, trebuia sa se termine in urmatorii patru ani,
lasand europenilor independenta, iar ajutorul american devenind inutil. Politica folosita de ACE pentru atingerea acestui scop si anume rate inalte ale
investitiilor si excedente la export insemna renuntarea la o putere de cumparare mare. In schimb se avea in vedere cresterea pe viitor a standardului general de viata
si totodata, reprezenta conditia obligatorie pentru succesul programului def reconstructie (de accea a fost practical in acelasi mod si de comunistii din vest sau
est). Trebuie insa subliniat ca la formularea Planului Marshall americanii si-au introdus foarte eficient propriile interese nationale. In schimb europenilor le-au
ramas putine sanse de a-si impune interesele, dupa ce nu stiusera cum s& obtina instrumentele necesare pentru a actiona in comun, atata timp cat reprezentarile
americane despre reconstructie nu coincideau cu cele europene.
dadul de independenta al europenilor fata de americani s-a vadit cu claritate in deciziile luate in legatura cu implicarea zonelor germane de vest. Dupa ce
planurile frantuzesti de asigurarea propriei productii industriale in avans fata de cea germana au esuat la negocierile lui Bevin si Marshall de la Moscova si dupa
ce OECE, sub presiune americana, a recunoscut necesitatea de
a folosi putentialul german nemijlocit si efectiv pentru reconstructia europeana, guvernul francez a incercat sa preintampine o dominants germana definitiva in cadrul
viitoarei Europe. La formarea primului plan al OECE a reusit sa reduca cererea guvematorului militar al zonei de ocupatie dubla de la 450 la 375 de milioane, de
asemenea a obtinut din partea zonei de ocupatie dubla, pentru celelalte tari participante, un credit de 90 de milioane de dolari. Dar atunci cand Clay si
Departamentul de Stat au luat cu asalt problema reconstructiei Germaniei occidentale impotriva ideii del impartire, compromis acceptat de europeni, principiul
autoraspun-derii europene a fost respins, in ciuda opozitiei Departamentului de Stat si a ACE. OECE a trebuit sa dea zonei duble de ocupatie j 414 milioane de
dolari si sa renunte cu total la creditele venite j din partea acesteia. Astfel a fost luata o hotarare care va duce ] la viitoarea dominatie a industriei germane pe
intregul continent.
Internationalizarea industriei Ruhr-ului, ceruta si propagata | de guvernul francez,in toate tarile din regiune pentru a se apara j de o viitoare dominatie
germana si pentru o folosire echilibrata \ a potentialului german, a esuat datorita opozitiei unite a guvemului j britanic laburist si a celui american. Partidul
Laburist dorea mai degraba o socializare a complexului Ruhr in cadru national. Partidul Socialist German din zona de ocupatie britanica pregatea chiar
planurile de nationalizare corespunzatoare, pe cand Uniunea Crestin-Democrata (UCD) era pentru o ,,comunizare" in sensul descentralizarii, proprietatii
private (Landtag-ul a votat in august 1948, UCD-ul s-a abtinut, pentru socializarea carbunelui din zona Ruhr in favoarea landului Renania de Nord-Vestfalia).
In SUA republicanii din jurul lui John Foster Dulles erau in favoarea internationalizarii in sensul francez, pe cand Departamentul de Stat dorea sa legitimeze
hotararea dupa votarea unui guvern reprezentativ, democrat, gandindu-se de facto la o socializare in cadru national. Guvematorul militar Clay, sustinut de
ideologii lui ,,free enterprise" (libera initiativa), a fost impotriva impiedicarii reconstructiei Germaniei occidentale prin experimente de socializare, facand front
comun cu Departamental de Stat. Sub presiunea lui Clay, guvernul american i-a obligat pe britanici in noiembrie 1947 sa predea raspunderea problemei
proprietatii unui viitor guvern german, iar pentru perioada interimara sa aduca custozi germani sub control vestic. Prin aceasta, nici intemation-alizarea si nici
nationalizarea nu mai erau posibile, iar forta normativa a realului lucra in favoarea unei restituiri ale vechilor relatii private asupra proprietatii. Francezilor li
s-a aprobat, dupa negocieri anevoioase ce au durat tot anul 1948, crearea unei autoritati internationale pentru zona Ruhr-ului, formata din reprezentanti ai SUA,
Marii Britanii, Frantei, tarilor Benelux si a Gennaniei occidentale. Acestia urmau sa controleze impartirea produselor si politica economics a intreprinderilor
din regiune. fn 1951 cand se preconiza sa fie luata o hotarare definitiva, conform intelegerii, asupra viitorului acestor intreprinderi, disparuse orice opozitia fata de
restituirea lor fostilor proprietari.16
Acest mod de ,,restauratie", pe zone largi, a relatiilor capitaliste particulare traditionale in Europa a fost nu numai o urmare a politicii pragmatice de ingradire
dusa de SUA in propria lor tara si a neputintei europenilor si mai ales a stangii europene de a se organiza cum trebuie, ci si o urmare a mutatiei fortelor
politice interne din tarile europene datorita influentei Razboiului Rece. Preluand politica Cominformului, comunistii din Franta s-au autoexclus politic, iar
isteria anticomunista ce se intindea tot mai mult in cadrul celorlalte partide a facut ca ei sa nu mai apara in viaia politica. Socialistii au ajuns astfel aripa de
stanga intr-o coalitie formata din^ crestini-democrati si conservatori, care se fndeparata tot mai mult de guvernul de dupa rSzboi provenit din Rezistenta. Cu
cat era mai conservatoare politica guvernului, cu ;itat mai 'mult au pierdut socialistii increderea clientelei lor - si inver*. Socialistii italieni se despartisera in
ianuarie 1947 de comunisti in problema actiunilor comune, creand astfel, nedorit, premisele polarizarii fortelor politice ale tarii sub impresia Razboiului Rece.
In alegerile din aprilie 1948 au castigat crestin-de-mocratii (sustinuti masiv de americani) fata de coalitia dintre ^comunisti si socialistii de stanga. Asa a fost
creata autoritatea |'de durata a partidului Democrazia Cristiana ca si concentrarea ffortelor de opozrtie in mainile partidului comunist. In Germania,
kprapastia dintre est si vest a diminuat sansele social-democratilor de a iesi victoriosi in alegeri; in cadrul Partidului Crestin-Democrat fortele conservatoare s-
au plasat pe pozitia de conducere si pentru ca imaginea lor despre politica germana coincidea cu cea a puterii americane. Dupa ce a castigat foarte strins
alegerile din august 1949, UCD s-a hotarat foarte repede ca la guvernare sa nu participe social-democrati, astfel ca si in Republica Federala domneau fortele
conservatoare. Conform tendintei europene, si Partidul Laburist britanic era sub influenta crescanda a conser-vatorilor.! Neinteresati oricum de o legatura prea
transa cu continental, li s-a confirmat izola^ionismul datorita dezvoltarii conservatoare ale tarilor partenere. Miscarea de unificare europeanS care initial spera la
o ,,a treia putere" cu influente socialiste, s-a format sub auspiciile unui conservatorism majoritar, f&r& a fi sustinut de socialistii britanici.

De la c e a d e - a „t r e i a p u t e r e 1 la i n t e g r a r e a o c c i d e n t a l a

Tendinta unei ,,restauratii" a ordinii politice si a sprijinului oferit de conducerea americanS. in Europa de vest a fost mtaritS. ca reactie la raspunsul
sovietic dat Planului Marshall dar si prin acceptarea generals a tezelor politicii de mgradire binecunoscute pana acum numai in SUA, intre vara lui 1947 si
prirnavara lui 1948. Aceste teze au luat in Europa o dimensiune mult mai existentiaia decat inainte.
Pana in vara lui 1947 doar o minoritate a politicienilor europeni era de acord cu formarea unui bloc vestic in sensul doctrinei politicii de ingradire.
Churchill dorea un parteneriat britanico-american si promova o reconciliere franco-germana in cadrul unei Europe (de vest) Unite, pentru a putea
organiza ,,vestul" impotriva unei eventuale expansiuni sovietice. Adenauer privea inca din 1945 zona de ocupatie sovietica a Germaniei ca fiind o zonS
pierduta pentru reconstructia democratica. De Gaulle predica, dupa esuarea unei incercari de echilibrare a politicii dintre est si vest, pentru un
anticomunism in politica interna si externa, iar Bidault incetase orice fel de relatii cu URSS sau cu comunistii din interiorul tarii dupa terminarea Conferintei
ministrilor de Externe de la Moscova. Majoritatea europenilor incepusera sa gandeasca altfel, si acest lucru a iesit la iveala nu numai prin:' modificarea
strategiei americane de la doctrina Truman la Planul Marshall, ci si prin reactia europeana la oferta lui •Marshall.;-;; Bevin, care spera ca Marea Britanie sa
se bucure de un regime: preferential si care se temea de efectele negative ale participarii j1 URSS la dimensiunea ajutorului american, s-a vazut obligat, Si
tinand seama de sentimentele acestei majoritati, sa-i invite pe sf langa colegii francezi si pe cei sovietici la o conferinta in legStura |. cu oferta de ajutorare.
Bidault a fost obligat prin presiunea facuta ij <le proprioil partid crestin-democrat si a celor din coalitia socialists, sft accep-te invitatia.18
Refiizul sovietic al Planului Marshall a condus in unele locuri la revigc»rarea sentimentelor traditionale antisovietice si au fost cxprimate indoieli asupra
naturii politicii moscovite. Cabinetele curopene au rSmas in marea lor majoritate decise in legatura cu necesitatea unei politici a ,,open-door" (portii deschise)
fata de liuropa de est si a unui curs politic independent fata de SUA. Comunistii din cadrul tarilor vest-europene au fost considerati in continuare ca fiind
partide de opozitie iminente sistemului. Abia propaganda facuta de Cominfofm si apoi grevele ce au urmat imediat an Franta si Italia la sfarsitul toamnei 1947
i-au fScut pe multi europeni sa creada in tendintele principial expansioniste ale URSS. Opinia publica europeana a inceput sa nutreasca convingerea ca pentru
a-si realiza aceste intentii conducerea sovietica va utiliza chiar si mijloace militare.

Din 25 noiembrie 1946 pana in 15 decembrie 1947, in cadrul Conferintei consiliului ministrilor de Externe de la Londra, Molotov a incercat zadarnic sa
polemizeze cu hotararea celor trei ministri de Externe occidental! de a atrage zonele vestice ale Germaniei in programul de reconstructie vest-european . Pe
marginea acestei Conferinte, Bevin, sustinut ulterior de Bidault, a incercat sa-1 convinga pe colegul sau american Marshall de planul unei aliante a
puterilor occidentale, care urma sa garanteze in special europenilor o protectie militara a SUA. ,,Trebuie sa inventam un sistem democratic occidental, care
sa-i cuprinda pe americani, pe noi, Franta, Italia etc., si bineinteles ca si coloniile (...), nu o alianta formala, ci o intelegere pe baza puterii, banilor si a
actiunii hotarate (...), un fel de federatie spirituala a vestului". Conform unui act al cabinetului britanic din 2 ianuarie 1948, ,,imediat ce circumstantele o
permiteau" urmau sa li se alature in cadrul acestui sistem de aparare Spania si Germania, ,,fara de care n-ar exista vin sistem occidental complet". Marshall
s-a aratat in principiu de acord, a cerut ca angajamentul militar SUA in Europa occidentala sa depinda de o intensificare prealabila si de o coordonare a
eforturilor de aparare europene. Fara o initiativa proprie, era el de parere, un asemenea angajament nu va trece prin Congres, la fel ca si un ajutor
economic. Bevin si Bidault au incheiat in mare grabs un pact de aparare intre tarile lor si statele Benelux, ca prim pas in realizarea unei ,,Western Union"
(uniune occidentala). Dupa convorbiri neoficiale ale lui Bevin cu Bidault si Churchill la sfarsitul lui decembrie, la Londra, Bevin a enun^at pe 22 ianuarie,
intr-un discurs in Camera Comunelor, ideea unei ,,Western Union", pe 4 martie au inceput negocierile iar pe 17 martie 1948 s-a semnat ,,Pactul de la
Bruxelles", in cadrul caruia Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia si Luxemburg se obligau la un ajutor mutual in cazul unei agresiuni armate in Europa
precum si la intensificarea cooperarii politice si economice.
Speran^a unei ,,a treia puteri" independente fata de SUA era larg rSspandita la inceputul lui 1948, meat initiatorii Pactului de la Bruxelles 1-au prezentat
ca fiind baza unei cooperSri largi, politice si militare, a Europei de vest in sensul conceptului celei de-a ,,treia puteri". Ei au ascuns functia strategics a
pactului ca initiator al protectiei militare americane si a ajutorului militar american pentru Europa, fiindcS numai astfel parea sa poatS fi introdus in politica
intema vest-europeana. In discursul lui Bevin din Camera Comunelor din 22 ianuarie, cand s-a deschis discutia oficiaia despre acest pact, n-a fost vorba
deloc despre protectia americanS si doar vag despre amenintarea sovietica, s-a vorbit insa mult despre ,,consolidarea" si ,,uniunea spirituaia" a Europei
occidentale si despre potentiate sa putere economica ,,intre cele doua mari puteri, SUA si URSS". Ministrul de Externe Spaak si socialistii francezi doreau
mult ca Pactul sa se realizeze in acest sens si in conceptia lui Bevin aceasta perspectiva se afla la loc de cinste. Nu se vedea inca limpede incotro va duce
acest Pact, catre formarea unui bloc impreuna cu SUA sau spre o Europa relativ independenta.

Schimbarea decisiva a fost produsa de stirile de excludere a foiteloT necomuniste din Cehoslovacia sfarsitului lui februarie 1948. Aproape toti
comentatorii din Europa occidentals si-au vazut astfel confirmate teoriile despre caracterul expansionist al sistemului sovietic. Populatia a inceput sa se
teamS de o posibila agresiune sovietica asupra Europei de vest, politicienii responsabili, inclusiv cei care luptau pentru ideea celei de-a ,,treia puteri", au inceput
s2 ia In calcul in politica lor eel putin eventualitatea unui asemenea atac. Doar o minoritate intelectuala a miscarii celei de-a ,,treia puteri" cerea in continuare
un drum ,,neutru" intre est si vest . Majoritatea socotea democratiile vest-europene drept parintii doctrinei de mgradire prin legatura dintre activita^i sub-
versive in interior si presiune militara din exterior. Dorin^a si posibilitatea de a distinge intre miscanle comuniste si URSS, intre ideologia comunista si
interesele reale sovietice erau din ce in ce mai reduse. Nu mai exista nici o indoiala privind o alianta militara cu SUA, chiar daca cei mai multi aparatori ai
ideei ,,celei de-a treia puteri" mai sperau inca sa poata asigura Europei in cadrul acestei alina^e un rol ,,relativ" independent. Cererile lui Hidault si Bevin
referitoare la protectie americana si-au gSsit acum acoperirea politica interna necesarS, astfel ca for^ele de la Hruxelles au putut dupa o Iun3 de la incheierea
acordului sa ceara oficial sustinerea SUA.
Intre aliantele politice atlantice in spirited lui Churchill si o politica de unificare europeana in cadrul aliantei vestice, asa cum a gandit-o Blum, au rSmas
destule deosebiri si dupa criza de la Praga. Politica in spiritul lui Churchill avea dimensiuni in mod special militaro-strategice, cealalta credea ca o
participare larga la reconstructia generaia ar fi fost cea mai buna masura de aparare. Prima politica intelegea atragerea Europei occidentale exclusiv ca pe o
masura de aparare impotriva Uniunii Sovietice, cea de-a doua vedea in unire o asigurare impotriva dominatiei americane si de aceea era mai atenta la
independente institutiilor curopene. Prima dadea speran^e pentru rezolvarea relatiilor dintreEuropa de est si URSS printr-o demonstratie de forts, cealalta
credea intr-o demontare a tensiunilor ca premisa a intelegerii pas cu pas. In general europenii occidental! nu se mai impotriveau formarii blocului vestic, ci
il promovau. Interesele europene speciale nesolutionate inca - de exemplu eel francez fata de garantiile date impotriva revenirii la putere a Germaniei
sau interesul socialist in remodelarea ordinii economice in Europa - au putut fi ocolite incetul cu incetul prin promovarea necesitatii aparani comune.
Masurandu-se cu planurile ambitioase ale celei de-a ,,treia puteri", politica europeana independenta si limitarea conflictului est-vest au ramas in afara jocului.

NOTE
1. Miscarea ,,celei de-a treia forte" a anilor 40 nu a fost analizata suficient. Pentru acea parte, care a preluat ideea de uniune vezi documenta^ia lui Walter
Lipgens, Wilfried Loth (editor), Documents on the History of European Integration. Vol. 1-4, 1939-1950. Berlin, New York, 1984-1989. PSG in lumina
ideilor ,,celei de-a treia forte" este analizat la Hans-Peter Schwarz, Vom Reich zur Bundesrepublik. Neuwied, Berlin, 1966; Stanga francezS la Wilfried
Loth, Sozialismus und International-ismus. Stuttgart, 1977; iar guvernul laburist britanic la Scan Greenwood, Ernest Bevin and Western Union. August
1945—February 1946. In: European History Quarterly 14 (1984), p. 319-338; acelasi Return I
Dunkirk. The Origins of the Anglo—French Treaty of March 1947. II

3. L'Oeuvre de Lean Blum. Vol. 7: 1947-1950. Paris, 1963, p. 125-128,j


4. Formularea lui Blum din 6.1.1948, p. 150f. Despre conceptul ,,celei de-treia for{e" a stangii franceze 1947 vezi analiza lui: Loth, Soziatismu
p. 156-166. 1
5. Despre conferinja CCEE de la Paris: Harvey B. Prince, The MarshalH Plan and its Meaning. Ithaka, NY, 1955, p. 26-55; ca martor
participanlul I Ernst H. van der Beugel, From Marshall Aid to Atlantic Partnership, European Integration as a Concern of American Foreign
Policy. Amsterdam, London, New York, 1946, p. 68-82; documentele americane in: FRUS 1947, III, p. 333-470; valorificarea lor sub aspectul
problemei Germaniei la John Gimbel, The Origins of the Marshall-Plan. Stanford, 1976, p. 253-266; in general Wilfried Loth, The West
European gov ernments and the impulse given by the Marshall Plan, fn: A Histor\ of European Integration., editor al lui Walter Lipgens, Vol. I.
Oxford 1981, p. 488-507; Alan S. Milward, The Committee on European Economic Co—operation and the Advent of the Customs
Union, p 507-571; Michael J. Hogan, The Marshall Plan. Cambridge, 1987, p 60-82.
6. Pentru schimbarea pozijiei franceze vezi raportul lui Clayton dupa o vizita facuta la Paris, FRUS 1947, II, p. 1022-1024, si analiza facutS
de Loth, Sozialismus, p. 167-175. Textul unui memorandum francez m Ieg3tura cu uniune vamala la A. si Fr. Boyd, Western Union. A
Study of the Trend toward European Unity. Washington, 1949, p. 56f.
7. Sforza intr-o telegrama din 16.6.1947 catre cele mai importante ambasade, FRUS 1947, III, p. 254; vezi: Loth, The West European
Governments.
8. Vezi: Loth, Sozialismus, p. 170-173; Gimbel, Origins, p. 235-240, 252-254.
9. FRUS 1947, III, p. 391-396; van der Beugel, from Marshall Aid toAtlantic Partnership, p. 79-81; Gimbel, Origins, p. 255-259 si 262(dand
prea mare importantS intereselor americane la reconstrucfia Germaniei occidentale). ,
10. Ramadier: Discurs la Mulhouse, Le Populaire 29.9.1947. - Textut- raportului: Committee of European Economic Co—operation, vol. /;
General Report, vol. II, Technical Reports. Paris, London, 1947; tra- ducerea germana: Die Wiedergesundung Europas. Raport final al Con«
ferin^ei economice a celor 16 natiuni de la Paris, 2 vol., Oberursel,
1947/48; extrase din: Arhiva Europa 2 (1947), p. 922-924. i
11. Despre cerinjele congresului vezi: van der Beugel, From Marshall AidtK to Atlantic Partnership, p. 87-92 si 109-119; despre initiative
francez3|;£ la cea de-a 2-a Conferinta a OECE din 15. -18.3.1948 idem, p.fflk 130-132; si Hogan, The Marshall Plan, p. 123-127;
Textul conventieiSp OECE in: Documents on American Foreign Relations. Vol. X, Washington, 1950, p. 244-250.
12. Kennan: Memorandumul din 4.9.1947, FRUS 1947, III, p. 397-405. In legatura cu datele urmatoare vezi: Price, The Marshall Plan and its
Meaning, si van der Beugel, From Marshall Aid to Atlantic PartnershipWilliam Brown si Redvers Opie, American Foreign Assistance. Wash-
ington, 1953.
Vezi: Joyce si Gabriel Kolko, The Limits of Power. New York, 1972, p. 428-452; Pierre Melandri, Les Etats-Units face a I'unification de I'Europe
1945-1954. Paris, 1980, p. 108-144; Hardley Arkes, Bureaucracy, the Marshall Plan and the National Interest. Princeton, 1972, p. 59-131; Immanuel
Wexler, The Marshall Plan Revisited. Westport, London, 1983, p. 9-54.
|4. Critica pausala revizionista a imperialismului supraestimeaza solidaritatea celor care iau decizii, trece peste ambivalenta celor mai multe dintre decizii
si subestimeaza influenta posibila a europenilor. Penetrarii americane in Europa occidentala realizate in practica, i se atribuie unilateral voin^ei
americane de stapanire, in realitate este o urmare a inactivitatii de care se autoinvinovatesc europenii.
Vezi Kolko, Limits, p. 430; van der Beugel, From Marshall Aid to Atlantic Partnership, p. 153-155.
Pentru destinul de internationalizare al planurilor, vezi: Loth, Sozialismus, p. 216-219 si 240f.; despre pozi^ia britanica si germana fa^a de
na^ion-alizare vezi: Wolfgang Rudzio, Die ausgebliebene Sozialisierung an Rhein und Ruhr. In: Archiv fur Sozialgeschite 18 (1978), p. 1-39,
si Rolf Steininger, Reform und Realitat. Ruhrfrage und Sozialisierung in der anglo—amerikanischen Deutschlandpolitik 1947/48. !n:
Vierteljahrshefte fur Zeitgeschichte 27 (1979), p. 167-240; discutiile inter americane vezi Dorte Winkler, Die amerkanische Sozialisierung-
f
politik in Deutschland 1945-1948. !n: Heinrich August Winkler (editor),
Politische Weichenstellungen im Nachkriegsdeutschland 1945—1953. Got-tingen, 1979, p. 88-110; pentru deciziile luate sub influenza lui
Clays vezi Gimbel, Origins, p. 204-219.
17. Critici revizionisti ai ,,restauratiei" (de ex.: Kolko) Limits, si pentru domeniul vestgerman, unde s-a purtat o discu^ie extrem de intensa vezi:
Eberhard Schrnidt, Die verhinderte Neuordnung 1945—1952. Frankfurt, 1970, Ed. 7. 1977; Ute Schmidt si Tilman Fichter, Der erzwungene
Kapitalismus. Berlin, 1971,_Ed. 2, 1975; Ernst-Ulrich Huster s. a., Determinanten der westdeutschen Restauration 1945—1949. Frankfurt,
1972, Ed. 2 1973) ii fac raspunzatori pentru aceasta dezvoltare pe americani cu dorinta lor de stapanire. Ei declanS acest lucru ca fiind chiar
scopul principal al politicii americane de indiguire. Cauzele sunt multiple, dar far8 existenta dinainte a confruntarilor est-vest, care la mceput au
fost doar presupuse, apoi au aparut puternic, nu s-ar fi putut intelege. Teza lui Ernst Nolle despre necesitatea ^estaura^iei", dupa ce toate forjele
politice importante refuzasera in 1945/46 economia de stat planificata (Deutschland und der Kalte Krieg. Miinchen, 1974, p. 216-218), nu
injelege deloc problema si trece pe langa ea. Aceasta este decizia politica in cadrul sistemelor cu economic mixta incepand din 1947. Despre
relativitatea no^iunii de restaurajie vezi Theo Pirker, Die verordnete Demokratie. Grundlagen und Entscheidungen der „ Restauration". Berlin,
1977.
18. Vezi: Loth, The West European Governments, p. 490f. si 497. -Receptarea doctrinei de indiguire in Europa occidentala a fost cercetata
pana acum doar pentru Franfo vezi: Wilfried Loth, Frankreichs Kom munisten und der Beginn des Kalten Krieges. In: Vierteljahrshefte fur
Zeitgeschichte 26 (1978), p. 56-62; acelasi Sozialismus, p. 177-187; despre rezultatele receptarii vezi: Klaus Hansch, Frankreich zwischen Ost und West.
Berlin, 1972, p. 104-129, 189-196. Datele ce ne stau la dispozitiei referitoare la celelalte {Sri privesc aceleasi direc{ii; ar fi de dorit cercetari paralele.
19. Vezi: FRUS 1947, II, p. 676-810.
20. Vezi stiri contemporane la: Wilhelm Cornide, Die Vorgeschichte des Briisseler Funfmachtepaktes. tn: Arhiva Europa 3 (1948), p. 1603-1608, si 4
(1949), p. 1755-1767; Wilhelm Comide si Hermann Voile, Die Entstehung des Westblocks. !n: Arhiva Europa 4 (1949), p. 1810-1822; despre pozi(ia lui
Bevin, Bidault si Marshall vezi Georgette Elgey, La Republique des illusions ou la vie secrete de la IV. Republique. Vol. I: 1945-1951. Paris, 1965, p.
380-384, si Daniel Yergin, Shattered Peace, Boston, 1977, p. 334 si 362f.; Bevin la Conferin^a Consiliului de la Londra conf. FRUS 1947, II, p. 815-
817; Document din 2.1.1948 din documentele lui Attlee, comunicat de Daniel Yergin, Shattered Peace, Boston, 1977, p. 362f.; mtalnirea dintre Bevin-
Bidault-Churchill conf. New York Times 25.1.1948.
21. Din: Europa. Dokumente zur Frage der europaischen Einigung, Vol. I, Munchen, 1962, p. 351-353.
22. Vezi: Jean Stengers, Paul-Henri Spaak et le traite de Bruxelles de 1948. In: Raymond Poidevin (editor), Histoire des debuts de la construction
europeenne. Briissel, 1986, p. 119-146; Alan Bullock, Ernest Bevin, Foreign Secretary, 1945-1951. Oxford, 1983, p. 483-526.
23. Vezi pentru Franca: Loth, Sozialismus, p. 188-201.
24. Text in: FRUS 1948, III, p. 91.
Capitolul 9

Formarea blocurilor

Noua instrumentare a politicii de indiguire americana si raspunsul sovietic ca si eel vesteuropean la Planul Marshall au transformat anul 1947 intr-un al
doilea an de cotitura din istoria relatiilor est-vest. Ultima oara cand diferentele sau problemele bilaterale nu s-au putut rezolva prin negocieri a fost in
decembrie 1947, data la care Conferinta ministrilor de Exteme de la Londra s-a incheiat in mod abrupt. Totf participant!!, americanii din 1945/46, sovieticii
din vara/toamna lui 1947 iar europenii din iarna lui 1947/48, au inceput s5 traiasca sub teroarea unor posibile agresiuni asupra propriei lor zone de
securitate. Divergence dintre est si vest n-au devenit doar lupta politics pentru putere prin zone de influenta si preten^i de securitate, ci s-au preschimbat
intr-o infruntare existentiala intre societati si forme de viata contrare. Datorita polarizarii ideologice a disparut interesul pentru diversitatea vietii politice in
est si vest, iar datorita fricii bilaterale, fortele care faceau presiuni pentru extinderea aparatului de securitate al statului au fost mtarite de ambele parti.Sub
aceste auspicii, organizarea din ambele Iag3re a trebuit sa ia caracterul unor blocuri si anume crearea NATO, a Republicii Federate Germane si a primelor
institutii europene din vest ca si formarea RDG si a CAER in est. Desi ambele par^i n-au dus lipsa nesigurantei organizarii propriului lagar si a dorintei de a
se apara fiecare de celalalt, orice criza din cadrul relatiilor bilaterale, care a reiesit si in cadrul procesului de organizare a fiecarui lagar in parte - cum a fost
criza de la Praga din primavara lui 1948, criza de la Berlin din vara lui 1948 si cea din toamna lui 1949 - a dus la acutizarea polarizarii.

D i s c u t i a in l e g a t u r a cu c r e a r e a P a c t u l u i A t l a n t i c

Guvemul american a fost la inceput extrem de rezervat fan de cereriJe ^uropene de ajutor militar si paza militara. De fapd nu mai putea sa nu aiba relatii
bune cu pactul de la Bruxelles,] ,,nici nu se mai punea problema pe termen lung", asa cum I| spusese Marshall la inceputul lui februarie 1948 presedintelul
Truman. Guvemul american trebuia s3 tina cont de capitalul tlo incredere investit, eel care unise SUA cu Europa occidentals prin intermediul Planului
Marshall si sa-i apere pe europeni de resemnarea fata de presiunea sovieticilor presupusi extrem de puternici. Pe de alta, parte sefii Departamentului
de Stat nu credeau uitr-un atac inarmat al URSS asupra teritoriilor vesticc, ba chiar il socoteau exclus. ,,Suntem amenintati, sublinia Kennari, nu de puterea
militara a rusilor ci de cea politica. (...) Iar dac;i amenintarea nu este exclusiv de natura militara, ma indoiesc c;1 o putem contracara doar prin mijloace
militare".1
O crestere masiva a eforturilor de aparare a Occidentului era nu numai inutila in aceastS interpretare, dar si periculoasa pentru succesul politicii de ingradire.
Fiecare dolar investit in aparare, i-ar fi lipsit Europei pentru insanatosirea ei grabnica. Era problematic si oricum sub semnul intrebarii daca Congresul, care
fScuse greutSti si la programul de reconstructie, va aproba cu o majoritate de 3/4 un angajament militar de durata in Europa. Oricum, trebuia evitata situatia ca
ajutorul economic legat indiferent in ce mod de un program de aparare militara, sa esueze in Congres.
Eforturile Departamentului de Stat de a Jimita" politica de ingradire in domeniul economico-politic nu puteau totusi evita ca teama ce se crease in Europa fi
fata de o agresiune militara a URSS sS se raspandeascS tot mai mult in SUA, unde militarii americani, sustinuti de industria de armament - care se foloseau de
conjuncturS - si datorita unor rationamente preventive generale, au determinat o extindere considerabila a straduin^elor pentru aparare. Statul major strategic al
Joint Chiefs of Staff (Adunarea Sefilor de Stat Major) a exprimat o parere generala cand pe data de 11 decembrie 1947, in studiul intreprins, a stabilit ca
in uiniatorii cinci ani, si probabil nici in urmatorii zece nu trebuie iinitat pe o agresiune sovieticS, avand in vedere greutajile lor ni refacerea economiei si cu
asigurarea suprematiei in Europa (If est, precum si superioritatea atomica americana. Toate acestea (in- ca un asemenea demers sa para far3 perspective. In
schimb ,,un razboi «intamplaton>, datorat unor calcule sovietice gresite, pani unde ar putea fi impinsa o tara vest-europeana, fara a uposta, poate fi privit ca o
posibilitate de durata."2 Sub presiunea crizei de la Praga, aceasta posibilitate a devenit pentru tot mai multi observatori o probabilitate, pentru unii chiar o
certitudine. Cjeneralul Clay scria din Berlin, la 5 martie 1948, iar telegrama sa a avut la Washington efect de bomba: ,,Multe luni am socotit i-azboiul ca
improbabil inca eel pu^in zece ani. In ultimele saptamani insa am simtit o schimbare brusca in comportamentul sovieticilor, pe care nu o pot explica si care ma
face sa banuiesc, ca razboiul ar putea incepe bnisc in mod dramatic."3
In ce masura conducatorii din Washington credeau cu adevarat in izbucnirea unui razboi in primaVara lui 1948 e greu de spus. Despre Clay se stie ca si-a
trimis telegrama de avertisment la Washington pentru a ajuta armata sa obtina in Congres partea ei din buget, el fiind convins ,,ca nu exista primejdia unui
razboi iminent cu Rusia". Dupa primul soc, unii au ajuns probabil la un rationament mai nuantat, iar opinia generala parea a fi cea formulata pe 30 martie de
catre Consiliul de Securitate Na^ionala dupa discutii purtate cu toate partile Administratiei. Nu exista primejdia unui razboi iminent, caci URSS nu avea
posibilitatea de a castiga un r3zboi. Politica sovietica tintea asupra ,,stapanirii lumii", folosea in acest scop ,,elementele complementare dintre presiunea
agresiva sovietica din afara si subversiunea militants revolu^ionara din interior", ambele ,,sustinute de formidabila putere materials a URSS. In cele din urma va
intra in razboi, daca va fi necesar pentu atingerea scopurilor sale". De aceea ar fi necesara ,,o contraofensiva" a SUA, ,,mai intai o intarire a poten^ialului
militar al Statelor Unite, hi al doilea rand mobilizarea si intarirea potentialului lumii nesovietice", ambele pentru a asigura in plan psihologic programul
economic de reconstructie pentru a-i putea pune in fata presiunii sovietice o amenintare militara credibila si pentru a fi inarmati in eventualitatea unui conflict,
oricat de mic ar fi fost acesta.
Este foarte clar ca Administratia a prezentat primejdia sovietica exagerat, ca fiind mult mai mare si mai acuta, la fel ca si cu lansarea doctrinei Truman cu un an
in urmS, pentru a obtine in Congres ceea ce considera necesar pentru o politics de ingrSdire pe termen lung: Planul Marshall, un antrenament militar general, o
reintroducere parfiala a serviciuluj militar, mSrirea bugetului pentru fortele aeriene si un sprijin acordat europenilor, mai mult psihologic decat militar.
Presedintele Truman mai avea un motiv suplimentar sS preia avertismentele de agresiune sovietica si cererile de marire a eforturilor de aparare: trebuia s3
demonstreze ,,duritate" in anul 1948 cu alegeri prezidentiale pentru a valida dorinta sa de conducere a na^iunii Intr-o situatie de asa-zisS criza. In ziua semnSrii
pactului de la Bruxelles a cerut Congresului ,,sus|inerea altor natiuni" si ,,o forpi militara convenabila si echilibratS". Aceasta tactica a ajutat Planului
Marshall s3 treaca si peste ultimele obstacole puse in cale de Parlament, a contribuit la marirea neprevazutS a bugetului militar pe ami] 1948/49, in special
dublarea cheltuielilor pentru transportul aerian si a dus

Abia la sfarsitul lui mai s-a obtinut o angajare militara directs a SUA in Europa, atunci cand ministrul de Externe Bidault le-a explicat mijlocitorilor
americani, c3 o aprobare a Adunarii Nationale franceze nu va fi obtinuta fara o garan^ie a asistentei din partea SUA. Aceasta garantie urma s3 opreasca orice
agresiune sovietica si sa confere protectie impotriva unei amenintari a sigurantei Frantei din partea Germaniei. In legatura cu aceasta combinafia a mai
multor proiecte de legi, Departamentul de Stat s-a obligat formal in sustinerea alinatei. Marshall si subsecretarul de stat Lovett au avut grija sa obtina votul
Senatului pentru ca francezii si-au susfinut cererea avand acoperirea data de Senat. Pe 11 iunie Senatul, prelucrat de senatorul Vendenberg si de Lovett, a
votat cu 64 de voturi pentru si 4 voturi contra ,,participarea constitutionals a SUA la intreprinderi regionale si colective", acestea urmand a fi fondate
,,pe baza unui ajutor de durata si pe sus^inere reciproca, referitoare la securitatea americana". (,,Re-zolu^ia Vandenberg")
Prin aceasta incS nu se hotarase cat de mare va fi angajamentul ' ; american fa{3 de Europa si cat de unit va fi blocul vestic. La Washington era mai putin luata in
considerare organizarea materiala a armatei cat mai mult obtinerea unei garantii formale pentru sustinerea psihologica a programului de reconstrucfie european.
Nimeni nu se grabea in mod deosebit cu incheierea pactului si nu se prea dorea o sus^inere materiala a inarmarii europene. Teama fata de obligatii de
intrajutorare automata era puternica.8 In schimb europenii tanjeau tocmai dup3 acest automatism, cereau sustinere urgenta si intarirea prezen^ei americane in
Europa. lar atunci cand s-au lovit in cererile lor de prea putina simpatie, au fost din nou cuprinsi de dubii in privinta riscurilor unui pact, care ar fi putut
provoca URSS, fara a le oferi o protectie adevarata in cazul unei agresiuni sovietice. Bidault isi exprima pe 16 iulie, in Consiliul ministerial, ingrijorarea c3
,,guvernul american pare putin doritor sa incheie angajamente in acest moment in Europa". In fapt, cea mai puternica criza de pan3 acum a relafiilor est-vest -
criza Berlinului - a pus din nou sub semnul intrebarii formarea blocului europeano-american, pentru a o propulsa dupa aceea cu mai multa forta.

