ART.

22
• Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare
activitatea, în conformitate cu pregătirea şi
instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile
primite din partea angajatorului, astfel încât să
nu expună la pericol de accidentare sau
îmbolnăvire profesională atât propria
persoană, cât şi alte persoane care pot fi
afectate de acţiunile sau omisiunile sale în
timpul procesului de muncă.
 ART. 23
• (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la
art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii:
• a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele
periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de
producţie;
• b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat
şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat
pentru păstrare;
• c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea,
schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate
proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor
tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
• d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor
desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive
întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
• e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau
angajatorului accidentele suferite de propria persoană;
• f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi,
atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea
oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă
şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor;
• g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul
şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să
se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi
fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de
activitate;
• h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a
acestora;
• i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi
inspectorii sanitari.
ART. 102
• La constatarea stării de pericol grav şi iminent de
accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de
securitate:
• a)oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
• b)evacuarea personalului din zona periculoasă;
• c)anunţarea serviciilor specializate;
• d)anunţarea conducătorilor ierarhici;
• e)eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării
de pericol grav şi iminent.
STRESSUL PSIHIC
 STRESSUL PSIHIC
• sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în
urma agresiunilor mediului;

• ansamblu care cuprinde încordare, tensiune,

constrângere, forță, solicitare.

• totalitatea conflictelor personale sau sociale ale

individului care nu-și găsesc soluția pe moment

• stare de tensiune, încordare sau disconfort, determinată

de agenți afectogeni cu semnificație negativă, stare de
frustrare (reprimare) a unor trebuințe, dorințe sau
aspirații.
Situații generatoare de stres psihic
• existența unor circumstanțe neobișnuite pentru individ
care îl surprind pe acesta nepregătit pentru a le face față.

• semnificația unui eveniment

• angajarea individului într-o acțiune sau relație exagerată

• particularitățile contextului social

• lipsa condițiilor interne

Situații generatoare de stres psihic
• modul subiectiv de a percepe solicitările mediului

• subsolicitare / suprasolicitare

• situațiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel

intelectual

• criza de timp

• Izolarea

• apariția unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce
la frustrare
• situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații,
fluctuații de temperatură).
 Forme speciale de stres (Selye)
• Distress-ul implică toate tipurile de stres
enumerate (stresul obișnuit).

• Eustress-ul este starea de stres specială care

este validată prin anumite reacții endocrine
specifice
 Diferențe intre distress si eustress
• natura agenților stresori (eustress – stimuli
plăcuți ai ambianței, trăirile plăcute ale
individului)

• consecințele acțiunii agenților stresori care de

cele mai multe ori sunt plăcute pentru eustress

• în plus față de distress, eustress-ul are implică

și stres fizic.
Parametrii de acțiune ai unui agent stresor

• Intensitate

• Durată

• Repetabilitate

• Noutate

• Bruschețe.
 Clasificarea agenților stresori
• în funcție de numărul lor:
unici
multiplii.

• în funcție de asociere:
conglomerați
configurați.

• în funcție de dominanța acțiunii:

principali
secundari.
 Clasificarea agenților stresori
• în funcție de numărul indivizilor afectați:
agenți stresori cu semnificație strict individuală
colectivă
generală.

• în funcție de natura lor:

fizici (sonori, luminoși etc)
chimici
biologici
psihologici.
 BRIEF COPE

Dati o nota de la 1 la 4 urmatoarelor afirmatii

conform schemei:

1= nu fac niciodata acest lucru

2= fac rar acest lucru

3= fac acest lucru

4= fac frecvent acest lucru

1. Am lucrat sau am facut diferite activitati pentru a-mi lua gandul
de la probleme

2. Mi-am concentrat toate eforturile pentru a gasi o solutie la

problema in care ma aflu

3. Mi-am spus ca nu este real

4. Am consumat alcool si/sau medicamente pentru a ma simti mai

bine

5. Am primit suport emotional

6. Am renuntat sa incerc sa ma preocup de aceasta problema

7. Am actionat pentru a incerca sa-mi rezolv problema

8. Am refuzat sa cred ca acest lucru s-a intamplat

9. Am vorbit despre problema pentru a ma elibera de

sentimentele negative

10.Am primit ajutor si sfaturi de al alte persoane

11.Am consumat alcool si/sau medicamente pentru a trece

mai usor peste situatie

12.Am incercat sa vad situatia intr-un mod pozitiv

13.M-am criticat

14.Am incercat sa gasesc o strategie pentru a rezolva problema

15.Am primit suport si intelegere din partea unor persoane

16.Am renuntat sa mai incerc sa fac fata situatiei

17.Am incercat sa gasesc ceva bun in ce s-a intamplat

18.Am facut glume legate de problema

19.Am incercat sa fac diferite activitati pentru a uita de

problema (vizionarea de filme, citit, mers la
cumparaturi, dormit)

