Sunteți pe pagina 1din 240

www.cimec.

ro
www.cimec.ro
Mvzeul Judi.:t,•a:t De-.a
.
BIBLIOTECA

www.cimec.ro
www.cimec.ro
MUZEUL REGIONAL HUNEDOARA, DEVA

CONTRIBUJll
LA CUNOAŞTEREA
REGIUNII HUNEDOARA

DEVA 1956

www.cimec.ro
www.cimec.ro
PREFAJĂ
ln consolidarea bazei economice a socialismului în ţara noastră, un
rol important îl are revoluţia culturală - parte integrantă a transformă­
rilor revcluţionare spre socialism.
Pentru atingerea acestui scop politica culturală a clasei muncitoare:
condusii de partid, se călăuzeşte de ideea transformării culturii în bun al
poporului şi a creării unei noi culturi, socialiste. La temelia acestei culturi
stă valori{ icarea critică a moştenit ii culturale a trecutului pe baza învăţă­
turii marxist-leniniste, îmbogăţirea continuă, prin noi contribufii, a patri-
moniului cultural-ştiinţific, răspîndirea ştiinţei şi culturii în masele munci-
toare şi educarea lor în spirit comunist. .
. Rilsp11nzînd acestor sarcini. muzeele se ahîtură celorlalte instituţii
cultural-educative din /ara noastră - şcoli, biblioteci, teatre, cinemato-
gra[ e. etc. - care contribuie la ridicarea nivelului cultural al maselor
muncitoare.
Muzeului Regional Hunedoara, Deva ii rfvine un rol de seamii în
munca culturală de masă: de a contribui la ridicarea nivelului cultural al
viiitatorilor, la for marea concepţiei materialiste asupra naturii regiunii ca
şi asupra dezvoltării societăţii omeneşti din cele mai vechi timpuri şi pînă
în actualitate; de a contribui la traducerea în viaţă a politicii partidului
- ridicarea continuă a nivelului material şi cultural al oamenilor muncii.
Munca cultural-educativii de mas<J o dezvoltă muzeul în primul rînd
cu ajutorul expoziţiei muzeale. Nivelul ideologic şi ştiinţific al expoziţiei de
bază, bogăţia materialului expus şi prezentarea justă, ştiinţi[ ică, a acestui
material maselor de vizitaiori. printr-o îndrumare potnvită cu cerinţele <.1i-
:zitatorilor. slnt factori determinanţi în rolul pe care îl joacâ muzeele ca in-
stituţii cultural-educative.
Pe lînf{LI munca culturalâ de masă, ef ectuatâ pe baza expoziţiei mu-
zeale, un rol important revine muzeelor noastn: şi în activitatea ştiinţificii
de cercetare şi studiere a regiunii sub raportul specificului său natural, al
trecutului istoric, social şi economic; al prezentului; al transformârilor şi
realizărilor obţinute de regimul nostru de democraţie popularii
www.cimec.ro
. ' '

Din ~ceste J'Uncfe de vedne amsiderănz ca un fapt deosebit de 11rt-


,jios tipărirea prezentului volum, ruprinzînd cîtevn. studii şi cercetări refe-
ritoare la regiunea hunedoreană.
Jmbunătăţirea permanentă a expoziţiei de bază a muzeului şi pre-
zentarea ei maselor de vizitatori, continuarea muncii de cercetare şi docu-
merdare ştiinţifică şi publicarea rezultatelor obţinute - alături de organi-
zarea secţiei „pentru construirea socialismului" - râmîn sarcini importante
în acţiunile de viitor ale Muzeului Regional Hunedoara-Deva.
OCTAVIAN FLOCA
directorut Muzeului regional
Hunedoara - Deva

www.cimec.ro
Unele, consideraţii cu privire
la etnogeneza poporului romîn
De Acad. prof. Constantin Dalcovlclu
„Problema probkmelor" in cadrnl istoriei romlneşti a rămas - şi
\'a mai rămînea, cred, încă o bucată de vreme, -- acel'a a originii poporu-
lui romîn, sau, mai exact, a formării definitive a acestuia. In ciuda unor
afirmaţii, şi demonstraţii chiar, cu veleităţi de soluţionare inapelabilă, fie
dintr-o parte, fie dintr-alta, cele trei întrebări legate indisolubil de această
etnogeneză, anume: cînd, unde şi cum a luat na~tere poporul ~i limba ro-
n:înă, stăruie încă fără un răspuns mulţumitor.
Istoricul problemei e destul de lung şi de frămînbt. Nu ne vom
oCl'pa de el nefiindu-ne de nici un folos real acum. Răspunsul, oarecum fi-
resc, dat, începînd cu cei dintîi cronicari ai noştri - cu excepţia doar a
unor fanteziste basme - pînă la istoricii rornîni din vremea noastră, că
romînii sînt autohtoni pe teritoriul pe care-l ocupă în vremurile uşor con-
trol:-ibile (părerea contrară constituind şi între istorici cazuri izolate), n-a
întîniat să fie contestat integral ii. uneori, agre-siv, atît <le unii istorici, cît
şi dr> unii filologi şi lingvişti străini. Foarte curînd problema a devenit, din
una pur ştiinţifică, o rhestiunc rolitică, auto,htonia romînilor ln Ardeal
fiind socotita de unii ra cel mai sigur temei pentru reveroclic;irea ~i obţine­
rC'a 1tnor drepturi cetiîtl·neşli şi politice iar imigrarea ulterioară a poporului
romîn în ţinuturi!.e de la noail Dunării şi în sp:edal ·în forforiHe intnaaa•r-
palice fiind considerată de ceilalţi ca un argument V:a'l1abil pentru denigria·
ieâ ace!or drepturi ce se cereau. Această noi.ă politică - degieneirtnd tot mai
mult într-uPI naţionalism şovin şi îngust - a păstrat-o discuţia chiar şi
atunci cînd, de circumstanţă, se afi5a o obiectiyitate ştiinţifici'\. Adevărul e
~ă inleresul, deghizat sau mă·rlurisil, politic a pe;rsis-tiat în lucrăr'rile istorid1lor
şi lingviştilor burghezi aproape fără excepţie. Semnificativ pentru aceasta
r.'.imîne că pînă în ultimul timp protagoniştii Ct'lor două teorii adverse se
recrutau din rîndurile învăţaţilor romîni respectiv maghiari (sau saşi),
abaterile de la această regulă fiind ctestul de puţine şi, îndeosebi, în rîn-
dul filologifor şi lingviştilor romîni ca1rl!. admiteau o imi,grare sau admigrare.
Pilrerile învăţaţilor „neutri", din sinul celorlalte naţi11ni, erau îrr.părţite dar
rn precumpănirea susţinătorilor autohtonismului, mai ales între istorici.
Azi, din fericire, condiţiile cliscutării unei :.isemenea probleme sînt
r;1dical schimbate pcntni ambele tabere de înv::iţaţi, pe vremuri -.tît de in-

www.cimec.ro
6 Acad. prof. C. DAICOVICIU

teresaţi cu sau fără voia Io:-. :n rezolvarea ei. Substratul po'.Hic a devenit fă­
ră nici-o v1a!oaire, iar concepţi.'.l materialistă ce stă la baza ceroetărilor de şti­
inţe socialt constituie o solidă garanţie pentru o justă cale de ordin docu-
mentar, melodologic şi de interpretare.
Azi, cel putin pentru noi istoricii m:irxişli, prnh!ema comporlă o
ampl~ şi exclusivă importanţă ştiinţifică. Ea nu .e însă lip~ită şi de însem-
nătatea naţională tocmai pentru istoricii romîni, chemaţi în primul rînd, a
o dezlega, potrh·it adevărului istoric, apeltnd, fire:;te, şi la colaborarea to-
vărăşească a cercetătorilor străini. E, iarăşi, de la sine înţeles că munca
istoricilor trebuie să fie împletită cu cercetările unor lingvişti specializaţi
în problemele de etnogeneză - deci cu şcoală istorică - ca şi· cu ale altor
specialişti în discipline conexe, cum sînt arheologia, etnografia, antropolo-
~ia, istoria dreptului, etc.
Fiind vorba de explicarea um1i fenomen- istoric şi incă a unuia din-
tre cele mai complexe, cercetătorul '1cestei probleme, indiferent de disciplina
pe care o cultivă, va trebui să aibă viziunea isfori(;ă a procesului ele etno-
geneză a romînilor. Cunoaşterea adîncă a realităţilor vieţii materiale şi cul-
lurale a antichităţii, cu particularităţile ~i caracterele dpminante ale lumii
antice, e indispensabilă. La aceste laturi specifice antichităţii şi plăsmuirii
lumii timpurii medievale e necesar sii-~i adapteze fiecare disdplină investi-
g-aţiile, eliminîncl deficienţele metodologice de care suferă şi stră<luindu-se
să înt<:'leagă acel proces în medi11l 7i împrejurările istorice ale timpului.
Cristalizarea unei comuniUiţi de oameni, în mijloc11l societăţii atîl
de pestriţe din punct de vedere etnic, cum e aceea a rE:giunilor carpato-
danubio-balcanice în mileniul prim al eirei noastre, ca popor romîn. e rezul-
tatul, în definitiv, al unei acţiuni polivalente şi generale, desfăşurate în cu-
prinsul imperiului sc1<1vagisl roman. a romaniziîrii. Se impune, prin urmare.
studiere<1 pe un plan larg " acestei romanităţi de pe teritoriul întins din
sud-estul Europei; condiţiile în care s-a extins, formele în care s-a exercitat
şi s-a impus această romanizare în diferitele regiuni ale teritoriului carpato-
halcanic. Treaba e o sarcină a istoricului, arheologului şi lingvistului. Pen-
tru cel din urmă se ridică necesitateC1 lăniuririi diferitelor substraturi lin_g-
yistice existente pe acest teritoriu.
Fără a cădea în greşala analogiilor pur formale, nici un cen:etător
nu poate să se sustrngă obligaţiei de a privi şi dincolo ele limitele terito-
riului nostru, lărgindu-şi orizontul cu ceea ce se petrece, cu rezultate ase-
mănăto<1re, în rest11l lumii antice-romane.
Nimic nu po:ite fi mai contraindicat în ccrcehuea procesului de for-
mare a poporului romîn şi a limbii romîne decît tr:1ta1 ea izolată a fenome-
11ului care e, prin n:1tura istorică a lui, un fenomen interd~pendent. Ceea cc
c valabil pentru istoric, arheolog şi lingvist e perfl'Lt ohligatoriu si pentrn
relelaltt' specialităţi. '
O atenţie <leosebiU\ \'a trebui sa se ;1rnrdl.· ;isa-zisei l11mi .,barbare",
populaţiilor şi trihuri1or în migraţii, studiul Vif'ţii materiale şi c11Hurale 11

www.cimec.ro
Unele consideraţii cu privire ln etnogeneza poporului romîn 7

acestora urmînd să fie făcut făr~ prejudecăţile umanismului clasicizant,


dar şi fără idealizarea falsificatoare a realităţilor concrete din epoca mo-
rlernă. Şi aci, concepţia marxistă asupra istoriei e menită să dea roactele
ei bogate în sezisarea şi interpretarea faptelor.
Dezbrăcîndu-se de patima politică în trai:areia problemei etnogenezei
poporului romîn, nu urmează ca cercetătorii să renunţe la o cît mai sus-
ţinută şi însufleţită atitudine ştiinţifică faţă de căut;-irea ~i găsirea adevă­
rului, indiferent în cc direcţie s-ar orienta acesta. Ar fi ·din ace5t punct de
vedere, tohl greşit de .a considera drept „idealişti" Siau „cu resturi bwr-
gheze" pe aceia care împărtăşesc o altă convingere ştiinţifică în această
chestiune. Desigur că nici un Philippide, cu teoria lui mai mult sau mai
puţin imigraţionistă, nu era mai „progresist" clecît Xenopol sau chiar Băl­
cescu care erau convinşi de autohtonismul romînilor la nordul Dunării. Nici
nu s-ar înţelege cum un Roesler ar putea fi n:iai puţin „idealist", decît un
Onciul, de pildă. Dacă am judeca purr dogmatic, teoria catastrofelor, ia ex-
tirpărilor de populaţii şi a înlocuirii dezvoltării interne cu expedientul mi-
graţiilor ar întruni, în general, condiţiile unei concepţii idealiste.
Deficienţa şi a unora şi a altora - abstracţie făcînd de motorul po-
litic ce sta îndărătul teoriilor - ar consista cel mult în sezis:m'a unilate-
rală, am spune „simplistă", a problemei.
Lepădîndu-se de erezfa şovinismului şi" pcliticianismului, generator
de atitudini pseudoştiinţifice, cercetătorii nu att făcut însă totul pentru
abor.darea obiectiv-ştiinţifică a chestiunii. P,entrn :aceasa, e absolut nevoie
să se revizuiască din temelii diferitele judecăţi (de fapt prejudecăţi) şi opi-
nii dogmatice care s-au creat mai mult ca rezultate ale unei atitudini pre-
rnncepute, decît ale studiului cbtelor concrete. E de ajuns Eă amintim din
~.pr!a acf''i!c -.1 ln"'mul cu sLîrpire.1 radie:ală '8 popul.aţiei dacice în cursul
celor două războilie, sau evacuarea totală ri populaţiei cu ocazia retragerii
lui Aurelian.
Absurde în sine-şi, aceste „teorii" pseudo-ştiinţifice nu se confirmă
de Joc şi ele nu serveau. decît doar de premize necesare unor concluzii pri-
pite, ca „puritatea romană" sau absoluta necesitate de a aduce poporul°
romîn, format gata, din sudul Dunării. din Balcani si si .aici dintrr-un f,aimos
triunghi Ni~-Sofia-Skoplje (vezi împotriva ace">t11i i'eagăn de formare a po-
porului romîn şi albanez, lucrarea recentă a lui D. De~ev, Oharakteristik
der thrak. Sprache. p. 113). ·
Am subliniat mai sus importanta factorului romanizării, ca fenomen
specific unei perioade istorice date, în condiţiile unice ale antichităţii cla-
sice romane şi post romane. Să-mi fie permis să atrag atenţia asupra ne"
voii ;idîncirii acestui proces :;;i în comparaţie cu alte provincii (unde acest
-proces s-a desăvîrşit în răstimpuri mai scurte, ca de pildă, în Panonia,
Sp:mia, Gallia de sud şi de nord, Moesia etc.), dar şi în împrejurările ex-
;-<·pţiona Ir a le Daciei nord-ci 11niîrene.
lJn argument „plauzibil" (miîc;ir) s-(l ·riîuril din tăc(.'rea izvoţJrelor

www.cimec.ro
8 Acad. prof. C. DAICOVICIU

literare - tăcere impresionantă, după F. Lot, - timp de aproape zece·


veacuri. Argumentul e, fireşte, caduc pentru cei C<ire cunosc uzanţele isto-
ricilor antici, bizantini şi timpurii-medievali. Un "Ps. Skymnos pomeneşte
pe la anul 200 î.e.n. numai sciţi în vecinătatea or:lşului Tomi ca pe 1inii ce
formaseră în sec. IV şi III păturn dominantă a regiunii. Prima menţiune
directă despre o populaţie valahă în nordul Dunării e, pe cit s~ pare, din
s<.>c. XII, dar ea nu e ch~ar aşa de departe de sfîrşitul secolului X cîn<l sînt
pomeniţi vlahii <lin Balcani, pomenire „întîmpliitoare" ca şi act'ea, primă,
cl(~spre albanezii balcanici, datînd din 1079 e.n.
Mai complicate sînt, fără îndoială, situaţiile clerivînd din toponimie
şi descoperirile .arheologice. M 1i mult decît în oricaire dm11eniu, poate, :aici
se impune înlăturarea deficientelor de \;Crcetare, de metodă şi de interpre-
tare care au caracterizat investigaţiile ~ pînă acum. In materie de arheo-
logie aceste lipsuri au toată şansa să fie corectate, eliminîndu-se acea in-
e.xplioab~lă, ruptură !nt!~ c~rinţel~ post~Iliat.e de ~tudil~l ,isl?riei şi, info:-matf:a
arheologica. E de nada1du1t ca ş1 studierea amanunţ1ta ş1 atenta a toponi-
miei să ajungă la rezultatul îndepărtării discordanţei totale ce pare să
existe între aceleaşi postulate i"torice şi datele toponimke, dup:.t care Dacia
ar fi rămas un „vacuum" lipsit complet de populaţie la rctrag(•rea stăpl­
nfrii romane. lsloriccşle acesl lucru fiind cu desăvkşke imposihi.J, rămîn:.:.·
de văzut, prin o ::inaliză a condifiilnr de viaţă economico-socialt! sd1imbat1:".
măsura în care se reflectă o stăruire mai departe a populaţiei a11lohtone în
documentarea toponomastică şi exr!ica\ia raţională a toponimiei străine.
Colaborarea lingviştilor cu istoricii starilor sociale din epoca migraţiilor
europene şi a etnografilor e de dorit.
Ceea ce aş dori să relev, însă, în le[!ăt11ră cu etnogeneza romînilor
sînt modul greşit cum e privit{! ;1ceastă probkm.'! şi căile i.mpropri~ de a
încerca dezlega rea ei.
Forrnulînclu-se în cursul îndelungatei polemici cele dou{i teze anta-
g-oniste 1, permanenţa şi continuitatea etnică, rnlt11rala şi lingvistică ne-
întreruptă şi 2. dispariţia completă a elementului băştinaş şi imigraţia tîr-
zie (din sec. VIII pînă în sec. XIII) a „poporului rornîn" din <>udul Du-
nării (cu teza intermediară, de compromis, a lllll'i a<lmigrări continue -
mai maleabile şi mai aproape de adev{ir pe c!i st parc), s-<1 pus accentul
exclusiv pe latura provenienţei „poporului romîn" dintr-o regi1111e îngrăditi~
sau alta. Limitîndu-se la acest aspect îng11st al problemC'i, ea nu putea fi
rezolvată, ci cel mult deplilsată în spaţiu: pentn1 teza nr. I, poprJrul romin
e format dintru început exc\usi\' în Dacia Traian~i. iar pentrn kz;.i nr. 2
această. formare e des?:ivîrşită, la un moment dai, în sudul D11narii, indife-
rent unde, după combinaţiile mai mult s;iu rnni puţin orif~inak ::Jk a11to-
rului teoriei. Chiar şi pentru tu~<l intermediarii, de compromis, ~ituatia 1111 •
e difierită, în fond, de ceile dintîi două, căd şi pentru ad~pţii acest.ei i~()ri•
dt miJlee, admi.rr.aţii\$ se f::tc dt către nişt.~ contig'entc .ale „peporului ro-

www.cimec.ro
Unele consideraţii cu privire la etnogeneza poporuiui romin 9

mîr." din sud la o f rîntură de „popor rom în" din nordul Dunării In acea-
stă concepţie ,pentru toţi aderenţii diferitelor teze, poporul romîn r~ închi-
puit ca un bloc gata format în o perioadă de timp dată (şi cam aceeaşi ln
toate cazurile) -- destul de veche după cit se p<1re - rn deosebirea esen-
tială, pentru o teză sau alta, a locului (sau locurilor).
Fenomenul complex, multiform şi grandios al for:nării unui popor
01 cel romîn a fost redus, astfel, prin cele 2 sau 3 teze, la' nişte formltl~
schematice, simpliste: l, autohtonism 1·xclusiv, 2, imigraţie masivă în una
sa'u d0u1. reprize, -;;i 3, admigrări succesin:' de „popor romîn" !a alt „popor
romîn". ·
S,au negl,ij,ai cu lotul, şi de majorilate:1 c'.;-celătorLlor sigur, .asped0li>
celelalte, esenţiale, ale probk·mei, care trebuiau siî premeargii a~peclului
tl"r.itorial limitat, şi anume : epoca ~i elementele> constitutive ale jormafiunii
ethice romine.
Cercetarea, formarii poporului şi limbii romîne va trebui să plece ci~
la realităţile concn·k din sud-estul Europei, parte intcgrantii din imperiul
roman cu graniţele lui politice şi culturale din diferitele perioade de timp.
Acestea sînt : existenta pe acest teritoriu întins dintre Carpaţii nordici şi
Marea Egee şi Adriatică a unui fond de populaţii eterogene şi ca limbă şi
ca cultura matt!rială şi spirituală ; exercitarea asupra acestor elemente et-
nice ia unei :acţiuni de rnmaniz.are de dur,ată şi intensitate diferită: r.evăr­
sarea peste acest teritoriu, în epoci şi moduri diferite a unor populaţii şi
triburi „migratoare"; aşezarea slavilor în aceste regiuni şi convieţuirea lor
continuă cu populatiile locale. Nu va fi lăsată la o parte nici pătrunderea
elementului maghiar. .
ln locul tezelor limitate, discutate în contradictoriu pînă acum, cer-
cetarea trebuie să cuprindă toate elem(•nte!e şi aspectele ce rnn~tituie an-
samblul etnogenetic.
ln primul rînd. mi se pare mie, va fi necesar să se ex:imincze de pe
poziţii materialist(' întreaga problemă a rom;initătii orientale (carpato-hal-
canice), stabilind variatele centre de romanitate şi specificul lor aparte. Da-
torită timpurilor şi condiţiilor diferite în care s-a exercitat această romani-
zare pe fonduri etnico-sociale deosebite, diversib.itile regionale-teritoriale al~
acestei romanităti îmi apar mult m<li accentu<lte d(•cît ::li" reieşi la prima ve-
dere. Mînă în mînă urmează să me<lq~ă acest studiu cu limpezirea sub-
stratelor lingvistice locale.
Strîns legată de problema romanităţii orientale e şi întrebarea care
nu se poate înlătura, dacă şi în ce măsura putem vorbi rle mai multe cris-
talizări incipiente de popoare romanice în vastul teritoriu al romanismului
oriental. Sînt grupurile <le „romîni" din Balcani părţi din acelaşi popor
romîn şi este limba lor un dialect al limbii rornîm' unitare, sau ;l\·em de-a
f:irl' cu limbi şi popoare diferite romanice?
Un punct al investigaţiilor îl akătuieşte, desig11r, studiul traiului
populaţiilor romanofone în Dacia, în Panonia şi în B<Ilcani, în condiţii!"

www.cimec.ro
10 Acad. prof. C. DAICOVICIU

rnncrete istorice ale diferitelor regiuni, ca şi studiul organizării ior social-


politice. S-a relevat de mai mulţi caracterul ele instabilitate a populaţiilor
păstoreşti şi a populaţiilor în general din primele 10-12 vearnri ale erei noa-
stre, tocmai pe aces1 teritoriu al romanităţii orientale, sugerîndu-se ana-
logia cu reto-romanii.
Pornind de la această caracteristică social-economică de instabilitate
a populaţiilor locale - care îşi are rădăcini ::idînci în trecut11l roman şi
preroman - s-ar putea aştepta lămurirea lipsei urmelor romanice în topo-
nimia ţinuturilor carpato-balcanice ca şi păstrarea unei relative unită\i
lingvistice şi a laxei dependenţe a acestor localnici cutreerători rle popoarele
dominanie.
Vrmărirea îndeaproape a datelor istorice, lingvistice. etnografice, ju-
ridice şi de altă natură ar constitui, credem, un temei suficient pentru a în-
cerca lămurirea raporturilor romanităţii din nrirdul D11n~\rii cu grupurile
romanice din Balcani şi, eventual, clin Panonia.
Rolul jucat ele limll;1 latină (romanică) în vi<1ţa materiala, econo-
mică, socială şi srirituală a ţinutului carpato-lrnlcanic (răspîndirea creşti­
'1ismului !) , aportul re:d a! populatiilor migrato<Jre în promovarea culturii
materiale şi a organizării soci;de din acele timpuri şi locuri; uriaşa con-
tribuţie slavă la formarea comunităţii de popor romîn, ~i altele ca acestea
.;;înt chestiuni capitale ce ~e impun. în prealabil, de a fi rezolvate pentru a
î11cerca un răspuns la întreb;!iea cea mare : cînd şi în ce împrejurări, din
ce elemente ale romanităţii orientale s-a putut închega poporul romîn? Cînd
putem vorbi de un popor romîn şi nu ele grupări de populaţii romanice în
curs de formare în popor?
Numai dezlegînd aceste' eleme.nte de bază ale problemei se va pute<J
răspunde şi la ultima dintre întrebări : unde s-a format poporul romîn?
In ce ne priwşte, noi înclinăm să credem că de un popor romiîn nu
se poate vorbi îmlinte de închegarea primelor formaţiuni feudale începă­
toa:re pe teritodul din nordul Dunării. Pomenirea :atît de tîirzie a vlahilor
nouă nu ni se pare cu totul „întîmplătoare". Ea trebuie să aibă o cauză
obiectivă : apariţia destul de tîrzie a vlahilor înşişi ca popor deosebit în
mijlocul romani'.ăţii orientale. Ac·~eaşi soluţie ni se pare mai indicată şi
pentru formare1 limbii rom'ne, a daco-romînei.

www.cimec.ro
·un uou tezaur inonetat· şi o nouă aşezare
străveche pe teritoriul regiunii l-I unedoara
De OCTAVIAN FLOCA

In hotarul satului lnuri, comuna Vinţul de jos. raionul Alba, în furca


formată de valua \linţii cu pîră11i Rotunzii se află dealul „Piatra cu stîn-
1enu", o îniîlţime izolată cu vederi la mare distan\ă de jur-împrejur, mai
ales spre valea i\"'1reş1ilui - peste or·aşul Sebeş, la zeci de kilometri de-
piir!are (fig. 1).

Fig. 1 fnăl(imea Piaira cu Stl11j11111.


(Să;;eata arată locul găsirii tezaurului)

In partea de sus înălţimea „Piatra c11 s!înjenu" prezintă un redus


platou de formă mai mult triunghiulară. Acest platou stîncos, fn:irk expus
;igenţilor naturali, abia mai păstrează l~t suprafată un strat suhtirc' de sol

www.cimec.ro
12 OCTAVIAN FLOCA

ele păşune. Se pare că timpul a măturat orice urmă de locuire străveche ce

I
I
I
I
I
I
I
I
I I I
I ---1...Jt.
~- - - - -- -- - - - O, Q6S -- ---- ---- - - i.J

-
I I

.)
.„.„ .

I
I
I
I
I
I I
I -r~
Ilf- - - - - - - - 0,v
"61:-
'-' ------=-==--„I
I I

a existat dndva pl' ;1ec:1sta îniîlţime, fapt cunsL1\;1t prin rcslurile cernmice
care se găsesc sporadic, mai jos de rnlme, pe coastele de;ilului.
Pentru \'Nificarea mai precisă :1 micului ph1lo11 de pe driul dealului

www.cimec.ro
Un nou lezaur ş1 o nouă a,ezare străveche 13

I
I I
I
*---- 0'10'0- ---.,,J
~-~
I I
:
I
I I
,,...: I
I I I
I I
I I
I
~
~
~~

I
I
I
I
I
I

~I
I
I I
~------ 5'10'()------>r
I . . I
.,.--+----
I ' .
I I
I I
I I
I I
~ I
~
~~

I
l
I
I
I ~
"'f- ....--..,...--- -
www.cimec.ro
14 OCTAVIAN FLOCA
-- cu toate că indiciile de suprafaţă ale terenului sînt puţin promiţătoare
pentru obţinerea unui rezultat pozitiv - s-ar putea încerca, totu~i. dezve-
lirea lui în 9penanţa scoaterii la suprafaţă a unor vestigii arhea!og-ice.
"I]
~-
....

In partea de s11d şi de sud-est a dealului, unde teren11I este mai puţin


înclinat (un fel de terasă), folosit azi ca loc ara hi I, se ~flă însă răspîndite
peste tot fragmente ceramice şi chirpic, dovada existenţei în acest loc a
unei aşezări omeneşti.

www.cimec.ro
'
Un nou tezaur şi. o nouă aşezare străveche
·'---~~~~~~~~~~~---=~~~~-~'----~~~~~~~~~~~~
15

Se înţelege de la sine că numai din cercetările de suprafaţă, oricît


de numeroase urme materiale am afla. nu ne putem face o idee clară asupra
acestei aşezări ; asupra stratigrafiei, a culturilor ce s-au perindat aci, etc.
Intenţia noastră nici nu este, de altfel, cu acest prilej, alta decît aceea de a
semnala aşezarea de pe dealul „Piatra cu stînjenu", nesezisată pînă în
prezent.
ln urma celor constatate pe teren, considerăm că mica terasă de pe
culmea dealului, foarte redusă. improprie unei locuiri propriu-zise, dar cu
vederi la mare distanţă, a fost folosită ca punct de obserYaţie şi suprave-
ghere. de către colectivitatea omen~ască care îşi avea aşezarea pe terasele
mai de jos ale dealului.
!"------------ 0,070

C)
~
~'

I
I
I
I
I
I

••••
l
I
. ~$· I
J J I
-- -· • - - ---- - - - - - - - - -- -- -- - - - - _'t_
Fig. 5 Ceramică La Te11e
Ceramica colectată la suprafaţa terenului este destul de variată atît
ca formă, culoare, pastă, fineţe şi ornamentaţie cît şi în ce priveşte culturile
cărora aparţine.
Numeroase fragmente ceramice - cele mai vechi ca dat{! - aparţin
începutului epocii metalelor, culturii „Coţofeni" atît de des întîlniUI în aşe­
zările preistorice ale regiunii Hunedoa.ra ()'ia. 2 şi 3).
Nu lipsesc între cioburile adunate din acest loc nici cele specifice
epocii tîrzii a bronzului.
Pe lingă acestea un loc important îl ocupă în ma!crialul ceramic din
uşczarca de pe terasele· dealului „Piatra cu stînjenu" ceramica din ultima

www.cimec.ro
16 bCTAVtAN FLOtA
perio;adă ia fierului (Lalene), luc.rată cu mîna s:au 11a roată. de culoare sur~i
::>auroşie (fig. 4. 5 şi 6).
Se pare di epoca a doua a fierultri este faza ultimă de locuirf' :i ~ces­
tf'i aşezări.

In partea de răsărit *
a dealului, pe proprietatea lui Io::in Mariim, :.l

- -

i\-c-.•:tj,:' . :
,L·~.'."1·~ ~-"• .,: I
I--~- I I
I -1-j
I I

r---o.on - - -
I

I
~
I

I
I

-""„

--n
I I
"'
:~,~
<;)
I
I
I

' 9
I
__ :iI

,_----------+
I
I
I
I
I
'
.I::>
~

~I
I

'
I
, I
-: I

I
~-t
I
:
Ic-- 0,030---~
I , I
I I

~
fost dat la iveală, cu prilejul unor lucrări <i2"ricole, şi Lin ll"z:rnr de. monedt
www.cimec.ro
Un nou tezaur şi o noul aşezare străveche
Le~~~--~~~~~~~~~~~~~--~~~~~~~~~~~~-

republicane romane. Menţioniîm că cel m<1i mull material crramic se află


pe terasa piezişă de pe versantlll de est şi de sud al înălţimii, unde au fost
descoperite şi monedele (fig. I) .

._ ~: - - - - -o~o·o -- --- -'1


r rI ~;:'!. . .•

I.
I.·

Ca în toate cazurile, şi de data acea~ta, descoperitorul monedelor nu


a dat atenţiunea cuvenită descoperirii sale intimplătoare. Cîteva piese an
fost luate de anumiţi săteni iar vasul în care se aflan monedele, deşi a fost

www.cimec.ro
OCTAVIAN t'LOCA

observat şi spart cu ocazia muncii agricole, nu a fost ridicat de pe locul


descoperirii. ·
Făcînd însă o anchetă amănunţită pe teren, descoperitorul ne-a in-
dicat două fragmente din vasul în care se aflau ascunse monedele (fig. 7).
E un vas de culoare brună închisă, din pastă dură, în care se afl{J: pr1e-să:­
rate mici pietricele. Unul din fragmente are ca ornament, mai jos de gură,
un butonaş. Vasul este lucrat cu mîna. Reconstituit pe baza fragmentelor
în posesia cărora am ţntrat, obţinem un mic borcănaş cu pereţii drepţi. E
un soi de ceramică primitivă de factură dacică ce s·e întîlneşte în aşezările
daco-getice alături de ceramica fină sură sau roşie, lucrată la roată.
Din declaraţiile descoperitorului rezultă că tezaurul cuprindea 36 de
denari republicani romani la care se mai adaugă unul aflat de noi cu pri-
lejul cercetării săpăturii care 1.-a dat la iveală.
Numărul total al monedelor achiziţionate este Je 37 de bucăţi. 1 )

Figura 8 -
,
Semne de „contramarcă',

Descrierea cronologică a monedelor


I, Marcus lunius. ·
Av. Capul zeiţei Roma cu casca înaripată spre dreapta; în
faţă, X; înapoi, un simbol, cap de măgar.
Rv. M IVN [I] ROM [A] (Marcus Iunius. Roma). Dioscurii
călări galopîncl spre dreapta.
Denar, Babelon, II, p. 104, n. 8.
Greut. 3,90 g. Diam. 18 mm. Data 172-151.
2, Caius Terentius Lucanus . ..
Av. Capul zeiţei Roma cu casca ·înaripată spre dreapta; îna-
poia capului. Victoria, tinînd o coroană, şi semnul X.
Rv. C. TER. LVC. [R] OMA (Caîus Terentius Lucanus. Ro-
ma). Dioscurii căl~ri galopînrl spre dreapta.
Denar, Babelon, II, p. 483, n. 10.
Greut. 3,60 g. Diam. 18x 19 mm. Data 172-151.
3, M. Baebius, Q. f. Tampilus
Av. TAMPIL. (Tarnpilus). Capul z.eiţei Roma cu casca înari-
pată spre stînga.

'> Din ocesitea., 31 ~ au i•nbnalt în coleciţiooil1e Mu,,;e:uJlu•i Re~io00l Hunei<l.OaR


Deive1 4 în muzou.l din Ai\1bia~Iiullia iar 2 în muizeu[ Inis.ti1l1u!lru1bu1i de Isborie a,J A,c-.aid1emfoi
RP.R. Cluj.

www.cimec.ro
Un nou tezaur şi o noua aşezare străveche

www.cimec.ro
Planşa I.
www.cimec.ro
Un nou tezaur şi o nouă aşezare străveche 21

RD. [M]. BAEBI [Q. F]. ROMA (Marcus Baebius, Quinti fi-
lius. Roma). Apollo în quadriga galopează spre dreapta;
ţine într-o mină o ramură de palmier iar în cealaltă arcul
şi săgeţile.
Denar, Babelon, I, p. 254, n. 12.
Greut. 3,80 g. Diam. 18 mm. Data 150-125.
4, Q. Minucius Rufus.
Av. RVF. (Rufus). Capul zeiţei Roma cu casca înaripată spre
dreapta ; tn faţă, X.
Rv. Q. MINV. ROMA. (Quintus, Minucius. Roma). Dioscurii
pe cai galopînd spre dreapta.
Denar, Babelon, II, p. 227, n. I.
Greut. 3,80 g. Diam. 18x19 mm. Data 150-125.
5, Idem ..
'
Av. Ca mai sus.
Rv. Ca mai sus.
Greut. 3,73 g. Diam. 18 mm. Data 150-125.
6, M. Papirius Carbo
Av. Capul zeiţei Roma c11 casca înaripată spre dreapta, îna-
poia capului, X.
Rv. CARB. ROMA (Carbo. Roma). Iuppiler cu sceptrul şi ful- I
ger în quadriga spre dreapta.
Denar, Babelon, li, p. 289, n. 7.
Greut. 3,80 g. Diam. 19x21 mm. Data 150-125.
7, Caius Plutius
Av. Capul zeiţei Roma cu casca înaripată spre dreapta; îna-
poia capului, X.
Rv. C. PL VTI. ROMA (Caius Plutius. Roma). Dioscurii că­
lări galopează spre dreapta.
Pe avers, contramarcă (fig. 8/ 1).
Denar, B1abelon, II, p. 329, n. I.
Greut. 3,85 g. Diam. 18xl9 mm. Data 150-125.
8, C. Porcius Cato
/Iv. C<.1pul zeiţei Roma ct1 casca înaripată spre dreapta; îna-
poia capului, X.
Rv. C. CATO. ROMA (Gaius Cato. Roma). Victoria în biga
galopează spre dre~pta. ·
Denar, Babelon, II, p. 368, n. 1.
Greut. 3,85 g. Di<1m 18xl9 mm. Data 150-125,

www.cimec.ro
'?? orT A VIA N FLOC A

9, Idem
Av. Ca mai sus. · „· • ~
Rv. Ca mai sus.
Pc avers, conlram:ucă (fig. 8/2).
Greut. 3,90 g. Diam. 18x19 111111. Data 150-125.
10, C. Aburius Geminus
Av. GEM. (Gemintts). Cupul zeiţei Roma cu casca înaripal~i
spre dreupta; în faţă, X (tiîi:tl).
Rv. C. ABVRI. ROMA (Cnius /lfJ11rius. Roma) . .'\1ars, pur·
tînd un trofeu. o lance şi un scul, in quadriga spre dreapta.
Denar, Babelon, I. p. 94, n. 1.
Greul. 3,80 g. Diam. 19x20 mm. Data 121-103.
11, Marcus Marcius, /\.for.ii filius.
Av. Capul zeiţei Roma cu casca. înaripată spre clrcapia ; îna-
poia capului, modi11s; în faţii, X (tăiat).
Re•. M. MARC. RO/vlA (Maruts Marcius. Rom.a). Victoria în-
tr-o biga în galop spre dreapta; sub cai, două spice de
grîu în picioare.
Denar, Babelon, II, p. 185, n. 8.
Greut. 3,85 g. Diam. 18 mm. Dala 1:n-l~l3.
12, Idem

' .4v. Ca m;.ii sus.


Rv. Ca mai sus.
Greul. 3,72 g. Diam. l<Jx20 mm. Dafo 124-103.
13, Q. Fabius Labeo
Av. LABEO. RO.l\1A. Capul zeiţei Roma cu casca înaripalâ
spre dreapta ; în faţă, X.
Rv: Q. FABI. (Quintus Fabius). Iuppiter în picioare, cu scep-
. tru şi fulger, în q11aclriga în galop spre dreapta; sub pi-
cioarele CJi!or, un cioc de corabie.
Denar, Babelon, I, p. 48(\ n. 1.
Greul. 3,85 g. Di:1m. 18 mm. Data 102-100.
11, Marcus Tu!lius
Av. R01\1A. Capul zeiţei f~oma cu casca înaripată spre dreapta.
Rv. M. TVLLI. (.~!farcus Tttlllus). Victoria cu o r;:imură de
pa'.rnier înlr-o L[I'adriga în galop spre dreapta; sus„ o co-
roană; sub cai. X.
Denar, Babelon, II, p. 503, n. I.
Greţ1t. 3,85 g. Diam 18x20 mm. D~ta 102-100, I
j

www.cimec.ro
· Un nou tezriur şi o nocă aşezare str{jvfChe 23
····- ···- ··- - - ·- -··· -------·-----

Planşa II.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Un nou tezaur şi o nouă aşezare străvehce 25
--------

15, lucius Cosconius


Av. [L] COSCO M. F. (lucius Cosconius, Marei filius).
Capul zeiţei Roma cu casca înaripată spre dreapta; îna·
poia capului, X.
Rv. L. LIC. CN. [DOM]. (Lucio Licinio, Cnaeo Domitio).
Butuitus în biga galopează spre dreapta, ţine în stînga
scutul ~i carnyx, iar în dreapta lancea.
Denar dantelat, Babelon, 1, p. 436, n. l.
Greul. 3,80 g. Diiam. J 9x20 mm. Data 92.
16, Cn. Cornelius Blasio
Av. CN. BLASIO. CN. F. (Cnaeus Blasio. Cnaei filius).
Capul lui Scipio Africanus cu cască spre dreapta ; îna-
poia capului, caducet1s.
Rv. ROMA Iuppiter între Iuno şi Pallas Athena; în cîmp,
marcă monetară, un punct.
Denar, Babelon, I, p. 396, n. 19.
Greut. 3,85 g. Di<lm. 18xl9 mm. Data 91.
17, Appius Claudius Pttlc!zer
Titus Mallius
Av. Capul zeiţei Roma cu casca înaripată spr~ dreapta; îna-
poia c·apului, simbol (un obied în formă de cerc înscris
într-un triunghi).
Rv. AP. CL. T. MAL Q. VR. (Appius Clauditts_, Titus Mallius,
quaestores urbani). Victoria într-o tri1:a în galop spre dreapta.
Denar, B<1belon, I, p. 347, n. 2; II. p. 169, n. I.
Greut. 3,80 g. Diarn. 17x 19 mm. Data 91.
18, Titus Mal/ius
Appius Cfoudius Pulcher
Av. C<1pul zeiţei Roma c11 casca înaripată spre dreapta; îna-
poia capului, simbol (un obiect în formă ele cerc înscris
într-un triunghi).
Rv. T. MAL. AP. CL. Q. [VR]. (Titus Mal!ius, Appius Clatt-
dius, quaestores urbani). Victori<l în triga srre dreapta.
Denar, Babelon, li, p. 169, n. 2; I. p. 347, n.3.
Greut. 3,80 g. Diam. 18 mm. Data 91.
19, Manius Fonteius
Av. Capul acolat al Dioscurilor spre dreapta; deasupra cape-
telor cite-o stea ; în faţă X (tăiat).

www.cimec.ro
26 OCT A VI AN FLOCA

Rv. M. FONTEI (Manius Fontcius). Corabie cu lopeţi şi cîr-


maci ; în cîmp, marcă monetară, D.
Denar, Babelon, I, p. 503, n. 7.
Greut. 3,80 g. Diam. 18 mm. Data 91.
20, L. Appttleius Saturnin11s
Av. Cap11I zeiţei Roma cu cas('a înaripată spre stînga.
Rv. L. SATVRN. (Lucius Saturninus). Zeul Saturnus într-o
quaclriga în galop spre dreapta.
Pe revers, contramarcă (fig. 8/3).
Denar, Babelon, I, p. 208, n. I.
Greut. 3,45 g. Diam. 18 mm. Dala 90.
21, C. fabius Buteo
llv. EX. !\. PV. (Ex. urgento publico). Capul zl'iki Cyhele, cu
vi:il şi
turn, ~pre drl'apla.
Rv. C. FABI. C. F. (Gaius Fa1Ji11s, Caii filius). Vidori;1 într-o
biga în galor spre drl:apla; în faţă, pasărea numită bu-
lco; sub biga, litera P.
Denar, Rabclon, I, n. 486, n. 14.
Greul. 3,!JO g. Diam: ID mm. D<Jta 90.
22, Lucius Memmius
,1v. Car hărhătesc, cu coroană de skjm, spre dre<1pla; în faFi,
X. (tăiat).
Rv. I.. MEMMI. ( Lucius -Memmitts). Dioscurii. v~izuţi din faţ;i,
desciî'.ecati; po.ar~ă l~inci şi ţin caii de frîu.
Denar, 13alwlon, IT, p. 213, n. I.
Grc'!ll. 3,80 g. Diam. IQ mm. Dat;1 ro.
23, fJ. Porcius Laeca
Av. P. LJ\ECA. R0\1A (PufJlius Lrwca. Rnma). <=apui zeiţei
Roma cu casca înaripată spn: drc>apla; în faţa, X.
N.v. PROVOC [O]. Soldat rnm·rn în cuirasă şi cu lance spre
stî'nga ; ridică mina asupra unei persoane îmbrăcată în
toga. In spakle soldatului, un lictor cu fascii.
Denilr. Babelon, II, p. 370, n. 1.
Greut. 3,80 g. Diam. 18 mm. Data 90.
'.2·1, L. Caccilius Mctell11s
A. Postumias Albinus
C. Poblicius Malleolus
Av. L. METEL. A. ALB. S. F. ( Lucius Metellus; Aufos Al-
binus, Spurii filius). Capul lui Apollo spre dreapta,