Criza B e r l i n u l u i

La inceputul crizei Berlinului, puterile occidentale se hotaraseni i s3 inceapa cu organizarea statala a Germaniei, deoarece incheiasera ; politica germanS
comuna cu alia^ii corespunzatoare Planului Mar-i shall. In special Bevin si Clay doreau inca din toamna anului ,1947 ca acest pas sa fie fScut, pentru a depasi
situa^ia din zonele •germane de vest si pentru a scapa, de fapt, de povara ocupatiei. Departamentul de Stat a considerat de asemenea- necesar sa sustina s/
succesul Planului Marshall in Germania occidentala printr-o reforma monetara - sistemul monetar fiind puternic erodat de , politica inflationists
national-socialista - si printr-o implicare mai ' £• mare a germanilor in reconstructie. Totodata Departamentul era ;; preocupat ca puterile vestice sa nu apara in
ochii germanilor raspunzatoare pentru impartirea natiunii lor si sa le inlesneasca francezilor atenuarea politicii ,,duTe" dusa pana acum fata de germani.
Francezii la randul lor oscilau intre: acceptarea necesitatii de a atrage poten^ialul german in circuitul reconstructiei europene si tactica de a folosi Germania ca pe
un stat tampon in asigurarea propriei securitati fatS de URSS, inca stapanita de spaima unei noi dominatii germane si nutrind speran^a unui rol conducator al
Frantei printre tarile vest-europene. Guvernul, sub presiunea socialistilor, a fost de acord intre timp cu- crearea unui stat vest-german, pretinzand insa o
proceduni precautS si asigurari in problema securitatii, pentru a-si putea schimba cursul politic ii interne.
Rezultatul acestor interese diferite a fost o politica de constitute a puterilor vestice facuta cu atentie, in etape, dar cu finalitalc precisS. O ultima initiativS
pentru crearea unui stat german corespunzator imaginii lui vestice a fost luata de cStre Marshall si Bevin la Conferin^a ministrilor de Externe de la Londra.
Dacfl ar fi esuat, dupa cum se asteptau, atunci urma sa se reconstruiasc'3 zona de ocupatie dubla, lucru legat si de o reforma monetanl La inceput propunerile
occidentale pentru o reforma monetarS din cadrul Consiliului de control al aliatilor s-au lovit de opozitia sovietica. De aceea reprezentantii SUA si ai statelor
viitorului Pact de la Bruxelles, fara a astepta vreun compromis posibil cu URSS, au inceput consultarile pe 23 februarie 1948, la Londra, , in legatura cu
reorganizarea celor trei zone de ocupatie. Ca rezultat interimar, pentru a testa reactia opiniei publice germane si franceze, auxiat publicitatii pe 6 martie
unei decizii de preluare a celor trei zone de ocupatie in ERP = European Recovery Programm (Proiectul european de reconstructie) precum si de
unificare a politicii economice a celor trei zone. Ca rezultat final, au urmat pe 7 iunie ,,Recomandarile londoneze" cu misiunea pentru primii ministri ai
tarilor vest-germane sa ,,organizeze in curand o adunare pentru conceperea si redactarea unei constitutii (...), care sa contina anumite decizii, ce urmau sa fie
preluate de toate tarile germane, deindata ce imprejurSrile ar fi fost favorabile."
Intre Franta si celelalte puteri ramaseserS mai multe probleme nerezolvate si anume internationalizarea zonei Ruhr-ului precum si participarea de elemente
federate - respectiv centraliste - in viitoarea organizare statala, probleme rezolvate formal prin com-promisuri. Prima dintre ele fusese decisS de facto in
toamna anului 1947 prin dezbaterile britanico-americane, a doua problems a fost lasata la latitudinea germanilor. Dupa aprobarea la limita de catre Adunarea
Generala francez2 in cadrul unor dezbateri furtunoase pe 17 iunie a ,,Recomandarilor", pe 18 iunie a fost data publicitatii m cele trei zone vestice de
ocupatie decizia reformei monetare: pe 1 iunie a fost comunicat oficial acest lucru primilor ministrii ai zonelor germane. problema securitatii, pentru a-si
putea schimba cursul politic ii interne.
Rezultatul acestor interese diferite a fost o politica de constitute a puterilor vestice facuta cu atentie, in etape, dar cu finalitalc precisS. O ultima initiativS
pentru crearea unui stat german corespunzator imaginii lui vestice a fost luata de cStre Marshall si Bevin la Conferin^a ministrilor de Externe de la Londra.
Dacfl ar fi esuat, dupa cum se asteptau, atunci urma sa se reconstruiasc'3 zona de ocupatie dubla, lucru legat si de o reforma monetanl La inceput propunerile
occidentale pentru o reforma monetarS din cadrul Consiliului de control al aliatilor s-au lovit de opozitia sovietica. De aceea reprezentantii SUA si ai statelor
viitorului Pact de la Bruxelles, fara a astepta vreun compromis posibil cu URSS, au inceput consultarile pe 23 februarie 1948, la Londra, , in legatura cu
reorganizarea celor trei zone de ocupatie. Ca rezultat interimar, pentru a testa reactia opiniei publice germane si franceze, auxiat publicitatii pe 6 martie
unei decizii de preluare a celor trei zone de ocupatie in ERP = European Recovery Programm (Proiectul european de reconstructie) precum si de
unificare a politicii economice a celor trei zone. Ca rezultat final, au urmat pe 7 iunie ,,Recomandarile londoneze" cu misiunea pentru primii ministri ai
tarilor vest-germane sa ,,organizeze in curand o adunare pentru conceperea si redactarea unei constitutii (...), care sa contina anumite decizii, ce urmau sa fie
preluate de toate tarile germane, deindata ce imprejurSrile ar fi fost favorabile."
Intre Franta si celelalte puteri ramaseserS mai multe probleme nerezolvate si anume internationalizarea zonei Ruhr-ului precum si participarea de elemente
federate - respectiv centraliste - in viitoarea organizare statala, probleme rezolvate formal prin com-promisuri. Prima dintre ele fusese decisS de facto in
toamna anului 1947 prin dezbaterile britanico-americane, a doua problems a fost lasata la latitudinea germanilor. Dupa aprobarea la limita de catre Adunarea
Generala francez2 in cadrul unor dezbateri furtunoase pe 17 iunie a ,,Recomandarilor", pe 18 iunie a fost data publicitatii m cele trei zone vestice de
ocupatie decizia reformei monetare: pe 1 iunie a fost comunicat oficial acest lucru primilor ministrii ai zonelor germane.
Conducerea sovietica a reactionat la organizarea initiala a statului german cu un amestec de conciliere si presiuni, carac-teristica a viitoarei sale
politici fa^a de problema germana. Polemi-cilor lui Molotov de la Conferin^a ministrilor de Externe le-au urmat cateva gesturi impaciuitoare - livrari de
reparatii de razboi
• I in est, negocieri in legaturS cu datoriile de land-lease, reducerea
• <:rerilor de despagubire fata de Austria si acordul pentru reforma monetara austriaca. La sfarsitul lui ianuarie au urmat noi provocari, ilc data asta in cadrul
Consiliului de control al aliatilor, la finele lui martie/inceputul lui aprilie controale suplimentare ale trans-iKirtului feroviar spre Berlin si, dupa ridicarea
acestei ,,mini-blo-. .ide", Molotov si Stalin au formulat numeroase propuneri ca l>roblemele in litigiu sa fie negociate in discutii la vaif ameri-i .mo-sovietice.
Toate acestea au avut ca scop impiedicarea formarii .latelor vestice. Dupa incheierea Conferintei celor 6 puteri, de la I oridra, au urmat la mijlocul lui iunie noi
baraje ale traficului Inroviar si rutier, iar ca raspuns la anuntata reforma monetara in /<mele occidentale, a urmat amenintarea extinderii asupra intregului Uerlin a
unei reforme monetare a zonei estice. Cand pe 23 iunie puterile occidentale au extins reforma monetara si asupra zonelor vestice ale. capitalei fostului Reich,
sovieticii au rSspuns pe 24 innie ~cu intreruperea legaturilor rutiere intre Berlin si zonele vestice si a aprovizionarii cu curent electric si carbune. In acelasi
limp s-a introdus moneda estica in zona de ocupatie sovietica si in sectorul estic al Berlinului. Blocada Berlinului occidental a lovit puterile vestice in singurul
lor punct vulnerabil (lucru ce I'usese prevazut de autoritatile americane ca fiind o posibilS. consecinta a fauririi statului vest-german), obtinerea prin con-
strdngere a negocierilor care nu s-au purtat de bunSvoie si care ar fi oprit totusi, in ultima clipa, constituirea statului german occidental. Perspectiva de a
ajunge la o rezolvare a negocierilor sub o asemenea presiune era redusa, in schimb se simtea amenintarea consolidarii punctului de vedere occidental. Uniunii
Sovi-etice nu-i mai ramasese nici o aha cale, iar instalarea definitiva a capitalismului american in Germania occidentals si inarmarea grabnica a acesteia, dupS
toate aparentele, precum si stabilirea unei aliante militare americano-europene i se paYeau atat de periculoase, incat pentru a le preintampina, a luat in calcul
riscul unei pierderi masive a prestigiului propriu. In cazul in care sovieticii nu reuseau sa obtina de la puterile vestice, prin blocada, revenirea la conceptul unei
Germanii unite, mai exista in orice caz o posibilitate de a-i alunga pe Aliati din Berlin, inlaturand astfel un obstacol important care statea in calea formarii
statului pe teritoriul propriei zone de ocupatie. Era o aprobare tacita a folosirii mijloacelor riscante.

Pentru cateva saptamani se p3rea ca Stalin si-a atins scopul prin politica de blocada. In ciuda faptului c3 expertii le atraseifi atentia, guvemele vestice nu erau
pregatite pentru mSsurile sovielli si, desi fortele annate americane au improvizat repede un pt aerian pana la Berlinul occidental, la inceput era foarte nooll in ce
mod tehnic si pentru cat timp urmau sa fie aprovizioijii' pe calea aerului cei peste 2 milioane de berlinezi. Spaima c sovieticii ar putea impiedica si acest mod
de transport declansdn i un razboi, era nefondata, pentru ca Stalin nu era pregatit si i porneasca, oricat ar fi contravenit intereselor sovietice formal*< statului
occidental, deoarece s-ar fi incheiat cu nimicirea URS,1* Dar mitul puterii sovietice ii facea pe multi politicieni occidental sa nu vada cat de hazardata, cat de
aproape de grani^a irealizabiluliii erau menevrele sovietice cu adevarat. Clay, care nu impartasn acest mit, a cerut de multe ori sa se strSpungS blocada cu ajutonii
tancurilor. De teama unui conflict inarmat, cererea a fost respiiwr de guvernul sau. Nimeni nu dorea un nou razboi datorita Berlinului nici SUA si nici Europa.
(Cererea lui Churchill, remisa cu doufl luni in urma guvernului britanic si celui american, de a declans;i un razboi atomic preventiv impotriva URSS a ramas
cu totul izolata.) Pe termen lung, fortele occidental p3reau sa se a IV intr-o pozitie de nementinut, iar cererile sovietice de suspendaix-a ,,Recomandarile de la
Londra" si negocieri ale celor patru cu privire la Germania se bucurau de tot mai mult sprijin in Occident, mai ales din partea francezilor, atat de nemuljumiti de
compromisul de la Londra si, nu in ultimul rand, din partea germanilor, a I caror prim-ministru s-a opus la inceput formarii statului si impartirii acestuia.

Intrebat cum trebuie sa se comporte fata de aceasta dilema, guvernul american, statul major de planificatori sub conducerea lui Kennan a intocmit un plan al
unei intelegeri sovieto-occidentale de retragere a trupelor ambelor parti din Germania, urmata de o restituire a intreg statului german independent. ,,Am putea
astfel s3 ne retragem din Berlin fara a ne pierde prestigiul, iar populatia sectoarelor vestice nu ar avea cum s& cada sub stapanire sovietica, deoarece rusii urmau
sS. paraseasca si ei orasul", a declarat Kennan intr-un memorandum din 12 august. O asemenea rezolvare i s-a parut, in ciuda riscului, ca va aduce
complcatii enorme programului european de reconstructie, mai ales ca urma s3 cuprinda si zona de ocupafie sovietica, mai acceptabila decat povara
continua a problemei Berlinului, cu o Germanic occidentala neviabila, far3 nici o legatura cu estul si f£r& federatia europeanS, niste vest-germani care se gandesc
tot timpul la reunificare
ii perpetuarea impartirii Europei. In cazul in care conducerea lica nu ar fi acceptat aceasta rezolvare, ar fi ramas totusi i pentru realizarea ,,Recomandarilor de
la Londra", fara ca i :ticii sa ramana in ochii germanilor si ai europenilor cu i^ia proasta de ,,impartitori". Ceeea ce prevazuse, ba chiar no cu insistenta
Kennan in numele politicii de indiguire in >, combatea acum cu vehementa, atat de tare il influentasera in n nintarea sovietica prin blocada Berlinului, potentata
de spaima •I iiorata sehimbarii politicii americane in faurirea de aliante militare i" mm inarmare intensive, ca si lipsa entuziasmului pentru fe- 'I' i ilizare a
europenilor.
Suspendarea procesului de constitute a statului german ca liV.puns la blocada a fost discutata cu seriozitate in iulie/august I'M8 in cadrul Administratiei de la
Washington. Atat ministrul ili- Externe Marshall cat si ambasadorul american la Moscova, li>-ilell Smith, erau convinsi ca timpul va lucra in favoarea
icticilor si ca Berlinul nu va putea fi sustinut timp indelungat. ;emeau, in ciuda cuvintelor de imbarbatare ale lui Truman,
uspende deciziile luate la Londra. In acelasi sens (si fara ai unoaste discutiile interamericane) a argumentat si guvematorul inilitar britanic din Germania, Sir
Brian Robertson. Acesta si-a exprimat ingrijorarea ca decizia de infiintare a celor doua state Hi-rmane va duce mai devreme sau mai tarziu la un razboi cu
IIRSS. De aceea dorea o reglementare atractiva pentu conducerea Novietica, oferindu-le participarea la controlul zonei industriale a Kuhr-ului.16
Dar formarea celor doua blocuri nu a putut fi oprita din doua motive. In primul rand, numarul celor care apartineau administratiei americane si care
credeau ca o data cu retragerea cst-vest din Germania ar duce la pierderea increderii Europei occidentale in SUA si la o finlandizare a Germaniei, era in
crestere. In al doilea rand, Clay, convins in continuare de slabiciunea pozitiei sovietice si de necesitatea ,,rezolvarii vestice", a facut presiuni pentru formarea
statului vest-german, a cerut lixarea datelor, dupa care guvernele vestice nu ar mai fi putut da inapoi. In al treilea rand, spectacolul blocadei Berlinului a dus
la un consens anticomunist in Germania occidentala, Europa occidentala si in SUA intr-o asemenea masura, incat nu mai
I putea exista o retragere in cadrul politicii interne. In opinia publica, blocada a aparut ca o incercare de atragere a ntregului Berlin ca si, pe cat posibil, a
intregii Gerrnanii in zona de dominate sovietica. Ca blocada a fost indreptata exclusiv imp crearii statului german de vest, s-a pierdut din vedere. patrulea rand,
guvernul francez nu a mai votat pentru o Con fa a consiliului ministrilor de Exteme, ci pentru mentinerea poziji occidentale, fiind sub influenta valului
anticomunist si pentru \ vedea un rau mai mic in impartirea in douS a Germaniei $i stationarea trupelor americane pe pamant german. Si in al cincil rand,
mcepand cu. sfarsitul lui august s-a putut obserya un sue" de durata a podului aerian. Pe 26 august, Marshall a formi ca esentiale in Reglementarile Berlinului
mentinerea rSspundc celor patru puteri pentru Berlin si a pozitiilor vestice in Germ;in|j occidentals. Astfel faza critica a crizei Berlinului trecuse.

I n s t i t u t i o n a l i z a r e a i m p a r t i r i i : RFC, NATO, RDG


Ceea ce a urmat a fost ,,o criza de tip mediu", care a perm is sa se intrevada materializarea amenintarii sovietice asupra vestului suficient de putemica pentru
a consolida statu quo-u\ printrc semnele anticomuniste percepute, fan! ca pozitiile vestice sa fie in vreun fel amenintate, iar consensul in legStura cu masurile
dc impotrivire sa fie intrerupte in vreun fel. Partea vestica trecuse cu bine proba, iar blocada fusese punctul psihologic de la care a pornit formarea blocului
occidental. Politicienii vestici si-au pierdut orice interes intr-o aplanare rapida a crizei. Presedintele Truman s-a folosit de criza pentru a-si demonstra
capacitatea de leadership" (conducere) si pentru a consolida consensul republicano-democratic in probleme de politica externa, puternic amenintate. Acest lucru
i-a fost de folos in mod hotarator in noiembrie 1948, la alegerile prezidentiale pe care le-a castigat impotriva rivalului s3u republican Dewey si ca sS-1 izoleze
cu totul pe Henry Wallace, care Candida pentru Partidul Progresist sustinut de comunisti. Cele mai multe dintre retinerile si opozitiile existente au fost infrante
datorita fricii fata de agresivitatea sovietica, atat in problema alian^ei militare europeano-americane cat si in cea a formarii statului german. Procesul de creare al
blocului vestic, dupa ce a fost pus in discutie pentru un moment, si-a urmat cursul cu si mai mare putere.
La prima lor intalnire din 8-10 iulie 1948 de la Koblenz •mini ministru german a respins ordinul de formare a statului i ami in loc o noua organizare
administrativa, ce-i drept comuna p;utial autonoma, dar provizorie, pentru cele trei zone de
• upa^ie vestice. Desi nimeni nu mai credea intr-o incercare de nplicare a tarilor zonei de influenta sovietica - dependenta lor l« f.uvemul sovietic devenise
extrem de putemica, iar sistemele < male din est si vest se departasera cu totul unele de altele -, 'iilusi nimeni nu fusese de acord sa preia raspunderea pentru
unpartirea ^5rii. Sub presiunea crizei de la Berlin si sub presiunea lui Clay lucrul parea mai clar. Cand primarul orasului Berlin, I uist Renter, a propus in
cadrul celei de-a doua runde a ('onferintei de la Ruedesheim din 15/16 si 21/22 iulie o constituire mpida a unui ,,stat vest-german central" care sa includa si
Berlinul ili- vest, majoritatea primilor ministri au fost de acord cu convocarea unci adunari constitutional pe 1 septembrie 1948. Pentru a miatura orice urma
de indoiala, guvernatorii militari au admis ca noua constitute s& fie doar o ,,lege fundamentala", votul delegatiilor !>;irlamentelor ^arilor si promulgarea legii sa fie
facuta de catre parlamentele tarilor respective in locul unui plebiscit. Acest lucru Ic-a dat posibilitatea politicienilor vest-germani s& introduca teza i aracterului
provizoriu al formarii statului occidental si sa pro-moveze in preambulul constitutiei cererea reunificarii ,,prin libera autodeterminare". Intensitatea si durata
integrarii Germaniei occidentale in blocul vestic au ramas probleme deschise, dar nimeni nu se mai putea indoi de faptul ca statul va lua nastere, iar tema
provizoratului era de fapt un mijloc ce urma sa le ajute germanilor occidentali sa depaseasca in mod existential ajutoruldat la rezolvarea problemei.
Etapele urmatoare formarii statului german occidental -dezbaterile ,,Consiliului parlamentar" din septembrie 1948 pana in mai 1949, in paralel
consfatuirile aliatilor vestici in legatura cu statutul zonei Ruhr-ului si a zonelor de ocupatie, alegerile pentru primul Bundestag din august 1949 si constituirea
primului guvern federal din septembrie 1949, recunoasterea cererilor de suveranitate vest-germane din asa numitul ,,Tratat de la Petersburg" intre guvernul lui
Adenauer si Inaltii Comisari - au fost marcate de un paralelogram al fortelor reprezentand interesele ameri-cano-britanice, franceze, crestin-democrate-
conservatoare si soci-al-democrate. Compromisurile facute au fost tot timpul de partea americana si conservatoare, pe de o parte pentru ca acestia
dispvineau de resurse mai mari, pe de alta parte pentru ca interesele lor coincideau. Consfatuirile in legatura cu constitutia s-au ofa centrat asupra unor probleme
de drept constitutional, cela i legatura cu problemele sociale si economice nu s-au mai |" practic hotararile au fost luate in sensul unei economii de p orientata
pe competitie mai degraba decat in sensul ideii particij) la un stat social, egalitar. In cazul constructiei statului, icli > unui stat federativ au precumpanit asupra
celor ale federalix; unei uniuni de state, fn problema pozitiei fa^a de politica exten cea pentru o integrare vesrica a lui Konrad Adenauer, tactic n u n mai flexibila,
s-a impus fata de politica pastrarii cerintelor national! bazate pe fidelitatea principiilor prpmovata de adversarului siU politic, social-democratul Kurt
Schumacher. In general ace.sft decizii au intant trasaturile conservatoare ale inceputului integrarl vesteuropene si ale rolului conducator al americanilor in
Europa, Polarizarea est-vest s-a ascutit astfel si mai tare.

La inceput nu putea fi vorba de atragerea Republicii Federate Germane intr-o alian$ militara ocidentala. Acest lucru era ?u logica organizarii unei aparari
impotriva expansiunii sovietice yi' fusese gandit de britanici si americani inca din primavara anului 1948, dar nu putea fi inca abordata nici de tematorii vest-
germani care nu se puteau gandi la o integrare vest-europeana definitive si nici de francezii speriati de o nou3 primejdie germana. Pentni a nu periclita
stabilizarea vestica atat de recenta, guvernul american nu a discutat In mod constient despre reinarmarea germana. De fapt, datorita blocadei Berlinului,
negocierile pentru un pact militar europeano-american au inaintat mult mai repede ca inainte. Opinia publica americana a inceput sa creada tot mai mult in
teza amenintarii militare de catre URSS. Spaima lui Kennan fata de o influenta a programului economic de reconstruct prin incercari suplimentare de
inarmare, s-a estompat tot mai mult. Reprezentantii pactului de la Bruxelles, ai Canadei si ai SUA au cazut de acord pe 9 septembrie 1948, dupa doua luni de
negocieri la Washington, asupra tezei c3 o ,,coexistenfa pasnic3" pe termen lung cu URSS, era un lucru ,,imposibil" si deci asupra necesita^i crearii unei
uniuni comune de aparare a Occidentului. Guvernul american vedea in alian|a atlantica un consimtamant psihologic al europenilor speria^i, iar guvernul
francez vedea in acest plan, printre altele, o protectie definitiva impotriva agresiunii germane. Hotaratoare pentru depasirea opozitiei in problema formei de
alianta a fost convingerea comuna ca o agresiune sovietica nu poate fi exclusa i lotul. Decisiv pentru aprobarea parlamentara a introducerii i.icmului pactului
a fost faptul ca aceasta convingere a gasit ulicienta audien^a in opinia publica americana si europeana.
Dupi o serie de noi negocieri din octombrie 1948 pana in martie 1949, acordul a fost semnat in aprilie 1949-la Washington. I inele ^ari care nu participasera
la negocierile tratatului au venit MI o atitudine sovaitoare, pentru ca nu se simteau amenintate de
•i)>resiunea sovietica: Italia s-a prezentat datorita presiunilor Frantei,
• are nu vroia sa-si ia singura raspunderea pentru apararea teritoriala Mm jurul Marii Mediterane, Norvegia, Danemarca (cu Groenlanda), islanda si Portugalia (cu
Insulele Azore) au venit deoarece u-prezentau bastioane ale sigurantei americane si canadiene. Guvernul american a fost de acord cu formarea unei organizatii <
omune (care avea sa devina North Atlantic Treaty Organization, lie scurt NATO), fara sa stabileasca dimensiunea si indatoririle .iructurilor organizatiei. Nu s-a
convenit nici un fel de obligatie .lutomata de intrajutorare, asa cum speraserS europenii. Din considerate pentru Congresul american, semnatarii s-au obligat sa
considere ,,orice atac asupra unuia dintre participanti ca pe un atac asupra tuturor tarilor semnatare" si sa ia ,^nasurile de i igoare, inclusiv folosirea for^elor
armate". Erau masuri ,,considerate necesare pentru apararea si men^inerea securitatii zonei nord-atlantice". A predominat in^elegerea americana restransa si un
prim ajutor militar pentru europeni in valoare de 1,45 de miliarde de dolari pe care ii anuntase Truman, inca inainte de ratificarea contractului din iulie 1949, in
Congresul american, dar acesta a fost simbolic. Fusese pusa astfel o piatra de hotar pentru gandirea strategica preventiva, iar interesele complexului militaro-
industrial se puteau dezvolta avand o dinamica proprie. SUA se angajasera definitiv in Europa, dupa obligatiile economice si politice aveau acum si unele
militare. Epoca izolationismului american trecuse definitiv.
Conducerea sovietica sperase pana in iarna lui 1948/49 ca puterile vestice sa-si preia functiile in Berlinul occidental si astfel sa inceteze procesul de
formare a blocului vestic. Atunci cand fortele aeriene vestice au trecut cu bine iarna, sovieticii au inceput sa descopere efectele blocadei si sa caute o cale de
iesire din criza fara o prea mare pierdere pentru onoare. Puterile vestice nu s-au aratat prea concesive - lucru de inteles! - asa ca a durat pana in mai 1949, cand
conducerea sovietica a ridicat blocada Berlinului - in ciuda singurului acord dat pentru convocai consiliului ministrilor de Exteme aliati. Consiliul s-a intnni
asadar pe 23 mai 1949. Succesorul lui Molotov, Visinschi, H cerut un Tratat de pace cu Germania al celor patru puteri si crearea unui Consiliu de stat al intregii
Germanii pe baza organelor zonale cantonate la Frankfurt si in Berlinul de est. Succesonil lui Marshall, Acheson, a raspuns cerand ca mai inainte s3 fie
organizate alegeri libere in zona sovietica si constitutia sa fia extinsa asupra intregii Germanii. Asadar, Jn timp ce URSS cerea o reglementare general germana
care i-ar fi garantat dreptul In libera exprimare a opiniei in Germania, SLJA a mizat pe principiul de autodeterminare care tinand searha de situatia generals urma
sa puna intreaga Germanic sub influenta occidentals. Dupa cum era de asteptat, nu s-a mai ajuns la o intelegere intre cele dou.1 parti. Delegatiile s-au despartit
pe 20 iulie printr-o comportarc extrem de corectS. Fara a renunta la pretentia principial.1 privind revizuirea ,,Recomandarilor de la Londra", Uniunea
Sovietica acceptase de facto crearea statului german occidental.

Drept consecinta a avut loc legiferarea definitiva a statului german din zona de ocupatie sovietica. Pregatirea fusese fScutS deja prin dezvoltarea speciala a
sistemului social, dar total statuse in asteptarea unei rezolvari globale germane. Pentru a mobiliza sentimentele nationale germane impotriva tendintei puterilor
oc-cidentale care doreau crearea statului german vestic, conducerea sovietica, cu ajutorul Partidului Socialist al Unitatii Germane (PSUG), a initiat in
noiembrie 1947 ,,Congresul poporului pentru imitate si pace dreapta", pe langa toate ,,fortele democratice" care au sustinut cererile sovietice pentru un guvern al
tuturor germanilor. Participarea celor din vest a fost redusS, dominants fiind prezenta PSUG. Un al doilea ,,Congres al poporului", in martie 1948, gandit tot in
scopuri propagandistice, dar pregStind deja solutia separarii estice, a instalat un ,,Sfat popular german" permanent cu 400 de membri si cu mai multe
subcomisii. PanS in iulie 1948, Sfatul popular german intocmise deja proiectul pentru constitutia - intregii - ,,Republici Democrate Germane" promulgata pe
22 octombrie 1948, dar apoi a asteptat dezvoltarea cursului crizei Berlinului. Oponentii Miscarii Congresului Poporului (ca de exemplu Ernst Lemmer
si»Jakob Kaiser de la Uniunea crestin-democrata de est) au fost exclusi din politica, iar PSUG a fost orientat mai puternic spre modelul sovietic. Abia cand
politica blocadei sovietice s-a dovedit a fi un esec, Miscarea pentru Congresul Poporului a fost sustinuta pentru pregatirea iTcarii unui stat separat. Pe 19
martie Sfatul popular a confirmat prcluarea formaia a constitutiei RDG-ului si a anuntat alegeri viitoare generale pentru un al treilea ,,Congres al poporului" in
liindurile zonei de ocupatie sovietica. Acest congres, alcatuit in baza unei liste generale si prin manipulari masive, a aprobat constitutia pe 29 mai, formand un
nou Sfat popular constituit pe 7 octombrie 1949 drept ,,Adunarea Nationaia provizorie" a RDG-ului, dupa ce primele alegeri pentru Bundestagul vest-ger-man si
constitairea primului guvern federal fusesera incheiate. Noile organe erau total independente de guvernul militar sovietic. Dupa naruirea sperantelor sovietice
intr-o Germanic units neutra, /ona de ocupatie sovieticS urma sa fie atrasa in sfera ^arilor de democratic popularS constituite dupa modelul sovietic. ,,Cortina
de fier" diagnosticata de Churchill in martie 1946 devenise realitate, dar nu se intindea ,,de la Stettin la Triest", ci de-a lungul liniei de demarcate a zonelor de
ocupatie germana.

U n i v e r s a l i z a r ea p o l i t i c i i de i n d i g u i r e
Desi criza Berlinului se sfarsise cu o infrangere clara a sovieticilor, conducerea americana s-a simtit din nou amenintata - intr-un mod care urma sa
ascuta si mai tare tendinta de \ formare a blocului. Trei directii s-au dezvoltat impreuna asa incat in toamna lui 1949 a izbucnit la Washington o noua criza.
In primul rand: Programul Marshall pentru Europa occidentala parea a fi sortit esecului. Nu numai ca integrarea europeana nu inainta, ca Germania
occidentala fScuse cereri de suveranitate, ca francezii se intorsesera din nou la pozitia lor unilateral nationalista si ca o uniune a tarilor OECE se crease abia in
ultimul moment \! si extrem de greu, doar prin impartirea celei de-a doua rate a ajutorului american, dar eel mai grav era ca lipsa dolarilor in tarile europene
crestea in loc sa scada. Refacerea independentei economiei europene planificatS pentru inceputal lui 1952, se afla undeva departe. Deficitul de dolari britanic
crescuse in al doilea trimestru al anului 1949 la 157 de milioane de lire sterline; era tot atat de mare ca in 1947, inainte de inceputul Planului Marshall si dublu in
ciuda platilor in dolari venite din partea Planuluj Marshall. Franca nu putea sa-si finanteze din propriile export uH decat o zecime a importurilor sale in dolari.
In timp ce Agen|i| pentru Cooperare Europeana (ACE) estima pentru anii 1951-52 exporturile europene la un miliard de dolari, OECE era de parcr c3 erau
necesari doar 300 de milinanp 27 ._ ..»~.,aau uuar JUU de milioane/7 Nu se intrevedea ,» o solutie. Integrarea folosita ca premisa a unei rationalizari n puternice
si prin aceasta a obtinerii unei concurenfe mai mari productiei europene nu putea fi impusa. Industria americana afla mcepand din noiembrie 1948 intr-o crizS
de recesiune mult prezisa, desi diminuata datorita masurilor preventive politicii de open-door (poarta deschisa) si blocase once incerc. de extindere a
importurilor .europene, ba le si redusese. Congrt nu mai parea a fi de acord sa finanteze alte subventii imprumuturi. i
In al doilea rand, victoria trupelor lui Mao Tzedun in China' in cea de-a doua jumatate a anului 1949 - in decembrie ultimele^ trupe Kuomintang ale lui
Cian Kai-si au parasit uscatul - parea ca intareste influenta miscarii comuniste. Aceasta victorie fusese prevazuta la Washington inca de la sfarsitul lui 1947,
dupa ce esuasera toate incercarile americane de a-1 obliga pe Cian Kai-si s3 faca o reforma a regimului sau dictatorial si exploatator si s3 ajunga la o
intelegere pasnica cu comunistii chinezi. Americanii au sustinut far3 tragere de inima trupele lui Cian Kai-si (cu 400 de milioane in locul - de pilda - al celor
1,5 miliarde de dolari in 1948). Dar dupa ce victoria a fost obtinuta surprinzator de repede chiar si pentru Mao, in cercurile guvemului de la Washington s-a
raspandit teama unei intariri a miscarii comuniste din spatiul asiatic (mai ales in Indochina) si parerea ca nici pozitiile vestice nu sunt sigure, tinand cont de
diferendele uriase chino-sovi-etice. Miscarea crescandS anticomunista din cadrul opiniei publice americane (mai ales cea din aripa de dreapta a republicanilor)
suspecta guvemul c5 a aratat prea putina ,,fermitate" in politica chineza, punand totul pe seama unei interpretari gresite a revolutiei chineze.

In al treilea rand, stirea despre prima explozie a unei bombe atomice sovietice a pus sub semnul intrebarii conceptul de securitate american. Pan3 acum
Administra|ia, in ciuda repetatelor avertismente, incepand din 1945, crezuse ferm ca detine monopolul armei atomice si de aceea inarmarea conven^ionala i se
paruse ile mai mica importanta. Fortele care pledau pentru iharmare au lust puternic stimulate datorita aceastei stiri.
Aceste trei directii de dezvoltare au indus in cadrul conducerii .imericane in toamna/iaina lui 1949 o puternica constiin^S a crizei, .isemanatoare pesimismului
grav din prirnavara anului 1947. Con-i luziile au trecut insa mult peste conceptul de ingradire initial. Viziunea pausala a unui miscari monolite si expansive a
comu-nismului sovietic, faurita odinioara de administratia Truman pentru .i-si impune programul de ingradire in politica intema, se infiltra de la sine. Scopul
politicii sovietice era ,,subversiunea totala sau distrugerea prin forta a sistemelor de guvernare si structurilor sociale in tarile lumii nesovietice si a inlocuirii
acestora printr-un sistem subordonat Kremlinului si controlat de acesta", scriau intr-un memorandum ,,top secret" in februarie/martie 1950 experfi din Ministerul
de Externe, din Ministerial Apararii si al Energiei Atomice. ,,Eforturile sovietice se indreapta, avand asemenea ^eluri, iaspre staparurea lumii eurasiatice."
Practica politicii sovietice nu mai era luatS la cunostin^a decat foarte selectiv, nu se mai distingea diferenta dintre diferitele fractiuni ale comunismului
international, iar un razboi intr-un viitor nu prea indepartat nu mai era total exclus. Pentru a evita presupusa ameninfare atotcuprin-zatoare, memorandumul initiat
de ministrul de Externe Dean Acheson si aprobat de Truman pe 25 aprilie 1950 (avand nr. de inregistrare NSC 68) cerea ,,construirea urgenta a puterii politice,
economice si militare si astfel restaurarea increderii in lumea libera". Pentru aceasta erau necesare, conform parerii celor trei grupe de experti: ,,dezvoltarea
unui cadru politic si economic potrivit (depSsind pactele si organizatiile existente) (...), o crestere substantiaia a cheltuielilor militare (planificatorii din cadrul
De-partamentului de Stat se gandeau la 35 pana la 50 de miliarde de dolari pe an in locul celor 14,4 miliarde decise in 1950) (...), o crestere substantiaia a
programelor de intrajutorare militara (...), o anumita crestere a programelor de intrajutorare economica si recunoasterea necesitatii continuarii acestora pana la
obtinerea telurilor propuse (deci depasind termenul scadent al ajutorului Marshall din 1952) (...) dezvoltarea unor programe pentru secu-ritatea intema si
apararea civila... (si last but not least) cresterea impozitelor." incepand cu toamna anului 1949, ministrul de Externe Acheson si-a condus politica dupa conceptul
universalizat de ingradire politica. Noul guvern al Chinei nu a fost recunoscut, accesul acestuia la ONU a fost refiizat, avansurile primului ministru chinez
Ciu En-lai, in sensul unei legaturi chino-americane (gandit.1 ca o contrapondere la amenintarea sovieticS) au fost respinse. Pentru a stopa inaintarea sovieticS in
Asia si pentru a putea readuce trupele franceze cat mai repede pe pamantul natal, guvemul american a inceput sa sustina financiar intervenjia
franceza in Indochina (la inceput cu 10 milioane de dolari, sum3 admisa pe 1 mai 1950). La slarsitul lui ianuarie 1950, Truman si-a dat acordul pentru
construirea atat de controversata a bombei cu hidrogen. Prin ratificarea memorandumului NSC 68, in aprilie 1950 a fost anulata opozitia ministrului de Finante
conservator Louis Johnson impotriva cresterii cheltuielilor militare. Incepancl cu iunie 1950, razboiul din Coreea a convins Congresul si pe europeni de
necesitatea unor noi modalitati de aparare si a unei mai puternice integrSri a blocului vestic. Combativitatea, con-sensul anticomunist si solidaritatea lumii
occidentale erau mai puternice ca oricand - aproape comparabile cu solidaritatea obligatoie a blocului sovietic.
Prin formarea blocurilor in 1948/49, previziunile doctrine! Truman si tezele lui Jdanov deveniserS realitate. Ce-i drept, relatiile politice din est si
vest si mai ales in tarile dinafara celor doua sisteme de alianfe erau mult mai stratificate decat puteau fi ele discernute de viziunea dihotomica asupra lumii a
celor doua doctrine de baza ale Razboiului Rece. Dar cele doua blocuri existau si ambele traiau cu spaima dominatiei celuilalt, fiecare incerca sa-1 slabeascS
pe celalalt, in special prin sustinerea contrariilor si a contradictiilor din lagarul opus si incercau sa atraga tot mai multe regiuni ale lumii la propria cauza.
Formarea blocurilor nu mai putea fi data inapoi, nu numai pentru cS intre timp interesele economice si sistemele sociale se formasera conform polarizarii est-vest,
ci mai ales pentru ca once preluare unilaterala a potentialului de aparare putea efectiv sa aiba drept urmare o patrundere in terenul celuilalt. Mai degrabS era
posibila o com-pensare intre cele doua sfere de securitate si o intelegere asupra intereselor reciproce sau comune. Ambelor parti le era teama de un conflict
armat din motive bine intemeiate si de alrfel nu doreau sa modifice statu quo-u\ in favoarea lor preluand cheltuieli man sau alte riscuri. Aceasta posibilitate nu
a fost realizata multa vreme deoarece capacitatea de a analiza rational conflictul s-a pierdut mai ales de partea vestica, iar cuvintele agresive ale conducerii
sovietice, ca si mijloacele brutale de asigurare a puterii, nu au dus la sustinerea acestei capacitati.