20.Am acceptat faptul ca acest lucru s-a intamplat

21.Mi-am exprimat sentimentele negative

22.Am incercat sa imi gasesc alinare in
religie/credinta/biserica

23.Am incercat sa obtin sfaturi de alte persoane

24.Am invatat sa traiesc cu aceasta problema

25.M-am gandit mult la ce pasi trebuie sa fac pentru

rezolvarea problemei

26.M-am blamat pentru anumite lucruri care s-au intamplat

27.M-am rugat/am meditat

28.Am facut haz de necaz

 BRIEF COPE

Self-distraction, items 1 and 19

Active coping, items 2 and 7

Denial, items 3 and 8

Substance use, items 4 and 11

Use of emotional support, items 5 and 15

Use of instrumental support, items 10 and 23

Behavioral disengagement, items 6 and 16

Venting (exprimarea sentimentelor), items 9 and 21

Positive reframing, items 12 and 17

Planning, items 14 and 25

Humor, items 18 and 28

Acceptance, items 20 and 24

Religion, items 22 and 27

Self-blame, items 13 and 26

 Copingul

• “efort cognitiv şi comportamental de a

reduce, stăpîni sau tolera solicitările interne
sau externe care depăşesc resursele
personale” (Lazarus şi Folkman, ibid.).
 Copingul este perceput ca:

• predispoziţie stabilă, sau ca pe o trăsătură de

personalitate

• proces evolutiv , inclusiv în plan ontogenetic

 Tipuri de coping

• coping centrat pe problemă - este

direcţionată pe analiza, rezolvarea, sau, dacă
nu este posibil, minimalizarea situaţiei
stressante. Ea ar cuprinde, în principal,
strategiile de acceptare a confruntării cu
agentul stressor.
 Tipuri de coping

• coping centrat pe emoţie - se centrează pe

persoană, pe (in)capacitatea ei de a face faţă
stressului, şi cuprinde inclusiv modalităţi
paleative sau de autoînşelare, prin care o
confruntare decisivă cu agentul stressor este
adesea amînată “sine die” sau chiar nu are loc
 Tipuri de coping
• copingul centrat pe emoţie crează mediul
pentru soluţionarea în condiţii mai bune a
problemei (tensiunea ergică scade)

• copingul centrat pe problemă reduce

distressul emoţional, printr-o evaluare mai
realistă, decentrată de sentimentul neputinţei
COMPARAREA MECANISMELOR DE COPING CU CELE DEFENSIVE

MECANISME DE COPING MECANISME DEFENSIVE

-procese (sub)conştiente -procese inconştiente ;

-produse în contact cu realitatea ; -produse la interfaţa ego-id ;

-permit confruntarea cu realitatea ; -distorsionează (mai mult decît cele de coping)

realitatea ;
-implică scop şi perspectivă (sunt orientate spre
prezent şi/sau viitor); -orientate predominant spre trecut;

-au (necesită) flexibilitate ; -implică automatisme, sunt rigide ;

-permit exprimarea afectivă ; -blochează exprimarea afectivă ;

-preced sau succed reacţiei de stress; -sunt procese post-afective ;

-sunt orientate spre interior sau exterior; -orientate spre blocarea pulsiunilor instinctuale
interne ;
-au eficienţă situaţională.
-au organizare ierarhică : mature vs. imature.
 Factori de protectie la stress
• Autoeficacitatea
• Locus de control intern
• Robustetea
• Sentimentul de coerenta
• Stima de sine
• Optimismul
 Autoeficacitatea