www.cimec.ro
Un ro ·1 tezaur şi o nouă aşcnll(' sfJt!vcche
~~~~~~~--~~~~-
21

Planşa li I.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Un nou tezaur şl o nouă aşezare străveche 29
Rv. C. MALL. ROMA (Caius Mal/eolus. Roma). Zeiţa Roma,
~ezînd pe o grămadă de scuturi, înc11nun:1tă de o Victoria.
Denar, Babelon, I, p. 277, n. 45: II, p. 378, n. 2; II, n
331, n. 2.
Greut. 3,90 g. Diam 19x20 mm. Data 89.
25, Aceiaşi magistraţi
· Av. Ca mai sus, d:ir jos, X (tăiat).
Rv. Ca mai sus.
Denar, Babelon, I, p. 277, n. 46.
Greut. 3,88 g. Diam. 19 mm. DHia 89.
26, P. Servilius Rull11s
Av. RVLLI. Bustul zeiţei Pallas Athena, cu E'gida pe l'iept,
spre stînga.
Rv. P. SERVILI. M. F (Publii Servilii, Marcii filii). Victo-
ria ţinînd o ramură de palmier într-o quaclriga în galop
spre dreapta; s1:l; biga, P (Publice).
Denar, Babelon, II, p. 4p0, n. 14.
Greut. 3,90 g. Diam. 18x20 mm. D:it<l 89.
27, L. Calpurnius Pisa Frugi
Av. Capul lui Apollr, cu 1<111ri spre dreapta; înapoia cap11l11i,
D; în faţă D.
Rv. L. PISO. FRVGI (Lucius Pi.so Fruţ<i). Călăreţ în galop
spre dreapta tinînd o ramură de palmier; în cîmp, jos
IXX I I II.
Denar, Babelon, I, p. 292, n. 11.
Greut. 3,80 g. Diam. 19 mm. Data 88.
28, Lucius Titurius Sabinus
Av. SABIN (Sabinus). Capul descoperit al regE'lui Sabinus
Tati11s spre dreapta.
Rv. L. TITVRI ( Lucius Titurius). Tarpeia cu p'ărul desplelit,
ridicînd mîinile sus, îngropată pînă la mijloc într-un mor-
man de scuturi, între doi dizboinici; sus, o siea în semi-
lună.
Denar, Babelon, II, p. 198, n. 4.
Greul. 3,85 g. Diam. 18xl9 mm. Data 87.
29, Cn. Cornelius Lentttl!t1s Marcel!inus
Av. Bustul lui Mars cu cască şi lance spre dreapta.
R.v. [CN. L] ENTUL. (Cnaeus Lcntullus). Zeiţa Victoria, ţi­
nînd o cunună, într-o biga în g.alop spre dre:apla.

www.cimec.ro
OCTAVIAN FLOCA'

Denar, Babelon, I, p. 115, n. 50.


Grcut. 4,00 g. Di::im. 18x20 mm. Data 8G.
10, Gargilius, Ogulnius, Vergilius·
Av. Capul 111i Apollo cu cun11nă cir stejar spre clrt'apla: jos
fulgt'rul. ·
R.v. [G,\R. OGUL. VER1. (Garp:ilitts, Og11/11ius, Ver1<ili11s).
Iuppiter cu fulger în quadriga spre dreapta.
Pe avers, contramarcă (fi~. 8/4).
Denar, Babelon, I, p. 532, n. 1.
Gre11L :3,95 g. Diam. 17xl9 mm. Data 84.
:31, A. Postumius Albinus
Av. IIISPAN. (Hispania). Cap ele femeie, p{irnl despletit, cu
văl, în atitudine de tristeţe, spre dreapta.
R<.J. [A] POST. A. F. S. N. ALI3IN. (Aulus Postumitts, lluli
[ilius, Spurii nepos, Albinus). Persoană în logn sprl'
stînga, înlinzînd mîna clreaptii asupra unui stindard ~·u
aquila; la spatele acestei persoane, 0 fascie cons11lară cu
secure.
Denar dantelat, Babelon, II, p. 381, n. 8.
Greut. 3,87 g. Diam. 19x20 mm. Data 82.
32, C. llnnius Luscus
L. Fabius Hispaniensis
Av. C. ANNI. T. F. T. N. PROCOS. EX. S. C. (Caius Annius,
Titi [ilius, Titi nepos, proconsul, ex S('natus consulto).
Anna Perenna, bustul rn diademă spre dreapta; jos, sub
bust, I itera M.
Rv. L. FJ\BI L. F. HISP. (l.ucius Fahius, L!tcii [i!itts, Hispa-
niensis). In cîmp, Q (quaestor). Victoria, ţinînd o rnmmii
de palmier, într-o quadriga în galop spre clreapla.
Denar, Babelon, I, p. 140, n. 2; I, p. 488, n. 17.
Greut. 3,85 g. Diam .. 19 mm. Dala 82-80.
33, Ti. Claudius Nero
Av. Bustul zeiţei Diana, cu arc şi tolba rn săgeţi, spre dreapta;
în faţă, S. C. (Senatus constt!to).
Rv. TI. CLAVD. TI. F. [AP. NI). (Tiberius Clattdius Tiberii
[ilius, llppi nepos). Victoria ţinîncl o ramur~i de palmier
şi o cunună într-o biga în galop spre dreapta; sub big-::i,
/\. XXX.
Denar clantel:it, Babelon, I. p. 349, n. 6.
Grci:t. 1,00 g. Diam. 18xl9 mm. D::ita f\0.

www.cimec.ro
Planşa IV.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Un ncu teza1Jr şi o nouă aşezare străveche . 33

Planşa V,

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Un nou tezaur şi o nouă aşezare străveche 35

34, Q. Caecilius Metellus Pius


Av. Capul zeiţei Pietas cu diademă spre dreapta; în faţă, un
cocostîrc.
Rv. IMPER. (Imperator). Lituus şi praefericulurn; totul în-
tr-o cunună de lauri.
Denar, Babelon, I, p. 275, n. 44.
Greut. 3,90 g., Diam. 19x20 mm. Data 79-77.
35, Idem
A v. Ca mai sus.
Ro. Ca mai sus.
Greut. 3,95 g. Diam. 19x21 mm. Data 79-77.
36, Lucius Rutilius Flacc.us
Av. FLAC. (Flaccus). Capul zeiţei Roma cu casca înaripată
spre dreapta.
Rv. L. RVTILI. (Lucitts Rutilius). Victoria ţinînd o cunună
într-o biga în galop spre dreapta .
Denar, Babelon, II, p. 413, n. l.
Greut. 4,00 g. Diam. 18xl 9 mm. Data 77.
37; Pttb~trien11s
Av. Capul lui Mars cu cască spre dreapta; înapoi, cifra
IXXXXV.
Rv. [P. SATRIENVS]. ROMA (Puhlius Satrie1111s. Roma).
Lupoaica mergîncl spre stîng<i.
Denar, Babelon, II, p. 420, n. l.
Greul. :::qo g. Diam. 18x19 mm. Dala 77.
Toate monedele tezaurului de la Inuri au o stare bună de conser-
vare, ceea ce facilitează determinarea lor exactă. Nici unele din ele nu pre-
zintă p.articula.rilăţi deosebite de fabricaţie, vreun exemplar inedit, V:reun
nume de m 1gistr:at nou, etc., caire să pe•rmită completări S•all rectificări l1a
cele cunoscute de tratatele de bază privitoare la monedele republicane ro·
niane, E. Babelon, 1) sau H. A. Grueber. 2 )
Nu se află în tezaur nici contrafaceri locale ale denarilor republicani
oficiali, cum se întîmplă uneori în descoperirile cu monede republicane
romane.
Ordinea alfabetică a familiilor de m;1gistraţi monetari care au emis
aceste monede este următoarea :
1) E. B;abelcn, Description historique et <'hronologique cles monnaies de la re-

publique romalne, P.::uriis, 1885.


2) H. 1A. Gm~be!l', Coins of the Roman Repiiblic in the ~ritish l'dnseum,
J:..on1don, 1910.

www.cimec.ro
36 OCTAVIAN FLOCA

Familia Nr. pieselor Familia Nr. pieselor


I, Aburi a 18, Rutilia
2, Apuleia 19, Satriena
3, Baebia 20, Servili a
4, Caecilia 2 21, Terentia
5, Calpurnia 22, Tituria I
6, Cornelia 2 23, Tullia l
7, Cosconia 1 Annia
B, Fabia 2 2t.
Fabia }
9, Fonteia
Claudia}
10, Iunia l 25. Mallia 3
11, Marcia 2
Caecilia
12, Memmia
13, Minucia
14, Papiria
15, Plutia
2

1
26. Postum ia
Publicia
Gargilia
l 2

16, Postumia 1 27. Ogulnia . 1


17, Porcia 3 Vergi li a J
Primele monede din tezaur sînt din anii 172-151 î.e.n., cu numele
magistratului monetar Marcus lunius iar ultimele două, datate, ambele, în
anul 77 î.e.n., cu numele magistratului Lucius Rutilius Flacc11s şi Publius
Satrienus.
R;epair!iza·rea cronologică a monede!or după epocile principale de emm-
tere este următoarea :
Epoca de emitere Numărul pieselor

172-151 î.e.n. 2
150-125 7
124-103 " 3
102-92 3
91-89 11
~M 3
85-82 3
81-77 5
Total 37 piese
Frecvenţa monedelor pe î11treaga perioadă, 172-77 î.e.n., este cam
aceeaşi ; o uşoară sporire e de observat tn emisiunile anilor 91-89, dar nu
de aşa natură ca să putem lega numai de cit această dată de epoca prin-
cipală de acumulare a tezaurului.

www.cimec.ro
Un nou tezaur şi o noul aşezare străveche 37
In ce priveşte valoarea ponderală a celor 37 de monede din tezaurul
de la Inuri, se menţine, cu mici diferenţe, în jurul greutăţii normale de 3,9
~r. a denarului republican roman.

Astfel:
5 piese au greutatea între 4,00-3,91 gr.
16 3,90-3,81
13 3,80-3,71 "
" "
I piesă are greutatea de
" 3,70 "
"
I 3,60 "
"„ 3,45
I "
" "
Cea mai scăzută greutate. sub cea normală, e de 3,45 gr., iar cea
mai ridicată, care depă~eşte greutatea normală, c cle 4,00 gr. Diferenţele sînt
ohişnuite şi naturale în acelaşi timp. Nu se poate stabili o corelaţie între
epoca emiterii ~i valoarea ponderală a monedelor republicane r\imane, deoa-
rece deosebirile în greutate sînt întîmplătoare ~i caracterizeaz{1 întreaga pe-
rioadă a baterii acestor monede. Diferenţele r'ezu;Ui, după cum s-a arătat şi
cu alt prilej, din motive tehnice c:e batere şi din cîntărirea în plus sau în
minus (11a exernpla!re!e sub greutate1a normală mai adăugîn.du-se uz,aiul p1ie-
selor prin cirnul·aţie) şi nu din motive economioe s:au politice.
Monedele din acest tezaur se menţin foarte strîns grupate, în ce pri,·.::l-
li:- greutatea, în jurul celei normi:ile, spre deosebire de unele exemplare din
;ilte teznun' cart' se îndepărteaz~1 cu mult mai mult, în plus sau în minus,
faţă de normal. Aslfel, de pildă, în iez.aurrul de l,a Işialinit·a-Dolj, 1 ) greufa-
Lca unora din monede coboară pînă la 2,31 gr., în timp ce altele urcă la
4,36 gr. La fel, în descoperirea de la Şeica Mică 2 ) g:ima v1alorilor ponde-
rale se întinde între 4,00 gr. şi 3, 10 gr. Considerăm însă că aceste diferenţe,
de la monedă la monedă, şi de la tezaur la tezaur, sînt întîrnplătoare, se
datorează cauzelor relatate mai sus şi ahia, mai tîrziu, sub imperiu, inter-
vin schimbări în g1reut.ate sau în calitatea metialului, c·auz:ate de :anumite
împrejurări economice.
Dintre cele 37 de monede drscrise. 4 exemplare au pc ele contramărci
(fig. 8).
Obiceiul de a contramarca monedele republicane romane începe pe
!a anul 85 î. e. n. 3 ) lmprejurarea că numai puţine exemplare din monedele
de la Inuri au contramărci, arată că ele au circulat într-un timp cînd obi-
ceiul contramarcării abia începuse a fi practicat. Faptul aruncă lumină şi
1) B. Mi.tirea1,Monete din timpul repubLidi romane descoperite Ul Işalniţa (Dolj)
în Materiale arheologice privind istoria veche R P.R., v·c11. I, Ed. A1e<arlemiic:1: Rq:i;.;J':wi-
cii ~ie RcmlîîtlC•, 1953, .p. 578.
2 ) Oct. FlCJICla, Contribuţii la cunoaşterea tezaurelor de argint dacice. Tezaurul

de la Sărăcsău şi Şeic-a Mică, Ed. Aiciaidemi·e'i R.P.R.., 1956., p. 21-22.


3) M. v. Ba1hrrfe1d!t., Die rămisch.e Goldmiinzprăguna wăhrend der Republik und
unter Augustus, Miinrstudien, Bd. I, p. 195.

www.cimec.ro
38 OCTAVIAN FLOCA

asupra datei îngropării în pămînt a monedelor. Al:eastă dată nu poate fi de


cit curînd după anul 85 î. e. n. Aceiaşi dată o indiră şi anul 77 î e. n„ la
oaire se opPesc ultimele monede din tez.aur, căci există o strînsă corelaţie
întrecompozitia unui tezaur, epocile de emitere a monedelor, şi data as-
~t1nderii lui în pămînt. ·
· Tezaurul de la Intui face parte din seria celor mai vechi tezaure de
monede romane îngropate pe teritoriul Daciei libere i).
Dacă pe baza celor :irătate se poate fixa dat!a 1a1piroximativă ia ascunderii
în pămînt a tezaurului, este mai greu de stabilit cauza ascunderii. Presu-
punem că ea nu putea fi alta de dt motivul obişnuit: punerea la adăpost de
către particularii bogaţi a avutului propriu în faţa nesiguranţei create de
anumite evenimente ele război sau de antagonism intern. ·
Tezaurul de la Inuri este una·dintre puţinele desrnpL'riri monetare, din
monede romane îngrop:a!e pe teritoriul Daciei libere').
Deşi aşezarea de la Inuri nu a fost cercetată prin săpături, totuşi,
după cum s-a relatat la început, putem stabili că faza ultimă de locuire a
acestei aşezări ne conduce la societatea dacică din primul secol înaintea erei
noastre. Tezaurul conţine. ca atîtea altele, monC'de republicane romane fo-
losite în comerţul dacic.
Imprejurarea că monedell' au fost <late la ivea l~î în c~drul u1wi ase-
zan dacice, e un indiciu în pl11s 61 ele formau propril'la!C'a unei pNsoane
legată de această a-şezare.

1) I. WinkJer•, Expansiunea economică a Romei în Dacia înainte de cotropirea


ei în Studii şi referate pTivind istoria Romîniei, .pl';?Irtt:ea !;, F,d, Ac13<lerrniei RP.R. 1954,
\Q. 155.

www.cimec.ro
Daco-geţii în Oacla romana
Oe ION I. RUSSU
P.reldmina,rii. - „Exltiq::1airea" <llaro..gieţiirlor. - Oe S(:l'UIIl : a) Izvqarele SICl'i'Sie.
b) ReiliEifeile cic1ll01anei 1,u,i 'Ih1aiiien. c) Formaiţlid11Je 18!UXilLi-a,re de dlaJOi. d) Ell'elmen1eâe tlloooo-
da.ce în i;n~1or~prţiidile <p[OIV'Îlllciiei.i. - Daici: liberi. - Rc1Jlli:;n1iziairea iault1chtoni1or tn Qalcdia "')

Preliminarii. Una din cele mai de seama probleme istorice ale sud-
estului european în antichitate este soarta populaţiei geto-dace după des-
fiinţarea puterii ei militare şi politice din arcul carpatic la anul 106 e.n. şi
raporturile ei cu romanitatea carpato-dunăreană. Este o temă mult şi intens
dezbătută, dar încă nesoluţionată în chip mulţumitor. Ea are şi un alt
aspect, privind mai de aproape trecutul romînesc : de rezolvarea ce i se dă
aitî1mă J)Utinţa de :a identmca baza etI11ic-socială şi lingv,istică pe care S"a
altoit romanitatea (graiul latin ~i numele „romanus") în teritoriile carpato-
dunărene şi deci primul capitol :ii istoriei, (începuturile) comunităţii popu-
lctn· romin0şli. Pentru aceasta problemă, este absolut necesar a stabili prin
elemente documentare critic verificate individualizlnd cît mai precis posibil
acea populaţie ante-romană ce stii la temelia poporului romîn, căci, precum
se ştie, cam de mult nu mai este luată în serios vechea opinie neştiinţifică
.a uman~ştilor şi erudiţilor noştri latinizanţi din sec. XIX despre obîrşia „cu-
rat romană" a romînilor, sub toate raporturile, nu numai prin graiul şi nu-
mele lor etnic-naţional. E adevărat că în locul opiniei învechite despre pu-
rit:atea latină s-;a substituit treptat fiind 3.<:centua\ă mereu mai insistent în
ultimele decenii ideea că elementul autohton traco-dac a avui un rol mult
mai important decît ar părea la prima vedere ln procesul de transplantar~
şi în fenomenul dăinuirii rom:rnismului din spaţiul carpato-halcanic, deci
chiar în skuctiura etnic-socială a comunităţii populare romîne de azi: se
admite astfel că la baza acesteia stă populatia de baştină traco-dacă roma-
nizată. Este o aserţiune perfect întemeiată, care însă face impre~ia de a fi
produsul unei intuiţii, ori al unui raţionament, a logicii istorice, mai mult
decît al unei demonstraţii bazate pe o severă *i complexă examinare şi uti-
lizare a izvoarelor documentare, cari de fapt n-au fost pînă acum integral
şi just cercetate ~i puse în lumină, fiind chiar în bună parte ignorate cu
desăvîrşire de istoriografii Daciei romane. Incit nu este inoportună reexa-
minarea chestiunii (natural, fără intenţia şi pretenţia de a o fi epuizat) în
cadrul mai larg al întregului material documentar disponibil şi în per-
spectiva istorică creată de valoroasele studii şi cercetări din ultima vreme.
Pentru a explica prezenţa „romanilor" de azi în teritoriile din

www.cimec.ro
40 ION I. RUSSU

preajma celor două maluri ale Dunării de jos, e necesar a statornici defi·
nitiv realitatea şi prezenţa populaţiei de baştină, atît în Tracia şi Moesia,
cit mai ales în interiorul Daciei carpatice, ca şi raportul acestei populaţii
autohtone cu ocupanţii romani, resp. procesul de romanizare şi generali-
zare a limbii oficiale latine. In ce priveşte provinciile sttddunărene, Tracia
şi cele două .JV\oesii, nu s-a contestat de nimeni (lipsind interesul naţional­
politic pentru asemenea preocupare) că a existat o numeroasă populaţie
provincială autohtonă tracică, adusă la supunere de romani şi romanizată,
- nu „extirpată", cum s-a afirmat de unii erudiţi despre Dacia. Băştinaşii
sînt constataţi peste tot în inscripţiile locale purtînd adesea nume naţionale
barbare, în urmele arheologice, în ştirile istorice privitoare la Tracia şi
Moesia, precum şi în afara provinciilor traco-getice în cuprins11l imreriului
şi mai ales la Roma, jucînd un important rol social-economic (ca sclavi,
muncitoc·1i etc.) şi militar: numeroase conlingenbe în arm.ala rnmană (for-
maţii auxiliare, legiuni, gardă etc.) ; iar începînd din sec. III intră şi în
ierarhia armatei şi chiar în conducerea poiitică-militară a imperiului : din
rîndul tracilor s-au ridicat mulţi generali şi împăraţi romani, ca Maximinus
Thrax, Aurelian, Claudius II, Galerius, Constantin cel mare, Licinius, Iu-
lianus Apostata, Aetius, Marcianus, Leon I, Vitalian11s, Iustinus, Iustinia-
nus, Belisarius. Acest fenomen n-a fo8t relevat rle ajuns pină acum şi n
1rebui pus în :nleviirnla l11min<i <k o 111inu\io:i-.a et'l"L"l'L1re viitonrl'. Prl·c11111
dovedesc numero:1sck in~cripţii şi *tirilc likr:1re. [r;i,·ii din Moesia şi Tr;1ci<1
s-au păstrat ca neam. în b11nă parte rom;mizaţi, pln8 în perioada bizantină
(sec. VI e.n.).
„Extirparea" daco-geţilor. Dacă existenţa şi- importanţa populaţiei
provinciale-autohtone în Moesia şi Tracia romană şi romanizarea ei sînt
neîndoielnice, unanim admise de cercetători. n-a existat, în schimb, aceeaşi
concordie în priZ,inÎa Daciei carpatice, a cărei situaţie a fost considerată nu
numai în lumina izvoarelor documentare (mai puţine, de valoare mai re-
dusă), ci şi s 1h imholdul unor preocupări nu tocmai obiective, inspirate pe
de o parte de excesul latinizant al „Şcolii ardelene" romîneşti, de alta de in-
teresele poli ice ale foştilor stăpîni feudali ai Ardealului înainte de 1918.
Alît latinişti ardeleni din perioada romantismului, cit şi adyersarii lor au-
stPieci şi u .guri plecau deh o premiză absolulă· ,,ev.leirmina1r'e'a" popul1aţiei
bă~şt,iniaşe e căire forţele :armate romane la .a. 106 şi deşertarea prnvinciei
de vechi1i. oouitori.
lJ ,1812, Pet1r;u Mai·or (Istoria pentru începutu! romînilor în Dacia, p. 7, 9, 12.)
<11fiirl!n!a că ,„Daik!:1a cn. pri1le.j,i.;:l răzibo.j.u11u.i rcmani11o1r se ~air1t.ă C!U toibull de il.ă'OUliltoirli";
1

.„tcţ1i ~1uimii şi au pmnd cu tot .au .f,ug it d:n Da.ki<a ·şi !H!!U 1r'et1rns la inveeiimlaivui şri.
pri<etien · ii.or Elarttla/t.e, - d~Ş1€!!1tialr'€1a a ·tclart:ă Diak ia de t~1altă vii·ţta dsk1illor cu aitiiltla mai
ou &.îl · mîa:tă sie puitu îm~llini•, IClă II10lm<:.rui re1u 12~:tt mai t.arie tfierlbe,a S'ing1<1le în €li., 1::::a w
to~u1l să deeJrădă'C'ineze şi să 1p1răipăde1a1SIC'ă vi,ţa .r;upăit.o1rii11oir de păiotuJire şi p-11liUlre1a

www.cimec.ro
baco-geţii în Dacia romană 4i
neo/diihn~ ~" ; dupl ·lu!Liia..'1 Ai~ „'I1ooliaa11Ul.„ neiamUO. getellC11zi, .aid1e1că iail dla-
kUar clU totUl. l-181ll ~ şi 1-iau .şteiis, adecă din Daki'.1a". - Pă1re1rlile formul1alte lia
în~IPfll/ttUll. sieio. XIX de ~l'UII1!baiŞIUil Şoollii iat1dele:ne elî.nit lnlt1eires:a\Ilite ia.tît pentru siavciaa"ela
arh181iică .şi !Pl'Elii-'1Jallli1;!a te<I1llllMiilioo\ ci<t şi pieintlln că el1e T€12JU1miă an'tkipaJt tot ce ·s-a spus
î.n sec. XiIX 1d:a<pl'~ ,..ex.Urparea" populliaţied dla1cie 'lla a. 106 e.n. Rlobel"t Rlooslleir iaidmi-
tea. Ilia 187'1 (Romănische Studien, p. 65-'145) ică ipqpoI1Uil dJaic. n-ta fust exiteirmilillait <11ri
.a1ulllg'ait ·illlrt~a1l de ouce:1r,iltovii II'IOmaini, diair rediuzia să dreaidă oă 1a:ce::!sltlă 1piopull1aiţi.e a
luat IJJBillie 1.a vtlaţa 'l"CIJDJană a :prc.IV!i1lll0iei, ·afit"m:!nd ciă daicii s-1au ţinu•t în i·zo1ama, wn-
t,Olpiru:llu-.se .mla•i tlî·rziiu ou pCjpluillaiţiii:le gerunJ!llllice. Aderenţii din Ungail'i•a 1&'i teoriei roeis- 0

il.eriene, maii zell•oşi şi cir'CU\mSlplelC1ţi, .nu stnt dis•puşii să iaidmită '!lik1t iaittît: dr11Pă e•i n-a
răm1as IPIO!P!UlliaJ~ie aultolh!bc1I11ă IÎn OOIJllI'inwl pr10V'inoi'ei, fiind o .pa111tie iuciSlă în duaisull 1răz.
bc.BJieilor d:in a. 101/2 ,şi 105/6, or1i ma1SaJC1I1ait1i duip.ă ~1aive1a ·î.nrtlrege1i ţ.ătri de ltoupelle
romane, iallită par•te illlllBJtă 'În •!OCllla'\"ie, i,air riămăştţ.€1~e a.T .fi lfuiSlt a;!Jui:11ga1~ 1 e sipre l1JC!l'd, -
<l!E!Ci o ,,,iliiohi:diame" in:\Jeg!I1all.ă. Asbfe1l am fi oam d'elplairte d1e a p:ulli8a voll"bii de pemma-
n.en\Ja ·UIOOi ipjqpr.Jtlaţiioi iaiult.oh'tcne in :oaicLI'illll provinoieii Thiic1lla şi de ·mmani'Zilll1"€!a el 1in
cUJI'SIUll. oel1ar ab ba 165 de iai1i ai <>1c:iuipaiţiei rC1I111a1r:1Je. Alt!are CJ1Pi1!1Ji e a foi.Sit il'€1ţ1<l!laită C'e
Clei i1Ili1lereisllllţ!, făir:ă ost.em.eaiLa de a oonlta:ioilia cibiectiv ~'i!a1~ull. dc1C1Umentan.•„ UJ!'!m,ă­
II'in,d .biinJa CUIIllasaute scopuri prqpa,g>s1111cl'Ls:ticel ). Răl01PlliilS11.1il oeil m3:i ipc:mv·iit la aise-
meMa aseir,ţbulili i'l via dia o .ceiroet'.lare ma•i J."1tgiuiri01ais:ă a. ştilrilor igt.o:r.i~s şi aa"'heofog1iee,.
sin:g.u1re in măJSlull'ă a hoităirl daică aire IV'I"'EIUIIl: ;temei ·Slari alpjall'efnţă de iadevă•r tem de1S1Pire
„exte!l'll1Jil?li8ll'ela" p!qp.OoflUilillJi dac ~j 11,jpg,n; a1u1i !otlailă din Cla'd!lU~ V•i:eţiil T'Oim:aon.e ia ·Plr'O<VÎO-
c ie·i ciall"lţiaitiioe.
Caracterele generale şi aspectele vieţii şi civilizaţiei daco-getice au
fost puse în lumină, pe baza cercetărilor m:d vechi şi ~!le explorărilor sale
personale de Vasile Pîrvan (1882-1927) în marea operă de documentare '?i
sinteză „Getica. - O protoistorie a Dacici" ( 1926), urmată de o lungă serie
de monografii şi contribuţii, mai alC's arheologice, ale 11c~nicilor şi continua-
torilor marelui iniţiator. In privinţa problemei noastre istorice, va fi suficient
a reileva dtev;a concluzii îndeobşte :admise în şLiinţa istorică romînească şi
peste hotarele ţării. Constatarea generală în privinţa daco-geţilor, ca şi a ce-
lorlalţi traci, este că expansiunea romană în sec. I e.n. i<1 găs.it trăind în
uşezările străvechi şi permanente, pe cari le oc1~1pau în teritoriile carpato-du-
nărene începînd din epoca bronzului, ducînd o viaţă sedentară, cu caracter
eminamernle, dacă nu exclusiv rur<ll. adică agricol şi păstoresc, diie.renţh1lă
cMar în forme economice mai progresate : indusl1ria nsnică, exploatarea
solului şi subsolului (metale, sare etc.) şi lucrarea lemnului; foarte impor-
tantă era creşterea vitelor şi viaţa pastorală, cu străvechi tradiţii în terito-
riile carpato-bakanice şi dunărene. S-a relevat, de asemenea, contactu\ strîns
al daco-geţilor cu lumea grecească şi cu cea romană, ca şi intensitatea influ-
enţei latine asupra lor, începută cu mult înainte de cotropirea Daciei de ar-
mele romane şi de integrarea ei în imper.iu 2 ).
Din istoria şi civilizaţia daco-geţilor ne intere~ează aici un singur lu-
cru: soarta popu I aţi ei (IUtohtone în cursul celor două războaie şi după
www.cimec.ro
42 ION I. RUSSO
anexarea Daciei3), adică : poporul fost-a extirpat şi alungat dintre graniţele
provindiei cum s-;a afirmat de unii erudiţi, ori :a supnavieţuit con linuînd să
c>xis-te şi după 1anul I 06, integirat în noul curs :i.I vieţii provindale ? Ches-
tiunea aceasta :aa-e o deosebHă semnificaţie pentru însăşi or·iginrea popornl1ui
şi formlairea gnaiului rnmînesc. ·
Spre ia dovedi pieirea şi lipsa populaţiei daco-getice în pwvinciia car-
p ltică 4 ) s-au ·invocat patru ele1neate mai de seamă : a) expresi1a atribuită
împăir.atului îmi.an „t~ elhnos exeilon" I Iulian Apost.; tradusă prin
~-eXJ~nimicn; complet neamul geţilor") şi p'.asajul din Eutropius
„D:aoia diulurno bel\o Decibali viris fuerat exhaiusta"; b) interpretarea sce-
nelor de fa sfîrşitul oelor două războ:i.ie daoe (LXXH', CL!V-CLV) de pe
coloana lui T.naian, în care se vedea rep.rezenlarea emigrării populaţiei dace
în afara hotarelor ţării ei de baştină devenită provincie romană ; c) numărul
redus de formaţii auxili 1re pe care le-.au dat dacii armatei romane; d) pu-
ţinătatea ştUrilor despre daci în cuprinsul prnvinciei (în inscdpţii). Deşi s-,a
arătat de unii oercetători mai vechi lips1a de temeiu a acestui fe.J de initer-
preitiare 1a şt.iirHor documientare în sensul c,erut de „dovedirea" extiiripă,rii
daoo-ge.ţHor, - es.tie neces:a1r, totuşi, cum s-.a spus, :l ree~amina a0e1le mă·r-
1ui:ii, căci n-au fost băgate în smmă toate ştirile liternre (din istorici şi
fragmente), iar rel1iefe.le şi monumentele epigrafioe-mheologice respecl'Î'v'e
n-au fost observate 5i interpretate după cuviinţă de mulţi erudiţi.
a) Izvoarele scrise. S-a releviat că amintii ul p;as;aj din I uliian (Cae-
sare·s 327, p. 420 I-fort) este o ex:agerare lile1r1ară i'Pialsch), fie din partea
cuceritorului Dadei, fie din condeiul marelui filosof îmµăral. Dealtfel, tra-
ducerea dată obişnuit se parei că nu este .:i.bs.a1ulă, căci grecescul exeilon
corespunde nu numai lui „'am distrus I des.fiinţat, nimicit)" - în J.imb:aj
p0pular un fel de ,;am făcut praf'.", - ci şi lui „am biruit (subjugat)"
neamul g•etilor, sens ce este p:-eferabil, căci în fir:aza precedentă împăoratul
.afiirmă că este „singuml care :i îndrăznit să suruie, anexeze (proslabein)
popufaţii de din.coi!o de Istru", deci nu să le exte1mine, ci să le subjuge im-
periului, realiz,îndu-şi programul polilic la Dună1rea de jos, exprimat în
fraza ce i se .atribuie „sic în provinciarum spedem redactam videam Da-
dam, - sic pontibus Histrum (gl.acie perfidum ?) superem" ( Ammianils
l\'brceHinus XXIV 3,9). In orke caz, nu e prob.abil că textul lui Iuliian tire-
huie înţe.Jes în sensul „exterminării" popul•aţiei din Dada, căci în ge:nenal
nu sînt luate în serios expresiile simil·are (ori chiar mai categorice) di'n
~criitorii şi cronicarii antici, sau din inscripţii despre :alte p,opoare „diSiliruse
şi exterminate" (de ex_: Nasamonii în Africa, Cass. Dio LXVII 4, 6; Bavari
Trnnstagnenses, CIL VIII 9324; Mauri, CIL VIII 186~\, etc.); lis!a exem-
plelor cu asemenea „extirpări", repetate şablonic de panegirişti cu eviden1e
scopuri de glorificare ·a strntegifor învingători, poate fi mă,rHă. dar rezul-
l 1tul este :acel:aşi: e vorba de un tip.ar literm ce nu $pune nimic în .afad ·

www.cimec.ro
baco-geţii în Dacia romană

de un dez,astru mHit1ar de proporţii v.ar.i1abile. Mai oatiegoric ar părea că


v1t1e.a să He un curios p1asaj din scholiile. lui Ludan (lcaromenippos, diin
Criton friagm. 2 în Fragm; griech. Hist. Jacoby, II p. 931), vo:·bind de ex-
terminarea între:gului neam getic, din c:ire n-•au rămas decît... 40 de oa-
meni. Asemenea mărturii, de evident oar.acter anecdotic, chiar dacă R'f fi
luate ou stricteţe :absolută, .ar putea fi 1admise nurrilai dacă ar afl:1 măcar o
confirma:re p•airţială în ·aHe documente, ceea ce însă nici pe rleparte nu este
cazul în Dacia.
Pas::i.jul lui Eutropius VIII 6,2 „Daria enim diuturno bello Deciha.li
viris fuierat exhausta" poate fi lu11t, dacă vrei, ad liHeram, tnaducîndu-·se
(cum s-1a obseirnat) „Daoia eira lipsită (secătuită) de bărbaţi în t1rma
îndelungia'1u1l·ui război purLat ·de Decc~:rnl", oeca ce înseamnă că nu e1;-.a
complet lipsită de popul1aţie ( „dese:-cum~· în sens absolut), căci în acest
caz cronicarul s-1air fi exprimat altfel, nu prin cuvîntul viris. prin care se
înţeleg băirhaţii în stare să poarte armele, pe cari îi mobilirn.se Decebal şi
din came o p:irle iau căzut în lupte, a'.lii :au fost luaţi prizonie.ri de romani
ori au fost (după cap-iml1are şi ocupare•a Daciei) încorporaţi în formaţii
.auxili1aire a·le armatei romane (mai jos, c). Dar femeile şi bătrînii şi copiii,
pe ca re îi vom vedea F c01lo1na lui Trnian? Ori wea carev1a roeslerian de
1

az·i să creadă că ~i .aceştia erau cuprinşi în termenul viris, d~ci .ab;:;nl11t


întreg poporul? Numărul redus al bărhaţil01r în mas.a popuh1riî dacicii l'S•te
explicabil şi cit se poate de firesc în urma gravelor pierderi în morţi şi
prizonieri ori dezertori suferile d·.:- geto-daci în p:i·llfll ani de război dezas-
truos, iar mai înainle în luptele cu Domitian. Pwtiru a comp!eta asemenea
lipsuri grele şi :a remedi:a depopularea foească după un „diutmnum bellum",
a•sigurîndu-se în acela.şi timp solidifa.tea regimului de ocup:iţie romană, în
Dacia,. :au itr.ebuit să fie 1aduşi colonişti numeroşi, după celebna expresie !a
acelufa1 şi oroniaa•r, „ex toto orhe Romano infinitas oo copias hominum tnans-
lulenat ad agiros et urbes colendas".
Alte izvoare literare antice spun, însă, cu lotul raltceva decîl au cre-
zut Petru Maior, Roesler, Hun.f:a,Jvy, AHi:ildi ori :alţii că pot să scoată din
p:asiajele amintite :ale lui IuJi.an şi Eutrnpius. Istoricii şi cronioarii epocii
lui Traian, descriind războaiele dace, vorbesc între altele, sistematic ·numai
de înfirîngern şi su p un ere ;a dacilor ; nicăi.ri nu ap:are v•reo menţiune ori
Indiciu despre exterminarea populaţiei civile în cursul campaniilor sau după
ocuparea ţă1rH: Dacii au fost înoinşi Cass Dio LXVIII 14,1 („syn chrono
kiai molis elmHese ton Dakon"), Dacia a fost adusă sub stăpînire romană
ibid. 3 (just interpretat de Zonaras XI 21, p. 65-66 Dind. „poporul daciilor
şi ţ•ara lor :a ajuns supusă romanilor"'); mulţi daci au trecut de partea ro-
mlani1lor Iai începutul celui de al doilea război (1. 105), Dio LXVIII 11,l;
Dacia ;a fost supusă, Eut·r. VIII 2,2; 6,2 („vida Dacia") ; Ruf. Fe5lus 8,2
(„Trniranius Dacos sub re~gie Deciba.Jo vicit iei Daci1am trans Danubium în
solo biarb11rico provinciam fecit"); „Trai1an a supus pe daci şi pe sciţi" Eu-

www.cimec.ro
ION I. RUSSU
sebius Chron., Palr. Gr. XIX 552; Cassiod()I)" Chron., Pia.tir. Lat. LXIX 1231;
Io1rdanes Romana 267, cf. 217; Amm. J\'\Jarc. XXXI 5,14; LactanL Mort.
persec. XXIII 5, etc. AppLanus Prooem. 4 spune că rnm:aini.i stăpînesc asu-
pna unei părţi din celţii locuitori peste Rin şi asup.r:a geţi I or (d·adk>r) :
aiici „geţi" ca şi „celţi" se reforă la populaţia respediivă, inu numai ,l1a teri-
toriu; ,.T~aian a anexat pe geţi" Polyaen. V 12,6. Semnificativ este binecu-
noscutul pas'a.i din Ioan Lydus relevînd covîrşitoairea însemnăit:ate a cuce-
ririi Da.cieii şi 1apor,tu1l pe care aoeasta îl aduce:a p entiru imperiu, Magistr.0

II 21 (după Criton fr. I, Fr. gr. Hist. II 931); comorile h1ate din O!aoia
cuoori.tă, turmele de vite şi armamentul, ca şi luptătorii oei mai viteji „hyper
pentekont1a myriadas·' I 500000), ultima cifră trebuind să fie redusă poate
la 50000 (Oarcopino, Daria I 1924, 31-33), ceea ce ar fi mai aproape de
re:i liiate. ·
Jn .cirice .caz, m13:i rr.11.lllibe· m:i de 111:iptăitori dl3:ci mu lios1t ·îll!locir1pcmaiţl m forunla1~i!i
au~illil3JOO,mpt; cam înlclă a oOOl!ttib·Jrl t 11Ja alducereia Daloilei m stiaire d>e a fi „virls
eX1hiaiusta". Dtaclă Vll"elllll .r!QelsllerLan air aivea imtiiresiia că ISiC'elalStă in~ e1Iia a1Jt
semn iall „J:~c!h:idăirid" a:i~ide a !PO!Pllllliaiţiei,. ttirelbulie iam1in1d1t :în deosebi fap'.uil. că irrortuJ..
:tă-rile şi fommaa:ie;3. d:e iuniltăiţii aiux:i1lime ::11aiţicna1le- dac.a 'au c.ont ilillUialt şi în sec. J.I,
dll(llă OUJCell'!lirea şi. OOJeXl!lll"ee Daciei, ceea oe 1nJU se :i:n.;i~ \fl3'oo, c:vi:disrJ~ deci't exi:51'.ând
O IIJ'JaJS!ă IC'.OllliP'2'C1tă de ;popÎlllia"ţiiie iaiut.ohrt.onă m iproV'inci·e (itl:eci .,nee:icl.ermina1 tă"); C'ă!Cil
,[KJ1r'rr1isţme ·oox,ili.a.rre nu €11'\aJU fălW1te- die ,.„~cJ.0111.i 0şt:i", c;i de da.ci (mai jo_;i, c).

De supunerea, resp. depl.asarea ttnui mare wup de geţi în cursul răz-


- '!Ji vo:-beşte
un pasaj din Suidas (s. v. hypedexanto), care bupă Criton,
referindu-se foa·rte probabil la Dacia, nu la geţii din .1'v\oesia, amint.ejşle că
mulţi geţi ·au fosL mişcaţi ori s-au evarnat din vechile lor aşezări (poa-
te-' din zonele de oper.aţii, în faţa înaintării romane), iar uin grup de
Vireo 3000 s-au supus, ,,1tev-enind" la locurile lor şi luîndu-şi iangaj:am~n­
tul de a avea o purtare loială, ascultînd de poruncile romane. Este acea-
.tLB o dovada scrisă în plus că faţă de populaţia .civilă supusă cuceri-
torii romani nu e•:-.au tocm:i.i „ineso:-abili" (cum îi califică Alfoldi) şi că
chiar „conoscevano pieta", ceea ce corespunde atitudinii împăratului învin-
gător al dacii\or. Ţot în sensul supunerii popomlui dac trebue înWes
pasiaju.l corupt din Aurelius Victor Caesares 13,3 ,,T.rai1anus - pr,imus aut
~olus e1i:am vires Roman ::is tnans Istrum propa.gavH domitis in provinciam
Dacomm pileatis sa\.isque nalionibns, Decib:alo rege ac S:airdonios". Ter-
menul „domitis" nu poate fi interpretat deoît oa „supunere, subj-ugare", nu
ca „extirpare", indiferent la ce se referă cuvintele corupte satisque şi
Sardonios.
Există deci o deplină concordrnţă a izvoarelor Hfornre, cari vorbesc
numai de supunuea, înfrînRerea (puierii miHtare ia) dacilor, un fapt. isto-
ric precis, lipsit de echivoc, pe care-l exprimă plastic cronistul bizantin în-
tr-un \'ers: .. Traian a îndoit cerbicea geţilor, pe care n-o putuse îndoi nimeni
înainte de el" (Manasse 2148), realizînd una din cele mai mari biruinte ale
www.cimec.ro
Daco-getli ln Dacia romană 45

arrm lor romane; zdrobirea puterii militare dace în a doua campanie (a.
105/6) însemna lichidarea îndelungatei rezistenţe cu ocuparea zonei cen-
trale, a celei mai mari părţi a Daciei libere - ceea ce nu se putuse face la
a. 102, dnd dacii erau încă „învi.da gens" (Plinius Epist. VIII 4,2).
Documentele epigrafice şi numismatice vorbesc în acelaşi sens despre
supunerea dacilor după lichidarea puterii lor militare şi politice. Astrei, cî-
te\ia ir::scripţii: „Imp. caesar Nerva Trnianus dacicus gentem Dacorum et re-
gem Decebalum bello superavit" CIL VI 1444 (pe piedestalul statuei consu-
larului L. Licinius Sura, care a participat activ, alături de împărat la .campa-
niile dacice) ;„devictis Dacis" CIL XII 105 ;„universa Dacia devicta" An-
nee epigr. (Revue arch.) 1934, nr. 2 ; „he ton Geton neike" Dessiau /ser.
lat. set. 8863, ele ..~\arele succes militar şi politic al lui Traian în Dacia se
oglindeşte mai bine în emisiunile monetare, cu inscripţiile VICtoria DACica,
DACia C/\Pta, sa11 numai cu reprezentări figurate în legătură cu aceste
campanii şi supunerea Daciei: personificarea ţării şi a populaţiei ca femee
întristată ori doborltă la pămînt, sau un dac doborîi ori căzut în genunchi în
faţa Romei, etc., armament dacic capturat ori distrus.etc.,- toate simboluri ale
biruinţei armelor rcmane asupr<J unui duşman dîrz şi puternic, nkidecum ex-
presia vreunei „exterminări" <1 populaţiei dacice, fapt recunoscut unanim de
erudiţi 5 ).
b) Rcliefele coloanei lui Traian. Felul cum apare populati<l dacid în i-
coanele acestui preţios monument documentar şi artistic n-<1 fost observat şi
cercetat cu atenţia cu\·enită şi mai ales nu s-au tras din el concluziile juste
şi necesare. Cei ce urmăreau să acrediteze ideea despre extirparea sau ex-
pulzan';1 întregului popor dac din provincia rom'clnil au denaturcil lucrurile,
folosindu-se de interpretările date în grabil scenelor de la sfîrşitul celor
două războaie (a. 102 şi 106), fără a le observa mai albit şi fără a ţine
sca111J d~ semnificaţia altor scene din valoroasa cronică figurată de la Roma.
Cichorius şi Petersen au crezut că scenele LXX\!! şi CLIV-CL\1 ar simbo-
liz1a retir,age1rea (expU'lzarea) dacilor .după ocup~vrea ţării de forţe!e mmane.
1

Ir.lerpretarea s-a dovedit (Reinach, Patsch) greşită, cac1 scenele


prezint<! tm'.mai revenirea populatiei dinspre munte llnrle se refugiase din
cau~ a războiului, la vetrele părăsite vremelnic. Falii de această interpretare
au cazut şi concluziile lui Cichorius, ca şi „dovada" despre expulzarea daci·
lor din cuprinsul ţării lor cucerite de romani.
Dar pcpulaţia autohtonă, pe care au masacrat-o şi expt.:lzat con<leielE
savante ale unor erudiţi moderni, este înfăţişată cu totul altfel în cronica
figurată de pe coloană. Această minunată istorie în chipuri şi icoane pre-
zintă o serie de scene semnificative şi extrem de preţioase pentru a .cunoaşte
atitudinea împăratului şi a forţelor armatl' romane faţă de poporul dac în-
vins, ca şi pentru soarta ce-l aştepta sub noua s.tăpînire. Ele <mită, alături de
alte documente şi de bunul simt omenesc, că expediţiile din a. 101/2 şi 105/6
n-au putut avea carecterul de coln)piri distrugătoare şi de pustiiri u tot cc

www.cimec.ro
46 ION I. RUSSU

nu e roman, cu trecerea prin fier şi foc a întregei ţări invadate şi anexate,


ceea ce n-1a făcul nici un cuce>ritor în ic;torie ; chiar şi 1aşa numitele popo'.l1:·e
„barbare" năvălitoare nu au exterminat populaţiile întîlnite în cale, ci le-au
adus .la supunere spre a le putea mai bine exploata, în antichitate, evul me-
diu ori miai tîrziu. Grozăviile atribuite „popoarelor barbare" (ce figurau în
unele manuale de şcoală şi în romane) au luat naştere în imaginaţia croni-
carilor medievali şi a unor erudiţi moderni, perpetuîndu-se în tradiţia litera-
ră împotriva evidenţei faptelor ce rezultă din multe ştiri documentare. In ace-
laşi fel au încercat unii erudiţi interesaţi să-i prezinte, chiar şi în ultima vre-
me, pe cuceritorii romani în războaiele din 101/2, IOS/6, cînd ei ar fi fost
„inesorabili e non .conoscevano pieta". Dar să vedem ce se poate observa în
1aoe:astă pirivinţă pe ooloania lui Trni1a·n6).
Intre mişcări de trupe, acţiuni şi lucrări militare, ciocniri ori lupte vio-
lente, alocuţiuni şi sacrificii, etc„ apar numeroase s.cene înf ăţişînd supunerea
P.?~t~laţ~ei. daca, înc~in?re~ în grupuri mai mari sau .:nai mici, ori chiar pre-
dan md1v1duale, cu mttmpmarea destul de favorabila de care se bucurau
învinşii d·in parte.a temulllltti birnitor. Iată o scrnrtă însir.aire a scenelar ir·es-
pective. '
Războiu i I dacic (1:;1- 101/2). S1ce1na XXVII dru1P1ă pirâ,ma cii·o1cniire (marea lupita
dlin sc:e:lllla XXIV şi •ref1p1k1igJE1rea .şi ia:Lung1a·re1a follte:~:ar :ar1m1a1tie da,c:e di~lr-o regilUlll.e
~121tă dle i'-Omani XXV), ~1a1re în fla1ţia lui 'Tu1a;an o diellegalţiiJe dia 1clia1ci (n.uaniai m-
meni de r.înld\ c:cmalt!i) ·oăliaore, 1cie.l"îinld 1Pace. x~vur o iall.ltă grupă ide oo-
men.i sdmiPilnl pe j0&1, jmiplk!I'ă ittitiaire ·şi clemenţă d:e l.a Tr1aii1arrii, qair•a e î.rufăt:şia:t .aai10i
lilingă o mlalr~ m:ullţ~me d!e femei şi ooipii da~i> cru. ţ1rillej1ul eXJCP!lt:ărli •Şi îm1blail'leălrii
prinţesei (1S10ma JIUIÎ Deioebaa ?) CIU prrullliCJUil. în briai~ (XXX). XXXIX UIIl 11J1.lmems gJrlUlP
de d1a1cii: băJr:ba,ţi (on:olbiil.i şi oiameini de r1k1d), feme•i, e<cipii, bătirtn: ·se suipiu1n îmipiăirialtr.11-
·liui, c1upă a do.u1a. ,J,ujpită maire şi 'Î.nifr1îng!e1re1a srufelri:tă (XXXVIII). XLVI l'a ţ:ă.r1mn.ll Du-
nă.rli1!, diai c:omlal'.n d·alci f:1a1i: 1aoct de siuipiuawr:e cu g>eislt1Uiri d·e imip[r,r1a1re. LiI o d€1legiaiţre
de diaci în triarl:/a!t i'Ve cu 'lir1a,iia1t1. LX I l\JJil p'.J,ea.t1u1s nio11Jd11 diaic îşi lelt>lp!ădă s.c'Ult.'"Jll şi se
.airt.Lll•că .tn gettlll.linlchi bai1nlte1a •Lui T.rai•al!l. LXVI do1i p:J.ela1t.i se Sil'/piulil, unu1l 151ă1r1u1tă
m~n!l împăitialtlllllui, în Hmlpull bă!t:ă•!1'.:e.i îo.verş1unia1h~ <din ISlcien:a ·UII'lmă.t.o'3:re (LXVII).
LXXV su:punel!'€1a d~aci.Lo1r d:i.:lp1ă dezial5itrn1l mil~iit13ir de Ilia sfîiq.1t1u1l primiur..~:1i răz:bcii :
m1aireia mlas:ă a plc1picinu1luii, ncibi•lime·a şi re.gele Det:elbiail se î:1ch;nă tnv·ini:~iH1mur.r.i:i, de-
~;unîind 1all'mElle SIU:b ~1d1uiri~1 e Cla!P·i:t1a:le1; l:C1r S1a1rmizeige'lu1sla. LXXVI druipă c.api1!11.:~1are şi
înlCIEitlairlela clslti'.lliităţilJiol', pc1inn1aiţi.a d!alciiică se în.t1oialI'ICe fa. ve1t.re1' e părăsli·t'e din ciaiUIZ'a Tărz ·
boiruUruii. E o JirullnJOlaLSă sicenă ciampe1~1fră („genlie", R.eilill!llc<h), ciu oa1r~cit~ pacilfiilc : ·lo-
ouriltio!I'lii cu v~tl€ile, Vla!Ci, oi, 0:1pre, ciaire pas.c îa vo·ie şi rriberlt!art:e, sdmbo[iziînd pOJBisltrlJc
lilllli1Ştiela ·Şri mrunţruttni~ vieiţid în meldlru rult"aQ ,şi păis1t;c1reisc. Feimiei„ cclpti.i. bă:t1iiini relV'in
biu1~1t"C1Ş1i şi :f'el"iciţ.i la c1a1~1le .J.or. E ceia m1ai i21bui'1ii~·ă rep1r.ez.e'I1i'.1a.re fiigrur1alt:ă •a pălC'ii şi
sig1u111arnij'ei .~n vtiJ=i~a c;a.re dujpă Ul!1 .an de 1r;1p·te ~i d:ewrdini ÎŞ'i reia c1i.:1rwil nc1rlmlal1, -
diar m·:'.Tl,ai p~nrtTru scu:rită. Vlr'e•)TIJ?· I.n a1c.cl1a1ş.i. 11im:p,, s1c:ea11a î:rufă1\~~1 ei<tză un g1rtiip de daici
cia1ri a.u fuiete1P1u1t, cu t1~roăictolaip1eJe, .dă1r:îima•rea1 zidlu1r%:J1r ilta ootă.ţi, p01br1i·V1tit coovei,niţiei
de ,airmi~1ilti1Ut.

www.cimec.ro
Daco-geţii în Dacia romană 47

Războiul II dacic ,(105/6). XC în MO<elSdial, un rn~'.llTl/ercs ~lllP de băr.ba.ţ.i d13.d


se srJ!puin luJi 'I\r!ai1an, fiin!d - dUIP·ă qpiru1a emdiţ-tlor - psip1'11alţdia .cL'·'.1. .OJ'.ci<a fugiit,ă
din :11alţla Luli DeicleblaO. ş1i ~tă în pmvi:nda din oodlUll Duiniă.r,Li, aldkă foa11tle pro-
balbfil €1lemE111ie cporiţiica1lis'tf\ fiilOl°!Olmlaale (Clf. Cass. Dio LXVllII 11„l ,:mutlţi din11l'e d1a1Ci
trecfilnid Wa Tr.ai1an"). XCI 1ait giruip itcrt:. î111 Mne:;i~a, iou femei >1i c'c1P1i'i ~e S'l.1puCJ. 1~mp§rn3,...
1t:u~1Uii. C o idleJeigiaţ.!:e de îb+aisitiairni :Şii daici p1entr!U tna.t1ali.ve oo Tu1ai1zn. CXVIII u:n ip1:Jleia-

trus se înehiină Îl!'ll gern1u1ll/clhi ,îlmlpăriaitrn'.1ud. CXXIII dru1pă iin;c1e:n.cti.(ir:e1a q:c:ic~de1i iLcir c:eltă~i
(CXIX), SulfE.1r'inţ:eil.e în oet1alt1e:ia as:ediait~. ma•i aile1s diin C12JUIZl3' li1pis1eii de ,~,pă (CXX-
CXXI) şi !]:1etI'ialgJE!l'ieia în prl1Pă a ua:ui g1r11.1ip de dialei (CXXII), sie. ,a,11ai'.lă o m.2Jre mu11 ..
ţime de oomeni sîmjpili (oomaltii)> Liu:ti,şltiţi şi pia!~nidi,, ·fără lii.l;me şi se SU1ţ1U1I1 îmPăirla·
tp~IUri. CXXX o deileglaiţde de dJaic:i„ nolbilli' şi de l'link:I, sie IÎlnlClhliină ş! ÎlllgenrIDcihe. CXLI
după :sioonia ou sionUldilderea ulllld giriup dle dla1ai (CXL), ialpia.T elliţ!ii., id!ei ,aJsltăldlaroă tlaţd. M·
bi.li., ciairli faic ,z!Ct de su()IUtt'llelre. CLV d'u1Pă ?.<dir0>bi1reia u1tii.mdor irezis1rea.•ţ.et, fuga şi si-
nuJci1de11:~1a r~1~uii dia1c„ .aa1Pf'.1uirnre1a mu;ll:C1ria, diin ad;eirern•ţii 1a:c!eisttr1iia„ 1s1oon;a. fi5nJ:l1ă ,pne-
z:dtă po1ţruf1J~ţila, rev'€mJlnd l·a case:i:e pă1ră1sit.E1, cu viit:eile şi aN,L~l'.11.:il ml 1 ~d.tc<r. E uin EIPÎ-
src(d tdentk:o oeiliu1i de I.a s:f!î•rlşi:tull primu~u1i răziboi.
Din această sumară trecere în revistă a icoanelor de pe coloană se vede
că nicăiri nu apar acele masacre în masă a populaţiei, cruzimi ori acţiuni de
exterminare sau de expulzări în hloc, dezlănţuite în imaginaţia cîtorva eru-
diţi moderni: ,campaniile din 101/2 şi 10516 nu 8veau ca obiectiv exterrnina-
..rea daco-getilor. Dimpotrivă, poporul lui DE'cebal este înfăţişat în repetate
rînduni f ăc!ncj :act de supunere ( „deditio"), totdemma aflînd clemenţă şi i,er-
tare părintească la învingător (optimlus princeps), care proceda faţă de daci
clupă principiul politic roman şi aproape general um~n: parcerr subiectis,
după cum în lupte romanii nu pregetau să sf arme energic orice rezistenţă ;
deib:e!fare superbos. Fidel document istoric, re.Jiefele coloanei lui Traian ·arată 1

că n-au lipsit cruţarea şi chi?r generozitatea : p0;p1ilatia supusă era întimpi-


nată c:u destulă blîndeţe şi omenie de temuţii războinici romuni, dacă nu ~
ascunde în aceste scene un element de propa1rnndă ofici:tlă. In Daciu ca şi
în alte provincii, se întorceau (după viforul războiului) la viata şi munca
paşnică băLrînii, femeile, copiii şi în geinElral mas8 mare a popo:·ului c11re n-a
urrrnt acţiunea desperată a fanaUcului lor rege erou şi m<.1rlir. De altă narf·:>,
sîn"t cit se poate. de fireşti, în momentele tragice a le prăbuşirii statului şi pu-
terii militare a dacilor din arcul c<.1rpatic, scene rlramatice de retrageri dezor-
dcr.ate şi panică, de urmăriri în fugă şi derută (de ex.~ dn;:istrul la trec-PrP;:i
Dunării XXXI), cruzimi şi masacre în lupte (XXIX, XXXVIII, XLI, XCIV,
CXII, CXXll, CXXXIV, CXL!ll, CXL!V: mulţi daci răniţi şi morţi ;numai
cad.avr,e şi muribunzi daci, o singură dată ost.aşi romani răniţi.XL. dar nici un
mort, ca şi .cum legiunile şi auxiliile n-ar fi avut asemenea pierderi!); dez-
nădejde şi incendierea propriilor c<.1se şi cetăţi (CXIX), chinuri îndurate în
cetăţile asediate. mai ales din c<.1uza lipsei de apă şi chiar mo:iriea de sele
(tabloul de tragică grandoare în. interiorul burgului principal CXX-CXXI
unde dacii sînt reprezentaţi, cum s-a observaF), bind apă dintr-un vas prea
mic faţă de mulţimea celor însctati, unii căzuţi şi·Jeşinaţi de sete, alţii morţi;
www.cimec.ro
48 ION I. RUSSU

scena era mai demult greşit înţeleasă ca „sinucidere cu otravă" şi dramati·


za tă în acest sens de mulţi erudiţi) ; sinucideri ( CXL, numeroşi daci îşi pun
capăt zilelor, alţii cu mai slabă voinţă sînt străpunşi de mîna unora din ,cu,
patrioţi 'mai t:ner.gici ; este singur.a scenă - ,afară de moarte.a lui Decebal -
·de sinucideri, nu se poate vorbi deai de „sinuciderile în masă r1eprezentiate-
de mai mul1.e ori pe coloană", cum greşit afirmă Alf6Jdi Daci e Romani p.15,
22) ; prăbuşirea puterii dace culmina prin sinuciderea marelui conducător ş:
te~t războinic, a regelui Decebal, cu un moment înainte de a fi prins vie
de cavaleria romană (CXLV). Prin sfîrşitul său dramatic, considerat ca sim-
bolul etern al vitejiei dacilor, Decebal alegea singura cale onorabilă pentn
încheierea unei vieţi şi a unei lupte care a dus la lichidarea statului naţional
în arcul carpatic sub loviturile armelor romane şi apoi la dispariţia ca neam
a daco-geţilor în romanitatea imperiului 8 ). Se vor fi sinucis ori au fugit spre
miazănoapte mulţi dintre fruntaşii partidei războinice ; dar un întreg popor
numeros, plin de forţă .şi \'italitate, nu s-a putui ~.;nucide, preferîwl să tr.1iq-
scă şi nici ·nu şi-a părăsit casele, avutul şi vetrele strămoşeşti pe care nu a·
veau niciun interes - după capitulare - să le distrugă integral romanii. Foarte
numeroşi daci, mai ales nobili şi elementele .ce s-au opus cu armele pîn5 Î'l
ultimul moment, au fost capturaţi şi duşi în sclavie la Roma şi în alte rq(-
_tni <-de vastului imperiu (v. A/SC IV 216-222), iar dintre bărbuţii în stare
să poarte armele cei mai mulţi vor fi fost încorporaţi în armata rnmană,
rn ;1 rme cu tot.
c) Formaţiile auxiliare de daci. Ioan Lyclianul scote<1 în relief (după
doctorul Criton), ca un deosebit succes mrntar numărul mare de elemente da-
ce înarmate care au fost încorporate în armata romană imediat dt1pă desfiin-
ţarea p'uterii politice şi militare a dacilor. Unii erudiţi au pretins a şti că for-
maţiile alcătuite din daci ar fi fost reduse la număr, dovadă şi a,1:easta des-
pre puţinătatea poporului, din ale cărui resturi sărăcăcioase cu greu s-ar ri
putut înjgh·eba un număr mai mare de ale şi cohorte. Dar a fost uitat faptul
că în sec. II e. n. s-au creiat mult mai puţine unităti auxiliare decît se făcu­
se în veacul precedent, mai ales pînă la Vespasian. Faţă de această constata-
re a englezului G.L. Cheesman, e naturală concluzia că „în realitate numă­
rul de trupe recrutate în Dacia e mai mare, între 9 şi 11, iar în privinţa
tmiUiii!or formate în sec. II-III Dacia oc11pă locul al treilea cu ale sale 9-11
un:tăti, alături de Belgia cu 12, Syria cu 13 şi Africa cu 9 (din cari unele
chi·ar ·an .eirioare lui Traian)" m.aiCO\'.iciu o.c. 117-8. Pentru problema noas-
tră, pri\'ind existenţa populaţiei autohtone în prov.inda romană, e impor-
tant faptul, ce trebuie subliniat din nou, că cel puţin patru din unităţile d;1-
ce au fost organizate după anul 106 (una de Hadrian, alta de Marcus A-
vre!ius, etc.), ceea ce eyident că nu era posibil dacă provincia ar fi fost
J.ipsită de bă,rhaţi indigeni, adică integral „\·i.f,is Pxhausta" <mai sus, p. 42-43\.
formaţiile auxiliare de daci şi-au păslral, ca şi raite nationes din imperiu,
strigătele de luptă în limba strămoşea:1că şi stindardele naţionale.

www.cimec.ro
Daco-getu în. Dacia roman~ 4g

Dar s-a relevat şi faptul că în cursul sec. II şi mai ales în sec. III
au intrat numleroase elemente dace şi în alte formaţii auxiliare alcătu­
ite din alte popoare şi în legiunile şi auxilia cu garnizoana în .Dacia, ca
şi în cohortele pretoriene şi între equites singulares din Roma (Mateescu
Ephemeris Dacoromana I 1923, p. 171, 193, etc.).
d) Elementele traco-dace în inscripţiile provinciei. S-,a r.elevat mai
demult proporţia redusă a indigenilor în textele epigrafice ale Daciei, fapt ne·
dezminţit de cercetarea mai riguroasă a tuturor inscripţiilor cunoscute pînă
1acum (A/SC IV 186-233; V 282-295; Alfăldi Schicksalen p. l ·59). In reialita·
te Sie cunosc 1abi1a 60 de nume t11aco-dace, faţă de l 00 illire, ~O orientale., 50
ceilrti,oe, vrreo 2000 romane şi vreo 350 greceşti sau de tip grec; în afaria pirovin-
ciei există cam 37 nume naţionale dace. Raritatea elementelor dacice, resp.
traco-dace evidente în inscipţiile provinciei noastre se explică în bună parte
prin fenomenul romanizării lor rapide, petrecute în primul rînd prin schimba·
rea numelui de persoană „barbar" cu nume curat romane (în Dacia se cu·
nosc vreo 100 Ulpii, 240 Aelii, 280 Aurelii, cu nume şi cetăţenie luate sub
Traian, Hadrian, Marcus Aurelius„Caracalla, etc.) ; dar cauza care va fi fă­
cut să lipsească în aşa măsură elementul autohton din monumentele epigra-
fice romane este că dacii, străvechi popor de plugari şi păstori, au continuat
să-şi ducă traiul, şi sub strălucirea orăşenească a civilizaţiei romane, proba-
bil fot în formele lor patriarhale de viaţă rustică, plugăr,ea.scă şi pastonală,
din care avem puţine urme documentare, fie resturi arheologice, fie reprezen-
tări figurate cum sînt scenele de la sfîrşitul războaielor dace pe coloana lui
Traian. Viaţa agricolă şi păstorească n-a lăsat resturi durabile ori documen·
te scrise nici chiar în veacurile mai recente ale epocii moderne, ceea ce e fi-
resc şi simplu pentru cine cunoaşte această mare realitate social-economice
romînească. Lipsa din monumentele epigrafice şi poate în mare măsură dir
cadrul vieţii urbat1e a Daciei romane nu constituie o dovadă că marea masă c
poplllaţiei autohtone daco-getice a trăit în completă izolare faţă de mediul
roman; se poate presupune, însă, că ea a fost ţinută de la început într-o si-
tuaţie de inferioritate într-un regim roman ceva mai sever decît în alte pro-
vincii, iar calitatea de „dac" şi rn1mele personale autohtone nu .constituiau
un titlu de mîndrie pe care localnicii să caute a-l exprima în inscripţii şi alte
documente destinate posterităţii. Trebuie să presupunem ca o necesitate obli-
gatorie fenomenul simbiozei şi al sintezei culturale, lingvistice şi etnice din-
tre !autohtoni (la cmi s-au aidăug·at !racii din sud, mai ;ales militari) şi :s-u-
persikalu,J roman, acesta din urmă putînd fi luat în cele mai multe c.azud nu-
mai În sensul limbii şi al numelui roman, atît în provinciile traco-getice din
dreapta Dunării, cît şi în Dacia traiană.
Dacii liberi. Cu,cerirea şi anexarell Daciei ltli Decebal nn însem111 su-
puncre:1 l11turor triburilor tr;1co-gdict' <lin :1rC11l carp(llic; o 111;1re p:1rte din
acestea au continuat să lrăiască în libertate dincolo de hotarele nordice şi
răsăritene ale provinciei romane : dac.ii şi tracii liberi ( costoboci, carpi,

www.cimec.ro
ION I. RUSSU

ca;rpo-diaci ; ,alte nume în geog11afiia lui Pfolemeu şi Histori!a 1augusfa), „măr­


ginaşi", cunoscuţi prin acţiunile lor răflboinice în sec. II-IV, mai ales
în legătură cu istoria Daciei romane şi a Moesiei de jos.
[n .sei::. II-illIJ: si"IJ!lJt menţiOOJa'te oî1teva in\(lUJl'l'liUl!li aJLe ·tlrilbUJrilor geto..idJaC!e în Daic~a
~i b Mt0e5Îia. La 117 se PiOmelnleşte într..nţi. ~)'rtJLS din E.gipt un a1~v:ăirait .,;război
<diacăic", !p!l'OIVOoalt de da•aii illberi imediat ;.d.ui!liă ml01atl'1te3. Jr..!Ji T·raiain, Mti.i îndod111Jlă cu
pall:1ticiipa1riea GJW1lohitoni[c;r din ioltleiroicirlllil. jPll10ivil!1iC:ei !I'OOTIJ31Ile (NtS:ch o. c., 161 ; Dla•ilcio-
viic~u La Transylvanie 79-80, Studii şi/ cercetări de istorie veche IV 1953, •5415-553).
Ailit rărz;bKJ1i ru e1i şi desigiwr ou 1a1ufoh1<cni·:, iLa a. 143 S1u1b Anlt:cmiriius Pius (W. Hillll!!l
A.ntoninus P'ius ·Plra®a 1937, p. 284). ~:re năiV1a1~a oc1.;1~1oibioiciiliOII' in Moe5il8l, T.r\a.Ch şd
Greoia: : Plllettnemtleio RE ~I 1304- 71, A. PildSla'llt Me·langes Glotz lI 1932, 731-8). Tuir-
bu1răJI1Jl.ie prl01V1Cll0alte clJe năv::;.Qa dlaicilio1r ~ ibe1ri sub Ooimnlddus .s-:alUI ex:t:ins şi IÎIIl initie-
~·ÎJ001Un iprovÎJlJ:-ieti diaclCle 11.11111de s-31U ia.·gi~:at rprovtlaroiia.d.il {,.,in D:iciia illl1P1eri•um ei:uis
T€1CllWml~lilbrus iproviin'c'iiaih!ibus", His.t. aug. Comm. 13,5); s1Ulb iaooş:ti provino:itadl air .!li gireuisă
nu cecftmllO'Şlti în primull irînd potpt1[•aţila an.llbo 1h!bonă şi eJpiOd (daiclă via 'fi fost cazul) şi
\l.."'O'lOOiitŞtiili iveni'tll din 18.ilte re.gin.mi. Ou acel !PI'Î'Iej„ ilegetull fmtperiia1 Saiooniilanu:;; a T21U1;;litl
să .Pl!llcrilfice un mM1e gn~ de dlalci libet"l, ~IIli:ţJ. dimpre il'lloir!d în •a.ju!t:olnu1l 1allitpr lbn-
buri .bairibaire oe aitlaoau DgfC'i1a ; 12000 din e.i au fos.t caliooi1.1a1t.i .în i1111terfoir;uil. provÎlll-
oi.ei diace (Gai9s. Di0 LXXII 3,3) : aiC!e1Şti ,.ooUioni~t·i" veneau să în~IS!şe riîlllld:lllrill.e
eJemlBnite:J..w aiutioh1:KJne de ·aiiici. DelCli, ohLa:r dlaiCă pec.11tru :uin SClelPltic ilnc1c;,rigibiil. n-1ar
aiviea ni.ci o VlaJLoiaire ştioI1ilLe anializia:te mai îna.i:n•te desprie p.-c1puillaţdia "iind igein.ă a pro-
vincieib I1ămlaisă s•ub stăp'iinii1re r10ma;nă cllupă a. 106, ia'la dOIVada c·ă .e-xist·ă aseme1n'ela
p.opuaţ.ie p.r.in 00iloniz1a„re id.în ~eirn1t.oiri'ille ne:ocupia:t~ de romani. All t1e Jruipte c:u dac.li C1i-
·beri se iam.i n.toese Ila ia. 218 ,(Dio LXXVIII 275) 1şii mai ttrziU1, iia:r run 'CW'SIUll sec. Ilil
0 0

ldlWin ltldt ll'llalÎ. ifreldvente IÎllle\Ja1Siuni.le for .in 1teritoriid.e romme, .aUătu.l"Îlndlu-lhi-se
tt\.biu1r:ille ge!J.mair..':cie. COs!to1codib, oa1rpid şi e.llte semilnitii tr1aloo &ii nmld şi-8/UI CIODltinua't
ioril(l".11 1°i1"1n·;r,e î111 i:;l"<Wi'1'l:cfle Tl()ll]Wn'il h tel'; cr.1111Siun El2'c. .H--,LJ.I, i1air owpio-dlaicid. .llÎll!1i
menrţioolaiţli în ,allJan~:ă ou ht11nH la a 380. Despre dacii• ai!bar„ "'· ccle S1PU11e m liegă-
. ibulrlă: au iW'lJ ,.interipres Daioorulm" amiin.tli!t iLa! Bl1iigetio ri111 Plannroiia (sec. Iill e. n.):
Anuarul Institutului de istorie naţional, Ollllj, X'I 1&47., IP· 403:-412 (extrias).
Se V'eide aşa.1diair dă neaJmlU[ d\aicic n-ia. clisipăirult Oid•altă CIU desfiLnţ.ar'ea stiaJtrJlliu.i
d:in ;p1c:i!şi:~ T·11anlS:ill.v:arued. şi: Oldlaitiă ou! m10la!litie13. mui Deoo~ iial!' marea iRUlt1ere d~
\n'laiţă a ?ie'.es1•1u1i pic~~·r s-1a făiC1Ult viz'ibl'.rră ful!ciă h c1U1ra de .tir•ei seoolle, du1pă e. 108.
Dlalctlii şi tJrtalciil Hibe,ri el'\aiu trilboUl!"l['e .ar11tohJtlom.e traiC'o "idaice din n.o.rtdu:l şi oE!ISltiuO.
spalţiif.Jlliui lw etlnic (M.artanin.tlrelŞ, BU:COV"inla\ Moild.'O~a i:J.ie noird, ·GalliP.a', e:1:ie.), i1S1r
nu - cum air fi 1diS1Pulşi a IPfEl9UIPl\lll1e •u111~i - d!atdii emig•raţ.i dh:11 ~OIVlinoiia 'l'.1<llrnlaată
ori ,ie~" de romanii La a. 106. Sipire •Slfi•rşiltuil pel"idaldei am:tice, daru liberi
-?i itcr1alcii de i!Jai nOlr'd-est se .pal!'e că .au; foislt aibso,rlbi1ţi de tiri:brnriJe ge•rmiani1ce Şli a(lloli
de sl1131V'i.
Ca o concluzie generală şi hotărîloare, scoasă di~ analiza m~terialului
documentar şi din consideraţiile ele mai sus, putem reţine faptul ca se con-
stată prin numeroase dovezi directe şi evidente existent? şi pe:petL~area P_O-
pulaţiei indigene în Dacia cucerită de romani, la fel ca m Moesia ~1 Tracta,

www.cimec.ro
. Daco-geţii ia Dacia romană 51

-ceea ce se confirmă şi prin numeroasele ur~e arheologice deosebit de eloc-


vente, cari au început a fi puse la contribuţie şi înţelese după cuviinţă numai
în nltimile decenii de la marea operă a lui Vasile Pîrvan. Resturile arheolo-
gice (mai ales ceramică, inventar funerar, etc.) încă vorbesc un lim:baj des-
tul de precis, în sensul .că exista în acest spaţiu dac o lungă tradiţie de viaţă
materială cu forme de dată veche ce s-au păstrat şi sub ocupaţia romană ca
şi după ev1a.ou:a.rea ofici1ală a provinciei ·carpaitiioe 8a). Deci nu este o simplă
presupunereord un p0:situ1'.at de ordin teoretic (sau „naţional-politic" romînesc,
cum pretind roeslerienii), ci o realitate stabilită documentar prezenţa şi per-
manenţa necurmată a pop·'ulaţiei autohtone geto-dace din fostul stat al lui
Decebal în cadrul vieţii romane a provinciei dace ; avea dreptate austriacul
C. P1ahoh 1afiirmînd că ,,vechea DOpulatie n-,a fost exHrp:ată sistemaitic" (o c.u.
180), ceea ce se confirmă cu prisosinţă prin examinarea critică a dovezilor
·documentare în ansamblul lor.
Dar faptul de ordin social-economic (neatestat, în chip firesc, de docu-
mentele scrise, nici chiar de cele arheologice), care arată şi postulează cu
certitudine prezenţa masei populare a dacilor în provincia carpatică este că
l11cuitorii autohtoni aserviţi de cuceritorii romani erau (la fel ca în alte pro-
vine.ii) princip.alui factor de muncă. pentru mairHe lucrări publiice de construc-
ţii : şosele pietruite, oraşe, castre, apeducte, temple. etc., ridicate în scurtă
vreme şi în mare număr de noua stăpînire, întreţinute (reparate) apoi cu re
gu1l11ritate, oa şi pentru exp.Joatările minieire, agrico~e. forest-iere etc. ale prn~
vinciei, cu bogăţii imense stoarse sistematic c1f cea mai avansată tehnică a
timpului de cei m:ai dibaci organizatori ai lumii antice, romanii. Muncile gre·
le şi brute (tăiatul pietrii, căratul cu braţele ori carele, săpatul pămîntului,
tăiatul lemnului, etc. etc.) erau desigur executate nu de stăpînii romani, de
veternnii ori colonişti oameni de afaceri şi bani gata. ci de localnicii reduşi la
şerbie, lip~iti de direp•turi şi exprnp1ri1aţi în propria lor ţară; ei trebuie să fie exe-
cutat majoritatea muncilor grele, s11b suprnyegherea militară şi administrati-
vă tromană. E adevărat, precum se şlit' îndeobşle, că D:ac.ia ocupată •a fost
<lin primii ·ani in!ens colonizată de acele „infinifae copi.ae hominum ex
toto orhe Romano", aduse „·ad agroc:; d urbes· colendas" cum spune cele-
brul pasaj eutropian, oameni ce se manifestă peste tot în numeroasele tex-
te C'pigrafice ale provinciei ; dar aceste elemente externe şi de colonizare
(mai mult „orăşeni iubitori de fast şi eternizare epigrafică", precum îi nu-
mea V. Pîrvan Getica 272) erau meseriaşi, negustori, functionari, militari,
etc., în genPral oameni cu situatie materială mai bună, protejaţii stăpînirii,
rrilc joritatea cu pretenţii, cari nu vor fi venit -în Dacia ca robotnici la mun-
cile fizke grele; minerii, în majoritatr illiri dalmatini (Pirustae) şi pannoni
b.'buie să fi fost mai mult tehnjcieni, meşteri, nu salahori şi săpători;
r:1unca brntă era lăs8Uî în cea m:1i mare parte sclavilor şi populaţiei autoh-
tone aservite: în rnrierek de pialriî, în nii1wlc de metal şi ·sare, la marile
lµcrări publi.ce şi în ateliere, pe ogoare, la exploatările de lemn. etc. -Foar·

www.cimec.ro
52 ION I. RUSSU

te bine a întrezărit această realitate social-economică din Dacia, impre-


sionat de. mulţimea şi grandoarea constructiilor romane (ce reclamau
multe braţe de muncă) în legătură cu ruinele Potaissei, marele scriitor şi
erudit să1aui Orban B. (1829-1890) în cart1ea sa rnăi1astră, celebra rnono-
g:naif1i·e ;a omşului şi tenHor.iului Turzii (Torda varos es kărnyeke, 1889, p.
51, 400), vorbind de carierele de piatră ale oraşului, aflătoare la est de
intrarea în prăpastia „Cheile Turzii" : „lîngă izvoarele minunate de la
începutul văii Parde exista o aşezare muncitorească a romanilor (vicus),
unde sub supravegherea conducătorilor de lucrări şi a legionarilor romani,
robii daci tăiau piatra, făceau cărămizile şi vasele pentru ca stăptnii lor
să poată construi cetăţi de unde să-i tie tn frîu" şi adaugă „întru attta ro-
m•nii noştri în calitate de urmaşi ai dacilor, cu drept cuvînt pot să reven-
dice din minunatele construcţii ale Romei-dar nu din partea de laudă, ci
din cea de umilinţă" 9 ).
Est-e categorică şi lipsită de echivoc şi putinţă de rbtălmăcire con-
cluzia despre fiinţa şi permanenţa unei populaţii autohtone traco-getice
destul de numeroase între hota·rele provinciei Dacia. Documentele contem-
porane vorbesc un limbaj clar şi precis; ele nu pot fi răstălmăcite şi denatl1-
rate, din scopuri de propagandă, prin interpretarea cîtorva ştiri disparate
şi trunchiate-împot·riva evidenţei faptelor-spre a dovedi „exterminarea şi
dispariţia" poporului daco-get din ţara sa după a. 106. Iar faţă de admi-
rabila claritate a materialului documentar şi a logicei istorice este pierdere
ele vreme căutarea de argumente mai bogate împotriva afirmaţiilor roes-
leriene că „dacii au fost exterminati şi eliminaţi din provincia romană",
„exterminare'', „operă de stngeroasă nimicire" ~te. (Alfoldi), fraze fără
conţinut, de caracter pur propagandistic-politic.
Romanizarea autohtonilor în Dacia. A doua premiză necesară pentru
. soluţionarea justă a problemei 1ingvistice şi istorice puse de începuturile
poporului romîn este stabilirea procesului (sau măcar a putinţei şi necesi-
tăţii ca el să fi avut loc) de deznaţionalizare-romanizare a populatiilor
autohtone identifi,cate în cadrul provine-iei cucerite la a. 106. Aici .... s-ar
·părea că lucrurile stau pe o temelie ceva mai şubredă, fiind materialul
documentar m'ai puţin grăitor şi concludent, datorită împrejurărilor spe-
cifice semnalate mai sus. E vorba adică de a şti dacă populaţia băştinaşe,
de care se leagă păstrarea graiului şi nume·~11i roman în cursul epocii
:wstromane (după :1. 271) a Daciei carpatice, a fost influentată în aş;:i
măsură încît să poată păstra romanismul imprim:1t în cei 165 ele ani ai
ocupaţiei romane pe aceste meleciguri 10 ).
Desfăşurarea vieţii romane, schiţată în lucrările asupra Dadei tr<l-
iane permite a se afirm.'1 categoric că aici a existat putinţa şi necesitatea
ca populaţia de baştină să fie puternic tnfluent;iUî )i transformată sub
raportu.I graiului şi numelui etnic. în cursul sec. 11-111. Pentru regal ul
I·ui Decebal, .cucerirea romană a însemnat o întorsătură decisivă în exis-
tenta vechiului popor de munteni păstori şi plugari. Noile forme de viată

www.cimec.ro
baco-getii în Dada romană

stabilite în cea rpai mare parte pe vechile baze ale aşezărilor dace (,'cu
păstrarea tuturor numirilor de localităţi, ape, munţi), au cunoscut o ex-
c~~µţională intensitate de ale cărei proporţii ne putem da seama din ma-
rde număr de oraşe şi sate, castre şi aşezări mărunte, de şosele şi clă­
diri publice, mine de m'.etal şi sare, etc., ca şi din numeroasele inscripţii
(cum nu se găsesc în vestul Moesiei, pretinsul „leagăn de formare" al
poporului romîn) şi bogatul material arheologic de tot felul : monumen-
te, scuipturi, ceramică, fierărie, manete, bijuterii, etc., etc., care .constituie
nenumăratele resturi şi dovezi mult grăitoare ale unei intense desfăşu­
rări a· romanismului provincial între graniţele Daciei .carpatice. Provincia
a cunoscut o mare dezvoltare economică şi o intensă viată socială, în ur-
ma unui excepţional aflux de populaţie din toate regiunile imperiului, dar
rnai ales din cele învecinate (Moesia, Dalmatia, Pannonia). După o so-
coteală a lui Alfăldi, ar fi exi;.tat în cuprinsul prrovinciei noastre vreo
!00.Q(J(.; de militari romani împreună cu aparţinătorii lor. Este evident
un calcul aproxlmativ, dar el poate servi .ca o normă pentru aprecierea
rlensităţii populaţiei. De altă parte, erau de sigur foarte numeroase
~lemenfele în serviciul aparatului administrativ şi fiscal-economic, ne~us­
torii, ·meşteşugarii, minerii, muncitorii Şi în general coloniştii, precum re-
zultă din: inscripţiile locale; incit expresia lui Eutropiua; „infinitae copi3e
hominum" nu este o simplă figură stilistică, lipsită de continut. Cu
toate că de o statisii.c<i a întregii populaţii a provinciei nu va putea fi
vorba nici odata, se poate afirnrn, cum se admite mai demult, că regium:a
era d.estul de intens locuită, cu numeroşi cetăţeni şi supuşi romani (pere-
grini). Dar populaţia unei provincii romane, ca şi a oricărui teritoriu.
din o~ice epocă, nu pu~ea fi alcătuită numai din locuitori imigraţi: alături
şi printre ace~tia, mai a Ies la sate şi în cîmpii, trebuie să admitem pest<'
tot p.rezenţ·a populaţiei indigene, în ma·se compacte, l·a înde!etniciriile ei
rurale străvechi, care ~A' manifestă· foarte rar ori de loc în clădiri mon<l-
rnenble, lespezi şi all'"'re de piatră, în inscripţii şi opere de artă.
Se pune de la sine întrebarea firească: putut-au băştinaşii Daciei să
rămînă străini de formele romane şi de limba oficială .sare se auzea în
toaie ungherele provinciei, în viaţa publică, administrativă, militară, eco-
nomică, socială din toate centrele mai mari sau mici ? E cam greu de
presupus că măcar după una sau două generaţii autohtonii s-ar fi ţinut
mereu departe ele contactul cu mediul romcin din cauza urii contra ocu-
pantului strain, cum îşi imagina Robert Roesler; nu avem nic"ă o cauză
obiectivă să credem/ în această închipuită izolare a dacilor faţă de roma-
nism, admisă de unii erudiţi din sec. XIX ; este cît se poate de adecvată
întrebarea formulată la 1868 de Hugo Schuchardt „de ce ar fi trebuit să
rămiie numai ciici izolate elemente eterogene, ca uleiul şi apa?". In orice
caz, factorul principal în alcătuirea etnic-socia1lă a provinciei carpatice
n11 erau coloniştii ori veteranii, negustorii sau elementele nestatornice,
flotante (reprezentînd o cantitate red11să faţă de m:asa locuitorilor per-

www.cimec.ro
54 iON I. RUSSU

manenţi), ci populaţia rurală autohtonă. La a. J06 au fost desigur lichi-


date formele politice-sociale indigene, împreună cu tot ce putea să con-
tinue Yig-uroasă conştiinţa naţională dacică şi reacţiunea faţă de stăpîni­
rea romană. E firesc deci ca aristocraţii-feudali ai dacilor (pileati, tara-
bostes, „optimates") să fi fost în mare parte, da.că nu integral eliminaţi
din com(tmitatea populară (udşi, luaţi în solavie, alungaţi etc.), ori au
decăzui ~n starea de inferioril;a1~~ socia·lă, juridică şi economică 'a pătmii
rurale. Numai astfel putea fi asigurat regimul şi cu el exploatarea romană
asupra păturil0r de jos ale populaţiei, a muncitorilor, plugarilor, păsto­
rilor şi sclavilor, - fenomen care se petrece în toate locurile şi timpu-
rile. Impreună cu temutul războinic De.ceha!, care fusese în cursul a două
decenii o reală primejdie pentru securitatea imperiului la Dunăre, tre-
buia să dispară ori să fie redusă la neputinţă politică nobilimea ce stă­
tuse în fruntea acţiunilor războinice în acest timp şi care putea în viitor
să ridice din nou steagul libertăţii naţionale între dacii asupriţi, ceea ce
n fost cazul în cursul sec. II - III.
De la ~nceput lipsită de clasa conducătoare şi de formele statale-po-
litice şi poate religioase-culturale cu caracter propriu dacic, sub influ-
enta covîrşitoare a puterii romane, populaţia rurală va fi fost o destul de
uşoar{I pradă a prozelitismului şi deznaţionaliziirii treptate prin rom,b-
nizare, realizată în primul rînd prin fenomenul înlocuirii limbii vechi
traco-dace (din c::ire au rămas în limba rcmînă vreo 170 de cuvinte; cL
ck ex. !Jacoromania XI 1948, 148-183) cu limba ofidală latină. Deznaţi­
onalizarea a fost puternică şi adî~că pătrunzînd pînă în cele mai ascunse
unghere ale teritoriului etnic '.;>i lingvistic daco -getic din arcul carpatic.
Romanizarea n-a influenţat pr::-a mult caracierele vieţii rurale de aici şi
din Balcani, unde formele economice şi sociale, mai ales în regiunile de
dealuri şi munte, au continuat să răm·înă aceleaşi, pe vechile baze şi ou
aceleaşi îndeletniciri, cu vechile unelte şi tradiţii, schimbîndu-se numai
mijlorul de expresie: limba c11 gramatica şi terminologia în covîrşitoare
măsur~1 latină.

*
Cu aceste analize şi observaţii nu este definitiv epuizată problema
populaţiei autohtone traco-dace în Da.cia şi raportul ei cu ocupanţii ro-
mani, cu romanismul. Dar putem retine ca o concluzie sigură din mate-
rialul documentar şi din consideraţiile expuse mai sus că temelia etnică­
socială a comunităţii populare pe care s-a altoit romanismul Daciei car-
patice era masa poporului indigen, localnkii geto-daci, amestecaţi într-o
proporţie nec1moscută cu o minoritate de elemente etnice din afară,
rnlonişti şi militari ce s-au putut lega mai durabil de acest pămînt, con-
topinduse cu băştinaşii în aşa m;ăsură, încît să nu poată fi zmulşi şi tre-
cuţi peste Dunăre la a. 271 e. n. ori împinşi spre ar\te meleaguri de valu-
rile migraţiunilor ce s-au abătut asupra fostei provincii carpatice. Iden-
rificînd elementu\ etnic autohton traco-daco-getic în cuprinsul Daciei ro-
www.cimec.ro
baco-geţii În Dacia romană

mane este stabilită condiţia de bază pentiru explicarea romanismului în


provincia carpatică şi pentru elucidarea începuturilor obscure ale po-
porului romîn.
NOTE
*) Prescurtări bibliog1 aflce
.A!ISC = Anuarul Institutului de studii clasice, alr.Jci-Srl1bi1u: (vol. IV 194\ V
1947-8).
iOiiI.1 i=/ Corpus inscriptionum Latinarum, Berrll:in.
1. - lldlee!a despre to!ballia „ex>beil!Tllin:3Jr:e'' ori ail'l.lngairie a d,a1c1i'1.10[" din paJtlr1ila. lw
strămcşera/$C!ă ia f.ost ~IPitlaltă (iin bJam ex:piresi,Hioo' iJJud Eultn'opiruis şi IulllLanuis) şi de
UIIllÎli saMainf\ti. iLialsiţi de prejr.ndeoă:ţi n,a,ţiooole şi ciaire nu avElalUi interese 1PQ.iitice
Jîn ia'CIE!ISlb ~. IOa d~ plillldă EJmtnentdl IÎ'Storic :şi ~t neamţ otto HirlsJcihflei'd
(1843-<1922), oare ooriia lla 1&74 t„Epigraphi~ahe NlatcMese", in Sitzungsberichte
Aâm.d. Wiiein LXXVII 364) „oou.plair'eal Da!c1iei a încielpult ou n:miioilrle1a şi allruinJ~
pqpiulliaiţd.ei de ba!Ştină" ; ,.i:;iroV'in.die făirlă 01amani ~menisiClhenleer)" pe.T'main.enlt ex-
p,usă invaziiJOll" bailibare, dec1i ,;iin inlte•riooul iţărLi cUJl'bwra şi bu...'1ăstJairea. e/ll Jl)IUbU:b să
aibă o dmJVJOillt1aire numaii în măis".ură iresitirîmsă."~ eitc. Asamemm vlizd.'lllile SIUmlbiră des-
pre Vliial\la provillllCilaOJă Îlll Dacita OOl!ipaJtk'lă (.oe S-10. iJnlcertlăi11fJI1Jilt şi Jia aJ1 ţi eruJt:l:i.ţii, până
lin 7liilelle !Ilioasbre) este expliJoalbU iPeaJJtml md.j-1001.lil sec. XIX, Oîind tooriia aaillast:ro-
felor !în vh1~a oomu!Ilităiţtiil.or llJiOjpfll[.a~,e erna 1uişrnr de conceipu:t ·~ iele aidmis (l1Jl121U 1aa.es
su1b in111hW?111,ţ!0i rămăişiţelltoir mmitialiltăţii s1CcG.'3JS1t.~oe Îill istori10Jg1I'laifiie), iiair iZJv1oorellie d'o-
dl.lineni1:1aire eraJU initerpireilia.tie 11..11nilia.ter1a1l i01!'1i totali. .i~O["a~e ; lîn timp fee IliUllllla.i lin mică
măL51UII'ă era iOUIIllOsloult lşli 6~ jus:t imiemruil. me!teI'lieil. ta.'I"h€'0iLog'i:c ai jp!ea1i'QaidJei
xomalll.e ipe oore 1-a ipăisibrlalt pămî:n\lu1l Dade1i 1!j1i. Claa"e ioon!Stitruie .ull'lme aiul1le.n-
t ioo, deiolse1bilt de semnifiC'a1tive ipen;t1nu in.1:Jeooa dlelSifăişu!rare ·ş<i lîl:llflooibre ia 'Vlieţi:i.
sooiiall~ de aiC'i, o.g!lindii!llid t.cicmai buin,ă:sl!iairea şi oulli'twla rnJa!teriialJ.ă şi Spi-
rllbl.liBM IPte Clar'e IIlJU! er1a di~JS Slă ~e admiltlă d'elclli în fomffle iileisltlrîlnsă măsiumll. .tiiinJăttlu[
HIÎlI18Clhifleild ·~a. 1874, dulPă periegeza sa ipie me!leaigJUirlillie Daciei ictlrpat;ice. iBogiăiţda ·şi
~11am1eibaitea. 111l/!1.'tleri1ailiui1Ju i a•ribecl1ogic-epi·gra11_ilc .alJ. iproviinci1ei arată !în: chip iperem-
t)t.orh clă aii;ci viaţla a puasiait intens, 'romialllislmUil ia în'flllclI'.iit\, •ou timte glreJUlt1ă)ţ',.D:e şi
vilC'is•iltruld:ilnd[e firJeJŞllli. illl toiaite tJilm1puri1!:e şi ·lio1clu1:1le;, dla1r mia.i allies î.nit.r -o regii 1t1C11e perii.-
ferică, ex'Pfl$ă Loviforfilioir dLn adlalră, oum eria prov'.ooiia oa1riţ1a.ti1că.
2. - Rez:u'lt:ate man noi ,şi ~b1ieigr12,Jlia 1rece':1tă : C. Daic'ovidUI ,,„Pro1bllem::1J ttlln-
tililltljiltăjţdd în Daici.a", AISC IU 19411, 200-270 ; La Transylva.nie dans l'antiquiU (Bu-
eureştW, l945)i, 44--73 „:p0ni,olde diaice". Pemttir1u der'.CE~1ă.r-iiie şi săipărtn.rrille de mairi 1P110-
poo1ţrld Ilia cleit:ătile ş1 a.şeză.lrille dialoo din Mulllţi.i Or:ăştiei (ClcL:iilie{lt&, Gradişbe1a MU111-
oolrJJ1ulil, PilaJt\I1a Roşie, e!tlc.), din a111id 1949---J.955, v. C. Dai·covliloilui Aşezările dacice din
Munţii Oră.ştiei (BUJCIUT.e!Şitd, 19l>l), ou Ulil ,,,,Sltiuldiu b1ilbllliog1r1aftc 1C1SU:Pr1a aşezăirillN" d:e
Ali. ~i ; Cetatea dacică de la Piatra. Roşie (Buwreşill!, 1954) ; 1Iia1POtaJiiteille de
i-ăipăltiUlri în Studii şi cercetări de istorie veche II 1951, p. 9:>-126, HI 195Z, p. 28'1-
310, IV 1953, IP· 153-219, V 19<54, p. 123-159, VI 1955, p. 195-·z:IB. Pe111t1r1u T'elldlgia şi
ivii.aţa ISUdllet€1ască : I. I, .Riu1SISIU „,Re[iigiia geitio-d:aici:l:or", iin AISC V 61-<139.
3. - 'Pentl'!u istt10>ri.a răziboai~lor de ,ouiceri.re ia Dadei v. âin g?e\Ilielilal : Rl<Jijjerlbo
Paribeni. Optimus Princeps (I19tio1rfo. î1111Pă\W.ltwlui Tl!la!:.-m), Messitnta I 1926, p. 2>13-
www.cimec.ro
ION I. RUSSU

340 rŞli C. IPlaltislclh Der Kampf um den Dona-uraum unter Domitian und Traian (Bleli-
tiriigt> 5/2, în Sitz. ber. Wie111, 2117/11), 1937, p. 52-233.
4. -Toate rarrg'Ullll.eI1Jte0.e veiClhli ~ noi 1rn 1a.cesit sens sînt .în.şirrartei„ nu fără g.nwe
e-xagerări Şi dmaJtfuJrăllii, de A. .AILfOrldi Daci e Romani in Transilvania, Bru!(l)alpest,
1940, p. 13-38 (Szazadok LXXIV 1940, 129-140}i, Zu den Schicksaten Siebenbilrgens
im Arltertum („Osi!lmiltte'1:€JUl110.per':s:::he Bi:blio'tihek". illT. 54),, Bruidapest ,1944.
5. - C. Mklisiil. ,.,Mo!rwteLe ~ra.1r.i.1Jui. '11riatan r:efertilliofruI'e lia :rrăzbOlai~e ciu dacii
fi !La CU1Ce·rii11ea Da!Oiei";, în Buletinul Soc. numism. romîne XXLV 1929, 11-.'JB
(="Transilv.s:niia., Bailllai~1ulli, Orioşi:mai, MirunamU!I1eşuil" 1918----1928, p, 1483-11502) ; P:w-111
L. Slbrialek Untersuchungen zur romischen Reichspriigung des II. Jhdts„ I „Die
R~ilcbsprăgung zruir Ze~t 'I1najiaC'lLS'', Sbul'ltglrur~, 1931, p. 106--i145, cu olbs.e1rviaţii11e lu.i M.
Dul11ry .,,iLe .regine Ide Tr.ajain d'ra!Pri~ 1EJS moc'lllaie.s"., :im. Reuue historique, P.air\is 11'!>9
193.2., p. 31()........007.
6. - cea. mla.i vialS/t şi amănunlţdjt stuidliu a1S1U1pra 'CIClil'olainei : . Cbnrn:d CicihOil'ÎIUS
Die Reliefs der Trajanssiiule, Il-1III (I n-ia arpăirlUlt),, Berlliiln 1896, .1000 (text şi: Pfll~
ru bulllle ireproclru1oerli f~alfilcle). Oriltlioa şi reomp1ieltăTi : E. P·eberl.sreln Trajans da-
kische Kriege nach den SăutenreUejs erzăhlt, .LE.:ip.z~g, 1899, 1903. C. Lelh-
mamu-.Hiarlblel!J;m Die Trajanssiiule, Be[ilil!l--<Leipzli1g1, 1926 ~t:ext Ş'i pj1an~e ; 11:1
p. ·50--63 ,„GEISlaJndlte ul!1Jd GeifaJnig€1Ilie" s:ceneile în cairle apa1r bra:rro.aJr1i1i în fat•:t rîimpălfla­
tullru4). 10f. 1şi. 1C. P.art's'ch o. c.
7. - Eug. Sl~'.o.ng La sc1dturci rom.ana H 179 ,,,riiUbim1a driskirb.ui.re ::le iapă"' ; Leh-
mlannr--Miall'il~ben Die Trajcunssăule p. 1'15.
8. - O soh1iţă :a v~:eţJi şli liuiprte'i m1a1reilu1i rege dla.c : I. I. Russ.u „De:ceb1a1!., rrerg.ele
Dadlpr'', îh Transilvania, S1biui, LXXII 1941>, p. 456-466.
8a. - IDeslpre icerami1ca rdracică, iY·E~i :s1tuldi·ull 1prelirmin1a1r „Ceaişcia d;atic 1 ă. Co~trri­
lbu!ţie iLa oolnJOiaşterea c.1.filtlurri·i m3iterri:arJe şi ia is1rorie·i dacilor", de I. H. Cr."li1ş.ar11;, în
Studii şi cercetări ştiin'ţijice, Owtii, VI 1%5i, !127-153. Ul!l sl1UJdi1u iexht::tius:triv aJSU1piI'a ma-
teitiira'lellor 1da"Oe :in 1p1r:ci1V1Lno:.a 1r;cm;a1nă ·.;irregă:teşte pmf. M. Macre"! (Cluij).
9. - Orban Balazs Torda vciros es kornyeke p. 400.
10. - P€Jil;t[JU viiaiţa şi rom'.:Jl1Ji•zB.,re1a pmviin:cudjllo111, Îin piri,mi.:ll .rind prin pătXIUindJe­
:rea ilfunlbi'i lialtine :ÎIIlitl!'.e pirov.i1111Cis11ii a1ut.orhtool. v. ex.c.e:lent:eile l:uioră0r-i ma·: vechi :
J1u'Lilu1s J,u111g Roemer und Romanen in den Donautdnder, 11nn1s1brlU/Ck, 1877, e:d. II
1887 ; Die romanisc.hen Landschaften des roemischen Reiches, l'Illn.s1hriu:Cik, 1881 ;
rAll. Bu:di•nrszky Die Ausbreitung der tateiniS<:hen Spra.che ilber Itatien und die Pro-
t'inzen des romischen Reiches, BerliC'li, 1881. DleJls1Eme.nea : W. i. Sn'efl[mlain De inter-
Pretibus Roma.norum deque linguae Latinae cum aWs nationibus commercio, LipS'.ca,,
1914-1919. Piointr·u Daci.a., mai .a1e:s C. DaiioovLCJ;u La Transylvanie p. 131--165
Obirnţii şi critic'.ă în se:.i.s negativ I.a A1f6Id: oo. cc.

www.cimec.ro
lnscripţii '' 1nonumente din Gennisara
Oe NICOLAE GOS TAR
Deasupra luncii Mureşului, nu departe de comuna Geoagiu, în apro-
piere de Orăştie, există un loc pe care loca.Inicii pănă azi îl numesc
„Cetatea uriaşilor". Aici terenul se arată puţin mai ridicat, urcînd în pan-
tă lină, prezentînd pe alocuri cîteva curbase movile, dînd o aproximativă
imagine de ,cetate, îngropată demult în pămînt. In acest loc, răscolit în
l'kcare an de fierul plugului, apar, la adîncimi nu prea mari, urmele ve-
chilor edificii de piatră, împreună cu bucăţi m'ărunte de ţigle, cărămizi
şi v.a:Sie de pămînt uneori chiar şi monede.
Peste ·aceste ruine, acoperite. de_ pămînt, s-a aşternut demult uitarea,
iar amintirea acestei „cetăţi" s-a păstrat în popor numai sub forma u-
nor poveşti cu fete de împărat, ce stăpînea peste uriaşi, gen de basme
foarte răspindit prin aceste părţi. Această ,.cetate a uriaşilor" nu e alta
decît antica Germisara de pe vrt'mea stăpînirii romane, localitate itlt•n-
[i.fic;1tii de 11Hi bine cit- optzeci cL· ani rn torni de pro\·l.;nienţa a mai m11l-
tor Telicvii romane (inscripţii, monumente seulpturnle, statui, monetc),
;iflate în mod incidental pe teritoriul <;atului Cigmă11 (reg. Hunedoara,
rai.Orăşlie 1 ). :Ii;. J.
Publicaţiile de pînă acum au făcut cunoscute 11n număr de zece in-
scripţii aflate pe teritoriul acestui sat2). La acest număr se mai pot adăuga
cele patru inscripţii găsite pe teritoriul acestui sat cu multi ani înainte
,şi păstraite pe l1a curţile nemeşilor din loc:alH:a '.ea vecină Geoagiu 3 ), alte:
cin;:i intîlnite de cercetătorii mai vechi la Orăştie. păstrate pc la biserici
sau l1a :amator-ii de ~ntichităţi 1 ) şi una singură la Romos 5 ), localităţi HLl prea
îndepărtate de locul unde se găsea în antichitate Germisara. Tot teritoriu-
lui aşezării de la Germ,isara în antichitate îi aparţinea şi staţiunea bal-
neară de la Geoagiu-Băi (5 km. la N de Cigmău), de unde ,au prnvenit
I). Th. JVlommisen., ,în OIL III p. 225. Tot eoam 1in aJ;::m we.-ne itdie•nit1i:fic1a.rea V'ecllii
1looaiHtă'ţi Germisara ·au ·riu<if!liei!Je d~ la Ci.gmăiu s-.aiu făc.rult 1şi de c.M:re C. Gooss, Studien
•z:ur GeograP'hie und Geschichte des trajanischen Daciens, (Separatabdruck aus dem
Schăssburger GymnasialpTogramm vom Jahre 1873/4), SCib1iu l&.74., p. 16, 34-35.
2) oJ,L 1Iilil 62.68, 788(), 7884.1, 7'385', 12,5-73 ; Oc't. Fno,cia1, ,î:n Materiale arheologice,
I (1953), p. 71~-61.
3) OIL HI 1'394, 1400, 12572; C. Da1ilC'Ovioil\J\, ~ AISC 1 pa-rt. II (1928-32, \P. 59.
4) CIL .m: 1396, 1397, 1398, 1399, 11401.
5) CLL LII 12571 t~7887).

www.cimec.ro
58 NICOLAE GOS1'AR

pîină 1acum nu mai puţin de Şiase inscripţii 1), c:a şi aşewrea oi vilă-gospo­
dărească de pe dealul Pedeapsa (pe teritoriul comunei Geoagiu), .care a
dat ca material epigrafie două inscr,ipţii 2 ). Totalul insoripţiilor afliate pe
locul vechii Germisara, ori provenite de pe teritoriul ei, se ridică acum
la 28, exceptînd deocamdată ştampilele pe ţigle ori cărămizi. Din acest
număr nu prea ·mare de inscripţii s-a pntut deduce. că aici la Cigmău
a staţionat, în vremea ocupaţiei romane, o unitate militară auxiliară şi
deci se presupunea, în mod neîndoelnic, existenta unui castru. ori cel
puţin ,a unui castellum. neidentifkat încă pe tNen cu îndeajunsă preci-
zie. Materialul epigrafie însă nu vorbeşte nimic despre categoria ori
rangul localităţii Germisara, despre situaţia juridică a acestei cetăţi, nimic
despre magistraţii şi modul .cum era organizată administraţia locală.
D;itorită inscripţiilor ne putem da seama numai despre existenţa grupă­
rii pupulCJţiei orientale a galaţilor, despre credinţele locuitorilor, numele
unita(ii militare ce staţiona în acest punct şi citeva nume de persoane
ca·:-e :an lrăH şi s-au înmormîntat :aici3).
La acest număr destul de restrîns de 28 de inscripţii, cunoscute şi
publicate mai de mult ori mai recent, se mai pot adăoga încă cinr-1 msorip-
ţii inedite care completează informaţiile de pîn?! :irum în lt-gilturi"i rn
areastă localitate romană de pe valea Mttr(•ştilui.
Vechea biserică reformată din comun;1 Geoagiu, înC.1inte de demolare
prezenta o oarecare vechime, deoarece pe lîngă puţinele elemente ale sti-
lu·!ui a'r-hitec~uTii renaşlerii, păslra şi însemna[~ relicvii cip.a:-ţinînd· slilu~ui
I) OI'L IU 1395, 7882 7888; Oct. F1locai, :în Dacia, VII-VIII (lil37-40, .p. 3412;
N. Igna1 Apele termale de la Băile Geoagiului (Germisara) în epoca romană,
· A~1ba-liullii~ HM-O rp; 12-15.
2) CIL III 1393. 1402.
3) .Păir<erm lui G. Teg1Jas expr1i,rp1:i:tă in Hunyadvârmegye tărtenete, BU1dlaiţ1ei&ta
1902, IP· •1241, IClă -iniScir'.1pţli.ije CIL TH 940 :şi 941 air 1ţ1rcv1mi die 1a Geio1agi1u (nai. Orălş­
'1:i1e) 1şi. illA.11 dJe n,a, Ge<oagi:ull 1die 1SUiS Gr:ai. A-lha), şi-tair g,~j exii:jI•cta.ţtlia [n fa1Pitr J!l c'ă Mie-
ze'I'ZiUs dă ICla :Loic ail d~cipe1ri!I'Li „,v.illlia Dy® inife:riorl", ceeJa Ide air oc1re&:Pltlttl!de 1ou1
GeOlaigi!U/l ide jos (11a1i. OI'ăişlbi!e). Ex1Plk'tatţrl1a ,lui Teg1lăs ~ltîmpină g,reu.'tăţd il'llUmali IÎIIl -0.a-
ildot1alte1a Ide vma. ![:•entiru Ge100.g.ilu ir1a.i. Oră;şt!i~, de~1pre .c;aire 1~Um 1că .în sec. XV er!a iun
oppidum IŞJÎ. nu vina. Dair 1Îiîl u1rlma /Ulnoc ia1111aJiz1e· mla·i 1pI1C1fiU1I1d·e ia infoirttnia.ţi.ilm' IPfI'li-
'V)i't:o;a;rte ~a 'Ilfllm~ile medieJVlall ,aJl 1zjce1sitei il.Clooilli.tăţi, exlbrlaS'e ldiin id01oum~.tiell:e medli~
de c.ăt11"~ M. Mra1cirea şi !)). iPlro~1eisie ~nltr-'O rrotă lia :liu1~rare1a Tezau.ri!l de monete 1?11-
J-eriale roma.ne de la Geamal şi invazia carpilor din a.nul 242 în Dacia., ex1br. diin
rev. Studii şi cercetări ştiinţifice, 1a A 1::lad. R.P.R., Fi;lli,a113 Cll:uj, ian. V, nir. 3-4 (1954).,.
p. 9-10. n.ot1a 13, pI'ecru1m 1Şi di"n 1cp.ir~:::1:::1ten..:11 :cEi:c'r dciu.ă .inisio:-ipţili, irezuil.'1:-ă C·a 1\JJl\ dlaţpt
sulfidienlt de convingăit.or că :în .riaa!liit\9.lt:e ia:ceste monulITllEClitJe €QJ!ilglrance IPII'ltWiin de
wa GerrnliJSIClll'la din vecinătart:€.a Geictaig:irur"ui ir1ai. Oră'Ş'llie iş1 nu Gleoa·gi1ull de SIUIS T\a.i. AILbia.
lin ,aa:zr.JO. iaJce'.Sltia IIltu:mărull dn.sari1p1~i:ilc1r găJS'i te ·la Germ1is4T\a sie măireşte ICllll în-c'ă dooă.

www.cimec.ro
lnscriptii şi monumente din Germisara

mai vechi gotic. Dar alături de dădirea bisericii, se construise, într-o vre-
me destul de îndepărtată, un carnarium, în stilul arhitecturii romanice,
monument existent şi a's'lăzi, ce poate fi ida1t1at cel mai tîrziu în sec. XIIJI).
Acest carnan'um, legat de existenţa bisericii, nu poate fi. anterior a.cesteia,
deşi în construcţia ei nu s-a descoperit nici un element romanic, încît de-
vine necesar a se presupune şi pentru biserică o primă fundaţie prin sec.
XIII, de cînd dateaz~ şi acel „carnarium", cînd pentru înălţarea zidurilor
bisericii s-au folosit din belşug blocuri de piatră din edificiile în ruină
ale aşezării romane de la Germisara, pe atunci încă la suprafată, ce pu-
teau fî întîlnite numai la 3 km spre V de localitatea medievală Geoag'iu.
Impreună cu blocurile de piatră zidarii au folosit şi inscripţii romane·
(altare ori monumente funerare), sculpturile ori reliefu rile mormintelor an-
tice, trnnchiuri de coloane şi chiar lei îunerari. Datorită demolării acestui e-
dificiu ec'.es.iasdc feudal, în ·arnll 1930, s-iau scos din zidmi mai mult1e rnonu-
meni:e romane 2 ), c,are, cîţiva ani apoi, au sta·t îngrămădite în curtea parohiei
şi nuima,i ovtev:a piese zidite din no.u. în pe.reţii bisenicii compleL restaurate,
cu iigurile înafară pentru a putea fi văzute.
Din ,acest bog.at ma"e1rfal epigrafie şi sculpilllral, au putut fi regă­
sit.e următoarele monumente :
1). Fr:agmern ele inscripţie furrn~ar;i prnveniUi clin zi·durril-e
Yechii bisecici clin Geoagiu. Pia1ira se all~ pînă în :anul
El49 ;n curtea acestei hiserid, cînd comitetul parohia I a găsit de cuviinţă,
\1iin:J ticăloasa hotărîre. ele a Yinde toak blocurile de pialră, împreună
cu inscripţiile şi mo1111mentele - de care, la drept vorbind, nu avea ca-
litate să dispună -- unui pretim intelectual din comună, lui Bela Lugozsi
din Suseni, care intenţiona să-şi construiască o casă cu acest monumenta 1
material antic. Profitînd apoi de nepăsarea autorităţilor, precum şi de
ignoranţa condamnabilă şi cte neiertat a profesorilor şi a învăţătorilor
din comună, inscripţi•a a fost lă,iată în mai multe bucăţi, chenarul ciop·lH,
lite:re!e în mod barbar martelaie, deoaireoe un f.:-,agment din .această inscr·i?-
ţie urma să fie aşeza lă, răsturnată, în zidul dinspr:e şosiea. Astăzi idin in-
scripţie sie mai pot vedea numai ultimele cinai Jiînduri 1dinspre dreapta (fig.
I), căci începutul şi jumătate din pa-rtea stîngă, acum pierdute pentru noi,
·au fost zidHe cu alte piese la fundamentul clăcliirii 3 ).
Di:J. caiurz.a m;:1:r:t.ell:ă:rii nu se m.3!i po1a;'.1e vedeai, d11că mJJVi<ntf:'le ·aJU1 folSlt des-
,pă;rlţite p:rin pu~1cte. To:t da:toât·ă ,a'Cle!S'.1u,i n11eia:}um.s, lîl!l 'r'intdiU!l ÎJJnltiîi, lîmltlre VS
1Şli Tu, nu ,se :obsiervă t,răsătur''l 1Un:e·i ia 'trrei13 li;(lere, 'Clare ifniI>reiuniă fu1rtm1a.u

I) Comunioare ve1rb;llă 1di:n :p3..Jil•e.a mi Lăszil6 DebrleclZ€'n1i', prc.f. de l.sitori.a 1air-


tdor tLa l111Js1t.. d:e Arte p1l1a:s:ti1C1e ,.,I. A::iMe·eisicu'· din Cluj.
2) c. D::i.iicovich:I, o. c., tP. 59.
3) Di1n delciba!l'la~iillie mun·oi'botrikllr ia reieşiit oă 1l:a constriU1iir1ea casei s-au: foLosfUt mai
mu1te „pietire scri's~" şi .„ipietire cu cih'iipurii".

www.cimec.ro
60 NICOLAE OOSTAR

•Sffiirşirttull IUillA.lli cognomen. Jn •rlinidiu1l 1lll1 tirei~a .a1cru1m se vieide ONIVCI;,. d)air a
:t['ebuii:t isă :fi.e ONIVGI. Ligi:1'.1wră 11..'1 •fl.'18gme1nit1u[ ['ămlas se V€de 'lllurn!a.i IÎIIl
rin.d.ul 'b.t1îi, ic.ei doi N., 1pen1ru ANiN(isJ. qgi ~13f!lt.iwfa!I'tlJt,a•te gJrn.fi'Că .s<e 1I1emillll'Că
ifor1ma ·a'lun~tă a ilit1e['E1!cr - pînă 1':1, 6 ~im. - ex'C.€1pţ.ie numai Wer1a UVI ioare
ooupă •un S"piaţ~u 1pa1t.nat. D!mend1t.:1ni1!.e 1ace1S1tiui ilr1a1gm.ent zidit c:u msc.rilpţi1a
[l!'llaJM:ră tg•înt ; 53 .cm. m5~1ţtlme şi! 39 cm lăţime.
\ '/
,. I .' J .. 1.--
·'·?: .,- '
v:"'' .. : .· /./ J.c.<:
:t:·M·o·:SllV·s~_ \:_·:"~
Q~N'fV.CI EÎFÎ [:~.~-.::.:~~:
.'.-~ . . . , / >--"~ ~; ~ :~~·~ .. ~
/'/
l;bSIP0 S\.fT~~-~· r
„ . / - ....~.' ;, . .
~ /;,.-;., îl -';/ /-';'\I\ ·-:../ : -- /: ": J
Fig. I Fragmentul unei inscripţii fu11e1 w e
Rîndurile literelor, aşa cum se văd acum, sînt următoarele ;
. . . . . . . . . . . . VS/IL VIX ANN
. . . . . . . . . . . . IL MOESICVS
. . . . . . . . . . . . ONIVCIETFII.
. . . . . . . . . . . . IIS POSVIT
B M
Primele litere din această inscripţie ne oferă un nume personal, un
cognomen dim~nutival terminat în . . . IL(lus) ori . . . IL(la) şi da-
torită exemplelor, singura posibilitate de întregire a acestor 'patru litere
neieste îngăd11i~ă numai prin [F:i]VS[tjll.(lus) sau [F(]]VS[t]IL
(la), ori [I] VS [i] IL1'lus) ş·au fi] VS [i] IL(la), care însă acesta din urmă e
mai puţin freC\·ent deci: Fcustillus. a. C.ognomenul Faustillus (ori Faustilla)
deşi nu e întîlnit încă în onomastica provinciilor răsăritene de limbă latină
;;•le imperiului roman, toluşi, ?rezenta lui la G2rmisara poate fi :admisă,
deoarnce s·e găseşte de mai multe o;i în prov•inciile :a11ricane şi iberice din
imp.eriu 1). Rînclul ni do<iile·a începe cu . . . IL urmat de cognomenul Moi>si-
1) ln pr,01V1i..1.e1';a Nt:1:111'1::!(1a 01u1m~Ie Faustilla ia;::1a1re ,de 1~2ir1te 1ciri (CliL ViILI 6416,
6849, 7·187·, 75t35, 7772, 80911, 20()43h. ii"1r F•austili!us ide 1p1a~~u cai :(CIL VILI 19366.,
19!55~, 119897~ 1200'.54) 1Pu1r1t1a1~ !a:t,J1~ d.e .per::1s.c13.1..1e ide :c:ic1nr.l.iţ!e fli'he1I'ă,. ~~tt IŞ'i de .cel!,e ide .ari.
gin:e senv1iiLă. lin ,Alf:ri:oa iproc-01nsu11a1ră n1umel1e Faustata e init1îl11I1it ~n .Ş.s1p.te d·lllSloI:~Pl\litl
(C'IL IVLJ.I 1l~50E•, 12717, 14.714•, 1589:), .'24391, 24.745, 24~2!i) işi o 1siin1gJU11'1ă dată ÎII1 MianJll'e-
1.an.i1a. (OIL VILII 9347). ·Ln ipr0oVIÎr11cHl.e ibe<rice in:s1c1rffpiţrl.iile .Cl'Jf.lC'3c P1altiru 1perso1aoie CIUi
numiale Fausti!ta şi o sil[)Jg•ull'ă dl:.Jtă Faustiil.tus (CIL 1111 18el\, 22:70, 3902 3905, 5539). Nu
prea 1răJsiţf!C11dit ipa1re isă fi fus1t ll!JOelSlt 1C0tgn.omen .în IPII'OIVÎlllc\iiille giaHice (CIL XIU 462),
de 1a.ltifi€1l :oa şi 1în I!:;1li.3 (ILiS 9037, OI.L IV 14.87, 2288, IX 7323).

www.cimec.ro
Inscriptii şi monumente din Germisara 61
·~~~~~~~~~~~~~-

cus. Cele două litere, conform regulei onomasticei latine, ţin de sfîrşitul
unui gentilicium, ca Acilius, Aemilius, Caecilius, etc. Di:pă numele persoa-
nei, în rîndul al treilea, într-un spaţiu de aproximativ cinci pînă la şase
litere, .urma funcţia, ori poate calitatea magistraturii pe care acesta o exer-
cita la Germisara, care, spre regret însă, datorită recentei fragmentări,
acest rînd nu mai poate fi sub nici un chip întregit. Continuarea rîndului
:al tTeJJ,ea s:e înt:regeşle în mod sigur prin [ .. c] ONIVGI, iar în r;ndul ·al p:a-
trµlea tie:rmin:aţia IS pe1:-mite întregirea cuvînlului [piissim/IS sau /pientis·
sim/IS, căoi din M, .antepenuJt,ima .Jit.eră, se mai observă ultim1 bară ver.U·
cală. Intregirea deci pe ctt permit posibilităţile, ar fi următoarea ;

[. Fa ?]VS[t]IL(~~8 ) VIX(ff) AN\'(is)


[ . ]IL(tus) MOESICVS
(io)
[• • 1] 0\IVGI Ef FIL(io)
(ils)
[piissi ] A
[pientissi J''IS POSVIT
B(rn·) M(u-Pnf1bus)
Pi;at.r.a .a fost pusă de către acesl . . . . . ilius Moesirns pe rnormîntul
soţiei sale (din a că1r,ei nume nu a rămas nimic) şi a fkei s:Ile Faustilla(?)
ori a fiului său Faustillus (?).
De remarcat în acest monument epigrafie estP cognomenul Afoesicus,
de defrvaţiE- adjectivală, întîlnit destul de rar în onomastica latină pro-
vincială. Inscripţiile relevă prezenta acestui cognomen numai în proYinci-
ile Dacia 1) (acum pentru a treia oară). în Pannonia Inferior 2), în Moesia
lnferior 3 ) şi Asia Mică 4 ) (numai cite o singură dată). Cognomenul Moesi-
cus, pe greceşte MYCIKOC, ar pute<1 să indice tarn de baş1ină a purtă­
torului, fie una din cele două provincii moesice din S Dunării, fie vc:·hi>a
Mysia din A1sia Mică 5 ), deşi din inscripţi<t panncnică r:::iese că nll în tot-
1). L13 A1pi.:i~·um CIL IH 7911 ne fa:vce ·OUi!l101s•c,u1t pe M. Licinius Moesicus, .j,9,r 1an1tă
in~Î(plţlie (iE. ~e1tll~aniu, Apulum, II ,(1943-45), p. ·97-8) p C. Ca..~sius MOES(icus) Pro-
culeianus au dom'.cili-.;11 le:,giall ·în U.ooalit,~t121a Epiphania.
2). Cll1 Ul 3546, Ui'.1 C. Cocceius Moesicus.
J,
3). CIL ,Ji11I 6178 .a:m.i,nte~t1e pe Aponi(us) MOE [ sicm .soilida1~ ~n ,leg. V. M.a,c.
1). OIL Ul ~769, tion~ciri1pţdla wui P. Statilius Moesicus - II. C'DATEl!\.IOC iJVIYOIK
(6s).

!i). E .cnzu1l 1firia:te~,uii ~ui M. L'·c1i:n. M·oesi1::us 'd~ ij•3 .A1:x1:~·um c:~1re 1p:o·:~n1:ă coig1nome-
nul Eva,nge,!us d.e c·:igbe g·~e1cE1aE::ă, ori m'.li ~t·r1l•nd g·re:,~·'.l-ciriEn/13,~ă. O .2:1 .tă d::;,v1::dă
1ot în r.;:casit 1S€111:S 1air fi ş.i iaI'ISIŞUO. n\9~:a[ i3ll l:ui C. Cassius Moesicus Proculeianus : ouim
însă. ·În Orient1u:J. helleni.01\1i,c iexii1sit•a1u .mai mult.e 1l~c-a;lită.ţi ctu numele Epiphaneia, 12ir

www.cimec.ro
62 NICOLAE G_OSTAR

deauna această poreclă putea fi pusă în legătură, în mod necondiţionat, cu


orig.iniea sau locul rnata11) 1al perso:an1e.i purlătoa1re ia! unui 1astfel de nume,
N-ar fi exclus ca prin astfel de apelative să se subînţeleagă diferite situ-
aţii în legătură ,cu trecutul persoanei (ca de pildă : provincia unde a
servit sub arme), sau amintiri dragi părinţilor sau celor ce dădeau nume
copiilor, ori datorită, cine ştie ce altor împrejurări sau momente de ca-
orieiu.
· 2). A doua iRscripţie, folosită tot ca material de construcţie la cas<1
aceluiaşi Bela Lugozsi, în zidul dinspre curte, este fragmentul unei stele
funerare, din care .a dispărut partea inferioară, ruptă din vechime. Monu-
mentul a fost scos tot din ruinele Germisarei, în Evul Mediu, pentru .con-
struirea accieeaşi biserici din Geoagiu. In primul plan monumentul e îm-
podobit cu un ornament sculptural în formă de arc, iar sub acest orna-
ment, o bandă ct.. capetele terminate în spirală. Cîmpul liber a fost umplut
cu un ornament în relief, reprezentînd patru ciorchini de struguri şi o
frunză ele viţă de vie. Sub acest relief, în al doilea plan, încadrată într-un
chenar, cioplit a.cur.~ re.~ent şi stricat pe marginea dreaptă, se vede încă
destul de bine, de~i lipseşte capătul de jos a literelor celui de al doilea
rîr:d, un text de 15 :itere (fig. 2).

Fig. 2 Ft aqrw n tul unei stele f uuer are


Dimensiunille ; 40 om. :î•:i.ăilţime, 60 cm. [·ăfme. Literele o1aire .şi iîng.rijiit
scfl!is'e .au -0 l'1..0·:i1gt:1me de -B.1p:::"cxi1mati·v 6 cim. CUivi111t1e1le dh .r.in-dul 1a.l ·dc1illea., :ou
liitiel'ele aipr:api1al!le U1m.1:e ·de .al1t.eae, n1u 1<.I;] fas.t de·~1păir1ţi~ ·1priin 1puod:e, LapnoitdnJ/1.
1

.nef1ii1J1Jîond S'eia1m:i ide Sl..':J,J ţ:iu in:ltI'e 1a'ce1ste c.uvinite.

:fi mia:i 11.lŞCII" de presiuipus, că 1P13-'trrta 1'.\1~iest:u.i·a•, ILu,ind î·n cc'll!S-iidertaDE co.gn. l\tloesicus s 1ă
tfie iE1piipha.neh din Bythbia, din ve1ciinăt1a1'.1e1a Mysie·i>, ideiC!Îlt 1oeleJalt~ ll.'ocaili1Nl1ţi ·omo:
inim~ de ,pe :ou:pI'i·n~u11 As.iei he11~.eini•s·tke.

'> Bui:>ă'eoară M. Coc:c. Mc•::~:c·us din ins:ciripţ1'.l palJ'lncDi-c,ă CIL Ul 3346 e ne-
potui1 :ciet!1ur1u1i Matumarus şi fiul C'.loc12.iei O:ridubna, .amîind::ii -ot~ n1Ume celLtic.e (d.
A. Hold.eI', A·Uceltisclwr Spraclisclwt.z, Lcoiip1.ig 1897; c'f•\. 4,fll, 89!"i) şi (.'11 .:i:kwl' rj;-
.acee131şii or 1igtln~,

www.cimec.ro
Inscripţii şi monumente din Germisara 63

Ttxtul inscripţiei 1are următorul conţinut :


D M
CASSIASVRAVIX
Persoana amintită în inscripţie poartă cognomenul Sura care aki
poate sb. indice originea semită-orientală a unei femei romanizate prin
gentilici ul Cassia. Gentilici ul Cassius ori. Cassia este frecvent la persoa-
nele de orib:ine greco-orientală şi mai cu seamă la categoria libr.~rtilor.
La Roma din cl'!e 14i nume personale mas.culine c11 gentilkiul Cassius,
60 sînt urmate de cognomen grecesc sau. oriental-semit, dintre rare la
18 inscripţiile, în :nod categoric, spun că sînt liberţi, printre ei şi unul
cu nume:e L. Cassius Surus. GentiHciul femenin C.a<;sia, clin totailul de
75 de exemple culesC' din inscripţiile de la Roma, 38 sînt urmate de cog-
nomen greco-oriental, printre care, la unele, textul epigrafie .confirmă
din nou condiţia de Iiberte 1). Cognomenul Cassiei Sura de la Germisara
scoate in evidenţă originea syriană a persoanei, iar gentiliciul Cassia,
in mod probabiJ, 1a·rată 1situaţi.a de libertă şi încetăţenirea ei, ori probabil a
predecesorilor ei, pe 1ace:astă c.a1le11 ).
1) Exe'fnl;ile·le din CIL VI vo:J. Indice.
2) NU!Ille:J.e vec.hii gi'l1Jţ,i ·p:lebeiene Cassia, ·ou 1C1:l•re·s1p.:.in.de:itlil ma::ic. Cassius, este
trec.ve.'llt iÎn O!rie1I1Jb, mai ICIU seamă la p.e1rso:me·le de origi1ne 1sy.riaină ş:i .asiani.că (C1!G
353Q ib, &662, 3664, 3745 dl, 37591,. 3902, 4367 B1, 4590, 4603 ; SEG VI 341, 458, 541; VII
297, 293, 300 ; VIHI 226, 238). S-ar ipr..i;te.:i. însă c:a 1ac2·s.t nume fre:::vent îo As-hi, Mică
să 1ami:nJ!~::tscă mai ou1r1la11d ll1UmE'1e frig. KACIOC, de1ciît it!a:l. CAO.OIOC; cf. J. Z1in--
,ger~·~ lîo SEG VI p . .94 siu'b n•r. 54.4 işi J:oh. Sundwa11, Die einlieimischen Nam.en der
1

.Lykier nebst einem Verzeichnisse kleinasiatischer Namenstămrn.e, ful col. Klio Beitrăge
zur aiten Geschichte, XI Beilhef1\, I.J21iipzig 1913·, p. 10-0 H. Wutoh111.ovv·, Die semitischen
Menschennamen in griechischen Inschriften und Papyri des vorderen Orients, Lei'P'-.
zig 193~, ,p„ .62 tire.~e :c:a semul~ numel:e: ~CEIOY 1(ge.n.), KAOIANUY (•g.e:•n.)1, KA-
CIDOIDOC, KiA.GICC'EOY (g·en.). I<n OI'ieiru~·Ull oap1r1C1pi:a1t it:1,J. Cassius .ar ~ute.::i. fi s.01cort:i.t
şi ca o de1c1?1Lc1a1re dru\!)A: rrumele di.vini.tăţ.!i de pe .rnuD.t.~ae KAOIOC, ca.re ch:iiatr ·h
aic·eas:'.ă ifcirmiă tirec·e cLI"etP1t un €1P1Lte1t ia[ divi•nităţA.ii Z~uis-lu[pHer in ~J11t.e•rpret1area gJre-
oo-a'CimlaITTJă (•a •se ve:de•a 1,şi H. Steudi1rug1, 1art. Casius, 'În Ausfilhrliches Lexicon der
griechischen und rămischen Myt'hologie, :în ipreiliu!clr.a•rea •bui W. H. Rioso~1e.r, ·IV'iO~. I~
pairit. {, 'LJei•pzig, 1884-86, co[. 855-6). P.c;at.e unor .asttfel de prefe•r·i.niţie S-ta•r cliaJtor'a Şi
ge1n1t.i'1i1c:w Cassius,a .(1c1u ~izooianţă i11alică) pul'ta.t! de orienkilii semi:ţ.i şi iaisi.allllioi. lini
Dacia iri'nă •aC'um o.e CIU!lllOste ~~!Sie femei ipurtt.ind geinti1ici'Ull Cassia, d'.nt.re eia•re: o ~d-
1ber1t.ă {OiiI.. III 1230); o pe1reg.rin:ă (OIL III 1266), l31poi soţi.a unr..11i sc113IV !.mperi:a~ •(CIL
I!LI 747.4= 1470), i:a.r una au cogin:omenun Cassia, ~n mod C'e>I't de origine syrwină (ci.
C. Daic'olv;Lci1u, 1în AISC,I (19·28-32), ip. 85). E 01dev;ăr.at însă. că numele SVH.A, dr.r
mai ia1es m<IB1c. SiVRV:S, in inseorip(H ·!ij)aire .şi Ia ia~t!1e lfl(':3murii de limil:>ă !În origini tdi-
feri:t•e, oa ~ia iiNY•I'i, ce:Jiţ.j, <tirn!C.i, oa :şi [a orientalii rem1i,ţ.; (ci. I. ·I .. RUI~. 1~n AISCN
(1944-48), p. 286) ; p~iate. fi ~ 1it:arHc, .în nume Cia Sura, Suricus, Suri~la, Surio, Surtus,

www.cimec.ro
64 NICOLAE GOSTAR

3). Al treilea monument epigrafie, provenit din ruinele Germisarei


şi rămas nepublicat, este fragmentul unei inscripţii funerare, zidit ca şi
celelalte c!oubî la fundamentul temeliei aceleeaşi clădiri, fără a mai pre-
zenta astilzi posibilitatea unei revizuiri. Reproduc textul acestei inscrip-
ţii după o copie personală din anul 1942. Din notiţe reiese că fragmentul
era o bucacă dintr-o lespede funerară, cu marginile rupte mai cu seamă
pe latur..1. clin tlreapta, de unde pare să se fi pierdut cam jumătate din text.
Mairginrille extireme probabil că purtau un ornament din~re cel·e obişnu­
ite ca dt•cor ori ca simbol pe lespezile funerare.
J:n a:mdud. d dotill.eia. diu\P4 l·:·t:E1reJ.~ l•VLIA LS•e V\eldea j1l!tmăillalte dJn b.a.I'ia veT-
~&:!ailă slilingă ·a Hitr•:<e·I ·u1rmăito1aire N. unrt1:ma IUit·eirA din ·r.t·nd~ s,l ipi:itT'ULeia a
.fo!Eit lfie O, fie .C, m::ii dE•graobă insă C.
După cit îmi amintesc, literele erau clare şi nu prezentau dificultăţi
.Pentru lectură.
D
VREL IVLIA
ARMIZ MET
LXXVI INC
Intregirea inscripţiei prezentată
în felul următor
poate fi
D(iis) [M(anibus) ]
[A] VREL(io) IVLIAN [O DEC(urioni ?) COL(oniae) I
ISIARMIZ(egetusae) METIROP(Olis) VIX(it)I
[AN(nis) I LXXVI INC [OMP(arabili)- - - - -------]

lnainiea gentiliciului Aurelius nu e exclus să fi existat şi litera M,


prescurfa·te pentru M(arcus). Infregirea rîndulµr al doilea prin dec(urio)
col(oniae) nu e cu nimic justificată, ,aici f.iin:i posibil şi II vir(a!is).
q(uin)q(uennalis).f!amen. ori aug(ustalis) (col(oniae); :ain ţinut
însă la această întregire, fiind formula cea mai frecven 1;ă. In rîndul al
treilea titlul de metropolis ne ajută să datăm insoripţia în sec. III .e. n„
după anul 235 1 ). Ultimele litere din rîndul «I patrulea fac parte din înce-
putul cuvîntului incomparabili (vira, homini, etc.) mai curînd, decît
in(n)ocentisi"iimo, care totuşi, în caztvl că întregi•rea e justă, e curios că
adjectivul incomporabilis e scris înainte de numele celor ce ridică monu-
mentul.
In prosopografia Sarmizegetusei numele lui Aurelius lulianus e încă
Surus, IEJ'~-:1, mlai tca!tle id'e or1i,gir11e etrU'Scii .~ad:. W. Sd11uil.ze~, Zur Geschicht.e lateininscher
Eigennamen, Ber1Lin 1933, inidiilce ,p. 624), dia:r nu e m:ii 1put1Jiin iaidevăJrat 'că de c€lLe' mla·i
multe ori, ,şi maii cu 1seamă 1pdntre ipro1vin.cb·1i, pe:1t·ru .ceI ce îl 1p1J1SJI1t~. indică o
Gri,gin1e .semi•tă-tSyI"<i·ană :şi 1prii111 acest cc:gncimen 1a;d<jec.t.ivaa ·s,e i1nd!.::-ă în modul Cfil
miai diireiot :ctriigineia.
1) Ve<z:i c. 'D.aicovidu, în Dacia, IIiI-lV (1927-32), p. 5{8-9).

www.cimec.ro
Inscriptii şî monumente din Germisara 65

necunoscut şi cu această ocazie apare pentru prime dată. Printre magis-


traţii Sarmizegetusei prezenţi la Germisara, alături de. Aurelius Iulianus
mai e cunoscut şi Sex. Valerius Fronto, care moiire şi se înmormîntează
aici. Prezenţa acestor doi la Germisara îşi are o ilnumită explicaţie şi nu
credem că s-ar datora numai unei eventuale întîmplări. Nu mai putem
apoi µune la îndoială provenienţa de la Germisara a inscripţiei funerare
a luj Sex. Valerius Fronto, despre care se oredea, judecînd după înţelesul
t,exiului, că ar fi fost adusă cîndva J,a Orăştie de :a Srarmiz.egetusa 1).
4). Printre inscripţiile de la biserica de la Geoagiu, dispărute în ace-
laş chip, se numără şi fragmentul unei ins.cripţii funerare, care a putut fi
eopiată în vara anului 1942. Din acest monument - de forma unui mic
cippus funerar, tăiat în două în evul mediu, cînd se construia biserica -
s-a păstrat numai partea dinspre dreapta.·
Li'ho•l'e-1,e m ,sr:1url 1942 e'Il.31UJ .pe-rfeo~ JiZlirbile ; în momm '. u:l CO!pie>rtiii :s-.air
puit'ela să ISle f<i omir.>1, ·Ln UlllC'le rîndr.;1r<i, disi:orr semnd'e rpu1nc'.1'..1;~(1~°"·L In Tlhtlul
îrntlîJ. llllltiima llitE'.c'ă M €G~ 5:c: ·,::s:ă ,c;eiv1a 11l119.i mi'C de 1c1N pn1::ed,cr.-.:'.,1 A. 1 \ J;1lură
se !VIEdie iil•uma·i în .r'.•.~du~ .z.,l .;,3.pt.elesa 1p:enitu:ru ET.
In mod clar din text, în anul 1942, se putea citi doar atît ;
-------AM
- - - - - - - IAVA
-------L.MA
- - - - - - - IA. V
- -- - - - - - AE. L. C.
- - - - - - - SIG. B
- - - - - - -S. ET. PA
·--------P·
lntregirea, cu multă îngăduin\ă, al acestui fragment, poate fi propusă
ln felul următor ;
- - - - - -AM
- - - - - -IA V (ixit) A (nnis)
- - - - - -L.MA
- - - - - -IA V(ixit)
[A nnis) - - - -] AE L C
[- - - - PEDITT(um)) )
N(umerl)] Sl(n)O(ulorlorum) B(rltannlcorum
[- - - - - -FILIIJS ET PA
[ rRl(i)
[RENTIB(us) B(ene) M(erentlbus)] P(osuit).
~~~~~~~~-