NOTE

arshall catre Truma 11.2.1948, Trumans Papaers, comunicat de Daniel Yergin, Shattered Peace. Boston, 1977, p 363; Kennan in fa^a lui National War
College 6.10.1947, Kennans Papers, comunicat de John L. Gaddis, Containment: A Reassessment. Din: Foreign Affairs 55 (1976/7) p. 880. - Schi^a
urmatoare se bazeaza pe sursele oficiale de pana acum (in special FRUS si la Yergin, Shattered Peace, Cap. XIII); detaliat la Timothy P. Ireland, Creating
the entangling alliance. The origins of the North Atlantic Treaty Organization. London, 1981.
.'. JSPC 814/3 din 11.12.1947; a aparut partial in: Thomas H. Etzold si John L. Gaddis (editori), Containment: Documents on American Policy and Strategy
1945-1950. New York, 1978, p. 285-297, citat p. 288.
t Text din: Jean Edward Smith (editor), The Papers of General Lucius D. Clay: Germany 1945-49. Bloomington, 1974, p. 568 f.
I Astfel pe 3.3.1948 catre Departamentul de Stat; asemanator pe 5. 3. catre Lodge, Smith, The Papers of General Clay, p. 564-568, vezi p. 699-704.
5. NSC 7 din 30.3.1948, FRUS 1948, I, p. 546-550. - Declaratia lui Dulles in fata Consiliului senatorial de externe, ca ,,nu cunoaste nici o persoani
responsabila (...), care s3 fie convinsS de faptul ca sovieticii au facut planuri pentru cuceriri prin agresiuni militare" (US Senate, Cbmmittee on Foreign
Relations, Hearings: North Atlantic Traety, 81: 1, aprilie-mai 1949, Washington, 1949, p. 343), confine deci - voit sau nu - doar o jumatate de adevar;
Joyce si Gabriel Kolko (The Limits of Power, New
? York, 1972, p. 498-502) folosesc acest document ca fiind cheia tezei
1. proferate, si anume NATO a fost creat la inceput nu datorita temerilor
• fata de amenintarea sovieticilor, ci pentru a se proteja fa^a de Germania, fata de revolutii interne si fa$ de o noua criza economica europeana. Vezi
Yergin, Shattered Peace, p. 350-362; solia lui Truman in FRUS
1948, III, p. 54f.
Vezi Ireland, Creating, p. 57, 63, 69, 85-100 si W. Loth, Die Deutsche Frage in franzosischer Perspektive. in: Ludolf Herbst (editor), West-deutschland
1945-1955, Munchen, 1986, pag 37-49, textul rezolutiei Vandenberg din FRUS 1948, III, p. 135f.
8. Vezi recomandarea Consiliului national de securitate din 28.6.1948, FRUS 1948, III, p. 140f si declara^iile subsecretarului de stat Lovett de la prima
sedin^a a ,,Exploratory Talks" din Washington, idem, p. 149-151.
9. Vincent Auriol, Journal du septennat. vol. 2: 1948. Paris, 1974, p. 318; vezi FRUS 1948, II, p. 233; Ireland, Creating, p. 101-104; Escott Reid, Time of
Fear and Hope. The Making of the North Atlantic Treaty 1947-1949. Toronto, 1977, p. 114-118.
10. Despre Bevin vezi Feis, From Trust to Terror, p 289; despre Clay vezi John Gimbel, Amerikanische Besatzungspolitik in Deutschland 1945-1949.
Frankfurt, 1971, Cap. 11-14; despre Departamentul de Stat vezi Yergin, Shattered Peace, p. 333f; despre Franta vezi W. Loth, Deutsche Frage, p. 44-
47.
11. Text in: Documents on American Foreign Relations, vol X, Princeton, 1950, p. 110.
12. Despre procesul de creare a Republicii Federate, la care nu ne putcm referi aici decat foarte pe scurt, vezi Wolfgang Benz, Die Griindung der
Bundesrepublik. Van der Bizone zum souveranen Staat. Munchcn, 1984; despre starea cercetSrilor vezi Rudolf Morsey, Die Bundesrepublik
Deutschland. Entstehung und Entwicklung bis 1969. Miinchen, 1987.
13. Vezi marruriile lui Maurice Thorez fa{3 de temerile sovietice (intr-un raport din toamna lui 1947, FRUS 1947, II, p. 813f) si ale lui Nikitu Hrusciov
(,,afraid of a new round of destruction", vezi in: Strobe Talbott (editor), Krushchev Remembers. The Last Testament. 1974, p. 191); despre scopurile
actiunii, parerile lui Stalin exprimate intr-o discutie cu ambasadorii occidental! aliaji pe 2.8.1948 (el spune cS nu are inten(ia sS alunge trupele vestice din
Berlin; formarea unui guvern vest-german ar fi ,,the only real issue", in FRUS 1948, II, p. 999-1006). Sovieticii nu au intrerupt negocierile in momentul in
care puterile occidentale an refuzat sS le punS la dispozitie recomandSrile de la Londra, ci au venil cu niste cerinte care duceau inevitabil la alungarea
puterilor occidentale din Berlin. Acest lucru nu poate fi adus ca dovadS pentru faptul cfl ,,URSS nu avea nimic de obiectat fata de dezvoltarea
occidentala (...) daca li s-ar fi dat Berlinul in proprietate unicS" (acestea sunt pSrerilr lui Hermann Graml, Die Aliierten und die Teilung Deutschlands.
Konflikt*-und Entscheidungen 1941-1948. Frankfurt,-1985, p. 208). Tactica folosiia la negocieri de cStre conducerea sovieticS poate fi explicata
plauzibil prin straduinta acesteia de a, le explica vesticilor precaritatea situatia si de a continua discufiile cu orice pre(. Teza lui Graml nu fine seama de
faptul cS guvernul sovietic nu dorea deloc s3 discute despre blocada Berlinului decat daca se discuta si despre crearea statului german
occidental (vezi nota din 14.7.1948, FRUS 1948, II, p. 964; declaratia lui Molotov din 31.7.1948, idem, p. 997). AceastS problema, a formarii statului, a
ap3rut tot timpul in discutiile avute dupS discufia cheie cu Stalin (vezi Molotov pe 6.8.1948, idem, p. 1018-1021). Pentru a intelege temerile americane,
textul lui Bohlen catre Marshall din 4.8.1948, State Department Papers, comunicat de Yergin, Shattered Peace, p. 385f si rnemorandumul lui Kennan din

14.
12.8.1948, FRUS, II, p. 1288-96; pentru Clay Smith, The Papers of General Clav, p. 696f, 734-73, FRUS 1948, II, p. 918, 957f.; pentru Churchill,
vezi actele Cabinetului, conform dpa 2.1.1979; pentru reactia primufui ministru vest-german vezi Gimbel, Amerikanische Besatzungspolitik, p.
271-292 si Thilo Vogelsang, Koblenz, Berlin und Ruedesheim. Die Option fur ' den westdeutschen Staat im Juli 1948. In: Festschrift Hermann Heimpel,
vol. 1, Gottingen, 1971, p. 161-179. Teza lui Kolko a crizei gandite in avans in interesul unei manipulari a congresului (vezi Limits, p. 491) nu are
consislenfa.
15 Textul memorandumului PPS 37 a. a. O. (nota 14) a fost prelucrat ca PPS 37/1 pe 15.11.1948 (asa-numitul ,,Plan A") vezi FRUS 1948, II, p. 1320-1338;
vezi si George F. Kennan, Memoiren eines Diplomaten. ~ Miinchen, editia 2—a, 1971, p. 420-425, cu interpretSri neconcludente ale propriei motivatii;
Axel Frohn, Deutschland zwischen Neutralisierung und Westintegration. Frankfurt, 1985, p. 127-131.
16. Vezi Bohlen catre Marshall a. a. O. (nota 14); Smith catre Clay, FRUS 1948, II, p. 1006f si 1032; despre Robertson vezi Rolf Steininger, Wie
die Teilung Deutschlands verhindert werden sollte — Der Robertson Plan aus dem Jahre 1948. In: Militdrgeschichtliche Mitteilungen 33, 1983, p. 49-89.
Ca privire generals vezi Yergin, Shattered Peace, p. 367-392 si Avi Shlaim, The United States and the Berlin Blockade, 1948-1949. A Study in Crisis
Decision-making. Berkely, London, 1983. Clay are un rol important in crearea Republicii Federate Germane, a cSrei important a fost in general
subestimatS, in special in legatura cu politica sa interventionists fa^S de primul ministru iar mai tarziu fa^S de Consiliul parlamentar. Vezi John H. Baker,
Die deutschen Jahre des Generals Clay. Der Weg zur Bundesrepublik 1945-1949. Miinchen, 1983, p. 299-302.
FRUS 1948, II, p. 1083-1085. Kennan si-a prezentat incS o data planul in noiembrie 1948 (vezi nota 15), insS nu s-a purut impune sus^inStorilor unei
ingrSdiri militare. Vezi Wolfgang Krieger, General Lucius D. Clay und die amerikanische Deutschlandpolitik 1945-1949. Stuttgart, 1987, p. 451-457 si
477-503.
Critica adusS de Hrusciov ,,planului prost gandit" al predecesorului sSu (vezi Strobe Talbott, editor, Khrushchev Remembers: The Last Testament. New
York, 1976, p. 217f) este nefondatS.
Vezi Susan M. Hartmann, Truman and the 80th Congress. Columbia. Mo., 1971; Robert Divine, The Cold War and the Election of 1948. In: Journal of
American History 59 (1972), p. 90-110; acelasi, Foreign Policy and U. S. Presidential Elections, 1940-1948. New York, 1974. Vezi Gimbel, Amerikanische
Besatzungspolitik, p. 271-292 si Vogelsang, Koblenz, Berlin und Riidesheim.
. tn legaturS cu deciziile luate pentru Germania occidentals vezi in special Werner Soergel, Konsensus und Interessen. Eine Studie zur Entstehung des
Grundgesetzes fur die Bundesrepublik Deutschland. Stuttgart, 1969; Volker Otto, Das Staatsverstandnis des Parlamentarischen Rates. Ein Beitrag zur
Entstehungsgeschichte des Grundgesetzes fur die Bundesrepublik Deutschland. Diisseldorf, 1971; Karlheinz Niclauss, Demokratie-gruendung in
Westdeutschland. Die Entstehung der Bundesrepublik 1945-1949. Miinchen, 1974; Hans-Hermann Hartwich, Sozialstaatspos-tulat und
gesellschaftlicher status quo. Opladen, editia 3-a 1978. Textul memorandumului din 9.9.1948 (pe adresa guvernelor participante) in FRUS 1949, III, p.
237-248. idem, p. 148-236 despre negocierile de la Washington si p. 249-351 si FRUS 1949, IV, p. 1-281, despre urmatoarele faze de negociere din
toamnS/iarna 1948/49. Textul Tratatului Nordatlantic in FRUS 1949, IV, p. 281- 285; in germana in Arhiva Europa 4 (1949), p. 2071-2073. Vezi
documentele americane despre negocierile pentru ridicarea blocadei incepand cu ianuarie 1949 in FRUS 1949, III, p. 594-840, cat si despre Conferin^a
Consiliului de la Paris, idem, p. 850-1065. Vezi privirea generals la Karl-Dietrich Erdmann, Das Zeitalter der Weltkriege. Stuttgart, 1976, p. 780-
789 (o separare prea apSsata a scopurilor) si Dietrich Staritz, Sozialismus in einem halben Land. Berlin, 1976, p. 155-174.
Vezi Kolko, Limits, p. 457, 464 si 470f, in total idem, p. 453-476. Nu ne convinge incercarea lui Kolko de a explica politica de scSdere a inflatiei in cadrul
UEA prin cresterea crizei dolarului.
28. Vezi Hans Gunther Brauch, Struktureller Wandel und Riistungs/xilider USA (1940-1950). Heidelberg, 1976, p. 1089-1104. Aparitia intaiyilcu
trei ani a crizei este explicabila prin faptul ca imediat dup5 rfl/.la fost o perioada de cerere masivS de bunuri de consum. '•
29. Vezi analizele remarcabile ale politicii americane in legatura cu C'MinK la Kolko, Limits, p. 246-276 si 534-562 si la Ernest R. May, The
Truman Administration and China, 1945-1949. Philadelphia, 1975; Wil Ham W. Stueck, Jr., The Road to Confrontation. American Policv
towanl China and Korea. 1947-1950. Chapel Hill, 1981.
30. Textul memorandumului NSC 68 FRUS 1950, I, p. 234-292. Cilni, idem, p. 238, 282, 285, despre crearea sa vezi Paul Y. Hammond, NSt 68:
Prologue to Rearmament. In: Schilling, Hammond si Snyder, Stratenv, Politics and Defense Budgets. New York, London, 1962, p. 267-37H;
datele despre bugetul militar (necuprinse in memorandum) confonn Yergin, Shattered Peace, p. 402. - Teza lui Kolko (Limits, p. 45 \ 474f, 487)
si anume ca planurile de inarmare ar fi aparut in locul Planului Marshall care a esuat, iar criza economics europeana a fosl motivul principal
pentru crearea NATO si dezvoltarea acestuia, nu este de susjinut. Desigur c3 Acheson a folosit tehnica predecesorului sfln. Marshall, de
intretinere a fricii de expansiunea sovieticS pentru a objinc fonduri de intrajutorare, dar in principal a cerut ambele: ajutor economic dar si
militar (prin structurile NATO de altfel), iar parerea raspandilA in 1948, c3 inarmarea dauneazS ajutorului economic (vezi nota 1) a fost
infirmata de alte temeri aparute in toamna lui 1949.
31. Vezi Kolko, Limits, p. 504-562; Yergin, Shattered Peace, p. 400-407; David Rosenberg, American Atomic Strategy and the Hydrogen Bomb
Decision, tn: Journal of American History 66 (1979), p. 62-87; Michael H. Hunt, Mao Tsetung and the Issue of Accomodation with the United
States, 1948-1950. In: Dorothy Borg, Waldo Heinrich (editor!), Uncertain Years, Chinese-American Relations, 1947-1950. New York, 1980, p.
181-233.

CAPITOLUL 10
Inceputurile integrarii v e s t - e u r o p e n e

In paralel cu formarea blocului vestic in 1948/50, guvemele vest-europene au intreprins primii pasi pentru realizarea ideii de Hniune Europeana. Inceputurile
politicii europene de unificare au .ivut un caracter subiectiv, fund sustinute atat de miscarea ,,a ircia putere", dar si de adeptii tot mai numerosi ai crearii unui
l)loc de aparare. Ambele opinii s-au intalnit in eforturile de a mtari Europa occidentals Tn spiritul primului Plan Marshall prin nitegrare, iar cei mai multi
adepti ai celei ,,de-a treia puteri" iloreau totodata autonomie europeanS fa^a de SUA si protectie la^i de agresiunea sovietica. Obiectiv, integrarea europeana ce
incepea acum, a dus in primul rand la consolidarea lagarului vestic, dar nu in ultimul rand era si un mijloc de rezolvare a problemelor izvorate din formarea
blocurilor - indeosebi regle-inentarea relatiilor germano-franceze. In acelasi Gmp era premisa unui rol relativ independent al Europei in cadrul alian^ei vestice.
La miscarea de unificare participau diferite forte si interese, si ceea ce urma sa se realizeze intr-un tarziu, nu era deloc stabilit: o oarecare integrare europeana ca
paliativ pentru blocul occidental, o Europa liberal-conservatoare complet integrata ca partener egal din punct de vedere al puterii politice cu SUA sau cu o
Europa unita, care se indrepta in directia democrat-socialista si se opunea tendintei universale de polarizare.

Crearea Parlamentului European

La inceputul procesului de integrare europeana au participat interese ,,particulare" care au facut vizibile imediat contradictiile in problema scopurilor
imaginii Europei si au dus la priim I. decizii luate incS inainte de inceputul negocierilor la nivel < l > guverne. Churchill, care dorea sS foloseasca ideea
unifk.un europene pentru a da o baza ideologies crearii blocului vestk i sa permita impScarea franco-germana, imperativ absolut neccs.u pentru coeren^a
alian^ei vestice, ini^iase in primSvara lui 191 / in Marea Britanie, un ,,club" informational al fortelor politico M sociale influente, ,,United Europe
Movement" (Miscarea petiim o Europa Units - MEU), care urma sa influenteze guverncK vest-europene in .sensul conceptului propriu despre Europa. Cam
in acelasi timp, unii adepti ai ,,celei de-a treia puteri", avand o orientare federativa, se adunaserS in ,,Union Europeenne de,s Federalistes" (Uniunea
Europeans a Federalistilor - UEF), uniuno relativ fSrS influents politics dar putemicS datoritS numarului de membri (peste 100.000 in Europa occidentals).
Ambele organisme, MEU si UEF, planificaserS incepand din iulie 1947 o manifestarc europeanS pentru sustinerea ideii de unificare, care trebuia sfl pomeasca
de la impulsurile de bazS spre opinia publica si spre guvemele tSrilor Planului Marshall. Pe 14 decembrie 1947 s-au inteles cu o serie de alte grupuri hotSrand
modalitS^ile Congresului. MEU s-a impus in toate punctele esen^iale: cum avea sS arate Europa units si pe ce cai trebuia rezolvat acest lucru a fost lasat yoit
neclar; presedintia Congresului a fost conferitS lui Churchill. In timp ce pregStirile Congresului ce urma sS se tina in luna mai 1948 la Den Haag continuau,
delegate oficiale ale celor 14 partide socialiste si social-democrate ale tSrilor participante la Planul Marshall s-au intalnit pe 20-22 martie la Londra si incS o
data pe 24/25 aprilie la Paris. Urmau sa se consfStuiascS cu privire la o strategic comunS socialists in Europa in legaturS cu Planul Marshall. Partidul
Laburist din Marea Britanie a fost eel care a blocat sperantele adep^ilor celei de-a treia puteri (mai ales socialists francezi si social-democratii italieni) intr-o
adoptare comunS a conceptului respectiv si in pasii energici ducand spre crearea unei Europe supranational. De fapt, partidele s-au inteles in pfincipiu asupra
necesitStii intSririi puterii supranationale ale celor cinci si ale celor saisprezece (adica a Pactului de la Bruxelles si a OECE), dar s-au ISsat convinse de
conducerea laburistS sS refuze invitatia participSrii la Congresul de la Den Haag. Desi socialistii de pe continent erau extrem de interesati de o integrare
rapidS si generals a Europei, nu doreau sS rupS relate cu Partidul Laburist. In fond, o Mare Britanie socialists trebuia sa preia conducerea Europei ,,celei
de-a treia puteri" La Congresul de la Den Haag ( 7 - 1 0 maj 1943), la care participat peste 700 de politicieni europen i ?i reprezentanti ai linnii publice,
socialismul international si miscsarea ,,a treia putere" «u |ucat doar un rol secundar. O minoritate a «Ocialistilor britanici |i li-ancezi - eel mai proeminerit dintre ei
fiind ^ostul prim-ministru Ramadier - au participat, in ciuda veto-ucrjior partidelor lor, ncputand insS evita ca politicienii liberali si conservatori, de la (
luirchill, trecand prin Paul Reynaud si pa^a ja Adenauer, sS doinine scena politics. In cadrul rezolutiilor Congresului au picdominat pSreri legate strict de
economy de pia^S, ideea internationalizSrii zonei Ruhr-ului fiind respuxsa; ca gj cererea de participare a sindicatelor la organele de conducere comune europene. In
locul convocSrii unei adunSri care sa ratifice o constitutie a Federatiei Europene, asa cum xleciseserS pe 18 si
19 martie 190 de deputati britanici si 130 cje deputati francezi, Congresul s-a multumit cu o ,,Adunare Eiux>pean£" ce urma sS fie aleasS de parlamentele
nationale si sS de^volte planurile unei Uniuni Europene. Socialistii francezi au incercat sS ducgi ja Jndeplinire cu ajutdrul guvernului francez mScar
aceastS hotarare L-au determinat ' pe ministrul de Externe Bidault ca la cea 4e-a doua sesiune a Consiliului Consultativ al statelor Pactului <ie \a Bruxelles din
20 iulie sS ceara convocarea unei ,,Adun5ri ParJaj^gn^j-e Europene" pentru ,,un schimb de pareri" despre problemeie unei Uniuni Europene. DupS ce li s-a propus
guvernelor Ce[or cinci un grup de studiu desemnat de Congresul de la D^n Haag condus de Ramadier, care sa convoace o conferintS pentru pregStirea unui
asemenea parlarnent consultativ, au decis pe 1& august, ca guvernul francez sS adreseze o invitatie corespunzStoat-e guvernelor aliate. Oricat de blanda ar fi fost
forma acestei initiative luate de dragul participSrii britanice, ea tintea in primul rarid cStre o Federate Europeana, trecand peste relatiile din cadrul blocului
vestic, prin OECE si Pactul de la Bruxelles.
La inceput, guvemul laburist a tratat at^cuj fj-ancez in mod dilatoriu. Pe de o parte nu a fost de acord cu o unire printr-o intensificare a relatiilor interstatale. Pe
de alta parte nu-si putea permite, in interesul consolidSrii aliantei vestice; sa_i insele pe europenii cei mai doritori de unire ai conti^gntului. Propunerea lui
Bidault a fost amanatS ca ,,nefiind favorabila acestui moment" pentru sedinta de toamna a Consiliului Consuitativ, iar la cea de-a doua initiativS a guvernului
francez, guvemul laburist a reac^ionat neoficial printr-o scrisoare litigioasa din partea prese-dintiei partidului, in care drept scop al politicii externe britanice a
fost indicat ,,crearea unui politici externe comune si a unei politici de aparare comune", iar toate planurile de federalizare au fost respinse ca o aventurS ,,ce
primejduia construirea unei Western Union". La sedinta Consiliului Consultativ din 25/26 octombrie, Bevin a consimtit, in sfarsit, la tinerea unor consultari
despre o Adunare Europeans, el dorind ca acest lucru sa fie inteles deocamdata ca un Consiliu Ministerial Permanent al statelor Pactului de la Bruxelles. Atunci
cand in decembrie Comisia Consultativa a fost de acord cu proiectul dublu al unui ,,Consiliu European" al ministrilor europeni si cu o ,,Adunare Consultativa
Europeana" a parlamentarilor europeni, avand sarcini destul de confuze, fiind deschise tuturor tarilor OECE (,,Masuri peniru adancirea relatiilor"), Bevin s-a
opus unei adunaii parlamentare autonome. Abia dupS ce noul ministru de externe francez, Robert Schumann, a amenintat pe 13 ianuarie 1949, cu ocazia unei
vizite la Londra, ca in caz de nevoie guvernul francez va negocia fara guvernul britanic si dupa unele pregatiri tehnice, s-a putut da publicitatii pe 5 mai
componen|a Consiliului European format dintr-un Consiliu de Ministri si o Adunare Consultativa. Un forum oficial pentru discutarea problemei Uniunii
Europene a fost deci pretul pe care Bevin a trebuit sa-1 plateasca europenilor de pe continent in interesul formarii blocului occidental.

Esuarea Federatiei Europene


5 ? *^

Acestia nu s-au multumit cu compromisul obtinut. Mai ales socialistii de pe continent, sub conducerea franceza a SFIO (Sectiunea Franceza a Internationalei
Munictoresti), dar si o minoritate laburista din jurul lui Ronald Mackay si Richard Crossman, care i-au cerut conducerii laburiste ca in urmatoarele luni sa
participe totusi la o Uniune Europeana, fScand pasi mai energici. In prima perioada de sedinte ale Adunarii Consultative Europene (de la 10 august pana la 5
septembrie 1949 la Strasbourg) s-au inregistrat si cateva succese: printre hotararile vagi si restrictive ale statutului Consiliului Europei, primii parlamentari
europeni -forte de la varf ale fractiunilor nationale - au reusit sa impuna o Comisie Permanenta care lucra si in afara timpului restrans al «'.iunilor, cea ce a
sporit greutatea politica a demersurilor. Ca .cop al Consiliului Europei" s-a decis majoritar ,,sa fie creata « autoritate politica european& cu func^ii limitate,
dar cu pateri ilrpline". Comisia Permanent^ a fost Tnsarcinata s5 controleze nuleaproape problema autoritatii politice si sS pregateascS pentra i.inuarie 1950 o
sedint& extraordinara a Adunarii. Totodata i s-a i-cnit Consiliului de Ministri sa extinda mult competentele Adunarii •.i sa faca posibila, mca mainte de inceperea
urmatoarei sesiuni parlamentare, aderarea Republicii Federale Germane. Pentru a-i usura conducerii laburiste luarea unei pozitii favorabile, socialistii i ;ire
sperau in unificare s-au straduit sa se ajunga la o recunoastere I'.eneraia a pozitiilor socialiste. In cu totul alt mod decat la ('ongresul de la Den Haag, la
Strasbourg a existat o majoritate t:are a cerut o Uniune Economica Europeana ,,cu o planificare centralizata legata in cea mai mare masura de libertatea indi-
viduala". Problema zonei Ruhr-ului si cea a coordonarii industriilor de baza europene s-a decis sa fie supuse unui nou control.
Cu aceste cerinte si misiuni se depasise granita a ceea ce guvemul laburist era de acord sa tolereze in interesul consolidarii blocului occidental. La
conferinta Consiliului de Ministri din 3-5 noiembrie toate recomandarile Adunarii pentru Extinderea Statutului au fost respinse - fiind votate in bloc - sub
presiunea britanica. Toate celelalte recomandari si propuneri, in special planul unei viitoare sesiuni extraordinare au fost trimise la birourile guvemamentale si
interstatale pentru studiu, fara ca acestea sa fi fost obligate sa depuna un raport la vreun termen stabilit. S-a acceptat doar adoptarea Republicii Federale
Germane occidentale ca membru asociat si, sub rezerva unei decizii definitive a statului sau, adoptarea tinutului Saar, a carui autonomie c/e facto guvernul
francez dorea s-o vada asigurata pe termen lung. Astfel drumul Consiliului Europei catre o constituanta europeana a fost stopat, mainte chiar ca lucrarile
comisiilor Adunarii Consultative sa fi inceput. Parlamentarii care doreau unificarea, cei care se straduisera la Strasbourg sa-i convinga pe britanici, s-au simtit
bruscati si crunt dezamagiti.
Acum era ultimul moment decisiv cand europenii adepti ai uniunii erau pusi in fata unei hotarari esentiale: sa continue sa-si retina initiativele, pentru a le da
posibilitatea britanicilor sa participe la actiune, riscand totodata ca proiectul uniunii sa se piarda cu totul, sau sa porneasca energic la actiune, fara s& mai tina
seama de britanici - cu speranta ca acestia se vor alatura pana la urma unui proiect victorios, mentinandu-se riscul de a-i izoJa? Puterilor conservatoare si
liberale ale continentului ni fost prea greu sa ia o decizie: dacS britanicii nu dore; participe, trebuiau facuti pasii necesari pentru asigurarea n structiei
europene si pentru rezolvarea problemei germane ei. Socialistii si ceilalti adepti a ideii ,,celei de-a treia puter aflau in fa{a unei dileme irezolvabile: fSrS
solutionSri ra/ > i. i. supranationale, independent europeanS ameninta sS se scufmnl< in tendinta general! a polarizSrii est-vest. FSrS participare britam. i se
intrevedea o dominare a Europei de cStre conservatori d» i nu chiar de o Germanic conservatoare, ceea ce nu putea .satis I :n • dorin^ele celor din cadrul ,,celei de-a
treia puteri". Un supran;i(u> nalism sub conducere britanicS nu putea sS existe. Ruptuni in problema continuSrii conduitei s-a propagat printre toti participant i la
adunarea de la Strasbourg si in mod semnificativ in cadnil aceluiasi partid au apSrut 2 politicieni care au devenit purtstorii de cuvant a douS pozitii diferite:
Guy Mollet, secretarul general al socialistilor francezi, ce se aflau pe pozitia probritanicS, si purtStorul de cuvant pentru probleme economico-politice, Andr<§
Philip, pe pozitie profederalistS.

La inceputul celei de-a doua perioade a sesiunii Adunarii Consultative (7-28 august si 18-24 noiembrie 1950) reprezentantii directiei Philip au prezentat o
propunere prin care se cerea statelor participante ,,s3 creeze in eel mai scurt timp o autoritate politics, ce (...) urma sa decida in conformitate cu principiul
majoritStii in legStura cu problemele drepturilor omului, a relatiilor externe, a politicii economice si a securitatii europene. Statele care doreau sS intretinS
relatii mai stranse intre ele trebuiau sS incheie un pact de aliantS, prin care sS dea viata unui parlament ales democratic si unui guvem rSspunzStor
fata de acesta." Mollet, ca raportor al Comitetului Politic, a facut o serie de contrapropuneri, referitoare la mSsurile necesare pentru intarirea Consiliului Europei,
atat cat erau posibile fara a periclita suveranitatea nationals. Aceste propuneri au fost: integrarea OECE, Pactul de la Bruxelles si Consiliul European,
coordonarea politicii externe prin discutii consultative preliminare, conventii intre diferitii membri ai Consiliului, intocmirea de referate europene ui cadrul
ministerelor aferente statelor membre, intalniri regulate pentru consultants a ' referentilor, s. a. Mollet a mai cerut sa i se acorde Adunarii Consultative
dreptul de a redacta legile ce urmau a fi abilitate de catre Consiliul de Ministri, cu scopul de a crea pentru fiecare . resort politic ,,Departamente
Aministrative" ale Consiliului, irt; i i i n c acesta urmand sS primeascS drepturi paralegislative si p.naexecutive. In sfarsit, a recomandat stabilirea unor
concluzii piii^iale supranationale ale fiecSrui stat in parte cu scopuri lirnitate ilupS modelul planurilor pentru internationalizarea industriilor de l).r/.a europene.
DupS controverse de-a dreptul dramatice ale reprezentantilor n-lor douS directii, Adunarea de la Strasbourg a votat la sfarsitul lui august cu 68 de voturi
pentru, 19 impotrivS si 7 abtineri impotriva rezolutiei lui Philip, in schimb propunerea lui Mollet .1 obtinut aprobarea majoritatii si a fost trimisa pentru
ratificare I'arlamentului. Teama de o eventualS dezmembrare a Consiliului Ivuropean in cazul realizSrii planurilor pactului aliat farS participarea Marii Britanii a
fost decisivS. In timp ce in majoritatea parla-mentelor ^Srilor membre s-a gSsit o largS majoritate care a preluat recomadarile de la Strasbourg, federalistii au
incercat sa mobilizeze in jurul lui Philip opinia publica europeanS printr-o ,,actiune spectaculoasS de aliantS" pentru o revizuire a deciziilor luate. Victoria
lor a fost foarte slabs. Sondajele de opinie au aratat tot timpul o optiune de baza a majoritatii populatiei din Europa occidentals pentru formarea unui stat
federal national. TotodatS insS guvemele nationale si mai ales cei aflati in spatele lor, ca factori de decizie, s-au vSzut desemnati de catre aceleasi grupuri de
populate drept reprezentanti ai intereselor lor nationale par-ticulare, ceea ce nu putea fi conciliat cu ideea de federatie europeanS. Astfel, din sperantele intr-
o intelegere europeanS si din ,,cea de-a treia putere" nu s-a putut naste o presiune politics notabilS. Atunci cand Adunarea de la Strasbourg s-a intrunit din nou
la inceputul lui noiembrie, nu s-a mai mirat nimeni cS propunerile lui Philip au fost din nou respinse.
Tactica evolutiei lente atat de plinS de succes a lui Mollet a esuat si ea. Desi propunerilor lui Mollet au fost aprobate de cStre deputatului laburist Callghan
in Consiliul Europei, la Strabourg, majoritatea laburistS din Camera Comunelor le-au respins pe 13 noiembrie. DupS ce majoritatea Adunarii a dus la esuarea
miscSrii pactului federal tinand cont de greutatile britanice cu o EuropS supranationalS, iatS ca si drumul evolutiv cStre Consiliul Europei a fost si el inchis.
SilitS de imprejurari, stanga europeanS a trebuit sS se acomodeze cu faptul cS Marea Britanie nu va participa pentru inceput sau chiar deloc la organele
administrative comune, prea angajante.

Planul Schumann

In timp ce socialistii francezi se confhintau in legStura cu tactica de adoptat fata de Marea Britanie, dovedindu-si astfcl rolul conducator pe care il
dejineau in politica pentru unificare, initiativa de iesire din impas a venit din cu totul alta parte. Pe 9 mai 1950, ministrul de Externe ftancez Robert
Schumann, mai putin cunoscut pana atunci, a propus opiniei publice europenc crearea unei Uniuni Europene a Carbunelui si Otelului. Ideea de baza a
Planului Schumann, si anume aceea de a conferi unui for supranational european competenta liniilor directoare si a planific§rii coordinate a
industriilor de baza europene,'» stat tot timpul in atentia pcli-icii socialiste europene, dupa ce, incepand cu toamna lui 1948, scopul socialist suprem
de socializare europeana mtr-un viitor foarte apropiat a tuturor industriilor de baz3 s-a dovedit irealizabil. Ini^iativele corespunzatoare ale lui Philip in
cadrul Consiliului European esuaserS si ele la sfarsitul lui 1949 in fata opozitiei britanice, si, de fapt, majoritatea socialistilor nu erau pregatiti
sa actioneze in lipsa acestora. HotSrator in initiativa lui Schumann a fost faptul ca a fost dispus sa-si asume personal riscul unei rupturi cu Marea
Britanie. De la bun inceput nu a lasat sa planeze nici un dubiu asupra faptului ca guvemul francez va insista asupra competentelor supranational ale
autorita^ilor din cadrul industriei miniere si siderurgice si i-a pus pe britanici in fata unei decizii univoce: de participare sau neparticipare la urmatorii pasi
ai procesului unificarii.
Schumann putea face acest lucru pentru ca, altfel decat la I politicienii socialist!, altemativa era impletita cu scopurile de baza J ale politicii sale.
Schumann si Jean Monnet, seful Departamentului Planificare al guvernului si adevaratul initiator al planului, vroiau in primul rand sa evite destramarea
planului de unificare, dominarea vest-german2 a continentului european care ar fi decurs de aici si in acelasi timp doreau s3-i confere in continuare Frantei o
pozitie independenta fata de SUA printr-o Europa unita si certitudinea unui rol conducator in politica mondiaia. Pentru a stimula capacitatile
franceze de a se angaja intr-un proces con-curenfial, industriasii francezi urmau sa fie expusi unor presiuni externe nemijlocite si obligati astfel sa renunte la
malthusianismul lor traditional. Accesul francez la carbuncle din zona Ruhr-ului urma sa fie mentinut chiar si dupa terminarea perioadei masurilor de
control si restrictie impuse Germaniei occidentale, iar o dominatie germana in industria miniera trebuia evitata. Ideea ,,celei de-a treia puteri" ce statea la
baza acestei initiative, nu mai era legata de speranta unei orgamzari sociale socialiste in Europa. Dimpotriva, Monnet nu-si putea inchipui o Europa prospera
si autonoma decat ca pe un sistem liberalo-capitalist cu planificare cadru statala in sensul lui Keynes. O comunitate europeana fSra participare britanica,
adica pe baza unei axe Paris-Bonn, parea cu aceste premise mult mai acceptabila decat o imagine socialista a Europei. In cazul in care britanicii, in ciuda
asteptarilor, s-ar fi implicat totusi, protectia fata de dominatia germana era mai mare decat in cazul unei concurente fara control supranational si ar fi fost
posibil ca Franta sa preia chiar rolul politic conducStor intr-un continent unit. In ambele cazuri pozi^ia europeana fata de SUA iesea intarita.
Pentru a nu fi suspectat de stanga europeana de o ac^iune voit antibritanica, la 5 zile dupa comunicatul dat publicitatii de catre Schumann, Monnet a
plecat la Londra unde a incercat sa castige guvernul britanic de partea planului sau. Acesta nu a fost, bineinteles, de acord cu conditia de suprana^ionalitate,
iar pe 2 iunie a refuzat definitiv propunerea, in timp ce guvernele Frantei, Tarilor de Jos (Belgiei, Luxemburgului), Italiei si al Republicii Federale
Germane au dat publicitatii intr-un comunicat comun dorinta de a duce negocieri pentru crearea unei Uniuni a Otelului si a Carbunelui in sensul propunerii
lui Schumann. Socialistii francezi au incercat sa obtina printr-o Conferinta Socialista Intemationala revizuirea acestei decizii - bineinteles fara
rezultat. Conducerea laburista a pus lucrurile la punct spunand ca nu are nimic impotriva unei uniuni mai restranse a continentului, dar ca ea nu va participa
,,niciodata" la o solutie supranationala, asa incat socialistilor francezi nu le ramanea nimic altceva de facut decat sa aprobe cu inima indoita initiativa lui
Schumann. Astfel Planul Schumann trecuse peste primele obstacole si fusese luata decizia, ca in sens mai restrans sa fie creata o Uniune Europeana numai
ca o ,,Europa a celor sase", fera participare
britanica.
Desigur succesul acestui plan nu era nici acum asigurat, iar in Franta si in Germania a luat nastere un front de opozi^ie eterogen, format din:
— comunistii francezi, care vedeau in acest plan un mijloc de stabilizare a blocului occidental si de intarire a cartelurilor —————————————————————
——-in
— mare parte a industriei franceze, in special cea siderurgfe> care se temea de concurenta nestavilita din Europa; j
— mare parte a industriei germane, care la randul eH| temea ca ml cumva s2 intre in aceasta competitie slabita datoiJHi masurilor de iesire din cartel;
— asocia{ii muncitoresti si o parte din liberalii care M impotriveau posibilita^ii de intervenjie a unei autoritati minion si siderurgice si se temeau de o
standardizare ridicata a cheltuielc sociale;
— PSD (Partidul Socialist German) sub conducerea lui Kul Schumacher, care vedea in acest plan un mijloc de a statornic controlul francez asupra
economiei germane chiar si dupS cfa s-ar fi incheiat perioada statutului de ocupant, instaurand in] Europa in locul ideii celei ,,de-a treia puteri" o
Europa a celorl ,,4 C - capitalism, clericalim, conservatorism si carteluri";
— gaullisti, care vedeau in acest plan refiizul definitiv a revendicarii franceze la un rol de conducator si primejdia unei dominatii germane.
Planul a gasit sustinStori la o coalitie tot atat de eterogena:
— la crestini-democratii ambelor parti, care sperau intr-o intelegere sub conducerea lor comuna;
— la adepjii ,,celei de-a treia puteri", care vedeau in ,,Europa celor sase" singura alternativa la domina^ia americana, in ciuda celor ,,4 C";
— la majoritatea sindicatelor germane si la sindicatele franceze necomuniste, care, de pe urma unei piete comune, sperau in efecte pozitive asupra starii
angajajilor si a standardului de viata;
— la intreprinzatorii genera|iei mai tinere, care doreau sa riste intr-o competitie pe o pia{2 comuna cu sanse mai man de castig;
— la ,,realistii" germani, ca de exemplu Adenauer, carevedeau in acest plan o sans3 s3 scape de controlul unilateral
asupra Republicii Federale al autoritatilor din zona Ruhr-ului si a statutului de zon& de ocupa^ie; II
— la ,,realistii" francezi, care, ca si Monnet, vedeau in aces|| plan o ultim5 sansS de a salva ceva din independent si duf|
dorin^a de hegemonic a Franfei. |§
Tinand cont de sperantele atat de contradictor^ din cercuf sus^inStorilor, a fost o realizare politics remarcabila a lui Adenauer, Schumann si (din umbrS.) a lui
Monnet, sS concretizeze proiectul ,,i i iuda frontului contradictoriu al opozan^ilor si s& creeze astfel ,, pia^a comuna pentru industriile cheie ale continentului,
ca baza (irntru o cooperare interstatala ce urma sa duca la Cornunitatea I'.uropeana. In cadrul negocierilor (purtate intre iunie 1950 si mai l')51) proiectul mai
degraba reformator capitalisto-tehnocratic a lost aliniat pe parcurs planurilor ,,celei de-a treia puteri". Autoritatii Mipreme i s-a alaturat pentru control un sistem
dublu de camere lormat din Adunarea Parlamentara si Consiliul de Ministri precum M Consiliul Judecatoresc sub forma unui tribunal. In acelasi timp M fost
preluate in contract dispozitiile anticarteluri si antiWsturi.1^ ,\ceste dispozitii asigurau ratificarea contractelor din cadrul par-lamentelor nationale, care au urmat
apoi in cea de-a doua jumatate :i anului 1951, in Franca obtinand chiar o mare majoritate. Pe .15 iulie 1952 a intrat in vigoare ,Asociatfa Europeana a Carbunelui
si Otelului". La aceeasi data, autoritatile Internationale a zonei Ruhr-ului si-au predat competentele de impartire a beneficiilor din zona Ruhr-ului catre noua
organiza^ie.

Ba ze le unei politic! europene

Asa cum o aratau asteptarile si temerile contradictorii, legate de Planul Schumann, integrarea europeana a fost intr-adevar in primul rand un mijloc de
echilibrare prin compromisuri a con-tradictiilor din interiorul spatiului european, prin unire dandu-se pondere Europei in politica mondiala, iar in al
doilea rand, Uniunea Carbunelui si a Otelului a fost un compromis european, care nu corespundea intru totul nici unui model cunoscut, schitat pana atunci.
Prin neparticiparea britanica, Europa nu a fost orientata prea putemic si nici in mod special socialist, asa cum sperase miscarea ,,celei de-a treia puteri",
ca urniare a initiative! ,,realistilor" sustinute de stanga europeana socialists, dar nici dirijata unilateral spre conducerea americana si sistemul social
american, asa cum sperasera autorii planurilor ,,Western Union". Chiar daca 'perspectivele realizarii unei societati socialiste intr-o Europa unita se micsorau
rapid, de partea celalta nu se afla o majoritate care sa doreasca integrarea completa intr-un bloc occidental. Sustinatorii lui Bidault din Ministerul de
Externe francez au incercat in toamna lui 1948 sa coopteze Pactul de la Bruxelles in cadrul Pactului Atlantic, dar socialistul Ranil devenit ministral fiancez
al ApSrarii, a contracarat cu i Atunci cand Bidault, deja prim-ministru, a lansat pe 16 ad 1950 planul unui ,,Consiliu Suprem al Atlanticului" in confomill cu
planurile de integrate vesticS ale lui Acheson si a prograi NSC-68, acesta urmand a fi un for comun al statelor vestn trebuiau sS coordoneze apararea §i
economia, mai tarziu si po vestului, s-a lovit de un refuz. Teama de o sciziune defii est-vest si de o prea marea dependents fata de americani dej dorinta unui
angajament american mai ferm pentru secun europeana si de o sustinere materials mai mare chiar si < incheierea Planului Marshall.
In ciuda anticomunismului generalizat si a presiunilor p e n apararea fata de agresiunea sovietica cu ajutor american, europr ramasesera cu un anumit interes
pentru independents in cadi aliantei vestice. Pentru ca aceasta dorinta de independents s!\ se piarda complet, miscarea )rneutra" din Europa, o minor! i
desprinsa din miscarea ,,celei de-a treia puteri", a combatui < inversunare la inceputul anilor cincizeci tendintele de inarm;i ale vestului, nemaifiind de acord cu
Pactul Atlantic si cu creaivi statului vest-german, agreand doar Planul Marshall. Pot fi numiu-cateva grupuri extrem de diferite, cum ar fi patriotii protestan(i
din Germania (Niemoeller, Heinemann), catolicii orientati spiv reforme din Franta (Gilson, cercul ,,Esprit"), in parte federalist!! din ,,Mouvement Socialiste
pour les Etats-Unis de 1'Europe" (Miscarea socialists pentru Statele Unite ale Europei), aripa stangS extrem de nationalists a Partidului Laburist din jurul lui
Aneurin Bevan, rationalistii sceptici precum grupurile din jurul lui Le Monde si I'Observateur din Franta si Spiegel din Germania, pacifistii romantici care
s-au alSturat ,,Miscarii pentru Pace de la Stockholm" inspirata de sovietici. Aceste grupuri n-au ajuns la nici o eficienta pozitivS, mai ales pentru ca nu s-au
putut intelege niciodatS asupra parerii care ar fi eel mai bun mijloc de contracarare al dominatiei americane: un nationalism hotarat sau un federalism
european, ambele neputand coexista, in plus datorita polarizSrii generale ar fi putut fi discreditate ca simpatizante ale URSS. Au reusit totusi prin simpla lor
existentS sa oblige partidele active, mai ales pe cele socialiste, sa tina sema de sentimentele antiamericane si ca si o constiinfS incarcata, aduceau tot timpul
aminte de scopurile initiate ale ,,celei de-a treia puteri".

Se creasera intre timp, in cadrul aliantei vestice, premisele i'-riale importante pentru 6 politics independents. Criza celei ;i doua jumatati a anului 1949 a
fost una temporarS de lere. Procesul de reconstructie a economiilor nationale i -europene a mers extrem de repede la inceputul anilor i > n izeci
datorita potentialelor rSmase surprinzator de intregi dupa • ii irugerile rSzboiului si cu sustinere suplimentarS datoritS banilor oi'iinuti de la Planul Marshall.
,,Importurile de hranS din SUA "i scazut vertiguios. Fata de 1947 cresterea productiei industriale MI 1951 a fost de 35% in Danemarca, de 33% in Norvegia
si lii-lgia, de 31% in Marea Britanie, de 39% in Franta, de 54% in Italia si de 56% in Olanda (in Germania occidentals chiar de '• 11%). Schimbul liber de
mSrfuri intre ^Srile europene a facut i .1 in cadrul OECE comertul interior sa creasca de la 5,9 miliarde il dolari in anul 1947 la 13,1 miliarde de dolari in
anul 1951, in timp ce importurile din SUA s-au redus cu totul sau partial: '•,() miliarde de dolari din 15,2 miliarde in total in anul 1947, 1,4 miliarde din
totalul de 20,6 miliarde in anul 1951. Exporturile SUA au crescut in aceeasi perioada de la 0,73 la 1,81 miliarde dc dolari. Deficitul european in dolari al
bilantului serviciilor relor mai multe tari a fost echilibarat iar in 1950 a prezentat diiar un excedent".
O alta problems a fost cum vor folosi europenii sansa unei politici independente. Orice nouS crizS a relatiilor est-vest ar fi micsorat spatiul de actiune
al independence! europene, fazele de destindere ale conflict est-vest ar fi putut avea in schimb efectul unei autoafirmari mai puternice, europene sau sa
actioneze in sensul unui accentuari a intereselor speciale nationale divergente. Ceea ce ramasese din Europa ,,celei de-a treia puteri" a insemnat o dublS
amenintare la inceputul anilor cincizeci: pe de o parte datorita tensiunilor create de razboiul din Coreea incepand cu
I 1950, pe de alta parte prin efectul ,,destabilkator" al ofensivei de destindere sovietice incepand cu 1952.