• Def : convingerea unei persoane in capacitatile

sale de a-si mobiliza resursele cognitive si
motivationale in vederea indeplinirii cu succes a
sarcinilor sale. => teoria social-cognitiva.
• Nivelul autoeficacitatii deriva din 2 surse
principale:
• Experiente proprii
• Date preluate de la altii => autoeficacitatea este
conditionata cultural
 Autoeficacitatea
• Autoeficacitate crescuta -> incredere in propriile
forte + atribuirea insuccesului => coping activ, centrat
pe rezolvarea problemei => adopta comportamente
sanogene

• Autoeficacitate scazuta -> insuccesul ca rezultat al

lipsei lor de valoare => coping pasiv -> centrat pe
emotie => anxietate, depresie, atac de panica =>
afecteaza calitatea vietii => adopta comportamente
nocive
 Locusul de control intern

• Implicarea propriilor forte si asumarea propriei

responsabilitati -> locus de control intern -> mai
responsabile => comportamente sanogenetice +
complianta la tratament; Barbati>femei; Tineri>
batrani; Intelectuali>neintelectuali

• Bazata pe intamplare, destin, soarta -> locus de

control extern => Predispusi la boala, anxietatem
depresie, insatisfactie.
 Robustetea

• Calitatea de a rezista unui stress, unei presiuni psihice

sau unor schimbari, in ciuda dificultatilor.

Principalele componente ale robustetii:

• Locus de control intern => pot controla evenimentele
• Implicarea, angajarea si persistenta in vederea
indeplinirii sarcinii
• Perceperea schimbarilor de viata ca pe provocari si nu
fatalitati
 Sentimentul de coerenta

• Stimuli externi/interni cu care se confrunta sunt

explicabili si predictibili
• Au resurse de a face fata stimulilor
• Solicitarile au sens si scop => exista o justificare
• Caracteristica ce exprima modul de a percepe, judeca
si interpreta lumea => cognitiva.
• Se formeaza in copilarie si adolescenta si se
stabilizeaza in jurul varstei de 30 ani.
 Factori ce pot modera coerenta
• Experientele traite

• Dificultatea sarcinilor efectuate

• Participarea la decizii
 Coerenta are 3 caracteristici:
• Comprehensiunea – posibilitatea de a intelege situatie
prin care trece si de a-i atribui un scop => informatia
apare la nivel cognitiv mai clara, structurata, consistenta
• Controlul – capacitatea de a gasi resurse interne/externe
– resurse fizice, psihice, personale, suport social => evita
sentimente negative de tipul victima a destinului.
• Scopul – perceptia unei finalitati necesare sau dorite =>
elementul motivational
 Stima de sine
• Iubirea de sine – rol important in acceptarea esecurilor =>
previne aparitia depresiei
• Conceptia despre sine – modul in care ne percepem
propriile caracteristici fizice, cognitive, emotionale, sociale,
spirituale. => subiectiva; difera fata de conceptia altora
despre propria persoana; este modelata in primii ani de
viata.
• Increderea in sine – credinta unui individ ca poate actiona
intr-o maniera adecvata intr-o situatie data. => modelata
din primii ani de viata; influentata de evenimente pozitive
si negative.
 Stima de sine
Lipsa de echilibru => personalitati dizarmonice ->
dependentul –iubirea de sine nu este sustinuta de
increderea in sine.
• Stima de sine scazuta => motivatie scazuta +
evitare + agresivitate defensiva + rezistenta la
schimbare
• Stima de sine prea mare (paranoid, tip
comportamental A) -> neasumarea schimbarilor
in stilul de viata + sensibilitate/ostilitate la
remarci negative.
 Optimismul

• Def: tendinta generala, relativ stabila de a

avea o conceptie pozitiva asupra viitorului si
experientelor vietii
• Tine de capacitatea de a percepe binele +
increderea in sine + bucuria de a trai.
• Unii cercetatori considera ca pesimismul si
optimismul se transmit genetic.
 Optimismul
• Optimism comparativ – mecanism de aparare
-> distorsioneaza situatiile in favoarea lor, pt a
vedea propriul viitor mai bun decat al altora

• Optimism nefondat – forma extrema a

optimismului comparativ => comportament
pasiv, incapatanare, noncomplianta
terapeutica.
 1. TIPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL A

Elemente caracteristice:
• Ostilitatea si agresivitatea
• Sentimentul urgenţei si nerăbdarea’;
• Competitivitatea;
• Nevoia puternică de acumulare
(„workaholic”);
• Unele simptome fizice care sunt o consecinţă
a stressului acumulat.
 1. TIPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL A
Repercusiuni asupra sănătăţii