1) tAioeasta e1I"a păr11e11ea ibuii rM. J. Aclme,r şi F1r. Mi.i(:J.e11t Die romiS'chen Inschriften
i.n Dac.ten, Viena 18651, ip. ,2·11, nr. 94, făr-ă să se ba•z•ez:e •însă„pe vire101 dnfunrrua\ţie mtai
pretcilsă. ~ :în CIL III IP- 228 S1Ulb ociir. 13198 1îndină şi el spre 1pilirE1re..'l ICleillo:r
dOli E!pitgrafilşi~i .ztI!deleni. 1111 .aicelLaş :fel •se exprimă işi Bela Jâin6., .în Archaeologiai

www.cimec.ro
66 Nic6i.AE CiosTAR
Rîndul întîi nu par~ să fi conţinut IN MEMORIAM şi deci literele
AN\ nu fac parte din această formulă. S-ar putea însă să provină din for-
mu'.ia [D(is) M(anibus)j A(eternae) M(emoriae.) 1 ), formulă ne'.nlî'.nilă încă
în Diaci1a, diad nu cumva cele două lilere să fi fost ·rupt.e dinlr-un nume per-
sornal. Primele două litere, IA, din rîndul 1al 1doilea, .indică sfîrşiml unui
nume femenin, cum ar fi : Caia, Cassia, Julia, Marcia, etc. In rîndul al
11..reil•ea L poate fi şi prnnomooul L(ucius) sau L(ucia), dair şi sfîrşitul unui
:genHliciu, oa Aurel(iu.s) ori Aure[(ia). etc., U1rmal apoi ide un cognomen în-
cep&tor cu MA. Cu greu ne putem explica cele două litere AE din rîndul
1al dndlea 1poate fili1aţi·a), urmale prrohabil de n·oe!1aşi prenomen, Uuâus)
şi apoi C, care poate fi şi litera de început al unui gentiliciu. Literile
SIG B din rîndul al şaselea, datorită faptului că cunoaştem unitatea mili-
tară ce staţiona la Germisara (vezi mai jos), pot pnm1 întregirea ;
N(um(?rus) Sl(n)G(ularicrum) B(ritannicorum), sau PEDlT(es) Sl(n)-
G(ulares) B(ritannici) 2 ).
Inscripţia a fost pusă de către un carccare soldat ori ofI\cr din a-
cest numerus din castrul de la Germisara, în amintirea fiilor ori ;1 rudelor
dispărute şi a părinţilor săi, morţi şi înmormîntaţi aici. -
5). Ultima inscripţie funerară clin această serie, provenitiî de la Ger-
misara, este zidită astăzi în zidul celei mai vechi biserici din Orăştie, în
trecut biserkă catolică, :apoi lule:-an.5, iar acum •reformată.
Biseriaa fiind în stU golic (sec. XV), dar mai ·::iăstirînd pe alocu11i şi ele-
mentele stilului mai vechi romani.c, poate fi datată ca primă fază de con-
struire, in sec. XIIP). Insa~ipţi:a e zidită l·a baza conkaforitului din partea
de S a bisericii, tocmai la colţul absidei. Desprinzîndu-se tencuiala de pe
faţa exterioară a zidului, a apărut un bloc de piatră fărîmicioasă, de as-
pect silicios, pe alocurea mai roşiatecă. Pe su praf aţa pietrii se mai observă
trăsăturile de-abia vizibile, ale unor litere, încadrate într-un ,chenar ce
iasă puţin în evidenţă (fig. 8).
Dimerwiuni!le in1S1cri!l)ţie·i iSlîint .urmăit.OOII'.el'e ; inălţimea, 41 om, 11ă1ţim:ea 7•1
~~~~~~~~-

Er terit o, XXXiI <(1912~, :p. 300, 1f·ăiră :S'ă amint:ealscă pe cej .a1nterim1i 11u,i şi făJr.ă 1ai 1ad!ll1Ce
o dnviafdă. de oritJerliu iinfortm1a1:1iv.
I) Vl8Zli R. Forirer, Strassbcurg-Argentorate, prehistorique, g.aHo-romiqn et mero-
vin.gien ,(lîin t~tlull 1geIUT1Ja:::11, Das roemische Strassburg-Argentorate), S~1r.asboor<g. (19217)
p. ·lC'~ ~1. X.V, n'l'. 3.
2) D!e Lnt:reigiit ma1i c1t.:11li'111d singulares de1:::ât signifer, iadtfel nu plUll:lem e.xiplJiJca. w-
'Vlîl1HlulL 1Ujr1mM1c1r ice 1!nloep:e-.a. c:u 1! '.'.e•m B. s:,nc:'OIPW'e:a '!JUi n .(,~1~e fre:civent:ă îmiintea itmei
giu1'.1wnatl'el; :s:~ 1pot radUICe e<x€111p~e chk11r din I)atfiia şi a".lume, Ulni•t<ate;i ·:1:.i ru.ume~e 1aio.2-
m.'1noăJk'll' ide Ia Apulum\, ·aai~:e II=l~ >.l1an:11=1i1J1<:• :::•p:ne 1:.n pres·au1rba1re :s1u1b foTma: P(edites)
SI(n)G(ulares) :CO(n)S(ularis) (.OH. III 1'2633 f), ori 1fu nu:mie 1proprii c~ I(n)genus
{CIL .LII 14i1G7), Li(n)gauster (CIL XIII '7(}38), ~.
3) 10omunroare verbală din ,partea J>irof. Lăsz:l6 Debreczeni.

www.cimec.ro
Inscripţii şi monumente.· clin Germisara

-~
.....
-~
„..,....
~

r
.1

I
··<.0
\

www.cimec.ro
68 NICOLAE OOSTAR

om, g:r!CJl8imea 22 .cm. Liteireile pirim~for cr:11at•ru rî.nduri au o tung.ime de 3\8


cim,, d1~1r 1în u:ltiimU!l ·de 4 ICI!l..

După cît se vede şi din figură, din inscripţie s-au mai păstrat urmă·
toarele litere :
D M
P I I I I I I I
I I I A I IS I I
/ I D I I I I I
PARI/ I I I I I
In rîndul întîi se distinge litera D, iar la o distanţă de 35 cm de a-
ceasta iapa~ trăsături·)~ de abi~a vizibHe 1ale literei M care scot în eviidenţă
caracterul funerar al inscripţiei. ln rîndul al doilea, clar se vede numai li-
tera P de la începutul rîndului. In rîndul al treilea deabia se mai disting
trăsăturile literei A, cu bara orizontală ştearsă şi apoi la o oarecare dis-
tianţă, l1here!1e IS, oaire se pretează l•a întregi·rea A [nn] IS. In rîndul al
patrulea, sub A, se vede destul de clar litera D. Ultimul rînd se poate în-
.trregi He p·rin PAR [enti], fie prin RARI [ssimo] sau RARI [ssimae], căci
prima literă nu e sigur, dacă este P s1au R. ·
Cu aceste cinci inscripţii noi de la Germisara, adause la cel•e cunos-
cute, numărul de 28 se ridică la 33. Printre acestea, inscripţia funerară a
lui Aurelius Iulianus prezintă un interes deosebit, prin faptul că arată
în sec. III prezenţa unor magistraţi din S·armizegetusa la Germisara. Apoi
această insorlpţie este a douăzeci şi doua la număr, care aminteşte nu-
mele .ooloniei Sia.rmizegetuza cu nangul de metropolis şi e singuria inscnip-
ţie aflată pe teritoriul altei localităţi, amintind cu acest titlu oraşul de
reşedinţă al ip1mvinciei ) .
1

Alături de aceste inscripţii funerare, culese din ruinele· romane încă


în evul mediu, alte cîteva inscripţii, descoperite sau aflate în trecut sau în
zi1:1e~:e JlG.a ..>~Gc la Cigmău sau 11a Geoagiu, au ·ajuns să fie publicate - unele
cu greşeli inadmisibile, altele cu întregiri eronate, sau cu lectură incom-
p'.etă. Emienidiarea lor prin n<Ji leduri crndem că vra 1aduce un oarnoarr~
aport, lămurind unele proble~ de interes restrîns, în legătură cu loca-
lităţile mărunte de pe cuprinsul Daciei romane.
6). Altar de piatră scos din zidurile aceleeaşi biserici din Geoagiu,
1a iaăirui iinsor:ipţie ;a fos1t publicată de căt1r•e aicad. C. Diaicoviciu, după lec-
iuna lui J. MaMasz 2 ). Din inscripţie Mallăsz nu :a putut .oiti tocmai :riîndu-

1) ilins'Oiliip\li.a CIL IH ll 7E·, rdiin iseiriia c·elio.r de la Aipuhxm, mad oumînd provine .de
h~S\aJrnniilz1e(g1et.uz1a (d. Mamm1s1rn om.. L]l 'P· 204).
2) IC. Daiic!ONlilciiu:, in AISC, I, :pa111t. II (1928-~2)\z p. 59; IOM / - ·- MAX [I]
MINVrSi/ - LEGVM/- - - - - f - - - - -/ VSLM.

www.cimec.ro
Inscripţii şi monumente din Germisara 69

rile 5 şi ·6, .care sînt de o deosebită importanţă pentru cunoaşterea isto-


riei militare a Daciei din timpul ocupa (iei romane. Noua lectură a ins-
cripţiei o reproduc după o copie din anul 1942, căci mai tîrziu <lpoi, in-
scripţia a ;avut aceeaşi soa.pt.3, in1rînd la 1emeli:a c;:isei lui Bel1a Lugozs1i
din Suseni. Literele sînt clare şi numai de pe margini vremea a putut să
le şteargă, încît îin anul 1942, ele nu se mai vedeau îndeajuns de limpede.
I o M
/LP MAX/
MINV I I :' I
LEG V MI I
5 S/OMP N
s p B
V s L M
In rîndul al treilea după litera V ar urm1a S şi apoi gradul dedican-
tului, pe care acesta îl deţinea în legiunea V macedoni.că. Rîndul al cin-
cclea, rînd care în anul 1942 mi s-a părut mai anevoios de citit, l-am
lranscri:s S/OMP, dar care permite 1a fi corect:at î1n S [I] GNIF. Rîndul
6, cu literele S P B, mult distanţate şi deosebit de clare în momentul
copierii, nu prezentau nici o dificultate. Cu aceste observaţii preliminarii
se poate trece la următ6area întregire;
I(ovi) O(ptimo) M(aximo)
fV] LP(ius) MAX [I]
MINV[S - - -]
LEG(ionis) V M/AC(edonicae)/
6 S [l]GNIF(er) N('umeri)
S(ingularior'um) P(editum) B(ritannicorum)
V(otum) S:(olvit) L(ibens) M(erito)
Traducerea : „Lui Jupiter cel mai bun şi cel mai mare. Ulpius Ma-
ximinus [. . . . . . . . . . ] al legiunii a cincea macedonică şi steirar al
unitaţii detaşaţilor pedeştrii britanici, cu bucurie şi după merit şi-a în-
deplinit făgăduinţa".
Gna<dul lui Ulpius Maximinus în oadrele lt:'gi1unH nu poale fi dedus
din cuprinsul inscripţiei. In cazul că inscripţia e dedicată în momentul
cînd Ulp. Maximinus e detaşat din legiune în unitatea de la Germisara,
atunci el ar fi îndeplinit un grad inferior unui signifer, poate librarius,
beneficiarius 1), sau chiar un simplu miles. Elem~ntul nou, desprins din
1) CIL J:iLI 11235 'l1IIl oa.11e1:ta!r'e M. TaU.a ... Montanus ia kst SIG(nifer) E N1WVI
(ero) .. „ druip'i ele î:n1'3.:~it!e 1!'1l1deip'1i1nisie u111 gmad î111 !leg. XIU gt€lm ; elf. G. Q9Jlllt1a.w'l!i1110,
Cîteva cor]>uri barbare din armata romană de la Augustus la Gat!Aenu.s, Brumlirlelşttd
19129, pag. 192. Un 1a11.Jt ex~ e CIL :nr 1113~,. de IUIIllde se lvede c•um [m'PijtLS,
www.cimec.ro
70 NICOLAE GOSTAR

conţinutul acestei inscripţii, constă în numele complet sub care apare


acest numerus de la Germisara. Pînă acum o inscripţie îl cunoştea cu
11ume1le: N (umerus) BRIT(annicorum) 1), iar a! 1 a, publicată :acum ire-
oent, ·sub nume~e de N(umerus) S(ingulariorum) B(ritannicorum) ~).
Inscripţia lui Ulp . .Maximinus poate fi datată după anul 168/9, cînd în
Dacia este adusă leg. V macedonică, de unde fusese detaşat Ulp. Maxi-
minus, personaj al că·rui nume nu este încă .atestat în Diaci.a. In orice oaz,
după anul 168/9, unitatea britanicilor de la Germisara poartă numele de
N(umerus) S(ingulariorum) P(editum) B(ritannicorum), formulă ne-
întîlnită încă în inscripţii şi nici în diplomele militare.
7). In CIL III suppl. nr. 12573 se reproduce o inscripţie onorifi.că,
după lectura lui Fr. Cumont, pusă în cinstea împăratului Philipp Arabul,
cu menţiunea că inscripţia a fost găsită la Cigmău şi apoi lăsată în
păstrare la familia Concz, proprietari în acea comună.
Pe•Illtil'u .fe1Luf1 ·C"Um 131pair •u1nele i1Here în t:r1a111.sclri.e:r eia in;,~l'.'i1pt•iei, 1d.ua>ă ilel::-
:t1um 1iu1i Ci:mo1nt, e n·~icesiar s·ă ·3:dăiuigăm citeva .ob-se.rv.::1,ţ.ii ; în ·rmd.uJ 1a1l ci.n-
o:::il=::a di·n J.i:te•r:a iN nu se· vede de.cit prin11:i bia.ră ~l1i1cc:.1lă, .r.eos:t·Wl în .p:.ib~;.c.3'ţ.~e
fiind lt1ras1a!t cu .puncte. •lin looul ia.I pdruile•a .~ p.:ra:b11ă ero mai curînld N" ş.i
nu 1M. Ultimeile dc\lră :rinduri sî.nt întregite de Cumo~"lt .în felu'l ·u.rmăl.or :
f e·t J n(obiU)s(simo C(ae)s(a)ri filio~ Philippi'lni, 1l-eict1u1ră ou 1c1s„r.e se deoLa.t'ă
de ~·cm1d IŞli e.cHtorii Corpus-u1uI, m.otivîndu-o 1~:a jus;tă .şi 1:i;dă01g1înd că ia id:i-s-
păJr1wt 111J1,;1mele .c1;:e'1ora care aiu pus acea·:.tă insc:dpţie, îm;preună ::iu s;t,at;u,i.a
limjpăir!a11\Jllui 4 ).

Textul inscriptiei, după îndreptarea ?rezeniată de Cumont, este repro-


dusă fn felul următor ; ·
f A? Jmf a/ndianus din miles-ileg{ionis) XIIII g(em,inae) devlinie librarius numeri S ...
N1UJ mi .s;e paire 1ind:-·e·p~ă1ţiitlă ipăre;re•a ip:rod'. G. CanJ1:1aldu2''..:i·o (o.c. p. 12~) care 1n!cealr1oă
să ar<rt'e .că U!Lp. A?mandianus rnu a se-rvi.t într-un numerits ·cu o3'racter etnic,
„droar·e'c.e ae~m12•ne•a numeri 1arve·9\l o•ubolfiţeri bia.1rhar:i ca :şi sold:31ţ:ili'' ; •aceas:t.ăJ e1fir-
m13ţie niUJ s·~ ,,-!;:irijirnă :î111să pie nimic, deio,,irecr:r, a~:it P. Ael. MarceLtinus signifer et
qv.aestor n.(umeri) Brit(annicorttm) (C'IL III 1396), ciî.t rşi U!p. Maximinus ISIC1rd!alt ori
ofiţ.e.r în leg. V. mac. rşii 1ajploi signif(er) n(umeri) s(ingulariorum) p(editum) B(rita-
nnicorum, erau celtă1eni •rmnan1i şi .ar:-·oi M(arcus) Tali~a .. Montanus (.a ·că.I'IUJi genti-
lic·iu poo1te fi înrt.re1glirt cr.i• H:s1l. Ta(l)lanius, :o.ri TaUaf rius ], 1ciU1m: lîn''1I1ege1Sic e:dilt100-ii
Corpus-1u!lui UI ;p. ·2'370), dt şi Ulp. A?mandiantts, fac 1par'te din c121dre'le une·i lt:e:giurnl
şi ipoa'.!'ltă niuime de cet·ă·ţeni .rom.al!lli.
1) iCllL ILll, 1396.
2) Ocit. F.1:0091 o. c. 1, p. 75,5_
3) iG. Teglâs, o. c., p. 12.1~ caire v·ăzusie- iru;;•c-rirpţira, 1a1rlalt~ <;'ă rî-nodulI'ile .aiu fosil
ma~tJelia,tie înoă iin ianrt>icbiitia~.

www.cimec.ro
Inscripţii şi monumente din Germisara 71

IMP CAJI M IVL PHI


LIPPO /I/IE AVG
PON/ MAX TRIB POT
II COS PP PROCOS
5. /NSIMCSRIFPHILIP
PIANI DEVOTI NV

In felul cum Cumont citea şi întregea inscripţia, s-ar deduce că mo-


numentul a fost pus în cinstea împăratului Philipp Arabul şi a fiului său
Philippianus (în genitiv !), nume care însă nu c întîlnit nicăieri, pe nici
unu! din monumenlie!e .epigr:afke din imperiiul rnrnan, nici în texle!e
literare, nici pe monete şi nici în alte monumente contemporane ori mai
tîrzii. Philipp cel tînăr, urmaşul designat de tatăl său Philipp Arabul, în
documente e numit întotdeauna M. Iulius Phi!ippus, ,adăogîndu-i-se, în
unele caz.uri, iie nqmele Severus, Saturninus. ori iunior, dar niciodată
Philipf>ianus. E curioasă apoi prescurtarea NS, care după Cumont trebuie
ciHtă nobilissimo şi :apoi întru t'otul neobişnuită întregirea literelor CSRI
prin Caesart. Nici formula nobilissimo Caesari filio înaintea numelui lui
Philipp cel tînăr nu e întîlnită. Toate aceste observaţii ne fac -să deducem
cil lectura şi mai ales întregirile, după rum am văzut, inadmisibile, pro
puse de Cumont pentru rîndurile 5 si 6, se datoresc unei transcrieri gre·
şite. Aceste două rînduri au conţinui numele dedicantilor, care şi de data
aceasta e lot acel numerus. In mod neîndoielnic trebuie să presupunem:
în rîndul 5, locul al patrulea, litera N şi nu M; în lo,':'.ul al şaselea, litera
B în locul literei S, iar în locul al zecelea litera T în loc de F. Cu aceas-
ta justificată corectare, cele două rîncluri permit a fi transcrise în felul
urmăio::
N SING BRIT PHILIP
PIANI DEVOTI NV

unde epitetul Philippiani, în loc de Phili/Jpianus şi dcvoti în loc de devo-


tus, pol fi socotite erori ale Japicidului, atras fiind, poate, de numini şi
maieslait, ce urmau în rînclurile următoare. Gre5eli în ce priveŞte acordul
epilet1ilui Philippianus în genitiv, în loc de nominativ şi adjectivul devoti
în locul nominativului se mai întîlnesc în inscripţiile din Dacia, ca de pil-
·'.iă, :n CIL III 8010 de la Mehadi:i, unde ,apare Gal(l)ienal' în 1loc de
Galliu:a, ln inscripţia de la R:îşnov (Cumidava), unde la fel întîlnim, A-
lexandnanae, în loc de Alexandriana 1) şi în CIL III 1380 ele la Micia,
lot o dc 1 dicaţie lui Philipp Ar~bul unde găsim dc·ooti pentru devota 2 ).
I). M. Macro, în AISC, IV (1941-43), 'P· 237-8.
2) Chii3'1' ~'i Î:fl'?fa:n rpr:c1vb1·1°''ii Dl'C'i.'.l,, ce int!1line1s'c ,gre1ş:~Ji în ;3JC'O'r'j1:·. 'l:l::tO:r a1;::~,fel
el:= Joxmu';·, 'C::I tbu.năo[;1ră 1î1nk-c ,;1ns'C::·i1pţie .a.:o Aiki1ca ,romiană, u1nde ,~ăs:irn: „.res p(1L
J
l;Jlica) muni [ cipi(i) Sţgensis devoti [nu mini maiestatique eius J,
duipă r9um 1airia.H\

www.cimec.ro
72 t-: ICOLAE GOST AR

In consecinţă, lectura şi întregirea inscripţiei poate fi propusă în


fdul următor ;
IMP C.\ [ESJ M IVL PHI Imi;;(eratoriJ . Cafes(1a,ri)j M(arco) Iul.(io) Phi-
LIPPO [Pj I [OJ FE [L] AVG t'ppo[p)ilsJ fe[l(iciJJ Aug(ustoJ
PON [TJ J\\;\X TRIB POT pon/t(ifici)/ maxrimo) trib(unicia) pot(estate)
II COS PP PROCOS II co(n)s(uli) p(atri) p(atriae) proco(n)s(uli)
N SING HRIT PHILIP 5. n(umerus) sing(ul.ariorum) 5rit(annicorum)PhWp-
PIANI DEVOTI NV sic. piani devoti nu-
[MJNI N\AIEST/\TI] /mini maiestaiti-/
[QVE EIVS) { que eiusj.

Traducerea : "Unitatea detaşaţilor britanici filipieni, c.redincioşi divi-


nităţii şi maiestătii sale, (a ridicat acest monument) împăratului Caesar
Marcus iulius Philippus Augustus, cuviosul, fericitul, mare pontifice, cu
putere de lribun pentru a doua oră, consul, tată a l pakiei şi proconsul". 1

Inscripţia datează din anul 245, cî111d Philipp Arabul e învestit pentru
a doua ară cu tribunicia potestas. Pînă acum e cea mai recentă inscripţie
din Germi~ara ce permite a fi datată şi totodată, ultima menţiune al aces-
tui numcrus în castrul de la Cigmău.
8). In 1865 s-a găsit la Cigmău o inscripţie publicată pentru prima
daUi de C. Torma şi apoi reprodusă în CIL III suppl. 7885. Inscripţia s-a
păsibrat cîLvia timp la Kocsârd Kuun din Geoagiu, unde a văzut-o în seco-
lul trecut cercetătorul ardelean C. Torma. Din inscripţie Torma nu a pu-
tut citi decît patru litere ;
I I I I I I
I I I I I I
I I I I I I
I I I I I I
I I C BR I I I
I A I I I I I
Tori11a întreg·eştc rîndul 5 prin C(ohors) BR(itannica miliaria ?).
Cum îns!:i de~pre această cohortă nu avem nici o ştire că ar fi staţionat
cîndva la Germisara, ori prin apropiere, credem că mai curînd, cele trei
lit~re pot fi întregite cu numele aceluiaşi numerus, cunoscut pînă acum
din cinci mscripţii şi pe stampilele de pe- ţigle ori .cărămizi, toate găsite
deis:emrufii, :în J:oc de devota (E. Mbertldhi, Inscription de Siga, exrtir. din BvBetin de la
Societe geogro.phique et d'archfologie de la province d'Oran, itoan. 54, ~a!Slc. ·ll!}'j).
iB~n·'~ Di:aicira m:aii ·p,urtem radă.uigia ·şi CIL III 1454•, d-El:litcaiţte lud Go-r1di.ain III de
căt:re ccmciliwm prov(inciaru·rri) Daciarµm t.rium devoti ;(îll!l !Jioc de devotum) •n:umini
maiestatique eius.

www.cimec.ro
Inscripţii şi monumente din Germisara 73

la Cigmău. Iniregirea literelor C BR poate fi propusă fie în [N (umerus)


~ IN] Grulariorum) BR [IT(annicnrum)], formuli'i în1îlnită de trni ori în
inscripţiile de l:a Germisnina, a:-i prin [PEDIT(~s) SIN]Grulares) BR[IT
(armiei)/, aşa cum aceeaşi unitate apare în diplomele militare.

Fig. 4 Inscripţia din CIL III 14fJO

9). Ji'\ezcrzius, primul care, pe la sfîrşitul sec. XV, adună şi publică


inscripţiile latine din vechile aşezări romane din Transilvania, cunoaşte
de la Geoagiu de jos (in oppido Aldiod) numai un cippus funerar cu ins-
cripţie (CIL III 1400), care, fără îndoială .că a fost adus de la Gerrnisara

www.cimec.ro
74 NICOLAE GOSTRA

(Cigmău). J\t\.onumentul şi astăzi încă se găseşte răsturnat cu partea scri-


să în sus, lingă acel amintit „carnarium" şi în această poziţie pare că a
s:at cîteva se-:ole, dcoare:~ din car.acle:·e:e ins.C11ipţiei, a!rare în sec. XV, as-
tăzi, datorită intemperiilor ~i lovituni.ior, deabi!a se mai pot distiingie tră­
sătu1rHe oîtorva J.itere (vezi f°ig. 4), cu 1extu l mai puţin lizibil de cum se
1

prezenta acum o sută de ani, cînd o văzuseră J. F. Neigebaur şi C. Tor-


ITla 1). In cazul că nu se vor lua măsuri oa această inscripţie să fie trans-
portatii c't mai curînd într-un muzeu apropiat, ori în cel mai rău caz adă­
postită undeva, monumentul încetul cu încetul se va distruge, pierzîndu-şi
caracterul său epigTafic şi de reli.cvă antică.
10). Prinlre puţinele materiale epigrafice din Muzeul raional din O-
răştie, care de curînd a luat fiinţă, se găsesc următoarele trei fragmente
de ţigle r0mane, încă neinventariate ; a). ţiglă cu stampilă într-un cartuş
dreptunghiular, puţin adîndt, cu literele în relief, purtînd eticheta: „aflat
la 1 Mai 192i în Germizara". Din stampilă se vede prima. literă N, de for-
mă patraUi (2,5 cm) şi capătul de jos a, literei următoare S(fiţz. 5,1).

I 2

.•. ---------

3 4
Fig. 5 Stampile pe ţigle aflate la Cig•r.ău

IJ). Aceec.i~i şlampiliî pe un fragment de ţiglă cu eticheta : „aflat 1 Mai


1921 în Ge111Iizara". Din ştampilă se văd primele două litere, N şi S, pri-
1). Cippus ,j,n formă de bllw, ipe c·e1e trei feţ.e pre.văz,ut ou :cite uin chernarr s:rmp1u..
Dii:m:::rn:si;uJil;'·l·e : 1,32 x 0,90 x 0,64 m. Li:te!"erle 1riîndur'i:l0<r 1-7 :a:u c 111un.gim-e rde 7 c,m„ :i.a1r
in u:t 11imu~. de 6 rem ; 1Jă1ţ!1rn:e:·1 1itere·lor n i::m. Pe ti:mpul 1Lui M2·ze:.rzi1us rrîndurr~le in-
s1c.r1hţi(iei 1piu1t.eta1UJ fi citite .în feliul urrmă:tor: D M / INGEN!V / V1IVS ATTIO ( VIX
.-\NNIS /XV INGiE / NVVIA 'MAR /CELLA FILIO / PlrENTISSIMO.

www.cimec.ro
Inscripţii şi monumente din Germisara 75

ma ,de forma aproape patra tă (2,7 x 3 cm1), a doua înaltă de 2i,6 cm


(fig. 5,2).
c). Acee:aşi ştampilă pe un fragment de ţiglă fără etichetă, da~ clupă
Loate probdiiiliUîţile adusă tot de la Cigmău. Imprimarea literelor N S B
e îndeajun.:> de clară, deşi din prima literă nu a rămas clecît bara vertiCală
dreap:tă. Dimensiunile literelor: 3,2-3,4 cm. îniJl\ime (fig. 5,8),
Şi.1ampHe de felul acesta, purtînd sig'..a . N S B pe ţ-ig'.:.- o:-i cărămizi,
în toate publicaţiile sînt menţionate ca fiind des,coperite numai pe teri-
toriului satului Cigmău 1 ) şi lip8esc pînă acum în altie localităţi romane.
Impreunii cu ştampilele ce poartă accastiJ siglă, abstracţie f ăcînd de
cele ale iegiunii XIII gem„ literatura de specialitate, printre descoperirile
de la Cigmău, mai cunoaşte următoarele variante ;
I). N B 2)
II). N B8) s
Jll). N PS')
IV). S P B")
Dintre toate acesle sigle formn cea mai frecventă e .prezenlală de v1a-
rianta II. Intregirea lor este înlesnită, într-o bună măsură, ele trei diplome
militare dacice, de inscripţiile de la Germisara şi cîteva exemple de analo-
gie din epigrafia romană a altor provincii. Printre unităţile militare care
au luat parte la războaiele dacice şi au format apoi armata de ocupaţie,
1) aIL TI.I 8975,32, ia, c 1(=11633,14 ia) ; G. T€!g\lâ$, Hunyadvcirmegye tort„ I p.
1<::> ; d\d., m Klio, X (1910), ip. '501. Dooiă b.uciă.ţi m '1Vluz. !"eg. Devia ·S1ulb nr. iniv.
'.!4'16, 24117.
2) IŞltiam/Plillă inedi'tă (fig. 5,4) păstlrată în ~egu1La1riu~ il.\/Luz. ,reg. Deva. rub in~. iiaw'.
2400. iflăiră .a 1se itnidJrca 'kic:iul de p1ro.velllitenţă ; j1ude1aînd :înJsă diurpă s.tampiHeile Cil.I. iSigllia,
NS B, CIU Clalre ip:are să prezinte o iniriu1dire, La·r puJteia cla şi siUamp.iilia N B i&ă /Pl"Of\rlină
tOlt icle l!Ja Oig1!Illău1.
3) V:eizi n:o:t1a 1. G. Tegiăs 'in Klio, X (1913):, p. 501 ipubliJc;ă ace,astă var•~aui­
;tă IS!Ub 1'.tti€1i rforime de'OS1ebite; ia) N . .s. B.., b) N s IP, 1C) N s B. Si1gfa ib 'CU"edem
că se ids.it1cirează unei il€1cit1u1ri igreş:ll'e, :deo1:3!fe·ce ccm1pa.r1înd-o c1u ex:empJ.arul din
!Vfuiz. Devia nr. inv. 8555, se vede ,că lit€1I'a estr. B nE,impri,ma;t îndeiaJ•u.ns: şi ciatrle
· ·U.,"'01r ia ipu1tuit fi c:cin.fiundia't 1C1u P, fuipt ce 1pe.rtmit.e c.a aC"um aiaeas.tă 1si.glă să fie co1r€1c-
ta1!ă ffinj N sl B. !Şi is1i'gfo I S N dilll Klio, X!I1 (1911), tP. 509 't1n::ibu1ie citH:ă .r'ăist!1U1ma1~,,
NS B.
4) Teg~ăs, 1î::1. Kilo, X .(1910), IP. 501; &igh S P N itirebuiie d.tiit1ă 1reiL!°ogI1ad, N P S;
aceliaş l111ciru .în Ktio, XJ:. (1911)., p. 309 au 'Sligl!e~e S. P. N . .şi S P i'l.
OIL iILI 8075,32 f ; Te~lăs,, HunyadiJtirm. tort„ I, 1p. 1'25 ; 1i:d. Klio, Xii (191 11),
5)
p. 509. Dc1uă f.r1aigim.ent.e .ciu s:'1:mipn0ia S ,P B îln Muz„ D2·V1a ·::ir. inv. 2214„ 2244. St,am-
pi1!.a CIL Ul 80r75-,32 ib, S B B :se di3 1t:Clfr·e.şite ·uinei ile1citiu~i .gireişit.e şi ltrebuie irorecta.tă
in S P B ; ici~m în Klio, XI (1911), p. 509,

www.cimec.ro
76 NICOLAE GOSTAR

diplome: din 17 feb: 110 aminteŞtr şi pe acic,i p<>dites singulares Britannit.:i 1 ).


A doua cliplurnă e cea din 2 iul. acelaşi an, unde aceca~i trupă apare ctt ·
numele de (pedi)tes Britannici 2 ). Ultima menţiune în diplome a unităţii
jped] ites singulares Britannic(i) este din J .57 3 ). Cum ·ace;as'.a lrupă între
anii 11 O -- 157 se afla într-Lin castru din Dacia Superior, aceşti pedites rn1
pot ii desp~irtiti de cei care au imprimat sigla variantei IV ele pe ţiglele şi
cărăn,iziie de la Gennisara şi deci întregirea ştampilei nu poate fi decît
s(ingttlarPs) p(edites) B(ritannici), cu inversarea primelor două cuvinte.
Cu timpul aceşti pedites sinaulares, probabil pe timpul lui Marcus
Au11elius (161 - 180), în o:-ice caz după A1ntoninus Pius \138 - 161),
devin o unitate auxiliară permanenUî, luînd numele de numerus, ca. şi alte
unitati1 de singulare.~ <lin :arma:ta imperiului rnm<m, fiind acum ;socotiţi ca
f ă-oînd p1airte .din aadriele efedive 1a·le armatei provinciei 4 ). Intregirea siglelor
variantelor I -- III se poate face cu ajutorul inscripţiilor de la Germisara,
care indică următoarele forme abreviaie;
I). N BRIT 6 )
li). [ . . . SIN]G BR . . • li)
III). · [ . . . . ]Sl(n)G B . . . ')
lV). N s B8)
V). N SING BRITn)
VI). N S P B '')
Sub <1ceste şase variante se ascunde una şi aceeaşi unitate, care nu
este alta decît n(umerus) s(inţ.{ulariorum) B(ritannicarum), aşa cum a·
pare în vaiiantele IV şi V din ·inscripţii, ori sub formula mai s.curtă ·
n(numerus) B(ritanicorum) din v.ari1ant·a I din sigla de p•e şi.,ampilă, identiică
cu varianta I din inscripţie. Varianta III de pe ştampile poate
fi întregită prin n(umerus) p(edites) s(ingulariorum), întregire sprijinită
şi Jc varianta Vi din inscripţie, unde numele acestei unităti apare corn'.
p1let în s~giJ.a: n(umeru.s) s(ingul.ariorum p(editum) B(ritannicorum).
In consecinţă toate aceste prescurtări de pe ştampile indică numele unei
I) CIL XVI 57.
2) C. Dairn<v.i.ci1t\ 1î•n Dacia. VII-V.UI (1937-40), p. 33 3. 1

3) CIL XViI lin.


I) iEn1~t tSitiedn, Die kaiser!ichen Beamtem tind Trttppenkăr1Jer im romischen
Deutsch!and unter dem Prin-zipat, Vien:a 1932, ip. 2.G3-4.
5) CIL N1I ,1396 ; :111ume!:e 111oJilbăţii e n(umerus) Bri:tl(annicorum) şi nu Brit(tonum),
.într121ghe prcjp!UlSă IÎ:n ;ve:cheia litem~1u.ră.
6) V1e2!i mai SIUS pag. 72-73.
7) VIEIZli ipa-g. 65-66. ,
B) Oat. Ffoicis:. •m Materiale arh,wlogice, I (l!lo53)., p. 75'Ş.
9) Viezi pa.g. 71- 7.2.
JO) Vle.zJi !P1a:g. 69- 70,

www.cimec.ro
~~~~~~~~~~~~~-'--~
inscripţii şi monumente din Germisara 71
singure uniU1ti, ce ia diferite numiri în diferite epoci şi cii unitatea e iden-
iică cu acei pedites sinR·u/ares Britannici din dip!ome şi cu n(nurnerus)
s(ingulariorum) p(editum) B(ritannicorum) din ins.cripţii c;;i 1111 do.uă uni-
t~ţi cliferite, cum s-a încercat să se sugereze în ullimul timp 1).
11). In th1iUrul reformat din O~ăştie, printre alte cîteva piese arhi-
tectonice antice, S<' găseşte şi uri fragment dintr-un cippus funerar, purtînd
pe una. din fete o sculptură ce reprezintă o figură omenească stînd în
p1c1.01a1re. As<lăzd 1aceoas·i.ă p·iesă istă 1rezemată, fără rost, k1 mormîntul lui
Albert Amhicher, cunoscutul istoric sas din Orăştie. După o tradiţie păs­
trat~ de intelectualii din Orăştie, monumentul ar fi fost aflat pe Dealul
Mic, ce se găseşte la extremitatea de S a oraşului. După o altă . tradiţie
piatra ar fi fosL gasită la o oarecare adîncirne, în acelaş cimitir, tocmai
pe locul und.~ se găseşte acum. Cum însă în acest cimitir, vechi de cîteva
1). W. W.ag;ne1I1, Die Dislo~Mion der ri:imisclten Auxiliarformationen in den Pro-
vinzen Noricum, Pannonien, Moesien und Dacien i•on Augustus bis GaUienus,
Bed.iln. 1938, ~JJ. 002-4. A'U1t!ar1ul ol'eide că pe:iites singulares Britannici !if"l.1'."lt d:easieibiţ!i de
un1rt1aitieia numerus Britannk-orum. Initireg•i•rea 1Propu1să d-e \V.aigine1r ip.Ein1tir1u ia:c'e1:;1~1t:ă u-
J
nH1a1t1E1, sulb 01unnoe.le rde numerus Brittonum [ G erm(iS1arensium ? ) n.u po1a;te fi raC'cep-
i~1a1tă, 1dlel01airec1e Î..."1 D3!ci.a 1111Uimru numeri ma1u1P:ilc1r 1ş.i 1::i1i palml!irreni·e•nilo•r •c:cnţi1n în 011„mn:ea.e
k-11' 'Şi. iL'Olcia1Uta1te:i. de 1S1baiţLonia1r1e. In ClL HI 1345 de l·a lVllircira:, :uonde is•e înşi1riă IIDl:liÎ
mullltie rbrupe aiuxi%a1r.e rde h srf~rşCtiuil isec. li e. n., IÎln 1ccilo1a1rua •ll, :rli'nduri1e 3'"""--4,
inSioripţi!a 1am:a.:1ei;rt-e •umt:ă:ţ:rI.e : N M TIB / CEIR!M (rlnidiu1l 4 rdiu1pă ·Le·eit,uria 1 llui A.
V1!'1Jr>aidi), oairre se :P10Jt !irntireigi ma.i rcuirlînld 1PI>lal. N(umerus) M(aurorum) Tib(iscensium)
(VIEIZli V. Orliist.eis1:~_i,, Istoria militară .a Daciei romane, Buic1u111e1ş1ti 19-37, •p.. 198) .ş,i {N(u-
J
merus) GiEtR1M (anicianoTum), 1111ni1tcllle 1a •că1I'1Eli e·xiLsit:er!l'ţă în Dacii;a e do1V1e.a,;1t:ă de o
inisrcr:•iiţ1\1i•e de iha A1pu1J.uim {B. Os:e1rini, 1în Arcltaeologiai Ertesito, XXX (19'10), p„ 178-
180) şi 111id·de-clum. [Numerus Brittonum Gjerm(isarensium) :wm IJ•r:opu•ne Wagner.
Iin1t.r-10 g1reiŞ1ală mia:i maire 1c1aid.e înJS•ă J . .SziHagyi, A Daciai erădrendszer ltelyărse­
gei es a katanai teglabelyegek (Die Besatzungen des Verteidigunssystems von
Dazien und ilire Ziegelstempel), iî:n Dissertationes Pannonicne 1Soe1r. II, ~r. 211. Bu-
<liaipie.siba 1946, ip. 30-31, caire a1pr.e1C'La,z,ă g:a.rni·z.01ania Gemmi!S1arrei rl.a nu m.a.i 1pu1ţ.in de
~-aJp!te 1UlnlL1:lăJ~i diferite (bi111.elÎ111ţele1s lll'U' 1t1oia;te în 1a;cieiLaş ibilmp~„ ne fa1plt 1Unit•ă·ţ,:1L:e p•e care
le :îlniş,jrnă elll (numerus pedftum singuJ.arium, ped.ites sing'lilares Eritawnioi, numeros
Brit.tonum Gennisarensium 1şi numerus singularium Brittonum, (ull'timiele dctuă .ciu
îlllt.reigire e1r 1 oruutiă) ll1llL slÎ!nt f.l.ll11C1e1V•a dEldi't ;plllhiUJ l!llUlmlÎlrii ia!.~ .u1nrei 1Sii111ig1t11l"e 1U111i!!lăţi. Sigla
N C R 1(1diin :claa'e .Szillăgi ma,i 151ca.a:te o L:111it18Jt.e) o.u e ISIÎ1g!u:r idJa.că pir>0-V1ine 1dle ·~a Ciigmăllll,
rde•O•aJI'leJCle 1sinign.i,ra 1111D't'i.vă dirufcmmat.i•v.ă,, ISIP'Une 111.'Ullllkl·i „Broc1s [·a!d.i!c:ă Oră.şrtie] .relp. in.
c:13.~r,is IRc:m:srn:i,s". Le!c1t1U1ria dif€rra ffia :liie1caire iau-t.ar (N E R, R E iN, iN C R) rşi. iar
pultlela ;fi 10 rlootură igire1şit.ă 1i:te1dlus.ă ldin N S B, ls1aiu mia1i iou1rlÎi11ld i:.n.iJţ,;.;;ilele rUIIllUJi iate-
He!r pa;rl!:1~1uil1air. Al:a. Bosporanorum rcîlt şii 1c:e~e d:o•u1ă \l1e1gin.uni (a V m1a·c. ·!;li a XUI .gem.)
d·in imors1rele e;pigrtafi.ae :ruu r·e.ie•se că .aA.t st>arţiona:t •aiici.