NOTE

1. Vezi descrierea precisa si bogata in materiale documentare ale volumelor Europa ale lui Walter Lipgens, Die Anfange der europaischen Einigung-
spolitik 1945-1950, prima parte: 1945-1947, Stuttgart, 1977, p. 313-331, (UEM), 360-386 (UEF), 610-638 (problema pusa in Congres).
2. Citat din rezolufia cheie data la Paris !n Le Populaire 27.4.1948; vezi 1 si W. Loth, Sozialismus und Internationalismus. gtutteart, 1977, p. \ 202-214.
3. Textul rezolujiilor in Arhiva Europa 3 (1948), p. 1443-1446. J
4. Memorandumul lui Ramadier si deciziile guverului din 18.8.1948 In I'Annee politique 1948, p. 142f; vezi si Vincent Auriol, Journal du septennat, vol. 2:
1948. Paris, 1974, p. 368 si Marie Therese Bitsch, La France et la naissance du Conseil de I'Europe. In: Raymond Poidevin • (editor), Histoire des debuts
de la construction europeene. Bruxelles, : 1986, p. 165-19S.
5. British Labour Party, (editor), Feet on the Ground. A Study of Western Union, Londra, 1948.
6. Vezi: W. Loth, Sozialismus, p. 221-223 si Geoffrey Warner, Die britischc Labour-Regierung und die Einheit Westeuropas 1949-1951, In
Vierteljahrshefie fur Zeitgeschichte 28 (1980), p. 320-330.
7. Textul hotararii in Arhiva Europa 4 (1949), p. 2557-2460, 2579-2584; despre negocieri vezi W. Loth, Sozialismus, p. 244-247.
8. idem, p. 248
9. Aici si ceea ce urmeazS idem, p. 248-250, 257-260, 270-277. •
10. Textul din Arhiva Europa 5 (1950), p. 3360.
11. Declarable lui Schumann din 9.5.1950 in Arhiva Europa 5 (1950), p. 3091 f. - Vezi Jean Monnet, Erinnerungen eines Europaers. Munchen, 1978, p.
349-469; Pierre Gebet, La genese du plan Schuman. In: Revue francaise de science politique 6 (1956), p. 525-553; William Diebold, Jr., The
Schumann Plan. New York, 1959, p. 8-112; F. Roy Willis, France, Germany and the New Europe, 1945—1967. Stanford, Londra, 1968, p. 80-129;
pentru interpretare vezi in special Gilbert Ziebura, Die deutsch—franzosische Beziehungen seit 1945. Mythen und Realitaeten. Pfullingen, 1970, p. 50-
56 si W. Loth, Sozialismus^p. 262-270, 379-381.
12. Vezi memorandumul lui Monnet din 3.5.1950 in Le Monde 9.5.1070 pentru interpretarea Planului Schumann, in germana Ziebura, Beziehungen, p.
195-200. DatoritS ambivalentei scopurilor, nu i se poate reprosa lui Monnet de a se fi bazat de la inceput pe refuzul britanic, vezi Alfred Grossner, La
IVe Republique et sa politique exterieure. Paris, editia 3-a, 1970, p. 236. Monnet nu poate fi incadrat in mod general ,,samburelui activ al clicii
proamericane", vezi Gerhard Kierseh si Barbara Met-tler-Maibohm, Die US-amerikanische Penetration in Frankreich nach dem Zweiten Weltkrieg. In:
Klaus Jiirgen Gantzel (editor), Kapitalistische Penetration in Europa. Hamburg, 1976, p. 31-194. In ciuda intereselor americane in integrarea
europeana si a excelentelor relajii ale lui Monnet cu for|ele conducatoare americane, politica sa avea ca scop autonomia in cadrul aliantei vestice.
13. Despre negocierile tratatului vezi Klaus Schwalbe (editor), Die Anfdnge des Schuman-Plans 1950/51. Baden-Baden, 1988.
14. Vezi W. Loth, Sozialismus, p. 187, 260f.
15. Pentru Franca vezi John T. Marcus, Neutralism and Nationalism in France. New York, 1958 (cu o clasificare mult prea schematics); Michel
Winock, Histoire politique de la revue ..Esprit" 1930-1950. Paris, 1975; W. Loth, Sozialismus, p. 230-232, 278, 293, 358-360; Jean-Noel Jeanneney si
Jaques Julliard, Le monde de Beuve—Mery ou la metie d'Alceste. Paris, 1979; despre Germania, Rainer Dohse, Der Dritte Weg. Neutralitdtsbestrebungen in
Westdeutschland zwischen 1945—1955. Hamburg, 1974; Dieter Koch, Heinemann und die Deutschlandfrage. Miinchen, 1972; despre Marea Britanie,
Aneurin Sevan, In Place of Fear. Melbourne, k 1952, Leslie Hunter, The Road to Brighton Pier. Londra, 1959. 116. Alfred Grosser, Das Biindnis.
Die westeuropdischen Ldnder und die USA seit dem Krieg. Miinchen, 1978, p, 119; cifra pentru Germania occidentals, cf. Georges von Csernatony, Le
Plan Marshall et le re-dressement economique de I'Allemagne. Lausanne, 1973, p. 159. Tezele lui Joyce si Gabriel Kolko despre ,,esuarea Planului
Marshall" (The Limits of Power. New York, 1972, p.. 453ff). nu au temei; Kolko se concentreaza asupra crizei din 1949 si nu tine seama de
dezvoltarea ulterioarar
Capitolul 11

Urmarile r a z b o i u l u i din C o r e e a

Hotararea administratiei Truman de a mtaii alianta vestica in sensul programului NSC-68 din punct de vedere militar, economic si politic, nu a fost primita cu
prea mult enuziasm nici in Congres si nici de c2tre aliatii vest-europeni. Europenii erau extrem de interesafi de o implicate mai puternica a SUA in reteaua de
aparare europeana, dar nu se vedeau in stare sS-si sporeasca eforturile pentru aparare. Le era teamS ca o crestere a cheltuielilor de inarmare va primejdui
cresterea economics ce tocmai Tncepuse si va influenta in asemenea masura standardul de viata incat nu va putea fi impusa in interior. In Congres
crescuse numarul glasurilor - mai ales de partea aripii drepte a Partidului Republican •- celor care gaseau ca pozitia de pana acum a administratiei Truman cu
privire la Razboiul Rece fusese prea ,,ingaduitoare". Aceiasi republicani luptau insa si pentru reducerea impozitelor si a bugetului de stat si nu sustineau
programele de inarmare atat de costisitoare. La Conferinta Atlanticului din mai 1950 de la Londra, ministrii de Externe vest-europeni au fost de acord in
principiu cu cerintele lui Acheson de consolidare si coordonare mai intensa a aliantelor vestice, dar concret au acceptat doar sa ,,controleze" problema si au
decis ca era ,,prea devreme" pentru a lua in considerare o reinarmare a Germaniei. La intoarcerea de la Londra, Acheson a dorit sa-si prezinte programul
de consolidare in Congres. Acesta s-a opus unei sedinte comune a celor douS Camere, iar putinii deputati, care au ascultat raportul sau, nu s-au aratat deloc
impresionati. Chiar si proiectul de ajutor militar care era in curs, in valoare ,,simbolica" de 1,2 miliarde, parea sa fie periclitat. ,,Nimeni nu poate spune
ce s-ar fi intamplat cu acest proiect (al lui Acheson) daca pe 25 iunie 1950 coreenii de nord n-ar fi plecat in mars spre sud" , a ,l,vlarat un an mai
tarziu un inalt functionar al Administratiei, ,.,mas anonim. Abia razboiul cu Coreea a dus la realizarea pmgramului NSC-68.

I n c e p u t u r i l e si e s c a l a d a r e a r a z b o i u l u i d i n C o r e e a

In masura in care a fost un catalizator al Razboiului Rece, in aceeasi masura razboiul din Coreea a fost el insusi un produs al Razboiului Rece. Modul
cum s-a desfasurat, n-a fost dorit de nici unul dintre participant!, iar fara starea de tensiune in care se gaseau estul ca si vestul nu s-ar fi putut intelege
desfasurarea
sa.
Inceputurile razboiului din Coreea apartin mijlocului anului 1949. Dupa ce trupele americane de ocupatie au plecat din Coreea de Sud in iunie 1949,
lasand in urma doar vreo 400 de consilieri militari, presedintele sudcorean Singman Rhee, despot peste un regim ce se putea masura in coruptie, bunul plac al
politiei si agresivitate anticomunista mai ales cu China lui Cian Kai-si, a cerut o reunificare prin forta a tarii. Si-a intarit armata (de la 60.000 de oameni la
mceputul lui 1949 la 181.000 la sfarsitul lui mai 1950) si a incercat sa mobilizeze SUA pentru un ajutor material consistent. Guvernul Truman a refuzat
constant un asemenea ajutor, iar opozitia republican^, la care Rhee a crezut ca va gasi mai multa intelegere pentru o politica agresiva, nu s-a lasat nici ea
atrasa in sustinerea planurilor agresive ale coreenilor din sud. Pentru a se putea apara de un atac nord-coreean, li se paruse ca tara este suficient de bine inarmata.
Conducerea nord-coreeana a incercat sa mobilizeze populatia sud-coreeana impotriva politicii duse de presedinte, iar incepand cu ianuarie 1950 s-au inarmat
(la 135.000 de oamnei in iunie 1950). Intre timp, de ambele parti ale paralelei 38, care imparte nordul de sud, s-au adunat mai multe incidente de granita, mai
mici sau
mai mari.

Atacul nord-coreean din 25 iunie 1950 n-a fost nici el altceva decat un astfel de incident de granita: nord-coreenii s-au indreptat cu aproape jurnatate din
trupele si un sfert din tancurile lor pana spre capitala situata aproape de granita, Seul, in mod evident, pentru a-1 alunga pe Rhee si a duce rapid la o raziuri M
generala Impotriva regimului. Cu foarte putin timp inainte, K li . 1—a vizitat in Japonia pe comandantul suprem, generalul MacA 1111111 il primise pe John Foster Dulles
la Seul si incepuse sa-si spore, i. trupele. Aceste lucruri determinasera conducerea nord-coro -.m (care nu avea de unde s3 cunoascS pozitia de refiiz a
americamloi ca in ciuda perioadei mosunilor care incepuse de curaml incerce proba de forta hotaratoare. Conducerea sovietica, . sustinuse incepand cu
aprilie 1950 eforturile de Inarmare . i l l Coreei de Nord, pentru a asigura echilibrul militar intre nonl . sud, iusese de acord cu decizia sau eel putin a
tolerat-o, i l < • • • > un conflict armat cu SUA nu ii prea convenea si de la bloc.nl.i Berlinului era constienta c3 orice criza serioasa est-vest ar d u i < la o
crestere a potentialului de inarmare vestic. Conduccn.i sovietica se temea, evident, c3 neimplicarea ei ar duce la o pozitie superioara a Chinei si de
altfel se astepta la o victorial rapidS, fSrft pierderi man militare si fan! interventia americana, [ avand ca efect posibil al infrangerii lui Rhee
demoralizarea | Japoniei, aliata a SUA. Trei motive sustineau acest calcul: labilitatea regimului lui Rhee, aversiunea americana fa$I do ,,dictator"
si faptul ca Administratia Truman nu inclusese Coreea si nu o declarase deci public in ,,perimetrul vestic ce trebuic aparat". Exista o minima retinere fa$ de o
posibila agresiunc americana, si URSS s-a tinut multa vreme in umbra in sustinerea Coreei de Nord si a evitat cu multa grija s3 implice militari sovietici in
lupte. fn cazul in care SUA s-ar fi angajat totusi, se mentinea perspectiva inr3utatirii decisive a tensiunilor chino-americane.
Guvemul Truman a vazut bineinteles imediat in atacul nord-coreean ,,o provocare sovietica" zvarlita lumii libere5 pe care SUA trebuia, pentru a-si
pastra credibilitatea, s-o respinga. Sperau totodata s3 poata scapa printr-un angajament extrem de scazut. Primele victorii ale armatei sud-coreene pareau a da
dreptate SUA. Dup3 doua zile stopasera inaintarea nord-coreeana. ,,Inci-dentul" p3rea inchis.

Ca lucrurile n-au ramas aici se datoreaza coalitiei ,,Soimul" din lagarul vestic, care nu mai era de acord cu Administratia Truman. Dup3 ce ceruse in zadar
avioane si piese de artilerie pentru o ofensiva impotriva trupelor nord-coreene pornind de la paralela 38, Rhee si-a retras trupele incepand cu a treia zi de lupta
- nu se mai poate reconstitui dac3 era infrant sau nu - ^ (iirdat apoi Seulul pe 28 iunie - fSra lupta sau in orice caz, (Si.l a se cazfti prea mult cu apararea lui -
si a eliberat (conform (iiopriilor-cuvinte): ,,oras cu oras din motive tactice, in speran^a i A vor sosi la timp intaririle americane, pentru a porni o ofensiva". (it-
neralul MacArthur, care altfel decat predecesorul sau de la Washington, era interesat de un ,,roll back" (politica agresiva de Hiberare) peste paralela de 38 si
astfel de o restrangere silita a lor;elor comuniste in spatiul asiatic, a sustinut aceasta incercare il<- a provoca ajutorul masiv american, trimi^and la
Washington i-\.iluari pesimiste si inexacte ale situatiei - in mod intentional -•..ui doar apreciind gresit situatia, nu se stie. In orice caz, rapoartele In i se deosebeau
vadit de toate celelalte provenite din alte surse. I'diipa de conducere de la Washington de pe langa Truman si Acheson era sceptica, dar ca sa nu-i dea
posibilitatea opozitiei icpublicane de a porni noi atacuri, pentru a ^ine treaza constiinta opiniei publice in caz de criza si pentru a-si putea trece prin ('ongres
propriile planuri de inarmare, s-a decis pe 27 iunie sa-1 insarcineze pe MacArthur cu aruncarea in lupta a for^elor aeriene !si navale la sud de paralela 38. Sub
presiunea militarilor, care nu vroiau sa excluda posibilitatea unui atac chinez, echipa de conducere de la Washington a cerut flotei a 7-a SUA s3 formeze i)
blocada pe mare intre Formosa si tarmul chinez. Fara a astepta un ordin expres, generalul MacArthur si-a pus in miscare avioanele sale pe 29 iunie si la nord de
paralela 38. Truman a emis ordinul cateva ore mai tarziu si in urmatoarele zile, sub presiunea lui MacArthur, a acceptat intrarea in lupta a infanteriei
americane. Avand formal un mandat al ONU pentru reinstaurarea vechii ordini (URSS se tinuse deoparte de Consiliul de Securitate incepand cu luna ianuarie,
ca protest al neintegrarii Chinei Rosii in ONU si nu folosise acum dreptul ei de veto), trupe americane si sud-coreene luptau sub comanda generalului
MacArthur. Razboiul civil se transformase intr-o criza globalS.
Sub MacArthur trupele ,,occidentale" au folosit tactica ,,retragerii planificate si a tergiversarii actiunilor, pentru a trage de timp" (MacArthur ), pe cand
generalul cerea tot mai multe trupe noi, iar propaganda americana isi aducea obolul, raspandind teza agresorului comunist extrem de puternic, teza ce
devenea tot mai cunoscuta in lumea occidentala. La inceputuMui septembrie doar un sfert din teritoriul de sud-est al Coreei de Sud se mai afla I in mainile
,,vestice". MacArthur dispunea de peste 180.000 de infanteristi si 70.000 de luptatori ce apartineau armatei aerului si navale, in timp ce coreenilor de nord
le r&masesera 98.000 de oameni,-o treime recrutati abia in perioada luptelor. fntre timp responsabilii occidental! dezbSteau furtunos scopurile acestui razboi.
Guvernul britanic cerea hotarat o localizare a conflictului si s-a inteles cu guvernul sovietic pentru o revenire la statu quo-u\ din Coreea, avand acordul
american de a fi neutri in problema Formosei. Departamentul de Stat a respins o oferta a lui Cian Kai-si, care putea trimite 33.000 de oameni din
trupele chineze nationale in Coreea si a cerut o stabilire oficiala a trupelor Nil la paralela 38, ambele decizii pentru a preintampina o interven^ic a chinezilor
de pe uscat. MacArthur a proclamat in schimb (depasindu-si, din nou, cu mult competentele), intr-un comunical semnat de el si de Cian Kai-si,
,,cooperarea chinezo-americana" in lupta pentru „ victoria finala Tmpotriva pericolului comunist", Dulles a avertizat fata de o angajare ,,precipitata" in zona
paralelei 38, Ministerul Apararii a pledat pentru ,,reunificarea" Coreei, iar Rhee a spus ca ,,timpul este eel care va duce la aceasta reunificare".

Guvernul Truman a ramas, in ansamblu, intr-o stare de incertitudine. Pe de o parte dorea sa preintampine un conflict armat cu China, pe de alta parte
socotea ca nu-si poate permite sa apara ca ,,delas3tor" in fata opiniei publice. MacArthur a preluat deci din nou initiativa, astfel incat chinezii,
care nu participasera pana acum, au raspuns prompt pentru a impiedica stationarea americanilor la granita manciuriana si reluarea razboiului civil chinez. Pe 9
septembrie MacArthur a primit insarcinarea s3 extinda operatiile de zdrobire a armatei nord-coreene trecand peste paralela 38, atata timp cat nu se
anunta nici un fel de interventie sovietica sau chineza, cu conditia de a folosi in regiunile din apropierea granitei doar trupe sud-coreene. O parte a
trupelor sale au fost debarcate pe 15 septembrie la Inchon (portul orasului Seul) in spatele trupelor nord-coreene pe care le-a decimal in cateva zile - doar
30.000 de oameni au reusit sa se refugieze spre nord peste paralela 38 - incepandu-si astfel marsul de inaintare spre Coreea de Nord. Desi conducerea
chinezS a avertizat de trei ori asupra consecintelor marsului de inaintare - pe 2 octombrie proferand o amenintare clara de razboi, incepand cu 14 octombrie
intrand sporadic si demonstrativ cu avioanele in spa^iul aerian, la inceputul lui noiembrie pornind invazia trupelor terestre chineze, care s-a oprit cu
mult inainte de a ajunge la liniile inamice - generalul MacArthur a reusit de fiecare data printr-o politics a lui fails accomplis (politica a faptului implinit) s5
ob|in3 de la conducerea de la Washington o aprobare a continuarii ofensivei. Pe 24 noiembrie a ajuns la raul Care desparte China de Coreea, pe 26
noiembrie chinezii, care erau ceva mai numerosi, au pornit contraofensiva. Trupele ,,vestice" au fugit inapoi peste paralela 38, iar MacArthur a cerut
angajarea trupelor sud-coreene si aruncarea bombei atomice asupra uscatului chinez.
Guvernul Truman nu dorea totusi sa ajunga la un razboi ,,mare" cu China, care ar fi pus din nou sub semnul intrebarii decizia asupra razboiului civil din
anul 1949. Nu numai pentru ca cheltuielile necesare ar fi fost nejustificate fata de rezultatul posibil - revenirea situatiei la starea precomunista din Asia - ci si
pentru cS o concentrare a potentialului de aparare asupra Asiei ar fi dus la o slabire a acestuia in Europa, considerata mult mai importanta. Pe de alta parte,
nu exista o solutie pentru obtinerea rapida a pacii pe baza unui statu quo ante. Tot timpul se profilau la orizont ambitiile lui MacArthur si Rhee, faptul ca
trebuia sa se tina sema de republicanii militanti anticomunisti si de propria credinta in teza despre expansionismul neingradit al comunistilor. Astfel ca razboiul
,,limitat" din Coreea s-a prelungit, in ciuda mai multor posibilitati de incheiere a pacii, la peste doi ani si jumatate, fara sa se poata spune in mod obiectiv, cu
ce scop se purta de fapt. Abia pe 26 iulie 1953 s-a semnat armistitiul -in conditii care aduceau putine imbunatatiri in favoarea lui Rhee fata de statu quo
ante.

, , P o l i t i c a de e l i b e r a r e " d u s a de D u l l e s
Pentru a intelege pe deplin pozitia nehotarata a guvernului Truman fata de razboiul din Coreea, trebuie avuta in vedere miscarea militant anticomunista din
SUA, care a cunoscut o ^ascensiune decisiva inainte de inceperea acestui razboi, si care, datorita razboiului, parea s3 devina un factor politic decisiv in tara.
,,Atacul primitivilor", cum a denumit Acheson aceasta miscare , a inceput in 1949/50 sub impactul victoriei comunistilor in China. Prin victoria lui Mao,
amenin^area comunista a luat in ochii americanilor, care nu participau deloc la evenimeni* I politicii mondiale, proportii de cosmar, desi guvemul Truni
avertizase incepand din 1947 tot mai insistent asupra forfei >i expansiune a comunismului. Astfel, ftica irationaia a americanil si~a gSsit o supapS in reprosurile
pe care le fSceau propriul" guvem, care, asa parea, nu era in stare sS stavileasca eficic > ,,comunismul", nu putuse opri inaintarea acestuia in Asia, c i • toata
puterea militarS si economica a SUA si nici sa ofere pd mai departe protectie impotriva adversarilor periculosi. In cautarpn unei explicatii pentru ,,neputin{a"
guvernului, anticomunistii in- terizati au descoperit asa-zisi spioni (functionarul de stat Algol' Hiss) dar si spioni adevSrati (,,spionul atomic" Klaus Fuchs) 9)
au ajuns astfel sa banuiascS c2 Intreaga administrate Truman este impanzita de spioni comunisti si ,,fellow travellers" (tovarayl de drum) neloiali. Mai ales
Dean Acheson, care lucra eel mai mult in directia universalizarii politicii de ingrSdire, s-a vazul expus la nenumarate suspiciuni si atacuri.
Centrul militant al miscarii s-a axat in jurul senatorului republican Joseph R. McCarthy, care si-a inceput in februario 1950 campania impotriva
guvernului ,,infestat" si a reusit sa declanseze o adevarata vanStoare de vrajitoare in lumina noii ,,ratari" a Administratiei in razboiul din Coreea, impotriva
acelor politicieni, artisti si oameni de stiin^a care nu corespundeau suta la suta portretului ortodox al anticomunistului. Nenumarati liberali de toate culorile au fost
cita£ de catre McCarthy in fata ,,Comitetului pentru cercetarea activitatii antiamericane" fSrS. a exista dovezi incriminatorii pentru invinovatirile aduse,
denuntatorii si ,,auto-controlul" opprtunist isi faceau de cap. Unii invinovatiji pe nedrept (ca de exemplu omul de stiinja Robert J. Oppenheimer) au fost
reabilitaji abia cu mulji ani mai tarziu. McCarthy a g3sit sutinatori la miscarea sindicala traditional anticomunista, AFL, la catolicismul oficial american (in special
la cardinalul Spellman) si la man parti ale alegaiorilor republicani. Conducerea Partidului Republican nu a indraznit sa se opunS extremismului exprimat deschis
de catre McCarthy, a facut responsabil guvernul democrat de ,fataie" in fata comunismului, mai ales in razboiul civil din China, transformand totul in
emblema electoraia pentru alegerile pentru Congres din noiembrie 1950 si ca platforma preelectorala pentru alegerile preziden|iale din 1952. Guvemul
ajunsese prizonierul propriei retorici mobilizatoare, fiind supus obligativitatii justi-ficarilor.12
Pe acest fundal, modul de a proceda al lui McArthur in rtaboiul din Coreea a fost mai mult decat o simpla divergenta in legatura cu parerea sa despre razboi, a
fost o incercare a C.eneralului ambitios sa faca o .^America a lui de Gaulle" (KolkoP), ;idica sa ob^ina victoria in alegerile pentru candidatura preziden^ala dm 1952
pentru el insusi si sa se instaleze in Casa Alba ca un crou popular al miscarii anticomuniste. McArthur a avut grija ca divergentele dintre el si Truman,
Acheson si Pentagon sa fie cunoscute de catre opinia publica. In cazul unor succese militare s-ar fi putut impauna cu victoria asupra ,,comunismului" impotriva
voin^ei guvernului democratic; in caz opus s-ar fi putut erija in victima a masina^iilor lui Truman. A aparut insa al doilea caz: dupa ce solicitase permisiunea
de a porni un atac oficial asupra teritoriului chinez ca altemativa la strategia superiorilor sai, Truman a indraznit, in siarsit, in aprilie 1952, sa-1 scoata din post;
Me. Arthur s-a inters la Washington intampinat triumfal de opinia publica americana. In fata auditoriului reunit al celor doua Camere ale Congresului a
demascat In cuvinte dure politica asiatica a lui Truman, in general, si cea dusa in Coreea, in special. Primejdia ca for^ele politice existente vor fi luate cu asalt
de miscarea populista din jurul lui MacArthur era foarte mare.
Ceea ce a urmat apartine celor mai bizare intamplari din istoria Razboiului Rece. Dupa modificarea tendintelor politicii interne, care faceau ca victoria
democratilor in alegerile prezi-dentiale din 1952 sa devina tot mai improbabile, Truman si aripa Partidului Republican ce reprezenta pe marii industriasi de pe
Coasta de Est, au inceput sa conlucreze tactic, pentru a asigura continuitatea strategiei politice exteme si sub un viitor guvern republican. In decembrie 1950
Truman 1-a instalat pe eel mai popular, dar din punct de vedere politic eel mai temperat dintre comandantii supremi ai marsului european din 1944/45, pe
gene-ralul Eisenhower, ca prim-comandant al trupelor integrate NATO din Europa si astfel le-a prezentat politicienilor republicani ,,su-perpartinici" din jurul
lui Dulles si ai lui Vandenberg (acesta din urma a murit in 1951) un contraerou, pe care 1-ar fi putut trimite in lupta impotriva lui MacArthur. Acestia au
reusit - cu ajutorul activ al Jui Truman - sa obtina nominalizarea lui Eisenhower pentru candidatura. Truman a renuntat la o noua candidatura in favoarea
democratilor, iar grupul din jurul lui Dulles a putut oferi astfel Congresului Republican pe candidatul pentru presedintie cu cele mai multe sanse datorita
,,suprapartinitatii" sale. Alegerile in sine n-au mai prezentat nici un fel de surprize, mai ales ca Eisenhower, ca o concesie fScuta forfelor populiste, 1-a
nominalizat drept vicepresedinte pe anticomunistuJ militant Richard Nixon, Nu mai era nici un secret c3 Eisenhower urma sa-1 desemnezo pe Dulles ca
ministru de Externe. Nici componenta Administratiei, nici conceptia politica sau politica externa pusa in aplicare nu s-au schimbat in era republicans,
incepand din 1953, in mod esential. ,,Atacul primitivilor" fusese respins, Intre anii 1954/55 in perioada ,,dezghetului" sovietic, pierzansu-si cu totul
gravitate;i. Doar in doua puncte politica externa americana s-a modifical o data cu trecerea conducerii de la Acheson la Dulles: pentru a stavili cuinva
miscarea anticomunista militanta si ca sa-i asigure lui Eisenhower sustinerea americanilor de origine est-european;! care ar fi putut, chipurile, influenta
alegerile, Dulles a luptat si el impotriva politicii ,,negative, nefolositoare si imorale" a purci ingradiri, iar in Jocul ei a promis o politica ,,activa si dinamicA
de eliberare" a tarilor supuse comunismului. Cum urma sa aratc o asemenea politica de eliberare, nu stia sa spunfl, se temea ins;1 de un ,,roll back" violent
(politica agresivS de eliberare) in sensul lui MacArthur, care ar fi putut duce la un al treilea nizboi mondial. Nu a stiut s3 foloseasca slabiciunile
coerentei bloculm estic datorita modului s3u monolit de a privi comunismul, nici atunci cand dupa moartea lui Stalin, in martie 1953, structura
dominatoare s-a clatinat pentru un timp. Din tema luptei pentru alegeri s-a dezvoltat o retorica agresiv3 de eliberare, care in ochii conducerii sovietice si a
aliatilor ei europeni nu a fost identificata imediat si nu intotdeauna ca fiind o simpla retoricH si drept urmare a dus la nelinisti importante cu privire la
viitorul curs al Americii. Dulles imitase modelul de a face economic al republicanilor si promisese o reducere a cheltuielilor de inarmare. Dar si aceasta
promisiune era aproape imposibil de realizat, mai ales cu niste adepti polirici care cereau in acelasi timp, intr-un mod schizofrenic, o ap3rare mai buna fa|5
de ,,pericolul comunist". j Dulles a fost totusi obligat sa nu mai mareasca proportional nici \ cheltuielile pentru scumpa inarmare conventional, ci sa se
bazeze pe inarmarea atomica, mai ieftinS. Strategia aliantei vestice a fost indreptata conform doctrinei ,,revansa masiva", asa cum a for-mulat-o in public
Dulles pe 12 ianuarie 1954. Agresorul potential era amenintat chiar in cazul unei actiuni minime cu un atac conventional cu anna atomica, nu ca o urmare
obligatorie dar ca o posibilitate - amenintare, care a facut ca politica lui Dulles sS apara din nou intr-o lumina extrem de agresivS, in realitate pierzandu-si
credibilitatea si in acest fel micsorand campul operational politic al vestului. O atitudine agresivS si o pierdere a flexibilitatii tactice ramase, au fost urmele
de durata pe care le-au lasat ,,atacul primitivilor" in politica externa ainericana.15 Pasul decisiv pentru universalizarea politicii de ingradire si pentru
cresterea masiva a cheltuielilor de inarmare fusese facut deja de catre administrate Truman/Acheson. Aceasta folosise fcisteria izbucnita o data cu
razboiul din Coreea, ceea ce era de ^asteptat, ca s3 convinga Congresul, care se opunea, ca de obicei, f sa foloseasca once mijloc pentru realizarea
propriului concept de politica a securitatii, concentrata asupra Europei. Administratia a folosit din nou tehnica etalarii supradimensionate a conflictului, a
carui victima a devenit pana la urma chiar ea. Din cei 13,1 miliarde de dolari in anul 1950, bugetul american pentru ap3rare a crescut la 22,3 miliarde in
anul 1951, 44,1 miliarde in 1952 si 50,4 miliarde in 1953. Uniunea Sovietica a fost prezentata in cadrul retoricii oficiale a guvernului Truman, ca si in eel
al lui Eisenhower, ca fiind singura responsabila pentru agresiunea ,,comunista" din Coreea, considerata apta si pentru alte actiuni de forta, militare, si in
alte regiuni ale lumii. Desi experfii administratiei nu prea credeau in probabilitatea alter agresiuni sovietice, in fata opiniei publice lucrurile apareau
altfel, iar ei erau convinsi de caracterul monolitic al ,,miscarii comuniste" si de necesitatea stringenta a sistemului respectiv de a se baza pe expansionism.
Lupta dusa de francezi impotriva miscarii de eliberare din Indochina sub conducerea lui Ho Si Min, clasificata de SUA la inceputurile ei in 1946/47
ca fiind o actiune coloniala tarzie, era privita acum in alt fel, si anume ca o ingradire a expansiunii comunismului mondial. In ciuda divergentelor puternice
dintre guvernul american si eel francez in ceea ce priveste scopurile si metodele razboiului purtat, SUA a acordat totusi pentru sustinerea
francezilor din Indochina un ajutor de 2,6 miliarde de dolari in perioada ianuarie 1950 si mai 1954 - cam 80% din cheltuielile totale ale razboiului din
Indochina. Datorita presiunii interne si a percepfiei proprii gresite, care a marit si mai mult presiunea, politica externa americana a pierdut nu numai
capacitatea de evaluare realista a primejdiilor cu care era con-fruntata, ci si - in acuta contradictie cu retorica pentru ,",eliberare" - sansele de a respinge
pretentiile sovietice pentru putere, care erau evidente in multiplele contradictii din interiorul ,,lagarului comunist". De la un guvern republican era de
asteptat o limitare a politicii de indiguire, deoarece parea in principiu un garant mult mai de incredere pentru o politica ,,anticomunista". Nu era nevoit sa se
justifice atata in ac^iunile sale concrete de politica externa ca democrajii si-si putea deci permite s& uite anumite supraangajamente. Nu este o intamplare faptul
c3 abia administra^ia Eisenhower/Dulles a reusit sS incheie razboiul din Coreea.
D e c i z i a pentru ,,re"inarmarea G e r m a n i e i
Marindu-si bugetul pentru aparare, intarindu-si inarmarea conventional si dupa angajarea in Asia, SUA se gandeau la reinarmarea Germaniei si legal de
acest lucru, la crearea unei organizatii de aparare integrate a Pactului Atlantic in Europa, lucruri urgentate si de razboiul din Coreea. La o zi dup&
semnarea Pactului Atlantic, in aprilie 1949, cotidianul parizian Le Monde scria: ,,Poti s-o iei in seamS sau nu, dar reinarmarea Germaniei va iesi din
Pactul Atlantic, ca puiul din ou." Desi guvernul francez a indepartat imediat orice gand de integrare a Republicii Federale Germane in alian^a vestica pentru
aparare, toata lumea din Europa stia: in cazul unui atac sovietic asupra Europei occidentale - si doar asta stStea la baza Pactului Atlantic -, teritoriul vest-
german, asa cum se vedea la o privire amncata pe harta, era eel mai expus, asa meat apararea vesticS nu putea incepe doar la vest de Rin. Paring Pactului
Atlantic luasera in considerare acest lucru trimrjand trupe de ocupatie pe teritoriul german in zona respectiva. Pe termen lung insa paza Republicii Federale,
lasata doar in baza trupelor vestice, parca o lipsa de raspundere. O asemenea impartire unilaterlaa a apararii ar fi dus la o crestere unilateral^ a economiei
vest-germane pe cheltuiala tarilor vest-europene, care urmau sa finanjeze in afara propriei apSrSri si pe cea a concuren^ei vest-germane. Oricum, nu se
punea problema unor cresteri ale costurilor de aparare. In ciuda presiunilor americane si a tendin^ei accentuate a guvernelor europene de a vedea in
inarmare un mod mai eficient de paza decat in ridicarea standardului general de via^a si in ciuda declaratiilor de intense pe care Consiliul de ministri
NATO le concepea regulat, programul de inarmare nu a putut fi pus in aplicare in cadrul politicii interne, decat in mica masura. O siguranta militara
crescuta cu o scaderea evidenta a standardului de viata nu-si putea permite nici unul dintre guvemele europene
- frica gener'ata de razboiul din Coreea nu mergea chiar atat de departe. In schimb un potential german de aparare ar fi putut servi nu numai la apararea
Republicii Federate, dar si la reducerea dezechilibrului notoriu dintre armele conventionale vestice si cele estice. Amintirea inca vie a loviturilor date de
trupele germane in timpul celui de-al doilea rSzboi mondial, i-a facut pe aliatii vestici sa astepte de la germani o contributie materials pentru apararea
vestului mult peste resursele actuale ale slabului ,,provi-
—-,+«« german. Si deoarece partea estica impartasea abeeasi aiuiridfer-o jteittarrnare vest-germana trebuia sa contina si un efect important de infricosare
psihologica. Reinarmarea vest-germana a fost deci o cerintk puternica de moment, mai ales ca la inceputul nein^elegerilor. din Oriental Indepartat nu putea
spune nimeni - nici in cadrul guvemului american - cat vor dura si in ce masura SUA vor fi in stare sau doritoare sa mai lase propriile forte armate
conventionale sa statfoneze in Europa, iar Franca avea deja doua cincimi din trupe trimise in Indochina, unde izbucnise, datorita luptelor de gherila purtate
de soldatii lui Ho Si Min, un adev3rat razboi colonial.
fmpotriva logicii strategilor si tehnocratilor au fost proferate anumite reflectii politice: remilitarizare nu inseamna oare un pericol prea mare pentru tanara
si inca nestabilizata democratie vest-germana? Nu va duce la o consolidare a greuta^ii politice a Republicii Federale, primejduind astfel mentinerea
alian^ei europene prin reactivarea fricii partenerilor fata de germani? Era desigur exclusa posibilitatea ca o Republica Federala putemka, condusa de forte
nationale sau chiar natfonaliste, sa duca o politica externa independenta, potrivnica intereselor puterilor occidentale - putandu-i implica pe aliatii ei intr-un
razboi pentru unitatea germana sau chiar unindu-se, in interesul propriei re-unificari, cu adversarul sovietic? In fond, nu trebuia ca trupele vest-germane sa
produca neliniste sovieticilor pentru ca europenii estici sa cada ^efinitiv in bratele URSS si in orice caz sa consolideze-at5t de tare impaitirea Europei,
incat sa nu se mai easca nimeni la o revizuire a acestui lucru - in sensul ,,celei treia puteri" sau a ,,roll back"-ului anticomunist? Deoarece se asteptau ca un
protect de reinarmare a Republicii Federale sa starneasca asemenea reac^ii, Departamentul de Stat american avusese grija inca de la initierea negocierilor
pentw Pactul Atlantic, in 1948, ca problema sa fie rezolvata de IN inceput. Chiar si atunci cand joint chiefs of the staff (Comandanfil reuniti ai personalului),
datorita universalizarii conceptului dd ingnldire apartinand Administratiei americane din iarna lui 1949/50. au cerut cu hotarare infiintarea trupelor germane,
Administra^u s-a opus unei asemenea solutii desi se angajase chiar ea In largirea inarmarii conventionale a vestului. Acest lucru va existi™ ,,atata timp cat
membrii important! ai sistemului de aparare i vest-europeanS nu vor ajunge la o alta concluzie in condi|ii schimbate, care astazi nu sunt previzibile, si anume ca
o inarmare germana va conduce la intarirea sigurantei occidentale si nu la o slabire a acesteia". Datorita aceleiasi griji pentru o solidaritate a aliantei vestice,
ministrul de Externe britanic Bevin s-a opus colegului sau din Ministerial pentru Aparare, Shinwell, care propusese o colaborare germana. In cadrul guvernului
francez nu s-a purtat o asemenea discutie mai ales de frica destramarii coalitiei guvernamentale. Nici solutia unui parteneriat german intr-o Comunitate
Europeana supranationala de aparare, dupi cum propusese Leon Blum inca din noiembrie 1949, pentru rezolvarea contradictiei dintre cerintele unei aparari fata
de URSS, dar si fata de Germania, nu fusese acceptata de majoritatea vest-europenilor si americanilor. Cand pe 16 martie 1950 Winston Churchill a cerut in
Camera Comunelor amplasarea unui contingent de trupe germane in cadrul unei asemenea armate europene, i s-a raspuns printr-un refuz.
Razboiul din Coreea a rasturnat relatiile fortelor dintre cei care erau pentru reinarmarea Germaniei si cei care se impotriveau. Printre militari s-a extins
teama ca cele petrecute in Coreea s-ar putea intampla si pe pamant german, fScandu-i sa se ocupe si mai series de crearea unei armate germane. Printre
politicienii care nu impartaseau aceasta teama (credeau ca teritoriul vest-ger-man era in siguranta datorita trupelor de ocupatie) dar erau convinsi aproape
toti de necesitatea intaririi inarmarii conventionale in Europa, a crescut speranta ca socul produs de razboiul din Coreea in opinia publica vestica va putea fi
folosit pentru realizarea planurilor de reinarmare. La cea de-a doua sedinta a Adunarii Consultative a Consiliului Europei - care s-a tinut sub autoritatea
unui ministru al Apararii european, cu prezenta organelor de control europene corespunzatoare si cu posibilitatea aderarii germane - proiectul unei armate
europene integrate a fost aprobat i"- 11 august cu o majoritate de 89 de voturi, doar 5 -deputa^i 1 .iu opus, iar 27 (mai ales social-democra^i germani si
delega^i l.iliuristi britanici) s-au abtinut. Loc^iitorul inaltului Comisar ameri-
• HI in Republica Federal^, generalul Hays, a purtat convorbiri i u reprezentantii guvernului vest-german farS stirea Departamentul ill- Stat. Superiorul sau,
McCloy, s-a angajat la Washington la n contribute din partea apararii germane in cadrul unei armate (uropene. La Departamentul de Stat era in lucru un
proiect al unei ,,European Defence Force" (Forte de apirare europeana) (inemorandumul din 16 august) cu participare americana, canadiana
•.i germanS, formata din contingente nationals sub conducerea unui stat major international si a unui singur comandant suprem, tare trebuia neapSrat sSi
fie american.
La sfarsitul lui august discu^ia despre reinarmare se raspandise utat de mult in cadrul opiniei publice ca si in cercurile decizionale ale vestului, incat
cancelarul federal vest-german Adenauer a indraznit sa puna propriile condi^ii in ceea ce privea contribu^ia germana la aparare. Adenauer era constient cS.
fortele vestice erau mult mai interesate de trupele vest-germane decat Republica Federals insSsi (asiguratfi intrucatva de prezenta trupelor de ocupatie) si
ca negocierile asupra reinarmarii germane erau o sansS unicS ce-i conferea posibilitatea Republicii Federate s& devina mai repede, dintr-o ^arS ocupata, in
care invingatorii isi pastrasera drepturi decisive, un partener cu drepturi egale al alian^ei vestice. Dupa parerea sa, drumul spre o egalitate in drepturi
legata de o reinarmare va trece cu siguranta printr-o integrare europeana si atlantica, adica va duce la renuntarea partiala a suveranitatii partenerului
vestic si nu la o restaurare a intregii suveranita^i rationale a Republicii Federale, ceea ce in opinia lui era un avantaj. Adenauer credea ca angajarea ferma a
Republicii Federale in cadrul Aliantei era o necesitate pentru siguranta politica, dar si una social-politica; in integrare vedea un mijloc al puterilor occidentale
de a stabili o linie dkectoare a politicii germane, care excludea once prejudiciu in orice realizare politica sau sociala a Republicii Federale. Era constient de
faptul ca aceasta tara, in ciuda oricarei discriminari de scurta durata posibile, va ajunge sa aiba, datorita potentialului sau economic, un rol conducator in
cadrul unei uniuni europene integrate. Reinarmarea parea in aceste conditii mijlocul ideal pentru asigurarea pe termen lung a integrarii vestice a Republicii
Federale cu implicatiile sale socio-politice. Putin dupS ce a ajuns cancelar, in noiembrie/decembrio t <' a avut grija sS se exprime in mai multe interviuri
astft problema reinarmarii germane sa se mentinS in atenjia interna^lfl i| (el insusi nu avea voie sS aparS in exterior drept promote acestei idei, din motive de
politics interna dar si externa), iq| . momentul crizei din Coreea, cand o majoritate s-a expriinal • favoarea inarmSrii, a reluat discu|ia. Punctele culminante ale
|i< initiative au fost cele dou& memorandumuri prezentate po august 1950 Inaltei Comisii. Primul oferea - avand din nou i| multe intelesuri, lasand pe seama
puterilor vestice decizia asu|! formei contributiei germane la aparare, dar provocandu-le totodj la luarea unei hotarari urgente - ,,in cazul formarii unei armi
internationale vest-europene contribuiraa cu un contingent gennjul si totodata cerea o intarire a trupelor de ocupatie ca o garantn a ,,sigurantei externe" ca si
formarea unei ,,politii de aparare p teritoriul federal" impotriva acfiunilor de forta ale comunistilc din interior, inclusiv a atacurilor politiei populare din
zoini sovietica. Celalalt memorandum cerea ca ,,relatiile intre forfeit] de ocupatie si Republica Federals" (...) sa fie reglementato' printr-un ,,sistem de
conventii" dandu-le Inaltilor Comisari statut de ambasadori - ceea ce presupunea implicit ridicarea statutului de zona ocupata.
Inaintarea rapida a cancelarului federal vest-german a obligai la luarea urgentS a deciziilor. La Conferinta Ministrilor de Extemc de la New York a ,,Celor Trei
Man" din cadrul Pactului Atlantic, Acheson a cerut asentimentul colegilor sai pentru refacerea trupeloi germane, in jur de 10 divizii, ca si marirea propriilor
efortuii pentru aparare drept contraserviciu pentru continua stationare pc teritoriul european a trupelor americane, ajutor militar si preluarea conducerii intr-
un stat major al unui NATO integrat. Atat Bevin ca si Schumann s-au opus cu vehementS acestui pachet de propuneri. Oricat de mult doreau
consolidarea angajamentului american fa0 de Europa, isi dadeau seama cS din ra^iuni de politics interna nu-si puteau da acordul pentru reinarmarea ger-
mana. Guvernul britanic care sperase sa rezolve problema contributiei germane la aparare printr-o trupS de politic vest-germana, a cedat panS la urma in
principiu stSruintelor americane, a cerut insa ca uniunile vest-europene sa fie create inaintea celei germane. Guvernul francez, care trebuia sa tina seama de o
opozitie mult mai puternicS in tara si in acelasi timp de parerile diferite ale membrilor sai, a incercat pentru inceput sa se opunS oricarei i.v,/ii apoi a
prezentat, sub presiunea americanilor si a celorlalti ,,,,,, 'uriproiect de integrare a trupelor germane la mvel de , , i - lion sau de regiment intr-o armatS
europeanS suprana lonalS r nul Pleven din 24 octombrie).23 Desi aceasta m^ativS avea \onul de a tergiversa inceperea concreta a reinarmari! vest-ger-,„ me
(twin discutiile necesare asupra proiectului, dar si pnn .u-area instiurviilor supranationale), amplasarea trupelor germane , crearea unei forte militare
integrate vestice erau astfel hotarate ,„ principiu - nerezolvate au rSmas doar penoada, daca la mvel "uropean sau atlantic, precum si problema egahtStn
germane in drepturi.

