Psihanaliza
este o abordare profunda ce duce la restucturarea personalitatii clientului, de aceea este si o terapie
de lunga durata (adesea cativa ani), cu o frecventa de cel putin o data pe saptamana pana la 3-5 ori
pe saptamana. De regula, in psihanaliza (nu si in psihoterapia psihanalitica) terapeutul sta in spatele
clientului, iar clientul e intins pe un divan, deci acesta nu il poate vedea si intervine rar pe parcursul
sedintei, existand si momente lungi de tacere. Psihanaliza este prima forma de psihoterapie care a
existat, contribuind la dezvoltarea tipurilor ulterioare de psihoterapie.
Pe parcursul sedintelor, clientii pot face asociatii libere (vor spune tot ce le trece prin minte
lasand, pe cat posibil, autocenzura deoparte), vor analiza vise impreuna cu terapeutul, isi vor
analiza comportamentul verbal si nonverbal şi altele, iar terapeutul va face interpretari asupra
situatiilor si a comportamentelor clientului pentru a favoriza insight-ul (reactia de tipul aha!). Toate
acestea si multe altele, in cadrul unui proces complex, au scopul suprem, pretentios ar spune unii,
de a restructura personalitatea clientului.
Psihoterapie existentiala analitica
are ca idee centrala faptul ca noi ne construim in mod continuu idealurile si dezvoltarea, iar
scopul terapiei existentiale este de a-i ajuta pe clienti sa isi reconstruiasca propriul destin, dar si
responsabilizarea lor pentru actiunile ulterioare.
In cadrul sedintelor de psihoterapie existentiala analitica vor fi abordate teme precum
cautarea sensului vietii, moartea, izolarea, anxietatea, libertatea, responsabilitatea si alienarea.
Psihoterapeutul poate ruga clientul sa isi imagineze ca participa la propria inmormantare si sa il
roage sa descrie ce ar spune persoanele prezente despre el. De asemenea, el ar putea sa reflecteze
si la urmatoarele intrebari:
Ce am facut cu propria viata?,
Ce asteptari nu am indeplinit?,
Ce regret cel mai mult si care este cea mai mare nemultumire?
etc. Se pune accentul pe relatia psihoterapeut-client care este una de la adult la adult, este
bazata pe respect si intelegere.
Psihoterapia Gestalt
se concentreaza pe ”aici si acum”, pe cum se simte, gandeste si traieste prezentul clientul si
foarte putin pe motivele care stau in spatele comportamentului.
In terapia Gestalt, rolul terapeutului este de a centra atentia clientului asupra senzatiilor
corporale, de a impiedica intelectualizarile si verbalizarile excesive, deci pot exista momente lungi
de tacere, de a orienta atentia clientului asupra limbajului corporal, terapeutul ii poate spune
clientului:
Daca ochii tai ar vorbi, ce ar spune ei?,
de a ajuta clientul sa inteleaga mecanismele din spatele cuvintelor si descurajeaza
formularile generale:
este greu.
In terapia Gestalt in spatele expresiei nu pot sta ideea nu vreau.
Acestea sunt cateva dintre modalitatile din terapia Gestalt prin care clientul devine mai
constient de sine si isi asuma responsabilitatea actelor sale.
Analiza tranzactionala
se bazeaza pe o serie de concepte: starile Eului (Eul Copil, Eul Adult, Eul Parinte), scenarii
de viata, egograme (energia continuta de Eu), tranzactii psihologice, jocuri psihologice, modalitati
de structurare a timpului.
In cadrul sedintelor de analiza tranzactionala se incearca o modificare a scenariilor de viata,
se evidentiaza si se intrerup jocurile psihologice, se incearca echilibrarea egogramelor prin transfer
energetic de la cele mai puternice la cele mai slabe.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala
leaga gandirea persoanei de comportamentul ei si are ca tema centrala schimbarea modului
de a percepe situatiile pentru a genera o modificare si in comportamentul acesteia. Conform
abordarii cognitiv-comportamentale, problemele din sfera psihica sunt rezultatul gandurilor
negative si a convingerilor disfunctionale, astfel incat se urmareste inlocuirea acestora cu unele
functionale si realiste.
Intr-o sedinta de psihoterapie cognitiv-comportamentala se identifica gandurile negative si
apoi terapeutul intervine asupra acestora prin diferite tehnici: explicarea relatiei gandire-
afectivitate-comportament, informarea asupra mecanismelor anxietatii, explicarea clientilor
asupra unor principii de planificare a timpului, verificarea veridicitatii unor ganduri negative
automate etc. De asemenea, clientul poate avea frecvent teme pentru acasa ce constau in
monitorizarea gandurilor si scrierea acestora pe un caietel special.
Psihoterapia integrative
imbina metodele din mai multe tipuri de psihoterapie considerand persoana un intreg
complex si pleaca de la conceptul corp-minte-spirit. Aceasta orientare s-a dezvoltat pronind de la
ideea ca nici una dintre psihoterapii nu este superioara celeilalte si incearca sa gaseasca factorul
comun al tuturor orientarilor.
Asadar, in timpul unei sedinte de psihoterapie integrativa, terapeutul va avea libertatea de a
alege orice tehnica pe care o va considera utila la acel moment si va crea o relatie de reciprocitate
plecand de la premisa ca fiecare isi aduce contributia in cadrul intalnirii, fara a pierde din vedere
rolul terapeutului.
Hipnoza
nu este o orientare in sine in psihoterapie, ci mai degraba un instrument folosit de unii
psihoterapeuti formati in terapia cognitiv-comportamentala si terapia eriksoniana. Exista multe
mituri ce plutesc in jurul hipnozei, insa aceasta nu trebuie perceputa ca pe o manipulare, ci ca pe
un mijloc de a accesa informatii si de a ajuta clientul sa gaseasca solutii la problemele cu care se
confrunta.
Intr-o sedinta de hipnoza, clientului ii este indusa, cu voia sa, o transa sau o stare asemenea
somnului care poate fi descrisa mai degraba ca fiind starea dintre somn si veghe. Exista cazuri
cand clientul isi aminteste sedinta si cazuri cand poate sa nu-si aminteasca nimic. In schimb, in
timpul transei, psihoterapeutul poate gasi sursa unor probleme cu care se confrunta clientul si pe
care le va aduce in discutie ulterior. Hipnoza este o metoda sigura pentru client si s-a dovedit a fi
utila in numeroase situatii care pareau fara rezolvare.
Dincolo de numeroasele tipuri de psihoterapie, succesul unei terapii consta in relatia care se
construieste intre terapeut si client, pregatirea profesionala a psihoterapeutului si increderea pe
care i-o acorda clientul. In Romania, psihoterapia incepe sa fie cunoscuta si chiar cautata, de aceea
este important ca potentialii clienti sa se informeze cu privire la ceea ce va presupune intalnirea cu
psihoterapeutul.