www.cimec.ro
78 NtCOLAE GOSTAR

s,ecole, se mai văd şi 1acurn piese ;a,:-hi~ectonice din epoca romană 1 ), oriedem
că toate acl·slc monumente au fost aduse aici de la Germisara, singura lo-
calitate în ruină, care, pentru împodobirea anumitor morminte din epoca
f 1:.:-udală, putE:a să ofere un astfel de material şi atît de numeros. Acest mo-
nument rlc pi~1(ră calcaroasă de culoare albă-cenuşie, care odinioară avea
forma unui cippus, cîndva a fost spart 1)ei1tru a deveni o placă în formă
de lespede. cu Jirnensiunile de 1,37 m înălţime şi 0,82 m lăţime. Figura
simbolică din cen::-ul plăcii, (fig. 6) încadrală într-un chenar simplu, re-

Fig. 6 Fragment de cippus funerar reprezenttnd pe zeul Attis

prezinta un bari.lat cu mîna stîngă adusă din cot spre bărbie, iar drea·)ta
îndoită şi dus3 c~1.re cotul mînii stîngi. Personagiul stă în poziţie de re-
paus, sp"rijinit pe piciorul drept, iar piciorul slîng, puţin îndoit din genunchi,
acoperă puţin piciorul drept. Atitudinea de repaus reiese şi din faptul
că figura are mîna dreaptă rezemată de o măCiucă îndoită la extremitatea
de jos. Nu se pot da amănunte relativ la îmbrăcăminte, suprafaţa reliefului
fiind mult :1\·ariată de pe urma intemperiilor şi totodată monumentul e
1) Capiteluri de coloane din pi11tră de rnarmmă, u_1ele in sti.1 c.c,rintic, fusuri de

coilioone, precu:m şi coromianeituJ. de piatră de rnarrrroră 01 unui moniumen.t fiulnem.r


.rom,an.

www.cimec.ro
inscripţii şi monumente din Germfsarâ 79

!Llcrat fără ~1reLnţii artistice, sculptorul tirecînd cu vederea elementul de


cl~t:.c:liu. ~~ e r,c,aie remarca totuşi, ca un element specific şi comun, vîrful
ui1d bonck, rn 0 căciulă ţuguiată (fata figurii stricată printr-o martelare
recentă). apoi o cămaşă (?) desfăcută la gît şi o haină ce cobora pînă mai
sus de g"(·:rnn;-:1i. întreagă această ţinută şi atitudine este :::aracteristică
reprezentărilor figurii lui Attis, în postură de păstor, divinitate asianică
bine cuni013cută P·~ monumeni.€·~e funerare din Dada 1) şi provinciile vecine.
12) .Dintr~ l'hmumentele de piatră scoase din zidurile bisericii medie-
VtJle din G1~oagin. ~;ingura piesă ornamentală rămasă pînă acum în curtea
p3rohiei, a~;:1lwri de un allar anepigrafic, este un fragment dintr-un cippus
funer:a.r, tă:i1a1( orizonl:al C'am p.e la mijloc, şi transformai în placă pentru ia
corespunde nevoilor construcţiei feudalP. In starea lui actuală, dimensiu-
ni!e fragmentui:..d sint următoarele; 0,68 m înălţime şi 0,92 m lăţime. Pia-
tra fiind CJ'-!irn.::U în pămînt nu s-a ajuns a i se cunoaşte şi grosill}ea.
E:err::e:nh.il ~-.nistic al monumentului constă dintr-un chemr decorativ
îri î.irma unor ( 1Ve, ce încadrau un al doilea decor în formă de astragale
(fig. 7). Acestui monumelll în w;em.e.a ma1i nouă i s-,r. dat o nouă utili-
S
"~

Fig. 7 Fragment de clppus funerar roman cu inscripţie'. din sec. XVIII

z::rc, ~:1~1 ci:nJe ~i literele din spaţiul liber reprezintă o pisanle votivă din
1) Gr. Floren:u, I monumenti funera.ri romani d.e·lla „D:rcia Superioir", în Ephe-

meris Dacoromo.na, IV {1'926-27)', p. 8.2 fi1g. 6, ip. lQ.7 fig. 45, ip. 108 1fig. 4·5, p. '112 !fig.
53, \P· 113, fig. 513, p·. 117 f:i-g. 59; ·M., I monumenti funerari romani delta Dacia ln-
feriore, Buc•.iTeşti 1!142, p. 40 .fli,g. 28 ; C. Daico~idu, in AISC, I, palI'it. I (1928-132), ip.
112-8, fig. 1.

www.cimec.ro
80 NICOLAE GOSTAR

se::::. XVIII, :m~i11tind de o daiă a renovării acestei \'echi biserici şi numele


ffn iniţia.le ial1e ctitorilor.
13). Din puţinele sculpturi de la Germisara, care s-au putut salva,
este şi un frag:ni.'nl de placă de piatră cal.caroasă, desprins din pereţii unei
edicole funerare. încadrat «1cum în c::irnrafo.rtul bisericii aminti Le, în, olţ uI
din dreapta intrării. Dimensiunile; 0,76. m înălţime, 0,74 lăţime şi
0,20 -- 0,22 m grosime. Fragmentarea monumentului a avut loc în anii
evului mediu, cînd s-a tăiat şi s-a scos jumătatea de jos a monumentului
şi marginea superioară, neatinse rămînînd numai marginile laterale.
Marginea di11spre dreapta a ramas nesculptată, căci aici urma să se îm-
bine cu placa ce forma peretele din spatele edi,colei. Dunga marginei stingi,
ce forma faţa edicolei (adică una din cele două antae), era ornamentată
în chir; simbolic cu un motiv în relief, reprezentînd un ciorchine cu boabe
de struguri şi frunze de viţă de vie cu lujerii term:inaţi în spirală.
Pe faţa plăcii, pe un fond puţin adîncit, tocmai ca o nişă, s-a s.culptat
chipul unei figuri femenine, din rnre fragmentul păstrează numai bustul.
Portretul reprezintă o figură cu faţă ovală (fig. 8), obrajii rotunzi, frunte
te~itii, un păr bogat, pieptănat şi ondulat cu cărare pe mijloc, lăsat să ca-
dă pînă mai jos de urechi. D2şi artistul s-a străduit să imprime figurii
o anumită expresie - şi aceasta se vede mai ales în felul cum a încercat

·~ .: .•
i.-....._...~~---=-........._....---~· „• .•„.- ,„, ...,,.;;..j

FÎiJ. 8 Fragmentul unei plăci rupte dintr-o edicoUi. funerară

să rcdrn adîncimea ochilor şi linia bărbiei (nasul şi vîrful bărbiei a.cum


rupte) -- totuşi el nu reuşeşte să atingă acest desiderat, figura fiind lip-
si1 ,1 de nota vioiciunii sau nuanţa însufleţirii, cu toată linia fină şi îngri-

www.cimec.ro
· lnscriptii Şi monumente din Oermisara

jitâ a 0brajtlor. Apoi, faţă de linia plăcută a capului, gîtul, puternic înte-
. ptnit pe umeri, prezintă o serioasă disproporţie de ordin estetic. Artisţul
,a .reuşit în schimb să redea în mod ·realist tmata,rea păirului şi •a veşmîn.tu­
lui, omiţîfrd însă une:le elemente _de 1amănunt, oa pr1ezenbarea degefolor
de la rnînă, ·.colierul de la· gît, fibulde sau ·copciile pentru prins _hainele.
Bustul e acoperit cu o tunica, peste care trece· un veşmînt cu multe încre-
ţituri -„ palia, - sub care se observ~ conturul mînii drepte îndoită din
cot, cu palma ieşind înafară.
Pc teritoriul provinciei Dacia din publicaţii se cunoaşte pînă acum
o singură edicolă funerară aflată întreagă, la Micia (Vetel), cu prilejul
unui sondaj din anul 1892, la E de castru '), pe locul necropolei, acum
în muzeul regional din Deva. Tot de la Micia mai provin alte opt fragmen-
te (p·er·eiţi şi acoperişuri) de ia ş.apte edicole, to.ale în Muzeul din Devia.
Fragmf'nte de pereţi de edicole se mai cunosc şi în alte localităţi romane,
ca trei fragmente de la trei edicole deosebite, găsite la Napoca {Cluj) 3 ),
alte trei fragmentegăsite la Gherla 4 ), două fragmente de la o singură edi-
colă găsite la Optatiana (Zutor) 5 ), un fragment după toate aparenţele de
la Sarmizegetusa 6 ), cîte unul de la Potaissa (Turda) 7 ) şi Gîrbău 8 ) şi a.Jtele
fără loc precis de descoperire, anume două în Muzeul de antichităţi din
Cluj9) şi wrml în Muzrll'l din Sibiu 10 ). Lia accst tola1l de 21 de cdico~.::- (în-
1

t11egi ori numai p2J.rţi), dacă s.e 1ad1aug~i şi .f1rngmenitul de l1a Germi~ara, nu·
mă1ru-l ·aceSlto1:- interiesani.1
e monttm2'nte se .ridică la 22.
14). T__;n al doilea relief, ce pare să fi aparţinut tot unei edicole fu-
nerare, este zidit în partea de NE a bisericii amintite, sub fereastr~. Mo-
m•rncnlL•l are ~orma unei plăci dreptunghiulare, din piatră calcaroasil de
c;1lcare giilb~1ie, din .care s-a păstrat numai jumătatea din parte.1 c1.~ jos,

I) C. Daicc.vidu, ;îin ACMITr., III .(1~30-Gl)\ .?. 13 ; 1fig:uria ila G. Teg•lâ.s, Hunyad-
varm. tort., J, ip. 117-19. DesiOrieireia ,mC1numEin~ul!•u1i şi IÎ11!~3.dr:a,rsa .c1mnolog•ică ,J.a Gr.
F11ooiesioo:, I monwmenti funerari de.Ua Da.cia Superior, p. 80., :fli•g, 3.
2) O iP1alcă ipUbLi•~ată de Gr. (F\loe1r-elS'c.u, o. c, ip. 33, dlLg. 7 ; cEJIE1lial~
ineidi•te.
·.. „
3) Gr. Filoriest:1u, o. c., !P· ~!fig. ·5; E. •PainiaJi'llesiclll\, ACMITr„ ·IIII (1930-31), p. 100-7,
;p.' IIII. Una ·ined:ită lin Muiz. de a:.Lt. OLuj, inv. I 4500.
1)
Gr.1 Fllorescu', o. c., p. 83-41 fig. 8 şi 9. Una inedi1~1ă !n Mu:zi. de .mt, Oliud 1nv.
D. 9H3-914.
5) iE. IPanaiiitescu, o. c„ p. 91-103, \Pll. II, fig. 4, 6 şi 7.
6) I<nedi,t in M'WL. DeMa.
7) .r. I. Rlil31S1JI, AISC, ir.I.I (1900-40), p. 319-20, ~ig. 1.
8) G«°'. Fii Orre61C't.n, O. C„ •p.. 81, fig. 4.
9) lLleldd.te in !Muz. de ainit. Oluti•, :făiră număr de inivenrt.air.
IO) Gr. FLoresic1t11, o. c„ iP· 82-13., :fig. 6; E. ,J'iaruait~oo, o. c„ ip. 00, :flig. 5.

www.cimec.ro
82 Nlt:OLAE GOST Ali

Fig. 9 Fragment de placă !!partă di11/r-o edlcolti f ur.erară


farii de :unică f,e mtJi observă un fald, ce coboară pînă aproape de ger.un··
chiul drept.
In f<lţ3 cdor duuă persoane mature se găsesc prezentaţi doi copii ;
alături de tată o fetiţiî, iar băiatul în faţa mamei. Obrajii copffului nu
se pot di::;tinge din cauza loviturilor ulterioare. Părul acestuia, nu prea
1) J1.1idecînd idu:pă feLuil c;crn\POZiiţ.ieil şii dimeru;.i1uini!.e ipil.ăioii, s-ilr ,puteai ca f·flajg.
mep1!1U)J. :s~ .proviinfl lt.<;>it i<,te Ilia '9 ~-i<;oHi ~uo~r~r~.

www.cimec.ro
_________
Inscripţii _:.__-'-_ şi monumente din Germisar~------- 83

lung, dat inapci spre ceafă, e tratat în mod sumar şi neglijat Linia fetei
p,-~meşte Q forrnă uşor ovală, iar gîtul scurt face o uşoară trecere, sp,re
umeri. O (.•videntă emare de compoziţie este umărul stîng mult prea ri-
dicat fată de cd drept, ~rcşală ,cc strica mult ansamblului acestei compo-
ziţii. Haina copiiului e ca o cămaşă scurta - tunica - încheiată la piept,
lungă pină aproape la genunchi, puţin largută, cu două mînccutc lungi.
Intenţia 1artlstului fiind de !a prezcnt:a un discipol, :a pus în mina ·dreaptă
a acestuia dou~i condeie pentru scris - stilus, - iar în stîng-a o traistă -
crumena - de piele ori de pînză 1 ). Artistul a reuşit în mod satisfăcător
.s~i dcsp.rindă linLa picioarelor de pe fondul sculplu;.ii, în Vl!"l'!Tle ce ,j:ncă1lţă-
111intc;1 c lkabia marcată printr-o simplă schiţare de linie unghiulară.
Chipul fetitei, aşezat în fata tatălui, e prezentat printr-o statură cam
cu o palm~i mai înaltă decît cea a copilului. O parte din fata acesteia e
atît de tocită, încît nu se mai observă decît jumătate din obruzul rotund şi u
coafură cu un păr mai bog<.Jt decît <.Jl copilului, cobo.rînd înspre umeri. Li-
nia bărbiei, pred .coborîtă, aproape că acoperă gîtul. Ca şi la copil, nasul,
buzele şi linia cehilor au fost stricate în aşa măsură, încît trăsăturile lor
cu greu se mai pot separa de adînciturile provocate de loviturile ulterioare.
Irnbrfidimintea fetiţei constă dintr-o rochită lungă şi largă - tot un fel
de tunica, -·· 2jungînd pînă la glezne, cu decolteu spre umeri şi mîneci
largi. In mina dreaptă, îndoită din cot, tine un obiect, ce nu poate fi recu-
noscut în sculptură (poate o pasăre sau un vas de sticlă). Latura slabă
a cci111poziţici constă în redarea incompletă a m1nii stîngi, care se pierde
în regiune;: ;1bdomcnului, prenim şi schiţarea nesatisfăcătoare a i:lcgclelor
ide fa m:na dreaptii. lndi1lţ~\minie·a La copiHi e maroaUî printr-o simpl~\ linie
· convenţional~i.
C,1 to<.iL\ această sumară tral<He a chipului, şi a îmbrăcămintei per-
soanelor de pe acest relief, artistul a reuşit să păstreze proporţiile cuve-
nite, deosebind măsura proporţionalităţii trăsăturii figurilor vîrstnice de
cele ale copiilor, dînd însă prea multă atenţie figurii copilului faţă de cea
a fetiţei. Se mai remarcă apoi atitudinea prea liniştită, lipsită de mişcare,
a fetiţei, fată de copil, reprezentat în chip dinamic.
Scuiptura reprezintă o familie romană, din ca..legoria acelor pagani
din localiUiţile m1ărunte de pe cuprinsul provinciei, fapt ce poate fi uşor
sezisat prin modestia veşmintelor, cît şi prin nivelul puţin artistic la care
1) Un obie1Db asemăinător sie veidie pe iun l'lelli·eif d.!IIl IBci~ni1a, IUll'l'de, rp1rin1lr.e IC'~ile
p~!1riu pe1ri:1c.a1I1e UITl .ad-oile;:cmtt ţ.iin.e 1u1_1 d'E.il de 't1r1a·~s1t1ă .a~'ei:n-or:te.:i. 1ce];e.i ids p;e 1rellielfiuil
-de h 1G2mmi.sa1:1a (The Jcurnai of roman studies, ;vio11. 'I, (1G1lil), p1I1l. 1, p_ 20-111, f!ig .
.5). •Ş•i 1pa lli'llh11I1a · e~t:e!"lioo.!'ă si!IÎIIlg•ă ia e1d:i'C'O:tei de iLa Mic.ha 151e IVieicl:e iUl!1 ccip:i'I. Ţillli"llnid o
trăistuţă şi llllll c•bied :în fc:mă de 0cim.. De 1a1ceea, se piul!le îint.relbairea, 1dk'llC'ă niu
1c;cimMa II'€prerzent,are.u, c.Qlpiiiil.or pe ediC1011elLe funeri::l!re, ţil:i:înd iasLf,eiJ. de crumenae, niuJ
e u1n obiiicleii g<a1Je1r.a!., s1t:e<re<otii1p, im:t.r.at 'în ma~iena scuaip1tu1rii ~1poieili şi n:u o pr·~ent:~
mail iţ>tă,

www.cimec.ro
NiCOLAE GOSTAR
se ridică sculptura. Rechizitele şcolare, cu care e reprezentat copilul, a-
testă, în mod neîndoelnic, existenţa unui învăţâmînt elementar chiar şi în
loc::ilităţile mărunte de pe cuprinsul provinciei Dacia. Acest fragment de
edicolii ar fi al 23-lea descoperit în Dacia, alături de cele amin'tite mai
·sus.
15). O altă sculptură, încaslrată î;n zidul din dreapta intrării a ace-
leiaşi biserici, de provenienţă tot de la Germisara, este un mic relief pe o
pîacă de piatră calcaroasă, cu dimensiunile de 0,72 m înălţime, 0,36 m lă­
ţime şi cca 0,10 - 0,15 m grosime. Din monument a rămas numai coltul
stîng d.~ jos, restul, întocmai ca la celelalte monumente amintite mai sus,
a dispărut, probabil în evul mediu. Ca element sculptural întîlnim mai în-
tîi un arc în plin centru, sprijinit pe console, ce pare a se fi repefat pe
întreaga suprafaţă a plăcii, acum dispărută. Sub acest arc s-a sculptat o
figură cmenească, ieşind puţin în relief.
Sculptura înfăţişează chipul um;i bărbat matur, văzut din faţă• cu
.capul îndreptat jumătate spre dreapta (fig. JO). In regiune·a capului nu se
poate distinge decît părul dat pe spate, coborînd spre ceafă şi barba nu

Fig.- JO Fragment dt placă provenit dintr-un sarcofag (?) de piatrli

prea lungă, restul fiind distrus în urma erodării. ,'v\îna dreaptă îndoită din
cot e ridicată în sus, în dreptul umărului, tu degetele desfăcute. Locul mi-
nii 1strngi ia dispărut odată cu fnagment:ar.ea monumentn'.ui. Singurul veş-
mînt e o hlamidă încreţită în faţă, ce acoperă umerii şi pieptul, coborînd
!n fc._rmă de triunghi pînă aproape de abdomen. In spate haina cade pînă
a pre <ipe de îndoitura genunchilor. Ca amănunt de ordin anatomic se re-
rnarc<i z.rcul abdomenului şi rotula genunchilor.
www.cimec.ro
Inscripţii şi monumente din Germisara 85

· Aiitudinea în care e prezentată această figură cu barbă, aproape nud,


cu rnîna dreaptă ridicată şi mantia căzîndu-i 'pe spate, aduce cu reprezen·
tăirilie lu.i Hercul•es. In mtÎ!na drna•ptă, pwhabi1!, ţinea nelipsit•a-i măciucă,
pe .care artistul, se pare că a figurat-o printr-un desen în pictură, aşa cum
se obişnuia pe unele relief e. Ţinînd seama că sculptura a fost aplicată pe o
placa de piatră, cu figurile unor divinităţi reprezentate sub un arc ce se
repd.au de-a lungul, printre care nu lipseşte Hercule, avînd în vedere şi
frecvenţa acestor simbolice motive, mai cu seamă pe unele sarcofage, în-
clinăm a .crede că piesa a fost desprinsă din cutia unui frumos sarcofag de
piatră, cu dimensiuni ceva mai reduse, împodobit cu figuri în relief. Her-
cule la rîndul lui, cilwdala, c întîlnit şi pe monumentele funerare din pro-
vinciile balcano-dunărene şi atestat în două rîncturi în Dacia 1).
16). In zidul dinspre răsărit al bisericii mentionate mai sus se păs­
trează un basorelief din piatră de calcar, lat de 0,70 m'. şi înalt de 0,44 m.
Monumentul, acum rupt la colţuri. înainte ele a fi spart a avut forma unui
triunghi (fig. 11), a cărui latură inferioară 1'18sura cam 1,60 m. Pe mar-
gir..i monumentul e prevăzut cu un chenar simplu de 6 cm, restul suprafe-
ţei, înfăţişînd capul unei meduze, este sculptat în basorelief.
Figura meduzei e reprezentată printr-un cap rotund, cu o frunte lată
sub care se ivesc doi ochi reci şi foarte nătrunzători (ochiul din dreapta
puţin ·ava:ria•t). N:asul, ma•rcal prin trăsături ·;eg·ulat-e, este redat prin linii si-
gu:-e, precise şi hotărîte, iar buzele strînse. Din creştetul capului. lucrat cu
mu!ti1 pricepere, se resfiră părul hor-at. desp{1rţit pe mijloc, căzînd în şu­
viţe subţiri şi ondulate pînă în dreptul bărbiei, acoperind urechile şi resfi-
rîndu-se spre cele două colţuri ale rrunumentului.. Datorită acestei mani-
ere prin care s-a tratat linia buzelor. privirea şi fixitatea ochilor, artistul
a reuşit, într-o oarecare măsură, ea figura (le ne acest monument, să in-
soi·r,e. pientru oei ce o privea, o oarecare surpinindiere, s-ar putea spune, chi·ar
tcllmă.

Monumentul, prezentat în felul acesta. atît prin formă, dimensiuni,


cît ;;i prin simbolica lui ornamentare. ar părea să aminteasră de fronto-
nu.I unu1i c:anllc :al unui sa:-c:-ifag de piatră, cu acrot.erele disn8rute în mo-
mentul cînd i s-au rupt colţurile, cl;1că nu cumva formează frontonul unei
obhnuite stele funerare
1) In Dacia se ~ttl.a de U!Il Sla•fic:cf•a,g (po1a!1e 'C:el m:ii flnu11111os IŞli m:i,i afi'tiistrlc dilil
tc•::i'e :ceiJ.e• d'e1:;:c:c1i::erite Iin 1pr1c1vioo'1. •de 1.:i N nunătrii), tde:s;cc1pierit rin 1755 ~:<Ji BăHe
He1rc:ua,2:m::1, p3 .car:e ,ai;::1mre în ir'eliE1f HE1r'ciu11e im1ptr€1UL'1ă cu izedlţ.a J)1ania W•r. Gtis1e1l.in1i·,
Istoria Banatidui timi.~an, •llnad. N. Bck:1::~n. iBu1c1uire1şrtii. 1926, ip. 205 :i:n. III, fig. 3). V3.
feil şi "::r 11\ptiur.a dinscrip,ţ.'e:l din CLL III 11-02 d·e 1k1 Geoa~i'lt .re!PtI'er.dn•tă m , p:i;r1 ~.e1a.
s'.1îngă. :i:::e H:1: 1 c'Ul~e în '11u11:1'.,ă ou lm11l, fqp'.. ~2· :bs•ă "S·ă se 1cc.n1s:l1ate> •c:ă f.r~g'Tie1I11!:ul pro-
vine ,d:c"l ~u.~'C''.l ,au1!.!ei run.ui s.a1r1c::f::ig. De s:o•21mc•n:eo :clhhţ·L:1l :lu•i He.r•c11.11le c .înH,bH 1pe
~~r>C'Olfaglili 1Ş1i :în ~ilil.u1uirH:e din idimaip'.1a Du1nă1ri.i (c:f. I. I. Riu:sisiu, lin AISC, TU ,(1·936-4Q)„
p. 1~.

www.cimec.ro
'NICOLAE GOSTAR

17. ln zidul turnului bisericii ~aminliLe se vede kagmenlul unui me


daMon funerar, zidit într-o firidă a acestui perete, avînd dimensiunile de
0,44· m înălţime şi 0,34 m lăţime. Materialul e aceeaşi piatră calcaroasă.
Marginea rotundă a medaliomdui era prevăwt{1 cu un chenar dantelat în

Fig. li Fragment din f1onton11l unui capac de sarcofag(?)

forma unei sco1c1. Relieful prezinta două persoane, bărbatul la dreapta şi


femeia la stînga, amîndoi privind înainte (fig. 12). Capetele figurilor se
ating, dînd impresia că se reazimă unul de altul. Părul bărbatului e tratat
îr. mod sumar, pe cîn<l al femeii e puţin ondulat. Faţa băr1batului este
rotundă, fără barbă, iar ochii, nasul şi buzele sînt slab marcate pentru a
produce un anumit efect. Fata femeii se termină printr-o bărbie ascuţită,
iar ochii şi buzele de-abia schiţate. Nu se pot face observaţii asupra îm-
brăcămintei, redarea ei fiind puţin satisfăcătoare.
18). In peretele aceluiaşi turn, zidit într-o firidă puţin adîncă, se mai
găseşte un relief funerar, de dimensiunile : 0,57 m lungime şi 0,56 m lă­
ţiMe, reprezentînd, probabil, un personagiu masculin ; materialul, aceeaşi

Fig, 12 Fragment dintr-un medalion funerw·

www.cimec.ro
knscriptit şi monumente din Germisara 87

pia~d.1 calcaroasă. Monumentul, deteriorat de vreme, reprezintă o figură cu


capul descoperit şi cu o faţă ovală. Părul, ochii, nasul şi buzele, precum
·;i îmbrăcămintea, nu se mai pot distinge (fig. 13).

Fig. 13 Fragment dintr-un monume1; t funerar

* * •
Despre un castru. şi o aşezare romană la Cigmău, literatura arheolo•
gică ia lua·l cunoştinţă destul de Hrziu, de-1abia pe fa mijlocul sec. XIX.
Umar.iştii şi cărturarii veacurilor trecute n-au lăsat amintire nicăieri de
ruinele de aici şi n-au cunoscut faptul că inscripţiile pe .care le-au văzut ei
la Orăştie şi Geoagiu, în realitate proveneau dintr-o aşezare romană, ce
se g~sea în imediata apropiere a acestor două localităti. Numai în 1844
găSiinl pen.trn p·rima da·tă o însemnare la Andras Fodor. neobositul cerce-
tălnr al antichităţilor transilvane, vorbind de un „castru roman" pe terito-
riul satului Cigmău, în partea de loc numită „Progradie", cu dimensiunile
de 14C x 40 stînjeni şi mai amintind că tot aici s-au găsit inscripţii, sta-
t:ii, cărămizi şi monete 1 ). Cîţiva ani apoi, J .F. Neigebaur, tot ta această
localitate vorbeşte despre un „oostru", nu însă lia Prngr.adie 2 ), d l·a locul
numit „Turriak" 3 ). Ceea ce Neigebaur considera drept un castru, era un
piatou Înfilt, care domina valea Mureşului, cu val de pămînt şi şanţ adînc
d.:! apărare, închizînd un spaţiu pe o lungime de 2000 de paşi şi cîteva sute
de paşi lăţime. După aprecierea lui Neigebaur, între satele Cigmă11 şi
1) A. FOdor, i·n ·revisi!ia Hon es kUlfOLd (Cluj), nr. '76 (184.4), !p. 31Jol-~ .~ nr. W
(1647), ,p. 359.
2) Progradie sau progadie 1k1 limbajutl hunai-OiOOaln înseamnă ,,,oi:mLtir".
3) G. T~llâs, Himyadvdrm. tor~. ~. p. 120, n~ ec.e,st loc .„TurJiik" ş: „Ttlrtik-
Văl'".

www.cimec.ro
88 NICOLAE GOSTAR

Geoagiu ::ie găsea şi „.aşezarea civilă" 1 ). Consliatarea lui Neigebaur .a fosl


apoi rînd pe rînd amintită de cercetătorii mai noi, fiecare la vremea lui,
c.a M. J. Ackner 2 ), A. lpolyi3) şi C. Grooss 4 ). Inire timp însă, prin anul
1865, cu ocazia extinderii terenurilor agricole, au fost găsite din nou cîteva
inscripţii, fragmente arhitectonice, cărămizi şi un oarecare număr de m(o-
nete5). De atunci încoace, ,această· aşezare ia 1atr.as din nou .atenţia celor ce
se ocupau cu trecutul Transilvaniei şi trecută printre localităţile mai de
seamă de pe cuprinsul Daciei.
Numele antic al castrului şi aşezării de la Cigmău, după Po'dor şi
lpolyi, ar fi anticul Zeugma, localitate dacică, amintită numai de geogra-
fu.I Ptol-emacus, p·rin partea ·de SV a Dadei. Ackner însă, cu mai multă
dreptate punea aici localitatea romană Petrae din Tabula Peutingeriana,
care trebuia să cadă, undeva, pe cursul mijlo.ciu al Mureşului, între Sar-
mizegctusa şi Apulum. Ceva mai tîrziu însă, Th. Mommsen, punînd de a-
cord informaţiile geoginafului Pfolemaeus şi aitestări.Je itiiiner:ariilor :an.Uce,
cu inscripţia CIL III 1395 de la Geoagiu-Băi, recunoaşte, în ruinele de la
Gigmău, looaliialea Germisara 6 ), toponim de origine dackă, moştenit şi
tans.mis în aoeasră formă şi în epoca romană 7 ). Numel·e corect !al loe:a-
1) J. F. Nei1gebauir1, Dacien a.us den Vberresten des klassischen Altertums, Bma-
şoiv, 18511:, ip. ,105.
2) :In Jahrbuch der k. k. Centrai Com.ission, Vi,~na (1857~, p. ·84, 93.
3) 1l1I1 Archaeologiai Kozlem.foyek, Pesit1a, II {1861), 1p. 230.
4) C. GotolSISI, Studien zur Geographie und Geschichte des tra3a:nischen Da.ciens,
SilbiiJu, 1181741, 'P'· 3î-5 ·Şi lin Archiv des Vereins fur si<::benbii.TgischE.t LJandeskunde, Si-
·biiu1, xru (.1a1s)), ip. 2.69-210.
5) Jn maru[ Kolozsvari Kozlony, nr. (Hl-65), ip, 83 ; .nor<is R6mw, 1în ATchaeolo-
giai Kozlemenyek, Pestta, V .(1865), p. 67.
6) OLL LII p. 225.
7) Pimltlru o etimofo.gie 1lflalcioo (•resip. dacic,ă) s-:a.u exiprimaJt majoirvtiatea iliniglv'·~Ş­
ti:l0tr, ~llialccil.~1gHOT şi istoit.icilJioir '!1omî:n~ Sll!JU sttedtni,, 1Prin:tire caire menţiionez p.e W. To-
m3151CJhek, Les restes de La 1.angue dace (€xtr. din Museon), Louv1aii.n, lll33, ip. 15 ; 1iid,
Die a.iten Thraker, în Sitzungsberichte d. Akad. Wien, 131 (1894) I p . .as ; Gez1;i1
Kullllll, IÎtI1 A Hunyadmegyei torteneilmi es regeszeti tarsulat e·vkonyve, III 1(11.883-4),
p. 8-9: P. K-retschmer, Einlei1ung in die Geschichtc dei· griechischen Sprache, G0t-
ti:1gi21Il\, 1896, IP· 230-1; G. ;S1etU1I16,. în Revue Archfolagikue (191'9\ .pa-rt..1, ip, .911-~;
A!l. PlhiQ1i\PIP,ide, Originea romînilor, I, Iaşi 1923, p. 4-20, 444.. 7 ; V. Pirv1an1, Getica, Biu-
oureşllil, 1'!!126, A 260 ; N. Ji:::1kJJ,, •art. '11himkeir (S1ps1cihe);, îin ReaUexikon der Vorge-
rchichte; XLLI,, s'Ulb îngiri}irea lhri Marx Ebe.r1~. Heirn.itll 1929, 1p. 19.29, ip. 1294 ; W. B11:1ain-
dlmsiein, 1all'lt.. Thrake (Spra~he). în Real-Encyclopădie, Pauly-W:isscwa-KroU-tlVDi~ite11-
h3ius, VI, A. t, S.tiu:Ug.a.rt, 1936, col. 412: I. I. Ru~:IU\, ·în Revista istorică r.cmînă, XIV
(1944)1, ;p 390 ; D. Dece.v, Harakteristika na t·rakiiskiea ezik (Charalcteristik. der tria-
kischen Spraehe), .Sofi1a., 11952, ip. 73.. 75. •Acad. C. D31i;~,o'Vi1diu, Ln Ste.a"Ua. Revistă a
uniunii scriitoriLor din R.P.R., iain. V.I {61), nr. 2. ('19&5)i, p. 120~1. ,l\1co1rdă ori1gine 1ir:a.

www.cimec.ro
Inscripţii şi monumente din Germisara 89

lităţii este păstrat de inscripţia CIL III 1395, aflată încă în evul mediu „7
S:1ptembiris 1495", l1a 5 km nord de mine·!e de 1l1a Cigmău, „in therrnis
Dioneis" 1), adică pe !{)Im} 1actu:alelor băi termal•e de la Geici1giu 2 ).
R~lativ la identificarea Germisarei antice cu una din cele două loca-
lilăţi moderne cu însemnal.e urme romane (Băile Geaagi11lui sau Cigmă1L),
inscripţia CIL III 1395 pledează pentru băile Geoagiului, pe dnd itine-
rarii!.e antice (Tabula Peutingeriana şi Geograful anonim din Ravenna)
par cu multă prnbabilitate să indice localilak1 actuală Cigmău. Din con-
fruntea celor două itinerarii, Germisara se găsea pe drumul Sarmizege-
tusa -- Apulum, mai precis, pe cursul 111ijlo/:i11 al Mureşului, î11lre Petris
~i Blandiana, deci tocmai la Cigmău. Inscripţia vorbeşte însă de moenia
Germisarae la băile Geoagiului, deci aproximativ 5 km la N de castrul de
la Cig-mău. Aceasta însă nu trebuie să provoace o confuzie, deoarece la
băile Geoa:giL\llui s.e găsea vechea Germisara dacică, •adică numai itermele,
,după cum l1as.3. să se întrev,adă şi înţ~l·esul fopornimului3) :a duui nume, I

foarte curînd, a tre::ul şi asupra castrului roman din apropiere. Că ambele


a~rcz~ri purtau acelaşi nume (se pare că din pund ele vedere administra-
tiv formau o singură localitale), avem în.că un exemplu tct din Dacia, nu
prea departe de Cigmău, în vCJle;1 Streiului, unde parzus Aquensis se găsea
la C) disi<;nţă de aproximativ 2 - 3 km spre ap11s de stati1111ea balneară
romană ·cu „•ape" calde, ce purta în mod ineviliabil ilC'e~·a-;; num2 1 ).

n:iicmă (siC1ilti·0ă) •aC'eisituri tC1P10111Jinn li:ig·v·i.s1'.1UJl .fr:an,ci;z Bd:. Phili!poin·, Les peuples primitifs
de 1t'Europe meridicnale. Recherches d' histoire et de linguistique, P;,1r1is 1S25, p.
30-2. Al. ROISleitti, fatori1a limbii ram.îne, v.c.l. II, Limbile balcanice, ·ed. II, Bu1:iure1~t.i
1943, p. 55-6, '13'3., 14.~, din ide «gwherm» Germi.(15121r1a) T1E1d1a•t .pri'!1tr-io cd'\llSiMă),. i lsie
:ac·ord:ă 1ar1ig:ine illyrică, pe 1dind ·via.r1iJain1t:E•i Z•E.R.M1I(ZE·RA) {eX:pr·~mait pri~br-o S1errni-
C1Cih'1S1i:V'ă)1, 10 or•igi:ne t•I1a.ci 1 c.ă.
1) Diu1pă infoomiaţ-iia 11ui Mk1hale'1 V•:>1l'lant:iu!s (V:e1r1?1ncild) ,a oă·nui m11rou1s1c1ri1s: id1alt1at 'În
rn32 1(,cf. Th.. Mcmms·en,iin Ephemeris Epigraphi<ca. 9orporis inscripţionum Latinarum
supplementum, •V1C11. IV, 'R1cima-Brn1lln, 1881„ ip.. 71„ nr. 175 ; A. Dc1m31szewski1, 1in CLL
rnr p. 1373-4\, 14.015), •pa·re .a fi um;1 din :0ene :mai lb:.me 1c.cpE·i •a •ciJ11.egeril:or mieiz:eirzieJille.
2) Denu1m1i.f!e1'3, d.e thermae Dioneae ·E'1>:lt1e •U•n 1rnumie me1diileiv•a1l că•r1 t'Ulră•r1e5c, idiatia.rilt'ă
unei IV'aig'i .aiseimănă1ri cu 1111um1e1le Diod .(Dyod), <f.c1kisi:t :în <e.an·ceik1•r'ii>le ;m112.a.i.e•v:an·a ;din
T1t12~'~1vi2p1'1a 1pien.t1ru Geoagiu ·Şi 1111u •arne ni'Ci Q ll€1g.ălt1u1I1ă cu divionitidE:a gre•a0ă Dione.
T·o•t o asitife1l de difo.n:mMe e1::1t:e rş;i ce1:;111,a.lt.ă ·denu1mi.re ,d:z thermae Dodonae, 1~n1!!î!1Pa:i1tă

3) Dlu1P1ă Tcmas,c<hek, o. c., pi. 88 !Ş•i c:e1i1l1a1Lţi .siuis·ţ.it!lMmli. .ai 'UiilEIÎ €1timc1k1g'ii ~~a:doo,.
Ger~isara .e; forma.t din tiriac. germ- .„,c•a.Jd" •ş'i sara .,,apă".
4) D.r1umu1l •romiain Samrnizie.gei!1t1za-:Aipu:Lrnmi, 1a1şia 1c:u::n ·e s•chi\:at ~n T·ab. P•e11.1lt., tlr'e-
ce,3 in1u1m1ai pie l1a Germi:siara de J.a Cigm3.u, n1..1. iş.i pe il1a t.erime; idaC'ă .p.e ip1a•t"C1UJrts1uil: fsă,u
iar :fli in1t1mn.~1t :ş-.i Ge•rmi'1''~J::i·~. te·:1n11ală, 1a".1t:1n,c:i io1t.a ţi.un~11 c.r fi :f·c:•::1~ :k1!d k::e>1t1ă ' rpa h1a1rl1a
.anti•oă aii .siemaml t;o;pc.gnafiic •sipeci'flLc ,st.a:ţ.i•uni:lie·r biar.ne.air•e (adică ·un bazin CIUi •a1piă 1şi
olăidki !de j1t1Jr împrej1t1ir), aum e .ciaziu;J ou AquiaJe (Oa'lian) cliin Daicriia., la fell c.a şli all.OOJ.e

www.cimec.ro
NICOLAE 60ST AR

„izvoarele .calde" (pe litnba dacică germi-sara) <le la Geoagiu au


fost cunoscute de multă vreme localnicilor acestor regiuni. Dacii, cu mult
înainte, se foloseau de proprietăţile curative şi terapeutice ale acestor iz-
voare ~i probabil că acest loc era un punct de atracţie şi de pelerinaj, cu
sanctuare unde se venerau anumite divinităţi, protectoare ale acestor
izvoare 1). In epoca romană se venera aici Nympha regina undarum 2 ), apoi
găsim altare închinate N ymphis sanctissimis~), N ymphis salutif eris 4 ), şi
lui Aesculap şi Hygias).

d~n .lm:PEJ11i1U.
J?tuitem 51PlJ1Il.'0 1b::xt aourn, oă IŞi. dnUJm'Ull Di€1r1I1Ja-Tilbiscru.nt dl:n Tatb. Peut.
nu :tiretciea pe ta Băile Heroulbane, ca.re IC\a şi .termele ide la .Geoagil\J: II1ll .cădes.iu ipe
O.inllia de pamulIIS ia m!l1'i1(JII" airbeire ; ân consecinţă;, Ad Mediam d!'.n T'ab. Peuit. cores-
punidie mai OUJifl.lllJd .0051ir:\J1luJi şi ia:şe-zăirii dfollire 'Meil11aidia ·şi Fluigova, deoît s 1 '.lai~ulllliii
bsi!n:ea!I'.e IC!e Wa. iact'lllalEile Băi Hercul,aine.
1) lnaifairă de t.IJ!P'Oll'lim i!lJU mai afV1€m alt in.dLciu că aşemrea balnE1a.ră ar .fi f06lb
CUJllOSCIUtă rdiad:llior. Vechea ~j,~euiaitlUII'lă m·siă vcirbetş1t.e ide !ITI'Gllliete de 11a V€'Stpa1S1'.1an (ian.
69-79) 1Ş1i Domiţ1am (a:n. 81-96) gă\S1~te ,1,a Oigm·ă!ui (1FIL R6me!I'0 in Archaeologiai Koz-
iemenyek, V 1(1865), IP· 67~, 1C;a1r:e IÎl11Jsă :boit 18\'.tit de• bbe lie putem soc·ot1i cia> moniede cu. 1

vafoare ide ·c'.1r1CJUl1a;ţie din tlitm1pu1l 1prirnilJ.oil' ·?ni ai c<e:iuip1a.ţiei ramane. Dinitir-o oot1ă in-
fonna1ti:vă, diB/tm'i.tă 1ui G. Tegih'ls., tct !la 1Cigmău s-011" m3!i i11i .găs~t .şi monede dlrn 'l'hli-
sos, Apollllioo6a 1şi l>yrrihralC'hilllm (Erd. Muz, V (11898)~ p. ·500). In vecilll'ăt:atteai imedi1a;'.:ă
ia 1băilliar.s-1:i. g;ăl;'li;t :î111Js.ă 'l.llil. dielil!ar (argenteus) republ!i1e;an irc1
m:..n (.a~lt:~ !H 'Î.e.n„), .pălSl'.lr.at în
t1rmu1t Îln fusl'1ai 001:ec1ţiei ia i!iui Dâni€11 Lils12l31Y din Orăl~i€', d!in ·a. 1eoăiru•i ieatail.og, lîn-
1taom~t IÎlil izJllll.ld 1861„ .!ia foa:•a 29, ex'trslgem 1 urmiă:k1aiI'ele; ,,nT. 57. - C~IU,t •!c1Y.s r·l-
d i·aibum 10Jllitle quioid X.
- M/.AQ IVIL -ROMAI D~a.113. ia CC..!l!"is• bigis, 1per 1<J!I"Calm aun.a et 4 .amra.
Nota. RetpelI'lbuis .in paigo 'Renig21t, T'herrni'.'S F·~:r:dogycigy ad;1acrn!'.•e". Prc.b::bil Boa:b.
I, IP· 212, IIlr.'. 11. ·Ailite două mcn~,':::: rq:1U1b[ic:ane {d€1111ar•i) S-·S.lll ·găsit iLa R1apoH:iuI1 Maire
(llooa[!iJbaite :veoină.)., fot iîn cde•c1ţ.:,a l.ks21ay ; foai;a 59. „IIl>r. 133. ·- ·CaiPut Romaie .galea
alata om.aitll.lllD IOU(ffi deim1,rii ocil!a.
- Q. MJiN. ROMA. Vi1cit;ori1a ilil 1bigiLs.
Nota. R~IP€·!-tus IÎ111. Nia1gy Ră.w~t: co(mii)t(1a)'lu1s Hi.:ny::di(iie:nsi·s)". iProil:>ab:'.il B1&ib. li
p. 227, n•r. 1 (dia•'.1aită iLa .1149 î.e.n..). Cealaltă •l1a foaia 67 ; .„nr. 149, - Ca1Pu:t deiae gia ·
le.a.turn, ·re!1ro pugi.o i0(ium) ,de4'1Jarii notl3.
- M. POST. Vh:.tcllI'iia. in tTigis.
- Nota. Rq:·er1t(us) iin N(a1gy) Ră.piolH". Nu se găse1şte I.a Ba,b. Datiairea !ntre
134-43 :î.e.lll.
2) CIL III -1395.
'.l) CIL I,f:I ,1396.
4) CJ.L ILI 1397.
5) Oct. Floo.a, 1îin Dacia, VII-VUI (1937-4{}), 1p. 343-4 ; -N. Igna, a. c„ p. 14.

www.cimec.ro
91
Venerarea izvoarelor termale era o prac'.icâ ·răspîndilă la popoarele
ar.tichilaţii, ca bunăoară la thracii din Balcani, la c3re se cunosc în epoca
romană divinităţile Aesculap (adorat ca zeu al izvoarelor de la Glava Pa-
nega) 1), Nyumphelc a{lornt·e la Aq11ae Caliade. la G!ava Pa nega ele) 2 ),
probabil şi Diana Germethita 3 ), cu acest epitet caracteristic tracic. După
învdţatul bulgar G. Kaţarov chiar şi numele personal rEPMANOC, - du-
pă el :uin nume l r:acic, teoforic -
1 nu e altceva decît numele zeului tnacic
Germanos, nume pus în legătură cu noţiunea' de „cald" 4 ). De aseme-nea în
Gallia romană inscripţiile ne fac cunoscute un număr apreciabil de divi-
nităţi masculine şi femenine, înşă aici, spre deosebire de traci, îşi păstrea­
ză în mod frecvent, alături de numele nou roman şi pe cel vechi celtic şi
cunoscute .ca zeităţi locale ale apelor tămăduitoare 5 ). Şi vechii germani ve-
nerau divinităţile izvoarelor tămăduitoare, obicei păstrat pînă în epoca creş­
tină6). Nu putem să ne dăm seama, dacă sub numele Nymphae saluti-
ferae şi sanctissimae de la Germisara se ascund vechi divinităţi dacice,
aşa cum se întîmplă ·uneori la thracii din S Dunării şi miai cu seamă la
celţi. Putem doar afirma, cu destulă certitudine, că numele vechi dacic al
acestei localităţi, aşa cum e cunoscut în epoca romană, arată că proprieta-
tea CU!nativă şi mi1racuiloasă a aceslor .izvoare nu putea fi ignorată de către
dacF). De !aHfol şi Băile Hercul1ane enau cunoswte mult înaintea romanilor,
I) G. K0.21are.w, iai:rtt. Thrake (Retigion), ÎIIl Re'~l-Encycl., F1 aiully-W~ssowa-Krcll-
Mitte[1hiau~. VII:, Ai, 1, Sturt1t1g:airt, 1936, coli.. 49'5-500.
2) KmnrDIW, o. c„ col. 509-12.
3) Kia.ziairow, o. c., col. 507.
4) Kiamll"IOIWl, îin Klio, Vl {1906), ip. 169- 7:1.
5) C. J1UJ:il'i1ain.. Histoire de ia Gau.le, vcil. II~ La Gau1!e IndepencJ,ante, ed. 4, PiairiSI.
1S21~ p. 1.24 ; 1VLair1ie-4...ou:ise .S.j.oe!S!liedt, Dieux et heros des Cettes, Piairis 1940, p. 27 ;
A. 1Gtrenliem, Les Gauloi·s, iP>3Jris 1945, p. 238. Dinmre acs~te <lih•inl1tiălţ.i impciI1bain.te smt
de iam!inl'.lit ; Apotlo Grannus, JVenoeret ~n lomlitatea Aquae Granni (iA!ix il.1a. Ohiapetlle,.
AiaJCihieln)·, Borvo (Bormo, Bormanus : de com;pair.aJt K:llll t~ac. Germanos) „clOIC'OJtiilbolr.u;I",
Apollo Moritasgus, Ma-rs Ba1lvinus, Nemausus, Sirona '(-OUJVlilnt forunat ldin ona „apă"
şi sir, ir.z.tdk1ail. fohs1'.:t îin s21nisn.:ll die "Cll.llraU[ 1apeii''., 1d1uipiă in'!1erpret1areia dată Ide J1u·lll'iian,
o. c._ ip. 124, IIllO\t;a 3~, Ilixo, .Dam.oria, etc.
6) iE. Mogk, ar1t HeiUgtiimer. Heilige Orte, ~n ReaLLexikcn. der G€rmanischen
AlteTtumskunde, '\Ici II~ lin pro1Ju.ararea :lui J. Hoqps, Sll11:1assbutrg, 1913·~15, p. 4.80--1;
1

G. WiHre, art. Depotfund, în Relle.rikon der Vorgesohichte, val. IT, :sub 'ing;r.i.1iil'e<a
Jiui Miax Ebert, Beir!li:t."1\, 1925, :p. 363. Erich J,ung, Germanische GOtter und Heiden
in chrisq,icher Zeit, Miiru:ihm-Be1rilin, 1935, ip. 118Q..--,195.
7) As.Uizi ;fciooi1rie1a iapei1ar de a1a Gie.ooig!u IÎin Olllfă Îl:litemn.ă este ,in:d'icată în .aifetC-
\iU.l"JÎ ia1e it·tUbruiliui digestiv, rgia)Sitlrlifle icI'IOi.lice, aifec,ţ.Luni c·rcnice heipa.1ii!cll\ ia.!Je JCăJilloir bi-
liare 1şi .a-le CătiJor uri.nlaire. In 'Clllll"'ă externă, bă,i~·~ dialll' reziuil;tial1~ 1·n OOZIUll .apiama1tuJl.ui
loco111101!Jor .şi ialie siS1temu"l1Ui neI"\100 paI"ifer:ic (-vezi S~~ţiuni1le b-alneo.climatice din Re-
publica Populară Rom.înă, Hur-.uireşiti 1955, p. 131-3, lllln:de •se 1dian.1: ·Şi ulltim:eile illtn1311i-ze:

www.cimec.ro
ca dovadă două monete romane, una republicană (an. 93-92 î.e.n.), cea-
laltă de pe vrem~a lui Augustus (an. 28 î.e.n.), aflate pe locul actualelor
bă·i1). Ref~iLoir Ita adorarea izvoarelor de că1ke .daci, 1avem încă un toponim
dradc, Deusara (prin Munţii Apuseni) 2 ) avînd înţelesul de apa (ori mai
cur,ţnd, izvorul, izvoarele) zeului 1s:au a zeilor 3 ).
Noua aşezare romană de la Cigmău, luînd num.ele Germisarei da-
cice din apropiere, a luat fiinţă pe lîngă lagărul militar de pe platoul din
dteapta Mureşului, ce domină şoseaua ce merge de-a lungul văii acestui
rî11. Probabil că acest loc a fost folosit ca un punct strategic încă de pe
vremea războaielor dacice, căci unitatea de pedites singulares Britannici o
„bilClaai~ Clalk:rlce-magnezm~ hiplOitOIIle, m!ezcrt.e:rma'le, 290~1° C). Im. •atichiltaJbe
băJiil:e •aN!EaJU 11.lo. reruume d'e!CLSleibl11, oa dioivadiă inslCII"ipl\f.1a CIL 1111 1396, uinde IUln olfl.ilţer
rcman ~na că divinităţi~ prc1tec1t1oare .alLe iaic1est1Cor tertme, mortis peri.culo
liber(atus), ,,il.-'alUI salV12Jt idie lptITmleljdfa m01r1ţii". In ta1ceas:llă 1V1reme ·st.aiţhmeia ia lfost
~n ma1i 1Il1Ur.111e •r'Înduir•i 'Vfai1~.a1tă c•z .giuv€ir111:a~il·rii prow.!ra:~i~i, pri:ntl'e 1oa.rto1, C. lU;Lius Qua-
jratus Bassus ,Pr'in 117/8, cea c<e dedăcă Ny1Tl;pihei de 1a Gsrm~s,3m o .iruscm.i~1ţie IÎ.I1
disitliih EJ.~iaic şi ipmbia:bl'.1;, iprimuil eia:re pune să .se ccn.'5t•rui1a.sică .ec:Lifici ile t€1I1llllalle
(moenia Germis.arae), 18.iPIOij :de M. Statius Priscus în1!1re .a::iii ·157/18 (CDL III 7882) ·şi de
P. Furius Saturninus IPI'::m. 1antli 161 {Oclt. fl:ooa, iî.n Dacia. VII-VIII (1937--40)>, p.
343-4)., 1~:u ciaire ocazie prniba.bil · d se -adiuic şi ian.uJmi1te •re•oorao~1i1c:Lă•r'i in.s1taJLa·ţiilor ter-
mJallie, 1Pl'1elCIUIIIll 1şl. de magisit.Niţ~i ,diJ!l. .Aipu.l1um (N . .Igm,a, o.c., ţi.. .14 ; cif. CIL HI 1212)
Ş•i Sia1nmfaeget1us:a (CIL HI 1397), ua şi oifiţe·ri!,i 1t.r•u1pet1or aru.xH·i1aore •Ce is't1aţiioina.u ,prin
a~r.ou:;1iieire (CIL III 139•6, 7888).
1) Dr. All!eisiS•and·ru Pc1povidu1, Băile lui Ercule sau scatdele de la Meedia, Pe.s1tia,
1872, 1P1. III ; dat;a1rea idrutpă G1I1U!e!be1r şi Balbelion.
2) W. 'Ibm1aE1chelk, o. c., IP· 79 ; V. PlkVIBn, o. c., p. :27~. W6.
3) QreidliinitiellJe pc1plUl1aire :La [\c'mîni 1ll1l3li păsl!ire1aaiă .ş:i ;astă!z.i Jegien1dle :dmp•re IPf\l!ber'ea
miia"a~ă ia ·iz,voa1r~foir 1€!l'lmla1Le şi e.ICElSlt fenwm~n C1r'e1crem oă se .retfle1clă delslttull de
cl1ar 'În m:irt11Jil. eirot:;lui ipojpru,Lair fortg;C1Veo, în legMru1riă icu 1Băin.e 'IJ.e.ricnJI"m:e ; All. PJ-
pO<VJiicilU\, o. c., ,p. 33-41. ,J.01V1a1111U I>01r1g.c1V1anu şi <;;ie·~,Pelle. Pc1pic1rr..11l c•rede că în tiiII11pUJriile
v:ecilfii, pe rclîm:d e1T1a 1ai ci să1lbăt.21cie,„. air fli .e!Xis1tis1t 1a·c:i ,u1n ·şi•oope 1m a•re, că.rui,a :ti zi:ce2;u
că ·e !bsi!Jartlll". Aaest şăe·r.pe s:-.air fi Slc:ă]daJt in :apet1e 13.c:eis.11e minoer1a[e şi SIC!ăLd.a.rea il-1air
fi if.ăJc1u1t de a c1re1S1c:'..it ia.tîl!. de m31Te ·Ş!i î.nfiri1'.:':0Ş"1?1t, .•. La loC1Uil llJIIlde 1se .îmbăii!:i şierpell.e
a.juose lîin;!Jr-iU/Illa a.:.n. zile .uoi băiait &til'ăiim., [ Ior 1go1V1an], foair~ obas'iit în IU!rttnJa unei
c,ălăt'Cr'Ăli 1ce 10 ~ăcur,:e ~IÎină .a.i.ci IŞi. văz1l:i.d mon~1t1rul •<>1ce•k1 de Z'iePpe ma.r•e ie.şinei din 11.a~.
a ip1re.s1ujpuis că 1~1a .ai:1EJais•t1a .i.eşi'nd c;aildă din -piămiî.n1t, t:r:ebui~ •să .a.i.bă 01arecaire ceva
in:f111ui'in~J.a ,b:inefă·c:ă:tm i.<:i iatS1U1PI1a :c:or1pwlui •ame.n.es~ şi, O:J.·:;'3. S!-•3. •rmbăi.a1~ 1şii
db.:ll.!11 i:n u1rrrw1 ·~.•i1e1rlp1Etluli îin •lacuQ 121C"es:!i~.. dvlpă c.'J.rie baie 8e s1i.m~i
h:,::iă •oldaJt.ă 131~1a 1p1u1•.e,mi1C', de ciuim e1ria lîiruafo,t:e •de .ai s~ :îimlb11Ha ;
~ii 1s1~1a Îlm1băil!11du-s:e d1·rn:ii:1l •aci 'În toDte z•ile~•e, o::"e:şt1ea di:n .ce în c:e m'lli
m1<i1r1~ IŞl'.-'şi. e>Ε~\ig.a .o iţ11J!t.e1r 1 e niem.oi.aiuzi•tă„„.". Ai~mnă'Il<'H'e1a ·o~ 1s:e faci::.•, .d.e oibi1~1;L
înit:re i.s1pz1a1v1a ilrud Io:rg:oiv:ain, omlOt!ÎlI'21a bta1l,a11.1Tuil.uii şi 11.11Cidie1rea HY:dtre1i din Lerina de
căt.:rie He1r.ciu'le !i'·i iidenitit1aitea mtire atCe!Slte do11J1ă :peirS:Cllalll,e (ive.z;i Dr. c. DLalCIO!l'OIVi~,

www.cimec.ro
Inscripţii şi monumente din Germisara ~~~~~~~~~~~~~~-
93
avem amintită, printre trupele romane de ocupaţie, încă din anul 110 1).
Roiul acestui castru se pare că era, înainte de toate, supravegherea dru-
mului ce urca pe Apa Oraşului, înspre cetăţile dacice de la Costeşti (de
pe cetatea dacică de pe dealul Blidaru astăzi se vede destul de bine satul
Cigmău). Din :ace3l punct milifaru'.ui rnman i se deschidea o pe:rspeclivă
tactică înspre Munţii Orăştiei, de aceea, această garnizoană pare a fi avut
ţi menirea de a controla regiunea cetăţilor dacice (un fel de jandarmerie)
şi c•poi drumul de pe valea Mureşului, precum şi cornertul pe această im-
portantă arteră de comunicaţie terestră, ca şi transporturile pe calea flu-
v1i.ală ia 1arn~si:ui rîu, mult frec 1ven~ată în epoca ocupraţiei romanc 2 ). Unitatea
militară, care se pare că tot timpul de la 106 pînă la 271 a staţionat în
acest castru, au fost aceşti pedites singu/ares Britannici, detaşaţi din acele
cohortes britanice ce staţionau în Dacia, a căror eroism, în cele două răz-
boarie d·arcice, :a fos.t :apreciat de însuşi împăra'1ul T1rah111 3 ). M.ai drziu, prro-
habil pe timpul împăratului Marcus Aurelius (161 - 180), unitatea de la
Encidopedia romînă, wt II,, S.~oiui 1900, ip. 870) este .fQ1l'lbui~tă şi .oredem că se rd3.-
tm•e1ţ,'1e :tiapt;uJ1ui, 1că ibărl11e de Jra ll\1I.e!hadi1a VQJI' ll;u1a ieru; rtimpru1l nrl.imeile de băile lui
Hercule.
In IPl'JIPIOII" de .a1SJetme111e1a mai pensilSltă crieidiin:~a in ll1e·gă!bwră rciu duhurile apelor,
sfîntul apelor, femeile ·mreje, ştima apelor, zînele. apelor, etic...(viezi R. Vw~căJneis~·:A,
Chestionar mitologic, Mlîinăsitlirrera Deia'ltu, 193.a_ 1p. 23-5).
1) CIL XV!I 57; Dai!CI01Vli1cli!t.11, în Dacia, VII~VUI (19317-40),, p. 333. Du1p1ă G ..
Oant:3.1Cl!Wil!1JQ, o. c., rp. 62, runi~1artea „Numerus Brittonum (si'C !) a >fosrt C1re3.t•ă .fă1ră :în~
ooirEllă :imprieum,ă cu 1C1e1]•e1l1alte coripu.ri de B11iN<sne•S d1u1pă .drs~::;1al:31 din 142 in 1P1ro-
vfa1ic!,a, Biritia!llira, roarre a foiSJt pOltdJ.i.tă d'e Je1gia!hUJl Do1l!mrus U['bbu,;1, ce;re •a von.s:t;riuJi:t :via.
Juil. lliui .P:iUIS. ~cit 1a;trtmci s-.a 1Cll''el31t• cu Bi!li.titones II'ă.slciu1a.ţi. dive1rse c:onpurri oarie 1::.u f013Jt
trimis a 11a: Rlin.„. !Şi iÎlll Dlaicira, IUJilld~ raru IV"enit rded pe •La rlitij10~1i.;:l veac:ull•ui o?.Jl. idoi1lea".
1

Idieira iaiaeiaistra a iplleoarti, rdie f.a;prt, dibn 1P1arrtie1a 1Lu1i G. 'L. Chz:esimarn, The attxilia of the
RO'man imperictt army, O:xftiTidl, '1914, 1p. ~' !PI"li·rni;tă şi rde Oarnt1a:ooz.ino, pă1re1re, IC'3.1rE'.,
~eili2Jtriv ILa idiart1a 1\lirzli.e ra ia~eisibei unirtă11 1în Da•ei:a., 111.u ma1i pc1a1t:e r:fi s:usiţnuită. iACierz,aşi
g.reşEJaillă sie OJbse·rvă şi ILa V. Orist-esclu o. c., p. 195. Că raeeaă piă·rere esit.e compnet
greşiirtă, se p01ate v:eidea idi.n. f.aipull!, că rin1tire 103-•100 ra'Clela·srtă :unitia.tie., BJUb 1111Umele
pedi [tes singu~ares] Britanniciani, esite menrţLon~tă iprin:tre 1:1ruipele aiuXiiliraire alle !Pl"O-
V'ilndiei ll.VIioesba SU1peri'OI' (ivezi iCIL XVI 54). NIU 1am pult1u1t Uiuia 1cuooşitrtniţă de llulcriarlea
iln..ui. K. K>nall~. Zur Rekrutierung der Alen unct Kohorten am Rein und Donau, iiI1
Dissertationes Bernenses, r., 3, Bern;a 1951, .uru:Je, !Pir'CJlbalbill, vorbind d.etS'P're 1oairacltc--
ruJ IUII1!iltălţrilar raruxiliia.re 1brit1a.nli-C'e, 1d'i1S1C1u1~;ă 1şi raooa!Stă prdbll.emă. Darr tot Ca1nitralcu~ilno1,
o. c., IP· 88-9 rse co111.tll'Wioo SIPfUIIlÎ!Jil'di, că „aooŞ'H 1S1cillclJ~!~ 191.li :fost iail~şi din .cohorlteil!e dre
Briltlani l!lidiuise i.n Dada IŞi lîlmpră!şHate pr:eit;utiindeni".
2) ,In o1:a~r~en.trul lU'i .J. S.iilâ·gj,ii, o. c., ip. 3U-1 oastrrull. de ~ia Geirm:Saira ,e S·OIOOlti.t
· era UJn IPtU!llicti 1diei !Ple il.imia do!Ula. de ia!Păll:1aive a &1r•<ID"ţei! de V 1a IIJirOIV i111!de1i şii tolto!d:a'llă~
p;un1e1t ail ,tJruiPe'lm de 1I1e1Ze1Vă die pe fmntui1 vestic.
3) V:ez1i iclii@<oma A de 'La FlDII'oliis1srum, (lru.blHciartă de C. Daiiic:oividu., o. c., rp. 3Gl.

www.cimec.ro
94 NICOLAE GOST AR

Germis:a1rn îA>i i:a numele de numerus singularioram peditum Britannicorum 1).


Această unitate, cu acest nume nou, e deosebită de acei pedites singulares
(după 168/9 li se va adăoga la ace~t nume şi cuvîntul distinctiv de consu-
laris), coare forma de fapl corpul de gard{! al guvernatorului Daciei, cu gar-
nizoana la Apulum (Alba Iulia) şi nu la Germisara (Cigmău), iar efec-
tivul trupei era recrutat din alte unităţi decît cele britanice. De aceea ere"
dem că părerea Prof. G. Cantacuzino, ca.re vedea în cele două numiri
o \Singură uni Late, :astăzi nu mai poate fi :acoept.a.tă 2 ). A:lături de :aceşti
11ediics singulares consularis guvernatorul Daciei njai avea şi o gardă de
cavalerie. tot la Apulum, cunoscuti sub numele de equites sinuulares sau
munerus sinf{ulariorum equitum consularis, care, sub nici un motiv, nu pot
fi conftindaţi cu unitatea britanică de la Germisara.
Locul exact al castrului unde stătea unitatea auxiliar~\ numerus sin-
gulariorum peditum Britannicorum nu a fost încă identificat pe teren.
Vechii :rntori semnalează existenta 11nor ruine, pe care le consideră rui-
nf'le unui castiru, fie l:a locul numit „Prognad1i·e" 3 ) fie Ita „T,Utriac". Sond:a-
jele însă, executate la punctul numit „Tu1ri1ac" nu iau cLa t rezultate pozi- 1

tive în 1aoest sens 1 ), deşi şliampilele pe ţigle şi că:rămizi, pUtrHnd sigla


a.aesitei UJrnHăţi, s-au gă·sH din 1abundenţă pe 1acest loc''), oa şi inscripti:a
anorifjcă pu1s.ă de aceaistă tirupă în oinsiteta împă·nafolui Philipp ArnbL~l 6 ).

I) VjE21i mai •SIUiS paig. 7(}.


2) Oa1n1bac.u:zinJo. o. c., p. 88-9 ; ân aceeia:şd g:raşealliă ia c'ăzut ~L CQi:iste.s.ciu~ o. c.„
ip. 195-'6 ~i :uirmiî.n'Cl ipa 1aioelşit!i1a •ciii:1oi şi W. W:a1gner, o. c., IP. ~02-3 IŞ!i .J. Szi·lăgyi o. c.,
p. i31-i2„ 111ic1!1a 180. D:o in1s1cirl'.\pţti s.e veld:e ~în mod 1a1bsolru1t 1C11atr IClă 1aJC1e1şli pedites singu
lares cons111taris, oa 'Şi equites singulares I consutaris 1 .(CIL llll IJ.'2.633 ia.-h), nu erat
britiaini şi se TE1oru1tiau din .alt:e ru:n:ităi~i, ca de pilidă il!lyirtuJl Da.sas [S)cenobarbi, \Ir.
eq(ues) alae BCl{t)avorum, tooc:utt; iaipoti în N{umerus) sing(ula.riorwm) (consutaris) {CIL
ILI 7·800t saJU 'tlrlalOUll Mucasenus Cesorini aeques ex si/njgul(aribus) co(n)s(ularis)
(CliL III 11196). Ţinem să •aitlnalgiem a1ooţn,a iciti.tmiulliud. şi ia1S1Uiprn Jie1C!'h11r-ii şi iLnt.reigliirnlL001
g're\~ ia.le 1ui Szillă.gyii, o·. c., inati~ 180, ll'teferli'l:c-r Ilia st1arrntt:till€tle 'dle 1ia .A!pual\lffiJ oa die
ipillidiă ,p SllS COS, 'P(edites) si(ngu'Ulre)s co(n)s(ula.res), 1in 1Iac ide iP SIG COS, p(edt-
tes) si(n)g(uta.res) ce>(n)s{ularis) ; P S G, p(edites) s(in)g(ulares), liin J.oc d:e iP S O,
p(edites) s(ingulaTes) c(onsu1aris).
3) JIJa J>;rotgla'di:e, :îniaiflalră de llJI'mele ide 'ZJ~ fai-.'<l!Ctt'iipţiiill'e glă!site ·aici s:ilnt nUlmlai
noe.a.
eJliba.re .(elf. Ocit. lin Materiale arheologice, I (1&53), IP· 7154-61)
4 ) OdmUJniilClaire veirlb2r1ă dlin partea ilru~ Oct. Fl1bba d'iirec, Mrulz. Deva.

5) A Hunyadmegyei Tărtkne:lnni Es regeszeti tarsu.tat evkănyve, XII (l90H, p.


50; tG. Teglăs, in Kl.io, X {11910), ip. 501 ; JîJn s'OOlldia1Jelle ~ui I:ulliiu1;;. 1Kon1~z. efecl!IUJalte lîn·
1~. pei illÎIIJ!gă ţ.i•gile ICU sit19Jlll1liil!Jele ia.cetsltlei runit.l'i•ţ,i, S-a:u g~it şi ISU>imjpill•ele leg. XLLI
g ; v1er1U 1~ Im<>, XI .(11911)., p. •509.
6) . ..Alooaisltă ins'cri:pţie .(CIL Nil 12573) a foi~ găsiLtă itloit au oo!lllJii!ll soindatjull1u.i iLu'i·
r. Kic<:iielll, aa.re •a s·ăp:at! lllltllmta·i 'J)e ideailrun Tuiriiaic ; cil', Teg1lăs.,. Hunya.dvdnn. ţărt., •P,
p. 121.

www.cimec.ro
Inscripţii şi munumente din Germisara 95

A:;;czarea civilă, ce ia naştere în jurul acestui castru, era formată în


majm·!tate din cetăţeni romani proveniţi din veteranii acestei unităţi bri-
h1r:ke, împrcun~i cu familiile lor, formînd pi-itura de frunte şi exploata-
toare, deţinătoarea builurilur ru11ciare ;-i 111obi!iarc. Uteva l!U111(' pâstralc
de insc;:ipţii, mai aduc aminte de originea celto-britanică a unora, cum ar
M. /ngenuvius ATT/0 1 ), Atl. ALAN(!~?)!) C. Iul. TAT0 8). Vn grup
însemnat îl constituia populatia orientalilor asianici, organizati într-un
colegium Galatarum, care, probabil, ca şi la Napo1:a, formau o categorie
.de consistentes provinoi1ali privHegfaţi, formînd părtuina meşleşt1găirească ,şi
negiusitorească 1 ), dind un oarecare !aspeot urbanistic acestei mioi aşezări Tot în
cat egoria acestora intrau un număr nu prea mare de orientali semiţi syrieni
1

(Vlezi ma.i sus p. 62-63), 1I1eliipsiţi de railtfol în majoritratea localilăţilor din Dacia
I) Ol'L Ul 14-0.(); verzi LI. RAJ,ssu, AISC, V(1944-48), ip. 291 ; (A. K:: re11yi, A [;aciui 1

szem0.Lynevek (Die Personennamen von Dazien), 'id Dissertatio-ne~ Pannonicae, setr.


l, lflalsit=. '9,. iB1udia:peislt.a-~1PZdg, 1.9411:, p. "72., nr. 837 •ai, 'irl clliaisei~ă 'Însă print.re .,n.omir:m
RrOlllllalilia' '.
2) ClrL Ul 7384. ;„.„ IA(?) .. /LAN WX ·AIN„./ AEL ALAN.„ ln areastă ·i1I11Sr.1riP1ţLe
apair dCJUJă cognomina, .. „LAN 1şi ALAN„., carre ne dUJC' Jia IÎlllt•regirea n1Umeilrui ALAN
(us) :sattD ArLAiN (is), oon.oS1C1UJt •ca •niume .pe·rsoinal c~r'l':'.lc {ve'Z1i iA. H:-::-ltder, o. c„ 1p. 74 ;
Alanis, .AJ.amus, Ailanu.r); ide compairart .şi cu di;vlnt'.ttra:tiea I O M Alanninus din N
J.tJa~iei .(H. !Siteulding, .a11t. Al.anninus, tîtn Ausfii.h.rliches Lexikon der griechischen und
răm.ischen Mythologie, wl. 1., CIOl1. 222 : K~ref!lyi, o. c., ip. 216, nr. 2545, n ohciS21a~ă
iJri111thl"e „in°'mi111Ja Nigirnis 1iin!cerrlbae".
3 ) N1UJIJ1eile Tato e direcvent 'În onomais.tk'a pic.pull·aţiifor .de !Umbă illyrkă (vie~i I.