De la P l a n u l P l e v e n la U n i u n e a Europeana de A p a r a r e (UEA)

Discutiile asupra acestei probleme au mai continuat inca 4 ani in acest timp fund pusa sub semnul intrebani de ma, multe oS'hotararea de
principiu a guvernelor vestice In toate tanle occidentals, aceasta polemics s-a purtat cu multa pasiune dar nu cu nrea mare claritate, eel mai puternic in
Franta si in Republica Federals, marcand structura intema a lumh vestice si deznodaman-

^ SSS?Utc'rilor guvernamentale - care trebuiau urmante in continuare - la inceput s-ar fi parut ca proiectul pentru o Asodatie Europeans de
ApSrare propus de pnmul mmistru Pleven n-i avea nici o sansa. Planul Pleven contmea o sene de oiscriminari pentru germani: pastrarea unui stat
major national ?1 a unui ministru al Apararii al tuturor participantilor negermam cu scopuri din afara Pactului Nordatlantic; ingreunarea accesulm gernaarUa
statul major integrat ca urmare a integrani unor parti aKupelor la nivel de batalioane: ministn ai Aparani europem, cL urmau sS fie imputerniciti de
cStre Fran^; excluderea gSnaZr din centrele decizionale ale NATO j de prrferm^ fmmSniciti francezi in cadrul organizattei. Aceasti unilateralitete a
Sgurat la inceput in Parlamentul francez p majontate de 349 de votun fatS de 235, impiedicand totodata once participare activS a g^vemului german si
deci ducand la refuzul SUA si al partenerilor NATO (in afara de Belgia si Luxemburg). Expe militari din toate tarile vestice, inclusiv celor francezi, li s-a
,_. impracticabiia integrarea la nivel de batalion. Acheson si in politicieni vestici au vazut in acest plan nimic altceva dec! incercare franceza de sabotaj. In
fata primejdiei de micijoi evidenta a trupelor americane angajate in Europa datorita intt chinezilor in razboiul din Coreea, guvernul francez s-a vfl obligat la
inceputul lui decembrie s3 accepte imediat amplaso, ,,trupelor de lupta" germane (o solutie de compromis intre batalli si divizie), fani a. se decide deocamdata in
legatura cu viitoarL, incadrare intr-o armata europeana. S-a admis doar renunjarea ft un stat major german si la nedotarea cu armamanet greu |i
contingentelor germane. Ca plata, americanii au fost de acord lit Conferinta de la Bruxelles a ministrilor de Externe si ai Apar;lil( din cadrul Pactului Atlantic,
din 18 si 19 decembrie, cu crean-.i unei forte arrnate integrate a NATO avand drept comancl.mi . suprem al acesteia pe generalul Eisenhower. Ce avea
sa ••• intample cu grupele de lupta germane, daca urmau sa fie integral. direct in fortele armate ale Pactului Atlantic sau in armni.i europeana, depindea
doar de pozitia guvernului federal, iar Ad< nauer care era informal exact asupra masurilor restrictive ale Planului Pleven, a cerut prin discutiile purtate cu
experjii Inaltci Comisii, incepute pe 9 ianuarie 1951, ca amplasarea trupelor dc lupta s3 adopte solutia atlantica. La negocierile in legatura cu Planul Pleven,
care, la invitatia francezilor, au inceput pe 15 februarie si la care a fost invitat, nu a participat aproape deloc. ' Negocierile cu Inalta Comisie s-au impotmolit
curand, deoarece reprezentantii germani nu erau de acord sa puna la dispozi^ie de la inceput potentialul de aparare fara a avea tot de la bun inceput o egalitate
in drepruri, iar aliatii nu puteau s3 le acorde aceste drepturi datorita masurilor de limitare pe care le acordasera francezilor. In iunie 1951, organele
decizionale americane au ajuns la parerea ca opozitia dintre asigurarea securitatii franceze si cererea egalitatii in drepturi germane nu are decat o solutie
supranational, iar trupe germane fara o armata europeana nu pot exista. Guvemul francez era dispus sa discute chiar si propunerile discriminatorii cele
mai aprige ale Planului Pleven, datorita considerate! crescande oferite de americani cererilor de egalitate in drepturi ale germanilor. In locul recrutarii
discriminatorii de cStre un Inalt Comisar doar a trupelor germane, intreaga organizare a armatei europene din toate tarile participante urma , sa fie rezolvata
la fel. Compromisul tendenijios americano-francez .1 obligat guvemul german sa treaca la solutia europeanS. Dupa '•e delegatia franceza, sub presiune
americana si germana, a fost de acord cu eludarea perioadei de tranzitie, in care Republica I ederala sa ramana fara un Minister al ApSrarii propriu, sa nu
niai insiste categoric pentru o integrare sub nivelul diviziei si sa nu se mai opuna unei subordonari a Comandantului Suprem al Armatei Europei,
Comandantului Suprem al NATO, Adenauer s-a decis definrtiv, la sfarsitul lui august, in favoarea armatei supranationale europene. Cei trei ministri de
Externe europeni si-au putut da acordul ofrcial la Conferinta de la Washington din 10-14 septembrie pentru o contributie germana la aparare in cadrul unei
Uniuni Europene pentru Aparare (UEA). I s-a comunicat guvernului federal ca desfrintarea statutului de tara ocupata nu poate avea loc decat in legatura cu
participarea germana la UEA.
Au urmat inca opt luni de discutii indarjite in legatura cu dorinta germana de suveranitate si clauza sigurantei ceruta mai ales de francezi, Tnainte ca pe
26 mai 1952.sa poata fi semnat la Bonn ,,Acordul general" pentru desfrintarea statutului de zona de ocupatie, iar pe 27 mai la Paris, acordul pentru crearea
UEA. Partea franceza a trebuit sa faca si alte concesii: in locul unui Minister Supranational al ApaYarii (s-ar fi parut ca urma sa fie unul francez) lua frinta
Comisariatul celor NouS; competenta executiva nu apartinea doar acestui comisariat supranational ci, intr-un mod complicat, avea legaturi cu Consiliul de
Ministri, care putea lua decizri doar prin unanimitate de voturi. Bugetul uniunii a. ramas supus reglementarilor intre state. Diminuarile fata de supranationalitate
au fost fScute la presiunea tarilor Benelux, care sperau astfel intr-o mai mare dorinta a Marii Britanii de a intra in UEA. Marea Britanie, sub conducerea
conservatoare a lui Churchill, care i-a urmat cabinetului laburist in noiembrie 1951, a ramas in afara, astfel ca noua uniune era compusa tot din cei sase ca si
Uniunea Carbunelui si a Otelului, iar Franta nu putea contrabalansa ponderea Germaniei prin Marea Britanie. Guvernul britanic a fost de acord doar cu
largirea obligativitatii asistentei UEA, aparuta in cadrul Pactului de la Bruxelles, deer si caLc Republica Federaia. Acesteia i s-a permis inca intrarea drrecta
in NATO, dar ca masura tranzitorie i s-a dat totusi dreptul de participare la toate problemele politice ale Aliantei (putea cere oricand sedrn^e comune ale
Consiliilor NATO sau UEA).

Adenauer a trebuit sa faca si el unele compromisuri in programul lui maximal: statutul de tara ocupata nu a fost anulat printr-un contract de securitate
intre state suverane; cei trei aliaji vestici i-au acordat Republicii Federale doar ,,autoritate deplina" (,,full authority") in probleme interne sau externe,
pastrandu-si drepturile referitoare la ,,Germania ca un intreg", dreptul la proclamarea starii de urgenta si eel al sta^ionarii trupelor. Republica Federala nu avea voie
sa produca material de razboi important sau sa faca cercetari in domeniul tehnicii militare, totodata nu < avea posibilitati directe de influenta asupra deciziilor
militare luate in forul NATO.

In conformitate cu problema reinarmarii si tinand seama de cele doua puncte de pornire, interesele germane se impuseserS fata de cele franceze, si nu era o
intamplare faptul ca entuziasmul francez pentru proiectul UEA a sc3zut incepand din vara lui 1951, in egaia masura cu sustinerea lui de cStre Republica
Federala. Speranta unui rol conducator francez intr-un continent unit a fost abandonata, ca si posibilitatea independence! Europei fata de SUA con^inuta in
Planul Schumann sau Planul Pleven. Ideea ,,celei de-a treia puteri" a primit astfel o nou3 lovitura, influenta americana in Europa s-a putut stabiliza si dupa
terminarea ajutorului Marshall. Prin integrarea Republicii Federale in alian^a militara occidentaia, imparjirea continentului devenise si mai clara. In Acordul de la
Bonn, aliatii vestici si Republica Federals s-au obligat reciproc la crearea unui model de reunificare pentru Germania care a pornit de la pastrarea ordinii
interne si de la integrarea in sistemul de aliante occidentale (reunificare ca urmare a ,,politicii de forja"). Aliatii se asiguraseni astfel nu numai impotriva unei
intelegeri a Republicii Federale, acum mai puternice, cu URSS, dar aceste puteri si-au legat politica de Republica Federala. Aceasta devenise, datorita crizei din
Coreea, un partener important in cadral aliantei vestice, iar conducerea ei politics a dus, parte constient, parte inconstient, deoarece se afla inca sub multiple
restricjii si nu era sigura de noile realizari, la pastrarea acestei stari de tensiune, intarind blocul vestic. Ideea vest-germana a unei reunificari ,,in libertate" - parte
retorica, parte speranta -a fost sustinuta acum, mai mult ca oricand, de puterile vestice, iar dac3 Adenauer nu a reusit sa obtina prin Acordul de la Bonn
retrocedarea teritoriilor de dincolo de Oder si Neisse (ceea ce i-ar fi convenit si din punct de vedere al politicii interne), participantii la Alianta au trebuit
sa tina seama in negocierile lor viitoare cu partea estica de pretentiile noului lor partener Important prin proiectul UEA a fost obtinerea rolului de mediere a
ideii de unificare supranational, fiind alungata primejdia revigorarii fortelor nationaliste agresive in Republica Federala Germana, forte care puteau sa reapara
datorita reinarmarii germane, deschizand drumul in ceea ce privea potentialul de aparare vestic. Pretul obtinerii acestui rol a fost foarte mare: perspectivele unei
reunificari germane se aflau undeva, foarte departe, ca si speranta ici autodeterminari autonome franceze sau in ,,cea de-a treia itere", care ar fi invins antinomiile
capitalismului si comunismului din interior sau exterior. Daca majoritatea fortelor politice din Europa erau intr-adevar gata sa plateasca acest pret, nu s-a stiut
nici dupa parafarea contractelor de la Bonn sau de la Paris.

NOTE

1. Conferinta Consiliului de la Londra: FRUS 1950, III, p. 94-125, 828-1207, rezumatul discu(iilor de catre Acheson pe 14.5.1950, idem, p. 1061-1067.
Congres: Dean Acheson, Present at the Creation, New York, 1970, p. 400f.
2. Atlantic Monthly, iunie 1951, p. 22.
3. Despre preistoria razboiului din Coreea vezi Glenn D. Paige, The Korean Decision: June 24-30, 1950. New York, Londra, 1968, p. 66ff; Joyce si
Kolko, The Limits of Power. New York, 1972, p. 565ff; Robert R. Simmons, The Strained Alliance. Peking, Pyongyang, Moscow and the Politics of
the Korean Civil War. New York, 1975; Brace Cumings, The Origins of the Korean War. Princeton, 1981.
4. Si in acest caz trebuie sa ne referim la concluziile luate datorita celor intamplate atunci cand analizam motivele sovietice. Faptul c3 Stalin ar fi fost luat prin
surprindere tot atat de mult ca si guvernul american de atacul nordcoreean (vezi Kolko, Limits, p. 585) este greu imaginabil datorita rela{iilor stranse
dintre conducerea Partidului Comunist Coreean cu Moscova. Teza ..traditionalists" vorbeste despre o ac^iune pregatita de mult de sovietici (d. ex. David
Rees, Korea. The Limited War. Londra, 1964), lucru pu^in probabil avand in vedere interesele sovietice. Vezi Bernd Bonwetsch, Peter M. Kuhfus, Die
Sowjetunion, China und der Koreakrieg. In: Vierteljahrshefte fur Zeitgeschichte 33 (1985), p. 28-87.
5. Cf. ambasadorului american la Moscova pe 25.6.1950, FRUS 1950, VII, p. 139f.
6. Rhee catre MacArthur 12.8.1950, vezi Kolko, Limits, p. 591; pentru ceea ce urmeaza vezi idem, p. 578ff; Paige, The Korean Decision, Alien
Guttmann, Korea: Cold War and Limited War. Lexington, editia 2-a, 1972; FRUS 1950, VII, p. 125-270.
7. Raport asupra situatiei ftcut de MacArthur, audieri in senat mai 1951, vezi Kolko, Limits, p. 591.
8. FRUS 1950, VII, p. 271-730, in special Dulles, p. 386f, Bevin p. 396-399.
Rhee, p. 428-430, Department of Defense, p. 502-510, State Departir p. 617-623; Kommunique Tschiang-MacArthur din 1.8.1950 in Di ments on
International Affairs 1949-1950, p. 658.
9. Vezi John W. Spanier, The Truman-MacArthur Controversy and /I Korean War. Cambridge, 1959; Alien S. Whiting, China Crosses t\ Yalta: The
Decision to Enter the Korean War. New York, 1960; Kolk| Limits, p. 593-604; FRUS 1950, VII, p. 731 ff. - Nici istoria agresiun chineze, cum de fapt
nici problema scopului razboiului american n sunt ,,luminate" decat foarte vag de catre autorii ,,traditionalisti"; Chin apare ca unic ,,agresor", iar
desfasurarea razboiului ramane neclara. 1
10. Ceea ce a fost subliniat de Kolko in Limits, p. 605-617, ca motivj accentual de men^inerea atmosferei de criza in interesul programului do (
reconstruc(ie american, a jucat de fapt un rol neinsemnat.
11. Acheson, Present at the Creation, p. 462.
12. Motivele mccarthysmului sunt pe langa problema responsabilitajii ,,schiinbarii din 1945" cele mai discutate teme ale dezbaterii despre revizionisrn, Athan
Theoharis, {The Yalta Myths: An Issue in U. S. Politics, 1945-1955. Columbia, Mo., 1970; idem, Seeds of Repression: Harry S. Truman anil the Origins of
McCarthyism. Chicago, 1971) si Richard M. Freelaml (The Truman Doctrine and the Origins of McCarthyism, vezi mai su.s cap. 6, nota 8) au atras pentru
prima oarfl aten(ia asupra legaturii dintrc Doctrina Truman si isteria anticomunista a inceputului anilor cincizeci, scotand cu totul Administra(ia Truman din
contextul dependen{elor sale multiple, susfinand pe nedrept producerea constienta si cinica a mccarthyismului de catre aceasta. Pentru o analizS diferenjiata a
relafiilor, asa cum este schitat aici, vezi Robert Griffith, The Politics of Fear: Joseph R. McCarthy and the Senate. Lexington, 1970; Richard M. Fried, Men
against McCarthy. New York, 1976. Interpretari controversate vezi Robert Griffith si Athan Theoharis (editori), The Specter: Original Essays
on the Cold War and the Origins of McCarthyism. New 'York, 1974.
13. Kolko, Limits, p. 571.
14. Dac3 s-a facut constient sau, ar trebui clarificat; vezi Kolko, Limits, p. 675-677 si Barton J. Bernstein, Election of 1952. In: Arthur Schlesinger, Fred
Israel (editor), History of American Presidential elections 1789-1968. New York, 1971, p. 3215-3340.
15. In legatura cu politica lui Dulles vezi Glenn H. Snyder, The ,,New Look" of 1953. in: Schilling, Hammdon si Snyder, Strategy, Politics and Defense
Budgets. New York, Londra, 1962, p. 382-524; Michael Guhin, John Foster Dulles: A Statesman and His Times. New York, Londra, 1972; Townsend
Hoopes, The Devil and John Foster Dulles. Boston, Toronto, 1973: Martin Geiling, Aussenpolitik und Nuklear-strategie. Eine Analyse des
konzeptionellen Wandels der amerikanischen Sicherheitspolitik gegenueber der Sowjetunion (1945-1963). Koln, Viena, p. 96-167; Leonard Mosley,
Dulles. A biography of Eleanor, Alien and John Foster Dulles and their family network. Londra, 1978.
16. Vezi Kolko, Limits, p. 651-653; Daniel Yergin, Shattered Peace. Boston, 1977, p. 408.
17. Vezi Georgette Elgey, Histoire de la IVe Republique, vol. 2: La Republique des contradictions 1951-1954. Paris, 1968, p. 440.
Important in legatura cu razboiul din Indochina: Philippe Devillers, Histoire du Viet-Nam 1940-1952. Paris, 1952.
Idem pentru politica Administrate! Nixon/Kissinger fa^5 de Vietnam si China incepand cu 1969.
In legatura cu discu(ia ,,re"inarmarii vest-germane vezi Anfange westdeutscher Sicherheitspolitik 1945-1950. vol 1: Van der Kapitulation bis zum
Pleven—Plan. Munchen, Viena, 1982; W. Loth, Der Koreakrieg und die Staatswerdung der Bundesrepublik. tn: Josef Foschepoth (editor), Kalter
Krieg und Deutsche Frage. Gottingen, 1985, p. 335-361. FRUS 1949, III, p. 123. FRUS 1950, III, p. 212-219.
Textul primului memorandum selectat in: Verhandlungen des Deutschen Bundestages, rapoarte stenografiate, 8.2.1952, p. 8159A f.; al doilea in
mtregime in Konrad Adenauer, Erinnerungen 1945-1953. Stuttgart, 1965,
p. 358f.
23. Textul in Europa. Dokumente zur Frage der europaischen Einigung, vol 2, Munchen, 1962, p. 812-815. tn legatura cu negocierile din toamna 1 vezi W.
Loth, Sozialismus und Internationalisms. Stuttgart, 1977, p. 282-289. Norbert Wiggershaus, Die Entscheidung fur einen westdeutschen
Verteidigungsbeitrag 1950. in: Anfange westdeutscher Sicherheitspolitik, vol 2, p. 325-402.
24. Vezi FRUS 1950, III, p. 585-404; in legatura cu pozitfa americana vezi memorandumul reprezentantului SUA in Consiliul locator NATO, Charles
Spofford, din 30.11.1950, idem, p. 501-505.
25. Despre negocierile cu Republica Federala pana la incheierea tratatelor din mai 1952 vezi Gerhard Wettig, Entmilitarisierung und Wiederbe-
waffnung in Deutschland 1943-1955. Munchen, 1967, p. 402-487; Arnulf Baring, Aussenpolitik in Adenauers Kanzlerdemokratie. Bonns Beitrag zur
Europaischen Verteidigungsgemeinschaft. Munchen, edi^ia 2-a, 1971, p. 174-253, 262-281. Edward Fursdon, The European Defense Community. A
History. Londra, 1980, p. 105-188.
26. Textul tratatelor in trei limbi in: Die Vertragswerke van Bonn und Paris. Documente si rapoarte din Arhiva Europa, vol 10, Frankfurt, 1952.
27. Este o totala contrazicere in Kolko, Limits, p. 653-667 cu rezultatul acestei dezbateri in legatura cu reinarmarea Germaniei, ca fiind un scop important
al politicii americane de reinarmare. For^ele militare stationate in Europa in 1950-1952 nu erau suficiente in cadrul conceptului de aparare in cazul unei
agresiuni sovietice - nu pentru ca n-ar fi existat
acest concept al conducatorilor americani, ci pentru ca, datorita greutatilor descrise aici, nu putea fi impus din punct de vedere militar. 28. In art. 7, paragraf
II, Republica Federala si cei trei alia(i se obligS ,,sa conlucreze pana la incheierea pasnica a reglementarilor de pace, pentru a-si indeplini scopul comun
prin mijloace pasnice: o Germanic reunita, cu o constitute democratica, integrata in Comunitatea europeana". Para-graful II (care va disparea in edifia
revizuita din oct. 1954) declara drepturile si obliga^iile care rezulta pentru Republica Federala, valabile in mod explicit pentru o Germanic reunificata, cu
condi^ia sa nu existe alte in^elegeri.

C a p i t o l u l 12

Ofensiva sovieticS pentru d e s t i n d e r e


Din punct de vedere sovietic, consolidarea blocului occidental ca urmare a razboiului din Coreea parea un lucru de temut. SUA se obligau la prezenja
military continua pe continentul european, europenii occidental} incercau sa depaseascS contradic^iile ramase cu ajutorul integrSrii europeane si s5-si reduc5
marmarea con-ventionaia fa{5 de blocul estic. Potentialul vest-gennan, supraes-timat atat de conducerea sovietica cat si de opinia publica vestica, ameninta^sa
Tnt3reasc3 decisiv for£a militara occidentals, mai ales ca SUA se implicau tot mai mult in Coreea dar si in Indochina. E greu de evaluat cat de in serios au
fost luate declarable occidentale despre ,,politica for^ei" si ,,politica eliberarii" de catre conducerea sovietica precum si propriile teze propagandistice
despre caracterul imperialist-agresiv al blocului vestic. Cu siguranta ca masurile de inarmare ca si cele de integrare au fost privite ca o primejdie pentru propria
pozitie. Primejdia provenita din partea ofensivei vestice parea cu atat mai mare cu cat URSS se afla in fata unei imense probleme interne: fortarea unilateraia
a industriei grele si de armament cu intentia de a reface tara pentru a deveni un nou bastion, dusese la o solicitare extrema a fortele de producfie si de munca si
la o mizerie generala sociala si economica, foarte periculoasa pentru existenta sistemului sovietic. Frica de expansiunea vestica si nevoia de liniste in
politica externa pentru depasirea greutatilor interne, a determinat conducerea sovietica sa plateasca un pret urias pentru a impiedica reinarmarea vest-germana -
punctul central al consolidarii blocului occidental. Ofensiva sovietica pentru destindere, care a decurs din aceasta situatie, a pus din nou sub semnul mtrebarii
direcfia generala de consolidare a formani blodurilor din Europa.

N o t el e s o v i e t i c e d i n 1 9 5 2 t r i m i s e G e r m a n i e i

URSS le-a amintit celor patru responsabili pentru Germania si celor care au decis sa ia masuri de demilitarizare la Potsdam ca nu trebuie sa existe planuri
de reinarmare, conducerea RDG apeland concomitent la vest-germani sa ,,se aseze la aceeasi masa". Ambele apeluri nu au putut opri negocierile pentru
UEA. [Initiativa sovietica pentru o noua runda a unei Conferinte a celor :,Patru in legatura cu Germania (nota din 2 noiembrie 1950) esuase in iunie 1951,
dupa saptamani intregi de prenegocieri in legatura cu ordinea de zi. Cererile RDG de crea un ,,Consiliu General al tuturor germanilor" paritar, format din
reprezentantii ambelor state germane (lucru aparut pentru prima oara intr-o scrisoare din 30 noiembrie 1950 a primului ministru al RDG, Grotewohl, catre
Adenauer) nu a gasit nici un fel de sustinere in Republica Federala. Abia in primavara lui 1952, dupa ce divergentele interne occidentale se aplanasera cu
totul si urma sa se incheie iminent un acord UEA, conducerea sovietica si-a reorientat politica
germana.
Pe 10 martie 1952, guvemul sovietic le-a prezentat celor trei alia^i vestici intr-o nota., un concept pentru un tratat de pace cu Germania care, in punctele
esentiale, trecea peste politica sovietica de pana atunci. Germania urma sS se reuneasca nu numai renuntand la teritoriile de la est de Oder si
Neisse, obligandu-se sa ,,nu incheie nici o coalitie sau alianta militara, ce s-ar fi putut ridica impotriva vreunui stat a carui armata luptase impotriva
Germaniei in timpul razboiului", ci si toate trupele de ocupatie urmau sa paraseasca ^ara la un an dupa incheierea tratatului de pace, in locul lor trebuiau
sa existe fortele armate nationale gemiane, ,,necesare pentru apararea tarii", iar productia de armament urma sa fie acceptata in m&sura in care trupele
nationale le-ar fi folosit chiar ele. in cadrul ,,democratic" stabilit corespun-zator la Potsdam ar fi putut evolua toate partidele, iar cei care apartinusera de
Wehnnacht, ba chiar si ,,fostii nazisti" aveau sansa de a conlucra la ridicarea noii republici. in termen foarte scurt urmau sa aiba loc alegeri libere, anun^a
guvemul sovietic
intr-o a doua nota din 9 aprih'e - pregatite paritar de forurilo politico ale RFG si RDG si controlate de cei patru aliati, nu cum ceruse partea occidentals, sub
auspiciile Natiunilor Unite. Viitorul statut al Germaniei trebuia hotarat incS inainte de formarea nou-alesului guvern german de catre aliati, iar tratatul de pace
semnat abia de catre acest guvern. Alte doua note din 24 mat si 23 august 1952, prezentate cu un ton mai agresiv si mai nerabdator decat primele doua,
continuand sa demonstreze dorinta de negociere, le cereau puterilor vestice sa porneasca in directia rezolvarii problemei Germaniei pe baza acestor
propuneri.
Cu aceasta, conducerea sovietiea ajunsese - far3 sa stie - la aproape acelasi concept al unei Germanii neutre, pe care admi-nistratia americana il oferise cu
doi ani si jum.atate in urma sub presiunea blocadei Berlinului, ca alternativa pentru impartirea in doua a Germaniei si a Europei. Ca si atunci, in cazul
american, oferta sovietiea a insemnat o renuntare la dreptul de a dispune asupra unei parti a Germaniei, obtinuta datorita fricii de alternative: impovararea de
durata cu o Germanic expusa oricand la perioade de criza, atunci, si teama fata de un bloc militar ce se inarmeaza intensiv, acum. Ca si atunci, concesiunea
unui teritoriu eliberat de trupele aliate ca eel al intregii Germanii neutre, era legata de riscuri cu greu calculable in privinta viitoarelor sale orientari de politica
interna, dar si externa, ca si coeziunea partilor ramase din propriul lagar. Ca si atunci, protagonistii solutiei alternative isi pronosticau sanse bune in sensul c3
potentialul german va putea fi preluat pentru propriul lagar in disputa est-vest. Americanii aveau incredere in atractivitatea modelului societatii occidentale cu
alegeri libere, sovieticii mizau pe refacerea ,,Liniei Rapallo" din cadrul relatiilor germano-sovietice din perioada dintre razboaie, prin reluarea legaturilor cu fortele
national-conservatoare germane. Pe de alta parte, credeau ca prin masurile de ,,democratizare" luate pe baza conventiilor de la Potsdam ca si prin prezenta
continuS a reprezentantilor RDG si URSS, care vor duce la alegeri libere si la un acord de pace, isi vor putea exersa un minim de influenta asupra viitoarei
politici a Germaniei unite.
Ce intelegeau sovieticii prin acest minim acceptabil nu reiese prea clar din documentele existente si nici nu era consolidat in momentul initiative}
sovietice. Formularea acestor note (,,stat independent, democratic si iubitor de pace") era extrem de flexibila ca si acordurile de la Potsdam la vremea respectiva
si permiteau conducerii sovietice oricand s3 se retraga din in^elegere, in cazul in care i se parea ca este in defavoarea ei. Bineinteles, nutrea ilorinta sa
asigure for^elor comuniste o pozitie cat mai puternica in cadrul unei Germanii unite, dar era mai cu seama interesata - asemeni politicii sale est-
europene, inainte de schimbarea dogmatics prin Cominfonn - de asigurarea loialitatii fata de politica externa. Nu se referea la forma oranduirii
sociale pentru care nu avea un concept fundamentat teoretic. Ceea ce se obtinuse in RDG ca transformari sociale, nu putea fi abandonat pur si sknplu, ci pe
cat posibil asigurat si transpus si in Germania occidentala. Deoarece la modul de rezolvare propus de guvernul sovietic toate lucrurile erau valabile si pentru
sistemul social al Republicii Federale, nu exista nici un dubiu, tinand cont de
puterea economica si de atractivitatea ideologies a sistemului vestic, ca la terminarea procedurii de incheiere a acordului de
pace, Germania units va fi structuratS in special in mod burghez. SS astepti de la o asemenea Germanie loialitate in politica extemS,
parea riscant, tinand seama de influenta economics masivS a SUA in Germania occidentala. Conducatorii sovietici se asteptau
la primejdia derivei Germaniei spre vest, sperand insS in diver- gentele crescande intre Germania si celelalte state capitaliste, asa cum prevazuse Stalin in
lucrarea sa despre Problemele economice ale socialismului m URSS , scrisa in acelasi timp cu notele prezentate Germaniei. »
Perspectiyele proiectului de neutralizare au avut de la bun inceput sorti minime de izbanda, n-au existat dubii in aceastS privinta nici din partea sovieticS.
StSruin^a asupra controlului intregii proceduri a Tratatului pentru pace a micsorat din atractivitatea ofertei de alegeri libere in Germania unita. Fixarea
I granitei Oder-Neisse a redus efectul apelurilor catre fortele I national-conservatoare din Germania. O Germanie reunita, chiar cu o armata nationala
limitatS, i-ar fi nelinistit pe occidental!, in special pe francezi, care s-ar fi intrebat daca avantajele oferite de proiect puterilor occidentale - deschiderea RDG
spre influents vesticS, micsorarea cheltuielilor de inarmare si scSderea tensiunilor in Europa centrala - pot compensa aceste temeri. PSrea de-a dreptul indoielnic
ca puterile vestice, dupa ani de chibzuinta si negocieri in categoriile Razboiului Rece, mai erau in stare sa aprecieze in mod constient avantajele si
dezavantajele proiectului propus. (Administratia americana se.decisese in 1948 impotriva planurilor de neutralizare datorita premiselor total nefavorabile,
lucru pe care sovieticii nu aveau de unde sS-1 stie). Mai multe concesii in renuntarea la once posibile influente in German!*, asa cum erau cerinjele vestice
dup3 infaptuirea de alegeri libets sub supravegherea ONU, ca prim pas spre reunificare, sail revizuirea granitelor stabilite in Europa de est in 1945,
lucrvi necesar a se rectifica in cazul granitei Oder-Neisse la o eventual^ reunificare, dupa parerea conducerii sovietice aducea mai mar* atingere intereselor
sale de securitate decat Inarmarea Republicii Federale si crearea unei forfe armate atlantice integrate. De aceea, acestea din urma nu puteau fi pretul pentru
renuntarea la incheierea tratatului UEA, oricat de mari pareau perspectivele de succes ale ofertei sovietice.5 Pentru a lipsi blocul vestic de punctul lui
central, eel vest-german, conducerea sovietica era gata s5 creeze un RDG ,,socialist" dupa model sovietic, asa cum fusese obligate s3 procedeze prin formarea
blocului estic dupa esuarea definitiva a politicii comune aliate fa^a de Gennania din 1948/49, dar nelipsindu-se de posibilitatea de influence a politicii
germane. Dac3 URSS dorea s3 paseasca pe drumul ingust intre desavarsirea formarii blocului vestic si inceputul destriimarii pro-priului sistem de
securitate, ml se stia nici in sanul conducerii sovietice. Acest lucru este evident nu numai in ambivalenta propunerilor sovietice, care permiteau
intotdeauna o cale de retragere far3 a leza demnitatea, ci si in stirile despre divergentele intersovietice, in legatura cu politica germana, aparute dup3
moartea lui Stalin in 1953. Acestea nu arata o pozitie clara si impartirea pe grupe cu pareri diferite, dar atesta existenta a douk scoli de gandire in legatura cu
politica germana dusa de sovietici. Astfel exista o scoala dogmatica, care sustinea ,,Construirea socialismului" in RDG, si o scoala care nu nega riscul,
sperand mai multe avantaje pentru URSS dintr-o reunificare, dar in anumite conditii. Se pare ca. Stalin, instanta cea mai serioasa in materie de politica
interna si extema, se decisese in ultimii sai ani de viata pentru cea de-a doua directie in primavara lui 1952, lucru ce tinea de un motiv ideologic cat se poate
de irational. Un antisemitism crescut (evident in argumentele proce-sului lui Slansky si al alW ,,titoisti", ca si in atacurile veherriente la adresa Israelului) 1-a
determinat pe Stalin sa nutreasca pentru germanii national-conservatori mai multa simpatie si sa supraeva-lueze ponderea lor in cadrul politicii vest-germane. Pe
de alta parte, un rol decisiv in decizia luata a jucat si faptul c3 proiectul de neutralizare, desi avea sanse reduse de realizare, putea fi folosit cu brio si din
punct de vedere tactic. Stalin spera ca prib oferta sa pentru tratatul de pace sa tarSganeze incheierea proiectului IIEA, sa duca la esuare compromisurile obtinute
cu greu iar aspunderea pentru impartirea definitiva a Germaniei sa fie atribuita occidentale.

D e c i z i a l u a t a in R e p u b l i c a F e d e r a l s
Decizia asupra rezultatelor initiativei germane trebuia luata h Republica Federala. Perspectiva reunificarii germane si un viitor rol independent al
Germaniei reunite intre puterile vestice pparea extrem de atractiva pentru vest-germani, farS al caror accept ^nu se putea realiza proiectul UEA: Un raspuns
afirrnativ din rpartea puterilor occidentale la oferta sovietica era posibil doar in •icazul unei reactii pozitive a vest-germanilor.
Perspectivele unei asemenea reactii pozitive nu aratau deloc rau la prima vedere, desi politica de integrare vestica fortata promovata de Adenauer s-a lovit
de o puternica rezistenta interrla 9 Reinannarea se afla intr-o opozitie atat de fundamentala fata de tot ce fusese formulat si explicat in Germania occidentals
incepand din 1945, in legatura cu renuntarea la militarism si politica de forta, in ciuda temerilor fata de amenintarea sovietica si a intereselor pentru obtinerea
drepturilor egale, incat drumul spre reunificare a fost ingreuiat considerabil, dand nastere unui larg front de adversari. Democratii se temeau de reinvierea
fortelor traditionale antidemocratice, patriotii si exilatii erau ingrijorati de sansele reunificarii, pacifistii si socialistii erau ingroziti de cresterea tensiunilor est-
vest, nonpoliticii se abtineau de teama national-so-cialismului si de noul angajament al aliatilor, maximalistilor nationalist! li se parea insuportabil gandul la
ingradirile suveranitatii germane de care era legat proiectul UEA. Toate aceste pozitii au fost reprezentate in multiple combinatii si dezbaterile s-au purtat cu
multa vehementa avand in vedere ca reinarmarea nu era legata doar de orientarea viitoare a Republicii Federale in politica externa, ci si de existenta sa.