•În plan biologic: producţie constant crescută de noradrenalină şi adrenalină; secreţie crescuta
de testosteron, responsabil de apariţia obezităţii şi de cresterea anabolismului (Berman,
1993); nivelul trigliceridelor şi al colesterolului este semnificativ ridicat

•În plan somatic: simptome cardiovasculare - HTA (risc mai mare - 84%, faţă de persoanele fără
tipul psihocomportamental A) şi boală coronariană (risc de două ori mai crescut la persoanele
cu tip A);

•În plan psihoindividual: anxietate, depresie, frustrare, suprasolicitarea compartimentelor

psihice, apariţia unor comportamente patogenetice (fumat, sedentarism, consumul excesiv de
alcool, somn insuficient);

•În plan psihosocial: izolare sociala, stressul exacerbat de locul de muncă, lipsa suportului
social;

•În planul relaţiei cu instituţia medicală: apelarea medicului este amânată, întârziată, relaţia
cu medicul este dificilă, din cauza comunicării deficitare cu acesta, complianţa terapeutică
este scăzută, atât în ce priveşte medicaţia, dar şi restricţiile igieno-dietetice.
 Strategii de comunicare, opţiuni
psihoterapeutice
• Punctualitatea medicului
• Schimbarea climatului profesional, stilului de
muncă al pacientului cu tip A fac obiectul
consilierii şi psihoterapiei;
• Programe de management al stressului –
vizează optimizarea inteligenţei emoţionale;
• Psihoterapiile cognitiv-comportamentale –
vizează remodularea gândurilor iraţionale,
dăunătoare şi a comportamentelor inadecvate
(de ex. de suprasolicitare).
 2. TIPUL PSIHOCOMPORTAMNETAL C

Elemente caracteristice

• evitarea conflictelor;
• negarea si suprimarea emoţiilor (cu precădere a furiei);
• inautenticitatea deschiderii sociale;
• dezirabilitatea socială exagerată;
• excesul de obedienţă;
• nivelul elevat de raţionalitate;
• reprimarea continuă a emoţiilor („antiemoţionalitate”).
 2. TIPUL PSIHOCOMPORTAMNETAL C
Repercusiuni asupra sănătăţii
- apariţia cancerului prin interiorizarea stressului (scad celulele
NK si limfocitele T helper);
- diminuarea secreţiei de catecolamine şi hiperfuncţia axei
hipotalamo-corticotrope;
- asocierea de comportamente patogenetice (consum de
substanţe nocive);
- risc de boli autoimune (artrita reumatoidă, lupus, scleroza
multiplă, fibromialgie).
 Strategii de comunicare, optiuni
psihoterapeutice
Relaţia medic- pacient poate să releveze rapid
elementele psihologice ale tipului C, astfel:
- pare precaut, tăcut, formalist;
- comunicarea lui este lentă, încearcă să evite greşelile;
- are standarde ridicate, cu privire la alţii, dar şi faţă de
propria persoană.
- în plan psihoterapeutic -> flexibilizarea atitudinii,
potenţarea asertivităţii, exprimarea emoţiilor
negative.
- psihoterapii indicate - cognitiv-comportamentale şi
art-terapia.
 3. TIPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL D

Elemente caracteristice
- Afectivitatea negativă;
- Inhibiţia socială.
Persoanele cu tipul D au nivele crescute de
anxietate, iritare şi stări depresive pe care nu le
exteriorizează, de teama respingerii sociale sau a
dezaprobării. Au o stima scăzută de sine şi
predispoziţii depresive.
 3. TIPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL D

Repercusiuni asupra sănătăţii

- tipul D reprezintă un element de risc asociat cu
prognosticul şi starea de sănătate proastă pentru
pacienţii cardiovasculari, inclusiv cei operaţi.
 Strategii de comunicare, opţiuni
psihoterapeutice
• ameliorarea capacităţii de auto-management,
• extinderea reţelei de suport,
• adaptarea optimă la condiţia de bolnav,
• potenţarea activităţilor sociale.
• Efectele scontate -> reducerea stressului perceput, a
anxietăţii şi depresiei, îmbunătăţirea calităţii vieţii.
• Psihoterapia cognitiv-comportamentală, hipnoza şi
terapia centrata pe client sunt exemple de strategii
terapeutice eficiente la aceşti pacienţi.