I. Rn.t.sSU!, AISC, IV (1941-3), 1p. 2M), dJlllr e1 a;pra.re ;t:o;t rait.îlt ide ldJes şi 1în ~e.ginlinile oeilit.iioe
(veozi M. Mao!.'~3, AISC, V (11944-4!9) p. 234-5 ; K·erenyi, o. c., p. 147 ~·r. 1729,. prin'tr:e
,.,1ncm.irnia .llUyiri.oa eit O!.'ltli.c:a.") ..
rOu !Ol!l!I'OOairte 1rezJerl'Vă pultiem -~01.."1'5 Ltre.l''l .şi nurmi~ne 1peTsonale din irn.s:cripţi1a. f,f1a,g-
mm'rair:ă CIL 111 12571 (-7887): /„.ATcllllCOES (faci) / ENDVM CVR [ave] RVIN'I'
/ iAVR lTALICA / VIX AN LX, ~ IP'!11mu•l Winiramemit poalt:e ttli îrnltr.egit 1Prin :
ATrn r(?) F(iUus ?) COE'S. Attius e cwn.oos1cu1t 1l•a •ooltti .~af. Hd'Cioerr, o. c., A.tio{n) IP· 2.64,
Ati,, ;p. 00:), A·tta ip. 272, Atti JP. 274, Attiom p. 27~, Attu. p. 277„ Altţui ... p. 277„ Atţus
p. ~a, Attius, Atti~ p. 737), daJ işi Co-es„. (cl. iHOillder, o. c„ Coesus fP. .1061·, Koiios IP·
1~ Coios, Coius ;p. 1063,. il.rl-53, Coisa fP. 1063-4, Koisa IP· •12•53, Koisis p. 1064, Coeo-„.
p. 1:2511). 'l1cl~ w rs<emn dJe t(:lrl"Ob!a1bilits1t.e s-.aQ" ip.ultea oa 1şd: n 1u1meae 1Pl%s!o1t1JaiLe \diirut<r-o
all:tă irui:m'.jplţiie :finagm.enobarră (OI•L Ul :6268) osă r!lilbă ro :orig:.n:::i cel't.'1:::iă : .„... SIRN VIX
AN.•. / ...AELIA L NIS&- unf.lie, m~ c.'ul seamă Niss„. paait,9 fi ra.rprqp.irat de 1c:r1Ltiicell.e
Nis ...., Niskai, Nisi„„ Nisincii Aquae, Nisiobri.x, Nî,,pro, Nisserus, Nistus (Hollld~r •
./J. C„ ip. 749-50).
4) V. Pirvia111·, Die NationaJităt der Kau.jleute im rămischen Kaiserreiche, Eine
h.iştori9Ch-efJ'i9raphisc"/ţe Unt~rşuchun~, Bresll.aru ,1900,, 'P· 110,

www.cimec.ro
NICOLAE GOSTAR

:emană. Teritoriul rural al Germisarei era însă împănat cu m1c1 aşezări,


sub formă de gospodării agricole, ,ca dovadă urmele aflate pe dealul Pe-
1de:apS!a (corn. Ge:nagiu) 1), apoi pe tieritoriul comunelor R1enghel 2), Rapol-
tel3), Bobîina 1), Folt"), dincolo de Mureş p:e teritoriu.I oraşului Orăştie, fa
locul numiit Halîngă 6 ), pe t-2·:-itoriul comunelor Turdaş 7 ), Priaaz 8 ), e.tc.
De acee" putem spune că ocupaţia de seamă a populaţiei civile de la Ger-
misarn era în primul rînd agric.ultura. Prezenta acestor rustici o putem bă­
nL.i ~i din portretele monumentelor funerare, unde pe un relief de edicolă,
apare •m bărbat într-o tunică s.curtă, ce-i ajunge de-abia pînă mai sus de
.genunchi (vezi mai sus p. 81-84, fig. 9), îmbrăcăminte obişnuilă ţă'!"ani­
lor ag.nkuHori în 1antichii:ale. Bunăs.tar.e:a ·acestei popul:aţii, deţinătoarea
bu·1~1 ilor materiale, precum şi prosperitatea şi nivelul de viată destul de
riclkat, îl putem aprecia după posibilităţile de care dispuneau pentrn a-şi
împodobi mormintele cu monumente destul de costisitoare, în îmhrăcil­
mintea destul de elegantă a unor femei, precum şi preo.cuparea de a da o
educaţie aleasă CCl)Jiilor, cu alfe cuvinte prezenta unui învătămînt elemen-
tar. La această populaţie de veterani et cives Romani et Galatae consis-
tentes, probabil ci se mai adaugă şi un număr oarecare de peregrini şi
nelipsiţii sclavi.
Din insoriptii nu putt•m bănui cum era organizaUî administraţia aces-
l~i lor.alităti şi nici calit:itea juri,dkă în cnre intra. Lipsa oricărui magis-
trat iocal, care să fle amintit în inscripţii, ne face să bănuim că această lo-
calitate se afla într-o situaţie inferioară din punct de vedere al autonomiei,
faţă de cum era Micia din apropiere, cu magistraţi bine cunoscuţi (prin-
cipes, magistri şi curiales), care oa şi Sttcidava (Geilei), 1avea un territorium
al ei şi se bucura din punct de vedere administrativ de o anumită autono-
mie. Gcrmisara, probabil, că era un vic'us, sau în cel mlai fericit caz un
pagus, dependent însă de un municipium sau colonia. In anumite chestiuni
de ordin juridic, precum. şi în relaţiile şi obligaţiile de ordin militar, pro-
babil că aşezarea civllă depindea pînă la un anumit punct şi de comanda-
i) CIL LI.I 1393, .140'2.
2) F1ria1g:mieo1t1e 1CeI'l3lm1i.cie şi ·o ţiglă .roim'ană se giă·seau în anulJ. 1942 în col. ŞiC'Oll:il
di1n Boz!elş.
3) O:cit. F.lo::ia işi V. ~u1!1a.gi31 1 Ghidul judeţului Hunedoara, Deva 1936, p. 88.
4) Iid.., o. c„ ·p. 89.
") J:d., o. c„ IP· 89.
6) Ma1t:erilaf1Ju1l IÎIIl Mlu:7J0u~ irGIOiliail Oră1ştlie.
7) M. Roiskai. A T01'ma. Zs6fia-gyii.jtemeny az Erdelyi Nemzeti Mu.?eum erem-es
r€gisegt6.r6.ban (Die Sahnhnllt.1.ng :ta6f.ja von Torma în der numismatisch-archeotogis-
chen Abtei.tung des siebenb1.Lrgischen Nationatmuseums, Cbuj., 1941, p. 39, .fig. 29. iA/llt
mat:E1I'i13l II'!Oll11lan m iMnJtl. Orăştie.
B) ·F1r1aigtrniemitie rel"!l.m.ice, llfil oa!Pî:ţ, tm .cuţit ·die dlier 1şi io monedă :de Ilia Ha:c:IJri:an iîn
Muiz. 0.răşti•e.

www.cimec.ro
Jnscriptii şi monum~nte din Germisara 97

n•entul unităţii militare de ai.ci. Faptul că în trecut s-a găsit aici o inscrip-
ţie pusă de către un magistrat din Sarmizegetusa, Th. Mommsen a dedus
că <:1ceste „ruinae . . . . antiquae Germisarae, non oppidi sed castelli mu-
niti pag·!que coloniae Sarmizegetusensis", deci un pa[tus ce depindea din
punct d~ vedere administrativ şi juridic de Sarmizegetusa, aflînclu-se pe
teritoriul acestei colonii1). Acad. C, Daicoviciu crede însă că această lo-
c.:i.litate poate fi grupată printre aşezările rurale de rangul întîi, sQcotite
ca centrele unor teritorii rurale (ca diviziuni administrative), stînd pe a-
ceea~i treaptă cu Micia sau Brucla 2 ).
Apariţia a încă unui magistrat din Sarmizegetusa la Germisara (vezi
mai sus p. 64-65) ne duce însă la dpolez·a, tCă 1aceaistă 1aşeziare, împireună
cu ienHoriul ei, în anumite relaţii, era sub juirisdicţiia coloni1ei S:armizege-
ksa. 1':-ar fi exclus. ca teritorii.ţi civil al Germisarei să fi fost concesionat
Yeleraniior acestei unităţi de către colonia Sarmizegetusa, întocmai cum
an.;m dintr-un altar găsit la Ljubusca (în Herţegovina), ridicat de veterani
pagi Scunast(ici) quibus colon(ia) Naroni(tana) agros dedit, - care, cum
spune inscripţia, au fost împroprietăriţi din territorium coloniae şi unde au
şi fost colonizaţi(missio agraria), fiind proveniţi dintr-un castellum din
:ap1ropi·ere3). In sit Ula ţie 1asemănătoare Getrmis1arei se găsea şi Aquae (Că­
lan), unde primarul acestui pagus Aquensis nu e un maaister ca la Micia,
ci Jn praefectus, care de fapt era un mag"istrat trimis de Sarmizegetusa,
el fJind în acelaş Hmp şi dec(urio) col(oniae) 4 ). Pie de 1altă •parte însă pre-
zenţa unui decurio coloniae Ap'ulensis la Germisara, care totodată era şi
un quaestor municipii Apulensis 5 ), ne-iar îndemna să credem că partea ·f inan-
ciară şi sarcinile fiscale (impozitele de tot felul, dările, arendările etc.), că­
deau în competinţa administraţiei municipiului Apulum.
Istorica sovietică I.T.Kruglicova, vorbind despre populaţia rurală din
provincia Dacia, ajunge la concluzia că, localităţile „care se dezvoltau p~
iîr:gă lagărele unităţilor militare, transformau treptat teritoriul din jurul
lor în regiune agricolă, care era apoi populată cu vet,erani şi colonişti" Şi
ca:re ,Jap1airţineau clasei propri1ebalfiilor mijlocii de pămînt" 6 ).

I) ie. Daioovtldu:„ :în SCIV, an. IVI, 1?1Jr. 3-4 {1.953), 1p. 1~!>2.
2) ,Th. McimmJSieni. :în OLL III p. 225.
3) M. ,Abrlalllllid, Dv.a historijska natpisa iz antikne Da!macije, 1•n Sbcrnik GavrH
Kaţarov, iv:e1l. I, Sofia 11930, ip. 235-'8.
4) OIL Ul a407.
") 01cit. Fil.o.cia\, lin Materiale arheologice, I p. 758-9.
fi) rT. Kr.u 1gl1irovia~ Dakia 11 epohu rimsko? okkupaţii, MCISCOV'a 195:'1, 1p. 8ţ-~,

www.cimec.ro
98 NICOLAE GOSTAR

Printre monumen~e care reprezintă un interes deosebit, stă în pri-


mul •nînd f.ragmentul de \~dicolă funeinairă de la p·ag. ·81-84, fig. 9, und.e 5e
atestă existenţa unui învtJţămînt1 elementar la Germisara. Despre învătă-
1•1înt în general, în Dacia, in lil9-1"atura noastră de specialitate s-a scris re-
lativ de~;lul de puti11. Numărul 111<1rc de inscriptii aratii însă că în aceasHi
provincie trebuia :;a fi ni::-itat multi ştiutori de carle. Gr. G. Tocilescu,
în urma unei inscripţii pe o cărămidă găsită la Romula, arătase că în
Dacia erau citite pînă şi poemele homerice. Ca material informativ pentru
educ.a ii 1 tineretului, Tocilescu mai aduce şi inscripţia de la Sarmizege-
tusa, pe o cărămjdă, pe care un şcolar repetă de trei ori în scris alfabetul
latin (CIL III 8077, 10), precum şi ~ altă inscripţie, tot pe cărămidă, gă­
sită la Porolissum, unde cineva a lăsat însemnarea: oe( c)asion [em] nan-
(c)ius scribendi (CIL III 1635) 1). La acestea mai putem adăoga alte două
incerdiri de acest gen de exerciţiu (diferite litere greceşti şi latineşti fără
nici un sens) pe două fragmente de cărămizi aflate la Drobeta 2 ). Pe lîngă
toate acestea, ca dovezi despre viata intelectuală a locuitorilor, A. D. Xe-
nopol 1vai adaogă şi cele cîteva epitafuri în versuri, considerate drept în-
cercări de literatură poetică 3 ).
D~spre existenta unui învătămînt elementar în Dacia, în mod cu totul
c•Jncludent, ne vorbesc cele două edicole funerare, cea de la Mic ia şi cea de
la Germisara, din care putem deduce că şi în localităţile mai mărunte de
pe teritoriul provinciei, exist;-1u astfel de şcoli - tudi litterarii, - unde se
preda•u cele mai elementiare noţiuni de cullură (citit, scris, calcule). Se pare,
ca însăşi administraţia imperială romană_ dădea un anumit sprijin şcoli­
J;,r din provincii 4 ). Dar acest privilegiu de educaţie aleasă, propriu zis
nu era decît un lux, de care se bucurau cei avuţi, cei cu largi posibilităţi
materiaie, deoarece în Dacia, după cum .confirmă o. tablă cerată, erau
mulţi, care d~-abia da'Că şN1au să-şi scrie numele5 ).

1
) Gr. G. Tc1::i:leoou, Foumes et recherches archeologigues en Roumamie, Bucu-
•reşld1, .1900, p. 9'7-1105.
2) V. PILriV•BIIll, Ştiri nouă din Dacia Malvensis, ext~. din Analele Acad. rom. tom..
XXXV:F, Memoriile secţ.
istorice, p. 13-4.
3) A iD. Xen:opol, Istoria romînilor din Dada traiană, 'V.:·l. I Suooreşiti HJ13, :p.
2711-5.
1) H. I. M:o1r~
Histoire de l'education dans l'antiquite, :PaniilSi 1949, p. 405-8.
;,) CIL Jil p. 94&i m, X,

www.cimec.ro
Inscripţii şi monumente din Germisara 99
~~~~~~~~~~

Incheind acesl :1rticol, ţinem să adăogăm, că toate aceste concluzii


d~ ordin istoric. s·ar putea ca în viitor si-i fi(' întiîrile prin noi dt•sco1.wriri
arhel1logice. Nu e exclus însă, ca unele din ipotezele aduse, cu timpul să
nu-şi mai găsească sprijin în materialul epigrafie, care nu va întîrzia să
fie scos într-o bună zi la lumină.

PRESCURTARI FOLOSITE lN NOTE.


ACMITr. = Anuarul Comisiunii Monumentelor isforice, secţia pentru Transil-
vania, C1uJ.
AISC = Anuarul Institutului de Studii clasice, Oliuj.
Ap~lum = Apulum. Buletinul Muzeului regional Alba-Iulia, iA[iba.-I1.:1Liia.
Balb. I, II = E. Baibei!Joo, Descriptiori historique des monnaies de la Republi:;iue
romaine, I, II, P.airisi, 1885-6.
CIG = Corpu..s Inscriptionum Graeca-rum.
CIL = Corpus Inscriptioo:u-m Latinarum.
Dacia = Dacia. Rech.erches et decouvertes archeologiques en Roumanie, Biu-
~i.
Erd MU.Z. = Erdelyi Muzeum, Oliu:j.
LLS= H. Dessar..n, Inscriptiones Latinae selectae, Berili111.
Klio = KUo. Bcitrăge zur alten Geschichte, Leipzilg.
MCIJteriaJ.e arheologice ·= Materiale arheologice privind Istoria veche R. P. R.,
Materiale arheologice = Materiale arheologice privind Istoria veche veche RPR,
BU'OUiil!Şti1 eidlilll. AIO!lld. RPR.
SCIV = Studii şi cercetări de lstOTie veche, Bwcu,reşti, edi.t AQafd. R1PR
~SEG ... Supplementum Epiuraphicum (;raecu-m, ·~iden,

www.cimec.ro
www.cimec.ro
'rinutul hunedorean În secolul IV-Xii.
De KURT HOREDT
Secolele ce urmează după retragerea trupelor romane din provincia
Dacia sînt încă puţin lămurite în ceea ce priveşte desfăşurarea evenimen-
telor. i<;torice, precum şi a populaţiilor care au locuit în acest interval de
timp în inter.iorul arcului carpatic. Izvo.arele scrise ale autorilor antici şi
bizantini menţionează rareori şi numai în mod vag bazinul ardelean şi in-
lormaţiile lor pot fi valorificate de obicei numai prin deducţii şi pentru in-
teriorul Transilvaniei, Ele amintesc în general doar acele evenimente ce
se desfăşoară dea lungul Dunării în apropierea frontierelor imperiului bi-
;:antin şi dispun de puţine ştiri asupra teritoriilor mai îndepărtate situate
dincolo de Carpaţi.
Studiul toponimiei slave a Ardealului poate oferi date preţioase asupra
iP.tensităţii locuirii triburilor slave în Transilvania şi asupra raporturilor
acestora cu populaţia romînă sau maghiară. Deoarece denumir ile slave con-
1

slituie însă stratul cel mai vechi al toponimiei actuale din Transfr,·ania,
ele nu pot să contribuie la elucidarea intervalului de timp dintre abandona-
rea provinciei şi apariţia slavilor în bazinul carpato-danubian.
In această situaţie urmele culturii materiale reprezentate prin desco·
peririle arheologice, au o valoare documentară considerabilă prin faptul
că sînt izvoare directe şi contemporane, chiar dacă interpretarea lor, in
deosebi cea etnică, întîmpină adeseori serioşse dificultăţi. Spre deosebire
de arheologia orînduirii sclavagiste i s-a acordat celei prefeudale o atenţie
mai redusă, probabil din cauza rarităţii şi caracterului mai puţin reprezen-
tativ şi monumental al urmelor culturii materiale. De aceea lipseşte încă
pentru acest interval de timp o sistematizare cuprinzătoare a materialelor
arheologice din Transilvania, precum şi incadrarea cronologică amănunţită
a acestor descoperiri pentru a le putea corobora cu puţinele date istorice
de care dispunem referitoare la această epocă. Abia în ultimii ani, datorită
~prljinului şi orientării noi dat cercetărilor arheologice în patria noastră
. de către Academia R.P.R. se constată şi în privinţa epocii prefeudale o în-
mulţire îmbucurătoare a materialelor arheologice, ajungîndu-se în unele
privinţe chiar la rezultate valoroase şi neaşteptate.
In această ordine de idei nu este lipsit de interes să se treacă pe scurt
în revistă descoperirile arheologice de pe un terit\)riu ma i restrîns şi deli-
1

mitat din punct de ved~re geografic, analizînd, cu toată raritatea materi-


a le lor, posibil.ităţile valorificării lor istorice şi precizînd eşalonarea lor în
timp. Acesta este scopul studiului de faţă în care se încearcă prin sinteti-
zarea descoperirilor cunoscute pînă în prezent să. se arate contribuţia lor
!3 istoria ţinutului Hunedoarei în s~eolul IV - XII.

www.cimec.ro
io2 KURT HOREDT
Sub raport geografic teritoriul tratat nu se acoperă cu actuala unitate
c!r:!ministrativă a regiunii Hunedoara. Aceasta înglobează spre est şi ra-
10nul Alba unde există în ceea ce priveşte urmele arheologice o situaţie de-
osebită, care a fost recent analizată în legătură cu o presEpusă fo!"matiune
statală, un fel de „voievodat", din jurul Albei Iulia. 1) Aici se discută nu-
mai teritoriltl vă.ii Mureşului şi a împrejurimilor ei spre apus de valea Cu-
girului cam pînă la linia ce desparte Ardealul de Banat, cuprinzînd spre
sud şi-Ţara Haţegului pînă la coama munţilor, iar spre nord de Mureş o
porţiune anumită din Munţii Apuseni (fi~.1)
In timpul stăpînirii romane această regiune este expusă unei romu-

Valea. tlind rulw


P.1.11:!.1omB

Fig. 1 Harta localitlifilor cu desc'Jpertri arheoloKlce

mzan inteJ11Se ialcătuind teritoriul de trecere şi de legătură între centrul


militar şi economic al Daciei de la Apulum - Alba Iulia şi între metro-
pola provinciei Sarmizegetusa. Este deci firesc ca şi după părăsirea Daciei
I) K. Horedt, SCIV, V (1954), 487-512.

www.cimec.ro
1e3
să nu înceteze cu totul pe acest teritoriu urmele culturii romane. Repercu-
siunile adînci însă pe care le are acest ev<'niment asupra culturii material<'
i orna ne din Dacia se manifestă în reducerea accentuată a urmelor romane
şi adeseori în dispariţia lor totală. Se conturează două centre. Primul este
Sarmizegetusa însăşi, iar al doilea, localitatea Veţel, unde se constată dife-
rite indicii atestînd continuarea vietii romane în proporţii modeste şi după
părăsirea provinciei.
La Sarmize~etusa s-au dezvelit la aedes au~ustalium în aripa dreaptă
a primei curţi, ziduri suplimentare care subîmpăriind o încăpere mai mare
şi fiind execul,ate înt1r-o tehnică d~ construcţie ma1i pniimi1Hvă iau fost inter-
calate după constmirea clădirii. 1) Zidurile fiind legate cu lut, nu încape
vreo îndoială că ele datează după abandonarea provinciei.
Mai concludentă este însă observaţia făcută la amfiteatru unde s-a
constatat în .cursul săpăturilor că intrările au fost umplute cu pămînt şi
baricadate în mod intenţionat într-o epocă probabil ulterioară evacuarii
capita!ei, 2 ) Amfiteatrul, fiind situat în afara incintei oraşului a fost trans-
format într-o întăritură, probabil numai după ce zidurile prea întinse ale
oraşului _nu mai puteau fi apărate în mod eficace în urma scăderii simti-
toare a numărului populaţiei capitalei după abandonarea provinciei. Un
sprijin pentru teza transformării ulterioare a amfiteatrului într-o furtifica-
tie. şia datei cînd acesta a îndeplinit această funcţiune îl constituie un te-
zaur compus din mai multe monede mici de aramă ale lui Valentinian I
{364 -- 375) ascunse într-o lojă a amfiteatrului şi descoperite cu ocazia dez-
ve~d1rii aoeslui:a în ·anul 1890 '·). De aci se poate deduce că l1a o sută de
ani după desfHnţarea provinciei Dacia, un locuitor f ăcînd parte din vechea
populaţie a capitalei a îngropat în amfiteatrul transformat într-o fortăreatâ
probabil în timpul unui asediu modesta lui avere.
Indiciile cele mai convingătoare pentru perpetuarea vieţii la Sarmi-
;,.egetusa în cursul secolului IV le constituie însă şi aici descoperirile mo-
netare. Acestora· ar trebui să le corespundă şi alte materiale arheologice
contemporane .care însă n-au fost încă identificate, Hind confundate cu
resturile culturii materiale mai vechi din timpul provinciei. In afară de te-
zaurul allljintit se mai cunosc alte şapte monede, descoperite întîmplător.
In inventarul vechi al Muzeului de la Alba Iulia sînt înregistrate următoa­
rele cinci monede de bronz găsite la Sarmizegetusa şi donate muzeului
de Ioan Gi.irog, comerciant din Haţeg :
Nr. inv. 2905/1899 Diocletianus (284 - 305)
3645/1901 Diocletianus (284 - 305)
~~~~~~~~-
3647/1901 Galerius Maximianus (293 - 311)
)) C. Daicoviciu, Dacia, III-IV ( 1927--1932), 527.
2) luem. An. Cam. mcn. ist. IV ( l~l:J2-19:l.SJ, 40'.l.
:;;) G. Teglăs, Arch. l:rt., XVII ( 1897, 288. După J. Jugn. Mitt. lnst. osterr. Geschichts-
forsrl!. Ergiinzunsbd. !V ( 1892) ultimele monede ar Llala de la Valens.

www.cimec.ro
104 KURT HOREDT
2906/1899 Constantius II (323 · - 361)
3646/1901 Valentinianus I (364 -- 375)
In afară de acestea s-au găsit în 1909 un bronz mijlociu al lui Ga-
lerius Maximianus (.293 - 311), bălul în monetăria de la Cartagina şi
unul al lui Iulian Filozoful (355-363) din monetăria de la Nicom'edia. 1 ).
De la Veţel, pe teritoriul aşezării romane Micia, se cunosc două mo·
nede ale lui Gratianus (375-383), păstrate în Muzeul Deva. 2 )
O altă descoperire cu mult mai semnificativă, cunoscută încă de mult,
a fost rece11t valorificată pentru istoria creşt·inismului din Transilvania în
secolul IV de către I.I. Russu. Este vorba despre arcul unei fibule de argint
aparţinînd aşa numitului tip cu capete în formă de ceapă, purtînd ornamen-
taţia caracteristică acestei forme compusă dintr-un rînd de triunghiuri a-
dîncite şi suprapuse. Arcul poartă o dedicaţie cu caracter creştin care îm-
preună cu tipul şi ornamentaţia fibulei asigură datarea piesei în secolul
IV. Ulterior arcul desfăcut de fibulă a fost îndoit şi purtat ca inel de deget
sub care formă el s-a păstrat pînă astăzi. Nu insistăm mai de aproape a-
supra acestei piese care urmează să fie publicată de către descoperitor
căruia îi datorăm informaţiile de mai sus. Fibula a ajuns de pe teritoriul
învecinat al. imperiului roman în secolul IV prin Banat şi valea Mureşu­
lui la Veţel şi a fost purtată de un localnic care putea să fie creştin.
O altă fibulă de bronz, găsită la Veţel reprezentînd aşa numitul tip
cu piciur îndoit (Muzeul Cluj, nr. inv. 5698, fiţz. 2 ;J este mai puţin sem-
nificativă, dar datează ele asemenea cel mai devreme din a doua jumătate
a secolului III e.n.
Din alte cîteva localităţi din regiunea Hunedoara se cunosc descoperiri
monetare care datează din secolul IV şi ·ilustrează de asemenea perpe-
tuarea vieţii unei părţi a populatiei provinciale în atest secol.
La Hunedoara s-a găsit un tezaur de 1117 monede, conţinînd în afară
<le monede greceşti, romane republicane, imperiale şi trei bronzuri mici
a1!:e lui Gon.si1anis (333-!50) .3 ). Tezaurul cuprinde un interval de mai multe
secole şi de aceea caracterul lui unitar a fost tras la îndoială. Chiar
dacă ultimul proprietar al tezaurului care a. adăugat în secolul IV mone-
dele lui Consta ns a făcut parte dintr-una din populaţiile noi venite în
Transilvania, acesta a putut să achiziţioneze într-o formă oarecare res-
tul monedelor probabil numai de la un localnic, pentrucă începutul tezau-
rizării se face chiar înaintea cuceririi Daciei de către romani.
Aceleaşi concluzii se degajează dintr-un alt tezaur de monede romane
imperiale descoperite în anul 1869 în Pasul \Aulcan. 4 ) Tezaurul începe cu
I) 13. Jano, A szaszvarosi ref. Ktin-Kollegium eremtilra, Orăştic-Sz{1szvăros, 191 O,
86-87, nr. 449 şi 89 nr. 478.
2) M. Macrea, An. lnst. Stud. Clas. !li (1936-1940), 300.
3) (). Gohl, Numizmatikai Kozlony, IV (1905), 46, V (1906), 13i'-139.
4) C. Gnoss, Archiv d. Vereins f. siebenburj:!ische Landeskunde, XIII ( 1876), 338.

www.cimec.ro
. -
Tinutul hunedorean În secoiul IV-XII 105

monede de la Tiberiu şi continuă pînă la Iulian Filozoful (355 - 363),


cuprinzînd din epoca de după abandonarea provinciei 25 monede ale împă­
raţilor Probus, Maximinus Oaza, Licinius senior şi iunior, Constantinus I,
Constantinus II, Constans, Constantius şi Iulian P.ilozoful.
De la Sălaşu fără a se specifica dac5 este vorba despre cel de Jos sau
de Sus, se mentionează o monede.I a lui Diocletian (284-305). 1).
La Fizeş aa fost găsite 11 monede ale lui Valentinian, păstrate în
.Muzeul din Dev.a (nr. inv. 670/4792--1802). Nu s-a predzat cărui:a din
oei trei împăroaţi cu acest nume ·aparţin monedele găsite. Este în:să mai
probabil ca e'.e să fie <le l1a V1alenlini·anus I (364-375) sm1 de la Valenti-
nianus II (375-392) şi să dateze din ·a rloL!:a jumă!al:~ a secolului V, decît
de la V·alentini.anus III (425--455). In acest din urmiî caz ·ele a.r trebui
să f.i.e mai dte g:'abă de 1aur, deoarec·2 monede1le din secolul V--Vll găsi.te
în Tnansilv:ania sînt aprnape exclu~iv lucrnte din :aoest metal.
Aceste de:scop•eriri monieta•re, împreună cu obi1eclele şi observaţiile •ar-
heologice aminHte :anală deci că în diferile punol-e ale ţinutului hunedore:Jn
locu:i!a o parle :a popuJ;aţiei provinciale rnmlane pînă l·a sfîrşilul secolului
IV. Tot odată :aoeste male1ri:a!e refl.eclă însă în mod indirect şi urm.ifr,ile
m~f1aste 1ale invazi>ei hunilor. deoa:rece după aceea încetează ·asemenea des-
coperilJ'i.
Din seco:ele următoare 'i si Yl s-1au siemnal:al încă l!a începutul s2-
colului trecut, la Dobra, monede de aur ale împăratilor romani răsă;·iteni,
între 1acestea în ·~i :ale lui Theodosius (.apa1rţinînd probabil lui The-
odosius I I, 408-450) 2 ).
La V~ foSit reoent descoperită o monedă de ·aur a lui Iustinian I
.(527-565), păstrată în Muzeul Deva. 3 ). Aceasta datează cu 150-200 de
iani diapă monedele din secolul IV şi fibul1a descopeJ'1ită aici. Fiind o ·desco-
perire izolată, moneda indică existenta acestei aşezări într-o formă oa-
reaarre şi în secolul VI, dar nu poate fi 1alTibuita u1Tiei popul:aţii anumii·e.
I) Numizmatikai Kozlăny, XLII ( 194:3), 33.
2) C. DaicQviciu, An. corn. mon. ist I (I 92fi-l 928), 17 4.
3) J. Sabatier, Description generale des •nonnaies byzantines, Paris.
Informaţie D-r. O. Floca. ,\·\o11eda a fost găsitii ciliar pe teritoriul canabelor fostului
castru roman.
In legatul lui G. Kim, intrat sub numărul 2/1942 în colecţiile cabinetului numis-
matic al 1'-\11zeului arheologic din Cluj este menţionat sub numărul curent 28 o monedă
bi:rnntină de plumb (?), av. BA, rev. o siglă neâeterminală, care se încadrează apro-
ximativ în intervalul de timp cuprins între secolele IX-XI, d11pă analogiile tipologice
rentru care se trimite la Sabalier, I, pi. XLIV--XLVll I. După indicaţiile catalogului pir-
s11 ar fi fost găsit] la Micia, o informaţie care trezeşte totuşi anumitr suspiciuni în
privinta locului de descoperire. Dacă indicaţia materialului este exactă, piesa ar p11tea
sii fi fo5t întrebuinţată şi ca sigil. Pentru această descoperire informaţia I. Winkler.

www.cimec.ro
KURT HOirnot - - - - . . .J.: ___ ':...

Merită să fie subliniat faptul că pe teritoriul studiat lipsesc descoperiri


specific germanice cum a·r fi de ex. fibule cu clise, fibule cligita:le, cimitire,
mo::mint.e etc., •al•ibuite goţilor s.au gepizilor. Explio<iţia aC'estui fenomen
t:rebuie căutiat~ prob:abil în peisajul ;geografic puţin corespunzător modului
de vi.aţă al ia.cestor popul1aţii. Este neîndoie!nic că prin defHeul !•arg ;al văii
Mureşului, intens f.recvientiat în itoate timpurile, iau tr.ecut în deosebi în epoca
migiraţiirlor numeroase popul1aţii, cutreerînd deai de-1a lungul MureşUilui şi
r.egiunea Hunedoarei. Dooairece însă l:a tribur,Hie germanice creşterea vitelor
ma1ri compl:et1ată cu agir:kultuna se pare că =a ocupat locul de frunte 1al mo-
dului lor de prnducţie, ele iau evitiat st·aţionare;i mai îndelungată pe lunciJP.
înguste :al·e Mureşului, preferînd mai de grabă şesuri şi stepe cu păşuni
înlt!'se. Astfel se explică de ce popuh1ţiile migratorii şi înt•re acestea .şi
triburile germanice trecînd Carpaţii s-au aşezat la marginea Cîmpiei arde-
lene în 1apropiere de Tîrgu Mureş şi Moreşti, unde se conturează un im-
portant centru de locuire în secolul III-VII. De-a lungul cursului inferior
al Mureşului în :apropiieriea Tisei, sporesc din nou descop·eririlc de factură
germanică, indicînd un 1alt centru de intensă loc11irre. Valiea Mureşului, în
mă.suna în aa:re este cup1rinsâ în ţinutul Hunedoan('i formează deci ma•i mult
un teritoriu de treoore şi de legătură între cel·e două zone 1a·rheo'.ogice amin-
1

tite, fără ca să fi fost locui•tă în mod efectiv de către popul1aţiile germanice


clupă cum permit să înt•Pevedem datele arheologice.
In sec'Olul VII :ap.ar din nou două de:,coper:irri în ·a·celeaşi puncte, ·sem-
nalate şi în legătură· Jrf--secolul VI,şi anume la Sarmizegetusa şi Vetel.
Obiecte'.e găsite sînl fibul·e, ,ap1arţinînd tipulv.i fibulelor digita.te, numite
aşa după p!1aca semicircul:ară de p.e capul fibulei purtînod ca palma unei
m;îi.ni de obi0ei cinci, dar poate şi trei, ş;aptie sau nouă namificaţii butonate.
Fibula de la Sarmizegetusa a fost clonată Muzeului de la Deva în anul
1882 (fig. 2: 2). 1) Ea este turnată din bronz şi poartă pe disc cinci butoni.
Placa piciorului se termină în diferite vîrfuri care reprezintă capele de vultur
~.impHficate şi schematfa!atie I.a exlr·etn în urma turnării riepetate :a tipului
şi imi·tă1rii lui în diferite Jocuri. Aceas.tă fibulă 1are o analogie foarte apro-
pi:ată, 1am putea spune ia.1proap•e identică, în mormîntul 2 din cimitirul avar
de la Ki1skă:-os în Ung,a•ria. 2 ). Alte fibule :asemănă toane se cunosc din U-
craina şi din regiunea ·de lîngă Marea Baltică, de pe :.eritoriul aşa numit ei 1

culturi mazuriene. 3 ) Prin exemplarul din cimitirul avar de la Kiskoros fi-


bula noastră poate fi datată şi ea în secolul VII într-o epocă cînd Sarmi-
zegetusa începea să primească denumirea actuală de origine slavă, Gră­
dişte. Aooas.ba indică că 'atunci zidu•r:ile f:alnice 1al•e oapil:alei provinciei iI"O-
mane a.u căzut în ruine, încît slavii la sosirea lor J,e numeau .,locul unei
I) Arch. trt. X\'! I ( 1897), 288.
~) T. llorvâtli, Archaeologia Hungarica, XIX (1~35), 35, 9fi--S7, pi. XXIII. l.
3) lbid. 97.

www.cimec.ro
tinulul hunedorean În secolul IV-Xll 107
· · - " - - · · - ·-----

vechi cetăţi", tr'adus pe Ltrmă în ungureşte mt toponimicul Varhely „loc de


cetate". 1)
.--- ·, Fibu.J.a de la Veţel a fosit donată Muzeului \l'aţional din Bu,dapcsla în
anul 1875 (fi.[!. 3). 2 ) Ea este turnată din potin, un aliaj de argint cu plumb
sa~ cositor şi poartă la marginea discului şapte butoni. Placa trunghiu-
lară :a pk.iorului care susţine di<Spozitivul pen1ru fixare-a acului se termină

Fiq. 2 Fibule de la Vefel (I sec. l/J-JV) şi Sarmizegetusa (2 sec. V//)

la vî1rf într-un e:ap ma·sculin. Supmfaţ:a capului şi ia piciorului sînt :aco-


perite cu om1amente lineare şi spinalice.
Tipul a.oestei f.ibule este cunoscut în afară de Veţel şi în alte looaliităţi.
O piesă se află într-o colecţie la Colonia, o altă fibulă a fost găsită la
SZ1akălyorhegy în Ungiaria, a p:aka descoperită l1a Războieni--Cetate în
Tnansilvani:a, este în Muz-eul din Cluj şi a cincea s-1a găsit în 111eg.iunea
Mării Baltice. 3 ) Făcînd abstracţie de piesa păstrată la Colonia care trebuie
isă fie însă de 1asemenea de p:rovenienţă est-eurropeană, oelel.all•e fibule .apa.r
p,e un teritoriu oe se întinde de la Ung:aria prnă ta Marea Baltică.· In mod
unanim ele sînt datate din secolul VII, mai de grabă în prima jumătate a
.acestui veac.
Cele două fibule de la Sarmizegetusa şi Veţel şi tipul lor datează deci
d~n secOllul VII, ·iar 1a1ria lor de ·răspîndire cuprinde leritot"iul între Ungia-
irLa, Uoraiinia şi Marea Bal,tică. Această zonă de răspîndke 1ridică şi pro-
blen11a ca;nac:terului etnic .al purtătorilor :acestor f,ibule. Ca ·atare în secolele
1) N. Drăganu, Rominii în veacurile IX-XIV, Bucureşti 1933, 270.
2) Archaeologiai Kozlemenyek, XIII (1879), 68. Cf. şi I. Nestor-C. S. Nicolacscu-
Plopşor, Germania, XXII (1938), 3.3-41.
3) Cf. pentru aceste fibule Ncstor-Nicolaescu Plopşor, I. c. 35-36. Arch. Ert., 3, V-VI
(1944-1945), pi. 93; SClt( VI (1955), lase. 3-4 (Şantierul Moreşti). C. Engel, Gern~.Erbe,
ll (1937), 254 fig. 8.

www.cimec.ro
108 KURT HOREDi'

premergăloare ·lipul fibulelor digilate a fosl pmlial· cu precădere din par-


tea popufaţiilm germanice. In secolul VII însiî, pe un teritoriu unde -
după cum am văzut -- nu există descoperiri germanice din s-ecole~e III-VI
această atribuke esle mai puţin probabili\. lYbi de grabă ·am putea să
presupunem că ră.spîndire:a lor s{i fi•e u:n rezul1.al al expansiunii s!avilo.r.
O atribuire etnică signră nu este posibili:î, deoarece exC'mplarele lrnnedo-
rene sînl des·coperiri izol1a~e şi numa·i dintr-un complex arheologic hinie
închegat şi mai amplu se pol trage concluzii r2laliv 5'igur2 etsupra c·anac-

Fig. 3 Nbula de la Vefel

torului etnic 1al materi1alelor. M1a·i treblliie menţionat că se cunoaşte, daLînd


aproximativ din ac·eeaşi epocă cu fibulele amintite, de la Leşnic, comuna
\'eţel, raionul Ili<i, o limbă de cen:ud de bronz ;amit. 1). -----
ln s:ecoilel1e următoare Trnnsilvanii1a, c:a dealtfel înlreag.a regiune car-
palo-danubfan{J, este expusă unei st.avizări prof unde oare se oglin·deşte
în deosebi în mulţimea toponimiceilor slave. Acestea constituie şi în Tran-
silvani:a stratul toponimic cel mai vechi şi nu există în afară de numele
rîu-rilor celor mai mari ca de ex. ia Mureşului ~au OHului, sau :a şirului
munţilor Carpaţ.i denumiri geografice actuale care să se lege cu o epocă
premergătoare slavilor. Asupra epocii slave s-au făcut în Transilvania unele
iaprecieri genera\.e şi unele considienaţii mai mult teoretice, nu există insă
riernamdată posibilitatea unei pmzen1ări mai aprofundate ia vieţii omenc~ti
rHn Trnnsilvani1a în acel inlernal de timp din oauza .narilăţii urmelor wl-
1) D. Csallany, Archăologische Denkmăler der Awarenzeit in .MitteleuropJ, B11dapcst
1!J.:ifi, I .)I nr ..5"5!l.

www.cimec.ro
Ţinutul hunedorean în secolul IV-XII 109

turii materiale. Cu ·atît mai puţin se poate urmării traiul populaţiei pe un


teritoriu mai restrîns în care materi:alele rarrheologice nici în :alte faze 1ale
epocii prefeudale nu sîn~ p1!'e!a numeroase. Totuşi iele nu liP'sesc integral în
această epocă. Ele se reduc însă exclusiv la descoperiri de ceramică ce
mt pot fi cliasHicate cu certit.udinea neoesrară din punct de v.edere crono-
logic, indfoîndu-se secolul sau frazra din care datează. Deocamdată ele sînt
siingUJre\e indic.ii directe despre locui<fea regiunii în acest' interval de timp
şi !Jtb'li·tă deaceea cu tot car.acterul lor puţin semnificativ, o .atenţie deo-
sebită.
De lra BohgJL se raminiesc dintr-o aşezare de lip Coţofeni şi fnagmentc
dc:_c~rnmif.'tslID'..ă (Muzeul Cluj, nr. inv. 1369, 1377, 1379, 1384, 1387). 1).
- De 1iâ Cugir.. se păstrează tn Muzeu1 de la Deva un vas-borcan l11cr.at
cu roata, de culoare gălbuie închisă, avînd pete şi mai deschise (fi~. 4). 2 ).
Buza vasulrUi fi.pseş.te, fiind distmsă eventtual în timpul !aratului sau cu
oaazira des.coperirii lui. Jumătat,ea supe:rioa1ră a v1asului este •acoperită cu
linii p:ainalele, ,aş:a numHele port!ative, peste oare s-au rapliaat benzi ondu-
late (fig. 4). După formă şi ornamenbaţi1e v·asul nu poa.te fi ul.terior seco-
lUJlui XI.

Fig. 4 Vas slav de la Cugir şi ornamentaţia lui

In peştera „Coasta vaciî" Jîngă Federi s-arU desooperit cu ocazia unor


săpături paleolitice în stratul cel mai de sus, între 0-0,30 m. şi fragmente
de ceramică slavă, datate aproximativ în secolul IX-X 3 ). Ele confirmă
observaţia f ă,oută şi în raită p1arte despre refolosirrea peşterilor ca locuinţe
în aooasită epocă.

I) :\1. Roska, Erdely. regeszeti repertoriuma, 1942, 4'.l nr. I ;)0.


2) K. Horedl, SCIV, 11 ( 19:-il ), 198 nr. \9.
'.') ,\\. f~1·sli<1, Dacia, I (1924), 289,

www.cimec.ro
·~
=-s§ =---
-::: . =---
=::::::::::

fig.
~7
fj Ce10111ică slova de la Turdoş

www.cimec.ro
Ţinutul hunedorean în seco1ul IV-XII 11 I

In fost.a colecţie S. Torma se găseau unele fragmente ceramice slave


rlin cunoscuta staţiune neo!Hică de la Turdaş (Muzeul Cluj, V, 8668, 9663-
9673, fi~. 5) 1). Ele sînt ornamentate cu benzi şi linii ondulate şi orizontale,
:arăit,înd locuirea terasei de lîngă Mureş, astăzi ·dis:trnsă de rîu, şi în 1aceais-
tă epocă. ,
Tot din colcctia S. Torma se află in Muzeul Cluj (nr. inv. V, 9898)_,
un f111agrnent cenamic de l·a Valea Nandrului (fig. 8, 2), luorat cu mî[)Ja şt
0trn1am1enitat cu două benzi despăirtite înt:re ele printr-urna orizonhală. Da-
tarea lui ,este mai greu de pred~iat deoarece prezintă anumite itrăsături
mai vechi 2 ).
Est e un fenomen inte11esant că lipsesc dale direcle despre exploalarea
1

b0galelor ză.căminte miniere ale Munţilor Apuseni în cursul epocii pre-


feud:a1le. Popul1aţia sl1avă şUa de ex.istenţ1 a lor, după ~um 3'rn,tă toponimicul
Zlalna care derivă din vechea bulgară zlato - aur, 3 ) şi probabil le ex-
p.!oota. Pentru epoc:a sa!av,agistă romană s-1au relevat o serie ode dovezi de
ordin eip·igrafic şi 1arheologic oare ilustrează intens.a exploatare a aurului în
Munţii Apuseni, lipsind încă un studiu care să sintetizeze toate aceste date
şi să înregistreze în mod ştiinţific urmele şi astăzi vizibile ale mineritu-
lui roman. Din epoca prefeudală în 1afară de toponimioul slav 1amin1it mt
se cunolSiC deisooperiri din acea~U\ 'regiune oa1re :ar p1utea fi pu'Sle în legă.tură
cu ext1nagerea aurului. Se 1aminteşte doar un cercel de provenienţă •nesi-
gură, eventual de la Abrud, 4 ) datînd aproximativ de la sfîrşitul secolului
VI ca:rie 'este însă sifoat prt?!a mult la nord ca să ne intereseze în oadrnl
acesiui studiu. Tehnica principală şi probabil aproape exclusiv folosită a
fo:;t extragerea aurului prin spălare care a lăsat într-o măsură redusă ur-
me arheologice şi chiar dacă există ele nu pot fi datate cu pre.cizia nece-
sai-a.
Urmele cele mai bogate de locuire din ţinutul Hunedoara de la
sHrşituJ acestei epoci pare că sînt legate de valorific.ar·eia minereului de
Her şi '1'\U de exploa.tarea 1aurului. Cel puţin 1aceasl1a t1reb11i.e să fie explicaţia
pentru exi1 Sitenţ,a
întinsului cimitir din secolul XI de la Hunedoara. In ?ri-
măv1a:ra1anului 1911 s-au execu.tm espf"e"110îfll1vesf de- oras pe Dealul ou
comori" !Kincseshegy) săpături mai ample, după ce s-a~ des~~perit încă
mai înainte la sfîrşitul anului 1910 trei morminte. 5 ) In cursul lucrărilor
amintite s~au dezvelit 54 de morminte ~ale cimitirului oare are ·însă o ţntin-
I) i\\. Roska, A. Torma Zso[ia gyiijtem~ny, Cluj 1941, 4.
2) K. Horedt, 1. c. 206.
3) N Drăga1111, I. c. 494-496.
4) .I. li ampcl, Alterthiimer des fri.ihe11 Mittl'.l:ilters in lJngarn, Bra11ilsrhwcig I9ffi, I,
3G2 fig. 3G3, II 21.:i-21G, III pi. 174; !.
5) E. Kăvari, Dolgozatok, II (1911), 312<ll.'i.

www.cimec.ro
112 KURT HOREDT

dere mai marc. 1


). Mormintele exclusiv de inhumaţie sînt orientate în di-

Fig. 6 Obiecte caracteristice din cirriiUrul de la Hunedoara (sec. X I)

recti:1 est-vest şi· aclîncimea lor variază, depinzînd şi <k poziţia pe p~int~1
I) 1\\. Rnslrn, ibid. 1\1 (llJl:l), JfiG-l!lli (191-llJR),

www.cimec.ro
Ţmutul hunedorean în secolul IV-XII 113
·~~~~~~~~~~~~~-

dealului, între 0,40-1,60 m. In unele cazuri s-au găsit şi ,resturi care in-
dică folosill'ea unor 1siori,e. La 46 de scheletie s-a putut măsuria lungimea.
Dacă presupunem că cele femenine au o lungime medie de 1,50-1,60 m., 1}
dintre scheletele măsurate 14 sînt de bărbaţi, 7 de femei şi 25 de copii
şi itiineri. Inventarul mormintelor indică o popu!1aţÎle re!1ativ să·riacă (fig. 6).
Aproxima,tiv jumătatea lor, 26 de morminte, nu conţin inici un obiect, iar
reileil•alte în primul rînd inele de păr cu un capăt !făsucit în forma de S.
AHe desooperiiri constituie inele de deget, iar în două morminle s-1au găsit
brăţă1ri simple deschise. Aceste podoabe sînt lucnale din bronz 5iau d.jn
argint de o calitate mediocră. Unelte de fier sau vase de lut nu s-au întîl-
nil în moriminte. Armele 1sînt reprezeint:ate doar printr-un singur vlrf de
săgeată de fier. Intr-un 1e,J•t caz 'S-au observat şi urmele unei ţesături de
cinieipă. In 11 morminte s-1au .găsit monede de argiint .a!:e regilor ung.uri din
secolul XI, .cuprinzînd intervalul de timp de la Ştefan I ( 1000-1038),
pînă I.a S1al1amon ( 1063-1074). Ele tir ebuk să fie contemporoane cu o p:airte
1

ia mormintelor dezvelite şi of.eră un preţios punct de reper pentru datarea


cimitirului în secolul XI. O monedă bizantină nedeterminabilă şi perfo-
rată din mormîntul 46 1a fost purtată ca pandantiv şi n-:a avut în .ace:astă
înfrebuinţa:re o v.aloare de drculiaţie. Nu est,e însă exelus aa mormint,eile
lipsite de inventar sau cele cu sicrie sâ fie creştine şi să dateze dintr-o
epocă ult.erioară.
Un element neobişnuH, 1semnificativ p·e.n\ru pr:acticile me<licale şi su-
per&tiţii:ledin secolul XI este ,frepanall'ea craniLilui din mormîntul m. 24
(fif!. 7) 2). Această operaţie constă din .. tăierea unei mici bucăţi rotunde
din calota ananhrnă, i1ar osul scos :a bst pnrlial oa :amulet. lntervenţi1a
chirurgicală se făcea probabil pentru ;vindecarea anumitor boli cum sînt
epileµsie, dureri de cap, traumatisme sau din cauza fricii de duhuri rele etc.
Obiceiul este (,arg răspînodit în societiatea pirimiHvă, .avînd bogate aniafog.ii
etnografice. Trep,aniaţia se prnctică şi în Europa chiar pînă l1a înoeputul ~-
90lul ui nos.tiru. Deşi condiţiunile de operaţie erau extrem de primitive, lo-
tuşi Qei O!Jeraţi continU!au un:)Ori să trăi·ască. La crnni11l de la Hunedoa:ra
se constată de ex. urme de vindecare, ceea ce denotă că a supravieţuit un
timp oarecare .în tervenţiei.
O prnblemă deosebit ,de importantă este origi•nea etnică a celor înmor-
mtnt:aţi în cimiUrul de l1a Hunedoara în secolul XI. In Transilviani·a s-1a mai

I) CI. pe11tru evaluarea acestor dimensiuni L. Barlucz, Ling. Jahrbiicher. XIX ( 1939).
204.
2) C:f. pentru arest craniu 1\I. 1.cnghcl-C:ulcer, Clujul .'\'\edical, nr. 9-10 ( 1926), extras,
pag. \l-10 ~i I. G. l~uss11 - V. Bologa, Trqiena\ii crn11ic11c vechi î11 Transilvan ia, urrnîn<l
să apară în revista Antropologie. Pentru lrcpana\ii în scrolul X la ungmi d. T, Anlla,
Act11 t\rchaeologica, Budapesta I ( 1951 ), 251-316,

www.cimec.ro
114 KURT HOR:gDT
săpat la Moldoveneşti lingă Turda 1 ) un cimitir contemporan cu cel de la
I-Iunedoarn, 1avînd anumite e!emente comune, c:a rilUJI de inhumaţie, fre-c-
. ven~a inelelor de păr şi de deget, monede ungurieişti din secolul XI, lip5'A
v1aselor şi a 1arrnelor. Inven~1alflll funer:a.r de !ia Moldoveneşti este însă mai

Craniul tre{Mln'1.t din cimitirul de la Hunedoara (sec. X/""-XJI)

bogat şi cuprinde p1andaniiv1e cordiforme, consicter:aite ca specifice pentru


ouHuna materi·ală ia ungurilor. 2 ). Pe asemenea s-iaU observat în unele l\o-
wri şi vet:re de jertfă ('.U oase de cai. ln urma obiSffliVaţiilor expuse şi dia-
tor:i.tă f1aiptului că cimitirul este aşez1at la poalele cciăţH Turda oa.re în se·
cot.ul XI ena centrul comi:tatului Turda, el poate fi 1at1ribuit ungurilor. La
HUIOOdoara lipsesc însă iacele trăsături specifice oare indică la Moldove-
neşti oarnctierul ungiar al cimitirului, încît v.a trebui să ne gînd·irn aici ma:i
de grabă la o populaţie slavă sau slavo-romînă care locuia în secolul XI
în 1aooastă regiune :amestecată în parte cu ungl.llf.i•i, precum invers .acelaşi
fenomen trebuie să-l •a·dmitiem şi la Moldoveneşti.
Ghidîndu-ne după exemplul de la Moldoveneşti s-ar puteu presupune
şi l1a Hunedoar.a existenţa unei cetăţi de pămînt mai vechi -sau contem-
porane cu înfiiinţ,area comitiatului de la Htinedoa·na. Cele mai vechi părţi
ale custelului de la Hunedoara datează însă abia din secolul XIII 3 ). N-ar
fi exclus oa fundamentele zidu-ritor 1a.ctuale să .fie •aşezrcite pe o întăritură
de păm~int neidentifica·tă pînă în prezent şi conbempOTiană cu cimitirnl din
secolul XI de pe versantul opus ial dealurilor ce înconjoară spre nord or;aş-ul.
Ca încheiere mai trebuie amintit un fragment ceramic care a fost găsit
în Muireş lingă comuna Aurel Vliaicu (Muzeul Brukenthal - Sibiu, nr.
inv. 10227 (fig. 8; 1). Sup-riafaţ,a lui este corodată în urma şlefukii printre
p.iehiş, diar nu poare să fi fo~t :adus d~ •apă pe o dis1 lanţă prea mare, ci

I) /\\. J(oska, Dolgozatok, V ( 1~14), l 2ii-1 G9 ( 170-1871.


I) B. Sz6kc, Acta Archaeologica, Budapesta, 111 ( 19."i:l), 284.
3) I. ;\\i:iller, Magyarorszag miiemlelkel, III ( 191~1), 79-81.

www.cimec.ro
Ţinutul hunedorean în secolul IV-XII 115

prnv:ne probabil dintr-o 1aşezare din apropiere. Fragmentul face p:airte din
buz!a unui cazian de lut, puirtînd ;acele îngroşări cainacleristice p~rfor:ate,
servind pentru fiXiarea şi :atîirniaorea vasului. Aoeste aaz.ane iau o formă
bitronconică cilindrică cu un fund sferic rotunjit, iar fragmentele lor sînt
uşor de identi.fica.t pr1n profilul aa1nacteristiic !al buzei. Jn Trransilvani1a ele
sînt ;atestate din looalităţile Alb.a Iulia. Apoldul de Sus, Aurel Vl:aicu, Ber-
ghin, Ciiiugud, Cubleşul Someş,ain, Lechinţa, Moldoveneşti, Moreşti, Sebeş 1 )
şi pot f,j diat1a1te pe baz:a ceramicii cu -caire au fost împireună găsite :apiro-
xirnia1iv în s~colul XI-XII. In Ung:ari1a asemene.a cazanie iau fost dalate ini-
tiial în s:eoolul XIII, i1ar mai nou se presupune .că acestea :ar fi specifice
popul1aţii:lor ră.săritene călăreţe, folosibe de către unguri ·încă din secolul

J
/,

1
Fig. 8 Fragmentul utzui cazan de lut de la Aurel Vlaicu (I sec. XI -X/I)
ş· a unui uas ae factură slavă de la Valea Nandrului (2)

X 2). Din faptul că pe acele teritorii ale Republicii Cehoslovace care


iau fast ,Joc.uite în acea epocă de sl1avi precum şi în Austria nu sînt .cunos-
cute asemena vase, se conclude că ele n-au fost folosite de slavi şi ar
reprezentia o formii tipică elniculi.ti ung.ar. Sugestia este interesantă şi
a·r putea să găsească un sprJin prin :a1ria ·de ră!spîndire a :acestor vase în
Tnansilvani·a si în 1anumit.e observ:aţii făcute 11a Moildoven~şti şi fa Moreşti.
D:acă s-:ar a1d~veri supoziţia amintită, oazanele de lut air oferi un p·reţios
ajuior pentnt sep:aroare:a etnică a maleirialulu1 ceramic din primele secole
1ale mi1lieniului al doilea.

I) IC I loredt, I. c. 2J:l. Pcnlru Alba-Iulia i11iormaţie I. Crişan. Pc11lrn !\\ol<love11eşli


SCIV, III (1952), :ll9 fig. 4; JIJ. Di11 Cri:;;ana !;ii flanat se p;lstrează i11 muzeele de la
Oradc:i, Valea lui ;\\il1ai, /\rad ~i li1ni~uara fragml'nlc ~i \'11i;1r excmpl;in· i1ilregi ale :ires-
(ui lip de v:ise.
~) B. SzolH', Arch. Ert LXXXII (l955), Sfi-~:

www.cimec.ro
116 KURT HOREDT

Este însă cert că problema alribuiirii etnice ia 1acestor c:azane este prea
st:rîmt oonoepută, deoarece ele sînt :ate5tt·ate şi în zona extracarpatică ia te-
r.itoriuilu·i R.P .R., de ex. l:a Garvăn-Dinog:etiia 1) şi la Hlincea-· I·aşi 2 ), unde
nu pot fi puse în legătură cu ungurii. Urmează să 1sie v·adă încă dacă măcar
pe teritoriiile care :au venit în cont:act cu popuil:aţia ung·ară ele pot siervi
şi pentru diferenţie!"'i e·tnioe sau dacă constituie numai o formă specifică
unei epoci 1anumi1le, fără să fie legată de o singură populaţie.
Ma1·eri:a1lele discutate, puţine la număr şi nu p.rea 1reprezentative, per-
mit totuşi să se deducă unele concluzii asupra trecutului ţinutului hu-
nedorean în secolele IV-XII. Din ele rezultă prezenţa pe acesl teri.toriu
a unei pă1rţi 1a popu!:aţiei provinciale .r~mane în secolul IV, lip1Sia elemen-
telor germanice în sieoolul IV-VI preoum şi ,locuiirea lui d.in p•airtea popu-
laţiei s\1ave în secolele HMTiătoar·e. In sfîr1şit cimHirul de la Hunedoaira
fixează începutul acestei aşezări încă în secolul XI, find probabil legată de
eX[iloat.airna Şi prelUCI'area minereului de fier de :aici. U~mează aa prin
recunoaşted pe teren şi prin oernetările viiHoare să se completez•e mulU-
ple!e l:acuine pe care le p·rezin-tă încă materi•alele arheologkie din 1regiunea
Hunedoa1ra oa să se 1aiungă l1a o imagine mai dară şi mai bine contu-
rată a secolelor IV-XII pe :acest teritoriu.

I) SCIV, III (1952), 384 fig. 24.


2) SCIV, IV (1953), 319 fig, 6;5, 6.

www.cimec.ro
Sate din Zărand specializate
În meşteşuguri ţărăneşti *)
De NICOLAE DUNARE
Zona cercetată

In opera de ridic·are economică şi cultnnală ia populaţiei moţesii din


ţinutul Munţilor Apuseni, r·egimul de democriaţie popul·ară :a cerut şi ~onlri­
buţia e~nografiei. Această contribuţie s-1.:i materializiat printr-o cercet·a.re d
trei iani, întreprinsă în :anii 1952, 1953 şi 1954, în raioanele Beiuş, tr.egiunea
Oradea), Gurahont (regiunea Oradea), Brad (regiunea Hunedoara) şi
Cîrnpeni (regiunea Cluj).
Cercetar~a Siatelor din Ză1rand speai1al.izia.te în meşteşuguri ţărăneşH 1 )
ia 1avut loc în v:arui 1anului I953, în aadml lnSiti.tiutuliui de istoria ,artei :al Aca-
demiei R.P.R. şi Secţi·ei d~ istori1a airt1ei şi etnog:nafiie ia FLHalei Cluj.
Alit indioaţiile bibliografice, cît şi rernaatele cercetărilor pe teren ne-a.11
aratia.t că, din punct de vcderr elno(l.rafic, Ză.r:andul nu depă,şeşte satele Bu-
ceş-Vî.!aan ,şi Curechi la est, P.e-şle.ra şi Crăciuneşti la sud, Ciung1ani ~i Gu.ra
Văii (,a vest, Lazuri şi Bulzeşti la nor;d. Ocupaţiile, aşeză·rile, construcţiile,
inte~iorul locuinţei, piesele t1 exti!e şi de port •etc., mai pă·strează încă sufi-
ciente urme miateri:a!e şi forme de maniiestar·e ce reflectă .aspecte 1ale ve-
chiului fond comun ·al modului de vi 1aţă şi 1al culturii, pe tot acest teriitoriu,
·deosebindu-se în schimb localităţile cercetate cu scop comparativ, 2 ), din ra-
ioane!e Beiuş, Cîmpeni, Alba, Orăştie, dar mai cu seamă f1aţă de r,aioanele
din Cîmpia Aradului 1aHate de-:a lungul văii mi_ilocii şi inferioare a Crişului
Alb.
Evoluţia teritorială a Zărandului

Cele ma.i vechi documente scrise despre org1aniz1areia administ.riativă ~a


Zăinandufoi le 1avem din sec. •al XII-iea, cînd ia :avul loc organiz,area feudală
ia Tiransil~an)ei, după cucerirea ei de către regii unguri. Teritorii din comi-
t~..tul Ză-randului !8U fost dăiruite de regH Ung:ariei unor nobili, episropiei
romano-catolice, capitlului romano-catolic din Arad etc., ale căror interese
materi·a:le viziau în deosebi bogăţiile subsolului. D:atorită 1acestei împrejură-ri
- în comp!araţie cu Hps1a ounoscută a documenielor scrise 1referitoa1re la
popul1aţiia pastor:ală, forestieră şi 1a;g,rico!ă - cu privi·re l1a acest ţinut s-au
păstrat destule docurnente, c,are, începînd cu sec. al XV-iea, sînt tot mai nu-
meroase. Interesele economice ale feud;aliilor - regii unguri, împăraţii !aus-
*) Comunica.re ţinută la. Sesiunea generală ştiinţific& a Academiei R.P.R. din 5 iulie lS'55

www.cimec.ro
triaci. ~i pri~cipii transilvăneni - au detenninat cele mai curioase arondări
adm1msti~at1 1ve,. spir: 1~ ,ţnglo~a. 'aceSi! ţinut 1aurifer printre teritoniile exploa-
tiat1e de' ~1. Sch_1mbanle 1adm1rnstnahve l1a care iau fost supuse Ză·nandul si
Cvmpiia Anadului în condiţiile regimului feudal şi capitalist au putut d;a
oo~tere .!1a n:Oum:riri în legătură cu tnt.inderea, limitele ,geognafice 1ale zo-
nei etinogimfrce Zainand. De ia.ceea unia din s1arcinile cercetării noastre a
fost şi precizarea .istorică, geognafică şi entogr;aficâ !a graniţelor Ţăriii Ză­
mndului.
Astfel, în sec. ia.I XV-<1'eta comit·atul Zănandul ui :avea o întindere excep-
ţiorual de mare. El cuprindea 435 de sate .şi ş.apte cetăţi feudale, cîteiv.a
centre miniere şi cî1.eV1a tîrguri, p·rintre care Ţebea, Biaia de Criş, Băiţa,
Galşia. Intr-o conlS'CITipţie din ianul 1591 se iarată siatele din comitalul Ză­
inandului grupat~ după .cetăţile feud1ale de ciaire depindeau, precum si si.ă-
1pînii aaire le exploatau. Pentru nouă localiităţi, între aare şi Br,a·dul-~du,a,l1a
'reşedinţă ,a rnionului cu :aoetlaş nume,-nu se indică proprietarii. 3 ) Pînă
l1a 'lupt1a de l1a Mohiaci ( 1526), comifatul Zărandului ia iapa.rţinut ·regatului
feudia1I ungar şi cuprindea 1aproxiirnaUv teriitoriile de astăzi 1ale raioane!or
Bnad, GUJrahonţ, Ineu, Chişineu-Criş. Intre anii 1526--:1 1538 a.1aparţinut p~
rtnd cînd regatului Ungariei, cînd princip1atului Tor,ansilv1aniei. D.e )ia 1538
•Îimpreună cu comitatele So!nocul de Mijiloc, C:nasna şi Chioaru.1,-Zărandul
trece sub :autoritatea 1administnativă !a prindpelui T•ransilvaniei. SHuaţi,a
se menţine pînă J,a I 861, cînd Zărandul es{e rnalipi1l l1a Ungaria. In grani-
ţele de .atunci se mărg-inea ta nord-est cu comit·atul Alba Inferioară, la sud
cu comit1afol Hunedoarn, 1,a v.est cu comi1.atul Anad, la nord cu comitalul
Bihor 4 ).
In oe priveşte org,aniz1arna Sia 1administrativă, pînă în anul 1746 comi-
t1a1tul ia fost împărţit în p1atm plăşi s1au ce.rcuri: Btnad, Hălmagi, Ineu şi
Zăriand. După 1această dată ultimele două se 1alipesc comitiatului Anaidului;
iar primele două, rămase comilatului Zărnndului, alcătuind ţinutul muntos
de 1)1a cursul supepior. al Crişului Alb, se Jfearondează sub forma 1a p,atrn
cercuri : Brad, Biaia de Criş, Ribiţa şi Hălmagiiul Miare, ou reş.edinţa în
Baia de Oriş. L•a 1876-1877 cercurile sau plăşile Brad şi Baia de Oriş,
cu 65 de 1)ocalităţi, se 1aiJ.ipesc judeţului Hunedoana, re5tul fiind trecut la
judeţu1 J Ailiad. pupă J 918, sub forma a două plăşi Br:ad şi Avram. I.an.cu.'
1a.kăituite d·in 64 de localităţi, - iar din 1950 reunite în cadrul ra1onulm
Bmd ia·cest t.eritoriu 1a continuat să ap1arţină judeţului, respectiv 1regiunii
Hun~doa·na, pentru aa un număr de 1apr~ximativ. 30 de l~alităţ! d~1:1 fost~!
judeţ Zărnnd să răn:iînă în continuare JUdeţuln1, respectiv regnm11 1adm1-
nisitnative Ar.ad, iar din 1956 l1a reg. Onadeia.
Din punct de vedere terHorial-:administmtiv, mionul Brad de :astăzi,
siluat în nordul regiunii administrative Hunedoara, se învecin~ază la nord
cu raionq\ Beiuş, l1a nord-est cu naionul Cîimpenii, l1a est cu rn10nul Alba,
la sud cu raioanele Orăştie şi Ilia, iar la vest cu raionul Gurahont.
www.cimec.ro
Sate din Zllrand iHi
P.a:t~a ncr~id a. raionului lli:a (grupul Peştena - Crăciuneşt1i) ,şi pa11'ltea
estica ·a ra1om!lm Gur:ahonţ (grupul Hălmagi - Guira Vă iii - Lazuri),
p.nin . aa~acterul . lor geogmfk, eoonomic, în p,al'lle şi etnografic :aparţin
zone1 Zarian1CILlu1, cu aaire multă vmeme au 1akătuit un singur comitat.
Ţ1a1na Zăriandului, cia unitiate etnogrrafică, congtituie o zonă specific mo-
tească, după cum indică şi numele de „moţi crişeni" dat locuitorilor, .ap:ar-
tinînd ţinutului Munţilor Apuseni aşra cum este socotit de locuitorii :lui,
e:a şi de populaţi.a cu oare vin 1aceştia în conk1ct pe vrale:a Mureşului, în
oîmpira Arradului şi ia Hanatului. Se caracterizează p:rintr-un fond comun,
tnar.sformart din loc în loc, în funcţie de evoluţia eoonomioo-:culturală ia sub-
zonelor 'respective şi de accentul relaţiilor economice şi sociale dke una
s.au alfa din zonele elnografice vecine. Prin ocupaţiilie ;anexe ne-1agrico!e, prin
1

meşteşuguri!-· ţărăneşt.i, Ţaira Ză:oandulud se apropi1e în primul rînd de aşe­


zările moţeşti din nond şi est, de dincolo de munlele Găinia, muntele Vîlcan
şi d:e!3lnl Ungurului, dinspre Vaşcău, Cîmpeni, Abrud ,şi Zlratna. In ce prr·i-
'<'eşt0 ~.rhitectur:a populară, tripu~·i'.e predominante de locuinţe, să.J.aşe, cons-
trucţii-anexe şi pastorale p:rezin.lă pufornic1e similitudini cu cele din }urni
Cîmpenilor şi Mocănime, în schimb rSe diferenţiază în pra:rte faţă de zonele
Beiuş, Gurnhonţ, dar mai cu se,ari.iă faţă de Gmpiia Anadului. Elemente·le
de' port scot de rasemenea ·~n ·relief srpecifirul Zărandului. Se uHiizează şi
:aici verile.a 0usătură pe muchi:a cutelor. Dar, .aici ~ap1ar unele deosebki : în
Hmp ce în părţile Hălmagiului şi Beiuşului ·se ·.aplică numai J,a pumnia1rii
cămăşii femeieşti, în ţinutul Cîmpenilor acoperă tot pieptul ( ciupag cusut
pe crieţuri), în nord-estul Zărnndului, ca şi rîn Mocănime şi alt~ zone etno-
g·r,afice rnmîneşli din Transii!vani·a, această cusătură dre o rară pl·a'S-
ticit.ate se foloseşte numai sub guler şi între fodor şi mînecă
Datorită deosebirilor de resurse economice şi ocup!aţii dintre Zăr·and
şi zonele ,agricole vecine, valea Mureşului şi cîmpia Aradului, bogate în
cu<lituri cerealiere, viticole şi hortico!e - şi aa urmare ·a unor deosebki
economice faţă de zona Abmdului -· bogată în lemn ·de brad şi cu un vechi
şi vestit cojocărit, - înt re 1aceste ţinuturi pe de o pa-rte şi Zăr:and pe de
1

altă piarrte ia 1av11t k>c un permanent schimb de produse şi de braţe de mun-


că. Ca urmare .a acestor legă.t1uri au rezuJ,tat şi o serie de împrumuturr,i, ca :
gacii lia·rgi împodobiţi cu broderii •albe din portul bărbiHeSic sub ·infh11enţ 1 <1
cîmpiei Anadu:Jui, catî'inţe!e dinspre valea Mureşu!.ui şi a celor din părţile
Sibiului, cojo:aroele din părţile Abrudnlui. c'l!lsătuna neagră buc.iumănească
l<a cămăşi etc.
Despre aşezarea Ţării Zarandului.
Aşezată în colţul sud-vesit.ic ral Munţilor Apuseni, T1ar.a Zămndului se
Quprinde în d~re.siunea formată de valea supe.rioa.ră 1a Criş1,1lui Alb. R:a.~na
muntaaisă :a depresiunH este 1alcă1ui~ă spre nord-est de coloana munţilor
Codrului, spn~ nord-e:st de maslvurl Biha-riei c:tt vî1rful Găina ( 1486 m.), spre

www.cimec.ro
NICOLAE DUNĂRE

est cu culmile mai scunde 1ale Vfloanu.lui ( 1266 m.), spre sud şi sud-vest
de l~inţul munţilor Zăir:andului, reaHzînd imaginea llinei oetăţi închise s).
Această depresiune, inclusiv munţii 1săi, alcătuie~te o unitate aeoar:afică bine
î1111cheg1ată. De l,a Gur.a Văii, limita de vest ia fos.tului judeţ Zăn~nd 6 ), din-
oo1o de Hălmagi, \italea Crişiului Alb începe 1a se lă,rgi simţitor, determinînd
modrifioarea conformaţiilor topogrnfioe şi oferind posibilitatea de v1alorifi-
car,e economică a unor mijloace de existentă deosebite f:ată de Ţ1a1na Zăinan­
dLilui.
In funcţi.e de elemenlele geogrnfiice ,în riegiunea cercetată se disting două
forme de rrelief cu răsf.rîngeri ,asupna ocup1aţiiloir ,şi aşezărilor : muntele şi
lunaa. P1arteia muntoaisă eSl1:ie 1acoperită cu păduri de stej:air şi de f1a g, cu1

păşU111i bogiatie în ierburi şi conţine minereuri preţioase (aur, argint, fier,


aramă, că.rbuni), oferind condiţii prielnice în vederea dezvoltării meşibeşu­
gllll"ilor pentru preluomrea lemnului, în vederea păs.toritului şi creşterii vi-
itelor şi pentru minerit. Lunca Cri,şului Alb, ou un pămînt mai rodiilor, eSite
p1r:ielnkă pentru o 1agriwltură intensă şi pentru creşterea vitelor mari. Dar
cea mai mare p1arte :a Zărnndu'.ui este muntoasfi, cu un păm:nt lutos-oakaro.s
oare 1ar.c r.evoie de mu1\it1e îngirăşărruinte şi de o muncă muJ.t mai susţinută,
încît nici în 1anii ploioşi nu se obţine o reco!.tă îndestulătoare.
Cu 1apTaape .două seoo~e ţn urmă, aşezările omeinieşti din aceste locuri
se î'11făţişau, în cea mai mare p1arte. sub forma car.acteriislică ia satelor
de munle de tipul pastona,l, cunoscute şi 1sub numele de sate-crînguri. Ex-
p.loatărHe miniere şi meşteşugurMe ţărăneşti şi cu 1at.îil mai puţin 1agricul-
lurn, încă nu izbutise să determine deciît puţine ,aşezăiri mai 1adunale (B1aia
de Criş, Brad, Hălmagi, Ţebea).
In funcţie de ocup1aţiile practicate, de forma ,şi ~tlfllctura loca.Jiiăţilor,
se înti'lnesc cind tipuri de 1aş.ezări : a) 1aşezări pastorale, b) aişezări pasto-
ral-miniere. c) 1aşeză1ri pastoral-agricole, d) 1aşezări speciializate în meş-
ieşuguri ţărăneşti, e) 1aşeză ri comercial-industriale. ·
Aşezări pastorale sînt looailităti1e Blăjeni, Tomnatec, Bulzeştii de Sus,
Bu.lz1eştii de Jos, Hă1imăgel, Vîrfuri, Larnri etc., în care modul de vi1aţă se
întemeiază în primul rî1nd pe economi;a creşterii oilor 7i a vitelor, cu toate
consecinţe!e maiteri1ale şi spirituale oe decurg din p·r.aclicare a cu precădere
1

:a ,acestei plfincip1ale isurse de tr:ai. Din punct de vedere morf olo,gic, :aceste
aşeză:ri se p'rezintă ialungile oa formă, iar ca structură se oaraclerizează prin
;aşez1area 1izolată şi împrăştiiată iatît ia locui1nţelor omeneşti, sub formă de
crînguri, oît şi ia constmcţiilor p:astorale din zona de păşune. .
Aşezările pastoral-miniere, oa Stănija, Curechi, După Piatră, Lunc01
ş. 'a., îşi întemei,ază de veaieuf'i m?d~1,l de :k1ţă pe d~uă ocu~1ajii - pă~­
tonHul şi mineritu\. Acestea se d1stmg prmk-o forma 1alung1ta cu nam1-
ffoaţii, i1a,r e:a structu1ră sîn1t răSifinate. . . . V. •

Aşezările pastoral-agricole, ca Bucureşc1, Z_dr~pţ1, ~1ha1l~m, .!'l;:~t~a­


căn etc., în oare, 1alături de creşterea vitelor mk1 ş1 man, locwtorn 1ş1 m-

www.cimec.ro
Sate ciin Zlrand i2i
temeiază viaţa în bună măsură pe agrkuilitură. In 1aceste localităţi S-!au
dez voltiat ramuri spedale ale cultUJriii pămîntului, cu pomăriitul şi ;fitrădină­
1

ri~ul pmtrn pi1aţă. D1in punici de vedere morfologic la 1aceste 1aişezări se re-
ma:rcă o racoontuată tendinţă de îngirămădke în mici d:epresiunii locale,
dar păstrează şi gospodării iSituate răsf.iml un.a faţă de 1alita, în legătură cu
cea!i:1Hă î1~cieletnici:r1 e pnincipală, păsloritul.
Aşezări specializate în meşteşuguri ţărăneşti, penlint locaitorii cărora
principala sursă de trai o formează un meşteşug, sînt Rişculita, Obîrşia,
Tîrnăviţa, Leauţ, Dobroţ, Junc etc. Modul d:e viaţă 1al 1acestor.a s-:a dezvoltat
în condiţiile va.Jor.ificărrii pentru piaţă ia unor iresurse locale de materii pri-
me. Oa formă aoeste 1aşeză,ni sînt radi,ale, i1ar oa structură, cu excepţi1a 513-
tului Juncul de Munt e, 1sînt radunate.
1

In sfîrşi 1t, aşezări comercial-industriale sînl looalHăţile Brad, B,ai:a dl!