Impotriva integrarii vestice sub premise catolico-conservatoare si pentru luarea in calcul a oricarei sanse de eliberare a blocului s-au disputat Gustav Heinemann
si parti importante ale protestan tismului politic, grupul pacifist ,,Cercul lui Noack" din jurul lit Ulrich Noack, Rudolf Augstein in Spiegel si Paul Sethe ft
Frankfurter Allgemeine Zeitung din motive partial nationalist^ partial crestiri-pacifiste (intr-o mSsunl mai mare sau mai micft), Kurt Schumacher si marea
majoritate a PSG (Partidul Socialist German) s-au arStat la inceput ostili oricaror speranje intr-o Germanie unitara si neutrS, dar si a oricarei legSturi de
durutA cu fortele vestice inainte de a se rezolva problema reunificaril, Cu cat apareau mai evidente premisele conservatoare ale unei Europe integrate, .cu atat
ideea de neutralitate gasea un ecou mai puternic si in PSG. Chiar parti ale coalitiei guvernamentaK- intreaga aripa a UCD (Uniunea Crestin-Democrata) din
jurul Im Jakob Kaiser si forfele tinand de o traditie national-liberals dm PLD (Partidul Liber Democrat) (Reinhold Maier, Karl-Georg Pfleiderer) erau
ingrijora^i de pierderea capacitatii operationalo vest-germane fa^a de sovietici. Cercurile economice reprezentalo in coalitie sperau in deschiderea pietelor est-
europene. Cu to(ii pledau - cu un optimism variabil in functie de intentiile sovietice, dar intotdeauna cu multa vigoare - pentru un control riguros a I ofertei de
negociere a guvernului sovietic.
Nu lipseau, fireste, nici fortele politice care au sustinut de la bun inceput proiectul UEA: majoritatea catolicismului politic-si, impreunS cu el, mari grupuri
ale burgheziei renane si sud-ger-mane, reprezentanti ai dreptei politice traditionaliste si ai celoi exilati, ale carer sperante in reunificare erau propagate de
Adenauei prin a sa ,,politica a fortei"; o minoritate formata din grupun industriale care isi vedeau sporite sansele mai degrabS pe o piat.1 vest-euroepana
integrata; miscarea de unificare europeana, care cuprindea o generatie tanarS, doritoare de reforme si care nu vedea in UEA un mijloc ideal pentru realizarea
ideii de reunificare, dar unul hotarator. Desi angajarea lor corespundea cu infSptuirea UEA si cu intrepatrunderea economics cu vestul, realizat intre timp, si cu
orientarea existenta inspre democratize vestice (inclusiv consensul de baza anticomunist), in problema reunificarii se mentinea obligatia unor permanente
justificari. De aceea nu era deloc sigur daca proiectul UEA va supravietui unei oferte de reunificare din partea URSS.

Konrad Adenauer se temea de o faramitare a frontului UEA si in cadrul propriilor randuri, tinand cont de notele adresate de URSS Germaniei. De aceea a
incercat sa formuleze raspunsul german de unul singur, trecand nu numai peste opozitie, dar si peste propriul guvem. Desi Jakob Kaiser a cerut cu insistent in
cabinet, dupa primirea primei note sovietice, s3 ob^ina de la puterile occidentale un dialog serios cu guvernul sovietic, cerand in cadrul aceleiasi sedinte de
cabinet ca si alti purtatori de cuvant sa-si expuna parerea, Adenauer a anumjat prin purtatorul sau de cuvant, ca guvernul federal nu recunoaste nota drept
document de bazS in cadrul negocierilor. Atunci cand Inaltii Comisari i-au comunicat chiar in aceeasi zi ca doreau continuarea negocierilor pentru UEA fara
a tine seama de nota sovietica, Adenauer si-a manifestat bucuria si si-a declarat mul^umirea si satisfactia fa^a de aceasta decizie, fark a mai discuta JncS o
data cu Cabinetul sau si cu varfurile coalitiei guvernamentale. In acelasi mod a avut grija in urmatoarele luni sa reprezinte singur guvernul federal in fata
Inaltilor Comisari. Doar astfel i s-a parut posibila evitarea primejdiei de neutralizare a Germaniei, care ar fi dus dupa parerea sa la slabirea Occidentului si la
inaintarea fortelor comuniste, -lucru la fel de periculos - la revenirea rivalitatii tradi^ionale a statelor nationale de pe continental european si avand drept
consecin^a intarirea fortelor traditionale instigatore la razboi din Germania, dar si de la vecinii europeni.
O asemenea precautie s-a dovedit neintemeiata. In cadrul parerii oficiale a Republicii Federale, atat cat rezulta din comen-tariile de presa, predomina frica
alimentata de generalizarile anticomuniste fa^a de o incercuire sovietica, depasea sperantele privind sansele de reunificare, iar integrarea vestka parea ma-
joritatii, drumul sigur nu numai spre o aparare si o intarire a statu ^wo-ului social-politic, ci si la o revizuire a starii de lucmri existente de fapt in zona puterii
Armatei Rosii. Politica de nenegociere dusa de Adenauer avea o baza in trecut inca din 1952, chiar daca spusele adversarilor s&i fusesera mai spectacu-loase.
Cei mai multi dintre purtatorii de cuvant care negociau cu guvernul sovietic se incapatanau dintr-o rigoare anticomunista sau nationalista - ca un lucru de la
sine in^eles - asupra unor conditii pe care- sovieticii nu doreau sa le indeplineasca. De exemplu: alegeri libere fara posibilitatea de a fi controlate de catre
sovietici si o revizuire a granitei Oder-Neisse. Deoarece conducerea sovietica nu recunostea (nu putea sa o faca) cele doua puncte in discutie, aratandu-si
indisponibilitatrea pentru negocieri, argumentatia purtatorilor de cuvant isi pierdea tot mai mult din substanta - mai ales ca Adenauer intorcea discutia' tocmai
spre punctul nevralgic, iar conducerea RDG, care se temea si ea, dar din alte motive, de devierea ofertei sovietice, isi aduci-.i contributia la demonstratia lipsei
de dotin^a pentru negociere .1 blocului estic. -Sub aceste auspicii nu se putea crea un ,,Parfi<l al Reunificarii" puternic, indreptat impotriva politicii lui Adenauo
asa cum ceruse Rudolf Augstein in martie 1951. Adeptilor conviiv.i ai UEA li s-au alaturat luptatorii dezamSgiti pentru o reunifican ,,in liberatate" si pentru un
,,alt fel" de Europa, necapitalistil Chiar in cadrul PSG, care lupta pentru preluarea ofertei dr negociere a URSS, a fost sustinuta ideea de neutralitate,
iai reinarmarea, in ciuda criticii modalitatilor propuse, a fost acceptal^ tot mai mult ca principiu.
De fapt, dintre for{ele conducatoare politice ale Republic! i Federale nu era nimeni gata sa puna in joe prioritatile tani acceptate de-a lungul anilor, din
punct de vedere economic, social si constitutional in favoarea unui inceput pangerman cu final nesigur. Acolo unde exista totusi aceasta intense, pentru cS
erau nemultumiti de deciziile anilor trecuti, consensul general anticomunist, care stStuse la baza creSrii Republicii Federale, a f&cut s3 nu poata exista nici
un compromis cu partea sovietica, care sa tina cont de minimul de interese al participantilor. Reunificarea insemna in cele din urma pentru cei mai
mulfi dintre vest-germani doar transpunerea asupra RDG a sistemului din RFG. Deoarece URSS nu putea fi de acord, sub premisele sistemului lor specific de
securitate, cu retragerea din Germania fara vreo posibilitate de control, s-au deplasat cu prioritate in cadrul argumentatiei si a politicii lor de facto de la
reunificare spre ,,integrarea vestica inainte de reunificare", idee la care Adenauer aderase inca inainte de sfarsitul razboiului. In 1948 vest-germanii
urmasera fara tragere de inima si cu multe rezerve initiativa puterilor occidentale de creare a statului vest-german, acum insa au ratificat, pusi ei insisi in fa{a
propriilor decizii, pozitiile luate atunci. In loc sa stavileasca procesul de intemeiere a statului vest-german, oferta de neutralitate sovietica 1-a accelerat. In aceste
conditii, nu exista nici un fel de dubiu asupra reactiilor vestice la notele sovietice. Oferta sovietica a redesteptat vagi sperante in Franta si Marea Britanie in
legatura cu disparitia confruntarilor est-vest din Europa centrals si, legata de aceasta, o zadarnicire in ultimul moment a reinarmani vest-germane. Printr-o
presiune puternica interna, cele doua guverne s-au gandit la o cercetare serioasa a notelor. Initiativelor lor le lipsea insa ponderea necesara, pentru ca majoritatea
francezilor vedeau fntr-o Germanie unita, avand o armata nationaia, o si mai mare primejdie pentru siguranta lor, decat in tensiunile est-vest si in for^ele armate
germane integrate in UEA. Britanicii erau si ei nemultumiti de faptul ca, la fel ca in perioada dintre dizboaie, trebuiau s&-i apere pe francezi de o Germanie
potential puternica. Astfel cS. atat francezii cat si britanicii au ramas ferm convinsi de necesitatea unei fortificari militare a vestului fata de URSS. Guvernul
american, care trecuse la o practka de ingradire universala si care se afla sub presiunea unui anticomunism militant crescand in cadrul opiniei publice interne,
nu vedea in oferta sovietica un lucru pozitiv, mai ales ca aceasta tintea in insusi centrul vital economic, militar si politic al operei de indiguire americana,
infaptuita in Europa. In consecin$, Acheson refuza cu aceeasi hotarare, ca si Adenauer la inceput, oferta sovietica, iar Eden si Schumann n-au opus rezistenta
aliantei americano-germane.
fn notele lor de raspuns, puterile occidentale au cerut inainte de stabilirea viitorului statut al Germaniei, alegeri libere - cu speran^a bine intemeiata de a
provoca un refuz si de a prezenta astfel opiniei publice din Republica Federala lipsa de substan^a a ofertei sovietice. La indemnul lui Adenauer nu au lipsit nici
straduintele de a demasca pozitia sovietica in problema granitei Oder-Neisse si de a discredita propunerea sovietica drept o incercare de intoarcere la regimul
controlat de un Consiliu. Si prin cererea de a i se acorda unui viitor guvem german dreptul de a incheia acorduri si alian^e in conformitate cu principiile
Natiunilor Unite, s-a pus capat scopului initiativei sovietice -neutralizarea Germaniei - prin nota de raspuns a puterilor vestice din 25 martie 1952. Acordul
general si acordul UEA au fost semnate la 2 respectiv 3 zile dupa primirea notei sovietice din 24 mai, dupa ce aripilor Partidului Liber Democrat si ale Uniunii
Crestin Democrate, ale ,,tuturor germanilor", li se acceptase o ,,imblanzire" de ultim moment a asa-zisei ,,clauze a uniunii", care extindea drepturile si
obligatiile preluate prin integrare vestica si asupra unei Germanii reunite. Propunerea lui Acheson din aprilie privind o intalnire a celor patru Inalti Comisari
pentru a demasca (asa credea el) nesinceritatea sovieticilor, a intampinat opozitia ferma a lui Adenauer. O noua prbpunere sovietica cu privire la o Conferin^a
a celor Patru pentru a discuta despre Germania, la care guvernele francez si britanic au aderat, a fost respinsa de la inceput de o coalitie a germanilor si
americanilor.

17 i u n i e 1 9 5 3

Lipsa solicitudinii puterilor vestice de a recep^iona ol'oil' sovietica de neutralizare, chiar nepasarea lor, a facut ca in cudu puterii
sovietice sa fie luata mai intai o pozitie de respingero unei reorientari pline de riscuri a politicii germane. Stalin continual campania pentru oferta de
neutralizare, dar si-a concentr puterile asupra depasirii greutatilor interne printr-o incordarc tuturor fortelor, iar conducerea RDG a gasit m aceste concliM
posibilitatea de a-si stabiliza pozitia printr-o politick faits accomplish (a faptului implinit). In ziua semnarii acordului general, zona de granita dintre RFG si
RDG, permeabila pan3 atunci, a lost inchisa; din cele 200 de treceri dintre Berlinul de est si eel vestic au fost inchise 120. La cea de^a doua Conferinta a
Partidukii Unitatii Socialiste a Germaniei (PUSG) din 9-12 iulie 1952 s-a proclamat inceputul ,,construirii planificate a socialismului" in RDG si s-a
anuntat o ascutire a Juptei de clasa", fara a avea acordul expres al Moscovei, ba chiar Tmpotriva intentiilor acesteia. In urmatoarele luni s-a progresat
systematic cu colectivizarea' agriculturiii, a comertului si a industriei, ,,militia populara din cazarmi" a fost inarmata mai puternic, administrafia a fost
centralizata prin desfiin^area celor cinci landuri si transformarea lor in paisprezece districte, s-a cerut cresterea productivitatii, a fost neglijata aprovizionarea
cu bunuri de consum in favoarea unor noi investi^ii. In URSS a fost convocat pe 5 octombrie 1952, prima oarS dupa 13 ani, un Congres al Partidului
Comunist in cadral caruia au fost anuntate noi planuri ambitioase, iar Stalin s-a aflat, mai mult ca oricand, in central tuturor deciziilor. Trei luni dupa Congres
s-a comunicat arestarea unui grup de 9 medici, care pasamite intentionaserS suprimarea unor conducatori de stat si din armata; totodata s-a pornit o campanie
pentru cresterea vigilentei impotriva ,,delasarii", ,,credulitatii" si a ,,oportunismului antimarxist". Un nou val de epurari urma sa intareasca evident autoritatea
lui Stalin si sa permita depasirea tensiunilor create.
Moartea lui Stalin din 5 martie 1953 a spulberat speran^ele ca loialitatea cetatenilor sovietici si coeren|a blocului sovietic puteau fi rezolvate pe aceasta cale.
Regimul s-a confruntat cu greutati si mai mari ca inainte, deoarece pe langa sistemul de productie si de repartitie intrate in deriva, trebuia reglementata .icum
si problema succesiunii la putere, mai ales c& dupa moartea ccneralisimului diversele grupuri de putere si aparate ale regimului M- puneau acum mai bine in
valoare, decat pe timpul dictatorului. 1 roika de la conducere, formata 10 zile dupa moartea dictatorului ••i compusa dai primul-ministru Malenkov, seful politiei si
ministrul ile Interne Beria si seful partidului Hrusciov, a introdus imediat i) destindere a sistemului statului politienesc prin amnistia victimelor |)olitice, ale lui
Stalin si o reabilitare a ,,medicilor asasini", a sustinut produc^ia bunurilor de consum si a agriculturii, dar a preluat si ofensiva de destindere inceputa inca pe
timpul lui Stalin cu si mai mare intensitate. Diminuarea presiunii din partea puterilor oecidentale era tot mai necesara pentru existenta sistemului sovietic. Chiar
la inmormantarea lui Stalin din 9 martie, Malenkov u vorbit insistent despre ,,posibilitatea unei coexistence de durata si a unei competi^ii pasnice a celor doua
sisteme diferite", iar Beria a anun^at folosirea unei ,,politici de intarire a pacii, a luptei impotriva pregatirii si pornirii unui nou razboi, de cooperare
internationals, si de dezvoltare a unor legaturi practice cu toate tarile pe baza reciprocitatii" . Polemica virulenta antioccidentala din presa sovietica a incetat,
diplomatii occidental! din URSS au putut sa se miste mai in voie. In cadrul discutiilor asupra armisti^iului din Coreea reprezentan^ii comunisti s-au
aratat mult mai concesivi, astfel ca pe 23 iunie s-a ajuns la incheierea unui armistitiu pe baza statu quo ante, iar puterile vestice au fost invitate din nou la o
Conferinta a celor Patru pentru discutii despre reunificarea Germaniei.
In primele luni dupa moartea lui Stalin cerintele cele mai acute pentru revizuirea liniilor directoare in politica intema si exteme au fcst promovate de Beria -
probabil pentru a preintampina o miscare generaia de revizuire, care 1-ar fi putut lovi direct, ca sef de ani de zile al aparatului politienesc, fara legaturi directe
cu populara, dar si poate pentru ca era informat eel mai bine prin serviciile sale secrete asupra situatiei exacte a politicii interne si exteme a regimului. Daca
era cu adevarat gata sa ,,lichideze Republica Democrats Germana ca stat socialist" pentru a prein-tampLia formarea UEA si daca intentiona sa scoata
complet de sub controlul sovietic Germania reunita, asa cum i-a reprosat Hrusciov in 1963, , nu poate fi dovedit. In once caz a incercat, sustinut de
Malenkov, sa interzica conducerii RDG a se opune unei reunificari germane prin crearea fortata a unui sistem social si hegemonic dupa model sovietic, ceea
ce ar fi dus la pierderea se cerea schimbarea guvemului si alegeri libere. Au intrat m greva fabrici din Berlin, Halle, Magdeburg, Leipzig si in ;ilii-orase
mai mici, au fost incendiate unele magazine de stat, biro mi PSUG si sedii ale politiei, au fost eliberati detinuti si, in cadn.il demonstrator, s-a cerut
eliberarea din functie a lui Ulbricht tji Grotewohl. Ulbricht a plecat din Berlin, stapanirea PSUG a inceput sa se destrame, Jard ca puterile occidentale s3 fi
luat vreo pozitie.
Din punct de vedere sovietic, se ajunsese la un punct clar, in care erau eyidente dezavantajele politicii de neutralizare a Germaniei fata de. avantajele
posibile. Caderea regimului PSUCj i-a aratat dintr-o data conducerii sovietice cat de instabila estc baza influentei lor in Europa de est si centrala si ce
nesiguri erau bazandu-se pe o Germanie unita neutra, careia puterile occidentale nu p3reau sa-i acorde nici un interes. Revolta din RDG a fost nu
numai inabusita si apoi nimicita in dupa-amiaza zilei de 17 iunie de catre trupele sovietice (dupa cate se pare fara nici o discutie), dar dupS o oarecare
amanare s-a gasit la Moscova o majoritate care a decis ca liberalizarea propusa pentru RDG sa fie stopata, Ulbricht sa fie repus in drepturi, iar regimul
PSUG sa nu mai militeze pentru o reglementare a intregii Germanii. Dupa inabusirea revoltei cu ajutorul tancurilor sovietice, si dupa ce
ridicarea normelor a reintrat in vigoare, Ulbricht a putut sa-si refaca pozitia (fara a relua ,,construirea" fortata a ,,socialismului"). Beria a fost eliberat din
functie pe 26 iunie (sr impuscat pe 24 decembrie); 14 zile mai tarziu Zaisser si Herrnstadt si-ku pierdut posturile. In comunicatele orfciale ale Berlinului
de est si ale Moscovei in legation! cu politica germana au reaparut cererile de constitute a unui Consiliu Paritar pentru intreaga Germanie ocupata. Pe
15 august guvemul sovietic a cerut ca nu numai cele doua guverne germane sa se gaseasca la aceeasi masa a tratativelor de pace, ci sa si ramana ca
atare pe perioada procesului de reunificare - o oferta ce li s-a parut puterilor occidentale, data fiind slabiciunea regimului PUSG, demonstrata de
curand, a fi nu numai inacceptabila, ci mai mult propagandistica decat reala. Pe 22 august conducerea sovietica a convenit cu o delegatie din RDG ca
toate platile pentru despagubiri si datorii de razboi sa fie anulate in decursul unui an, cheltuielile pentru zona ocupata sa fie drastic micsorate,
intreprinderile ,,mixte" sa devina proprietatea RDG, sa inceapa livrari sovietice de marfuri si RDG sa primeasca un credit in valoare de 485 milioane de
ruble. Ambele misiuni diplomatice au fost ridicate la rang de ambasade. RDG nu mai era obiect de negociere pentru politica vestica a URSS, ci un
partener din cadrul propriului sistem de securitate, care trebuia consolidat.
O data cu ziua de 17 iunie s-a sfarsit cu disponibilitatea sovietica de a se retrage din zona de ocupatie si prin aceasta s-a inchis orice perspectiva a unei
reunificari germane, corespun-zatoare in egala masura intereselor din est si din vest. Semnificativ pentru instrainarea dintre est si vest a fost faptul ca
iocmai aceasta zi a inceput sa fie sarbatorita ca ,,zi a unitatii germane".

Relaxarea blocului occidental


In ciuda esuarii politicii germane a lui Beria, necesitatea unei destinderi a confruntarii est-vest era acuta. De fapt, eel mai mare pericol, eel al
dezintegrarii sistemului sovietic, parea departe, toate gruparile aparatului de stat si de partid fund de acord cu necesitatea cresterii productiei de bunuri
de consum si cu reducerea masurilor obligatorii. Lupta dintre aparatul de partid si eel de stat era insa acerba, lupta personificata de Hrusciov si
Malenkov si inca nesolutionala: Malenkov, care se departase de Beria la timp, cerea cresterea sectorului de productie a bunurilor de consum, pe
cand Hrusciov era interesat de cresterea agriculturii, si deci de noi investitii in domeniul industriei grele (adica masini agricole), incercand sa atraga de
partea sa fortele care sustinusera cursul plitic de pana atunci. Atata timp cat nu se luase nici o hotarare, nevoia de liniste inspre exterior a statului
sovietic era extrem de mare, desi capacitatea de luare a unor initiative decizionale spre exterior erau in scadere - datorita constiintei riscurilor dupa ce
Beria esuase si mai ales datorita unei paralizari reciproce. Prima explozie cu succes a unei bombe sovietice cu hidrogen a avut loc pe 13 august
1953. Industria de armament sovietica nu o intrecea astfel cantitativ pe cea americana, in principiu insa o ajungea din urma si ii scadea reinarmarii
germane mult din periculozitatea ei materiala, iar neamestecul Occidentului din 17 iunie 1953 a zguduit credibilitatea ,,politicii de eliberare". Vazut
pe termen lung, vm bloc vestic integral putemic cu ajutorul supranationalei UEA parea ca si inainte amenintator. Fara a abandona speranta
unui aranjament pangerman (respectiv nu a cimentat definitiv rela£a dintre avocajii RDG si cei ai unei i „. germane mai flexibile), conducerea sovietica
s-a conceit incepand cu vara lui 1953, asupra promovarii tendintelor centril ale aliantei vestice.
Puhcte de plecare pentru o asemenea strategic existau, | ales c5 gesturile demonstrative sovietice de destindere trezis dubii asupra dorinjei nestavilite
de expansiune a acestora, o d cu trecerea URSS la inarmare strategics si a concentrani SI asupra strategiei URSS, ducand la primii la o strategic a ,,revani
masive". Pe de altS parte, pericoluf unui conflict est-vest transformarea lui intr-un razboi atomic purtat pe parnantul eui pean, crestea., Totodata,
dezvoltarea economica era vizibila toate tarile alian^ei vestice, asa cum nu mai fiisese de 40 de anl Drept urmare, nu se mai resurrfea atat de acut nevoia
cuprinderif intr-o organizatie occidentala condusa militar si politic de caW SUA, ca la .inceputul anilor cincizeci. Era mai bine in{ele;i.sfl necesitatea unei
invoieli cu URSS si aparuse un nou spajiu penun vechile sperante de renastere a unei activitSti de mijlocire innr est si vest.
In Marea Britanie, primul ministru Churchil, ca si o parte a opiniei publice, altfel decat guvemul american atat de preocupal de ideologic, a privit pasii
facutf de sovietici dup3 moartea lui Stalin ca pe un semnal al unei dorin^e reale de negociere a conducerii sovietice si a cerut ca ofertele sovietice sa fie
testate. Bineinteles c3 nutreau speran^a in rolul britanic de mediator, ceea ce ar fi marit influenza si independenja regatului ajuns in trena SUA. Churchill
mersese atat de departe meat ceruse ca ideea neutralizarii Germaniei, asa cum fusese propusS de conducerea sovietica, s3 fie acceptata ca un compromis
convenabil pentru toti participant^. Pe 11 mai 1953 a cerut oficial o nou3 Conferinta la varf a celor Patru pentru discutarea tuturor problemelor litigioase dintre
est si vest, punand ca prima conditie satisfacjia data intereselor securitatii sovietice fata de reinarmarea vest-germana, ca premisa a unei destinderi
efective. Teama fata de o agresiune sovietica scazuse in Franta, in schimb crescuse cea fata de o intanre a dominatiei germane in cadrul Comunitatii
Europene. Situatia se acutizase o data cu negocierile pentru proiectul UEA care in loc sa fie un instrument al limitarii relansarii germane, devenise garantul
unei viitoare egalita^i in drepturi a Germaniei, iar primele semne ale ,,miracolului economic" german propulsau dinamica de nestavilit a fostului rival.
Chiar si in Republioa I'ederala, unde populatia ratificase cu o uimitoare majoritate cursul de integrare vestica lansat de Adenauer in cadrul alegerilor federale
din 6 septembrie 1953, adversarii UEA p3reau a trage din initiativele sovietice sperante vagi pentru un sistem al securitatii i olective pentru intreaga Europa,
in schimb argumentele opozitiei •; au radicalizat foarte repede.
Interesele diferite intre est si vest s-au oglindit Intr-o lupta de durata pentru proiectul Conferintei celor Patru. Dulles si Adenauer, al caror acord
politic a fost clar incepand cu prima vizita de stat a cancelarului federal in SUA la inceputul lui aprilie 1953, au blocat intai initiativele lui Churchill.
Data de 17 iunie a reprezentat incheierea fazei dorintei sovietice de negociere, iar Dulles, aflat la o Conferinta a celor trei ministri de Externe, in perioada 10-
14 iulie 1953, a acceptat abia acum propunerea unei Conferinte a celor patru ministri de Externe pentru o ,,discu^ie" privind Germania. Toate acestea
fara a avea nici cea mai mica intense de a expune UEA, ci doar pentru a demonstra britanicilor imposibilitatea unui aranjament cu URSS si pentru a demasca
propaganda sovietica referitoare la reunificare in lumina celor petrecute pe 17 iunie. Conducerea sovietica, pe care nu o mai interesa clarificarea univoca a
pozitiei ei fata de problema germana, a raspuns printr-o noua prezentare a tuturor planurilor ei privind Germania, care erau mult mai explicite si deci a fost
respinsa de puterile occidentale. Avand intentia vadita de a discuta cu Franca despre reglementarea problemei cu Indochina, conducerea sovietica a cerut extinderea
tematicii Conferintei asupra tuturor problemelor conflictului est-vest si atragerea Chinei in cercul participan^ilor la Conferinta. Acest din urma punct a fost
acceptat de Marea Britanie, care recunoscuse regimul lui Mao Tzedun pe cale diplomatica inca din 1950, dar nu si pentru guvernul american, care vedea in
sus^inerea pozi^iei Pekin-ului doar o consolidare periculoasa a Moscovei. Dupa luni de manevre reciproce, Churchill a reusit sa otyina un compromis minim: o
Conferinta a ministrilor de Externe ai URSS si ai celor trei puteri occidentale (nu o Conferinta la varf a sefilor de guveme) cu tema Germania si Austria, farS
a specifica ordinea de zi, avand deci posibilitatea ca spre sfarsitul Conferintei sa introduca si propunerea unei Conferin^e in cinci la care sa se discute
cu China problema Coreei si a Indochinei.
La Berlin, unde a avut loc Conferinta celor patru ministri de Externe, din 25 ianuarie pana pe 18 februarie 1954,25 fiecare dintre par£ si-a prezentat pozitiile
maximale in problema < •. > maniei, fSrS a-si manifesta dorinta de a face concesii substantial. Ministrul de'Externe Eden si colegul sau francez Bidault nu
m fost pregati^i, in ciuda sperantei generale intr-o destindere geno.ii.i sa preia riscul unei Gennanii unite neutralizate. Propunerile ve;.ii. . de negociere au fost
cuprinse in cadrul asa-numitului Plan I-M.-n adica pe linia, celor dorite de Dulles si Adenauer, si anum alegeri libere in toata Gennania, ca prim pas in
reglement;n i unui acord de pace cu participarea unui guvern pangennan, ; i K . liber, precum si libertatea acestui viitor guvern de a nu pivliu drepturile si
obligatiile interna^ionale ale RFG si RDG, ci sfi li poata si refuza - cu alte cuvinte sa existe posibilitatea ca intre; I ; M Germanic sa se integreze in NATO si
UEA. Molotov a caul nu numai garantii pentru neutralizarea de durata a Germaniei, ci si trecerea raspunderii in alegeri asupra unui ,,Guvern provizoriu
pangerman", format din parlarnentele RFG si RDG ,,cu largul concurs al organizatiilor democratice". Totul urma sS stea sub semnul incheierii unui Tratat
colectiv de securitate pentru intreaga Europa, la care SUA sa participe doar in calitate de observator - la fel ca si China. Rezultatul Conferintei a fost
doar o consolidare a punctelor de vedere ale celor dou3 p3rti, mai bine zis o intarire a pozitiilor politice fata de Germania a lui Dulle.s si Adenauer si o
consolidare a pozijiei regimului RDG in cadrul zonei de putere sovietice.
Conferinta s-a incheiat cu un rezultat pozitiv intr-un singur punct: cei patru ministri de Externe au convenit sa convoace la Geneva, pe 26 aprilie 1954,
o conferinja in legatura cu Coreea si Indochina, la care urma sa fie invitata, pe langa alte ,,state interesate" si Republica Populara Chinez3.

Guvernul francez incercase inca de ,la inceputul lui 1953 s3 internationalizeze razboiul din Indochina, care costa Franta din ce in ce mai multa energie - asta
insemna sa-1 transforme intr-o expeditie militara a vestului, finan^ata de SUA, pentru a obtine astfel strapungerea militara decisiva, sau sa gaseasca o
reglementare de pace asigurata international, care s3-i permita o retragere din angajamentul militar fara a-i afecta onoarea. Dulles manse an-gajamentul
financiar al SUA pentru campania franceza in interesul unei curande intoarceri a trupelor franceze pe continentul european si cu speranta obtinerii unui
contraserviciu, si anume ratificarea franceza a UEA, dar refuzase o implicare directa militara a SUA, tinand sema de Congresul doritor sa faca economii si de
teama unei interventii directe a Chinei. Oferta sovietica de mijlocire lacuta deschis de Molotov lui Bidault pe marginea Conferintei de la Berlin, a fost
binevenita pentru guvemul francez, si deoarece se profila o inrauta^ire a situa^iei franceze in Indochina, Dulles nu a mai putut refuza si sub presiunea aliatilor
sai vest-europeni a acceptat principial negocierile.
In urmatoarele luni nu au lipsit tensiunile intre SUA si aliatii europeni. Dulles si Eisenliower au avertizat impotriva retragerii vestice din Indochina, dar
pe de alta parte au refuzat sa vina printr-un bombardament aerian in ajutorul trupelor franceze in numar de 10.000 de oameni, incercuiti la Dien Bien Phu,
la 300 de km departare de Hanoi, asa cum o cerea guvemul francez tot mai staruitor, pentru a-si imbunata^i pozitia in vederea negocierilor de la Geneva.
Dien Bien Phu a cazut pe 7 mai in mainile trupelor nord-vietnameze, iar pozitia franceza la Conferinta in legatura cu Indochina inceputa intre timp, a fost
slabita in plus de faptul ca Eisenhower a anuntat pe 10 iunie, ca nu intentioneaza si cearS Congresului aprobarea unui bombardament american. Cand in
urma acestor intamplari guvernul Laniel-Bidault a cazut, iar Pierre Mendes France, un vechi critic al politicii franceze din Indochina, a preluat postul de
prim-ministru, Dulles n-a mai vrut la inceput nici macar sa-i permita imputemicitului sau, Bedell Smith, pe care il chemase de urgenta la Washington, sa
se intoarca la masa tratativelor, de teama rezultatelor negocierilor, care ar fi dat in vileag interesele vestice. Faptul ca in noaptea de 20 spre 21 iulie s-a ajuns
totusi la o reglementare a problemei indochineze, care corespundea in linii mari rezolvarii pe care guvernele american si englez o propusesera ca fiind o
solutie acceptabila, frizeaza miracolul. Eden, care sustinea ca o continuare a luptelor era tot atat de catastrofala ca si ruperea relatiilor dintre partenerii
vestici de negocieri, a mijlocit intre Dulles si Mendes France. Molotov, care nu primise din partea lui Mendes France nici un fel de asigurari in legatura
cu acordul lui la UEA (si nici nu se putea astepta de la o continuare a luptelor decat la o apropiere mai mare a Frantei de SUA ), 1-a somat pe Ho Si Min
sa dea dovada de o mai mare intelegere. Primul ministru chinez, Ciu En-lai, care inca mai credea intr-o interventie americana, nu le-a mai acordat nord-
viemamezilor ajutorul necon-di^ionat promis. Rezultatul a fost o impartire a Vietnamului de-a lungul celei de-a 17-a paralele, mai aproape de cea de-a 18-
a paralela, pe care o cerusera francezii la inceput ca linie de demarcatie, decat de cea de-a 13-a paralela, grani^a cerutfl nord-vietnamezi. tntr-o
declarable finala nesemnata s-au ant alegeri libere pentru reunificarea $rii, in iulie 1956.
Mendes France, care nu era de acord, in ciuda unor americane, cu slabirea pozijiei vesticilor in Indochina, a cer foarte curand guvernului american, sS
participe la apararea Vie namului de sud de o posibila agresiune a nordului. Si pentni intregi imaginea contradictiilor americane in legatura cu politic din
Indochina, Dulles a raspuns nu numai prin propunerea creS unui Pact de aparare sud-est-asiatic (care a si fost pus in aplica pe 8 septembrie 1954 prin
Acordul de la Manila), ci si prin trimiterea de militari. si consilieri in Vietnamul de sud, care au preluat complet functiile colegilor lor francezi si s-au
implicut in destinul tarii mult mai mult decat francezii. In relajiile franco-americane a aparut bineinjeles o bresS care nu a mai putut fi inchisa nici prin
convingerea comuna a necesitatii opririi ,,comunismului".
Concluzia a fost ca ofensiva pentru destindere a sovieticilor nu a dus pan3 la mijlocul lui 1954 la revizuirea sperata initial a formarii blocurilor din
Europa Centrals, ci, dimpotrivS, la consolidarea relatiilor dintre est si vest create o data cu procesul de impartire, rela^ii ce nu mai puteau fi clintite nici de
majoritatea celor ce luau decizii. Contradictiile dinte puterile vestice au iesit mai pregnant la iveala, probabil si datorita ajutorului involuntar al guvernului
american, astfel ca o concentrare a puterilor vestice sub conducere americana devenea tot mai improbabila. Dupa extinderea zonei de influenza sovietice,
iata ca expansiunea ameri-cana se incheiase si ea. Astfel se otyinuse si premisa instalarii unui echilibru oarecare intre cele doua blocuri - un echilibru care
ducea la detensionare, atata timp cat interesele de securitate esen^iale ale uneia sau ale alteia dintre par^i nu erau lezate. Binein^eles ca schimbarea
caracterului relatiilor est-vest nu a fost vizibila pentru tori, participantii; a mai durat multa vreme, pana ce acestia au luat atitudinea politica
corespunzStoare.

