Caligramă

Caligramă este un poem în care dispoziția grafică în pagină formează un desen care are o
legătură cu subiectul textului. Acest gen a atins apogeul prin poetul francez Guillaume
Apollinaire, cel ce i-a dat și numele, format, pare-se, prin contracția cuvintelor caligrafie și
ideogramă. Volumul său, apărut în 1918, se numea Calligrammes. Caligrama este o specie de
sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidențiază că mesajul
versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic.
Cuvântul este derivat din limba greacă, cali- venind de la termenul grecesc kallos, care înseamnă
frumos „frumos“ iar gramma însemnând „inscripție“.
Intr-o caligramă se corelează un cod poetic / verbal cu un cod plastic / nonverbal; imaginea
plastică are calitatea de a fi „universal-accesibilă“, în vreme ce „imaginea poetică“ stă deschisă
numai pentru cel ce cunoaște codul verbal, limba respectivă

După cum se știe și din unele manualele școlare de Literatură și limbă română[necesită citare], cele
mai vechi caligrame aparțin lui Iordache Golescu; în cea care poartă titlul Rugăciunea către oul
cel dă Pașt, este vorba despre un desen al autorului, un ovoid, sugerând un ou „roșu“, în care este
dispus textul:

Ou
roșu
și frumos da-ne nouă
în veselie
de Paște ne-aduce
c-o dragoste dulce
cu bucurie
dă-ne nouă
cel frumos
roșu
ou

În caligrama cu titlul «Porunca toporului», I. Golescu desenează un topor cu două tăișuri, poziția:
înfipt în butuc; pe lama-muche-rozetă este dispusă „în trei semicercuri“ strofa: "Cea mai bună,
cea mai tare / Unealtă spre lucrare / Este acest topor"; pe coada toporului stă rândul-ax: "Cu care
șî verzi, șî uscate, la pământ dobor"; pe lama ca de bardă-i tristihul: "Dă ești tare-n mână / nu-l
lăsa din mână nici / într-o zi din săptămână".

În literatura universală, celebre sunt caligramele poetului francez, Guillaume Apollinaire, unde
se renunță la linia de contur a obiectului-formă (în care se toarnă conținutul-text), linia / liniile
desenului fiind realizate chiar din rândurile / versurile textului dispuse lizibil, în formă de cal, de
ochelari etc. (supra).
Pentru caligramă sinestezică din literatura română, Lied, reverberând ritmuri din «Simfonia 40 în
Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart[necesită citare] și având text bilingv (în română și în
franceză), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, a fost realizată de poetul I. P. Tatomirescu.
[1]

c i
i o
....n d
a
t’
n-
a
m
d
a
n
s
a
t cu o lebădă – / n-ar fi fost prea t$rziu templul meu;cu un nufăr sub ochi, mi-o văd
searbădă, / dar mă tem a nu fi cumva zeu: niciodat' n-am dansat cu o lebădă...