Cri,ş, Crişcio:r, Ţeooa, Hă1lmagii ş. ,a. Modul de viraţă al locuiiloribr din 1aces:e
1aşezăr:i 1a re la bază în primul irînd mijloacele de tr!ai de natură comercială
1

~i industrială (locuri de t.rguri, · magiazine, iateliere, fabrici, cooperaiive).


Din punct de vedere morfologic ele se ciarncteri~ează prin ,3ceea că prezintă
în bună p·arte o formă geometrică şi ;a.u o structură compiactă.
Despre tipul !a1şezărilor exclusiv agrico!1e nu poale fi vo:-ba în Zărnnd.
Veoheia formă de siatc-crînguiri ·ra !aşeză·rHor moţilor crişeni, Cil ~atele·
dispeirsiate, silu~aţie tipică p1en'.rn întreg ţinutul Munţilor Apuseni 7), ia fost
exp,J,ioată de nobiJ,imeia trnnisilvăneană şi de istoriognafia feudalo-burgheză
ca o formă anume căutată, „c,a să poată mai uşor conspiir:a şi pentru a fi
obsei:·v;ate mai puţin" 8 ).
Evoluţia aşezărilor zărăndene, de la străvechiul tip pastoral,
pînă la 'aşezările comercial-industriale, şi procesul de adunare al acestora
se explică prin dezvoltarea internă a iiecărui sat în parte, prin valorifica„
rea mai intensă a resurselor locale în cadrul meşteşugurilor ţărăneşti şi
creşterea populaţiei, dar şi p~in măsurile administrative habsburgioe, în
urma răscoalei moţeşti de la 1784-1785, pentru strîngerea la un loc a aş~­
zărilor, cu scopul alcătuirii de centre săteşti mai lesne de supraveghicit
de către autorităţi 9 ). Procesui de adunare al satelor s-a accentuat după re-
vo!uţi1a de l1a 1848, cînd foştii iobagi au fost împropri'e.ăriţi cu loiuri de casă
în mijlocul hotarului satului.
OcupafUle lorultorilor
In decursul timpului, moţii crişeni iau deprins cele mai variate indeler,-
niciri, atît în cuprinsul ţinutului cît şi în afara lui, dovedind un spirit de o
rară inventivitate.
In loa,ie localităţile se pinact+că păstoritul, creşitereia vite!or şi lucrul ta
pădure. Mineritul de asemenea este practicat de o bună parte din locuitorii
multor sate. O sursă importantă de mijloace de trai pentru marea parte din
sale o alcătuieşte pomăritul. Deşi se practică prelutind.:ni, 1agriculturn nu

www.cimec.ro
122 NICOLAE DUNĂR~

este îndestulătoare mc1 pentru famHiile înstărite. De altfel, în m,ajoritatea


localităţilor zărăţ'ldene se întîlneşte o agricultură de coastă, cu plug de lemn
cu corman schim.:,bător de lemn sau de fier. Cultura legumelor pentru piaţă
s-a dezvoltat, de mai bine de un secol, la apus de Brad şi Baia de Criş, dar
mai cu seamă în preajma Vaţei şi Hălmagiului. Nevoile economice locale,
resursele de materii prime şi dezvoltarea unor pieţe vec,ine pentru desface-
rea produselor au determinat naşterea multor ,meşteşuguri şi îndeletniciri,
ca :<.irgă1sirea pieilor, dubălhul şi vîltoritul, împit.etitul paielor, oome1r-
ţul de vite, cărăuşitul fo1.1estier, ext1:-.agerea p'i1elriei şi :a cărbuniloir de
piatră, prepararea varului ek.. O deosebită luare aminte atrag satele spe-
cializate, în întregime sau aproape în întregime, în meşteşuguri ţărăneşti
.ca facerea spetelor pentru războiul de ţesut, a roţilor pentru care, a vaselor
de lemn sau lut, a construcţiilor din lemn, a fluierelor etc.
Deoarece exercitarea ocupaţiilor şi a meşteşugurilor amintite nu izbu-
tea ln multe cazuri să acopere deficitu·! bugetar gospodăresc, lipsurile bă­
neşti ori de produse, o bună parte din locuitori-săracii, dar şi -mijlocaşii­
au plecat în fiecare an, pe vremea muncilor agricole, la săpat, secerat şi ,cu-
lesul v·i.ilo:- şi .al porumbuJLui în. valea Mureşului, în Ţara Haţegului, în oîmpia
Aradului sau în şesul Banatului. Din aceleaşi cauze ·au emigr.at temporar în
America. în jurul amului I 900, ori ·au primit să fiie co!onizaţi în pă1rţile Bana.
hilui şi Ar:aodulu·i, după primul şi al doile:a război mondi:al.
Deprinşi din sat cu lucrul la pădure s-au dus să îndeplinească aceleaşi
munci la firmele forestiere din împrejurimi sau mai departe. Unii au muncit
chiar în localităţile .cu întreprinderi miniere, după cum alţii merg zilnic în
centrele miniere din raion.
Judecînd după stadiul lor actual, ocupaţiile exercitate pe acest teritoriu,
pot fi împărţite în trei mari grupe. Indeletnicirile primitive-culesul din na-
tură, albinăritul, pescuitul, vînătoarea-care în trecutul îndepărtat au jucat
un rol însemnat, atunci alcătuind un mijloc principal de trai. Ocupaţiile
principale- lucrul la pădure, păstoritul şi creşterea vitelor, pomăritul, agri-
cultum şi mineri-tul („bă1i1eşitu1l") care, deoarece sînit pmdikate aproape în
1

toate gospodăriile, pot fi numite şi ocupaţii de masă. A treia mare grupă o


alcătuiesc meşteşugurile ţărăneşti şi alte îndeletniciri speciale, numite une-
ori ocupaţii anexe, în raport .cu cele precedente.
Dat Hind oadrul şi scopul temei, prezen:tia•rea ocupaţiilor se face numai
în măsura în care cunoaşterea anumitor date referitoare la evoluţia, am-
ploarea şi caracterul unei îndeletniciri contribuie direct sau indirect, la în-
ţelegerea dezvoltării satelor specializate în meşteşuguri ţărăneşti din Zărand.
Lucrul la pădure se desfăşoară din toamnă pînă în primăvară. Dacă
mărimea suprafeţei împădurite, peste 32.000 de hectare, explică de ,ce a fost
cu putinţă ca lucrul la pădure, prelucrarea şi transportul lemnefor, să cons-
tituie o bază de existenţă pentru marea masă a crişenilor, în acelaş timp
abundenţa fagului (două treimi) şi cantitatea satisfăcătoare de stejar (o

www.cimec.ro
Sate din Zărand

treime) în raport cu celelalte esenţe, inolusiv faţă de brad, din care nu se af-
la nici 1%, au constituit baza naturală a orientării localnicilor spre numeroa-
s,ele ramuri de prelucrare a lemnului1°). In privinţa esenţelor lemnoase
este interesant de reţinut că fiecare din zonele etnografice ale ţinutului Mun-
ţilor Apuseni prezintă o notă proprie, care explică predilecţia pentru anumite
produse de lemn: în zona nord-estică (Gilău-Vlădeasa) primul loc· îl ocupă
s~ejarul, urmat de răşinoase, în zona vestică (Bihor, Codru, Hălmagi) pre-
domină covîrşitor fagul ; în zona sud-estică (Abrud, Zlatna» fagul, mai pu-
ţin răşinoasele şi stejarul ; numai în est (Cîmpeni, Turda) răşinoasele ocu-
pă primul loc, urmate de fag.
In funcţie de evoluţia forţelor de producţie, pînă la sfîrşitul sec. al XIX-
lea au fost valorificate m~i cu seamă pădurile de stejar (pentru doage, roţi),
iar după introducerea liniei ferate Brad-Arad, la 1896, şi, în legătură cu a-
ceasta, după instalarea în 1909 la Hălmagi a primei uzine forestiere; a luat
amploare exploatarea pădurilor de fag pentru satisfacerea nevoilor de com-
bustibil ale intreprinderilor industriale. ~
Dacă în afară de naţionalizarea pădurilor din anul 1947 şi acţiunea de
replantare începută după această dată, se vor construi şi cîteva linii foresti-
ere de cale ferată (de ex. spre pădurea virgină de lingă satul Tomnatec),
atunci vor fi create toate condiţiile obiective pentru ca lucrul la pădure şi
meşteşugurile ţărăneşti legate de prelucrarea diferitelor esenţe lemnoase să
redevină o sursă importantă de cîştig, superioară etapelor istorice anterioare.
Păstoritul şi creşterea vitelor. Mediul geografic ofe-ră din plin baza na-
turală necesară pentru creşterea oilor şi vitelor : întinderea mare a păşunilor
naturale atît din zona subalpină cît şi din cea deluroasă, clima temperată,
precum şi faptul că multe terenuri sînt improprii sau nerentabile pentru agri-
cultură, dar utilizabile pentru păşuni si fînaţe.
ln ce priveşte rasa vitelor, oile sînt mai ales ţurcane ,cu firul Iun!! si
aspru, în curs de încrucişare cu oi merinos ; iar vacile sînt corcituri ale
vitelor moţeşti cu Pintzgau, Siementhal sau cu rasă albă de stepă. Cri-
şenii preferă acest soi de vite mari, băltate deoarece prezintă aptitudini
preţioase : sînt robuste, puternice, producătoare de lapte si de carne, şi
foarte bune pentru muncile agricole. Ele sînt ,căutate atît de negustorii
din ţinuturile înconjurătoare, cît şi de cei din străinătate (Cehoslovacia,
Austria) 11 ).
Numărul vitelor mari şi mici a înregistrat o simţitoare scădere în ulti-
mele două decenii 12 ). Cu toate acestea, după cele mai noi date publica-
tei5) rezultă că mai există o serioasă bază pastorală, în multe sate oile
fiind numeroase, ca în Dupăpiatră (2.377 de oi), Blăjeni, Bulzeşti, Hăr­
ţăgani, Slănija, Crişcior, Tomnatec, Zdrapţi, Buceş, Sesuri (841 de oi).
In medie de fiecare gospodărie revi1n şase oi în Dupăpiatră, Tomnate.c şi
Stfrnija, cinci în Buioeş şi patrn în Ribicioa1ria, Sesuri, Zdm~ţi. Totuşi a-

www.cimec.ro
NICOLAE DUNÂR~
vînd în vedere că locuitorii înstăriţi depăşesc adesea şi de două ori media,
malţi locuitori săraci nu au nici o oaie.
Caii moţ•eş.ti, de munte, sînt sprinteni ,şi bine legaţi spre a suporta
cele mai variate sarcini (coşuri cu vase de lut, cu fluiere, cu cireşe, vase
de lemn, legături de doage pentru roţi de .car, saci cu spete pentru răz­
boiul de ţesut, uneltele bărdaşilor constructori etc). In număr mai mare
se gă~esc în B.lăjeni ( 134), Buoeş, Hăorţăgan1i, Bulzeşti, Ţe:be:a, Obîrşi·a,
Tomnatec, Dupăpiatră (39) şi alte localităţi, în vederea transporturilor
de produse pastorale, forestiere, pomicole, agricole şi meşteşugăreşti.
Băieşitul, din cele mai vechi timpuri, a format un permanent mijloc
de trai pentru locuitorii Zărandului şi un însemnat izvor de cîştig pentru
exploatatorii sdav;agişN, feudali şi aapit,alişti oaire s-1au succedat.
Forma premergătoare a acestei ocupaţii a fost spălatul aurului din
nisipul văilor, care datează din vremurile cele mai vechi, după cum se
:a1;1inteşie la aga11:,rşi şi la da~i. cominuîndu-se şi pe timpul romanilor în
numeroasele spălătorii de aur care existau pe valea Crişului la Baia de
Criş şi Tebe~a. în albia Luncoiului lingă Bmd, oa şi în ialte locul!'i. Dar în-
că de pe tiimpu.l s.căpîni1nii romane, s-1a folosit şi :alită tehnică de
extragere-crăparea peretelui încălzit al minei prin zvîrlirea cu apă rece
şi o\t't în timpul" iernei, şi prelucrarea în şteampuri vara, tehnică prncti-
catii cit- moţii proprie-tari dP terenuri aurifC're pînii la naţionalizarea mim·-
lor, în anul 1948.
Un timp localităţne miniere au fost în proprietatea regilor unguri.
Du pa căderea Ungariei sub turci ( 1526) au devenit proprietatea princi-
pilor tinansilvăneni, ia1r în lllrma întrîngerii .aoestora de către C:asa de A-
u:::.lria, minele de aur au trecut în proprietatea habsburgilor. Dacă am-
ploarea atinsă de minerit în sec al XIV-XVI-lea a cunoscut o oarecare
stagnare la începutul dominatiei turceşti, în urma instaurării stăpînirii
austriece în Trănsilvania pe la jumătatea sec. al XVIII-iea, adică odată
cu începutul relaţiilor capitaliste de producţie în această parte a Europei,
a :::.urvenit o însemnată perfecţionare a tehnicei peniru extragerea acestui
metal. In sec. al XVIII-iea, pretutindeni în centrele miniere, majoritatea
covîrşitoa['e ia minerilor era fo11mată de poP'ul1aţia băşHnaşă şi în deosebi
iobagi şi jeleri, care, alături de celelalte ocupaţii, au practicat în mod
consta·nt şi băieşitul. Locuitori4 mineri din Baia de Criş, Ţebea, Rîşca ŞI
C~·.raci ,au fost scutiţi de s·ardniloe feudale 0Mşnui1te şi iau primi·l av1ant1aje în
sectorul lemnăritului şi arîşmăor.itului, cu obliigaţi1a de !a se ocupa ou mineritul.
In vremea stăpînirii austriece, apoi austro-ungare, numeroşi colonişti ger-
mani, unguri, cehi şi de alte naţionalităţi s-au aşezat la Băiţa, Brad, Să­
cărîmb, Crişcior etc. ca specialişti în minerit 14 ).
Pînă la 1848, în comitalul Zărandului s-au exploatat minele de aur
si de argint, apoi şi minele de fier şi de aramă. Pentru prelucrarea mine-
;eniui erau două topitorii, precum şi 175 de mori pentru măcinat mine-

www.cimec.ro
Sate din Zltand 125

reu 15). După 1918, locul 1societăţilor ca pita liste austriece este luat de so-
.cieta ti capitaliste romîneşti în parte cu capital străin 16 ). Exploatarea la
care iau fost supuşi mine·rii ,a :avut ca uirma1re ma1i multe mişcări muncito-
reşti, de revendicări eco.nomice şi politice 17 ).
Din anul 1948, societăţile şi terenurile miniere sînt naţionalizate,
trednd în proprietatea şi sub administraţia statului democrat popular.
Meşteşugurile fărăneşti în Zărand

Agricultura necontenit deficitară, pămîntul arabil foarte puţin şi să­


rac, în schimb abundenta unor alte resurse naturale locale - lemn, lut.
piatră, fier, blăni, piei, paie, apă etc., ~ ca şi a resurselor din tinuturile
iTiai apropiate ori mai deoărtate .ce trebuiau valorificate orin muncă, au
determinat populaţia relativ deasă a Zărandului să afle miiloace speciale
de existenţă, în diferite îndeletniciri anexe şi în deosebi în meşteşuguri.
C:ercetarea acestei legături în Zărand pune o problemă economică şi
etno~rafică de un interes mult mai general. Ca în toate zonele muntoast:
şi în gen:ere îin zonele geografice d e contact, spre a putiea a-ooperi defki.tul
1

buget air al gospodări·ei ţărăneşti, şi în zona cen)etia,tă o bună p1arte din


1

populaţia fiecărui sat, într-o serie de sate chiar întreaga populaţie, s-a
spe.cializat de obicei într-o ocupaţie neagricolă, care într-o anumită pe-
rioadă ia devenit o sursă imoorl·anlă de v·enituri, peintru s;atiul întreg s.a11
pentru un însemnat număr de gospodării din satul respectiv. Situatia din
Zărand, ca şi aceea din zona Vaşcău-Beiuş, este în adevăr analoagă nu
numai restului Munţilor Apuseni. dar şi altor zone geografice de contact
din Transilvania (în Sălaj, Năsăud, Oaş, Maramureş, Secuime, Ţara Bîr-
sei, Făgăraş, Hunedoara) şi din restul tării. De aceea exolicatiile istorico-
economice la care s-a ajuns cu prilejul cercetării din Zărand, ,consecinţele
materiale şi etnogmf:ic-e oa1re se vor desprinde aiid pot înliesini înţeleg·erea
fenomenelor sim~l:are din oelel:alte depresiuni al e acestui ţi1nuit muntos pre-
1

cum şi din alte zone cu sate specializate în meşteşuguri ţărăneşti.


Asemenea micei gospodării ţărăneşti, producţia micilor meseriaşi a
stat la baza modului de producţie feudal. In prima perioadă a feudalis-
mlJllui, eoonomi1a ;acestuia prezent.a un pronunt.at car!acter natu1nail. In acel
timp meşteşugurile ţărăneşti formau, de obicei, o îndeletnicire anexă <-1
agriculturii şi creşterii vitelor. Dezvoltarea fortelor de producţie aflate în
sînul sOiCietăţii feudale s-a m1anifestat prin perfectionarea tehnicei, printr-o
diviziune a muncii în cuprinsul agriculturii (cultura cerealelor, pomărit.
vitiicu1ltură, grădinărit etc.), între agrioultmă şi meşteşugurii şi, ceea ce
este mai interesant. prin .ampfoarea lli~tă de meşteşugur:He tă.răneşti. „In
Transilvania aceste fenomene devin generale şi caracteristice începînd din CI
doua jumătate a sec. al XII-iea, dar mC1i ales în sec. al XIII-iea şi al
XIV-iea" 18 ).
ln condiţiile istorice ale dezvoltării economiei Transilvaniei de atunci,

www.cimec.ro
126 NICOLAE DUNĂRE

în dezvoltarea relativ rapidă pe care au luat-o meşteşugurile ţărăneşti,


începînd cu a doua jumătate a sec. al Xii-lea un anumit rol au jucat şi
cnele oau.zie externe. Pe de o p.arte, războaiele omciate iau pus în legătură
populaţia transilvăneană cu locuitorii altor ţări în care meşteşugurile
atinseseră o treaptă înfloritoare atît în sate cît şi în oraşe. Pe de altă
par.te, aoum .are loc coloniz:areia ,ak·i a unor ;gwpuri cLe popu:\aţie germa-
nică printre .care unii practicaseră meşteşuguri în mijlocul ţărănimii unde
trăiseră 19
).

In oiuda piedicilor inercnl·e regimului feudal, are loc un neconlmit


progres al forţelor sociale de producţie, manifestat nu numai prin dezvol-
tarea diviziunii între agricultură şi meşteşuguri, dar şi în cuprinsul aces-
tora, ca şi în cel al altor ramuri economice. „In sînul meşteşugurilor a-
p:a.re diivizdu111ea muncii în ordine1a succesiunii pineluorărnH marteri.alu1lui siau
a 1sipeci:a:rnză1ri;i în ce priveşte unele obiecte" 20 ). In Ză:ranrd raioest fenomen
s-a manHie:sfa·t din plin iaitît în oe priveşte speci!arliz·area \ocuitorHor în <life-
ril1e meşteşugur:i, cit şi în diviziunea muncii între sate, locuitori, mebrl de
f amHie pen1:ru satiisfacerna dife•ritelor et:ape din confecţionarre.a şi desf,a.cer:ea
prnduse\()I]": obţine.rea materiei prime, serni-prelruor:arna, drifer.ite:!·e faze :al·e
conf-ec~ioină1riri, vînz.area p1roduse!or pe piaţă.
lncă în feudalism, pe măsura creşterii schimbului de produse, tendin-
ţele spre mica producţie de mărfuri ale meşteşugarilor zărăndeni se iz-
besc de tendinţele a.caparatoare ale aparatului feudal. Această contradic=
ţie accentuîndu-se, ea răbufneşte sub forma diferitelor răscoale ţărăneşti,
unele de o mare amploare, ca răscoala iobagilor din Hunedoara şi Ză­
rand de la 1659, participarea la răscoala rakocziană împotriva stăpînirii
austriace şi puternicile mişcări născute pe teritoriul Zărandului, ca răs­
coala de la 1784-1785 şi revoluţia de la 1848. la care satele de meşteşu­
gari zărăndeni au avut o contribuţie deosebit de importantă. Meşteşugarif,
ca şi restul mbţilor .crişeni erau pe deplin interesaţi în pornirea şi victo-
ria acestor războaie ţărăneşti, deoarece pretenţiile feudalilor trebuiau sa-
tisfăcute „nu numai cu produse agricole, clar şi cu articole meşteşugă­
reşti" 21 ).
La baza acestor frămî.ntări sociale stau sc.himbările survenite în e-
conomia feudală din Transilvania, începînd pe alocuri cu sec. al XIV şi al
XV-lea.
Aoesitre transformări s-au răsfrînt şi în sectorul meşteşugă1resc. R'apor-
\umHe sodal-•eoonomice .aHng acum o e~,apă sup·er.ioairă î.n oarre se înrfăiptu~e­
şte trecerea de la renta în muncă-achitată sub biciul exploatatorului, la
renta mai ales în produse - efectuată în afara rrivirilor lui. In bună parte
aceast~] trecere s-a întemeiat pe atingert'a unui :rnumit nivel în evoluţia
tehnicei. In acelaşi timp a ddermin:it o et:1pă de cn'ştcrc a deprinderilor de
muncă şi îmbunătăţire a mijloacelor tehnice, pe miisura creşterii nevoilor
ele produsr de larg consum, cît mai reiistente şi cit mai f rumo<1se, cerqte
www.cimec.ro
Sate din Zărand 127

astfel atît de vechiul aparat feudal, cît şi de tînăra clasă burgheză în curs
de dezvoltare.
Deşi progresul este încă frînat de nivelul limitat al uneltelor şi de
sarcinile feudale ale producţiei, totuşi această ·etapă corespunde cu produ-
cerile obie:etelor de artă populară - olărit, lemnărit, cojocărit etc. - într-o
măsură mereu crescîndă. Dbîrşenii şi tîrnăviţenii îşi achitau obligaţiile io-
ha,gli:ale piriri viase de ltUt, dobroţenii prin \aise de liemn, leauţeini1i p'fin .roale
de car, rîşculiţenii prin spete de ţesut, bulzeştenii prin unelte agricole, mi-
hăilenii şi alţii prin fire toarse de lînă şi cînepă, hărţăganii prin cojoace,
uărdaşii din diferite sate prin ridicarea de construcţii pentru curţile „dom-
neşti" din Hălmagi, Baia de Criş, Ribiţa, Brad, Crişcior şt" Mihăileni. Din
sec. 1a:l XVI-iea 22 ), şi ou atît ma,i mult în secol1ele u:rmătoa1re i:a 1niaişteire
şi se deZJVo~tă o pătură de vîmătoni de produse meşteşugă·reşti (v1înzMori die
oale, spete, fluiere, vase de lemn ele.), pe o arie tot mai largă.
Trebuind să satisfacă atît obligaţiile iobagi.ale, cît şi schimbul de pro-
duse pe piaţă, moţul crişean pentru propria gospodărie trebuia să se limi-
teze la produsele de strictă necesitate şi într-o formă modestă de ornamen-
tare. El se află abia la etapa artă pentru alţii. Numai în perioada pre~a­
pita\istă, pe măsura trecerii de la renta în muncă şi în produse la renta în
bani, se va afla la etapa artă pentru alţii şi pentru el.
In adevăr, începînd cu sec. al XVIII-iea, odată cu înjghebarea primelor
relaţii capitaliste de producţie în imperiul austriac, are loc un progres real
în exploatarea resurselor aurifere, ia amploare exploatarea metalelor fe-
roase şi neferoase şi se dezvoltă meşteşugurile ţărăneşti capabile de o pre-
lucrare artistică a materiilor prime.
Pe lingă accentul pus pe ocupaţiile specializate - accent ce caracte-
rizează şi restul diepresiuinilor din jurul Munţilor Apuseni, în· sec. XVII-iea
1

şi ia.1) XVIII-iea, ca urmare a ,ascuţiriii proc esului de pauiper.irnre în sînul popu-


1

l1aţieii moţieşt.i, o bună par.te din locuitorii fiecărui sat se îndeletniceşte şi ou


munci agricole sezoniere în Valea Mureşului, Cîmoia Aradului şi şesul Ba-
natului. Orientarea locuitorilor de aici către zonele agricole înconjurătoare
a fost înlesnită şi de expatrierea unui mare număr de crişeni şi colonizarea
lor foriţ:ată în Btanat 23 ), ca măsură de pedepsire pent:rn p,a,ntiicip1area l;a răs­
coala din 1784 -- 1785. Coloniz,ate în ţinutul Pandovei, ,;aş.a mai în fundul
ţării" 24 ), aoeste f1ami1J,i,i au ţinut Jegăiură cu rude~·e rămase pe Joc, în bună
parte şi prin mijlocirea meşterilor spătari din satul Rîşculiţa care şi-au
vîndut spetele şi prin acele locuri.
De l:a sHrşitul feud1a1\iismului şi pînă în pliin c:apit:al:ism se obseirvă trep-
tat că nevoi.le moţimi1i crişene ---: supusă unui proces C:in ce în ce ma.i :ascu-
tit de slrnt.ifioar·e sooi 1 a'Jă - creşteau în tot mai mare măsură. Cu alte CLL-
vinte, vechea formă de economie naturală se dovedea nesatisfăcătoare fată
de economia de mărfuri, după cum şi Pconomia feudală fată de economia
capitalistă 25 ).
Ca urmare, în sec. al XIX-iea au luat şi' în Zărand amplo<.1re procesele

www.cimec.ro
128 NICOLAE UUNARE

specifke păilmnderrii capita1l1ismului în sate ; sporfrea populaţiei ne-:ag11icole


şi :adînciire1a mai dep1an1e a 5peci.aliză1:-ii unor looud1ori şi a unor sate în di-·
ferite îndeletniciri ; emigrarea pentru munci agricole sezoniere ; dezvoltarea
pomărituilun p·în.ă la proporţii neîn~î'Jn.i,te nici în r·estul i\\unţilor Apusenii :
dezvoltarea grădinăritului cu caracter comercial şi a culturii cînepei. Tot
în această epocă iau amploare excepţională micile industrii şi meşteşuguri
ţărăneşti pentru satisfacerea celor mai variate nevoi ale omului şi ale gos-
podăriei. Se adevereşte şi în cazul Zărandului, că „formarea burgheziei
ţărăneşti şi a proletariatului sătesc a făcut să crească cererea de produse
. ale micilor meşteşuguri ţărăneşti" 26 ).
Avîntul spe<!ializărilor şi al creşterii nevoilor de produse sînt oglindite
plastk de mulţimea tîrgurilor săptămînale şi de ţară şi de participarea ma-
sivă a locuitorilor din Zărand şi împrejurimi.
lin 1afian:i condiţiilor ·i·storice arăt!ate - orînduiriea feudală favorahilă
dezvoltării meşteşugurilor, .în primul rînd şi dezvoltarea capitalismului
care a determinat accentuarea diviziunii muncii şi lărgirea pieţei - procesul
specializării a aflat o bază de plecare în însăşi condiţiile locale, în bogă­
ţia materiilor prime din Zărancl: lemnul, lutul, piatra, pielea, lina ş.a.
·Cum principala bogăţie naturală de surse de mijloace de muncă aflată
la îndemîna moţilor crişeni a fost întotdeauna lemnul, zărăndenii au deve-
nit în d:eoursul timpului: bă,rdaşi (dulghe11i), spătra11i, rotari, văs:ari, cer-
cuitori, fluieraşi, holoangări, lingurari, trocari, tîmplari etc.
Bărdăşitul, vechi meşteşug al construcţiilor de orice fel, s-a dezvoltat
în strînsă legătură cu Mocănimea Abrudului şi Ţopănimea Cîmpenilor. Cei
maii mulţi bărdaşi se întîlne~c în 8'u1lzeş.tH de Sus şi de Jos, Stănij!a, Cu-
rechi, Tomnatec, Rîşca, Brad, Mihăileni, Baldovini. Mesteacăn, Hălmagi.
Hălmăgel. ·
Cu unelte simple - secure, bardă, ferăstrău, rîndea, mezdreală, dal-
tă, sfredele mici şi mari, metru, cot, sfoară etc. - şi, vreme îndelungată,
lips.iţi de ştiinţă de carte au izbutit să făurească atît lucrări arhitectonice
ca biseridi'.·e de lemn din satel.e Z.3randului, adevărnte opere de artă ce cul-
minează cu impunătoarele siluete ale turnurilor, cît şi locuinţe rezistente,
cu o înfăţiş·are plăcută şi cu un interior încăpător, edifiaii publioe, gr1aj-
duri, şuri, sălaşe pastorale şi agricole, sănii, care, pluguri, grape, poduri
trainice peste ape ş.a.
Cu priviire le spătărit, rotărit, butărit, fluieră1nit şi olărit, meşteşuguri
în care populaţia anumitor sate s-a specializat în întregime, ne vom ocupa
mai jos.
Cei;lalţi meşte1ri de asemenea numeroşi - cercuitorii din Birtin,, Hăl­
măgcl, Hălmagi; holoangării (cercuitori ambulanţi) din Brad, Bulzeşti,
Halmăgel, Hălmagi; şindrilarii din Hălmăgel, trocarii şi lingurarii din
Bulzeşli, Hărţăg·ani, Prihodişle, Brnd, iîmp!1a1rii m;:ii ales din Bftad şi Bl~­
}t>ni sau din Bulzeşli, Băiţ1a şi Hălmăgel; p.roducălorii de unelte ·agricoilie
din Bulzeştii de Sus, Brusturi, Lazuri - valorifică şi ei lemnul prin pro.

www.cimec.ro
' Sate din Zărand 129

duse .de larg consum, spre a obţine în schimb cereale, bani sau chiar haine.
ln legătură cu valorificarea resurselor subsolului, mai trebuiesc a-
mintiţi şi alţi meşteri: pietrarii din Stănija, Dupăpiatră ·etc., vestiţi în dăl­
tuirea cruc,ilor decorate în stil geometric, ca şi în facerea pietrelor de moa-
ră ori pietruirea drumurilor ; meşterii de făcut cercei, mai ales femei, din
siatul Dupăpiiatră, car·e folosesc în acest scop argin1 şi pietJ'le fial~e color•ate,
1

etc:
Meşteşugurile peptru confecţionarea articolelor de îmbrăcăminte şi
încâlţăminte au atins o mare amploare încă din sec. al XVIII-iea. Locali-
tăţile Băineş.Li ·şi Hăi magi sînt vechi centre· de tăbăaari („timari';) ·şi tă~­
p1airi ~ 7 ). Opinaile cu gurgu~ sau, ma.i frecvient ·tă·Jpile produse d·e aoeştia
nu lips•eau de la nici un Hr,g d·e ţiară ·din Hf'.ad, Băiţ:a, Hălmagi şi chi1ar
Abrud. Deşi multă vreme şi-au procurat cizme lungi „crişeneşti" sau „văr­
ză1răneşti" de l a Vă1rziarii Bihorului, i•a,r alteori cizme scurte de !1a Ahrutd, to-
1

tuşi Zăr1andul şi-·a avut centre.le s1al·e de cizmă.rit : Br-ad, Hălma,gi, Ctrişcior,
Băiiţ 1 a. Pînă l•a perfecţionarea cojooa·rii'.oir din ţinut, în esfol Zărandulu.i s-au
, pu:rtiat cojoace de l:a Abrud, ia'r în vest de la Vaşcău şi Buteni. Cojocăritul
local s-a impus mai înUi p.rin meşterii din Hărţăgani, apoi din Băiţa, Brad,
Crişcior, Baia de Criş, Hălmagi.
Tn ultimii ani s-a înjghebat o cooperativă de argăsit şi cojocărit la
Hălmagi şi o mare cooperativă pentru producţia pieselor de port şi de uz gos-
podăresc, numită „Moţul", cu centre în Baia de Criş şi filiale în Băiţa,
Hărtăgani, Crişcior, Gura-Barza etc .. în care s-au întovărăşit cei mai L't-
pabili meşteri populari localnici.
I mpletitul paielor, răchitei etc. care altădată era o îndeletnicire
pentru uzul propriu, treptat, mai ales după 1918, s-a impus ca o îndelet-
nicire anexă a locuitorilor din Bulzeşti, Tomnatec, Vata, Ribiţa, CureC:1i
eic.. care acum: fac pălării - mai fine, mai rezistente şi mai artistic i1:-
1~rate - pentru întreaga zonă.
Valorificînd forta apei, iau luat naştere o <:erie de mici industrii ţă­
răneşti, sub forma morilor pentru măcinat bucalele şi 'a dubelor şi vîl-
1.orilor ·pentru desăvîrşirea tesăturil~r în Blăjeni, Bul.zeşti, Tomnatec, Stă­
rnja, Brad, Feniş ·etc. primitive şi cu un randament foarte redus.
O altă sursă de venituri pentru un număr însemnat de locuitori este
cărăuşitul comercial, atît forestier cît şi pomicol.
l tp•::.:a pă.dur,ilor de brnd în Zănand ,şi cu :atît mai mult în Cîmpi1a Ara-
dului şi Valea Mureşului, şi faptul că acest material se află din abun-
denţă în raionul Cîmpeni au determinat pe locuitorii satelor din estul
raionului Brad, posesori de mijloace de transport, să meargă încă din
\ec. ::ii XVl~l•t»a la tîrgu11He de ţ;iril din Abrud, iiar oînd cererile pe pi<1ţă
era11 mai mari, sri se deplaseze pîn~i în sakle mocanilor, h11ci11manilor ~i
ale topilor, spre a cumpăra acest material şi să-l desfacă în raion şi în
zonele înconjurătoare. Pe piaţa Bn1dului vî11d i:n:arfa, pe preţ înc]oit, ~1,
www.cimec.ro
130 NICOLAE DUNĂRE .

coperind astfel cărăuşitul şi asigurîndu-şi un cîştig bun. ln zonele mai


· •d!epăirtiattie (Arad, Deva) o vînd cu un preţ întreit.
Cri·şeniri proprieta11i de !oluri de pădure din satele de munte făc.eau
cărăuşit comercial cu lemne de foc (fag), la tîrgurile de iarnă din Cfr~·
cior, Brad, Baia de Criş, Hălmagi şi mai departe.
Proprietarii de pomi fructiferi transportă şi vînd fructe şi produse
industrializate - rachiu, magiun, fru.cte uscate - în ţinuturile agricole
înconjurătoare pînă în Banat, de unde aduc cereale pentru nevoile proprii
şi ale altor locuitori (mineri).
Femeile din Ţebea, Vata, Ribiţa, Rîşca, Hălmagi etc. desfac produ-
sele grădinăritului la tîrgurile din raion (Brad, Baia de Criş), ctt şi din
zona Abrudului, a Roşiei şi a Zlatnei.
Creştrea vitelor a dat naştere comerţului de vite de tot felul, atît pen-
tru nevoile ţinuturilor vecine, dar în aceeaşi măsură pentru comertul ex-
terior (Unga1da, Austria, Cehor;;rlov·ada). Acest v,asl comerţ 1a dat lfllaştere
unei însemnate pături de negustori de vite dintre locuitorii Zărandului
ca şi de aiurea, nelipsiţi la tîrgurile de vite din Pîncota, Deva, Oră?tie,
Hălmagi, Abrud, Zlatna, Baia de Criş etc. Negoţul de vite a fost o ramu-
ră economică foarte dezvoltată în ultimele două decenii ale sec. al XIX-l~a
şi primele decenii ale sec. al XX-iea, pînă la adîncirea crizei economice
mondiale din jurul anului 1930.
In afară de numeroasele îndeletniciri, enumerate mai sus, şi a !tele pe
.care nevoia şi inventivitatea moţească le-a născocit, pe teritoriul zonei lor,
crişenii au fost siliţi să· mai caute surse de cîştig în afară, ca muncitori
agricoli, forestieri şi mineri, emigrînd sezonier în acest scop.
Mai întîi, încă din feudalism, au plecat la săpat, dar mai ales la sece·
rat de griu şi cules de porumb cei din estul Zărandului „la ţară" pe valea
Mureşului, iar cei din vest „în jos" pe cîmpia Aradului. In afară de ace·
asta, la îndemnul coloniştilor mai vechi sau mai noi şi a meşteşugarilor
negustori ambulanţi au plecat mereu şi în şesul Banatului.
In vederea muncilor agricole sezoniere se întovărăşesc pentru secera·
tul griului cite zece bărbaţi şi femei, iâr pentru culesul porumbului cîte
trei-patru, după care se tocmesc la lucru pă ziuă (12 kg grîu sau porumb)
od µii pitii (o claie din zece sau unsprezece). ln toti anii au plecat cel putin
cite un membru din fiecare familie săracă şi mijlocaşă.
Intrucît întreprinderile industriale hunedorene şi exploatările foresti-
ere nu absorbeau suficiente braţe, la sfîrşitul sec. al XIX-iea se înregis-
trează numeroase emigrări după lucru în America şi în sud de Carpaţi, la
moşierii din Bărăgan, Călăraşi, Brăila, Buzău etc.
La scurt timp după ce în 1896 intră în funcţiune linia ferată Brad-A-
rad, iau avînt exploatările forestiere (1908) din vestul Zărandului. cee.ice
determină un aflux de muncitori sezonieri la pădurile din se.dorul Hăi.
ma~i-Vîrfuri, ' · · · ·

www.cimec.ro
Sate din Zărand 131

După 1918 mulţi crişeni au căutat <le lucru şi la întreprinderile indus-


triale din restul regiunii Hunedoara.
Acesta-i fondul economic al Ţării Zărandului pe temeiul căruia într-o
serie de cazuri, dezvoltarea meşteşugurilor ţărăneşti au atins treapta spe-
cializării pe sate, dind naştere la o serie de relaţii economice specifice
între localităţile zărăndene, determinate de nevoile acestor specializări.
Sate specializate tn meşteşuguri tdrăneştl.

In cele ce urmează înfăţişăm, foarte pe scurt, îndeletnicirea cîtorva


sate din Zărand specializate în întregim·e într-unul sau altul din meşte­
şugurile ţărăneşti.
Pornind de la Baia de Criş, în sus, de-a lungul văii Rîşculiţei, un
mi'.: riil•1ent al Crişului Alb, la nord şi nord-vest de satele Rîşca şi Baldo-
vini, se află o serie de sate fiecare specializate în cite un meşteşug ţăra­
nesc : la dreapta satul de spătari Rîşculiţa, iar la stînga satul de rotari
Le~uţ, o,;1~1il de dogari Dobrot şi satele de olari Obîrşia şi Tîrnăviţa.
Pornind de la Brad în sus, de-a lungul văii Juncului, un alt afluent
al rîului Criş, l:a nord de satul Juncul de Jos, se întîlneşte satul de flueraşi
Juncul de Munte.
In afară de aceasta au fost ori mai sînt şi sate specializate în între-
gime ori în parte întrunul sau mai mulle meşteşuguri, ceea ce face ca
această zonă, ca şi zona Vaşcău-Beiuş, să prezinte „aspectul unei mari
uzine cu multe ateliere" 28 ) asemenea celorlalte zone vecine, din Muntii
Apuseni 29 ) sau mai depărtate, din diferite părţi ale Transilvaniei3°).
Rtşcullta sat de spătari.

După indicaţiile ultimului recensămînt 31 ), în Rîşculita sînt 926 locui-


tori, toţi romîni, cai:e alcătuiesc 214 gospodării. La 1900 existau şi vreu
patru familii ungureşti, iar numărul locuitorilor era de 1155. Regresul de-
mografic se explică prin stabilirea (emigrarea) în alte zone, dar mai ale~
e:-;te urmarea colonizărilor în Cîmpia Aradului şi şesul Banatului ce au
avut loc după primul şi al doilea război mondial.
Din totalul de 2.227 ha cit cuprinde terenul satului, mai mult de jumti-
tate este acoperit cu păduri de stejar şi fag, iar în rariştile pădurii aflîn-
du-se din belşug alun şi .corn pentru dinţii spetelor. O parte din teren
(146 ha) este cu totul neproductiv, fiind accidentat şi stricat de puhoaie
şi pornituri. Din terenul cultivabil (791 ha) este arabil numai· o treime,
restul alcătuind fîneţele naturale şi păşunile, precum şi livezile cu .pomi.
In. ce priveşte creşterea vitelor un număr mai mare îl formează bovi-
nele (359), ovinele ( 175) şi porcinele ( 122). Caracterul insuficient al a-
griculturii este relevat de faptul că există numai un plug la două gospodil-
rii, cele mai multe de lemn, şi 141 care.
Condiţiile materiale ale satului-pe de o parte insuficienţa suprafeţei

www.cimec.ro
132 NICOLAE DUNĂRE

terenurilor arabile, iar pe de alta abucdenta pădurii explică de ce rîşculi­


tenii, în afară de agricultură, creşterea vitelor şi pomărit, au fost obligati
să se orienteze de timpuriu spre o valorificare cit mai productivă a re-
surselor frirestiere. In aceste condiţii, încă cu două-trei secole în urmă, dacă
nu şi mai demult, rîşculiţenii au confecţionat spete pentru războaiele de
ţesut ţărăneşti, meşteşugul fiind repede îmbrăţişat de întreaga populaţie
bilrbati şi femei,tineri şi bătrîni, pînă şi preoţii rîşculiţeni interesîndu-se
de această îndeletnicire. In ultimul secol spătăritul a atins o amploare şi
o arie de desfacere excepţională, depăşind chiar vestitul spătărit bistri-
tean din sec. al XVI-XVll-lea 32).
Spete se fac şi în alte locuri. In Zănrnd se mai fac la Baldovini, Do-
brot, Leauţ, Valea Mare de Criş, Hălmăgel, dar numai pînă la 20-30 de
familii din sat. In Bihor se fac în Valea Neagră' de Jos şi Rieni, în Năsăud
fac ţiganii din cîteva sate, de asemenea în zona Odorhei din Secuime, dar
în toate aceste cazuri lucrează un mic număr de locuitori şi sînt vîndute
numai în vecinătatea imediată. Ca excepţie amintim numai un mic sat ro-
mînesc, Selişte din Sălaj, în care toţi locuitorii se ocupă cu spătărilu!,
dar fără ca aria desfacerii să depăşească limitele zonei etnografice respec-
tive. De aceea, pe drept cuvînt se poate susţine că „în nici un alt sat din
tară nu se lu.crează aşa de intens la spete ... la Rîşculiţa această îndelet-
nicire ia proporţii nebănuite, prin zelul şi priceperea cu care se lucreazbi
şi prin aria întinsă ele desfacere a spetelor" 3J).
In satele vecine, amintite mai sus, spătăritul a început a se practica,
în deosebi prin mijlocirea căsătoriilor, din jumătatea a doua a sec. al XIX
!ea, dar într-o măsură mică.
Procurarea materiei prime de la pădure 34 ) - tulpini („tufe") şi ramuri
(„sfacuri") de alun, corn, salcă, mesteacăn, sînger pentru dinţi şi stejar 36 )
pentru băbuşte (întărituri laterale) revine de obicei bărbaţilor. Femeile se
îngrijesc să toarcă sfoara de cînepă pentru legat şi să procure răşina
pentru uns spetele de la moţii din Vidra, Săcătura, Scărişoara etc. Restul
muncilor s:nt exectJtate deopotrivă de fiecare, oriunde s-ar afla : acas·ă,
în fata portii, cu oile, la vite, şi oricînd: vara, şi cu atît mai mult în zilele
şi nopţile de iarnă.
In munca lor, spătarii se folosesc de cîteva unelte simple -- un ferăs­
tr811 mic pentru tăiatul tufelor şi patru feluri de cuţite - .cu care execută
spetele ~olicl şi artistic. D'intii şi spetele sînt astfel lucrate încît să răs­
pundă atît nevoilor specifice celor mai deosebite zone etnografice 36 ), cit
şi c~lor mal diferite produse ale războiul ni de tesut 37 ), ajungînd pînă la
cîteva zeci de tipuri şi variante de spete.
Sezonu.I vînzării spetelor este între 1 noiembrie- I martie, după se-
mănatul griului de toamnă, cînd femeile au terminat cu torsul şi se pre-
gătesc penlru ţesut, şi pînă la vremea muncilor de primăvară. Mai plea-
că şi în restul anului, după cum sînt impuşi de lipsuri. Un drum dureaz<i
două-trei săptămîni. Spătarii aq străbătut actualul teritoriu al R.P.R. îndî

www.cimec.ro
'
Sate din Zărand 133

înainte de 1918, şi mai departe pînă în Banatul Sîrbesc şi Valea Tim'ocu-


lui (Jugoslavia şi Bulgaria). In majoritatea cazurilor are loc un troc. In
schimbul spetelor primesc: fuioare şi fire toarse din cînepă, in, bumbac şi
lină ; pînză de cînepă, in şi bumbac şi pănură, piese de port-zadii de Ma-
ramureş, zavelci din Oltenia, fuste din Muntenia ; cartofi din părtile Fă­
găra:-;ului. Sibiului, Oraşului Stalin; griu, porumb, ovăz; săpun de-a lun-
gul Dunării între T. Severin şi Bucureşti ; etc. Le vînd şi pe bani.
Astăzi, o parte din spete sînt trimise în ţară prin mijlocirea coopera-
tivei „Spătarul", din Rîşculiţa.
Dintre toate meşteşugurile ţărăneşti din Zărand, în spătărit partici-
parea femeii este predominantă, lucrînd în proporţie de trei cincimi. Pentru
completarea veniturilor bărbaţii trebuie să efectuieze şi alte munci în sat
ori în afara satului: „Numai din spătărit n-a trăit nimeni, uneori - în
vremmi de secetă - aducem sacul cu spete înapoi, nevîndute" 38 ).
!.eauţ sat de rotari.
Este mult maî mic decît Rişculiţa. Are 204 locuitori, romîni, care al-
cătuiesc 54 de gospodării. Cu jumătate de secol în urmă erau 213 locuitori.
Excedentul demografic natural a fo!".t absorbiÎ de emigrări definitive :-liu-
rt-a ~i prin colonizări la cîmpie.
Suprafaţa totală a terenului satului este ck 594 ha. Cam trei sferturi
din aceasta revine pădurilor, iar o mică parte (25 ha) este cu totul nepro-
ductiv. Din terenul .cultivabil, care formează un sfert din hotarul satului,
două părţi este arabil şi o parte fîneţe naturale şi păşuni.
Creşterea vitelor (88 bovine) prezintă o situaţie similară cu cea din
Rîşculiţa. In schimb, păstoritul este mult mai dezvoltat ( 180 oi).
Starea şi rolul agriculturii în economia satului Leauţ, ca şi starea •
materială a acestui sat de meşteşugari, sînt oglindite de numărul redus
al plugurilor şi al carelor într-un sat de rotari - cîte unµ! la două gos-
podării.
Orientarea leautenilor spre un meşteşug, şi anume unul pentru pre-
lucrarea lemnului, a constituit de la început o necesitate utilă.
Aşa au ajuns locuitorii de aici să îmbrăţişeze rotăritul, meşteşug în
care de multă vreme sînt specializaţi cu toţii. In Zărand, acest meşteşug
se mai practică în Brad, Dobroţ etc.
Ca şi la spătărit munca se divide între bărbat şi femeie, de data a-
r.easta predominînd contribuţia bărbatului. Intre l noiembrie şi l martie,
bărbaţii procură materia primă - lemne de stejar, fag, carpen, mesteacăn,
acaţ, - o pr.elucrează şi o transportă de la pădure, în car cei cu stare, cei
săraci în spate, iar unii împrumutînd car de la cei dintîi, îndatorindu-se
cu muncă.
Acasă, în intervalul dintre principalele munci agricole, lucrează o-
bezi, spiţe şi butuci de· roţi, folosindu-se de: secure, ferăstrău, bardă,
bardă de strung, teslă, daltă, sfredel. mezdreală, scaun de roată etc. Fe-

www.cimec.ro
t34 NiCOLAE DUNĂRE

meu revine sarcina de a pîrli roţile la foc, de a le mînji cu balegă de


11
vită cornută,de a le şterge şi de a le aşeza la loc ferit de soare.
Astfel se confecţionează patru fel uri de roti : pentru Cîmpia Aradu-
lui, Valea Mureşului, jurul Haţegului şi ţinuturile respective. In Cîmpia
Aradului primesc 80 - 100 kg. griu sau 120 - 150 kg. porumb pentru
un rînd de patru roti.
Dobroţ sat de dogari.
Spre deosebire de Rîşculiţa şi Leauţ, Dobroţul prezintă o oarecare
creştere demografică. De unde la 1900 a,vea 299 de locuitori, la recensă­
mintul din anul 1948 au fost înregistraţi 324 locuitori, toţi romîni, formînd
70 de gospodării.
Terenul satului este de 805 ha. din care trei sferturi este acoperit de
pădure, iar o mică parte (27 ha) fiind teren neproductiv, deluros accideN-
tat. Cultivabile sînt doar 174 ha. Din acestea, ceva mai mult de jumătate
alcătuieşte terenul arabil, iar mai puţin revenind fîneţelor naturale şi
păşunilor.
Pentru transportarea produselor meşteşugului la tîrguti, o parte din
locuitorii mai înstăriţi au 25 de cai - număr relativ mare faţă de cele-
laltt> sate specializate în meşteşuguri 39 ). In ce priveşte vitele mnri sînt
peste o suta de capete, iar oile mai mult de două sute.
Situaţia uneltelor agricole indică rolul redus al acestei ocupaţii în
• Dobroţ: mai puţin de un plug la două gospodării şi două care la trei
gl)spodării. Ca urmare dobrotenii au fost obligaţi să se orienteze către
un meşteşug pentru prelucrarea lemnului, materia primă existînd chiar în
hotarul satului. ·
Specialitatea satuluţ Dobrot o constituie dogăritul („butăritul" 40 ).
In măsură mai mică este practicat şi în Hălmăgel, Hălmagi, Birtin, Pri-
hodişte. Baza naturală a acestui meşteşug o formează stejarul, aflat din
belşug în hotarul satului şi al celor vecine.
Etapele muncii, uneltele şi diviziunea muncii între bărbat şi femeie
sînt similare rotăritului.
Şi în cazul acestui meşteşug producătorii ţin seamă de modul de
viaţă, de obiceiurile cumpărătorilor în legătură cu utilizarea vaselor de
lemn (bute pentru varză, berbinţă pentru brînză, gălătuşe pentru castra-
veţi, butoi pentru vin, butoiaş pentru rachiu, ghioabă pentru unt etc.). Ast-
fel , butea de Arad este prevăzută cu şaitău întrucît va fi umplută cu
varză tocată ; butea de Hunedoara cu teasc, deoarece se umple cu verze
întregi ; uneori fac şi vase de brad, după gustul mocanilor din zona A-
brudului.
Produsele sînt vîndute pe bani la tîrgurile de ţară ori pe bucate în
diferite localităţi din Cîmpia Aradului, şesul Banatului, Valea Mureşului,
sudul Hunedoarei, părţile Făgăraşului şi ale Sibiului.

www.cimec.ro
,• .„„ Sate din Zuand 135

.Tune, sat de fluierQşi.


Localitatea Junc este alcătuită din două sate: Juncul de Jos la
circa 5 - 8 km nord de reşedinţa raionului şi Juncul de Munte sau Jun-
cul de Sus, situat mai la miazănoapte, la circa 20 km de Brad. _Faţă de
anul 1900, cînd avea 1189 locuitori, toţi romîni, astăzi prezintă o scădere,
avînd 1027 locuitori grnpaţi în 217 gospodării, datorită colonizărilor şi
emigrărilor în a \te locuri.
Terenul ce aparţine Juncului este de 935 ha, din .care ceva mai mult
ca o treime este acoperit cu păduri şi o bună. parte ( 146 ha) este nepro-
ductiv. Din terenul cultivabil de 465 ha, un sfert E!ste arabil, aproape trei
sferturi formează fîneţe naturale şi păşuni şi o mică parte (20 jia.) livezi c11
pomi.
Păstoritul (699 ovine) şi creşterea vitelor (330 bovine, 96 porcine)
joacă aici un rol însemnat. Pentru muncile agricole au trei pluguri la
patru gospodării şi un car la două gospodării.
Pentru Juncul de Munte, din cele enumerate, revin o suprafaţă mai
mică de teren arabil, un număr mai mic de pluguri, o întindere mai mare
de teren neproductiv, dar şi o suprafaţă mai mare de teren împădurit, de
păşuni şi un număr mai mare de: 'oi.
. Dacă baza naturală a economiei Juncului 12şte o indicaţie pentru ra-
radt>rul neagricol al cornun(•i iniregi, rn atît ntai n111H locuitorii satului
Juncul de Munte au fost obligaţi să caute o îndeletnicire neagricolă. Ma-
teria primă, necesităţile pieţii şi diviziunea socială a muncii, care s-au
menţinut secole de-arîndul, i-au determinat să se ocupe de confecţionarea
fluierelor_
Pînă la începutul sec. al XIX-iea toate etapele pentru producerea
fluierelor erau parcurse numai de juncani. De la această dată, produsele
fiind tot mai căutate, lucrul s-a divizat. Locuitorii dintr-o serie de sate ză?
răndene, ca Tomnatec, Mihăileni, Potingani, Zdrapţi, Vata de Sus, Bir-
tin, pregătesc tufele ori sfacurile de prun, alun, frasin, răchită, cireş, nuc,
acaţ ş.a. Juncanii - în afară de tăierea şi pregătirea lemnului de pe te-
renul propriu .......:. confecţionează fluierele. Apoi, numeroşi locuitori din
alte sate ca Avram Iancu şi Vidra din Ţara Moţilor, Bul,zeştii de Sus şi
Grohot din Zărand, le vînd la tîrguri şi mai ales umblînd pe întreg cu-
prinsul ţării şi anume în ţinuturile pastorale din Bucovina, Hunedoara,
Dobrogea, Muntenia, Oltenia. Unii vînzători de fluiere, din Avram Iancu
şi Vidra, au trecut graniţa, pe urmele spătarilor din Rîşculiţa, mai cu seam{J
înainte de 1918, dar şi după această dată.
lncepînd cu anul 1938 acelaşi meşteşug se mai practică în satul ve-
Cin Blăjeni - Obîrşia.
Meşteri romîni fluieraşi mai sînt în Zărand la Hălmăgel, unde se fac
fluiere complicate (clarinete); în Secu"me la Hodac, unde se fac de către
rornîni t lui ere vop.3i!c şi lega te cu cositor ; etc.

www.cimec.ro
136
Tăierea lemnului pentru fluiere are lo.c mai cu seama m lunile mai,
iunie, iulie şi august, cînd lemnul are mai multă sevă, se pregăteşte mai
uşor şi are sonoritate bună. Dar se taie lemn şi iarna. Prelucrarea poate
avea loc în ori ce anotimp, iar vara în pauzele oferite de muncile agricole.
Puţini sînt care vara lucrează fără întrerupere la fluiere. Cei mai mulţi
pleacă la_ secerat, trekrat şi cules î'n Banat, Valea Mureşului, Ţara Hate-
gultti şi Cimpia Aradului.
ln exercitarea meşteşugului, fluieraşul se serveşte de o serie de u-
nelte, cele mai multe~ l'Jnate de fierari ţigani : ferăstrău de 2517 cm, bri-
ceag, sfredel din vargă de coasă, cutite de cioplit, de tăiat rosturi, de în-
fundat etc.
In afară de desfacerea produselor prin mijlocitorii din satele amin-
tite, juncanii vînd singuri multe fluiere la tîrgurile de ţară din Vidra
(raionul Cîmpeni).
Obîrşia sat de olari.
ln Zărand sînt două sate vecine specializate în olărit: Obîrşia şi Tîr-
n~ivita. Condiţiile materiale, tehnica folosită. şi perspectivele de dezvoltare
ale acestor două localităţi vecine sînt foarte asemănătoare. De aceea, ca-
racterizarea de mai jos a Obîrşiei, este valahilă şi pentru Tîrnăviţa.
In .ultima jumătate de secol, populaţia înregistrează o oarecare creş­
tere, de la 348 la 433 locuitori, grnpaţi în 97 gospodării. Din totalul te-
renului de ~741 ha, pădurea reţine 1400 ha, iar 41 ha sînt neproductive.
Din cele 300 ha de teren cultivabil o treime este arabil, iar două cu fî-
neţe naturale şi păşuni. Obîrşenii au simtit nevoia să pună oare care ac-
cent pe creşterea oilor (113) şi a vitelor (74 bovine, 49 cai, 45 porci).
Cai au atît unii olari, care-şi transportă singuri oalele, cit mai ales o pă-
• tură de ţărani care se îndeletnicesc cu cărăuşitul şi desfacerea vaselor pro-
duse de olari. Cele 35 care, aflate în sat, în bună parte, au această uti-
lizare. De remarcat numărul infim de pluguri, unul la şase-şapte gospo-
dării, explicabil prin caracterul neagricol' al satului.
I=-ămînlul iuto~, nepotrivit pentru agricultură, a oferit în schimb ola-
rilor o materie primă abundentă şi de bună calitate. Prelucrarea măias­
tră a acestuia a avut ca rezultat cunoscuta ceramică romînească pictată şi
zrnăltuită de Zărana, decorată în forme şi culori din cele mai plăcute, caracte
rizate prin tonalitatea caldă, necăutată a coloritului şi prin ornamentica atră­
gătoare, rod al unor generaţii întregi de olari precum şi al femeilor aces-
tora, nedespărţiţi auxiliari ai bărbaţilor şi în această muncă.
In plus, în Tîrnăvita s-au lucrat pînă la începutul secolului nostru
cahle (plăci) pentru cuptorul cu camniţă. Aceste cahle erau de asemenea
zmălţuite.
Cu prilejul vînzării acestor produse de largă utilitate, dar şi de auten-
tică 3rtă populară are kc un troc, de fiecare dată primind - în Gîmpia

www.cimec.ro
Sate din Zărand i37

Aradului sau Valea Mureşului - bucale pe măsura vasului vîndut sau1


î11 vreme de belşug, dublul capacităţii acestuia.
In afară de Tîrnăviţa şi Obîrşia, se mai practică olărit în Hă;măgei,
Hălmagi, Brad, iar altă dală s-a încercat la Dobroţ, Buceş ş.a.
In trecut au fost şi alte sate specializate în meşteşuguri ţărănr~ştL
Dar specializarea în1 r-un meşteşug sau altul, ca orice fenomen soci a I,
parcurge în decursul istoriei perioade de ascensiune sau de regres, .în ftUnc-
tie de evoluţia societăţii, de schimbarea modului de viaţă, în funcţie ele
apariţia unor mijloace noi pentru satisfacerea trebuinţelor populaţiei. Aşa
se explică decăderea tăbăcăritului în Băneşti şi Hălmagi, vechi centre
de tâbăcari şi tălpari pentru opinci. Tălpile produse de ac(ştia nu lipsrau
de la nici un tîrg de ţară din Brad, Băiţa, Hălmagi şi chiar Abrud. Pin~
acum cîteva decenii în urmă se spunea cu drept cuvînt : ,.In Băneşti tot
satul e tă/par; ei îşi vînd marfa pe la tîrguri, şi meseria trece de la tat;i
la fiu" 41 }. Tot astfel, în vechiul sat de sumănari Poienari, din vestul Zii-
randului, astăzi nu mai sînt decît puţini meşteri specialişti în confecţiona­
rea sumanelor negre zărăndene, cu aplicaţii de postav şi cusături colorate.
Analiza, chiar succintă, referitoare la meşteşugurile ţărăneşti practica-
te într-o serie de !oralităţi zărăndene şi aceea referitoare la satele spe.dali-
zate într-un meşteşug ori altul. scoatr la iveală cîteva constatări de .un
interes mai general.
Este ştiut că în numeroase lucrări mai vechi din domeniul etnogra-
fiei, lingvisticei, istoriei literare etc. se subliniază rolul păstoritului trans-
humant în păstrarea şi dezvoHarea unităţii graiului şi folclorului romînesc.
Fără să subestimeze acest rol al păstoritului, cercetările etnografice mai
noi au relevat şi alţi factori care au contribuit la păstrarea şi dezvoltarea
acestei unităţi culturale a poporului nostru. Investigaţiile din zonele etno-
grafice transilvănene din vecinătatea celorlalte provincii ale ţării au do-
vedit că numeroase relaţii economice - comerţul de vite, băuturi, ceramică
tSee,iime, Ţara Bîrs~i), un intens cărăuşit (Săcele, Bretcu), ca şi emigra-
rea unor mase de popttlatie din Transilvania în Moldova şi Ţara Romîneas-
că - şi invers, au ::onlribuit de asemenea la întreţinerea şi dezvoltarea
rapoi turilor etnogn~fice reciproce între diferite ţinuturi ale tării.
Actualele cercetări etnografice din Munţii Apuseni au scos la iveală
şi alte forme de înfăptuire a legăturilor între diferite ţinuturi. Acestea
sînt : comerţul cu spete pentru războaiele ţărăneşti de ţesut şi cu flu!ere
ciobăneşti din Zărand, comerţul cu ciubere şi cu cercuri din Ţara Moţilor,
comerţul cu geamur: practicat de locuitorii din zona Huedinului, emigră­
rile SfZoniere pentrn munci agricole în Bărăgan şi Cîmpia Dunării din
Zărand şi din alte zone muntoase ale Transilvaniei etc.
O altă constatare este aceea că, în afară de relevarea condiţiilor ma-
teriale a le zonei studiate, cercetarea numeroaselor meşteşuguri şi înde-
letniciri practicate aici - circa 40, - scoate la iveală o vredni.cie deose-
bită a moţilor crişeni, un spirit întreprinzător, o inventivitate excepţiona 1 i:î,

www.cimec.ro
JJB NICOLAE DUNĂRE

<i capacitate de adaptare la cele mai variate activităţi şi numeroase po-


sihilităţi de creaţie artistică.
Moţul crişean şi-a îndreptat activitatea în direcţia producţiei de bu-
nuri de larg cbnsum, valorifiicînd resursele oferite de me~iul natural. Din
punctul de vedere al specializării în meşteşugur.i ţărăneşti, Zărandul de
păşeşte adîncimea şi raza de desfacere a unora din produsele sud-bihorene,
prin . meşteşugul spetelor şi al fluierelor. Prin aceste două meşteşuguri
zona cercetată se află la nivelul atins de ciubărăritul moţesc 42 ), care pină
la primul război mondial avea ca piaţă de desfacere şi estul Ungar~ei,
p!nă la Tisa.

Perspectivele de dezvoltare ale satelor din Zărand specializate


în meşteşuguri ţărăneşti.
Meşteşugurile ţărăneşti s-au născut, în procesul diviziunii sociale a
muncii, prin desprinderea de agricultură. Centrele de meşteşugari să­
teşti s-au dezvoltat în feudalism în acele localităţi al căror teren, cu for-
ţele de producţie din acea epocă, nu asigura traiul din resursele agricole,
dar era bogat în materii prime ce puteau fi prelucrate prin difebte meşteşu­
guri. Lărgirea pieţii de desfacere a produselor meşteşugăreşti, ca urmare
a piitrnnderii şi dezvoltării relaţiilor dP producţie capitaliste 43 ). au du3 ?a
o nmploare şi mai mare a meşteşugurilor, la înm'ulţirea satelor speciali-
zate în meşteşuguri ţărăneşti şi la adîncirea diviziunii muncii în sînul
meşteşugarilor, în cuprinsul satelor specializate în meşteşuguri şi între
aşezările din cuprinsul zonelor cu astfel de sate.
In perioada de declin a economiei capitaliste o serie de meşteşuguri
d<."cad, - ca bărdăşitul dintr-o serie de sate, timăritul din Hălmagi ş.a. ;
unele sate specia lizate în meşteşuguri ţărăneştii se văd obligate de concu-
renta întreprinderilor capitaliste să se orienteze spre alte forme de pro-
ducţie, - ca satul de sumănari Poienari, satul de tăbăcari Băneşti ş.<.\.
In condiţiile de trecere spre o nouă orînduire, producţia meşteşugă­
rească în Zărand se bucură de sprijinul statului, care, din martie 19,~9.
îndrumează sistematic gruparea meşterilor ţărani în cooperativ·~ de pro-
ducţie, cu scopul de a valorifica resursele locale. Astfel s.au organizat COL)·
pt:rative pentru produse de uz gospoclăresc şi de artă populară în Hălmagi,
Baia de ·criş, Brad, Crişcior, Băiţa, Hărţăgani, Rîşculiţa. Spre deosebire
de orînduirea capitalistă, cînd producţia industriei casnice meşteşugăreşti
se ~•fla în declin, astăzi „în sistemul economiei socialiste ea are toate po-
sil1i!ităţile de a se ~ezvolta cu succes alături de_ marea industr:e. prin coo-
P<='ratia meşteşugărească" 44 ).
Rostul cooperati.velor meşteşugăreşti şi sarcinile de productie ce le
revin sînt precis trasate. „Cooperativele meşteşugăreşti şi de industrie cas-
nică vor deservi piaţa ·internă de la oraşe şi sate, vor ajuta industria soci-
alistă fabricînd şi prelucrînd semifobricate, şi ceea ce este mai important
ele vor fi un mijloc de utilizare a prisosului de brate de muncă ale sa-
www.cimec.ro
·'.
Sate din Zărand 139

tLiiui, un izvor de venituri pentru ţărănimea săracă şi mijloca-


şă" 45 ).Pentru o justă dezvoltare a acestui sector „cooperaţia meş­
te~ugărească trebuie s<l dea o mare atenţie producţiei obiectelor de artă
populară, cultivînd cu grijă tradiţiile şi experienţa ce există în fiecare re-
giune în acest domeniu, ca şi producţiei casnice ţărăneşti, a cărei pisibi-
lităţi nu au iost folosi le Je cit în foarte mică măsură" 46 )
ln Zărand s-au ·ivit unele abateri de la acest .Principiu. Cojocarii de la
cooperativa din Crişcior-Gura Barza produc prea multe piese sărac orna-
mentate, olarii din Obîrşia şi Tîrnăviţa au părăsit unele ornamente altădata
note de bază ale snccific:uiui ceramicei romîneşti pictate din Zărand ş.a.m.d.
In condiţile de astăzi poate -1Vea loc o acţiune coordonată pentru in-
drumarea meşteşugărimii ţărăneşti pe linia valorificării moştenirii artis-
tice zărăndene, atît prin stimularea talentelor locale, prin îndrumarea şi
înmulţirea cooperativelor meşteşugăreştii şi de artă populară, cît şi prin
icgătura acestora cu casele de creaţie populară, cu şcolile şi ;institutele de
arte plastice. In felul acesta, pe lîngă o producţie de larg consum, se va
asigura păstrarea şi dezvoltarea moştenirii artistice pe linia specHicului
etnic şi zonal.
Majoritatea meşterilor zărăndeni - spătari, rotari, dogari, fluieraşi,
hărdaşi, olari, cojocari etc. - reclamii ei înşişi organizarea în cooper:i·
tive de producţie.

NO 1 E:
I. (,m11;11icarea redă o parie clin rezultatele cuprinse în lucrarea „Condiţiile de dez-
voltare a artei populare în Zărarid". (manuscris).
2. I n anii 1953 şi 1954.
'.l. Csanki D., Magyarorszag tiirtt-nelmi fOldrajza a Hunyadiak k6rat>an, JJ11dapcst
. 1~~10, I. pp. 718-756.
4. Kozma P., Zarand varmegye fOldirati, statistikai es torteneti leirăsa, Kolozsvâr,
1848. pp. 5-10, 44, 53, 55-56, 6fi, 8.5-94, 104-109; Kepviselohaz iromanyok, IV Bu-
dapest 1870, p. :JO; X, Bp. 1874, pp. 3fi-48; XIV, Bp. 1877, pp. 3-9; Csânki D., lucr. cit.,
p. 18; ,'\1oldovan S., Zărandul şi Munţii Apuseni ai Transilvaniei, Sibiu 1896, pp. 40-41;
i\\erujiu V., Judeţele din Ardeal şi Maramureş pînă în Banat, Cluj 1929, pp. 15, 153-155,
159, 168; Floca O. şi V. Şuiag11, Ghidul jud. Hunedoara, Deva 1936, pp. 127-173.
5. Densuşianu N., Revoluţia lui Horia în Transilvania şi Ungaria 1784-1785, Bucu·
reşti 1884, p. 3112; Constantinescu .l\1., Cauzele răscoalei lui Horia, Bucureşti I 940, pp.
1)-7, 9.
G Magcr Tr., Ţinutul Hălma~iului, Arad 1928, p. 5; Camter E. G., Ţara Zărandului,
Bocureşli I934, p. 3.
7. Apolzan L., Sate-crînguri din Munţii Apuseni, Sociologie R-0mîneasdi, Bucureşti.
1:143, an. V, nr. 1-6 pp. 149-159.
8. Lupaş I., lmpăratul Iosif li şi răscoala ţăranilor din Transilvania, H11etlreşti 19.l1,

www.cimec.ro
140 NICOLAE DUNAR~
p. 65. în raportul nr. 2_734 din 6 iulie 1785 al contehti A. Iankovics către împărat, des-
pre r ăscoa I ă.
9. Densuşianu N., lucr. cit. pp. 346-362; Lupaş I., lucr. cit. pp,. 2ă, 49-66. In deo-
sebi, a se vedea la acesta din urmă, paragraful „Dispersae domus contrahendae et ita
nagi regulandi" (p. 65), din raportul contelui Iankovirs către împărat. Propunerile au
fost însuşite de consilierii imperiali şi aprobate de ciitre împărat, lufndu-se masur1le pen-
tru aducerea la îndeplinire (p. 25).
10. Indicaţiile statistice au fost prelucrate dup:I Ciomac L. I. şi V. Popa-Nccşa,
Munţii Apuseni, Bucureşti 1936, pp. 140-142.
11. Rusiecki E., Judeţul Hunedoara. Monografie, Deva 1927, p. '..W
12 Ciomac L. I. şi V. Popa-Necşa, lucr. •cit., pp. 266-271.
1:1. lndreptarul statistic al judeţ11l11i l!11nedoara, Buc11re~:ti 1949, PP. :tl-'.l!i.
14. ln afară ele datele culese pc tcrc•1, s-au utilizat smsrle : Kozma P., lucr. cit.,
pp. J:..S. 46-47; Moldovan S., lucr. cit., 10, 19-23; Floca O. şi V. Suiaga, lucr. cit., p. 150,
l:..S3-134; Rusiecki E., lucr. cit., PP. 9, 31-32, 87,91 ; Camber E. G. Ţara Zli.randului,
Bucureşti 1934, p. 2·1; 26-2S; CiOmac L. I. şi V. Popa-Necşa, lucr. cit., pp. 187T202.
15. Kozma P .. lucr. cit., pp. 46~47; Moldovan S., lucr. cit., pp. 5-10, 19-:tl.
Iii. S.A.R. „:V\ica" clin Bucnreşti preia minele în 1921 de la societăţile ausmace i;m-
patc sull denumirea „Ruda 12 Apostoli" (cf. Rusiecki F., lucr. cit., pp. 88-Rq, 91 ).
17. Ciomac L. I. şi V. Popa-Nccşa, luer. cit., p. 200
18. Pascu St., Meşteşugurile din T ransilvaoia pînă în secolul al X Vl-lea Cluj,
!9.54, p. 15.
19. Pascu St., lucr. cit., p. 22.
20. Ibidem, pp. 13-16.
21. Ibidem, p. 20
22. Ibidem, P. '.l42.
23. Densuşianu N., lucr. cit., pp. 504-!iO!i.
24. Ibidem, 1p. 503.
25. Lenin I: V., Dezvoltarea capitalismului în Rusia (Opere, voi. 3), Bucureşti, p. 21.
26. Ibidem, p. 319.
27. Moldovan S., lucr. cit., p. 47.
28. Bănăţeanu T., Arta populară în satele· specializate din sudul raionului Beiuş,
1egiunea Oradea, Studii şi cercetări de istoria artei, Bucure:;;li 1954, an. I, nr. 1-2, p. 21.
29. Ciomac L. I. şi V. Popa-Necşa, lucr. cit.
:io. De ex.: satele de olari din părţile S:llajului, Birgău!ui, Oaşului, Odorheiului,
Ciucului, Treiscaunelcir, Bîrsei; de spătari din Năsăud, Sălaj, Odorhei; de carauş1 din
Năsăud şi Ilreţcu ; de voştinari şi strîngători de lînă din munţii Somqului, ele.
:li. lndreptarul statistic al judeţului Hunedoara, Bucureşti 1949.
32. Bulură V., R.işoeuliţa, un sat de spătari din Ţara Zărandului, Cluj, 1948, p. 5.
:n Ibidem, p. 5.
34. Din pă<lnrea salului Rişculi\a, a satelor \·ecinc - Obîrşia, Bulzeşl~ Leauţ, Do-

www.cimec.ro
Sate din Zlrand 141

hroţ, etc., - sau le cumpără în tîrg la Baia de Criş de la locuitorii satelor Căzăneşti,
Prăvăleni etc.
:(i. Spre deosebire de spiitarii din Valea Neagră de ·Jos (Bihor), care pentru hil:l-
ririle laterale utilizează lemn de mărieş.
:J6. Banal, Oltenia - sub linia ferat;!, Oltenia deasupra liniei lerak, Dobrogea Ne-
gru-Vodă, Dobrogea-Tulcea, Argeş, Dîmbovija, Ialomiţa, Moldova, Bucovina, Sernime,
:\\nramureş, Tîrnave, Cîmpia Ardealului, Cluj, Abrud, liajcg, Ţara Oltului etc ..
Pînză de cînepă, ele bumbac, saci, ţoluri şi piituri ele pat, s<;oarţe sau covoare,
37.
pănură de cioareci, sumani, dimie, ţesături ele za,·elci (fustii, rochie), de cîrpe (zadii, şo~­
turi), de borangic etc.
38. lnf. Iozan Oh. „Cotomac", 11. 1904, spăl.ar sarac, ştie c.arte, cu11oaşle pu\in lim-
bile germană şi sîrbă, Rişculiţa.
39. Rişculiţa are 18 cai la 214 gospodării ; Leaut arc 1111 cal la 54 gospodării ; Junc
î rar la 217 gospodării; în vreme ce Dobro\ are 2:1 cai la 70 gospodării.
40. Pascu St., lucr. cit., pp. 182-183, numeşte pe me~lerii acestei branşe a le11111:\
ritului, în afară de dogari şi „butnari".
41. Moldovan S„ lucr. cit„ p. 47.
42. Florescu FI., Vidra, un sat de moţi negustori şi meşteşugari ambulanţi, „60 sale
romineşti", V, Bucureşti 1942, pp. 128-147.
43. Lenin \'. I .. lucr. cit„ pp. 47-48.
44. Gheorglliu-Dej Gil., Articole şi cuvîntări, Bucure~li 1951, p. 2t!9
'45. Ibidem, pp. 269-270.
46. Hotărîrea Consiliului de Miniştri al R.P.R. şi a C. C. al P.M.R. cu privire la îm-
bunătăţirea activităţii cooperativelor meşteşugăreşti, Scîntcia, nr. 2.l>l .i, din 21 111 193~.
pagina 2.
NOTA

A !-lăr\ile: N. Dunăre şi T. Criiri11n.