NOTE
1. La sfarsitul anului 1950, Stalin a apreciat starea lumii ca fiind ,,serioasa, tensionata si plinS de primejdii", intr-o discutie cu conducatorii comu-
nistilor italieni Togliatti, Longo si Secchia. Colegul lor Giorgio Amendola relateaza c3 In aceasta discu|ie s-a spus c3 ,,R5zboiul Rece a ajuns in
interior si in exterior la o raspantie. (...) Ipoteza unui conflict general nu mai era doar o ilizie." Document din Arhiva Europa 20 (1970),
p.
703-718.
2. Editata impreuna cu notele occidentale de raspuns corespunzStoare in: Eberhard Jaeckel (editor), Die deutsche Frage 1952-1956,
Notenwechsel und Konferenzdokumente der vier Machte. Frankfurt, 1957. - Notele au fost tot atat de controversate in literatura
timpului ca si in cea contemporana. Autori ,,traditionalisti" au vazut in ini^iativa sovietica doar incercarea de a torpila formarea UEA
prin sus^inerea contradictiilor interoccidentale; vezi Gerhard Wettig, Entmilitarisierung und Wieder-bewaffnung in DeutscMand 1943-1955.
Munchen, 1967, p. 497-522; acelasi, Die Sowjetischen Deutschland-Noten vom 10. Mdrz, 1952. !n: Deutschland-Archiv 15 (1982), p. 130-
148; Hermann Graml, National-stoat oder westdeutscher Teilstaat. Die Sowjetischen Noten vom Jahre 1952 und die offentliche Meinung in der
Bundesrepublik DeutscMand. In: Vierteljahrshefte fiir Zeitgeschichte 25 (1977), p. 821-864; acelasi, Die Legende von der verpassten
Gelegenheit. In: Vierteljahrshefte fiir Zeitgeschichte 29 (1981), p. 307-341; Klaus Erdmenger, Das folgen-schwere Missverstandnis. Bonn
und die sowjetische Deutschlandpolitik 1949-1955. Freiburg, 1967, p. 132-161 si Gerd Meyer, Die sowjetische Deutschlandpolitik im Jahre
1952. Tubingen, 1970, subliniaza seriozitatea ofertei de negociere. Rolf Steininger, Eine vertane Chance. Die Stalin—Note vom 10.
Mdrz und die Wiedervereinigung. Berlin, Bonn, 1985, oferS indicii suplimentare pentru cea de-a doua teza, in special redarea unei discu^ii pe
care a purtat-o Stalin pe 26.7.1952 cu conducatorul socialistilor italieni, Pietro Nenni. Conducerea sovietica ar fi fost, conform acestei discu^ii,
,,cu adevarat gala s3 faca sacrificii, pentru a otyine reunificarea". O privire critica asupra tuturor surselor din cadrul sferei de putere
sovietice, vezi W. Loth, Btockbildung und Entspannung. Strukturen des Ost-West-Konflikts 1953-1956. In: Bruno Thoss, Hans-Erich
Volkman (editor), Zwischen Kaltem Krieg und Entspannung. Sicherheits-und Deutschlandpolitik der Bundesrepublik im Machtesvstem
der Jahre 1953-1956. Boppard, 1988, p. 9-23.
3. Asa cum presupune Meyer in reflec^iile sale ideologico-propagandistice (p. 78), facand un scenariu supraevaluat al puternicilor din est si
anume ca for^ele importante ale Republicii Federale vor fi excluse de la putere, c5 ,,vor desfiin^a aripile de dreapta ca si central partidelor
coali^iei guvernamentale (CDU/CSU, FDP, DP)" nu este de crezut, mai ales ^inand seama de propunerile sovietice. Acestia nu puteau
crede cu adevarat ca o conducere si-ar putea semna singura sentinta la moarte.
4. ,,Ne intrebam ce garan^ii avem ca Germania si Japonia sa nu se refaca in scurt timp, si mai ales ca nu vor incerca sa iasa de sub asuprirea
americana pentru a duce o viata proprie? Cred ca asemenea garan^ii nu exista". Josif V. Stalin, fikonomisches Problem des Sozialismus in der
USSR. Berlin (Ost), 1952, p. 36. Dac3 Stalin spunand ,,Germania" se refera la Germania Federala sau la mtreaga Germanic in sensul notelor, nu
se poate spune, nefiind clar in acest context. 5. Spre deosebire de Graml, Nationatstaat oder westdeutscher Teilstaat, p. 830-840, vad o dovada a
seriozita^ii ofertelor sovietice in lipsa atrac-tivita^ii lor: o propunere de forma in scopuri propagandistice ar fi fost formulata ca o reclama
publicitara. Observa^ia lui Graml ca notele ar
fi fost f3cute cu scopul de a intinuda, mi se pare a fi o incercnr^ ascunsS de inhibare a initiative! sovietice.
6. Vezi mai jos p. 305-311.
7. Scos in evident, dar supraevaluat ca fund motivul exclusiv penim schimbarea cursului politic german la Ernst Nolte, Deutschland und <!• •< Kalte
Krieg. Munchen, 1974, p. 294f, 341-344.
8. Vezi Wettig resp. Graml. Acesta nu a putut fi singurul scop al ini^iativi i luand in calcul interesele sovietice.. Faptul ca Germania era impar|iM f5r3
drept de apel, la data ofertei sovietice, nu a observat nimeni dm contemporani. O asemenea clarviziune nu i se poate atribui nici Im Stalin si este doar
o dovadS pentru caracterul pur propagandist^ .il ofertei, vezi Graml, Nationalstaat oder westdeutscher Teilstaat, p. 8301
9. Vezi Erdmenger, Missverstdndnis, Klaus von Schubert, Wiederbewaffnung und Westintegration. Stuttgart, editia 2-a, 1972; Nolte, Deutschland, p.
289-330; Hans-Adolf Jacobsen, Zur Rolls der qffentlichen Meinung bci der Debatte um die Wiederbewaffnung 1950—1955. fn: Aspekte der
deutschen Wiederbewaffnung bis 1955. Boppard, 1975, p. 61-117; Graml, Nationalstaat., p. 841-864,; Knud Dittmann, Adenauer und die deutsche
Wiedervereinigung. Die politische Dishussion des Jahres 1952. Diissel-dorf, 1981.
10. Se adaugS Udo F. Lowke, ,,Fiir den Fall, dass... " SPD und die Wehrfragc 1949-1955. Hannover, 1969; acelasi, Die SPD und die Wehrfragc 1949-
1955. Bonn-Bad Godesberg, 1976; Kurt Thomas Schmitz, Deutsche Einheit und Europdische Integration. Der sozialdemokratische Beitrax zur
Aussenpolitik der Bundesrepublik Deutschland unter besonderer Beriicksichtigung des programmatischen Wandels einer Opposition-spartei.. Bonn-
Bad Godesberg, 1978, p. 61-118.
11. Vezi Dietrich Wagner, FDP und Wiederbewaffnung. Die wehrpolitische Orientierung der Liberalen in der Bundesrepublik Deutschland .1949-1955.
Boppard, 1978.
12. Pe Iang3 Graml, Nationalstaat, In special Andreas Hillgruber, Adenauer und die Stalin—Note vom 10. Mdrz, 1952. In: Dieter Blujmenwitz (editor),
Konrad Adenauer und seine Zeit. vol 2: Beitrage der Wissenschaft. Stuttgart, 1976, p. 111-130.
13. Acesta este un rezultat deosebit pentru Graml, Nationalstaat.
14. Vezi edijia impresionanta a actelor de cStre Rolf Steininger (editor), Eine Chance zur Wiedervereinigung? Die Stalin—Note vom 10. Marz, 1952.
Berlin, Bonn, 1985. Alia$ii n-au mai vrut panS la urma o neutralizare a Germaniei, asa cum au expus lucrurile unii critici ai lui Steininger (vezi Juergen
C. Hess, Friso Wielingen, Die Niederlande und die Wiedervereinigung Deutschlands. In: Vierteljahrshefte jur Zeit-geschichte 35, 1987, p. 349-384).
Aceasta nu a impiedicat aparijia nesiguran(ei in capitalele occidentale, iar pentru reunificare ar fi fost nevoie de acordul vest-germanilor.
15. Vezi Adam B. Ulam, Stalin, Koloss der Macht, Esslingen, 1977, p. 677-694; despre modul de acjiune al conducerii RDG vezi Dietrich Staritz,
Zwischen Ostintegration und nationale Verpflichtung. Zur Ost-und Deutschlandpolitik der SED 1948 bis 1952. In: Ludolf Herbst (editor),
Westdeutschland 1945-1955, Munchen, 1986, p. 279-289.
16. Vezi Hans Wassmund, Kontinuitdt im Wandel. Bestimmungsfaktoren , sowjetischer Deutschlandpolitik in der Nach—Stalin—Zeit. K.61n,
Viena, - 1974; Arnulf Baing, Der 17. Juni 1953. Koln, Berlin, 1965; Wettig, Entmilitarisieruni: p. 620-634; Use Spittmann, Karl Wilhelm Fricke
(editor) 17. Juni 1953. Arbeiteraufstand in der DDR. Koln, 1982.
17. Pravda 10.3.1953, chat in Wettig, Entmilitarisierung, p. 620.
18. Discurs din 8.3.1963, cit. din Neues Deutschland 14.3.1963.
19. Neues Deutschlar d 11.6.1953.
20. Discurs din 16.4.1953 din Arhiva Europa 8 (1953), p. 5731-5734.
21. Textul notei in Jueckel, Die deutsche Frage, p. 43-46.
22. Comunicat si pro jes-verbal in Arhiva Europa S (1953), p. 5973 ff.
23. Despre legatura cintre politica interna si initiativa pentru destindere din perioada de duph Stalin, greu de vazut in Wassmund, Kontinuitat im
Wandel.
24. Vezi Josef Fosc'iepoth, Churchill, Adenauer und die Neutralisierung Deutschlands. In Deutschland-Archiv 12 (1948), p. 1286-1301; Rolf
Steininger, Ein vt reintes, unabhdngiges Deutschland? Winston Churchill, der Kalte Krieg und die deutsche Frage im Jahre 1953. In: Militar-
geschichtliche M tteilungen 34 (1984), p 105-144.
25. Documenta^ia cea mai completa de pana acum a Conferin^ei se gase^te in Arhiva Europe 9 (1954), p. 6372 ff (despre desfasurarea conferin^ei), 6489
ff (despre problema securita^ii europene) si 6526ff (planuri de contracte). Discv)|ii concludente pe marginea sedin^elor oficiale, Hermann-Josef
Rupieper, Die Berliner Aussenministerkonferenz von 1954. tn: Vierteljahrshifte fur Zeitgeschichte 34 (1986), p. 427-453.
26. Vina pentru esuiirea eforturile pentru ob^inerea destinderii in aceasta faza a relatiilor est-vest nu poate fi pusa unilateral nici in seama
sovieticilor (vezi'Wettig, Entmilitarisierung, p. 635f) dar nici in cea americana (vezi .oyce si Kolko, The Limits of Power. New York, 1972,
p. 701-704).
27. Philippe Devillieis si Jean Lacouture, Vietnam: de la guerre francaise a la guerre ammcalne. Paris, 1969; Georgette Elgey, Histoire de la IVe
Republique, vol. 2: La Republique des contradictions 1951—1954. Paris, 1968, p. 4'3-550; Bernard Fall, Dien-Bien-Puh. Un coin d'enfer.
Paris, 1968.
28. Nu trebuie acorcata prea multa deferne^a URSS, ca Ulam, Rivals, p. 215f, care subevd ueaza rolul sovietic in incheierea tratatului cu Indochina
supraevaluand rciiul chinezesc.
C a p i t o l u l 13

R a t i f ie area f o r m a r i i b l o c u r i l o r

Tensiunea dintre aliatii occidentali declansata de progresul economic din vestul Europei, initiativele sovietice de destindeic, crearea unui arsenal
sovietic de bombe cu hidrogen si trecerea SUA la strategia ,,masivei revanse", precum si lupta pentai proiectul unei Conferin^e a celor Patru si a
reglementarii problemei din Indochina devenisera evidente pentru prima oara, izbucnind pe deplin abia cu prilejul controverselor in legatura cu UEA.
Conceput intr-un moment in care statele europene erau slabc din punct de vedere economic, URSS era socotit agresiv din punct de vedere militar iar
problema securitatii vest-europenilor consta in intarirea inarmarii conventional, proiectul UEA nu mai corespundea - in conditii schimbate - intereselor
tuturor partici-pantilor fiind percepute de adversari si de sustinatori tot mai controversat. Deoarece in noile conditii relatia dintre puterile occidentale
trebuiau reglementate din nou, in jurul proiectului UEA a pornit o lupta de durata. De deznodamantul acestui proiect-erau legate si deciziile in legStura
cu viitoarele prioritati ale politicii duse fata de Germania si fata de Occident.

E s u a r e a f o r m a r i i UEA
Desi propus de guvernul francez in octombrie 1950, sustinut si impus in ciuda opozi^iei initiate a celorlalti aliafi, proiectul UEA s-a lovit tocmai in Franfa de
cea mai puternicS opozitie. In spatele propunerii franceze nu se aflau de la bun inceput numai europeni convinsi, care sa fi vazut in UEA pasul decisiv pentru
realizarea ideii de integrare, sau anticomunisti angajati care temandu-se de URSS credeau ca un aport de trupe germane sub forma UEA era imperios necesar,
ci luptatori resemnati ai politicii franceze fata de Germania, care prin lansarea acestui I proiect complicat doreau in primul rand sa taraganeze reinarmarea I
germana ca apoi sa impiedice, sub forma mtegrarii, egalitatea :. germana in drepturi. In aceeasi masura in care diplomatia germana a reusit sa Mature in timpul
negocierilor elementele discriminatorii pentru Republica Federala a conceptului francez initial, in Franta majoritatea celor favorabili acestui acord au
devenit nesiguri. Avand in vedere ca dupa semnarea acordului in primavara lui. 1952, condi^iile-cadru ale politicii lumii s-au schimbat tot mai mult,
adversarilor de pana acum ai reinarmarii germane (comunistii, dreapta traditionala) ca si ai structurilor supranationale (gaullistii, reprezentantii unor mari parti
ale industriei franceze) li s-au alaturat tot mai mul^i adepti ai unei politici de destindere est-vest, ai unei politici de independents fata de SUA si ai unei
Europe - a ,,celei de-a treia puteri". Mai ales socialistii, radical-socialistii, ca si dreapta moderata, care sustinusera pana acum politica externa a guvernului
francez, au ajuns la altercatii interne de partid datorita problemei UEA. De frica unei esuari in parlament, guvernele au tergiversat ratificarile - din
care cauza perspectivele de admitere a proiectului au devenit tot mai indepartate.

Pentru a face mai acceptabil contractul unei majoritati a parlamentului francez sau pentru a face sa se creada ca raspunderea pentru esuarea proiectului
ar apartine partenerilor tratatului, gu-vemul Rene Mayer (caruia ii apartineau si cativa gaullisti inde-pendenti) a cerut in februarie 1953 o serie de
procese-verbale suplimentare, care trebuiau sa aduca ,,precizari" acordului, dar de fapt il schimbau substantial: Franta urma sa obtina dreptul la o decizie
libera privind cifra soldatilor pusi la dispozitia UEA si a celor care urmau sa piece la asociatiile nationale de peste ocean. Pentru aceste asociatii nationale
trebuia mentinuta o pro-duc^ie nationals de inarmare. Planurile de moblizare comune trebuiau sa se limiteze strict la domeniul fortelor armate
europene; scolile militare nation^e trebuiau sa existe in continuare; subven^iile americane mergeau direct la UEA si nu la fiecare din statele participante
(deci nu la Republica Federala). Guvernul Meyer i-a cerut guvernului britanic un acord garantat privind statioiiarea unor divizii britanice puternice pe
continent pe perioada tratatului UEA, precum si predarea responsabilitatii catre UEA a utilizarii acestor trupe. Guvemului german i s-a cerut acordul de
alipire definitiva a Saarland-ului la Franta ca premisa pentru ratificarea tratatului UEA.
Partenerii europeni ai Frantei nu au fost insa de acord cu aceste cereri, pe de o parte pentru ca nu credeau in avertismentele franceze despre impotrivirea
unei majoritati a Camerei, iar pe do alt2 parte pentru ca vedeau proiectul periclitat si in propria tar2 datoritS posibilitatii de incalcare a compromisului din
mai 1952. Churchill nu dra de acord sa limiteze libertatea de miscare britanica in masura ceruta de guvernul francez. S-a obligat doar la o cooperare
militara mai stransa a asociatiilor britanice pentru Europa cu UEA si la consultarea tarilor UEA inainte de o eventualS retragere a trupelor sale.
Guvernele Belgiei, Italiei si Tarilor de Jos au refuzat cererile suplimentare franceze de teama unei dominatii franceze in cadrul Comunitatii Europene si din
grija indreptatita fa$ de o reactie negativa a guvernului federal. Acesta din urma nu a acceptat cererile speciale ale Fran^ei, mai ales ca for^a de aparare
americana se arata foarte interesata in a lasa sa se realizeze proiectul initial al UEA.
Administratia americana sub Dulles dorea cu tot dinadinsul UEA - nu numai pentru ca vedea in acest proiect cea mai buna forma de organizare a apararii
vestice impotriva URSS si spera din punctul de vedere al problemelor sale financiare, ca numarul mare de trupe americane sa se retraga intr-o zi datorita
unei comunitafi Europene de Aparare puternice, ci si pentru ca o organizare de aparare integrata, supranationala, i se p3rea eel mai bun mijloc de a lega
Europa occidentala de America. Primele semne ale eforturilor de destindere vest-europeana i-au nelinistit atat pe Dulles cat si pe fortele reprezentate de el.
Eforturile britanice pentru o intelegere cu sovieticii li se pSreau imorale si periculoase. Franta, avand un partid comunist putehiic si probleme nerezolvate cu
coloniile, parea dispusa sa cedeze presiunilor sovietice, si chiar Republica Federala era banuita, ca dupa plecarea lui Adenauer va dori sa abandoneze
cursul integrarii vestice. Pe termen lung esuarea tratatului UEA parea a fi in pericol nu numai pentru echilibrul est-vest, ci si pentru influenta politica si
economica de durata a SUA in Europa occidentala. Aceste stari de lucruri explica de ce angajamentul SUA pentru tratatul UEA devenea cu atat mai
puternic, cu cat Europa parea sa-1 refuze. fnc3 de la sfarsitul lui ianuarie 1953, la o saptamana dupa preluarea postului, Dulles le-a comunicat aliatilor
europeni ca guvernul sau este ferm convins ca singura forma posibila de reinarmare a Germaniei este UEA si ca orice amanare a ratificarii tratatului va
avea repercusiuni asupra ajutorului acordat de atneri-cani, ba chiar si asupra desfasurarii relatiilor americane cu Europa. Pe 13 decembrie 1953 a anuntat la
Paris ca urmeaza o perioada de ,,cercetari dureroase" a intregii politici duse de americani in ! Europa in cazul in care tarile vest-europene nu reusesc sa
ajunga 'in scurta vreme la o imitate militara, economica si politica. In ' cursul primei jumatati a anului 1954 a amenintat aproape deschis cu obtinerea
prematura a suveranitatii nationale complete de catre Republica Federala, in cazul unei tergiversari a acordului si cu o preluare directa a trupelor germane
de catre NATO, in cazul |j esuarii ratificarii. Pe 29 august 1954, o zi inainte de decizia ce I urma sa fie luata de Adunarea Nationaia franceza, a mers atat de
departe incat a anuntat posibilitatea intrunirii unei Conferinte a opt puteri, inclusiv SUA si Canada, fara participare franceza, unde ar fi urmat sa se discute
despre aportul armat al Germaniei. Presiunile americane si-au atins invers scopul. UEA parea a fi tot mai putin un instrument liber ales al autoafirmarii
europene, si tot mai mult un mijloc de a impune integrarea Frantei intr-o lume occidentala subordonata unilateral intereselor americane. Grija
adversarilor de ,,dreapta" ai tratatului UEA fata de o vanzare a intereselor nationale si teama adversarilor de ,,stanga" fata de o escaladare a conflictului est-
vest s-au unit intr-un antiameri-canism puternic, hranit zilnic din comportmentul puterii con-ducatoare americane. Presiunile in problema UEA, sovaiala
in ajutorarea militara a Frantei in Indochina si totodata obstructia unei solutionari prin tratative a rezolvarii problernei indochineze, excesele
mccarthyemului, despre al carui rol limitat doar la politica interna incerca sa mistifice retorica agresiva a lui Dulles, toate acestea au dus la refuzul unei
Europei unite impotriva unui tratat cerut de SUA, dar care urma sa fie stapanit tot de ei si in care Republica Federala se transforma din adversarul de
odinioara in partensiui privilegiat al SUA. Rezervele fata de puterea con-ducatoare americana au devenit mai putemice o data cu caderea primului-
ministru iranian Mussadag, organizata de catre Serviciile Secrete americane in august 1953, acesta indraznind sa nation-alizeze zacamintele de petrol ale
tarii sale, iar guvernul de la Washington a alungat in iunie 1954 pe presedintele Guatemalei, Guzman, care incepuse sS nationalizeze United Fruit
Company. In 1953-54 majoritatea francezilor era impotriva ,,americaniz3rii" Frantei cu ajutorul UEA. Acestia doreau sa fie stabilit clar c3 dreptul la decizii
militare este rezervat propriei lor tari, speria^i de o prea mare solidaritate politics in Europa si sperau ca printr-o politica de apropiere intre est si vest sa
creeze posibilitatea de a reinvia fosta ,,mSretie" a Frantei."
In aceste conditii, UEA nu se mai putea realiza sub forma ei initials. Acest lucru a fost vizibil (chiar dacS nu a fost constientizat de!
contemporani) si in destinul proiectului unei Uniuni Politice" Europene (UPE) care avea' ca scop initial o fuziune a Uniunii CSrbunelui si Otelului cu
UEA, ca sa se ajungS apoi la o corporate politics supranationala in sensul federalismului european. In articolul 38 al acordului UEA partenerii de negocieri
stipulasera deja crearea unei asemenea uniuni politice ca o consecintS logica a integrarii militare si economice (incepand cu Uniunea Otelului si; a
CSrbunelui) si ca un preambul al intrarii in vigoare a tratatului UEA. Intre septembrie 1952 si martie 1953 Adunarea Parlamentara chematS de
Uniunea Otelului si CSrbunelui, a convocat o adunare ad-hoc formats din 75 de deputati europeni care a dezbStut deja o propunere de acord a UPE. Desi
adunarea ad-hoc a ratificat proiectul sSu pe 10 martie 1953 prin 50 de voturi pentru si 5 abtineri (fiind de fa£i deputatii PSG), el nu a fost acceptat de cei sase
ministri de Externe ai statelor partenere. Nimeni nu mai indrSznea sS intreprindS nimic in problema federalizSrii politice a Europei, lucru ce ar fi putut fi o
sentinta la moarte pentru UEA. O conferinta a ministrilor de Externe propusS pentru 30 martie 1954 care trebuia totusi si sS discute despre proiectul UPE a
fost amanata cu o sSptSmana inainte de a incepe; ulterior UPE nu a mai fost niciodatS obiect de discutie oficialS.

In aceste conditii, nu a mai fost necesara nici un fel de intampinare din partea Moscovei in problema Irjdochinei pentru ca UEA sS cadS. Adversarii
francezi ai UEAv au incercat sa introduce m argumentatia lor problema unui asemenea schimb si i-au dat a intelege conducerii sovietice ca sunt de
acord sS intervinS ca mediatori in problema Vietnamului, dacS Franca art I5sa in schimb sa cadS tratatul UEA. Molotov nu a gSsit, dinV pScate, nici in
ministrul de Externe Bidault, nici in eel care i-a| urmat acestuia, Pierre Mendes France, un partener dispus s2 aprobe oferta. De altfel, aceasta ofertS nu
mai putea schimba nimic in cadrul relatiilor de forte din interiorul Frantei. Mendes France a reusit doar trucul de a-i face pe sovietici sa plSteascS pentru
ceva ce, de fapt, posedau deja: anuntand pe de o parte unilateral ca problema UEA va fi rezolvatS definitiv dupS Conferinta de la Geneva in legatura cu
Indochina, amenintand pe de alts parte cu demisia, in cazul in care in urmStoarele cateva saptamani nu se va gasi o reglementare multumitoare a problemei
Indochinei. I-a oferit astfel partii sovietice motivatia de a accepta la Geneva o impSrtire a Vietnamului, lucru care nu mai corespundea de fel puterii militare si
politice a Vietnamului.
DupS ce Comitetul de Externe si de ApSrare al AdunSrii Nationale franceze a votat pe 9, respectiv 18 iunie 1954 cu o majoritate la limits impotriva
ratificSrii tratatului UEA, Mendes France, care devenise intre timp, in mijlocul crizei negocierilor de la Geneva asupra problemei Indochinei, prim-
ministru, s-a decis sa aducS o rezolvare crizei UEA. Nefiind antieuropean si " convins de necesitatea folosirii trupelor germane in cadrul aliantei vestice de
apSrare, avea putinS simpatie pentru o comunitate europeana supranational farS Marea Britanie si cu o pozitie antisovieticS. S-a ocupat mai ales de
depasirea sciziunii adanci ce fusese provocata in Franta de tratatul UEA si care parea sS ameninte cu slSbirea continuS a tarii. Atunci cand ministrul belgian
de Externe, Spaak, a cerut dupa o discutie cu Dulles o intrunire la sfarsitul lui iunie a unei noi Conferin^e a celor sase parteneri de negociere, care urma sS
clarifice definitiv pozitia francezS fata de tratatul UEA, Mendes France a prezentat, ca si Rene Mayer inaintea sa, noi cereri. Spre deosebire de Mayer, era
dispus, in cazul unui refuz al acestor modificari, sS accepte decizia parlamentarS - rSmanand insS posibil ca Franta, in cazul esuarii UEA, sa nu-si piarda
orice influents asupra reglementarii reinarmSrii germane.
Propunerile de modificare pe care le-a fScut Mendes France pe 13 august cabinetului sSu prevedeau in special o suspendare a elementelor supranationale
ale tratatului pe o perioadS de 8 ani. Deciziile cele mai importante puteau fi luate doar la nivel de NATO si nu la eel al UEA; statele participante trebuiau
sS poata avea drept de veto impotriva deciziilor luate de comisariatul UEA; nu va mai avea loc alegerea unui viitor Parlament European si nici crearea CPE.
NATO si UEA trebuiau sa se apropie mai mult: perioada lor de existenta (20 de ani pentru NATO si 50 de ani pentru UEA) trebuia sa fie egalS; Marea
Britanie urma s5 participe la sedin^ele Consiliului de Ministri, atunci cand se discutau probleme de interes bilateral si sa ofere sfaturi in legaturS cu o viitoare
revizuire a tratatului. Trupele americane si britanicc de pe teritoriul german trebuiau incluse in unitatile UEA; de indata ce aceste obligajii ale celorlalti
parteneri NATO ar fi disparut sau Germania s-ar fi reunit, fiecare membru al UEA avea dreptul sa iasa din conventie. In sfarsit, Germania urma sa fie din
nou discfiminata: doar trupele de pe teritoriul ei urmau sa fie integrate si i se interzicea producerea de material greu de razboi sau arme nucleare, in schimb
in Franta avea drept s3 le produca, chiar dac5 nu se vor distribui acolo. In primii 4 ani refacerea trupelor germane urma sa fie facuta sub supraveghere
europeana. Mendes France era constient de faptul ca asemenea schimbari importante vor fi cu greu acceptate, mai ales ca proiectul fusese deja ratificat in
Republica Federals si in Statele Benelux. Pe de alta parte, socotea ca ar putea avea succes si nu vedea nici o alta posibilitate de a redobandi acea majoritate
din Franta care statuse initial in spatele Planului Pleven. Mai spera ca Marea Britanie s3 intre si ea in UEA datorita acestor modificari, chiar sa se ajungS in
cei 8 ani ai perioadei de proba la o destindere est-vest at£t de accentuata, incat acordul sa-si piardS necesitatea. Refuzul propunerilor franceze a fost mult
mai aspru decat crezuse Mendes France. Adeptii francezi ai UEA ca Robert Schumann, Andre Philip si Guy Mollet au declarat oficial parte-nerilor de
negocieri ca refuza schimbarile care nu vor fi acceptate cu majoritate de voturi in Parlament. Dulles, care ar fi vrut mai degrabS sa riste o esuare a UEA
decat o taraganare a reinarmarii germane, i-a conjurat pe cei 5 prin ambasadorul s3u special, Bruce, sa nu facS nici un fel de concesii. Acestia, dar mai ales
Adenauer il suspectau pe noul prim-ministru francez care nu apartinea ,,cercului european" si a trebuit sS fie convinsi de purtatorii de cuvant francezi ai
UEA, c3 mai poate fi obtinuta o majoritate pentru aprobarea tratatului initial. La Bruxelles, unde cei 6 au avut totusi o Conferinta intre 19 si 22 august,
partenerii de negocieri ai Frantei s-au aratat gata sa discute doar despre anumite probleme din cele expuse, de exemplu despre adaptarea duratei tratatelor
UEA si NATO, sau despre suspendarea regle-mentarilor comune ale structurii trupelor UEA, dar nu si despre finalitatea unei comunitati politice
supranationale si in nici un caz despre discriminarea Republicii Federale. Au fost de acord ca UEA nu avea nici un drept sa ia decizii politice, i-au dat
totusi dreptul de veto pentru cazul in care Consiliul de Ministri ar fi stabilit existenta unui interes ,,vital". Conferinta s-a incheiat, cei 6 constandandu-si
doar dezacordul.
Ultimul impuls pentru esuarea tratatului UEA 1-a dat Churchill. Cautat de Mendes France in legatura cu Conferinta de la Bruxelles, i-a cerut acestuia si faca tot
posibilul sa treaca acordul prin Parlamentul francez. Mendes France a dedus din cele spuse ca guvemul britanic va incerca, in cazul esuarii Tratatului UEA sa
ajunga la o intelegere cu Franta in ceea ce priveste reinarmarea germana. Dup& ce pericolul unei noi reglement3ri fSra participare franceza a fost iniaturat,
Mendes France s-a ocupat indeaproape de esuarea tuturor contractelor, aratand opiniei publice franceze cat de izolata si ,,injosita" a fost Franta la Conferinta
de la Bruxelles si neluand o pozitie ferma in fata Parlamentului. Astfel destinul UEA a fost pecetluit. Atunci cand raportorii comitetelor si primul ministru
si-au prezentat rapoartele in fata Adunarii Nationale, adeptii UEA au inteles ca nu mai dispuneau de o majoritate si au incercat sa obtina o amanare a
consfatuirii. Pe 30 august, o majoritate de 319 deputati s-au opus celorlalti 264 de deputati, iar acordul nu a mai putut fi pus in discutie. Numarul adversarilor
Tratatului se marise, desi unii dintre ei dorisera eel putin o discutie parlamentara despre UEA.
C o n v e n t i i l e de la P a r i s
Prin esuarea UEA, formarea blocului occidental ajunsese la capat. Statele vest-europene nu se lasau (inca) contopite si nici subordonate hegemoniei
americane, asa cum ar fi fost necesar in interesul unei adevarate politici ofensive de for^a. Ofensiva sovietica de destindere inregistrase un succes, Dulles si
Adenauer fusesera infranti. Imaginea unei reunificari germane prin includerea teritoriilor estice in Germania occidentals, pierduse orice motivatie politica iar
ideea unirii europene si-a pierdut mult din fascinatia de pana acum - atat de mult incat prin disparitia UEA, Europa celei ,,de-a treia puteri" a fost uitata, iar
independenta fata de SUA nu a mai putut fi realizata decat sub forma unei independent a statului national ca atare. Alte temeri ale adeptilor UEA legal' de
esuarea proiectului nu s-au adeverit: SUA nu au facut nu i o intelegere cu Republica Federala in detrimentul Frantei, natiunili occidentale din Europa nu s-
au inters la rivalitatile existente inlM cele doua razboaie si nici nu s-au asociat in vreun fel cu URSS in detrimentul SUA. DimpotrivS: criza care a dus la
esuaiv.i UEA le-a aratat cu claritate tuturor participantilor, ca in afai.i ambi^iilor speciale ale SUA, Frantei sau Republicii Federals aparuse intre timp o
actiune a intereselor ,,occidentale". Deoareo-pana acum nici unul dintre participanti nu-si putuse permite s;i se atingS de aceste interese, s-a ajuns uimitor
de repede la o solute comuna pentru reinarmarea germana in locul UEA.
Faptul ca puterile occidentale s-au unit in jurul unei solu{ii care n-a omis pe nici unul dintre participanti i se datoreaza in primul rand lui Adenauer. In
timp ce guvernul francez ca si eel britanic si eel american doreau sa-i ofere Republicii Federale o intrare in vigoare a tratatului general fara UEA, Adenauer
a respins orice desprindere de problema suveranitatii, ca si de cea a reinarmarii, cerand acordarea nemijlocita a suveranitatii, inclusiv a detiherii si utilizarii
de unitati armate, obligandu-i pe aliati nu numai la o solutie cu totul noua fata de acordurile de pana atunci, ci si la una rapida. Ideea care trebuia gasita in
primele saptamani ale lunii septembrie 1954, sub presiunea lui Adenauer, a aparut la o intalnire intre Eden si Mendes France. Ea consta in reactivarea
Pactului de la Bruxelles din 1948, care invita Republica Federala si Italia sa participe si transpunerea ordonan^elor de securitate prev3zute in cadrul acordului
UEA asupra Pactului ISrgit al celor cinci, atat timp cat acestea se puteau face fara a introduce elemente supranationale. Asigurarile tratatului impotriva
refacerii militarismului german erau, ce-i drept, mai mici, dar pe de alta parte francezii nu trebuiau sa se mai teama de reinarmarea germana si de
renuntarea Ik propria suveranitate. Lucrul eel mai important era ca Franta avea de partea sa in aceasta alianta pe Marea Britanie, pentru a echilibra o
posibiia contrapondere germana.
Pana cand solutia ar fi devenit acceptabila tuturor participantilor, erau necesare o serie de concesii, obtinute deseori abia dupa altercatii dramatice. Mendes
France a acceptat, dupa o vizita a lui Eden pe 16 septembrie, principiul apartenentei Republicii Federale la NATO (trecand peste Pactul de la Bruxelles).
Adenauer a reusit sa-1 convinga pe Dulles, venit in aceeasi zi pentru o vizita fulger la Bonn, ca rezolvarea data prin Pactul de la Bruxelles contine
maximum din ceea ce se putea obtine pentru o integrare europeana si 1-a determinat sa renunte la torpilarea planului ca incercare de a neutraliza Europa.
Dulles a acceptat apoi, intr-o Conferinta, noua propunere de solutionare si a dat acolo, la Conferinta celor 9 puteri de la Londra, din 28 septembrie - 3
octombrie, asigurari asupra prezentei trupelor americane si tarilor care nu erau adeptele UEA, adica noii ,,Uniuni vest-europene" (UVE).
Eden a garantat ca trupele britanice de pe continent nu vor fi retrase impotriva voin^ei majoritatii UVE. Adenauer a renun^at in ultimul moment la dreptul
Republicii Federale de a fabrica arme ABC, proiectile teleghidate, unele nave de razboi si bombardiere. Drumul pentru semnarea ,,Acor-durilor de la Paris"
era liber, pe 23 octombrie 1954 s-a semnat un proces-verbal de ridicare a statutului de ^ara ocupata a Republicii Federale, un acord general care
punea mai tare in eviden^a acordul de la Bonn din 1952 si care renunta la ,,clauza angajament" a articolului 7 pentru o Germanie unita. Aceste acorduri
mai contineau o Conventie asupra extinderii Pactului de la Bruxelles asupra Uniunii vest-europeane, o hotarare a Consiliului ministerial NATO de integrare
a Republicii Federale si de intarire a competentelor comandamentului suprem NATO pentru Europa si un Protocol pentru limitarea voluntara a armelor
caruia i se subofdona Republica Federals.
Pentru a asigura tratatului o majoritate in Parlamentul francez, Mendes France ceruse alte douS lucruri: recunoasterea definitiva a unui Saarland autonom,
legat politic si administrativ de Franca, si crearea de facto a unei agenturi de inarmare supranationala a UVE, care urma sa decida asupra repartitiei
livrarilor de armament americane si a investi^iilor industriei europene de armament. Prima problema a fost primita bine. Pentru a nu prejudicia solutia
UVE, Adenauer a fost de acord in cadrul negocierilor finale de la Paris din 19-23 octombrie cu statutul Saarland-ului, ca drepturile de suveranitate ale
Saarland-ului sa fie trecute asupra unui comisar al UVE, iar legaturile monetare si economice sa fie facute cu Franta. Acest lucru nu era stabilit sa rarnana
pentru totdeauna, ci, si asta i se datoreaza lui Adenauer, doar panS. la reglementarea definitiva printr-un acord de pace. Desigur, a fost o clauza
ipotetica. Desi Adenauer era sigur ca timpul va lucra in favoarea solutionarii acestui caz, mai degraba in interes federal, un tratat de pace nu se intrezarea.
(Nici unul dintre participanti nu a prevazut ca referendumul din cadrul populatiei Saarland-ului va duce la un rezultat contrar celui asteptat. Pe 25
octombrie 1955, 67,7% din populatia Saarlandului a fost impotriva statutului decis la Paris si deoarece pozitia Republicii Federale se intarise, iar relatiile
franco-germane se destinsesera putin, Adenauer a putut obtine pe 5 iunie 1956, cu acordul guvernului Mollet, anexarea Saarland-ului la Republica
Federals - in schimbul anumitor despagubiri fmanciare).
In problema agentiei de inarmare, Mendes France a obtinut pentru inceput acordul lui Adenauer, deoarece parea ca se salveaza astfel un rest de
supranationalitate europeana. Partenerii europeni mai mici s-au opus de la bun inceput acestui proiect, ei presupunand - si pe buna dreptate! - ca guvernul
britanic nu se va supune niciodata controalelor preconizate, iar agentura de inarmare va duce la dominatia franceza asupra sectorului inarmarii. Guvernul
american si-a exprimat foarte clar dezacordul de a i se lua de catre o autoritate europeana dreptul de decizie asupra livrarilor . de arme. Aliatii nu au refuzat
initial cerintele franceze, insa au impins lucrurile spre o Conferinta specials, care urma sa se tin3 pe 17 ianuarie 1955 la Paris - la timp pentru a demonstra
opiniei publice franceze interesul francez pentru un control al inarmarilor si totodata suficient de tarziu pentru ca, in cazul unui esec al negocierilor,
ratificarea pachetului de acorduri UVE sa nu fie primejduita in parlamentul francez. Dupa ce Adunarea Nationals franceza a ratificat UVE pe 30 decembrie
1954 cu 287 de voturi pentru si 260 contra (79 de deputa£ s-au abtinut), in cadrul administratiei Adenauer s-a impus un grup interesat in economia de piata,
pragmatic in politica externa, care s-a opus autorita^ii raspunzatoare de inarmare ca amestec in libertatea de intreprindere. In calitate de conducator al
delegatiei la Paris, Erhard a avut grija ca problema sa fie taraganata, iar dupa ce Consiliul Republicii Franceze a ratificat si el, pe 28 martie 1955, acordul
(cu 184 impotriva a 110) Consiliul UVE si-a dat acordul pe 7 mai pentru crearea ,,unui Comitet Permanent de Inarmare" care avea obligatia de a sfatui
statele participante in probleme de standardizare a inarmarii si a productiei. In fond, cererile franceze fusesera respinse, dar in fapt toata lumea se
straduia sa nu lezeze din nou sentimentul national francez - ca inainte de 30 august 1954. Semnarea tratatului a trebuit sa treaca printr-o perioada de criza in
Germania, unde adversarii integrarii vestice s-au radicalizat in aceeasi masura in care asigurarea definitivS prin contract a aportului vest-german la
inarmare se apropia. PSG a atacat acordurile pariziene, cerand o nouS Conferinta a celor Patru Puteri pentru a discuta despre reunificare inaintea
intrarii in blocul vestic, sustinut puternic de o noua ofensiva sovietica a notelor, care declarau aceasta Conferinta ca pe o ultima sansa a unei reunificari
germane. Decisiv a fost faptul ca in anul 1954 s-a format pentru prima oara o miscare de rezistenta extraparlamentara impotriva politicii de integrare vestica.
Congresul Federal al Aliantei Sindicale Germane s-a opus incadrarii Republicii Federale in sistemul de aliante vestice, Conferinta Tineretului Federal al
ASG (Alian^a Sindicala Germana) a refuzat categoric orice forma de reinarmare. Printre grupurile sociale apropiate PSG si ASG au aparut cereri tot mai
numeroase de referendumuri si de greve impotriva adoptarii Acordurilor de la Paris. Penrtru a nu pierde tot controlul asupra miscarii, conducerile PSG si
ASG s-au pus in fruntea acesteia. Cu participarea lor s-a citit in biserica Sf. Paul din Frankfurt, pe 29 ianuarie 1955, un manifest care considera Acordurile
de la Paris o incalcare a ,,dreptului la reunificare". In saptamanile urmatoare miscarea a avut atat de mult ecou incat guvernul federal parea ca va avea
probleme serioase in cazul in care conducerile PSG si ASG s-ar fi decis sa cheme la o greva politica generala. Pana la urma nu au facut-o - din respect
pentru decizia parlamentarS, de teama fata de o dereglare de durata a procesului de reconstructie, din aversiune fata de con-ducerea RDG, pe care s-ar fi
putut s-o aiba drept partener aliat si pentru ca, dupa refuzul neutralitatii, nu dispuneau de nici un fel de concept altemativ. Asa ca miscarea de la biserica
Sf. Paul s-a descompus datorita contradictiilor sale interne, iar Bun-destagul a ratificat Acordurile de la Paris pe 27 februarie 1955, cu o majoritate clara.
Acordurile au intrat in vigoare pe 5 mai 1955, iar Republica Federala si-a obtinut suveranitatea. Patru zile mai tarziu a participat pentru prima oara la o
sedinta NATO.
Rezultatul crizei produse de esuarea UEA a fost, de fapt, o consolidare puternica a lagarului occidental. Vest-germanii s-au decis cu o majoritate
covarsitoare (daca nu se iau in calcul indecisii) pentru integrarea vestica. Francezii au sustinut si ei majoritar recunoasterea existen^ei unui stat vest-
german aproape suveran, ca o consecinta a formarii blocurilor. Britanicii gi americanii si-au intarit interesul pentru legaturi de durata cu Europa occidentals.
Toate aceste decizii au fost luate in ciudu faptului ca ofensiva de destindere a fost continuata de conduceruu sovietica. Ceea ce dovedeste nu numai puterea
consensului genenil anticomunist in societa^ile vestice, ci si forta intereselor sociah-si economice, care se organizasera pentru structurile din cadrul
Razboiului Rece. Au rSmas, asa cum a dovedit-o destinul UEA. o serie intreaga de tensiuni si divergente in cadrul lagarulin vestic. Dar tocmai .pentru cS nu
s-a mai incercat realizarc;i intelegerii conform unei scheme unitare, s-a obtinut prin UVI un caracter de durata in cadrul relatiilor intervestice.