B. Fotografiile: N. Dunăre.

C. Desenele: Ileana Vre111ir,

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sate din Zărand 143 .

'.

-~
""~
co
li o
I!
'"'. o
~f:.
-c
o~
„<')

+
"" '>
D
~ <ll
!"
""
'.J
o
-o
I

I
I

www.cimec.ro
www.cimec.ro
·,...... ~

·. . . . . LEGENDA
.....
:,,..-· ..._ ·~
) ·-~·wlif g,"e t:·I :,'.!·::;: .'"\..,."-,_,_/"_,....•.~-
,_-r/ ,J
„...., ,,. _..,__,
·"-, t r-<·
--Y.··-,/ .f \
\ - lnamfe ş1cuduna
C0!1ER_TUL SPETE
79W

~
f

~)
s,~ ' I

'' r - v ':-~ o.Vatra;;ne;m


D~;I
6
' //Ceava
o Iii
V ~ - /,natnLe
. t de 194-0
C0!1ER,TUL CUfW!EllE
(

~
L, ' k "- "'
~""''
1,,, ---j,"''"'";;up;
·
IJIHI

~.-'IW ~:-:---_;,_:._j
.f ••• lnain/,d, 1740

~
( -\ """'" -O
i,...

. f'-'·/ R10c; ' I


~-!l"' -~a-
·{'\ ""'-" , , ......... -.,-:~A
UL;
-~
\,1
. ~
I, -.. . . . .____ ---
t!~
f.'SOCi']
~;-- -
C/)
Q)
('!)

o.
.....
\\ ;:I

·---. \.
·-'-"\ \\ s:ll<
....,
s:ll
) :l
.;- 'fJra1'1[a o.
(J
."
---..
~:
li
11


~ .......
Fig. 2 ~
Harta cu aria de desfacere a spetelor con/ectionate tn satul de „spătari" Rişculita
şi a fluierelor confecţionate www.cimec.ro
tn satul de „fluieraşi" Junc (nord-estul Zărandului)
www.cimec.ro
Sate din Ztirand 147

Fig. 3 Pluq de lemn cu corman Fig. 4 J111blătilul grfului dt primă­


schimbător de lemn. R11/- vară cu fmblăciul. 811/zeştii
zeştll de Sus (nord-estul Ză-
dr Sus
randului)

Fiq. 5 Sptitar lucrind dinfide spete


pentru :războiul de ţesut. Fig. 6 O 11erie de spete pentru răz­
Rişcu(ifa. boiµ/ de ţesut, Rlşculiţa,

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sate din Zărar.ici 149

a) spatti dp 12 jirrbli pr11tr11 ciorrrrci


(Mara1111U'1 ş)

b) spatri de JO jirebii pentru pfnz4 de


ctnepil (Maramureş, folosită şi de saşii
din zona Sibiu)

Fig. 7 Spete (d11talii) lucrate î,n Rişcultţa

www.cimec.ro
www.cimec.ro
d) spată de 23 Jirebii pentru pe1 dell' 111
tlomi lfe, i·11 urzenlâ de bumlJac (Secuime)

c) Spată „dublli" de 240 fire, pentru


covoare, cerge, preşuri (Ctmpia Ar.
dealului şi zona l/u_ed/11, folosită şi
tn Secuime)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sate din Zărand 153

Fig. 8 Spătar din Riscu/iţa mer-


gfnd cu spete prin ţară

Fig, 9 Sptitar din Rişculifa v1nzt11d


spete la ttrgul ae ţară din
Ttrnăveni (zona Ttrnova
Mică)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sate din Zărand 15~

Fig. JO Rotar cioplind "butucul".


Leauţ(nordul Zărandului)
Fig. 11 Rotar sfredelmd „butuclil". _
Leauţ

Fig. 12 Rotari lurrfnd spiţa şi c11rc'ifi'11d


obezile. LPauţ
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sate din Zărand 157

-..

Fig. 14 „Fluieroşi " lucrtnd fluiere.


Junc

l"ig. 13 nButari" luc1fnd vase ele


lemn. Dobrof (11ord11l Zti.-
rand11lul)

.... . „ „ .

Fig. 16 Comerţ cu pălării tmplefite


Fi(J. 15 Vtnzarea greblelor la ttrgul de pe clin paie. Hălmagi (vestul
muntele Gti.im~ Zărandului)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sa1e din Zftrand 159

Fig. 18 Ulcior pictat şi zmălfuit. Obtrşia


Ftg. 17 Blid pictat şi zmălfult. Obtrşiu
(nordul Zărandului)

Fiq. 19 81/d pict«t şi zmălfuit. Ttrnăviţa


Fig. 20 Femeierlin Zărand cu oală c11111-
pttmtă de pe munte/P Găina,
(vestul Zărandului) Pulzeştii de Sus.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
~ate din Zărand 161

Fig. 21 Cahlă zmălfuită, de culoare maron-roşcat,


lucrată de olari ro1.nt11i, anul /lJ56. Tirnăviţa

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sate din Zilrand 163

Fig. 22 Cahlă zmâlfuită, de culoare maron-Înclzi.<:, lucrată


de olari romtni, sec. XIX. Ttrnăuifa

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sate din Zărand i65

f85t

-Fig. 23 Cahlă zmă/ţuiti't,de culoare maro11-tncllis, lucrată de


olari romîni, anul 155?. Tirnăuifa

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sdlc t,im Zarnud 167

Fig. 24 Cahlă zmălfuită, de culoare verde, lucrată de olaPi romtni,


set. XIX. Cărpinet (zona Bihor, raionul Lunca Vaşcc'lului)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sate din Zărand 169

Oe..
C!O

Fig. 25 Cahlă nezmălţuită, roşi~, lucrată ele olari romtni,


sec. XIX leleştl (zona Bihor, raionul Beiuş)

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Sate din Zârand i7i

Fig. 26 Comerţ de fructe.


Hă/magi

Fig. 27 Ttrgul „de fete" de pe mun-


tele Găina, anul 1954

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Contrihutii la cunoaşterea inişcării n1unci-
toreşti din regiunea Hunedoara în perioada
stabilizării relative a capitalismului
De BENIAMIN BASA
La luptek eroice ale clasei muncitoare din ţara noastră, muncitori-
mea hunedoreană a adus o contribuţie deosebit de importantă în special
prin lupta muncitorilor minieri din Valea Jiului. Participarea lor la gre-
vele din anii 1906, 1920 apoi greva din 1929 de la Lupeni, ocupă un loc
de seamă în istoria mişcării mun.citoreşti din ţara noastră.
Pentru perioada stabilizării relative a capitalismului nu sînt amintite
decît în mică măsură date cu privire la acţiunile clasei muncitoare din
regiunea Hunedoara, cu excepţia grevei din 1929 de la Lupeni, la sfîrşitul
acestei perioade. Socotim că relatarea cîtorva din ele are o deosebită im-
portanţă pentru cunoaşterea mişcării muncitoreşti din ţara noastră în ge-
neral şi din regiunea hunedoreană în special.
Lucrarea de faţă, fără să intenţioneze epuizarea unei teme, nu se o-
preşte la un singl}r episod, deşi ar fi mai indicat acest lucru, ci, bazată pe
o serie de izvoare-documente aflătoare în arhiva prefecturii judeţului - azi
la Sfatul popular regional D::.v~! - , cuprinde în ansamblu cîteva din acţiunile
de luptă desfăşurate în centrele muncitoreşti importante ale regiunii. Da-
tele ;.-:uprinse în· această lucrare se pc·I completa pe măsură ce odată cu or-
ganizarea arhivelor vor ieşi la iveală noi documente.
Perioada stabilizării relative a capitalismului în Romînia se caractc-
riz.:::azd 111 in cnn:oolidarca relatiYcî a pukrii burgheziei. Capitaliştii, pen-
tru a avea asigurat profitul maxim, subjugă economia ţării, imperialişti­
lor. Capitalul străin anglo-franco-american pătrunde tot mai intens în e-
conomia iării iar capitalul bancar se împleteşte cu cel· industrial. Bogă­
ţiile ţării sînt stoarse la maximum de către exploatatorii lăuntrici şi din
afară. Subsolul tăcii oferea cele mai îrisemnate bogăţii şi de aceea ia o mare
dezvoltare industria extractivă şi cele legate de ea:
Situaţia materială a clasei muncitoare era deosebit de grea. Salarul
muncitorului era sca;;ut in timp ce preţui ile creşteau. Ziua de muncă se
ridi.::a pîna la I O -- 12 cr.:
Pentru a-şi asigura un profit maxim, patronii dezlănţuie din plin o-
fensiva contra cJasei muncitoare prin prelungirea zilei de muncă, conce-
dieri, şomaj, mărirea normei de muncă zilnică a muncitorilor. Dar forma
principală prin care ei loveau în muncitorime era reducerea salariului, din

www.cimec.ro
174 BENIAMIN BASA

care c"auză cele mai mulle din grevele cc au fost declarate în această [JC-
rioadă sînt urmarea luptei pentru mărirea salariului.
Neînsemnatele sporiri de salar obţinute prin lupte în decursul ~nilor
nu au iost în stare să înl:.iture ciisproporţia dintre salar şi scumpirea ce-
lor necesare traiului, încît cu salarul de mizerie al muncitorului nu se pu-
f.ea acoperi nici strictul necesar.
In întreprinder( era exploatată şi munca femeilor şi copiilor, care a-
veau un să.Iar mai mic faţă de al bărbaţilor.
Legile anlinrnncitore:)ti Îlllpi<'dccau organizarea clasei muncitoare, su-
primau dreptul de grevă şi consfinţeau sam;avolnLcia patronilor. Contra-o-
fensiva burgheziei şi moşierimii se desfăşoară cu sprijinul social-democra-
ţiei de dreapta. Avîntul revoluţionar al clasei muncitoare este stăvilit,
mişcarea muncitorească se găseşte într-o perioadă de reflux, mai ales în-
tre anii 1923 - 1927 care sînt anii cei mai grei în care unitatea clasei
muncitoare l·ste zdruncinată prin scindarea sindicatelor, anii în care Parti·
dLil comunist este trecut în ilegalitate.
Poziţia dominantă pe arena politică o aveau partidele burghezo-m,oşie­
reşti : liberal, averescan şi ţărănist, care se perindau la cîrrrl\a ţării. So-
cial-democraţia se ţinea în cadrul unei legalităţi.
După congresul sindical ţinut în 1923 la Cluj, o mulţime de organi-
zatii sindicale sînl tîrîte de conducătorii lor pe panta oportunismului, a-
filiate la Internaţionala oportunistă de la Amsterdam. Printre acestea se
numără şi cele din Valea Jiului şi regiunea munţilor Apuseni. Numărul 79
din 4 oct. 1923 al ziarului „Socialistul" arată că „sînt alte organizaţii sin-
dicale ale căror comitete sînt cu totul în rnîinile social-spărgătorilor. ;\şa,
Uniunea minerilor, precum şi Uniunea fier, metal şi chimice". 1)
„Scizionhtii social democraţi trec la spargerea sindicatelor muncito·
reşti pentru a împiedeca lupta unită a clasei muncitoare împotriva ex-
ploatării capitaliste." 2 ) B11r1!,hc;'.:ia. c11 sprijinii\ social democraţiei şi am-
slf'rd:imiştilor a pus în afara legii Partidul comunist. După trecerea Parti-
di..;lui comunist în ilegalitate asistăm la o descreştere a luptelor populare.
P<1 rtidul îşi reoq:;<mizează activitatea pe baze noi şi, în condiţiile ilegali-
tăţii, servindu-se de experienţa Partidului bolşevic, îmbină munca ilegală
cu cea ll'gală clurînd o luptă de apărare împotriva politicii guvernului şi
apărînd int1~resele clasei muncitoare împotriva ofensivei patronale.
Inşişi social-democratii sînt ·nevoiţi să recunoas.că faptul Că „comu-
niştii cereau imitate, front unic ... Masele cucerite prin vorbe revolutionare
îşi îndreptau privirile spre Moscova şi erau în stare să se supună la ori
şi ce venea ele acolo." 3 )

I) Doru mente ci in istoria Partidului comunist din Romînia, 192:1-1928 voi. li. Edit.
pt. l ii. pol. 195:l. p. I09.
I) Gheorghe Gheorghiu-Dej : Articole şi cuvîntări, ed. I li. 1953, p. 525.
:3) J\liuerul nr. 9/30 sept. 1923, V, p. 1, col. 1-2.

www.cimec.ro
Contribuţii la cunoaşterea mişdtrii muncitoreşti 175

"ln antrenarea şi mobilizarea muncitorilor la luptă un rol de sea111ii


revenea sindicatelor unitare. Create din iniţiativa Partidului comunist ro-
mîn după spargere,1 unităţii r:1'~d1 ii ~~indicale de către social democraţia
de dreapta în 1923, Sindicatele Unitare au fost o organizaţie sindicală re-
voluţionară, condusă de Partid. lmbinînd munca ilegală cu cea legală,
partidul a reuşit prin sindicatele unitare să conducă numeroase lupte gre-
vist·~ ale clasei muncitoare." 1 1
ln organizaţiile sindicale partidul comunist, .cîştigă teren lot mai
mult. Proletariatul îşi regrupează forţele şi duce lupta pentru atragerea
organizaţiilor de masă, pentru îndepărtarea social democn1ţiei de la con-
ducerea sindicală, în vederea înfăptuirii unităţii sindicale. Activitatea re-
voluţionară a clasei muncitoare se desfăşoară sub îndrumarea Partidului
comunist. Muncitorii luptă contra înrăutăţirii nivelului de trai, împotriva
ofen..,ivei ;:><:ti'•Jnale, îm~eit1iva şomajului şi concedierilor, pentru apărarea
contractului colectiv şi pentru obţinerea unor condiţii de viaţă mai bune.
Pentru a ilustra lupta clasei muncitoare hunedorene să vedem care era
situaţia materială a acestei muncitorîmi.
in regiunea Hunedoara, bogată în zăcămintele carbonifere din Valea
Jiului, în minele de aur din m'unţii Apuseni şi în uzinele metalurgice de
la Hunedoara, Călan etc., starea materială a clasei muncitoare era din cele
mai grele, în special aceea a minerilor, atît din Valea Jiului cît şi din
munţii Apuseni.
Marile exploaEiri de cărbuni de la Petroşani, Lonea, Aninoasa etc., e-
rau în proprietatea capitaliştilor romîni şi străini, care în goană după pro-
fit jefuiau în modul cel mai crunt pe muncitorii mineri.
In anul 1920 ia fiinţă Societatea Anonimă Rom;înă „Petroşani" com-
pusă din două mari grupuri de acţionari dintre care un grup îl formează
cîteva bănci străine iar altul băncile romîne. In anul 1926 Societatea Pe-
troş:rni producea 10.531.000 quinlale cărbuni. Numai beneficiul societă­
ţii „Lupeni" în 1925 se ridica la peste 98 milioane lei stors prin munca
celei Sllno de muncitcri. ~) In codrcist c11 aceste uriaşe profituri mizeria
muncitorilor se adîncea din ce în ce. Salariile le-au fost reduse cu 20 %
în timp .ce ziua de lucru era de peste 12 ore. Majoritatea lucrătorilor era
fără lucru iar cei ce lticrau erau lipsiţi de mijloace de protecţie şi de se-
cui iiatea muncii, fiind expuşi deselor accidente. In afară de aceasta, di-
feritele boJ.i secerau victime lipsite de asistenţă medicală. Aşa, în 1926
bîntuia tiYo<>ul abdomi1~al 1n co!onic; „Sărut-mîna" din Lupeni, 3 ) şi para-
lizia infantilă în munţii Apuseni, pentru combaterea .cărora nu s-au luat
mâsuri urgente.
1) Simion F. Liglicti, l.up(a muncitorilor forestieri de pe valea Mureşuli1i din <1·
prilic-mai 1929, în Analt>lc l11st. Jc istoria Partidului, nr. 2/9:5G. p. 10.
2) Rusiccki E., Judeţul llun.e<loara, monografie, Deva I927, pp. 60-72,
~) Documentele arhivei Sfatului Popular Regiom1l Deva, nr. IOŞ,

www.cimec.ro
176 BENIAMIN BASA

In Valea Jiului existau doar două spitale pentrn asistenţă medicalii:


în Petroşanf şi în Vulcan, dintre care cel mai mare din Petroşani avea 68
de paturi. Sumele destinate pentru asigurări sociale erau furate de că­
tre patroni şi conducere, ajutoarele de boală se plăteau doar în proporţie
de 20 - 40% din salar iar pensiile erau abia de 10% din salar. Cei mai
1;111li; locuiau în barăci îniru cit coloniile erau neîncăpătoare.
Peste toate aceste neajunsuri plana foametea şi sărăcia. Minerii din
Valea Jiului erau lipsiţi pină şi de sare. Intr-o telegramă trimisă din Pe-
troşani la 8 august 1926 către prefectură se arată că „muncitorimea su-
feră mult din lipsa ei şi că situaţia este insuportabilă, în ţara sărei să-i
:lucem lipsa." 1 ) ToatL~ ,•c.este cauze fac ca muncitorimea nemulţumită să
organizeze acţiuni de luptă tot mai dese şi mai puternice pentru a-şi im-
pune revendicările cu caracter economic si politic.
Organizarea muncitorimii era uşurată şi de faptul că· ea este con-
centrată în centrele mari industriale. In 1926 ele pildă, la Lupeni erau 13
colonii cu 18.000 locuitori. „Comuna este mineră şi este locuită în cea
mai mare parte de muncitori care adeseori provoacă tulburări de ordine,
1n care cazuri trebuie sit luăm măsuri urgente" -- se adresează poliţia
oraşului către prefectură. 2 )
Situaţia alarmantă este semnalată în rapoartele lunare ale preturilor
de plasă, din care nu lipsesc date referitoare la spiritul .ce domneşte în-
tre muncitori, întrunirile muncitoreşti şi evenimentele politice.
Uneori chiar autorităţile sînt nevoite să recunoască „timpurile pre-
zente a traiului foarte grele." 3 )
Se iau măsuri pentru interzicerea „broşurilor suspecte, întru cît c:i-
prinsul lor este subversiv, fiind răspîndite în scop de propagandă comu-
nistă." 4 ) '

Cît despre libertăţile cetăţeneşti iată cum erau acor date : cu prilejui
1

sărbătoririi zilei de I mai 1926 minerii din Valea Jiului fixează în pro-
gram conferinţe despre însemnătatea organizaţiilor muncitoreşti şi despre
însemnătatea zilei de 1 mai. Sărbătorirea li se îngăduie sub rezerva că
„sînt interzise c-u desăvîrşire ori ce manifestatiuni pe stradă, port ele pla-
c.:ite şi discursuri cu caracter politic sau revoluţionar." s)
Cu toate ca la .conducerea sindicală erau elemente trădătoare ale
social den10crnţiei, muncitorim(:>a nu s-a lăsat tîrită pe panta oportunis-
mului ci, ci:ilf.wzită c!e Partidul comunist, a luptat pentru cîştigarea drep-
turilor ei în cadrul sindicatului. Io adunările generale muncitorii au ce.
rut rezolvarea problemei salarizării şi a contractelor ele muncă colecti.ve,
1\ Documentul nr. 41 /1926.
2) Documentu] nr. 485/l 92fi.
3) Documentul nr. 1849/1926.
4) Documentu I . nr. 247 /1926 .
5) Documentul nr. 135/1926.

www.cimec.ro
Contribuţii la cunoaşterea mişdlrii muncitorPşti 177
----

aşa cum s-a făcut de pildă în adunarea din 6 iulie 1926 a muncitorilor
de la Lupeni. A urmat apoi o adunare a muncitorilor <lin Pelroşani ţi­
nută în 9 iulie, în vederea întocmirii conlractului colectiv. In 'raportul po-
litiei către prefectură se arată că „adunarea generală a însărcin<1t pc
conducdtori de a face paşii necesari pentru obţinerea acestor modificări
care tind la mărirea salariului şi îmbunătăţirea J.raiului muncitorilor din
această regiune." 1 ) La adunarea generală muncitorii au votat un me-
moriu în care ei cer următoarele revendicări: mărirea salariului, adău·
girea sporurilor, plata orelor suplimentare, acordarea unui ajutor bă­
nesc p'entru copiii de şccală, mun<.'.a obligatorie efectuată dumineca - şi
în sărbători să se plătească cu 100%, suma banală acordată pentru ali-
mente să fie sporită cu 25% şi în sfîrşit, muncitorii cer protecţia muncii.
Aceste cereri noi dovedesc într-o măsură suficientă că muncitori-
mea ştie să-şi ceară drepturile ei. Evenimentele următoare dovedesc că
aceste revc~ndkări nu au fost luate în scamă (~e către conducerea mine-
lor. De aceea muncitorii au fixat o nouă adunare în luna august, la care
au fost chemaţi toţi minerii <le la Petroşani, Lonea, Petrila, Aninoasa,
Vulcan şi Lupeni, luînd în discuţie din nou chestiunea contractului co-
lectiv. In cererea pentru aprobarea adunării se menţionează necesitatea
întrunirii „îr~ vederea tratativelor de împă:::iuin~ care se ţin la 6 IX între
Societate şi Muncitori". Conducerea social democrată nu a ieşit din ca-
drul legalităţii şi nu a lăsat nici muncitorimea să iasă din acest cadru ci
s-a mărginit ln tratative ele împăciuire.
Amploarea adunării minerilor din toată Valea Jiului a speriat con-
ducerea societăţilor şi autorităţile care nu au aprobat ţinerea· ei. Garni-
zoana Petroşani printr-un raport către garnizoana Deva arată motivele
pentru ca?<: inkrzicc tiner.ea adunării şi anume izbucnirea unei greve a
muncitorilor din Vulcan. Reproducem raportul.
„Raportăll.l că fa\ă <le starea de spirit .ce domneşte printre muncitori
şi faţă de cazurile întîmplate la Lupeni şi Vulcan şi anume: .
1. La Lupeni punîndu-se dinamită pe un vagon clasă ce a explodat
în timpul mers11lui trenului personal din seara de 31 iulie a.c.
2. La Vulcan cînd la adunarea generală a metalurgiştilor aprobată
de prefectura Deva, s-au produs agitaţiuni fiir!d pe punctul de a scoate
armata.
3. Tot la Vulcan, azi, 2 aug. a.c. cînd un număr de 86 deşi s-au pre-
21entat obişnuit la lucru, în urma unor îndemnuri dintre muncitorii lor,
au refuzat începerea lucrului şi au plecat în grup acasă.
Arr: luat ca primă măsură oprirea adunărilor şi întrunirilor de ori
ce natură, rugindu-vă a nu le mai aprol:ia nici Domnia-Voastră întru cît
s_ub masca diferitelor întruniri se pun la cale lucruri ce periclitează or-
dinea şi siguranţ::i. statului." 2 )
I) Dor11mc11!11l nr. 317/192fi.
~) Dnc1111wnlul nr. '."ll'.l, poarLi dnla .;„ 2 :111gust !9211,

www.cimec.ro
178 BENIAMIN BASA

Mişcarea ,Je la Vulcan, pornită la îndemnul lucrătorilor, a fost o demon-


straţie împotr.iva conducerii societăţilor şi împotriva conducerii de dreapta
din P.S.D. şi sindicate. Nu mai lipsea decît intervenţia armatei pentru ca
ea să se dezvolte an1tidpînd greva din 1929 de la Lupeni.
Adunările viitoare de la Lonea şi Vulcan sînt supraveghiate de sigu-
ranţă „ca să nu se discute şi alte chestiuni care ar fi în defavorul ordinei
şi siguranţei, .. să se discute numai asupra punctelor menţiona.te în faţă şi
nimic mai mult". 1)
Pe baza celor relatate se întăreşte concluzia că în perioada de care ne
ocupăm, 1:1işcarea muncitorească se află într-o fază de reflux revolutionar
datorită ofensivei burgheziei. De aceea ea nu depăşeşte ,cadrul unor greve
Iooale sau nemulţumiri manifestate cu ocazia adunărilor muncitoreşti, 'sin-
dicale. Revendirările muncitorimii sînt economice şi metodele de luptă mai
puţin revoluţionare, uneori ivindu-se chiar mişcări spontane.
Avîntul revoluţionar a fost slăbit în mare măsttră de activitatea scizi-
onistă a soch.J democraţiei de dreapta, a amsterdamiştilor. Aceştia aju-
tau parUdul naţional tărănes.c în stăvilirea procesului de radicalizare a
minerilor. Agenţii burgheziei ca Eftimie Gherman, Munteanu, Buciumeanu
şi alţii, au produs sciziunea în rîndul muncitorimii înfiinţînd sindicate di-
versioniste de tip fascist, sindicatele independente. Muncitorul Szabo -~
Gheorghe care luase parte la greva din 1929 de la Lupeni, relatează că
„încă în 1921 se dezvoltau şi galbenii, avînd ca preşedinte pe unul, Iosi-
vesc Petru."
„Social~democraţii în materie de oportunism stau în fruntea organi-
zaţiilor sindicale iar în materie de luptă stau în coada mun.citorimii." 2 )
Partidul comunist, deşi în ad încă ilegalitate, a desfăşurat o activitate
susţinută pentru a menţine legătura cu masele.
Toată atenţia parUdului se îndreaptă asupra luptei pentru unificarea
mişcării sindicale şi scoaterea ei de sub influenţa reformismului, pentru in-
tensificarea activităţii partidului în sindicate, pregătind mobilizarea munci-
torimii împotriva ofensivei patronale. Comuniştii din Valea Jiului au lă­
murit minerii asupra cauzei mizeriei lor şi au stat în fruntea acţiunilor de
luptă ale acestora. Tot odată ei au arătat minerilor di frontul de luptă
este acela al sindicatului unitar. „După congresul din 1923 de la Cluj
- mărturiseşte muncitorul Szabo Gh. - sindicatele din Valea Jiului s-au ::i-
filiat la Amsterdam. Dar o parte din mineri au rămas ilegalişti, pentru
Internaţionala a III-a. Nu eram mulţumiţi de social-democraţi. Noi ceream
să ni se de(t c!repturile imediat nu ca social-democraţii care erau refor-
mişti."
„Amploarea luptelor greviste face dovadă de creşterea puternică a
l) Documentul nr. 6. Poartă <lata de 17. XII 19213.
2) Documente din istoria Partidului comunist romîn, voi li, p. 69,

www.cimec.ro
Contribuţii la cunoaşterea mişcării nmncitoreştf 179

influienţei revoluţionare şi a prestigiului cres.cînd de care se bucurau co-


muniştii printre muncitorii mineri". 1)
Spre sfîrşitul perioadei stabilizării relative a capitalismului mişcarea
muncitorească din Valea Jiului intră într-o fază de avînt. Anul 1929 mar-
chează sfîrşitul perioadei de stabilizare relativă a capitalismului şi începu-
tul crizei economice. Incă de la începutul anului num;ărul şomerilor creşte
simţitor şi încep marile concedieri din cauza sistării unor lucrări şi a în·
chiderii a patru mine. O mulţime de lucrători au rămas fără lucru „stînd
înaintea foamei." 2 ) Cu tot numărul mare de şomeri, din restul tării se
îndreaptă spre Valea Jiului mase de muncitori în căutare de lucru. Ei se
întorc pe la vetre cu bani cheltuiţi şi fără să găsească de lucru. A fost ne-
voie de intervenţia autorităţilor pentru a stăvili acest aflux al muncito-
rilor din cele miai îndepărtate colţuri ale ţării. Şomajul era un fenomen
general pe toată ţara.
In Valea Jiului se ia măsura reparării unor şosele dar la lu.cru sînt
primiţi numai acei muncitori care au avut continuitate în muncă la mină
din 1925 pînă în 1928 şi care, fireşte, fuseseră concediaţi. Restul trebuia
să şomeze. 3 )
Nemulţumirea muncitorilor ia proporţii ; lupta lor se transformă în-
tru-un val revoluţionar împotriva căruia burghezia dezlănţuie teroarea.
,.(;:Din informaţiile culese de siguranţa din Petroşani reiese că „lucrătorii şo­
meri iintentionează ca într-una din zile dacă nu li se va da de lucru, să
~e înarmeze rn săcuri etc". 4 ) Raportul arată mai departe :„cum majorita-
tea şomerilor s-au înscris în partidul unitar (comunist) iar cea mai mare
parte din ~omeri sînt elemente turbulente şi recalcitrante, pentru care fa-
pte parte din ei au şi fost îndepărtaţi ·din lucru ; s-au luat de noi măsuri
a se supraveghia de aproape elementele periculoase ordinei şi siguranţei
statului pentru a se putea afla pe cei ce agită pe şomeri şi-i îndeamnă la
asemenea fapte, mai ales că unii din comuniştii ce se află în localitate in
prezent au suferit condamnări la închisoare pentru crima contra siguran-
ţei statului."
Prin partidul unitar se înţelege sindicatul unitar care era sub condu-
cerea partidului comunist.
Un alt raport al poliţiei către prefectură informează că : „în timpul
din urmă s-a putut observa oareşi care agitaţie printre muncitori în legă­
tură cu tratativele ce erau în curs pentru încheierea contra.ctului colec-
tiv." 5 ) Mai departe, se constată că partidul unitar este format în majori-
tate din şomeri şi lucrători de altă naţionalitate, ceea ce înseamnă că mun-
1) Analele inst. ist. part. I /1955, p. 40.
2) Documentul 1tr. 12G.
3) Documentul nr. 143.
4) Documentul nr. î 43.
5) Documentul nr. 143 b,

www.cimec.ro
180 BENIAMIN BASA

citorii apartinînd sindicatului unitar şi cei comunişti erau concediaţi în


ma~~i. 1 ) „Ci au tendinţa de a pronica agilatiu11i i11 rindurile muncitorilor
şi de a presiona Societaţile la reprimirea lor în lucru."~)
ln 20 ianuarie 1929 a avut loc o adunare a partidului social demo-
crat. Cu acest prilej „muncitorii au fost îndemna\i să nu dea ascultare
provocatorilor care agită - în detrimentul mundtorimei la proclamarea
unei greve, despre care a început să se vorbească în timpul din urmă." 3 )
Este clară deci poziţia social democraţiei, trădătoare a intereselor penlru
care luptă muncitorimea. Aceste „îndemnuri", alături de alte manevre, fac
parte din arsenalul burgheziei şi social democraţiei care, în perioada
sfîrşHului stabilizării relative a capitalismului şi apropierii crizei econo-
mice, se folosesc de '10i metode pentru înăbuşirea luptei dusă de partid în
vederea înfăptuirii unităţii clasei muncitoare. In acest s,cop, crează orga-
nizaţii fasciste. Şi în Valea .Jiului, la Lupeni, s-a înfiinţat în 1929 o sec-
ţie a fasciştilor care avea pentru început 13 membri. 4 )
Muncitorimea nu s-a lăsat intimidată şi înşelată ci a continuat lupla
cu dîrzenie, fiind condusă de vigilenţa revoluţionară a partidului comu-
nist romîn.
Mişcarea muncitorească din. Valea Jiului în această perioadă culmină
cu greva de la Lupeni din august 1929, grev:i în care clasa muncitoare
şi-a dat tributul de sînge pentru eliberarea de sub robia capitalistă. Ea
nu intră în cadrul acestei lucrări. După grevă, situaţia clasei muncitoare
devine tot mai grea. Perioada care urmează crizei este cea a fascizării
tării.
Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu Dej .caracterizează astfel lupta mine-
rilor: „Acţiunile duse cie muncitorii minieri sub conducerea partidului
nostru stau dovadă faptului că în perioada activităţii ilegale a Partidului
comunist, muncitorii r~voluţionari din Valea Jiului şi din celelalte bazine
carbonifere s-au strîns în jurul Partidului Comunist din Romînia şi au
luptat sub conducerea sa." 5 )
. Alături de luptele minerilor din Valea Jiului se înregistrează, în pe-
noada rle care ne ornpăm, şi acţiunile lucrătorilor de Ia minele de aur din
munţii Apuseni. ·
După primul război mondial societatea „Mica" a cumpărat toate ac-
ţiunile unei alte societăţi, „Ruda I 2 Apostoli" şi a devenit cea mai mare
exploatare de aur din Europa, prin stăpînirea unor concesunii în supra-
faţă de 1610 hectare, consiituite din minele Ruda, Barza, Valea Morii
1) Idem.
2) Dornmenlul nr. 14:l.
3) Do~umentul nr. 14:l b.
4) Documentul nr. 18:1.
5) Gheorf'he Gheorişhiu-Dej, Arti cole şi cuvîntări, p. 630,

www.cimec.ro
~
:'f ' ' . I I \.

Cc.mtributii la cunoaşterea· mişcării muncitoreştî ist


Valea Arsului, Musari şi Brădişor. In 1927 se transformă în S.A.R. mi-
nieră „Mica." 1 ) Printre proprietarii ei se numără şi Averescu.,,.
Regiunea Brad, bogată în zăcăminte aurifere a atras un număr în-
semnat de populaţie nevoiaşă din ţara moţilor. Locuitorii acestei regiuni
pentru a-şi cîştiga cele necesare traiului, s-au angajat ca lucrători .cu bra·
ţele sau cărăuşi la întreprinderile pentru exploatarea aurului. Situaţia a-
cestora nu era cu nimic mai bună de cît a celor din Valea Jiului, din ca•
uza solului nepotrivit pentru agricultură şi din cauza condiţiilor grele de
muncă.
Salariul unui lucrător de la subsol era de 60 lei pe zi iar al umil lu"
.crător la suprafaţă nu depăşea rnma de 40 lei. In aceste salarii erau cai-
culate sporurile şi toate celelalte adausuri. In anul 1925 salariile au sd\-
zut c11 25% faţă de 1924. Din cauza sărăciei regiunii articolele alimentare
şi de tot felul se procurau la preţuri ridicate. Şi aici foametea, sărăcin şi
concedierile în masă se ţineau lanţ.
Toate acestea fac sfi ('reasc' n-·mulţumirile mctnci!orilor. In localită"
ţile Crişcior, Ţeben, Baia-de-CrL;;, Ruda, Ormindea, Brad, muncitorii erau
organizaţi în sindicatul rninerilor. Cererea cea mai arzătoare a lor era
nărirea saiariului u1re ~căzuse în 1924. Această revendicare şi-a găsit e-
coul ln greva minPrilnr de la „Ruda 12 Apostoli" din iarna anului 1924.
Molivelt:. grevei au ksl reducerea salariilor pe timp de iarnă cu 20-40%,
denunţarea de către Societate a contractului colectiv înainte de termen,
neacordarea ajt1tondui alimentar pentru familiile minerilor, suspendarea
lu.crului la două mint, conceclierea unui număr de 300-400 lucrători şi
scumpirea explozibilului. Greva a durat peste patru săptămîni. 2 ) Ea s-a
sfîrşit cu promisiunea că li se va asigura minerilor un spor de plată. 3 )
In luna septembrie a ace~uiaşi an, cînd au avut loc tratativele de re-
vizuire a contractului colectiv, minerii au cerut din nou mărirea salariului
arătîncl că salariile a duale nu r;~ai pot face faţă scumpetei. Direcţiunea mi-
nei a respins cererile lor spunînd că nu m.ai poate suporta atîtea cheltu-
ieli (în timp ce prolitul se ridka la 40 milioane lei). Muncitorii părăsesc
lucrul. Direcţiune8 a tm„'.ut la teroare aducînd jandarmi care au bătut
cumbi;; ce prezentase revendicările muncitorimii şi au efectuat arestări.
Conducerea minei era 1n cîrdăşie .cu autorităţile cărora le concesionase
exploatarea unei mine (jreva a durat cîteva săptămîni. Despre cauzele
ei vorbeşte ·gazeta „ViatD muncitoare" din 8 nov. 1925 arătînd că direc-
ţiunea nu a luat în considerare cerinţele muncitorilor care cer îmbunătăţiri
şi cont1 act colectiv. Muncitorii răspund hoUirîrilor patronilor cu solidari-
ta1.i:-. [i primesc ajutoare materiale ele la organizaţiile muncitoreşti clin
toaUI ţara mai ai::,; c!e :'1 sindicatele unitare care nu ţin seama cil mun-

1) E. Rusiccki. op. cit. pp. 87-92.


2) „.~\incrul". nr. 12/:ll dec. 1924.
'1) „Gazeta llunc<loarei", nr. 4/28 I. 192ii

www.cimec.ro
1A2 B~NIAMIN BASA
.citorii de la minele din Brad sînt afiliaţi Clujului. 1) In anii următori
nemuljumirile continuă. 1\dunările ce au avut loc au luat în discutie nece-
sitatea organizării muncitorilor şi contractul colectiv. Muncitorii din Criş­
cicr uu prezentat urm~torul program:
„Cu onor nie adresăm către şef ul secţiei Brad.
I. Ptogramul adunarii este a alege comitet definitiv.
I I. Programul organizaţiei şi buna înţelegere între om şi om.
III. Asupra căsii cercuale pentru oamenii care nu-şi primesc pensiea în
bună reguiă conforrr: slal:.ltului.
IV. 0;1menii care sunt fără lucru concediaţi de la loc fără motiv, să pu-
tem aranja ceva pentru ei şi pentru familiea lor să nu moară de foame"
Crişcior la 12. I. 1926. 2 )
In program se observă că social democraţia nu s-a Qcupat de edu-
care revoluţionară a muncitorilor şi tot odată se vede lipsa de orientare
~i un c_aracter sponl<in al mişcării.
Evenimentele c.are au avut loc în anul 1926 în rîndul muncitorimii
din munţii Apuseni trehuiesc puse 'fn legătură strinsă cu răscoala ţărani­
lor din satul Criş din acelaşi an, răscoală în care, fără îndoială unii au
fost ajJtaţi de ceilnlti, m<ii ales .că nu se poate face o distinctie netă între
muncitorii şi ţăr911ii din aceste locuri. O cunoaştere mai temeinică a
răsc;,,ale1 ţărăneşti din C:-iş, care abia este amintită în istoria luptelor tă­
rănimii de la noi, ar contrir:ui şi la clarificarea problemei luptei Partidului
cor.mnist romîn penln• alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare.
Cauza răscoalei din Cri;:. ca şi a celorlalte din această perioadă, este con-
fiscarea pămînturilor ţărjnimii de către stat şi zadarnica aşteptare a
inf iiptuirii reformei agrare. Şi aici ca şi în restul judeţului au loc dese
conflicte ale ţăraniior rn jandarmii, plîngeri ale grupurilor de ţărani ne-
mulţu111iţi de lipse de părnînt.
Revendicările pentru care a luptat atît muncitorimea cit şi ţărănimea
din mu11ţii Apusenii nu au fost cîştigate ; situaţia a rămas aceeaşi în con-
Jiţiile cruntei exploatări capitaliste.
De o deosebite importanţă pentru cunoaşterea mişcării muncitoreşti
hunedorene este şi centrul muncitor~sc Călan. Documentele ce ne stau la
îndemîna aduc o contril~uţie in această privinţă.
La Călan-Crişeni functionează o uzină metalurgică cu o mare tur-
nătorie. In 1924 uzina Călan a iost cumpărată de societatea „Uzinele me-
talurgice unite Titan, Nădrag, Călan", societate care avea atunci lin ca-
pital d~ 150 milio.ir.e lei. Producţia anuală a uzinei, care atunci avea un
singur f urna I, era de 25.0i'O tone fontă brută.
l) Docum. din ist. P.C.R. p. 396. Despre grevă vezi şi „Minerul" Nr. 9-10/31 oct.
1925.
2) Documentul nr. 48.

www.cimec.ro
Contribu.tii la cunoaşterea mişclrii muncitoreşti

Acest centru a airas un număr însemnat de muncitori mai ales din


valea Streiului. Şi aci ca pretutindeni ei erau organizaţi în sindicate.
ln anul 1926 a avut loc la 27 iunie o adunare generală a muncitorilor
de la această uzină. Pe ordinea de zi a adunării figura, printre alte
probleme, demisia vechiului comitet şi alegerea unui comitet nou, apoi si-
tuaţia economică a muncitorimii. 1 ) Rezolvarea acestei situaţii se cerea
să fie făcută de comitet. Comitetul nepulînd face faţă situaţiei demisio-
nează. Din atitudinea co!11itetuiu' ne putem da seama că în compoziţia
sa erau elemente şovăitoare ale social democraţiei. De altfel, se constată
că comitetele sindicale social democrate neputînd convinge mlllncitorii să
renunţe la grevă demisionează. Aşa s-a înlîmplat în greva din 1920 din
Valea J111lui, aşa şi acum.
Gr~va de la Călan a fost precedată de manifestatia de 1 mai 1926
cînd au fost făcu!e arestări şi unii dintre muncitori au fost bătuti pentru
îndrăzneala de a arbora steagul roşu. La adunarea generală din 27 iunie,
discutîndu-se starea econom;că „actuală", muncitorii au cerut mărirea sa-
lariului, îmbunătăţin:a ccndiţiilor de muncă ·şi dreptul de concediu, dar
aceste revendicări nu au fost luate în considerare de către conducerea uzi-
nei. Pe atunci director era Glozer iar prim inginer, Bauman. Aceştia pre-
tindeau ca muncitorii ~ă lucreze în „şut dublu" fără să le mărească sa-
lariile. „Atunci într-o după ma>ă, la turnătorie, cînd am mers în schimbul
clei, rn.rncitorul Plat;nka ne-a vorbit că dacă nu ni se va aproba ce cerem
noi, pu.nem lucrul jos" - relatează muncitorul Gyuricza Ion, participant la
grevă. - . Astfel a fo~I. declarată greva turnătorilor. Ea a fost mai de
grabă o demonstratie şi nu a durat decît cît-eva zile căci la 5 iulie so-
seşte la prefecturii o telegramă cu următorul cuprins : „Raportăm că la
Uzinele de iier Călan muncitorii turnători au început lucrul în urma tra-
tativelor avute în prezen(a D-lui inspector al muncii." ?.)
In urma „tratativelor'' ~·ituatia muncitorilor nu s-a schimbat cu ni-
mic, fapt care duci! la izL,ucni1 ea unei greve mai îndelungate. Ea a în-
ceput în preajmci zi;ei de 25 aHgust 1926 şi a durat pînă în 22 septem-
brie, timp în care lucrătorii turnători nu s-au prezentat la uzină.
Despre izbucnirea grevei şi cauzele ei pretura plasei Simeria încunoş­
tiinţează prefectura printr-un raport adresat la 25 august. Raportul in-
formea1ă: „Avem onoarec1 a Vă raporta că fiind încunoştiintati prin a-
dresa Uzinelor din Călan-Crişeni şi raportul Secţiei de jandarmi Simeria,
că muncitorii de la Uzinele metalurgice din Crişeni au declarat grevă,
ne-am Jeplasat la faţa iocuiui unde am constatat următoarele :
Cauza grevti t!"-le că 1;mncitorii cer majorare de salar şi drept la
concediu ... · Situaţia nu necesită ameste.cul nostru poliţienesc." 3 )
I) Documentul nr. 136.
2) Documentul nr. 113.
~) Documentul nr. 318 b.

www.cimec.ro
BENIAMIN BASA
In preajn1a ztlei <.!e 21 septembrie au venit printre munc1itorii de la
Călan Fluieraş, Gherm:an, Gîrbovan şi Gyorffi, care au convocat munci-
torimea la sediul social democrat şi au propus muncitorilor să înceteze
greva şi s.?. reia lucrul căci va veni iarna şi va fi greu pentru.ei. Aceştda
au recrutat dintre „galbeni" elemente care au spart greva.
Despre încetarea grevei se aminteşte într-un all raport în care se a-
rată că muncitorii pe ziua de 21 septembrie au încetat greva şi în di-
mineaţa de 22 septembrie au re!uat lucrul. 1) Ceea ce s-a putut obţine
pentru muncitori a fost promisiunea măririi salafiiului cu 5 %.
„La Călan galbenii au rupt greva - relatează muncitorul Kriza
Alexandru. Era şi sindicatul roşu, al nostru, dar galbenii au luptat
contra noastră. Noi am făcut greva şi galbenii au spart-o. In rîndul mirn-
citorilor au fost unitari (egyseges) ca: Egyed Ignăcz, Egyed Ferencz,
Csok, Bot Ioan, Knebel Ludovic, Platinka, care au făcut agitaţie pentru
comunism .. ,Nu am 1~11tui face nimic pe timpul acela decît înscrişi în par-
tidul social democrat", deciar~î munl'itorul Gyuricza Ioan.
După încetarea grevei a urmat concedie;·ea muncitorilor. care au· a-
agitat pe restul şi i-au îndemnat la f?:revă. Platinka a fost purtat pe jos
la De:va !;ii silit să mănînce steugul roşu, din care cauză apoi a şi murit.
In anul 1928 au fost concediaţi munciiorii în masă.
La începutul anului 1929 a avui loc o nouă grevă care a durat trei
:uni de zile, din ianuarie pînă la începutul lui aprilie. Motivul grevei a
fost scăderea salariului. Cererea muncitorilor de a li se r·idica salariul
a ri:ii11a;; făra rc?:,u 1tat.
Şi de data aceasta au venit Gîrbovan, Gherman şi alţii care au în-
demnat muncitorii să renunte la grevă, spunîndu-le - de data aceasta· pe
un ton mai ameninţător - că ei nici nu au dreptul la gred şi de a
cere mărirea salariului căci nici o lege nu prevede acest drept iar sala-
riul aşa este fixat. In caz că mundtorii vor refuza să înceapă lucml,
vor fi concediaţi deftniitiv şi înlocuiţi cu alţii care abia aşteaptă.
Un oarecare, Eker, s-a şi dus prin Banat şi în jur ca să caute mun-
citori şi a debarcat cu ei nu la Călan ci la Călan-Băi, pe furiş. Muncito-
rii de la uzină aflînd aceasta, s-au răspîndit la periferia Călanului şi au
alungat pe cei ce veniseră să le ia locul.
Urmarea grevei a fost majorarea salariului cu 5 %. Cu toate acestea
salariul urnui muncitor era mai mic decît înainte de grevă. S-a mai ob-
ţinui apoi dreptul la concediu plătit şi plata orelor suplimentare abia cu
~-~% .
Greva muncitorilor de la Călan .se alătură celorlalte acţiuni d~ luptă
ale clasei ·muncitonre din regiunea hunedoreană. Ea a fost o acţiune închegată
1) Doc.umenlul nr. 318 b.

www.cimec.ro
Contributii la cunoaşterea mişcării muncitoreşti i85
a rnuncitorilo1 cnre au dai. dc\adă de conştiintă ele clasă şi şi-au afirmat
cu hoii:irîre revendicarea pdncipnlă; mărirea salariului. Ei nu s-au încăie­
rat cu cei ce veniseră să-i înlocuiască ci au căutat să le arate că scopul
coP.duccriî este spar~erea unităţii muncitorilor.
Acţiunile de luptă ~le muncitorimii hunedorene sînt călăuzite de parti-
dul comunist romîn care duce o ad\vitate intensă printre muncitori şi fa-
ce ca în toate organizaţiile muncitoreşti să străbată ideile marxism.ului.
.Partidul a fost „mobilizatorul, organizatorul şi conducătorul luptei de e-
mancipare a muncitorilor, ţăranilor şi intelectualilor." 1)
Cu toată perioada de reflux al mişcării muncitoreşti, spiritul de luptă
al clasei muncitoare creşte, mişcarea sindicală, prin activitatea fracţiunilor
comuniste formate în sînul ei şi călăuzită de partid, trece la acţiuni tot
mai radicale aşa cum sînt cele amintite. Partidul chiamă organizaţiile sindi-
cale ~ă lupte împotriva politicii antidemocratice a guvernelor brătienisto­
averescane-ţărăniste, împotriva ofensivei patronale, pentru unitatea 'clasei
muncitoare, pentru înlătura;·ca social democraţiei de la conducerea sindi-
caU'i.
Dar în perioada ofensivei burgheziei şi în condiţiile cruntei ilegalităţi,
nu s-a putut realiza unitatea de luptă cu partidul social-democrat ai cărui
conducători au trecut deschis în lagărul reacţiunii sau s-au strecurat în par-
tid, aducînd cu ei rămăşiţe oportuniste de dreapta, confuzie ideologică, spi-
rit aventurist, mentalitatea mic burgheză. Au existat apoi, elemente cu sar-
cini de răspundere chiar în Partidul comunist şi care considerau că Parti-
dul ttebuie să stea la coada partidului naţional-ţărănist. Insuşi partidul na-
tional ţărănist a format sindicate şi se arăta ca un apărător al intereselor
muncitorimii cu scopul de a sparge unitatea clasei m~ncitoare şi a slăbi
partidul comunist.
Datorită acţiunilor scizioniste mişcarea muncitorească a fost încetinită
în dezvoltarea ei. Clasa muncitoare îşi pierde o parte din drepturile cîşti­
gate cu greu înainte; este lipsită de unitate politică şi de acţiune, deposeda-
ta de drepturile economice şi politice iar libertăţile cetăţeneşti îi sînt 12:îbti-
ite-. 2)
Acţiunile clasei muncitoare sînt limitate la conflicte de muncă şi 12:reve
locale, cu revendicări economice şi fără a lua o amploare deosebită dar
fiind totuşi destul de numeroase. Ele sînt cauiate de situaţia economică
grea în care se află· muncitorimea; manifestări ale nemulţumirii acesteia
şi nu opera unor provocatori, cum susţine oportunismul cu scop de a îm-
piedica unitatea clasei muncitoare.
I) Gl1. Glicorgliiu Dej, 1\rlicole )>i cuvî11liiri, p. 11.
2) Ibidem p. 12.

www.cimec.ro
BENIAMIN BASA

Tot odată aceste acţiuni sînt călăuzite de Partidul comunist romîn care
deşi în condiţiile celei mai ad în ci ilegalităţi, şi-a desfăşurat intens munca
!n cadrul organizaţiilor sindicale şi altor organizaUi de masă. Acest fapt
este dovedit şi de acţiunile revoluţionare ale clasei muncitoare hunedorene.
Lupta muncitorilor din Valea Jiului, a celor din munţii Apuseni şi a
metalurgiştilor din Călan se alătură uriaşei lupte dusă de poporul nostru.
căiăuzit de Partidul comunist romîn, împotriva exploatării capitaliste din
regimul burhgezo-moşieresc.

www.cimec.ro
Îndrumarea oamenilor 1nuncii În tî mpul
vizitării muzeelor
De OCT A V/AN FLO CA
Rolul muzeelor ca instituţii cultural-educative.
Sarcina principalii a muzc<:lor noastre, în special a muzeelor noastre
regionale şi raionale, este munca cultural-educativă de masă, efectuată pe
baza expoziţiilor mu;;.eale.
Muzeele sînt între aşez~ir:iinie:-ie noastre culturale unul dintre instru-
mentele cele mai eficace în fo;·marEa concepţiei materialiste' asupra lumii
şi asupra dezvoltării societăţii; mijloace de prima mînă în culturalizarea
maselor. Ele exercită o influentă intensă asupra vizitatorilor pentru a le
lărgi şi completa cunoştinţele.
Ridicarea nivelului cultural al maselor de vizitatori prin obţinerea
de cunoştinţe cît mai temeinice asupra naturii raionului, fi regiunii sa11 a
tării, despre trecutul lor istoric, despre trecutul de luptiî al poporului, des-
rre realizările şi succesele transformării economiei pe baze socialiste etc.,
sini sarcini imporiante ait:' r1l!1zee1or noastre.
Rolul pozitiv al muzeului ca instituţie cultural-educativă de masă este
determinat de starea expoziţiei, de nivelul ei ideologic politic şi ştiinţific, de
bogăţia materialului expus şi de prezentarea justă a expoziţiei maselor de
vizitatori, printr-un glsidClj, prinir-c: îndrumare adecvată.
Acolo unde nivelul ideologic-teoretic al expozitiei muzeale este scă­
zut, redus va fi şi rolul P.i cuilurnl-educativ. Pe fondul unei asemenea ex-
poziţii nu se va putea obţine un rezultat mulţumitor, nici în opera de în-
drumare a vizitatorilor.
Tot atît de infructuoasă va fi munca de îndrumare şi în cazul cînd mu-
zeul nu are la hază o temeinică activitate de cercetări ştiintifice, pentru a
se cunoaşte specificul regiunii privitor la natura şi istoria acesteia.
La fel, nu ::ie poale d:1ce o bm1~i muncă de îndrumare, dacă explicarea
expoziţiei în timpul excursiei nu va fi axată pe o temeinică cunoaş­
tere a principiilor de organizare a muzeului, a tematicei şi a planu-
lui sau grafir.
Noul Lip dt. muzeu, pe care încercăm şi dorim să-l obţinem, numai
atunci îşi ya almge scopul :
a, cînd el va fi astfel organizat şi prezentat vizitatorului ca acesta
trecînd de la sală la sală, de la vitrină la vitrină, să fie .cuprins de un spi-
rit puternic înnoitor.
b, cînd secţia de ştiinţele naturii a muzeului ne va da o idee justă
asuţ.ra originii universului, a vieţii şi a v:eţuitoarelor ca şi asupra conti-

www.cimec.ro
188 OCTAVIAN i<'LOCA
nuei lo_r c_l~zvoltări; o imagine clară despre· natura şi bogătiile naturale
ale reg1un11, despre rclul (lmului în tran~formarea naturii şi rezultatele mi-
nuna te <J le acestor transformări.
c, cîncl secţia ist0rică a muzeelor noastre va fi astîcl organizată ca
din 111aterialul r~xpus, din natura acestor materi<Jle şi explicarea lor se va
clesp· inde rolul muncii în dezvoltarea omului şi a societăţii omeneşti; dez-
volbrea continuă a forţelor de productie şi a modului de productie, şi. ca
urmare. drumul de dezvoltare a societăţii omeneşti din cele mai \·echi tim-
p1.1ri şi pînă în actualitate.
Principiile fundamentale care stau la baza istoriei trebuie să fie idei
călăuzitoare şi în organizarea şi munca de îndrumare a muuelor de is-
torie. ·
Scopul muncii de îndrumare .
. \m menţionat mai sus că rolul pozitiv al muzeului c;1 in>ututie cul-
fur;ii-educativă de masă este determinat de nivelul de organizare a expo-
ziiici şi Je buna îndrumare a vizitatorilor în timpul excursiilor în mUZC''.1.
- Scopul muncii de îndrumare este acela de a face ca piesele pre-
zenta le în expoziţia muzeală să fie dt mai grăitoare, cît mai profond în-
telesc de către vizitatori, pentru ca oamenii muncii să-şi însuşească o seri<'
de cunoştinţe privitoare la temele pe care le reflectă muzeul.
-- Indrumarea muzeală are şi scopul de a îmbogăţi cunoştinţele do-
bindite la cursuri şi în şcoală de către oamenii muncii şi tineret, de a
aprofunda aceste cunoştinţe, sau de a sintetiza diferitele fenomene ale na-
lurii s1m ale societătii omeneşti, explicate prin prezentarea iusii:i a expo-
- C altă sarcină a muncii de îndrumare în muzeu o .constituie lupta
pentru combaterea neştiinţei, misticismului şi a superstitiilor.
- Muzeul şi îndrumarea muzea!ă mai au ca scop cultivarea iubirii
de patrie şi educar_ea socialistă a maselor de vizitatori în spiritul interna-
tionalismului proletar ..
Princioii de îndrumare.
Concentrarea îndrumării pe anumite principii de îndrumare muzeală,
condiţionează în mare măsură reuşita muncii .în prezentarea expozitiei în
fa ta Yiziiatorilor.
-- Indrumătorii care dau explicatu în muzeu - ghizi, asistenti, di-
rectori - trebuie să asigure prin explicaţiile lor o îmbinare armonioasă
între tematica de organizare a expozitiei muzeale şi obiectele prezentate
in vitrine împreună cu materialele complementare.
A expune tematica, fără a face legătura c11 exponatele sau, invers, a
însira obiectele în mod mecanic, fără a prezenta tematic<J pe care ele tre-
bule să o reflecte, înseamnă a face o muncă greşită, incompletă.
- Un Iilt principiu în munca de îndrumare îl constituie scoaterea în
evidenţă a specificului regional.

www.cimec.ro
Indrumarea oamenilor muncii 189

Sl' înţelege că într-un muzeu regional sau raional particulariti:itile na-


lt:rii. crnnomiei. istoriei regiunii sau a raionului, de pilda, trebuie sa se
rncadreze în istoria generală a tării.
-- O altă condl_tie a bunei îndrumări este ca explicatiile în muzeu să
fie ştiinţifice, plăcute şi sugestive; expunerea să se facă într-o formă vie
şi alr~:divă. pentru a se crea şi mentino de la început şi pînii la sfîrşit le-
f..'.~ilura între ghid şi vizitatori.
- Penlnt a-şi ajunge scopul, activistul de muzeu va trebui să posc<le o
p1eg~1lire profesională temeinică, să-şi însuşească principiile materiali~;mu­
lui dialectic şi istoric; să pătrundă tematica muzeului, planul grafic, şi să
fie călăuzit de un spirit pedagogic. Buna pregătire ştiinţifică a activistului
de muzeu nu numai că îi dă siguranta în expunere în fata vizitatorilor, ci
îi ofer;] şi posibilitatea de a fi explicit, clar în explicaţii, lipsit de confuzii.
taloni-Jri şi improvizări.
ln explicarea expoziţiei muzeale, activistul de muzeu trebuie să fie ca-
p;:hil si:i ducă pe vizitatori la concluzii juste.
Prestigiul călăuzei în faţa vizitatorilor, ca şi al dascălului în fata ele-
vilor, e în funcţie de tinuta pe .care i-o acordă nivelul explicaţiilor şi ·de
sim(ul pedagogic de care dă dovadă fată ele cei ghidati. „
O îndrumare bună depinde, deci, în mare măsură ele gradul de pre-
g;itire a personalului de muzeu, de intuiţia pedagogică a acestuia, cît şi de
justa cunoaştere şi interpretare a materialului muzeal.
Nivelul ideologic teoretic scăzut al activiştilor de muzeu, şi mai ales
al celor care se prezintă în fata vizitatorilor pentru a-i îndruma, poate du-
ce la denaturări ale istoriei, ale fenomenelor naturii, ca şi ale altor teme
legate de expoziţia muzealii; la o interrretare obiectivistă, apolitică, şi
prin urmare, neştiinţifică.
CalefZorii de vizitatori.
M unea de îndrumare în leţzâfură cu aceste cateuorii.
Conţinutul explicaţiei trebuie să aihă în vedere şi să fie determinat
.-!e cerinţele vizitatorilor şi ele nivelul cultural al acestora; să se tină sea-
ma de particularităţile de vîrstă, să se aibă în vedere volumul de cunoştin­
ţe 5i gradul de înţelegere al vizitatorilor.
Munca pentru servirea vizitatorilor va da rezultate aşteptate numai
în cadrul unei apropieri şi înţelegeri faţă de nevoile acestora, tinîndu-se
.cont de cerinţele lor, de starea lor culturală generală şi de pregătirea lor
specială.
Şedinţele personalului de muzeu în legătură cu cerintele vizitatorilor
vor contribui mult la îmbunătăţirea operei de îndrumare. In aceste şedin­
te. se va ar.<ita care sînt problemele nelămurite, neînţelese sau greşit înte-
Jese de vizitatori, şi unde alunecă vizitatorii spre o falsă întelegere sau
interpretare idecilistă a fenomenelor naturale sau a celor sociale.
Se vor fixa, prin urmare, în urma constatărilor încln1mătorului sau a

www.cimec.ro
190 OCTAVIAN FLOCA

întrebărilor puse de vizitatori, problemele asupra cărora e nevoie să se in- ·


siste în mod deosebit, la fiecare epocă, la fiecare temă, sală sau vitrină.
Munca de ghidaj va avea în vedere în primul rînd cele două categorii
principale de vizitatori ai muzeelor : copiii şcolari şi adulţii.
Este ştiut că majoritatea covîrşitoare a vizitatorilor adulţi sînt mun-
citori, funcţionari şi ţărani muncitori care caută să-şi ridice cu ajutorul
expoziţiei muzeale nivelul cultural şi politic, sau se îndreaptă spre sălile
de muzeu pentru a-şi folosi raţional timpul de odihnă. Ca urmare, şi munca
de masă, munca de îndrumare în cazul dat, se va acomoda mai ales după
nevoile a.cestei categorii de vizitatori, după preocupările ce le au faţă de
această instituţie cultural-educativă. Ea se va baza pe prezentarea echili-
brată (după gradul de percepere al vizitatorilor), a tematicei generale a
muzeului, brodată pe obiectele şi întregul complex al expoziţiei muzeale.
Nu rareori se ivesc însă împrejurări cînd grupuri de vizitatori adulţi,
('.are studiază o anumită problemă la o şcoală sau cursuri ocazionale, pără­
sind sălile de cursuri, se adresează materialului intuitiv din muzeu, în sco-
pul consolidării cunoştinţelor şi aprofundării anumitor subiecte cu un con-
ţinut special, adesea limitat faţă de tematica generală a expoziţiei de mu-
zeu. Subiectul acestor excursii în muzeu poate fi foarte variat: lecţii în le-
gătură- cu probleme de cosmogonie, originea vieţii şi evoluţia vieţuitoare­
lor, probleme de paleontologie şi antropologie, diferite teme legate de bo-
găţiile naturale etc., sau la secţia de istorie, lecţii, de pildă, privitoare la
apariţia societăţii împărţite în clase, dezvoltarea meşteşugurilor, lectii de
economie politică, probleme numismatice etc., precum şi diferite teme le-
gate de realizările regimului nostru de democraţie populară.
Variate teme pot fi aprofundate şi în muzeele de artă şi etnografie.
Se înţelege că şi în asemenea cazuri -cînd e de accentuat în mod
deosebit o problemă, o temă sau alta, socialistă - activistul de muzeu tre-
buie să prezinte fenomenele în legătură de interdependentă unele fată de
alte!•\ nu în mod izolat, rupte unele de altele, şi de tematica generală a
muzeului. Problema centrală a tematicei expoziţiei de muzeu nu trebuie
pierdută din vedere nici în cazul relatării mai susţinute a unor probleme
speciale cerute de vizitatori.
lndrumătorul va stabili din vreme metoda pe care o va folosi în ex-
punere. Aceasta, mai ales la lecţiile speciale, la explicarea unor probleme
cerute spre a fi tratate mai larg, sau chiar la un ghidaj, cu continut limi-
tat.
Datorită cerinţelor indicate foarte· adesea, după cum s-a arătat, de în-
suşi grupul de vizitatori, pentru aprofundarea unei sau altei teme, a unui
anumit fenomen istoric-social sau din domeniul ştiinţelor naturii, îndru-
marea, ca şi toate celelalte forme de muncă ştiinţifică în cadrul muzeelor,
e necesar să se facă pe bază de studiu multilateral al izvoarelor scrise, ar-
hivistice etc., şj pe o serioasă c~moaştere şi posibilitate de interpretare a
exponatelor.

www.cimec.ro
Jndrumarea oamenilor muncii 191

Un foarte substanţial număr de vizitatori ai muzeelor apartine şco­


larilor. Grupele de elevi, sau elevi individuali, se adresează muzeului, fie
în legătură cu intuirea, completarea şi aprofundarea programei analiti.ce,
rie atraşi de interesul faţă de expoziţia muzeală.
Satisfacerea cerinţelor vizitatorilor este una din problemele capitale în
munca de ghidare şi comportă interes, grijă şi simt pedagogic deosebit.
Excursiile în muzeu cu elevii - vizitatori individuali sau grupe de e·
levi - atraşi· de interesul general pentru exponate, se fac pe baza îndru-
mi1ri; obişnuite : tratarea tematicei generale legată de materialul expus.
O astfel de îndrumare este relativ mai uşor de realizat decît aceea
tăcută grupelor sau claselor de elevi care cercetează muzeul pentru par-
curgerea şi aprofundarea programei analitice sau a unei părti din prog-ra-
ma analitică legată de materia şcolară a grupului respectiv. Aici nu mai
este suficientă cunoaşterea problemei generale de explicare a exponatelor,
ci va fi nevoie de o cunoaştere a materiei de învăţămînt, pentru a scoate
tn relief şi a accentua acele părţi care interesează în mod deosebit învă­
ţămîntu I.
Rezultate bune se obţin în asemenea împrejurări cînd însuşi îndrumă­
' )rul are o pregătire pedagogică de învăţămînt, pregătire pe care o posedă
11ume1 oş i activişti de muzeu.
Co!aborarea personalului de muzeu cu cadrele didactice este imperios
necesară în munca de muzeu şi sub aspectul îndrumării. Pentru fixarea
liniei· de urmat în prezentarea temelor, o convorbire, în această privintă.
între profesorul conducător al grupului şi activistul de muzeu, este deo-
sebit de utilă.
In cazul parcurgerii materiei şcolare, ca şi în cazul vizitării muzeului
de :ăire cla~ele mici de la şcolile elementare mai ales, nu e rău dacă ex-
plicarea în muzeu se face chiar de învăţătorul respectiv, care are mai multă
pricepere, intuiţie şi simt pedagogic fată de elevii săi. In asemenea cazuri.
se va face în prealabil un scurt instructaj învăţătorului interesat în expli-
care expoziţiei muzeale.
Pînă aci ne-am oprit mai mult asupra îndrumării maselor de vizita-
tori organizaţi în grupe.
Un important număr al vizitatorilor muzeelor noastre îl alcătuiesc însă
\·izitatorii individuali. Intr-un muzeu însă, ori.cit de numeroşi îndrumători
am avea, oricît de mult am dori să se facă îndrumarea şi vizitatorilor in-
dividuali, aceasta nu este posibil. Acest lucru nu e cu putintă, deoarece nu
va putea sta la dispoziţia fiecărui vizitator cite un îndrumător pentru a-i
da explicaţii. Activistul de niuzeu însărcinat în mod" special cu îndmma-
rea - c.colo unde el există - va avea însă grijă să formeze clin aceşti
vilitatori izolaţi grupuri pe care să le ghideze în cursul vizitei.
E interesant în asemenea împrejurări .cum, în cazul unui ghidai bun,
gmpul format iniţial din cîţiva vizitatori creşte mereu, ele la sine, pe mă-

www.cimec.ro
192 OCTAVIAN FLOCA

sura aprofundării probl(:'melor. Fenomenul poate lua însă, uneori, şi as-


per::te contrarii. Nu rareori asistăm la spectacolul supărător, cînd îndrumă­
t<•rul, pornind la excursia muzeală cu un anumit număr de vizitatori, ră­
mîne la 11rmă. aproape singur. Fără îndoială că o asemenea situatie nu
poate îi ::itribuită decît lipsurilor arătate de activistul de muzeu în cursul
Pxplicaţiilor, nerespectării principiilor care condiţionează o bună îndru-
mare - şi pe care le-am relatat la început. Numai rareori, şi în mică m'ă­
smă, poate fi provocată o asemenea situaţie din vin;:i, graba, sau lipsa de
inieres a vizitatorilor.
Expoziţia muzeal::i trebuie să'.şi. îndeplineas~'.iî însă rolul său cultural-
educativ şi faţă de vizitatorii individuali neghidaţi. Ea trebuie să se lase
înteleasă de la sine prin felul ei de organizare, prin prezentarea obiectelor,
compartimentarea temelor, prin justa folosire a textelor explicative, a eti-
chetelor şi a tuturor celorlalte materiale complementare, cît şi prin fixarea
unui circuit sigur, numerotarea succesi".ă a sălilor, vitrinelor etc .
. Vizit:itorii formaţi din cercetători, oameni de ştiintă, specialişti în a-
numite rlomenii ale ~+iinţci, şi pe care îi intcreseaz{t colecţiunile muzeului
ca izvoare primare pentru redactarea de lucd\ri, sau din alte motive ştiin­
ţifice, vor primi din partea personalului de muzeu informatii şi consulta-
ţii privitoare la obiectele ce-i interesează.
l7n serviciu real nu pot acorda acestei categorii de vizitatori - pe
r.are îi interesează deopotrivă materialul din expoziţie ca şi .cel din depo-
zitele ştiinţifice - decît muzeele cu colecţii şi depozite ştiinţifice organi-
zate: care posedă inventare şi note precise privitoare la situaţia materia-
ltdui muzeal şi printr-un personal bine pregătit ştiintific şi capabil a da
inf ormatii documentare unor cercetători specialişti în diferite ramuri de
activitate cultural şliintifică.
Discuţii şi întrebări pe marf{inea îndrumării.

Discuţiile, întrebările· în cursul îndrumării (fie la epuizarea unor


teme, fie după explicarea unei săli sau la sfîrşitul excursiei în expozitie).
sînt absolut necesare. Nu numai că ele lămuresc pe vizitatori asupra pro-
blemelor pe care le ridică, ci ele îndreaptă eventualele confuzii, nelămu­
riri sau lacune în ghidaj. In acelaşi timp, îndrumătorul de muzeu observă
lipsurile pe care le are şi dacă aceste lipsuri se datorează anumitor in-
su fici'enţe în pregătire sau sînt simple s.căpări datorită necunoaşterii ce-
rinţelor . grupului călăuzit, grabei în expunere, sau altor motive.

Ref{uli practice d~ vizitare şi îndrumare.