C r e a r e a P a c t u l u i de la V a r s o v i a
Conducerea sovietica nu s-a mai putut opune crearii blocului vestic, si-a continuat insa ofensiva destinderii. Pe 24 iulie 1954, la cateva zile dupa
incheierea Conferintei de la Geneva asupra Indochinei, le-a oferit din nou puterilor vestice o Conferinta de Securitate general-europeana, la care urma sa
se incheie un contract colectiv al statelor europene indiferent de deosebirile din sistemele lor sociale, pe baza coexistentei pasnice si a colaborarii
economice. De asemenea, a cerut pregatirea acestei Conferinje prin noi negocieri ale celor patru ministri de Externe aliati in problema germana. Toate
propunerile lor au ramas in aceasta perioada surprinzator de nedefinite si deschise: SUA au fost invitate la conferin^a pentru securitate, clatjiu urmau sa
participe in mod direct la sistemul de securitate. Perspectivele unei Germanii unite in cadrul sistemului au fost mentinute, dar la inceput RFG si RDG
trebuiau sa participe cu drepturi egale la crearea sa. Aceste propuneri au condus si ele indirect, prin demontarea temerilor vestice, la esuarea UEA, dar nu
au fost suficiente ca sa zguduie consensul de baza vestic. Dupa esuarea UEA a incetat orice incercare de adancire a crizei sistemului vestic de aliante prin
oferte atractive de destindere. Cele trei puteri occidentale au putut respinge pe 10 septembrie, in unanimitate, oferta sovietica, cu notificarea ca intai
trebuie semnat Tratatul de Stat austriac, trebuie acordate intregii Germanii alegeri libere si trebuie sa se vina in intampinarea problemei dezarmarii.
Faptul ca dupa esuarea UEA a fost pierduta sansa de a slabi si mai mult alianta vestica s-a datorat luptelor interne sovietice pentru putere. Dupa nereusita
lui Beria, nici Malenkov si nici Hrusciov, nici birocratia de stat, nici aparatul de partid nu au putut lua initiative riscante in politica externa care ar fi avut
tangenta cu interesele unor grupuri importante din Moscova sau din Berlinul de est. La mijlocul lui august 1954, Hrusciov a reusit sa ob^ina in numele sau
succese partiale foarte importante. Programul sau pentru destelenirea pamanturilor a fost intensificat in detrimentul celorlate domenii de investitie, partidul
a obtinut intaietate fata de autorita^ile de stat. Pentru a-si asigura ascensiunea, a trebuit sa fie in continuare dependent de fortele dogmatice ale partidului din
jurul lui Molotov, iar acestia erau principial nein-crezatori intr-un aranjament cu puterile occidentale. Hrusciov a trebuit sa se asigure de loialitatea armatei
si a industriei grele, care asteptau de la politica sa o crestere a ratelor de inarmare. Pozitia lui Malenkov, care se bazase mai mult decat Hrusciov pe
desfiintarea blocurilor militare datorita ,,echilibrului atomic al spaimei", a fost slabita atunci cand puterile vestice s-au inteles foarte repede asupra unei
alternative la solutia esecului UEA. Rezultatul a fost ca Hrusciov si-a putut formula ofertele catre partea vestica, ceea ce Malenkov nu a reusit, pentru a
confirrna succesele politicii sale. Pe 23 octombrie, ziua in care s-au semnat Acordurile de la Paris, guvernul sovietic si-a repetat propunerea de conlucrare
colectiva asupra Pactului de Securitate pentru Europa. De data aceasta, oferta era legata de planul Eden referitor la modul de organizare a alegerilor
libere in Germania, pe care puterile vestice il propusesera ,,spre dezbatere" la Conferinta de la Berlin din ianuarie 1954. Pe 13 noiembrie guvemul sovietic
a invitat 23 de state europene si pe SUA la o Conferinta asupra Securitatii Colective (au participat pana la urma doar statele din blocul rasaritean din 29
noiembrie - 2 decembrie la Moscova). Pe 15 ianuarie 1955 i s-a oferit din nou Republicii Federale un Tratat asupra ,,realizarii unor alegeri ~ libere
pangermane", facandu-se aluzie si ,,asupra instituirii unei supravegheri inter-nationale corespunzatoare". Aceste oferte au venit insa prea tarziu pentru a
putea deranja in vreun fel procesul de consolidare a blocului vestic. Atunci cand guvemul sovietic a facut referireu la controlul international asupra alegerilor
pangermane, aratandu-§i astfel larghe^ea, Acordurile de la Paris trecuserS deja in mod decisiv toate obstacolele din Adunarea Nationals franceza.
Nu se reusise oprirea reinarmarii germane, dar sustinatorii unei stabilizari. a regimului din RDG s-au putut impune definitiv. La 10 zile dupa declaratia din 15
ianuarie, care sublinia in mod evident ,,bunele rela^ii" dintre URSS si RDG si sustinea crearea unui sistem de control international in vederea unor alegeri
libere, cu consimtamantul ,,guvemului RDG si al Republicii Federale", prezidiul Sovietului Suprem a declarat c3 ,,starea de razboi dintre URSS si \
Germania s-a terminat", iar propaganda f&cutS dc conducerea sovietica pentru planurile pangermane s-a sistat. Pe 8 februarie Malenkov s-a retras din
functia de prim-ministru, fara a-si pierde locul in prezidiul partidului. Cel care 1-a urmat a fost Bulganin - o concesie fScuta de Hrusciov militarilor. tn
urmatoarele saptamani, relatiile bilaterale dintre RDG si URSS s-au consolidat, a fost accelerata integrarea RDG in sistemul blocului estic si sustinuta
valoarea pozitiei ei internationale. Oficialii din RDG reusisera sa obtina de la Hrusciov doar destinderea relatiilor in problema germana, posibil in
viitor doar pe baza recunoasterii internationale a Partidului Socialist al Unitatii Nationale Germane. (PSUG)
Legate strans de consolidarea puterii PSUG au fost si eforturile grupului conducator din jurul lui Hrusciov de a stabiliza relatiile cu statele satelite est-
europene. Sub Stalin, sistemul de control sovietic asupra regimurilor est-europene se bazase pe relatii dintre dictator si conducatorii comunistilor national! si
pe principiul ,divide et impera". Aceasta metoda nu mai putea fi folosita intr-o conducere colectiva sovieticS si de IndatS ce luptele interne pentru putere
se mai potoliserii, Hrusciov a trecut la reorganizarea blocului estic. Un mijloc a fost de a da conducatorilor comunisti est-europeni ceva mai multS
autonomie politics pentru a-si consolida pozitia in propria ^ara, iar legSturile cu URSS sa para mai suportabile. Orientarea unilaterala a economiilor
populare est-europene spre interesele reconstructiei sovietice au fost abandonate, s-a aprobat o anumita flexibilitate in formularea ,,drumului national spre
socialism" si s-a recomandalrpreluarea diversificarii produc^iei, ca in URSS. Un alt mijloc a fost institutionalizarea legaturilor de bloc. Reinarmarea
Republicii Federale, care declansa ca si inainte spaima Poloniei si a Cehoslovaciei fata de primejdia germana, a pus problema crearii unei alian^e colective
militare
Securitate de la Moscova, tarile blocului de csl au anun(at pe 2 decembrie 1954 ,,masuri colective (...) necesare intaririi posibilita^ii de aparare", in cazul in
care nu se putea realiza un sistem de securitate pentru intreaga Europa. Pe 21 martie 1955, agentia sovietica de stiri a anuntat ca planul pentru incheierea
unui pact de ajutorare si crearea unui Comandament Suprem Unit al URSS si al democratiilor populare sunt intr-un stadiu avansat. Pe 14 mai, la 9 zile
dupa intrarea in vigoare a Acordurilor de la Paris, reprezentantii guvernelor est-europene si ai guvernului sovietic au semnat la Varsovia un ,,Tratat de
prietenie, cooperare si ajutor reciproc". RDG se afla printre puterile semnatare.
Prin crearea Pactului de la Varsovia, blocul estic ajunsese la limita sa intema. Nu s-a mai pus in practica crearea unui Comandament Militar
International al statelor membre ale Pactului de la Varsovia, pentru ca sovieticii credeau ca nu-si vor putea permite ca si cei din conducerile est-europene sa
participe la luarea deciziilor si elaborarea planurilor militare. Comitetului Politic al Pactului nu i s-a permis sa se dezvolte intr-un for independent care sa
ia decizii. Amplasarea si angajarea trupelor urma sa se faca prin acordul reciproc al guvernelor participante, Comandamentul Suprem ii revenea intotdeauna
unui ofiter sovietic. Cat de precar era echilibrul intre control si autonomie, care 1 puteau pune sub semnul intrebarii petentiile sovieticilor la putere, , s-a
vazut si in cazul lugoslaviei (care ramasese, bineinteles, in afara pactului), relatie pe care Hrusciov a incercat s-o normalizeze. Impreuna cu Bulganin a plecat la
sfarsirul lui mai 1955 la Belgrad si a incheiat cu TJito o conventie pe 2 iunie in legatura cu amplificarea relatiilor economice, culturale si politice pe
principiul neamestecului reciproc si al egalitatii in drepturi. Intors la Kremlin, a avut dispute putemice cu grupul traditionalist din jurul lui Molotov, care se
temea de relatiile cu ceilalti conducatori comunisti nationali ca urmare a impacarii cu ,,ereticul" Tito. Si acestia urmau politica de impacare a lui Hrusciov cu
multa prudenta, ba chiar cu tergiversari si opunere. Cu totii isi obtinusera si isi intarisera pozitia de forta in tara datorita luptei impotriva ,,titois-mului" si se
temeau de rivalitatea fortelor de opozitie. Acestea, precum si dorinta continua de independenta a lugoslaviei au facut ca impacarea sa ramana la stadiul de
,,coexistenta pasnica" plina de tensiuni, iar ruptura din 1948 nu a fost niciodata refacuta.
Legata strans de consolidarea RDG a fost si recunoasterea Republicii Federale de catre URSS. Pe 7 iunie 1955 guvernul sovietic 1-a invitat pe Adenauer la
Moscova pentru discutii despre reluarea relatiilor diplomatice. A fost nu numai un semn al disponibilitatii sovietice de a se apropia de realitatea
integrarii vest-germane in NATO, ci si o miscare de sah extrem de dibace pentru a valorifica RDG pe plan international. Adenauer n-a putut refuza
,,oferta" datorita sperantelor de unire statornicite in opinia publica germana, chiar daca in acest fel lovea in pretentia de reprezentanta unica a Republicii
Federale, ba ajungand chiar sa dezavueze propriile cerinte de neimparfire a Germaniei ca premisa a destinderii. Era de fapt destul de sovaitor si plin de
presimtiri negre cu privire la acest pas menit sa consolideze statu guo-ul. Atunci cand in cadrul vizitei de la Moscova (9-15 septembrie) conducerea
sovietica i-a pus in fata, momeala cu repatrierea ultimilor 10.000 de prizonieri de razboi, a acceptat, in cele din urma, in ciuda opozitiei colaboratorilor
sai, von Brentano si Hallstein, sa semneze reluarea relatiilor diplomatice. Datorita pozitiei sale politice interne, nu-si putea permite sa lase meritul
inapoierii prizonierilor de razboi PSG sau chiar PUSG.
Astfel conducerea sovietica 1-a ajutat pe Adenauer sa obtina un succes enorm in politica sa interna si a facut foarte multe pentru stabilizarea RDG.
Chiar in ziua plecarii lui Adenauer, conducerea sovietica a invitat conducerea RDG la Moscova, pentru discutii, fScand o paralela demonstrativa. Pe 20
septembrie 1955 a incheiat un Acord asupra relatiilor comune, care declara RDG ,,liber de a lua decizii in problema politicii sale interne si _ externe", sub
rezerva Tratatului celor Patru Puteri, valabil pentru ,,Germania unitara". La o conferinta a celor patru ministri de Externe aliati, tinuta la Geneva intre 27
octombrie si 16 noiembrie 1955, asupra problemei Germaniei, guvernul sovietic a cerut din nou recunoasterea RDG de catre puterile occidentale si a intampinat
planurile vestice de reunificare cu constatarea c5, pentru o\re-unificare a celor doua state germane, nu ,,sosise" inca momenta).

, , S p i r i t u l de la G e n e v a "
Dupa ce neintelegerile asupra reinarmarii Germaniei au con-firmat inca o data impartirea in est si vest, iar formarea blocurilor ajunsese de ambele parti la
limitele sale interne, o detensionare in principiu a devenit din nou posibila. Ambele parti isi asigurasera zona de influents, nici una nu-i putea impune celeilate
propria vointa in punctele esentiale. Astfel se crease un echilibru relativ de la care s-ar fi putut demonta cele doua amenintari potentiate pas cu pas si in
paralel. Procesul de destindere nu putea inainta decat in masura in care se pastra echilibrul, ambele parti luau seama la acesta, nimeni nu intervenea masiv
in interesele pSrtii adverse si nimeni nu interpreta actiunile paitii opuse ca pe o interventie masivS in propria sfera de securitate. Deoarece premisele respective
apareau rar in aceasta combinatie, demontarea Razboiului Rece a devenit un proces de durata, amenintat necontenit de lovituri date pe la spate. Acest proces a
inceput o data cu terminarea formarii blocurilor.
Conducerea sovietica si-a continuat ofensiva de destindere si dupa infrangerea in problema reinarmarii. Acum, ca si inainte, era foarte important s&
impiedice concentrarea fortelor occidentale si sa disimuleze propriile slabiciuni. La sfarsitul lui martie 1955, conducerea sovietica s-a anitat dispusa sa-si
retraga trupele de ocupatie din Austria, asigurandu-i-se acesteia o neutralitate de durata si sa renunte la drepturile ei asupra unor sume mari de rascumparare
fata de proprietati germane. Dupa negocieri fara rezultate, intinse pe ani de zile, s-a putut semna pe 15 mai Acordul de Stat austriac. Astfel s-a Tndeplinit
una din conditiile preliminare, de care fusese dependent sistemul de securitate colectiv si deoarece, pe de alta parte, integrarea vestica a Republicii
Federale nu mai era amenintatS de nici o primejdie, guvernele vestice nu mai doreau si nici nu mai puteau sa se opuna mereu initiativelor sovietice de
destindere. Pentru a intari sperantele oamenilor fata de destinderea mult dorita, guvernul francez a propus o noua Conferin^a la varf a sefilor de
guverne si a ministrilor de Externe a celor patru puteri invingatoare. Guvernul britanic s-a alaturat propunerii in speran^a continuarii rolului ei de
intermediar. Guvernul american nu s-a mai opus, iar eel sovietic s-a folosit de ocazie pentru a-si demonstra dorinta de
cooperare.

La Geneva, unde s-au aflat intre 18-23 iulie 1955 Eisenhower, Bulganin/Hrusciov, primul ministru Faure si Eden, care il inlocuise in aprilie pe Churchill, si au
tinut Conferinta cu larga participare a opiniei publice, nu s-a realizat, bineinteles, o apropiere substantiala a punctelor de vedere. Puterile occidentale nu au
acceptat cererea lui Adenauer, ca discutia sa se poarte numai in cazul unui progres in problema reunificarii Germaniei , dar i-au conferit acestei probleme, in
toate discutiile si luarile de cuvant, cea mai mare urgenta, in timp ce delegatia sovietica s-a straduit de la bun inceput, pistrand statu quo-\A in problema
germana, sa negocieze direct pentru crearea unui sistem de securitate colectiv. Sovieticii au prezentat un plan de dezarmare, care trecea controlul asupra
productiei atomice unei organizatii ale ONU, fSra drept de veto, dar tocmai cele mai importante locuri de productie si sistemele de transport nu au fost
discutate. Eisenhower a raspuns prin propunerea de a face inspectii reciproce ale armatei aerului in cadrul, amplasarilor lor militate (,,Cer deschis"), ceea ce ar
fi adus SUA mult mai multe informatii despre starea inarmarilor sovietice, decat s-ar fi putut afla in plus despre inarmarea americana. Ambele
parti se temeau de riscul de a aproba propunerile partii adverse. Dulles a incercat zadarnic sa aduca in discutie situatia tarilor est-europene. Inutil a incercat
si Bulganin s5-i faca pe delegatii americani sa negocieze asupra recunoasterii Chinei si a reglementarii problemei Formosa. In problema germana, puterile
vestice au venit in intampinarea guvemului sovietic, introducand in Planul Eden ideea unei zone demilitarizate in tinutul de granitS dintre est si vest si a
unui control militar in Europa centrala, dar nu au fost de acord cu recunoasterea statu quo-ului din RDG, urmandu-1 in aceasta privin^a pe Adenauer.
Sefii de guverne au putut decide doar ca propunerile litigioase sS fie ,,controlate" in detaliu de catre ministrii lor de Externe, iar acestia, intalnindu-se din nou
la Geneva in octombrie/noiembrie, au constatat iarasi incompatibilitatea lor.

Intalnirea la varf de -la Geneva n-a ramas f&ra urmari. Pentru prima oara de la inceputul confruntarilor deschise dintre est si vest, sefii de guverne ai celor
,,Patru Mari" s-au sfatuit politicos, declarandu-si dorinta de cooperare, si nu au mai procedat ca^si cand ar fi vrut sa transforme Razboiul Rece intr-un
adevarat rSzboi, ci au formulat necesitatea cooperarii in mod deschis. Nici doctrina Truman si nici tezele Cominformului nu mai erau singura baza ideologica a
Razboiului Rece. De acum inainte ,,spiritul de la Geneva" plana asupra tuturor, si anume, exista convingerea ferma ca un conflict intre est si vest nu era
inevitabil, ca nu trebuia s& se termine in mod necesar cu victoria sau infrangerea uneia din parti. Chiar daca speranjele unei convergence dintre sistemul estic
cu eel vestic erau exagerate, legatura dintre sustinatorii acestei teze fiind facuta de ,,spiritul de la Geneva", pe cand adversarii destinderii est-vest au conlucrat
mai mult decat o data pentru a mentine confruntarile, dezideologizarea Razboiului Rece incepuse si primele estimari ale unui management al crizei est-vest
fusesera facute.

NOTE

1. Despre esuarea UEA vezi Raymond Aron si Daniel Lemer (editor), La querelle de la C. E. D. Paris, 1956; Gerhard Wettig, Entmilitarisierung
und Wiederbewaffnung in Dentschland 1943-1955. Miinchen, 1967, p. 523-589; o privire de ansamblu la F. Roy Willis, France, Germany and
the New Europe (1945-1967). Stanford, Londra, 1968, p. 157-184. O serie de informatii si interpretari, far3 a fi, din pacate, sistematizate oferS
Paul Noack, Das Scheitern der europaischen Verteidigungsgeme-inschaft. Entscheidungsprozesse vor und nach dem 30.08.1954. Diissel-dorf,
1977.
2. Rolul antiamericanismului si, legal cauzal, rolul comportamentului antia-merican fata de esuarea UEA au fost subestimate, dupa parerea
mea. Intr-adevar, tn Franta s-a nascut In lunile in care s-au purtat discu^iile finale in legatura cu UEA, acea pozi^ie politics a distantarii
fata de SUA si a ideii unei Europe supranationale tipice pentru cea de a V-a Republics.
3. Textul proiectului tratatului in: Europa, Dokumente zur Frage der europaischen Einigung, vol. 2, p. 947-982.
4. In legatura cu pozitia lui Mendes France vezi: Pierre Mendes France, Choisir, Conversations avec Jean Bothorel. Paris, 1974, edi^ia de
buzunar 1976, p. 84-96 si Pierre Rouanet, Mendes France au pouvoir. Paris, 1965.
5. Publicat in'Le Monde 24.8.1954, in germanS in Arhiva Europa 9 (1954), p. 6869 ff.
6. Nu exista dovezi pentru teza lui Noack (Scheitern, p. 14) care spune ca ,,participarea britanic3 la esuarea UEA este mai mare decat s-a
presupus panS acum".
7. lata un re7"ltat care duce mai departe, vezi Noack, Scheitern, p. 94-101, 188f.
8. Discutii aprinse intre cei doi in legatura cu initiatorul problemei; vezi Eden, Memoiren, Koln, 1960, p. 181, Mendes France, Choisir, p. 94f.
9. Textul proceselor-verbale de la Paris: Bundesgesetzblatt, vol. 2, 1955, p. 305ff; despre negocierile pentru ratificarea deciziilor vezi Wettig, Ent-
militarisierung, p. 590-619; Willis, France, p. 185-209; Noack, Scheitern, p. 93-138, 152-163; pe baza actelor britanice vezi Rolf Steininger,
Das Scheitern der EVG und der Beitritt der Bundesrepublik zur NATO. In: Aus Politik und Zeitgeschichte B 17, 1985, p. 3-18.
10. Vezi Udo F. Lowke, Die SPD und die Wehrfrage 1949-1955. Bonn-Bad Godesberg 1976, p. 119-123.
11. Text in Arhiva Europa 9 (1954), p. 6942 ff; vezi Hans Wassmund, Kontinuitat im Wandel. Koln, Viena, 1974, p. 67-97.
12. Texte in Arhiva Europa 10 (1955), p. 7206 ff, 7209, 7345 f. - Nu gasesc ca ofertele sovietice au fost doar ,,pur tactice", cum spun
majoritatea autorilor ,,tradijionalisti", vezi Wettig, Entmilitarisierunx \' 634.
13. Textul tratatului si interpretarea in Boris Meissner (editor), Der Warschuu- > Pakt. Koln, 1962; despre istoria crearii vezi si Jorg K. Hoen:,. li Sowjetische
Osteuropapolitik 1945-1975. Kronberg, 1977, p. 88-1 On
14. idem, p. 100-105; Zbigniev Brzezinski, Der Sowjetblock. Einheit im.l Konflikt. Koln, 1962, p. 195-215.
15. Vezi raportul detaliat al lui Adenauer in Erinnerungen 1953-19 • • Stuttgart, 1966, p. 487-556; in comparable cu informajiile despi diplomatia britanica
la Josef Foschpoth, Adenauer Moskaureise I 9 ' > • In: Aus Politik und Zeitgeschichte B 22 71986, p. 30-46.
16. Documentele conferintei in Arhiva Europa 10 (1955), p. 8429-8437.
17. Vezi Gerald Stourzh, Geschichte des Staatsvertrages 1945-1955. Gray.. Viena, Koln, 1985, p. 120-122; Bruno Thoss, Modellfall Osterreich? Der
dsterreichische Staatsvertrag im Vorfeld der Genfer Konferenzt-n. In: Hans Erich Volkmann (editor), Zwischen Kaltem Krieg und Enl-spannung.
Sicherheits—und Deutschlandpolitik der Bundesregierung iin Machtesystem der Jahre 1953-1956. Boppard, 1988, p. 93-136.
18. Vezi documentele oficiale ale Conferin^ei in Arhiva Europa 10 (1955). p. 8098-8120.
19. Vezi Adenauer, Erinnerungen 1953-1955, p. 437-486; acelasi, Erin nerungen 1955-1959. Stuttgart, 1967, p. 31-63, 92-103

B i l a n t : Ce a f o s t R a z b o i u l R e c e ?

Cu intalnirea la varf de la Geneva inca nu se incheiase Razboiul Rece, eel putin nu si in constiinta contemporanilor. Sub conducerea unor grupuri ale
aliantei vestice si-au pastrat preemi-nenta acele forte" care au interpretat gresit incercarile de destindere sovietice, luandu-le drept un respire inaintea unei
noi incercari de expansiune. De aceea au refuzat orice recunoastere a statu quo-ului si mai ales orice alta intelegere pe termen mai lung. Ofensiva sovieticS
in favoarea destinderii isi atinsese limita maxima, iar Hrusciov, dupa ce subliniase aceasta situatie in 1958, a incercat sa stavileasca inarmarea americana
strategics prin amenintari si sa impiedice amplasarea armelor atomice in spatiul central euro-pean. Scopul lui fund o reglementare pe baza unui acord, a
cerut ultimativ, incepand din noiembrie 1958, amenintand cu o noua blocada, plecarea aliatilor vestici din Berlin si incheierea unui tratat de pace cu o
Germanie neutralizata. Atunci cand partea occidentals a reactionat la aceasta amenintare doar prin luari de pozi^ie verbale, a instalat, in septembrie 1962,
baze de rachete sovietice in Cuba. Administratia Kennedy a raspuns la aceasta provocare cu blocada insulei, iar Hrusciov a fost nevoit sa ia in series
amenintSrile vestice. Astfel si aceasta incercare de a-i obliga pe vestici sa recunoasca statu quo-\A a esuat. Ca urmare a razboiului nervilor initiat de
Hrusciov (legat de ,,socul sputni-cului"), inarmarea strategica americana a luat amploare.

Interesul existential al celor douS puteri mondiale de a preintampina un razboi atomic a devenit binecunoscut in iulie 1963 prin acordul de stopare a
experientelor atomice, iar 5 ani mai tarziu a dus la Tratatul de Neproliferare a Armelor Atomice. In acelasi timp, dimensiunea ideologies a neintelegerilor
s-a redus tot mai mult. In URSS ^elul politic primordial a devenit depasirea propriei ramaneri in urma a standardului de viata si a tehnologiilor civile
vestice, ceea ce era realizabil doar printr-o cooperare multilaterala cu natiunile industriale ale vestului. SUA si aliii(n sai si-au pierdut iluziile in unitatea de
monolit a blocului comunii.i vazand spectacolul conflictului, sovieto-chinez. TotodatS s-a ill teriorat consensul in politica intema anticomunista drept
urmair a spaimei fata de urmarile catastrofale ale conceptului de ingrScliir supradimensionat, folosit in razboiul din Vietnam. La sfarsiinl anilor 60,
inarmarea atomicS rapida sovietica a dus la un echilibm ambele parti aveau acum o capacitate sporitS, asemanStoare. In Germania, majoritatea fortelor
politice aflate sub conducerca guvernului Brandt/Scheel au fost de acord sa recunoascS stattt quo-ul. Conducerea' chinezS incerca sa creeze o
contrabalansarc la presiunea sovietica. In SUA a aparut administratia Nixon/ Kissinger dispusa sa se retragS din Vietnam si sa se inteleagft cu China.
Coexistenta acestor factori a facut posibila larga ingradire, dar si dezamorsarea conflictului est-vest in anii 70, evident fSra a fi total eliminate.
La sfarsitul anului 1955 se terminase procesul de constituire a blocurilor estic si vestic: - se stabilise o noua ordine international a dupa cSderea sistemului
statal european datoratS expansiuiiii national-socialiste - un proces dominat de contradictia politica si ideologies intre SUA si URSS, care pleca de la
societatea constitutionals a statelor participante, actionand polarizat asupra lor. Se mentinea teama reciproca fats de un atac al partii opuse asupra propriei
sfere de securitate. Toate acestea au dus la impSrtirea Germaniei si a Europei, la mentalitati si practici ale unei permanente stSri de ocupatie si la o
concurenta mondiala pentru sferele de influenta. Daca intreaga imagine a Razboiului Rece poate fi observata sau nu in cadrul acestui proces, rSmane o
problems de intelegere. DacS ne referim la modul de a gandi si de a vorbi al contemporanilor ca fiind un criteriu decisiv, Razboiul Rece incepe in anul 1947
si se termina imediat dupa criza din Cuba, in 1962. DacS drept centrij/al analizei punem conflictul de sistem dintre SUA si URS?T si efectele acestuia
asupra continentului european, atunci inceputul neintelegerilor trebuie stabilit eel mai tarziu in anul 1917, ffirS a-i putea stabili si sfarsitul. Daca
definim Razboiul Rece ca perioada in care antagonismul celor doua puteri mondiale, SUA si URSS, a stapanit sistemul mondial, atunci anul 1943
ar trebui sS marcheze data de Tncepere, iar data finals ar trebui sS ramanS de asemenea deschisS, desi intre timp antagonismului americano-sovietic i s-au
suprapus o serie de alte conflicte. Folosirea termenului de ,,RSzboi ^ Rece" a devenit nedeterminantS din punct de vedere al con^inutalui „ si s-a indepSrtat
de sentimental general al contemporanilor pentru perioada de dinainte de crearea coalitiei de razboi si pentru cea >' de dupa terminarea crizei din Vietnam.
Procesul trecerii de la Razboiul Rece la perioada de destindere, intre 1955-1970, a fost cu total altal decat eel din perioada de un deceniu si jumatate a
formarii blocurilor in structurile si temele sale. Vom lunita deci perioada centrals a procesului respectiv la anii 1941-1955, pentru a intelege mai precis
termenul.

Faptul ca dupa eel de-al doilea razboi mondial a avut loc instaurarea, sub forma Razboiului Rece, a unei noi ordini, care a dus la formarea blocurilor, a
devenit clar si a fost repetat in decursul analizei, dar nu s-a dovedit sa fi fost in nici un fel o dezvoltare necesara. Intre cele douS noi puteri mondiale,
care s-au intalnit la mijlocul continentului european, exista o opozitie politica fundamentala, legata indisolubil de adevaratele diferente din cadrul
structurilor sociale si ideologice. Sistemul liberalo-capi-talist al SUA era indreptat spre impiedicarea izbucnirii unor crize economice adancite si spre
asigurarea statu gwo-ului social-politic, propriu unui sistem mondial al comertului liber. Acestea corespun-deau principiilor sale liberale si garantau
extinderea economics neingradita a SUA care devenisera intre timp cea mai mare putere a lumii. Dictatura sovietica, doritoare a fi centrul unei
miscari revolutionare care sa cuprinda toata lumea, nu putea supravietui decat daca se ap&ra impotriva acestor principii liberale, echilibrand
inaintarea economics a SUA si eliberandu-se de presiunea unor state vecine agresive in vestal sSu. Universalismul american, dar si eel sovietic, erau
limitate in mijloacele si in vointa lor de pStrundere si au existat o serie de motive serioase pentru continuarea cooperarii pasnice inceput o data cu coalitia
anti-Hitler. Pentru atingerea unor scopuri nationale prin mijloace cooperante existau mai multe motive: interesele americane pentru noi piete de
desfacere si pentru descoperirea a noi surse de materii prime se completeazS cu interesele sovietice pentru ajutoare in capital. Din punct de vedere
politic, majoritatea celor care luau decizii din ambele sisteme au fost interesati de reducerea angajamentelor militare si a tensiunilor Internationale; chiar
si ideologic nu lipseau unele convergence intre traditiile revolutionare din 1776 si 1917 in general, precum si intre progresismul lui Roosevelt si
democratia populara a lui Stalin, in special. In ciuda tutaror conflictelor in legatura cu zonele de influents si cu imaginile despre ordinea
instauratS, interesele vitale ale celor cli_ puteri nu au fost niciodata amenintate de partea adversS intr a^emenea masura incat sa fie exclus un
compromis oaruca.
Expansiunea sovieticS nu ameninta Europa occidentals, iar captalismul american nu avea nici un interes de durata in patrundcr economics pe pie^ele
Europei de est. In cadrul aparSrii preventiv—fata de expansiunea de care se temea fiecare, guvernul american,! ca si eel sovietic, urmareau (fara sa
stie) aceeasi strategic stabilizare pentru Europa. '
Motivul decisiv pentru escaladarea conflictului 1-a dat SUA, refuzand URSS cedarea promisei zone de securitate. Tot ei anfost cei care, structural si
intotdeauna superiori datoritS mijloacelm puterii pe care o detineau, au stabilifde fapt cursul conflictului Cauza lipsei de intelegere a SUA nu a fost
interesul economic open-door per se, desi s-a aflat intr-adevar intotdeauna la ba/.a strategiei si, deci, si a deciziilor in politica externa. Tendinta a fost
mai degraba cea propagata de Henry Wallace in 1946, si anume un sistem concurential neblocat de bariere politice si nu formarea de blocuri.
Decisiv pentru confruntarea care a dus la forma politicii open-door a fost in special idealismul din politicaexterna preponderent in cultura politica
a acestei tSri, mani- festandu-se ba ca izolationism, ba ca moralism agresiv. Acest idealism a impiedicat administratia Roosevelt sa aduca la cunostin|a
opiniei publice americane realitatile rezultatelor rSzboiului. La inceput a asigurat fortele conducatoare ale administratiei Truman sa ajunga la
pozitii cheie, acestia identificand situatia Europei dupa sfarsitul rSzboiului cu criza economics mondiala si comunismul sovietic cu national-
socialismul. Acel idealism a obligat fortele conducStoare sS prezinte presupusul pericol sovietic supradimensionat pentru a-1 putea indeparta si
pentru a asigura politica open-door necesara cu adevarat sistemului. In sfarsit a obligat politica externa americana sub Acheson si Dulles sa se
adapteze conceptului supradimensionat al ingradirii.
Neputinta SUA de a se multumi cu formele imperialiste ale intereselor securitatii sovietice in Europa esticS si neperceperea adevaratului scop al
politicii sovietice, au dus la consolidarea pregnantS a fortelor si tendintelor dogmatice ale conducerii sovietice. Au fost fortele care au pornit de la
premisa ca expansiunea economics a SUA in Europa va lua un caracter imperialist, din care cauzS tarile est-europene trebuiau obligate prin
constrangere sa preia exemplul sovietic si tot ele au obtinut in 1947 sa fie refuzat Planul Marshall si, recurgand la un limbaj propagandistic agresiv,
sa fie rupte legaturile ce incS mai existau cu puterile occidentale. In felul acesta politica sovieticS a favorizat intarirea pozitiei adversarilor cooperarii
din SUA si, mai ales, a facut ca opinia publics vest-europeana sS opteze pentru formarea unui ,,bloc occidental" - desi o relatie de cooperare cu
lumea ne-comunistS i-ar fi prins foarte bine conducerii sovietice, macinata de inferioritatea ei structurala si de slabiciunea interna a alcatuirii
stapanirii sale. Foarte curand realistii iiu si-au mai putut impune punctul de vedere fa^S de coali^ia nerecunoscuta, dar cu atat mai eficienta a
dogmaticilor din ambele parti. Atunci cand in 1952, conducerea sovieticS a inceput sa-si dea seama de rezultatele gresite ale strategiei sale, a luat
nastere o coalitie a celor care doreau destinderea, ceea ce a diminuat militantismul confruntarii, farS sa poata pStrunde multa vreme in substanta
coalitiei dogmaticilor.
Procesul formarii blocurilor s-a produs dupS principiul ,,self fulfilling profecy" si anume politica occidentals de refuz a cboperSrii si de
presiuni a provocat incheierea formarii si orientarea unitara a blocului sovietic, lucru afirmat si de dogmaticii anti-comunisti. Monolitizarea Europei de
est si obstructia Planului Marshall au dus la crearea blocului vestic, amandoua fund de fapt indreptate impotriva presupuselor urmSri ale acestora.
Ambele parti au gasit in formarea blocurilor antagonice prilejul de a-si confirma supraevaluarea fortelor adversarului - desi teza impe-rialismului
principial a partii adverse nu a fost niciodatS indreptatitS. ImpSrtirea Germaniei a fost urmarea necesarS a acestui proces. Nimeni nu o vedea ca pe un
scop in sine, dar nimeni nu a fost de acord sS lase partii opuse intreaga Germanic, si tinand seama de importanta potentialului german, nimeni nu ar fi
facut-o. In -timp ce teama fata de dominatia partii adverse (in ce-i priveste pe americani teama lor era sporitS de o atragere a Frantei in zona de
influents sovieticS) a blocat o reglementare comunS a problemei germane, in Germania ocupata s-au dezvoltat doua sisteme sociale diferite, bazate
pe interesele fiecSrei puteri de ocupatie in parte si atunci cand formarea blocurilor a fost suficient de avansata, o intelegere a putut fi conceputa doar ca
o neutralizare a Germaniei. Majoritatea celor care iau deciziile in est si vest au vSzut in neutralizarea Germaniei un rise prea mare, iar cei mai multi
dintre vest-germani, ca si noile elite ale puterii din zona sovieticS, au votat pentru statu quo-\A ob^inut intre timp. Modul de formare si volumul
blocului occidental au fosl decise in mare parte de europenii vestici. Datorita pozitiei izo-lationist-idealiste a societatii, politica americana a fost
obligate sa-si caute parteneri de comert si piete de desfacere, fSra a plati pentru acest lucru un pret important ca angajament politic, dar trebuind sa
coopereze cu elitele puterii din Europa occidentals. Acestea au avut astfel posibilitatea de a detennina relatia intem3 americano-europeana si deci si
pe cea est-vest. Acestor elite le-a revenit sarcina de a activa impotriva tendintei de polarizare est-vest, prin accentuarea si asigurarea autonomiei
europene fata de SUA, si atata timp cat nu au impartasit teza americana despre caracterul expansionist al politicii sovietice - deci panS in 1947 si dupa
1953 - au incercat sa impiedice sau sa slabeasca formarea blocurilor. Intre timp nu s-au folosit de sansa unei autonomii pe care le-o oferea integrarea
europeana, ci, dimpotriva, au ajutat la intarirea influentei americane asupra continentului european, provocandu-le mai degraba angajamentul militar -
cu rezultatul cS anii 1947-1952 au devenit o faza decisiva in tensiunile Razboiului Rece si in formarea blocurilor. Nici aceasta decizie nu a fost
necesara. Desi reprezentarile de baza ,,vestice" despre ordinea politica pluralista legau vechiul si noul continent, iar comportamentul sovietic
indreptStea teama vest-europenilor, con-trastele intre modul de viatS si cerin^ele ideologice, intre progre-sismul american si conservatorismul
european, intre ,,free enterprise" (libera initiativa) americana si socialismul european erau de fapt foarte mari. Interesele economice ale sistemelor
economice mixte din tSrile europene erau foarte contradictorii - erau ba pentru, ba impotriva integrarii europene, ba pentru cooperarea cu aparatorii
americani ai liberei initiative, ba pentru o protectie impotriva supraputerii capitalului american. Determinante pentru decizia impotriva ,,celei de-a
treia puteri" au fost m primul rand nationalismul Marii Britanii si, intr-o mai mica masura, eel al Frantei, in al doilea rand teama adevarata fata de
expansiunea sovietica si in al treilea rand (chiar pe Iqcul trei!) faptul ca aceasta teama s-a lasat instrumentata in sc6pul mentinerii statu quo-ului
social in Europa occidentals. \
Procesul formarii blocurilor a fost promovatde o larga coalitie de forte, care a tras direct sau indirect foloase de pe urma acestuia. E vorba de
,,complexul militaro-industrial" din SUA (si intr-o mai mica masura) si eel din URSS, care prin amenintSri repetate au activat marirea propriei
participari la produsul social; de elitele traditionale ale puterii din Europa occidentals, care au fost discreditate datorita razboiului si amenin^ate de
multe ori de stanga vest-europeana, dar care au reusit sS gaseasca in argumentele oferite de exemplele Razboiului Rece si in alianta cu SUA
mijloacele adecvate ca sS-si salveze, eel putin partial, pozitiile devenite labile. Aceleiasi coalitii ii apart,in si fortele conducatoare din Europa de est,
care incepand cu 1948 s-au evidential in lupta impotriva ,,titoistilor" si toti cei care apartineau grupurilor de conducere din est si vest care si si-au
ocupat pozitiile prin argumente anticomuniste, respectiv antioccidentale, dorind ca si-tuatia conflictuala sa persiste. Cu totii au fost ,,cauzatorii
secunzi" ai Razboiului Rece. Nefiind suficient de puternici, nici singuri nici impreuna, pentru a porni conflictul, au lucrat partial constient, partial
inconstient in favoarea lui, iar dupa ce mecanismul esca-ladarii sale a inceput sa functioneze, au reusit sa-1 faca sa devinS o realitate bine
inradacinata, durabila, indiferent de unde pornise. Victima principals a acestei confruntSri, initial doar presupuse, apoi chiar evidente, a fost stanga
europeana din Europa, mai exact acele forte politice din Europa care cereau hotSrat depSsirea sistemului capitalist. Fortele nationale de emancipare ale
partidelor comuniste din Europa occidentals au fost neutralizate de strategia de stabilizare a sovieticilor, ajungand, datorita cursului
pseudorevolutionar al Cominformului, in izolare. Partidele so-cial-democrate si socialiste au fost slSbite datorita despartirii de comunisti, pe cand
contracandidatii lor conservator! si liberali au dobandit, prin colaborarea cu puterea conducStoare americana, pozitii avantajoase. Fortele socialiste
autohtone din Europa de est, care au jucat un rol important in prima faza a innoirilor ,,democrat-populare", a trebuit sa dea intaietate exemplului dog-
matic sovietic al cominformistilor. Europa occidentals s-a organizat - cat s-a putut - sub auspicii majoritar conservatoare; din Europa celei ,,de-a treia
puteri" nu a mai ramas decat un rudiment al cadrului planificarii keynesiene. Razboiul Rece a fost purtat si in interiorul sferelor puterii ca un conflict
al ordinii politice -d?r nu cum au afirmat cei doi reprezentanti ai doctrinei de baza otl dale, ca s-ar fi purtat intre ,,way of life" (modul de viatS)
amtrican si eel sovietic, ci, relativizand in mod semnificativ discrepanta social-ideologica intre est si vest, Razboiul Rece s-a purtat Tntre imaginea
liberal-capitalists si cea democrat-socialists a crdinii, din punct de vedere vestic si intre autonomia si peneirarea din cadrul sferei de securitate
sovietice, pe de alta parte
Faptul ca principiile fundamentale ale modului de viat;l ,,occidental" din emisfera vestica mi au fost niciodatS in pericol in perioada conflictului, in
schimb pretentiile sovietice din cadrul sferei de securitate sovietice erau tot timpul amenintate (nu datoritA unei tendinte de ,,imperializare" americane, ci
mai degraba datorita slabiciunii interne a sistemului sovietic) expliciteaza conflictul sistemelor ce a stat la baza Razboiului Rece ca nefiind linul al unor
puteri de acelasi rang. Acesta nu a fost un conflict necesar intre modul de viatS ,,estic" si eel ,,vestic", ci un conflict intre nenumarate forme de viatS
si configuratii ale puterii admise in pricipiu de sistemul vestic si absolutizarea tendentios totalitara a oricareia dintre aceste posibilitati din cadrul
blocului estic. Principiile ,,vestice" nu trebuiau, in consecintS sa se teama de un astfel de sistem ,,deschis", adica un sistem cooperant si apt oricand
pentru o destindere in cadrul unui sistem concurential. Faptul ca marea majoritate a fortelor relevante ale ,,vestului" s-a decis totusi pentru cealalta
alternativa, explica tragismul Razboiului Rece.

NOTE
1. Procesului trecerii de la perioada Razboiului Rece la cea a destinderii i-a fost necesara o analizS istorica cuprinzStoare. Lucrarile in acest domeniu nu sunt prea mainatate spre
deosebire de cele referitoare la formarea blocurilor. Vezi ca privire generala: Wilfried Loth, Europa in der Weltpolitik. In:. Wolfgang Benz, Hermann Gram] (editor) Das
Zwanzigste Jahrhundert H. Europa nach dem Zweiten Weltkrieg. Frankfurt 1989, p. 469-512 si 535-538.
2. Discurs din 12.9.1946, Vital Speeches of the Day, vol. 12 (oct. 1, 1946) p. 738-741, fragmente in: Walter LaFeber (editor), The Origins of the Cold War, 1941-1947 A Historical
Problem with Interpretations and Documents. N. Y., 1971, p. 144-148.