- Indrumarea muzeală nu este o muncă care priveşte exclusiv pe
f unctionarul de muzeu cu această încadrare. Opera de ghidai interesează
întregul personal ştiinţific al unui muzeu. Indrumarea pe haza tematicii
genţrale a muzeului trebuie să şi-o însuşească fiecare angajat al muze-

www.cimec.ro
Indrumarea oamenilor muncii
~~~~~~~~~~~~-
193

ului, fără deosebire de specialitate. Un minim de cunoştinte în această


privinţă vor avea chiar şi supraveghetorii de săli, căci foarte adesea vi-
zitatorii individuali cer unele informaţii de la aceştia.
- De asemenea întregul personal al muzeului va fi îndrumat a avea
o purtare cuviincioasă şi binevoitoare fată de vizitatori. Supraveg-herea,
ca formă, va fi aparentă ; supraveghetorul nu se va tine după vizitatori
în timpul vizitării expoziţiei ca după nişte suspecţi.
- Cu prilejul vizitelor care au ca scop aprofundarea anumitor teme
>peciale, .va fi însărcinat cu îndrumarea cel mai bun cunoscător al pro-
blemei respective. Această misiune revine în primul rînd asistenţilor şi
directorului muzeului, potrivit specialităţii, calificării, pe care o au.
- Pentru însuşirea şi verificarea practică a muncii de îndrumare,
este bine ca să se facă şcoală, demonstraţii practice de îndrumare, chiar
în cadrul colectivului muzeal, pentru a putea observa şi discuta reuşita
sau nereuşita îndrumării, supunînd conţinutul explicatiilor unor severe
critici pentru a li se adu.ce corectivele necesare.
-Pentru asigurarea unei bune îndrumări se preconizează. şi se obiş­
nuieşte la unele muzee sau expozitii ocazionale, redactarea unor g-hidaie
scrise.
Hotărît că o î11drumare scrisă poate fi ulilă sub un anumit aspect.
fiind un îndreptar folositor pentru activistul de muzeu mai puţin orientat
din punct de vedere ştiinţific asupra materialelor din expoziţie, asupra in-
terpretării acestora şi a problemelor pe care le reflectă. Cunoştiintefe ac-
tivistului de muzeu trebuie să depăşească însă mult cadrele reduse ale
ghidajului scris. Numai avînd aceste cunoştiinte, o pregătire profesio-
nală adecuată, va putea face faţă discuţiilor, întrebarilor celor mai ne-
bănuite ridicate de :vizitatori - aşa cum se întîmplă de regulă, şi cum
e bine să se întîrnple - în cursul excursiei in muzeu.
Indrumarea practicată pe baza ghidajului scris. nu poate satisface
r.erinţele foarte variate ale vizHatorilor. Se pune de la sine întrebarea :
cum, tuturor vizitatorilor - copii de şcoală, adulţi, cercetători ştiintifici.
etc. - li se va servi aceeaşi retetă de ghidaj, sau va fi nevoie să avem
tot atîtea retete cîte categorii de vizitatori? Lăsînd la o parte răspunsiul la
această întrebare, socotim util a sublinia din nou că este imperios nece-
sar ca îndrumătorul de muzeu să fie capabil ca, în caz de nevoie, să iasă
din cadrele strîmtc ale ghidajului scris, să-l rnmpleteze şi să-l adapteze
după cerinţele vizitatorilor, ceea ce reclamă o temeinică pregătire profe-
sională, pedagogică şi politică a activistului de muzeu.
Nu putem să lăsăm neamintit în legătură cu problema îndrumării
muzeale .cele expuse de tovarăşul Mihail Roşianu, peşedintele Aşezămintelor
Culturale din ţara noastră, în anul 1952, la prima consfătuire a directo-
riior de muzee de la noi, cu privire la însuşirile superioare, pregătirea
www.cimec.ro
194 OCl AVIAN FLOCA

ştiinţifică cu totul excepţională, a îndrumătorilor de muzeu sovietici


-profesori, candidaţi în diferite discipline, etc. - pregătire dovedită a·
tît de pregnant în cursul unor îndrumări muzeale la care a asistat.
Se simte tot mai mult nevoia ca şi la noi personalul ştiinţific· al mu-
zeelor să fie recrutat din oameni de ştiinţă cu orizont vast, care să cu-
prindă un domeniu cultural şi politic cit mai larg.
- Ivindu-se foarte adesea aglomerări <le gTupuri de vizitatori, cum
ar fi grupuri mari şcolare, de militari sau muncitori, pentru a se putea
satisface nevoile îndrumării în astfel de împrejurări, este bine ca să fie
vregătite din timp colective de îndrumare, la care să colaboreze voluntai::
şi persoane din afara muzeului: profesori, elevi, utemişti etc.
Nu este contraindicat sistemul repartizării acestor îndrumători pe
specialităţi, sau pe săli, grupele de vizitatori trecind de la un îndrumător
la altul. Aceasta poate forma chiar o înviorare şi sporire a atenţiei vizita·
tarilor, priri schimbarea formei exterioare de expunere datorită însuşiri­
lor speciale pe care le are fiecare îndrumător în parte.
- E bine .ca numărul persoanelor care alcătuiesc un grup de vizita·
tori să nu depăşească o anumită cifră,· 25 - 35 de persoane ; aceasta
pentru a nu produce aglomerări, pentru a putea percepe cu toţii explica-
ţiile date şi, mai ales, pentru a putea vedea cît mai bine obiectele prezen-
tate. Numărul vizitatorilor dintr~tm grup este determinat foarte adesea si
de capacitatea sălilor.
- Tot pentru o convenabilă vizionare a exponatelor, vizitatorii ~or
fi opriţi la o anumită distantă de exponate, nelăsîndu-i să se îngrăma·
dească asupra vitrinelor.

Exemple practice de îndrumare.


Ar fi greu să dăm exemple practice de îndrumare pentru o întreagă
secţie de muzeu, şi .cu aitît mai puţin pentru un întreg muzeu, în cadrul
unei lucrări de o extindere limitată, cum este cea prezentă. Totuşi, încer-
căm a schiţa cîteva tnomenk de îndru111'arc în lf'gatură cu scctia istorică
a T\\uzeului Regional Hunedoara De\·a.
Ne aflăm, de exemplu, cu grupul de vizitatori în sala care prezintă
traiul dacilor din munţii Orăştici.
Indrumătorul va face cîteva consideraţii generale asupra factorilor
care au dus la descompunerea comunei primitive şi la formarea societăţii
împărţite în clase antagoniste. Va da explicaţii privitoare la vîrsta a
doua a fierului; la autohtonii daci în mijlocul acestei culturi, cit şi asupra
complexului de aşezări dacice din munţii Orăştiei.
După această introducere se trece la prezent<1:-ea diferitelor vitrine.
Vitrina I. Cnclte de fier - nicovale, cleşti, baroase, ciocane, t5iel!lan2 pe11tru fier,
nituitoar.c ele. - folosi le fie la topitul şi prelucrarea minereului de fier, fie pentru mey-
tcşugul fierăritului.

www.cimec.ro
Indrumarea oamenilor muncii 195

ln faţa acestei vitrine, în legătură strî11s5 rn materialul expus, se va ar.1ta că ex-


pl1 iatarca minelor, turnarea şi prelucrarea !ierului ca şi fabricarea de unelte din fier îi
ar;1tă pe daci ca mari meşteri făurari.

Vitrina li. Prin obiectele expuse - unelte pentru dulgherie, diferite tipuri de se-
rnri, tesle, dălţi, sfredele, cuţitoaie, ferăstrău, etc. - se atrage atenţiunea asupra unei
;dle ramuri de produrţie: meşteşugul lemni\.rilului, intens practicat de daci.

Vitrina 111. Săpoaie, coase, seceri, grebl.e, fier de plug şi brăzdar de plug, foarfecă,
pei1lru viţa de vie, zăbală de cai şi fierărie de la căruţe, cereale carbonizate, rîşniţă,
ele. Prezentînd aceste obiecte, se va explica că ocupaţia de căpetenie, şi cea mai veche,
a dacilor a fost agricultura şi creşterea vitelor. Se va scoate în evidenţă în mod deose-
bit r11noaşlcrea şi folosirea plugului şi a brăzdarului de fier.
Tul la prczrntarea acestor mijloace ele prod11c(ie, se va arăta că descoperirea în ce··
la(ilc dacice a unor unelte pentru munca cîmpului, a unor hambare de bucate (ca şi une-
11· :;;firi p;istrate în izvoarele scrise), arată deslt1şil existenţa în Daria secolului I î.e.n.
a 1111or întinse latifundii în stiipînirea fruntaşilor şi a regelui.
' ' Unele unelte· descoperite sub formă de depozit, şi expuse în vitrină, intenţionat, în
mai multe exemplare, arată acumularea mijloacelor de producţie şi a bogăţiilor - pă­
mîn.t, unelte, sclavi etc. - de unele familii sa11 persoane. Inegalitatea stăpînirii bunmi-
lor duce societatea dacică de pe timpul lui Burebista-Decebal la orînduirea sclavagistă
bazată pe diferenţierea de clasă (hogaţi şi săraci, exploatatori şi exploataţi) şi pe eco-
nomia. sclavagistă.
Cu acest prilej, se va atrage atenţia asupra materialului complemeniar cu textul cla-
sic din Engels: „Producţia se dezvoltase în aşa măsură, încît sclnvajul deveni, în scurt
timp, forma predominantă a producţiei".
In cele de mai sus fiind vorba de unelte, men(ionăm că în toate împrejurările în-
drumării se va atrage atenţiunea vizitatorilor şi asupra părţii formale a uneltelcr; legă­
tura lor cu procesul muncii: dezvoltarea continuă a acestora. Se vor scoate în evidenţ;i
h·mele mai evoluate ale uneltelor :;;i vor fi puse în legătură chiar cu cele de azi.

Vitrina IV. Produse ceramice .. ln continuare cu agricultura şi creşterea vitelor se


prnintă greutăţi pentru războiul de ţesut şi ft 1saiole din lut ars, dovezi ale practicării
intense a ţesutului diii plantele textile şi din lîna animalelor.
Olăritul la daci cu întrebuinţarea roatei olarului avea o dezvoltare însemnată. Nu
rareori, alături de vasele lucrate la roată, se găsesc şi vase lucrate cu mina. Atît la
unelte cit şi la ceramică, se va arăta că apariţia formelor noi nu scot din întrebuinţare
numai de cit pc cele vechi, care mai persistă.

Vitrina V. !'.\oncdc, obiecte strilice lle impmt, sticli\ wlorată. vase de bronz, statuete,
de. Se va relata că pe lingă ricupaţiile de c:ipctenic ale populaţiei dacice - agricultura,
creşterea vitelor, mineritul, meşteşugurile - <;> îndeletnicire importantă era în acea vre-
me şi comerţul,

www.cimec.ro
196 OCTAVIAN FLOCA

Legăturile <le schimb ale dacilor, bazate ·pe monedă, aduc după sine ivirea unei noi
categorii sociale, negustorii, care nu se mai îndeletnicesc cu producţia ci cu schimbul de
produse. O caracteristică a societăţii împărţită pe clase.
Urmează prezentarea materialului de construcţii - căr:"imizi, ţigle, pietre de ..::on-
strncţii,apeduct, fieri1rie de la construcţii, chirpici etc„ şi material complem~ntar - de-
sene, planuri, machete - referitor la aşezările dacice. •
Se va explica tehnica şi sistemele de construcţii folosite de daci; cadrul geografic
!n care sînt situate acestea. Se relatează că în societatea dacid de pc timpul lui Ourc-
hista-Decebal. în timp ce pătura suprapusă a şefilor de trib, şefi militari, regi, etc., lo-
cuiau în castele şi cet;lţi" monumentale, luxoase, din piatră, populaţia de rînd se adăpos­
tea ln case sărăcăcioase din nuiele şi chirJ'liC şi în bordeie.
La fel se va explica că realizarea unor uria~e întărituri a fost posibilă numai prin
munca unui număr însemnat de 5cla\'i ~i populaţie înrohită.

Pe unele din pietrele rk coostruc!ie- se aflii cioplite litere, rhJvacfa a rnooa:;;terii :;;i
f0Josirii sensului de dtre daci.
In legătură cu inventarul mărunt aliat la cetaţi vor h prezentai.~ armele. de lupta
folosite de daci.

Vitrina VI-Vil. Obiecte de artă, de poooab;l, ceramică omame11lat~. Planurile unor


sanctuare.
Pe haza acestor obiecte şi a materialului auxiliar se vor <la explic11\ii privitoare la
preocupările artistice ale societăţii dacice, la prelucrarea argintului cit şi cu privire la
credinţele religioase. Rolul religiei şi al tagmei preoţeşti în societatea dacică.
La urmă sînt prezentate monumentele reliefate aflate în cetăţile dacice, monumente
care reflectă cucerirea Daciei de romani. Se vor aminti cauzele economice care au dus la
cucerirea statului dac de C'ălre romani. Lupta eroică a dacilor pentru apărarea indepen-
dentei. Cele două laturi, pozitivă şi negativă, a cuceririi Daciei de C'âlre romani.

*
Socotim că din cele expuse se desprinde clar importanta deosebită pe
care o au mu~eele ~oastre în îndeplinirea scopului cultural-educativ printr-o
îndruma~~ pncep~ta, corolarul întregei activităţi muzeale, căci scopul final
al m_u~c11 de muzeu, şi al expozitiei muzeale, este prezentarea ei maselor
de vizitatori_
Organizarea muzeelor noastre pe baze noi, sporirea continuă a numă­
rului de vizitatori aparţinători oamenilor muncii, şi ca urmare rolul cul-
tural educativ mereu crescînd al acestor aşezăminte culturale trebuiesc so-
cotite ca făcînd parte din revoluţia culturală a ţării noastre. '
Muzeele ţării noastre au încetat de mult de a mai avea un caract~:
egoist de clasă, destinate unui număr restrîns de vizitatori, inaccesibile
maselor populare, cum erau în trecµt. Ele aµ încetat de a mai fi simple de:.t

www.cimec.ro
Îndrumarea oamellilor muncii 197
pozite de materiale, de a avea un rol de satisfacerea clasei dominante şi a
sta departe de frămîntări le şi năzuinţele maselor populare.
Prin noua organizare şi îndrumare muzeală. muzeele Republicii Popu-
lare Romîne devin factori activi în educarea şi instruirea oamenilor muncii,
instrumente folositoare în mina guvernului şi a partidului.
.l\fonca ce stă în fata activiştilor de muzeu este o muncă ce trebuieşte
îmbunătăţită pe zi ce trece.
Muzeele noastre, expoziţiile noastre muzeale, numai prin prezentarea
lor maselor de vizitatori potrivit principiilor de organizare şi îndrumare
arătate în această scurtă expunere, vor putea contribui în mod real la ma-
rile acţiuni pentru pace, democraţie şi construirea socialismului în tara
noastră.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Muzeul memorial „Aurel Vlaicu'~
De BENIAMIN BASA
Pe valea fl\ureş11lui, nu departe de Orăştie; acolo unde Cîmpul Pîinii
~.e ceschide larg, printre pomi roditori se zăreşte satul Binţinţi, locul de
naştere şi copilărie al inventatorului şi inginerului aviator Aurel Vlaicu.
In mijlocul saiului se află casa părintească a lui Vlaicu o casă ţă­
răneasdî. potrivită, spoită alb, acoperită cu ţiglă, cu două ferestre spre
uliţă şi cu o f:!rădiniţă. Ea nu s-a schimbat pînă azi aecît în mică măsură,
păstrîndu-şi caracterul de odinioară. Străinul ar trece pe lingă ea nepăsă­
lor dacă privirea nu i-ar fi atrasă de bustul de bronz şi placa comemora-
tiviî din faţă, care arată că aici, în satul iobagilor de altădată şi în casa
~mor harnici ţărani s-a născut şi a trăit Aurel Vlaicu.
Astăzi Tn această casă-m,onument istoric şi organizată ca muzeu me-
morial, trăieşte Ion Vlaicu, fratele şi colaboratorul credincios al aviato-
rului.
Infiintat cu prilejul zilei aviaţiei din anul 1952 de către Muzeul Re-
gional Deva 5i prin grija şi sprijinul organelor administrative şi a Parti-
dul11i, Muzeul memorial „Aurel Vlaicu" are ca menire instruirea şi edu-
carC'a oamenilor muncii în scopul .aunoaşterii începuturilor aviatiei romî-
nc:şti şi al dragostei faţă ele ştiinţa pusă în slujba progresului omenirii.
!vluzeul cuprinde:
a) Odaia ocupată de Aurel Vlaicu în casa părintească, cu mobilierul
şi aranjamen!ui ei ţărănesc. Aici s-a născut Aurel, a copilărit şi şi-a fră­
mîntat spiritul creator, aplecat zi şi noapte asupra planurilor şi schiţelor.
b) Atelierul improvizat de Aurel şi Ion Vlaicu într-un şopron unde .se
g{sesc şi azi unele din uneltele şi piesele mecanice folosite în munca lor
de inventatori. ·
c) Expoziţia muzeală organizată pe baze noi ştiintifice. Ea cuprinde
numeroase obiecte şi un bogat material complimenlar, legate de activita-
tea de inventat0r şi aviator a lui Aurel Vlaicu, prezentînd complexul de
'ir;ţă în care a trăit şi a muncit el. Această tfmi"1 t>:".tr 11nntirit{1 în ordine
cronologici"1 parcurgînd firul vieţii şi activităţii lui Aurel Vlaicu din copi-
lărie şi pînă la sfîrşitul vieţii sale.
Expoziţia începe prinlr-un text cu caracter biografic însoţit de por-
t rctul lui Aurel Vlaicu lucrat de pictorul Simionescu. O serie de panouri,
fotomontaje şi texte explicative înfăţişează imaginea de altă dată a sa-
tului Binţinti, casa natală. părinţii şi familia aviatorului.
Sînt r<::date apoi, prin texte şi fotografii, scene şi momente din copi-
laria şi viata de şcolar a lui Vlaicu, în tară şi străinătate, precum şi pri-
me\2 începuturi ale activităţii lui creatoare, strădaniile şi greutăţile în-
tîmpinate. ·

www.cimec.ro
200 BENIAMIN BASA

Pe un alt panou se văd schite şi desene cuprinzînd proiecte şi inven-


ţii personale din domeniul mecanicei şi aviaţiei. Ceea ce atrage atentia
în moci deosebit este primul său tip de avion şi primele zboruri. Se scoa-
te în evidenţă neîncrederea şi scepticismul arătate de oficialitatea burghe-
zo-moşierească faţă de încercările lui Aurel Vlaku, cu texte şi reproduceri
din corespondenţa inventatorului, privitoare la aceste fapte.
Urmează zborurile prin Ardeal, Romînia, Ungaria, Austria, Bulgaria,
cu localităţile unde au avut loc aceste zboruri, apoi· tipurile de avioane ale
lui Vlaicu şi activitatea lui la Cotroceni.
Expoziţia continuă cu arătarea celor mai măreţe succese ale aviatoru-
lui : particip3rea la concursul internaţional al primelor zboruri aeriene de
la Aspern, lîngă Viena, la care Vlaicu se clasează fruntaş.
Un panou îl ocupă corespondenta lui Vlaicu în legătură cu activita-
tea şi planurile sale de perfecţionare a maşinii de zburat, ultimul zbor şi
sfîrşitul aviatorului.
Expoziţia se încheie cu arătarea felului cum este privită azi ştiinta,
tehnica şi aviaţia, cum este ajutat şi încurajat tineretul în regimul nostru
de democraţie populară, în munca de inovator şi inventator, în aviaţia
sportivă şi în toate domeniile ştiinţei şi tehnicii, în contrast cu regimurile
trecute în care a trăit şi muncit Vlaku.
In sfîrşit, este ~rătat rolul aviaţiei păcii şi progresului, în agricultu-
ră, silvicultură, transporturi şi alte domenii ale construcţiei paşnice.
Sub panourile prezentate mai sus sînt aşezate vitrine în care sînt ex-
puse o serie de obiecte privitoare la viata şi munca lui Aurel Vlaicu : car-
nete şi schiţe din timpul anilor de şcoală, planuri şi proiecte pentru dife-
rite construcţii tehnice şi aparate, gramofon, maşină cu aburi, bicicletă,
motocicletă, toate construite sau folosite de Aurel Vlaicu, apoi piese de
înbrăc:ăminte ca pelerina în care Vlaicu a făcut ultimul zbor, casca de pi-
lot şi altele.
O altă vitrină cuprinde corespondenţa cu oamenii de seamă ai vre-
mii: caracterizări ale acestora asupra lui Aurel Vlaicu. aşa cum este en-
tuziastul autograf al lui Caragiale : „Trăiască Vlaicu şi sus tot mai sus!"
Toate aceste imagini bogate prezentate în muzeu sînt întregite de ex-
plicaţiile pline de farmec duios sau uneori presărate cu o notă de veselie,
ale lui Ion Vlaicu, fratele aviatorului şi cel mai apropiat colaborator al
său.
Muzeul memorial „Aurel Vlaicu" tinde spre o îmbogăţire continuă.
Numeroşi vizitatori de toate vîrstele, elevi şi soldaţi, a,viatori, muncitori
din fabrici şi de pe ogoare, din cele mai îndepărtate colturi ale tării, vizi-
teazi'i muzeul şi semnează condica în semn de prinos memoriei cutezăto­
rului zburător. ln fie.care an, de ziua aviaţiei se fac serbări şi demonstra-
ţii cu cele mai moderne aparate, acolo, pe cîmpul pe care cu cîteva dece-
nii în urmă, Aurel Via icu făcea primele încercări de zbor cu aparatul său
tras de cai şi de flăcăii din sat.

www.cimec.ro
KPATKOE COJlEP>KAHME CTATEl!f

www.cimec.ro
www.cimec.ro
3AMETI(I1 no noBO.UY 3THI14ECI(Oro nPOI1CXO)l(UEHI15i
PYMbIH

I(paTime co.nep:>1<a1me

AKa.n.. K. }lal1KoB11IJ.

B Hcrnp1111 PYMblIICKoro uapo.na, Ha !mnpoc o ero npm1cxo:>K/I.e1mH 11.'IH,


ro 1111eC', OKOHL1aTeJ1bHoro ero o6pa3oBaHHH, a 11Me1-rno: 1mr,11.a, r.n.e H KaK
1'.0311111\ pyMu111cK11ii HapoA 11 pyMbI!!CKHi'1 HJLJK, -ew.e ue Hati.n.e110 'y.nmwer-
11op11TeJ1u11oro OTBera.
I3 npow.110M, ::nor Bonpoc H3 1rncro-11ay1rnuro c.neJiaJlCH noJIHTH'JeCI<HM
11 noCTeneHHO B1,1pa:.iHJJCH B JIIOBHHHCT11qecK11H, Y3KHH Hau.11011aJJH3M, ocTa-
11as1cb TaI<OBblM CTOIJTJf fie3 HCKJlloqeHHH BO Bcex rpynax 6yp:>Kya3HblX HCTC-
p111mn H' H3blKOBe~TJ.OB.
B Hacrnmu.ee npeMH, 1c cIJaCThlO, ycJIOBHH o6cymneHHH :noro sonpoca
pa,ll,HK8JlbHO H3MeHHJJllCb. noJJHTHqecKaH nO}l.KJJaJI.Ka IIOTepH113 CBOIO U.eH-
IIOCTb, a MaTepHaJillCTHIJec1me MllpOB03peHHe, KOTOpoe CTOHT B OCHOilC
HCCJie)l,OB3HHH cou.1rn.1bHblX 1-iayK, npe,ll,CTaBJJHeT co6oi'.i co.ri11.n11y10 rapaHTJHO
,'l,Jlfl npaBHJJbHOfO, Jl.OK)'MeI!THponairnoro MeTOJI.O.flOfH'IeCKOfO TO.'IKOBaHHH.
PaJ ..'IH 11Hb1e .nor:-...rnTHIJCCKHe paccym.n.eHH5! (BepHee npe.n.paccy.llKH). TOJ!-
KoBaHHH, 1mropb1e HB,fJflJOTCH CKopee pe3yJibT8TOM npell.B3HTOfO MHeHHH, He-
.>KC.'!H 113yqeHHH KOHKpeTHbiX ,ll,8HllblX, AOJDKHbl- 6b1Tb no.n.BeprnyTbl OCHOBa-
TeJJbllOMY nepecMorpy.
rpaH,Ll,H03HbIH, C.'!O)!{HblH, MHOrorpaHHblH cj)eHOMeH o6pa30B3HHH PYMbIH-
CKOfO Hapo.na 6bJJI npttBe,!l,eH K cxeMaTHlJeCKHM, ynpoW.eH4€CKHM cpop-
MyJiaM: 1) HCKJJ10q11reJibHa5! ry3eMHOCTb (3THHqecKaH, KYJihrypHaH H H3bIKO-
naH nocTOHHHaH HeH3MeHHeMOCTb H HenpepblBHOCTb). 2) MaccHBHoe nepece-
JJNIHe B JI,Ba HJIH îpH npm'Ma (a6cOJJIOTHOe ncqe3HOBeHHe KopeHHOfO 3Jie-
MeHTa 11, no3)J.Hee, nepece.11em1e B VIII-XII BeKax pyMhJHc'<oro i-iapona c
10ra .UyHaH, nocreneHHhie nepeceJieHHH pyMbJHCKoro H3po.na OT 10ra .UyttaH, K
Jl.pyroMy pyMhIHCKOMY HapoJI.y Ha cenepe or .UyHas).
B 6oJJbIIIHHCTBe 3r11x 11cc.11eJI.0BaHHH a6co.'IJOTHO 6b1.1111 Bhmyui.eHbI H'.\
B11.n.y JJ.pyrne cyw.ecrneHHhie acneKTbl 3roro Bonpoca, KOTopb1e )I.0.11:>KHbI 6hJJJH
npe;l,IIIeCTBOB3Tb opraHHIJeHl!OMY TepHTOpHaJJbHOMY acneKTy, a HMeHHO:
3noxa H cocraeHble LlaCTH pyMhlH<:KOH aTHH'leCKOH <IJopMaU.HH.
I1cc.11e.noBaHHH B03HHI<HoneHHH pyMhJHCI<oro HapoJJ.a H H3b!Ka .uomKHO
Hcxo.n.HTb HJ I<OHKperoii }l.eiicTBHTeJibHOCTH 10ro-socr0Ka Enponb1-cocrasHof1
lfaCTH pHMCI<Oii HMnepHH c erv KYJibTypHblMH H nOJIHTH'leCKHMH rpaHHU.aMH R
pa3JIH4Hb!e orpe3KH npeMeHH.
np_e>K}l.C BCel'O, I<aK MHe Ka)of(eTCfl, HBJIHeTCH HeOOXO.ll.HMblM HCCJie.UOBăTb
c TO'IKH 3peHHH M3TepH3JlbllblX ycTaHOBOK BeCb Bonpoc BOCTOlJHO-pHMCKOfO

www.cimec.ro
AKa.n. , K liaAKoe1r<1

(1<apnarn-6aJ1K8HCKOro) 3.TJeMeHTa, ycTaHOBHB .li.Jiil 3Toro pe3.!IH'IHhle pHM-


CKHe ueHTpbl H HX xapaKTepHbie OCOOCHHOCTH.
0.ll.HHM H3 Ba)l{HbIX nyHKTOB HCCJie.ll,OBaHHff ffBJHieTCff, KOHe4HO, H3)'4eHHe
)l{H3HH 11apO,'J.OB, rosopHLUHX Ha PYMblHCKOM H3bll<e B .il.aKHH, naHOHHH, Ha
5a.11KaHax H 11x o6mecrneHHo-noJrnTH4eCKaH opraHH3aUHH. HcxoJlff OT HeycTOH-
lJHBOCTH nacTywecKoro Hace.TJeHHH 11, 13006me, Hapo.nHocTett nepBbIX X-XIl-brx
BeKOB Haweii 3pbl, MO>KHO Obl.110 O>KHll.8Th pa3bHCHeHHff OTCYTCTBHH p~!MCKOfO
3./IeMeHTa 13 H83BaHHffX KapnaTo-6aJIKaHCKHX 06.JlaCTeH, KaK H OTHOCHTeJibHYIO
coxpaHHOCTb ff3blKOBOro e.ll,HHCTBa H .11erKOH 3RBH('MMOCTH 3THX 6p011.H'IHX >Kll-
TC.llett oT rocno.ucrnyrn.eii 4aCTH ttace.11eHHH.
00.11.po611oe HCC.'le.UOB3~llfe HCTOpHlleCKMX, H3LIKOBblX, 3THOrpacpH4eCKHX.
10pH11.114ecKHX H np . .11.aHHbIX He MO)l{eT 6bITh npeHe6peraeMbtM B o6beKTW3H0\1
113)''1CHHH 3THH4ecKoro npo11cxo>K.11.eH11H pyMhIHCKoro Hapo.na.
Po.11b, cb1rpaHHaH .11aTHHCKHM (poMaHCKHM) H3hIKOM s MaTep11a.11bHoi'1,
06mecrne11H0-3KOHOMHLJec1<0ii H .ll.YXOBHOH )l{H3HH KapnaTo-6a.11KaHCKOH o6Jia-
CTH, - (pacnonpaHe1rne xpHCTHaHCTBa!), pea,!JbHblH BK.TJa,.'l KOl!CBblX Ha·
poJlHOCTett s .ue.11e noow.peHHH MaTepttaJihHOtt KY.llhTYPhI H o6w,ecrneHHOH op·
raHH3aUHH Tex speMeH H MeCTHOCTeH, KOJIOCC3JlbHbIH CJiaBHHCKHH BK.llall
B .ue.110 co3.uaHHff o6LUHHbI PYMbICKoro ttapo.ua H np. - HB.llHIOTCH r.nasHbIMH
HMnOHHPYIOlllHMH sonpocaMH, KOTOpb!e JlQ.fl)l{Hbl 6bITb pa3peweHbl .li.O TOl'O,
KaK 6y)J.eT pa3pemeH Bonpoc, Kor.na H B T8101X OBCTOHTeJibCTBaX, 113 K8KllX
pHMCKHX socT04HhIX 3.11eMeHTOB Mor B03HHKHYTb pyMbIHCKHH ttapo.ll? Kor.ua
MbI MO)l{eM rosopHTh o pyMblHCKOM HapoJJ.e 11, HaKotteu, r.ue o6pa30Ba.1rn
3TOT Hapo.u?
4To KacaeTCH Hac, TO Mbl CKJIOHbl .n.yMaTb, lJTO HeB03MO)l{H0 rosopHTb o
pyMblHCKOM Haoo.ue .uo B03HHKHOBeHHH nepsoHa4a.nbHbIX cpe.utteseKOBbIX
cpopMau11i1 Ha Tep1nop111rn K ceaepy OT .[l.yHaH. CTOJih no3.ll.Hee ynoM11Hatt11e
o BaJiaxax HaM He Ka)l{eTC'ff COBCeM «CJJyllaHHblM». OHO .ll,OJI>KHO HMeTh
o6bCKTHBHYIO npHlll1H)', a HMeHHO: .ll.OCTaTOllHO n03)].Hee nOffBJiem1e Ba.naXOB,
I<aI< OT.ll,C.flbHOro Hapo;la B cpene BOCTOlJHO-pHMCKHX Hapo.ll,OB. 3To pa3peme··
1me Bonpoca 1<a>KeTc11 1-1a1160J1e no.uxo.um1~11~ .11..nH o6p~3oBaHHff .uaKo-py-
MblllCKoro H3bJKa.

IIOBOE MOHETHOE COKPOBHlllE 11 HOBOE .il.PEBHEE


MECTOOOJIO)KEHHE rYHE.IlOPbl.

KpaTI<ae coJJ.ep)l{aHHe.
O. <l>.n01<a.

Ha rpaHHUe ce.ria l1Hypb, pat10Ha A.ri6b1 HaXO.Jl.HTcH o.mrnoKaH B03Bbl-


meHHOCTb c BH)J.OM Ha 60./IbllIOe paCTOffHHe BOKpyr: 3TO xo.1M «DHaTpa K)'
l'TbJH)l{eHy».
Pacc.11e.11.oeaHHH noKa3a.nH, 'ITO tte6o.nhlllaH Tepacca Ha sepurnHe xo.nMa,
- )'3KaH H Henpttcnoco6JiettHaH .ll,JIH >KH.flHllJ,, HO c BH)J.OM Ha \00.flblllOe

www.cimec.ro
Hoeoe MOHeTHoe c01<poemue H Hoeoe JJ.peBHee MecTono.l1omem1e 205

pacTOHHHe, C.JlY}l{H.Jla o6cepeaUHOHHblM (Ha6.J1JO)J.aTe.J1bHblM) nyHKTOM Jl.!lll


/KHTe.JleH, HaceJJHBlllHX HH}l{HHe TepaCCbl XOJ1Ma.
06pa3Ubl KepaMHKH, HaHJJ.eHHbie 311.eCb Ha noeepXHOCTH pa3Hoo6pa3Hbl,
KaK no cpopMe, UBeTy H TOHKOCTH op1-1aMeHTOB, TaK H no np1rna)J.J1etKHOCTH
K pa3.J1HllHblM KY.JlbTypaM, K KOTOpbIM OHH OTHOCHTCH.
MHorot1HCjJeH1-1b1e o6JIOMKl1 KepaM11K11, HaqHHaH oT caMbIX cTap111-1Hbl~
(no JJ.aTe) np1rna.UJie)!{aT K tia4aJJy MeTa.J1.iH!'Jec1<oi1 3pbI, K TaK Ha3bIBaeMoll
copoqbeH KY.JlhType, CTOJlb lJaCTO BCTpeqaeMOH B )J.011CTOpHqecKllX ce.JleHHHX
o6JJacrn fyHeJJ.opb1. .
CpeJJ.H LJepenKoe: Hattll.eHHbIX B ·::n11x Mecrnx, ecTb 11 o6pa3UbI, xapa1<-
TepJ-ib1e 1l.J1H 60.Jlee no3JJ.Hei1, 06pa3uoeoii 3noxtt. KpoMe 3TOro, O.LlHO tt:1
rnaBHblX MeCT'B KepaM11Ke Hatt;].eHHOH Ha Tepaccax XOJ1Ma «CTsnpa KY CTblH-
}l{eHy», 3aHHMaeT KepaMm<a no3)J.Heihuero :>KeJie3Horo nep110JJ.a, Bb1pa6ornH-
HaH py1<aMH 11JIH npH f10MOl.U11 KO.Jleca, ceporo H.JlH KpacHoro UBern:
no13H,.'lHMOMy, BTOpOH, I )!{eJJe3HblH nepHO)l., HBJ1HeTC51 noc.1e;u1eli cpa3oi1
C)'Llll'CTBOBaHHH 3THX ce.TJeHHii.
B BOCTO'IHoii nopo11e Hb!UJeHa3BaIIHoro xo.J1Ma 6LIJJ 1nn.1c•1e11 11a no-
BepxHOCTb, 80 BpeMH naxoTHblX pa6oT, K.Jla.U, COCTOHlllHII H3 pHMCKHX MOHeT
speMeH pecny6.l1HKH. MoHeTbI lfHCJJOM 11 37, Haxo!I.11J1Hrb B cucyJI.e, cpa6o·
TaHHOM pyKaMH, Te!\rno-KopwmeBoro UBeTa, )J.a1rnik1rnro npo1J<;xom.nemrn.
Bce MOHeTbI 1rna.na npe1<pactto coxpatt11J111Cb. I-lu 01rna J-Ja npe.ucrnem1eT
co6oA pa3JJHqJ-JblX oco6e1rnoCTett, LITO KacaeTCH BbJ,'].e.1K11, HH O.illlOro llOBOro
MMeHH MoHeTHoro JlO.IJ)!{HOCTJ-Joro .l1HIJ.a 11 np. B KJJaJle He 3aMeLJaeTCH MecT-
HbIX noJl)J.e.JlOK ocp11u11aJ1bHbJX pHMCKHX .ne1-1apon BpeMell pecny6.111KH. KaKHe
cnyqaJJHCb nptt 1-1axo,a.1<ax .npyrnx pHMCKHX ·MoHeT ~:naro nep110)la.
CTepBbJe MOHCTbl KJla/la OTHOCHTCH K 172-151 rr. JlO HameA 3phl !I
HOCfIT HMH MOHeTHoro .n.o.rI)!{llOCTHoro JlHUa Mapicyca IOH11yca, a noc,1e,TJ.m1e
.nse .naT11poeaHbI 77 ro.noM JlO ttaweii 3pbI 11 HOCHT HMeHa J110n11yca Pyrn·
m1yca, <1>.JlaKKyca H CTy6Jittn Ca1'J) no11yc11
BbmycKH MOHeT 3a secb nepwo,r1. 172- 77 IT. JJ.O ttawefl 3pb1 - OJJ.11H<1 -
KOBbI, 3aMeTHa JJerKaH nOBbJUJaeMOCTb B Bbin)'CKax 91-89 L r„ HO '.::ITO He
.n.aeT HaM npasa npeJtnoJJora rb, qTo 3Ta narn HB"1HeTCH rnaBHOI'.l 3noxm1 tta-
1<0nJ1emrn KJJa.n.a.
4To 1<acaeTCH eeca MOHPT l\JJana Huypb, TO OH paBeH, c tte60J11>wott
pa3miueii HOpMa.JJbHOMy eecy pHMcKoro }l.HHapa pecny6.1111Kattrnoro nep110.n.a.
4eTb1pe 113 37 ttaH.11.eHHblX MOHeT MMelOT Ha cc6e I<OHTpaMap1rn (TajlOHbl)
Mo11eTbI 6bIJJH 3apbITbl B 3eMJJIO B cepeJ1.11He nepBoi,i noJJOBHHbI nepBoro Be1<a
llO naweîi 3pbI. Ta1rnM o6paJoM OTKpb1T11e 3THX MOHeT yKa3bmaeT 1iaM Ha
O)lHH H3 .ZI.pestteHUJHX K.'Ja2].0B PHMCICHX MOHeT, 38pb1TblX Ha Tepp11Top1111
CBo6o.n.Hott llaK1111. CTptttJHHa 3aKRnbrna1111H He MO)!{eT HMeTb Jtpyroro o6'b51C-
HeHHH, KaK TO, lfTO KJl<l.Qbl np11npHTb1BaJJHCb COCTOHTeJJbHblM11 JllO)l,bM H BO
BpeMH tteeepHoro noJJO)!{eHirn, co3.na1rnoro BOHHOH HJJH BHYTpeHHHMH pa3-
HornacHHMH.
C0Kpoe11me 11Hypb-011.Ha 113 HeMHornx Ha'XOJJ.OK MOHeT .n..abKHHCKoro
neptto)J.a B iiCTOpHH Haweii' poAHHbl - fla .TeppttTOp11H llaKHH.

www.cimec.ro
206 0. <f>JIOK8

Xon1 ce.1em1c Î111ypb 11e 6h1.no 11ccJie.rr.0Ba110 nyTeM pacKonoK, Bcc->Ke,


KaK Mb! 113JIO>KHJIH y}l{e B caMOM 11aqa.ne, - MO>l{HO yCTaHOBHTb, '!TO noCJ!e,U-
llHH cpa3a 11aceJ1emiocT11 B 3TOH MeCTHOCTH Be.rr.eT K .rr.aKHHCKOH c611.1,1111e nep.
Boro Be1rn .rr.o nawefi 3pbi.
KJ1a,U cJYy}l{HT, KaK H MHorne .upyrne p11McK11e MOHeTbI nep110.ua pec-
ny6J111K11, KOTOphlMH no.'lb30I.laJlllCb B ,U81<1iHCKOH TOproBJle. <Pa1<T '!TO 0111:
6b!JIH Hatt,UeHbl Ha MeCTe, HaCeJleHHOM ,UaKHiiuaMH, HBJIHeTCH JIHllIHHM ,UOKa-
38Te.'JbCTBOM, 'ITO OHII BXO.ll.HJlH B COCTaB HMyLUeCTBa JlH'-lllOCTH, CBH3aHHOH
C 3THM MeCTOM.

I'ETO-.UAKl1Yfllbl B PHMCKOJ/f .UAKl1l1.

KpaTKoc CO.ll.ep}l{aHHe.
11011 11. Pyccy.

0,iJ,HHM H3 ll<JH60J!ee CJIO)KHblX BonpocoB euponefirnoro JOrO-BOCTOKa


B 11.peBHOCTH HBJIHeTCH cy.ub6a KOpeHHblX >KHTeJieii ,[laKHH noc„1e piiMCKOro
:;asoeuaHHH s 106 ron:y .uo uaweii 3pb1. OT pa3peweHHH 3TOro Bonpoca 3a-
1HiCHT B 60.'lbllIOH Mepe yCTaHOBJIE'HHe OCHOA pHMCJ<Oro Ha'-la.Jla B 3TOi1 npo-
BHHUHH H, c.1e,!l.0BaTeJ1bHO, npoHCXO)l{.ll.elJMe p11M:J11H, KOTOpb!e noHBHJIHCL
3,!l.eCb B cpe,UHHX BeKax - T. e. pyMblH: COBpeMeHHOH 3nox11.
H311ecT110, '-ITO, om1paHcb 11a oTpbIBKH, KaK „to Getân ethnos exeilon"
(IOJ111a11 0TcTyn11111\), „Dacia diuturno bello Decebali viris f uerat exhausla"
(EBTpon11A), YlICHhle poMaHTH'-lecKoA 3nox11 11cT9p11orpacp1111 (KaK, 11anp11-
Mep PYMblHCKHH Jl3THHHCT n.
Maflop, 1812 r.) yrnep>K.n:a10T, '-ITO rern-.n.a1rnăub1
6hIJIH, HK06b!, HCTpe6JleHbl HJIH H3fH8Hbl 113 HX CTpaHbl pHMCKHMH 3asoena-
Te.'1HMH B 106 ro.ay. CJ1e,'l.OBaTeJ1bHO, .[laKHH 6b1.1a, mrn6b1 onyCTomeHa H
JlHllleHa CBOHX 1mpeHHblX }l{HTe.nefl 'H n03}!{e t1aceJ1e1rn npHUIJlblMH KOJIOHH-
CTaMH no 3HaMeHHTOMY Bb1pmKe111110 EsTponHH: ,.ex toto orbe Romano".
l1,11.e51 HCTpe6JieHHH HBJIHeTCH cy1ueCTBeHHOH '-13Cîhl0 xopollIO H3BeCTHOH
,11.11cccprnu1rn P. Pec.llepa ( 1871), KOTOph1i-i nocrnBHJI ce6e ue.'ll::IO c 01rnoi1
CTOpOHbl, 11.0Ka::iaTh OTCyTCTBHe Ty3eMHUfO ,/l.aKo-cppaKHÎicKoro 3.ileMeHTa
B npoBHHUHH TpaH11a, c .n:pyroi1 crnpotthl, xcrreJI ,11.01<a3aTb cJ1a6y10 oc110Ba-
TeJibHOCTb u ,U.a1ne.'lhHOCTb pHMCKoro 3JieMeHTa B KapnaTax· nocJie 3BaKya-
ll.HH 271 ru,.'l.a. flo3D.Hee Be11repcKHe yqettbt~ ropHL!O 3au.1,11LUa.111 H pacpoCTpa-
11HJI!I 3TY TeopHIO rn.opce H3-3a noJIHTe'-leCKHX II H3UHOH3JlbHb!X HHTepecoB,
lJeM H3-::W ll3YlfHblX, CChl.'Ja51Cb Ha TO.ilbKOB3HHe llBYX cue11 c TpaHHOBOi'i ](0-
JIOHHbl (LXXIV, CLIV, CLV), .'laHHoe Umrnp11ycoM, H 11a 11e60J1bmoe KO·
JIH'-leCTBO )l.aKo-cppaKHiicKHX 113HMCHOB3HHH B H3,D.nHCHX pHMCl<OH ll,aKHH.
ncpe,11. 3THMH nocnemHblMH lf nO)l.03pHTe.'IbllbIMH 331\JIJO'-leHH5JMH, CT3.'10
11eofo:0.!1.l'iMblM nepeCMOTpeTb sce JJ.3HHbie HCTOpHlleCKHX, apxeoJJorw1eCKHX
H 3THorpacj:J1111ec1rnx llCTO'IHHKOB OTHOCHLUHXCH K reTO-,ll.3KHHCKOMy 11aceJie-
HHIO .ll.0 H nocJie BOHH 101/2 li 105/6 rr. HaUieii 3pb!.
1
a) JhnepaTypub1e TeKCTbl. YcrnHOBJie110, 'ITO 1QJIHa11ono cJIOBQ 11 exeilon'

www.cimec.ro
___________r_e__T_o_-_JJ._a_K_H_H_Ubl B pHMC~~f!_ Jl~KHH_ 207

(Ue3apb 327), ecJIH H o6o3tta4aeT «H yHH'ITO}f{HJI», «H HCTpe611.TJ», HBJJHeTCH


CTHJlHCTH'leCKHM npeyBeJIHlfeHHeM HJIH }f{e HMeeT CKopee CMbIC.'1: «H no6eJI.HJI,
noJJ.'IHHHJJ, npttcoeJJ.HHH.TJ» reToB. „Viris exhausta' (EBTpOHHY VIII, 6, 2)
o6o3HattaeT -- KaK )J.aBIW y>Ke )1.0Ka3ClHO - «onycTOUIH.'I» (,,vide") HO !le
B CMb1c.1e y11114TO}f{H.'I HapoJJ.0HaceJJeH~1e, a TOJibI<O MY}f{4HH, KcnophIC
naJJH Ha no.'le 6HTBbl, nona.nH B nJieH K pHMJlHHaM, 6bJ.nH COCJiallbl li. T. Jl.
D.pyrne TeKCTbI ronopHT nocJieJJ.OI:rnTc.r1bHO o n0Kope1rntt D.aKHH, o nopa-
}f{eHHH JJ.a1ws, 110 noBce He 06 HX «yHWITO}!(eHHH» ( Kacc11ti fl1-10, EBTponuii,
EBce6ttfi, KaccHoJJ.op, Annttax, Anpe.n11!1 Btt1nop H .'J.p.).
0JJ.HH H3 oTpb!BKOB, HeH3BeCTHbIH CyttJJ.acy (s. v. hypedexanto), coJJ.ep·
}f{HT tteMaJioBa}f{Hbiii '.::ln!I30,'l. JJ.HKttik1mx sotiH: rpynna s TPH Tb\CfllfH 6e)lrnB·
lllHX JJ.aKHHUeB B03BpamaeTCH B CBOH o6HTaJJHJlla, o6H3YHCb nOJJ.lfHHHTbCH
npHKa3aM rocnoJJ.CTBYW.HX pHM.'lHH. HaJJ.nHCH Bbipa}f{alOT 3TOT }f{e cMbICJI
( „Traiahus gentern Dacorum et regem Decebalum bello superavit'', CIL
VI 1444), 11a MoHeTax Bb1rpa1rnposaHbJ cne111>1 no6eJJ.bJ TpaHtta, VICToria
DA.Gca, DACia CAPta c rnMB0~1aMH noJJ.'ll!HeHMH.
6) CKyJJbnTypa Ha TpaHHOBOH KOJJOHHe, KpoMe 611rn li pe2HH, noxo.noB
130eHHblX pa6oT, pe11ei'I H np. npe.D.CTaBJIHeT pa3.,1H4Hble cueHbl nOJJ.4HHeHHH
( deditio) JJ.aKHHCKoro 11ace.1eHHH. OnoJHaHbI, no MeHbllleti Mepe, lllecrna!l-
u.aTb TaKHX cu.eH, rne rpa)KJI.aHCKOe HaceJ1e~111e, KaK apHCToKpanrn, TaK H
Jll01lH H3 Hapo.aa. C13lOTCH pHMC!<IIM B.'1aCT5!'.1, fj lJaCTHOCTH - Hl\1ITepaTopy-
noue.a.1nemo, l<OTOpblH MX MH.'l)"eT, np11HHM3H BCeX C OTetfeCKOif Jil060BblO.
ToJibKO OJJ.Ha cueHa ( CXL) npeJJ.CTas.1HeT co6mo caMoy6Hticrno JJ.aKHHUeA
(1<p0Me cueHbI caMoy6Hf1crna D.e1<e6a.'la -- CXLV). Hw1rn Ha Tpa51HOBOH
KOJIOHJie He y1<a3b!BaeT na MHorne lfHCJieHlluJe MaCCOBble caMoy6HHCTB3 )J.3-
l<HHCKOro HaceJiemrn:
B JJ.eHCTBHTeJibHOCTH )!{e I<aK BH.'l.HO 113 scex 11.oKy~eHTOB, H 'ITO Bno.rne
eCTeCTBeHHO, ttaponHaH Macca npe;I.CTO'IJia )l{HTb, He}l{eJJH KOH'laTb )!{H3Hbl0
HJIH }l{e 6e}l{aTb Ha cesep H OCTaBHTb }l{H.'!Hllla CBOHX npeJJ.KOB.
n) BcnoMoraTeJJbHbte <f>opMau,nn na1rniiuer, (alae, cohortes), cpe/1.11wv1
'IHC./IOM ~JC)ICTJ.Y 9--10, 6bIJ111 11e Me11ec M!IOfO'lllC.lJellbl, 'leM np11c.J1al1Hble, H3
!lpyrnx npoa1rnuHii B 1e 11rntte II BeKa (11 ~ Gc.1brn11 - l~. 111 C11p1111 - 13,
H3 AcbPHKH -- 9). D.Be 1u11 TpI! 1n 9THX rpo0Ma1.u1i1 6hrnH coCTaBJieHbI qepe3
Hecxo.'lbKO ,TJ.eCf!TKOB .:ieT noc.'Je nopaiKeHHH 106 r. (no speM>1 HMneparnpa f';J.-
p1urna, MapKa Anpe.•nrn 11 /lp.) 11, Koue·rno, 6b1.ri11 \WI' pvT11 pana l!bl 113 Ty3eM11oro
11<1ce.ne1-11111, a He 113 noceJ1e11ues, np11we;J,lllHX „<'X toto orbe Romano".
r) Jl,aKo-<f>paKHHCKHe HaHMeHoBaHHH JllO)leii B H8)1llllC51X llaKHll l!e
MeHee MHOro4IICJH.~flhl (55-60)' lfeM llOCTOllHb!e HJIH Ke.HbTC!rne.
Pemrne npMcyTCTBHe Ty3eM[leB, - no 60Jib111eti lfaCTH KpecTbHH li na-
CTyxoa, - B 3nttrpa<t>114ec1rnx Te1<crnx, 06f1e1rneTcH, r.riaaHbIM o6pa3o\T, HX
6btCTpoi-'J po111aH1BaU.tte1'1, n1>1pamc11110A, 06w1Ho. np11csoeHtteM pttMCK11x
ttMeH.
Ceo6o)l.Hble )J.aKHHU,bl, a TaK}l{e KOCT060KHHU.LI H Kapnm{Ubl H 11.p. HdJifl-
llHCb .naKHHCKHMl1. Ty3eMHbIMH n.11eMettaMH, cMe>KHblMH c pHMCKoii ,ilaKHeti:

www.cimec.ro
208 11. 11. Pyccy

MapaMypew, nyKos1rna, MoJ1J1;asm1, fa.JIHUHH H np., a He 3MttrpaHTaMH


113 npOB11HUHH.
PoMaHH3HpoeaHHe. 3a 165 .11eT HMneparnpcKoro pe:>1<11Ma B .UaKHH
nyJ1bCHpoBaJ1a H pa3BJ1BaJJaCb pHMCKaH U11Bl1JIH3aUHH, KOTopaH OTpa:>1<aeTCfl
B 60.'lblllOM K0.111lleCTBe Ha,llnHce1f, naMflTHllKOB, coopy:>1<eHHH H pa3Hb!X ap-
Xf'O ..'IOfHLJPCKHX HaxonoK.
UseTyw.ee pa3BHTHe 3TOH u11s11J1113aUHH pewttTe.JlbHO noBJIHHJIO Ha
:>l<H3Hb reTO-JJ.aKHHCKHX Ty3eMUeB: HX fl3blK 6b1.1 JaMeHeH HapoJU!blM JiaTHH-
CKHM, oT KOTOporo npoHCXOJJ.HT cospeMeHHbIH PYMbIHCKHH H3bIK. OH eLUe
coxpaHHeT CJJ.e.JlbI ,llarco-cppaKHikKoro 3JleMe~na - np116J1tt111TeJ1bHO 170
CJIOB, HHJI.O-eBponeikKHX, Jl.0-pHMCKHX, KOTOpbie COCTaBHT co.n.ep>KaHHe no·
.npo6HOH aHKeTbl.
Bce BhJWe-yKa1aHHoe HBJIHeTcfl r.TJaBHbIM Hay'!HblM noJ10:>1<11TeJibHblM
.noKa3aTe.JlhCTBOM B no.Jlb3Y Te3bI o Ty3eMHOM npo11cxo:>1<.n.emrn PYMbIHCKoro
11apo.u.a, o CBH3H Me:>1<,'ly coBpeMeHHblMH pyMhIHaMH 11 nx .n.aKo-cppaKHHCKHMH
npe.u.KaMH.

HA1lCTVICI1 11 nAM5ITH11Kl1 Yl3 rEPMl1CAPA

KpaTKoe co,11.cpmm111c
H11Ko.11ae foCTap.

Ha.u.nwrn. ,Qo rnx nop .u.ono.n.HT JlO CBC:JleHHH 28 Hann11ce1i 11axo.u-


m11.11xcfl B 411rM7y, pai":m1 Op3mTHH (fepM11capc) 11m1 B6J111111 3rn1i MeCT-
HOCTH. Do Ml1MO 3TV.X 113.'lflHCCH, Tenepb 06Hapy:>!<l1B3JOTCH H JJ.pyrne, <l
HMCHHO Te Bb!JlOJl6.!'JeHIIble B cpe.u.HeM BeKe, Ha CTeHax K3TOJIH'-leCI<IfX uepI<-
Befl, I3 )l3HHblH MOMeJrr K3.TJbBl1Hl1CTCKl1X, 113 )lmeoaJJ.>KHY .!l.e >KOC pai-ion
Op311ITIHI.
3rn Ha)lnHCH 6bU!H o6Hapy)l{eHbl B 1930 roJJ.y, npH pa1pymeHl1!1 3,ll3Hl1H.
I1Mfl JlarepH H rpa>1<Jl3HCKl1X pa3Me111.eHHH 113 4HrM3y, B npeBHOC'TH
6b!JIO fepMHCapa OT Ha3BaHHfl TepMa.JlbHblX BO,[( 113 J{:>1<oa,1J.>KHy-seCTHbl H
1ITl1Mb1e )[{11Te.JIHMH .UaKHH, nornMy '-ITO (germi-sara) 03Ha 1ia.1111 ropn•rne
BO.ll.bl, Ha JJ.aKIIHCKOM fl3b!Ke.
B Jlarepe repMHcapa 6bL'l rapIIH30H pedites si,ngulares nritm1•1ici KO-
TOpbIC co BpeMeu11 Map1<yca Aype.TJ11yca CTaHOBHTCH nocTOflHHOH uo1111c1<oii
'!aCTbJO, no.ny'-IHB Ha3sa1111e n(umerus) p(editum) s(ingulariorum) H(ri-
tannicorum); HX HeJ1b3fl CMClllHBaTb c pedites singu/ares consularis (oxpa 1rn
ry6epHarnpa .UaK1111 113 AnyJ1yMa). 3rn 6p11rnnc1<aH "IaCTb, 1<0rnpaH yqacT-
BOBaJ1a ll na1rni1c1rnx aoihiax. ynoMHHHyra I3 JlaKHH B 110-245 ronax. B
rpa>KJI.aHCKOM pa3Mew.eH1111 o6bI4Ho anepsb1e noceJIHJIHCb BeTepaHbI npo11c-
XOJI.fllll.11e 113 3TOH '-13CTH BMeCTe c HX ceMMIMH, H3 l<OTO(JblX HeKHe coxpa-
HflJOT 11x npom.J1b1e HD3BaHHH KeJ1bTo-6p11TaHCKHe, Hanp1rnep Alan(is?),
Mtio, Attius, Coes .• , ,\'iss . . , Tata, ... sirn. B 3TOM pa3Me1ne1rnn aa>KHYIO

www.cimec.ro
______H_a_J_ln_H_C_H_ll _!:!_a MHT_~~~ ~3_!'~pMttcap~-------·--- ?_C_9

po.IJb HMeJm Galatae consistcntes opramnorwHH1>1e 11 KoJ1J1er11yM "HeKoTopoe


LIHCJJO ceMHTO-cHpHHH. 3aHHTHfl \1 >KttTe,TJel'f aoo6w.~ 6b1J10 3eM!IeJl,erme, 3TO
BHJI.HO no HX OJI.e>KJI.e cpr. 9, a TaK>Ke no 1lHCJJy· 3eMJIC)l.eJlbLJeCKHX X03HHCTI3,
pacTnpocTpaHeHHblX BOKpyr fcpMHCapa. C.TO'lKH 3peHHH a,.'I.MHHHCTpan11rnoro,
rpa:>K.naHcKoe pa3!\temem1e 113 fepM11capa HMeJJo Ka11ecrno vicus, a MO-H<eT
6bITb pagus H 3aanc11no oT colonia Sarmizegetusa.
PeJJbecj:> 1iaJI.rpo6Horo naMHTHHKa (e.nHKOJJbt) cpr.9. llOJJ.TBep>KJJ.aeT cy-
w.ecTB0BaH11e 3.11eMeHTapHoi1 yLJe6b1 - tudi litterarii - JI.a>Ke B He6oJJbWHX
MeCTHOCTHX llaKHH.

fYHEllOPCKA51 OBJIACTb B IV-XII BEKAX


KpaTKOe co)l.ep>KaHHe.
K. fopeJJ.T.

B BHJl.Y pe.U.KOCTH HJIH .rr.a>Ke coneprneHHOro OTCYTCTBHH OHCMeHHbJX HC-


T01IHHKOB H B BH.U.Y MHOrHX npo6e.TJOB B 03y11emm TOOOHHMHH TpaHCHJlbBaHirn
nepaoro TbICHIIeJJenrn, apxeo,~orHLJeCKHe MaTeptta.r1h1, KaK npHMbie coapeMf;H-
Hbie HCTO'lHHKH, MoryT )1.aTb ueHHble .TJono.TJHl11 C.JlbHble CBC;J.E'HHH OTHOCH·
TeJJhHo 11cTopHH TpaHCHJJbBaHHH IV-XII aeKoB.
CTo3TOMY .n.aJieKo He JJHWeHo 1rnTepeca npoaHa.TJH3ttpoaaTb apxeoJ10rn-
lleCKHe OTKpb!THH 3TOH 3nox11 B ryHe.n.opCKOI~! o6J!ClCTH.
TepttTopttH, BKJJJOlleHHaH B .n.aHHOe 11cc:1e,'.l.0BaH11e, npocTupaeTrn a.rr.om.
.n.oJJHHbI Myperna H .ero oKpecTHOCTeH na 3ana,'l oT .n.oJJHHbI Ky>Kţrpa, · --
np06Jm:;i0TeJibHO .no 11epThI, KOTopaH OTJJ.eJJaeT Ap.n.sw oT Ea Ha ra, BKJllOllafl
CTpaHy rau.era .n.o ropHblX xpe6TOB, a Ha ceBep OT Myperna, BK.'llO'IaH onpe-
JleJJeHHYJO llaCTb 3ana)1.HblX rop (pHC. 1).
B 3noxy PttMa 3Ta TepHTopttH 6r,1Jia noJI.Bep}!{eHa TaKm": yc1rne1-1Hoi-i po-
MaHH3aU.HH, 'ITO He y.nHBHTeJJbHO, ecJ111 H. nocJie ocTaBJJemrn npoBHHUHH, cy-
ru.ecTBYJOT apxeonorw1ec1rne yKa3aHHH, HOTopbte nornep>KJI.aIOT HenpepbIB-
HOCTb OJJ.HOH pHMCKo-npoBHHUHa.11bHOH 11acTH HaceJieHHH B TeLJeHHe IV-oro
BeKa, LJTO KOHCTaT11poBa110 rnaBHhIM o6pa3oM 11 CapM113ereryce 11 Beue.~e ..
B CapMH3ereTyce 6b1Jm 3aMelICHbI a Aedes augustalium H3MeHeHHH no
6naroycTpOHCTBY ropo.na, OTHOCHW.HeCH K cpaBmITeJihHO n03JJ.HeHrneft 3ITOXH,
a aMcpHTeaTp 6blJJ ucnoJib30BaH, KaK yKperr.1e1me, B TelleHtte IV-oro Be1ca,
Ha lITO yKa3bIBalOT ero 3a6apHKaJJ.HpoBaHHhie BXOJI.bl H KJJaJJ., COCTOHlll.HH tt:~
MOHeT apeMeH BaJJeHTH1111a11yca I-ro, 3apb!TbIH BHYTPH aMcjJHTeaTpa.
HenpephIBHOCTh >KH3HH B CapMtt3ereTyce B Te11etttte IV-oro BeKa JI.OKa-
3aHa HaXOJJ.KOH CCMH (7) MOHCT mmepaTopoB llnoKJJeTHaHa, faJiepHfl, Mal{-
CHMHaHa, KoHcTaHUHH, lOJittaHa-qrn.11ocorpa 11 BaneHTHHHaHyca I-oro.
I-fa Beuena npottcXOJI.HT MoHeThT 11ernepToro crn.1eTttH speMeu fpau11a-
Hyca, a TaK>Ke 3acTe)!{Ka o.rr.e)!<hI c noaepHyToH JJanKuH (p11c. 2 ; 1) a ;vrn
3Il0XH xpHCTHaHCTBa HBJIH~TCH Ba>KHOH 1!axo.n:Ka Ha TepttTOplrn 6bmllieH npo-
~HHU.HH 3acTe>KKH HOCHrn;eH xpncTHaHCI<HH xapaI<Tep.

www.cimec.ro
210 K. fope.ll.T

Hâxo>K.n.em1e MOHeT B .npyrnx MeCTHOCTHX, KaK fyHeJJ.oapa, nacyJI ByJI-


KaH, CaJiaw H <l>113e111Tb yKa3bIBaeT, KpoMe BCero Bb1111eynoMm1yToro, qTo HeKo-
TopaH qacTb npOBHHllHaJibHblX pHM,IJHH >KHJia B o6Jiacrn fyHeJJ.Opbl .ll.0 KOHlta
'-lfTBepToro BeKa. 30J10Tble MOHeTbl IlHTOro H 111ecToro BeKdB 6bIJIH Hai-i:.neHbl
B Llo6pe H BeueJie. 3aMe11aTeJI&Ho TO, qTo B 3TOH qacrn .ll.OJIHHbI Myperua
1rnqTo He yKa3bIBaeT Ha ce.'leHbH ·repMaHCKHX n.JJeMeH; TaKHM o6pa30M 3Ta
06.naCTb c.1y>K1wa I<aK-6b! MOCTOM, coe,n:HHHBlllHM JJ.Ba u.eHTpa-o.n.HH, HaX0,!1.-
HIUHHCH BOKpyr Îb1pry-Mypema, a .n.pyroi-i:-oKOJIO CJIHHHHH pe1rn Mype111a
H ÎHCCbl, KOTOpbie 6bIJIH ryCTo noceJieHbl repMaHCKHMH IlJieMeH8MH.
K nepsoi-i noJiomrne ce,'lbMoro ae1rn oTHOCHTC51 JJ.Be naJib<Jarb1e 3acTe>KKH
CapMtt3ereTycb1 (pttc. 22) H Beu.eJia (p1:1c. 3), KOTOpb1e 1:1Me10T cxo.n.Hhie o6-
pa3U.bI Hai-i:.n.eHHbie Ha Tep1nopm-1, H8XO.Il.HIUei-i:cH B TpexyroJibHHKe MelK.II.Y
BeHrp11eH:, IO>KHOH PocrneH: 1:1 06.riacTbIO, Jie>Kamei-i: B.ll.OJib fiaJITHi-i:cKoro MOpH.
no o6JiaCTll, r,Ue 6bIJIH 06Hapy)l{CHbl, IlO 3IlOXe H IlJIOIUaJUf pacnpoCTpaHeHHfl
THna, 3TH .D.Be 3acTe>KKH MoryT CKOpee 6b!Tb npH3HaHbl CJiaBHHCKoro, He-
>KeJIH repMaHCKoro npoHCXO>K,Il.eHHH.
B noc.1Je.n.y10IIlHX BeKax -BCH .n.yHai-i:cKo-KapnaTCKaH o6JiaCTh 6hIJia no.n.-
sep>KeHa ycHJieHHOMY CJiaBHHCKOMY BJIHHHHIO, KOTOpoe Bbipa>KaeTCH BO MHO-
>KeCTBO cJiaBHHCKHX Ha3BaHHII. Apxeo.1Jon1qecKHe cJiaBHHCKHe MaTepHaJibI
06.Jiacrn fyHe.n.opbI npe.n.CTaB.11eHbI pacKOnKaMH B .6yxoJJbTe, Ky>KHpe (pHc. 4)
cJ>e.n.pax, Typ.n.ame (pttc. ·5)
LloCTOHHO BHaMHHHfl OTCYTCTBHe npHMbIX ,UOKa3aTeJibCTB, KaCa!OW.HXCH
JJ.06&rnaHHH 30.IJOTa B 3anaJJ.HbIX ropax B .uo-cjJeo.ua.'lbHYIO 3noxy, xorn Ha3-
BaHHe 3JiaTHa (oT 6oJirapcKoro 3JiaT0-30J10TO) ,UOK1i3bIBaeT, 'ITO MeCT-
HOe HaCeJieHHe 3H3JIO o cymeCTBOBaHHH 3aJie>KeH 30.'IOTa.
CaM&Ie 3Ha1rnTeJibHh1e cJie.LI.bI Hace.'leHHocrn s 06.11acTH fyHe.LI.opu1 B
KOHU.e 3TOH 3nox11 Ka>KVTCH TeCHO CBH3aHHblMH c ocsaHBaHHeM >KeJie3H0ll
PY.LlbI s caMoi-i: fyHe.LI.ope: r.LI.e 6b1JIH Hai-i:.LI.eHbI 54 MOrHJibI Ha o6wHpHoM KJia[{-
tfome o.n.HHHa.LI.uaToro seKa (pHc. 6). Heo6b1qai1HbIM H 3aMeHaTeJihHblM .u.r1H
Me.LJ.HUHHCKHX 3aHHTHH, a TaK>Ke cyeaepHi-i: O.ll.HHHa.LI.uaToro . Bel<'.a, flBJJHeTCH
TpenaHaUHH qepena Ha 11.n.eHHOro s 24-oH: MornJJe (pHc. 7). KJia.LI.611me, noaH ·
.Il.HMoMy, npHH8.LJ.JieH<a.IJO C.IJaBHHCKOMY HJIH CJ18BHHO·PYMblHCKOMY HaCeJieHHIO,
B OTJIHqHe coapeMeHHoro BeHrepcKoro KJia.n.6mua B MoJI.LI.0BeHe111Tax oKo.r:ro
Typ.LI.&1.
He HCKJIJOqaeTcH so3MO>KHOCTb qTo no!l cj:JyH.LI.aMeHTOM Hbme111Hero ry·
He.LI.opcKoro 3aMKa cymeCTayeT JeMJIHHHoe yKpenJieHHe coapeMeHHoe KJia!l-
6ttmy O.Ll.HHHl'l.Ll.UaTOro BeKa.
B Mypewe s 6.11113H ce.ia AypeJI BJiai-i:Ky 11ai1.LI.eH Kpai-i: rJIHHHHoro KOTJia
(pHc. 8), Bec&Ma xnpaKTepHoro .LI.JIH nepBblX se1ms srnporo TbICS1t1eJieT1H1
OCTaeTCH TOJibKO BbIHCHHTb B KaKOH Mepe TaKHe cocy.LJ.&I MoryT cq11TaTbCH
BeHrepcKoro npoHCXO>KlJ,eHHH HJIH }!{e, npoCTO, flBJlfl!OTCH cneumtmqecKOH
cjJopMOH .na1mofl 3IlOX!T.
CnopHbie J\taTepttaJibl no3BO.TIHIOT, O.ll.H8KO, C.LI.eJiaîb Bb!BO.ll. OTHOCHTeJibHO
npowJioro ryHe,nopcKOtt OOJiaCTfi a IV-XII şeKaX. ()Tc10.na BQITe1rn,eT HaJI~·

www.cimec.ro
'Ilie Ha 3TOlf TepIITOpHH qacrn npOBHHUHa.tibHOro pHMCKoro ttace.TJeHHH B lJeT·
BepTOM BeKe, OTCYTCBHe repM8HCKOro 3JieMeHTa B qernepTOM-IlleCTOM BeK8X,
8 T8K}){e npwcyTCTBHe c.118BHHc1mro HaceJiemrn B nocJie,TJ.y!Olll.He seKa. B nep-
Bbie BeKa ~'l.0 <t>eo,D.8JlbHOH 3IlOX:J BbJ,11.eJIHIOTCH, rJiaBHb!M o6pa30.M, MeCTHOCTl1
C8pMH3ereTyca H BeueJI, 6.11aronapH Haxo:w;neHn!O HeKoTophrx npenMeToB, npu-
H3.ll.Jie}J{8Ill,HX. 3TOH :moxe. fyHenopcKoe K"1an6wme YK83bIB8eT Ha 3apO}){.ll.eH11e
COBpeMeHHOro ropOJI.8 elll,e B 0,.'1.11HH8.ll.U8TOM BeKe, lJTO, nu sceif sepoHTHOCTl1,
CBH3aHo c no6bIB8HHeM H o6p86bTKofi }){eJie3HOH py.LI.bI-HaxonHill.eifrn B 3THX
MeCTax.

CEJIA 3APAI-11l,A, CCTEHUAJIH3HPOBAHHbJE B KPECTh51HCKHX


PEMECJIAX

· KpaTKoe conep>K8UHe.
HmmJiae .[lyHape

B Bonpoce 3KOHOMwrecKoro H KYJibTypHoro noBbIIlleHHH Hapo,.'1.HOCTH-~n­


UOB H3 o6Jt8CTH 33118]].Hb!X rop noTpe6osaJIOCb H 3THorp8cjrnqec1me C-O.ll.eHCT-
BHe. B 3TOM CMbIC.TJe 6Lr.JIH npe.n.npHHHTbI H3bICI<8HHe B Te'leHHe Tpex "1CT
( 1952-1954) B paiîot1ax 13eJOw, fypaxomJ., 13p8Jl., KbIMilNib. HccJJeJI.OBaHHe
TeM3THKH ceJI 38p8H.Tl.3, cneII.H3.TJH3HpOB8Hllb!X B KpeCTbHHCKHX peMec.T!aX
HMeJIO MeCTO B 1953 roii.y.
P8cnoJIO}J{ettHaH ·B 10ro-33nanHof1 crnpoHe 3ana,UHbIX rop CTpa1rn :?.a-
paHna H8XO.ll.HTCH B KOT.'!OBHHe o6pa30B8HHOii sepxHefi .ll.WIHHOH 13eJIOro Kpn-
wa. fopHoe 0Kpy>Ke1rne KOTJIOBHHbl cocToHT: K cesepo-Janany H3 rpfUlbI ror
KoJI.py, K cesepy-socToKy HaX0.!1.HTCH MaccHB 13ttxapHH c seprnHHOI'f f3mia,
!{ BOCTOKy-60.TJee HH3KHe: seprnHHbl BbIJIKaHy, K !Ory H K !Ory-Ja!Hl)ly-uenh
rop 3apaHJI.a, 3asepwan TaKHM o6pa30M sne'laTJieHHe 3aKpbnoiî Kpenocnr.
3Ta KOTJIOBHH3 C OKpy}){a!OIIJ,HMH ee ropaMH 06pa3yeT nper<paCl!O Cll.110-
'leHHOe 3THorpaqi11t1ec1<0e H reorp8qi11i1ecKoe ueJioe.
HaJJH'IHe 6e)J.HOH, HenpHcnoco6JieHHOlf )J.JIH 3eMJie.'l.ev1HH 3eMJIH, He naJI.)
B03MO}){HOCTH pa3BHTbCH 3TOMy 3eM.1Je)l.eJIHIO; c JI.pyroii CTOpOHbl, neperf3-
6bITOK MeCTHLIX 1rnpo,ru1bIX pecypcoB, K8K nepeBO, rJIHH8, K8MeHb, }!{eJie30,
IllKYPKH, KO>KH, COJIOMa, BOJI.a H np. - 6bIJIH npw1m10if TOro, 'ITO OTHOCH-
TeJibHO ryCToe ttace.1e1rne 38paH,a.a ttarnJio oco6bre cpe.n.crna K cymecrnoea-
HHIO B pa3JIH'IHbIX no6o'IHbIX ·38HHTHHX 11 oco6eHHO B peMecJiax. HccJieno-
B8HHe 3TOH CTOpOHbl }!Uf3HH 38paH,U8 CTaBHT nepe,ll. H3MH 3THorpaqi11qecKy10
H 3KOHOMH'ICCI<YIO 38)1.a'ly, npe.rr.cTaBJIHIOill,YIO He M3Jlb!H HHTepec.
noJio>KeHHe B 3apaime, KaK p, Bwxope, He TOJibKO a6c0.1JlOTHO CXOJI.HO
..: IlOJIO}J{eHHCM OCTaJibHb!X 3ana}UlbIX rop, HO H c Il0J10>KeHHeM JI.pvrnx no.10c
He TOJibKO Tp8HCHJ1bBaHHH, HO 11 eceiî CTpaHbI. ·
B 1 ocHosy <t>eona.'lbHoro npo113ao,1:r.cTB8 BXO.ll.HJio npow3soncrno MeJIKIPi.
peMecJieHHHKOB H Me.JIKHX KpecTbHHCKHX X03HHCTB. · HecMOTpH Ha To, lIT.)
npouseTaHHe 3THX npol-!380.ll.CTB 38.ll.Cp}){ImaJiocb HH3l<HM ypoBHeM opyJI.Htt

www.cimec.ro
212 H . .Uy~a~pe_:____ ___;__ _ _ _ _ _ __

npoH3BO,ll.CTBa H cpeo,a.aJibHbIMli o6H3aTeJibCTBaMI! npOH3BO/l,HTe.'IeH, sce-TaK11


Ha 3TOM 3Tane noHBMJIHCb o6pa3Ubl uapO,ll.HOro HCKVCCTsa: - rott•iapttoe
peMecJio, peMec.10 no ,!1.epesy, Bhill.eJIKa KOiK H np.- B ,r1.o'io.r1b110 60.1Lw01i
Mepe.
)KHTeJIH 06hipWeH 11 ÎblpHOBHUbI nJiaTllJlll !1aJ10f· cpeon::i.lJaM rnmrn-
Hb!MH H3,ll.eJIIfHMH, iKHTe.lJH .Uo6por1.a-.uepeBHHHb!MH, iKHTeJIM Jlayu::.i-TeJie>K-
1
HblMH KOJ1ecaMH, }KHTe.11H PbilllKy MeUbI TKaUKHMH paMaMH, iKHTeJIH fiyJI-
3elllTbI 3eM.1eneJ1bIIecrrnMH, opyJJ.HHMH, .11rnl'em1 M11x3tiJ1ett-rnepcTHHbIMH n
I<OHOilJIHHbIMH HHTKaMH, iKHTem1 fepuoraH noJiyrny6KaMH, nJIOTllHKH pa3-
.lJWIHbIX ceJ1 B03,ll.BMraJIH noCTpoii1m Ha rocno.rr_c1mx JJ.Bopax B XaJJMarax, a
Bae ne Kpttrn, a PLr6Hue, KpbIC'lope H M11xatiJiettax.
Ha4HHaH c XVI-oro BeKa, a TeM 6oJiee B nocJ1eny10m11e aeKa 3apm1<na·
eTCH H pa3BHBaeTCH C.lJOH TOprosueB 3THMH peMeCJieHHblMH npmt3BO}l.CTBaMll.
5y,nyIIH o6snaHHbIM n.lJaTHTh HaJior H c6brnaTh csoe npoH3BOJl.CTBO ua
pbIHKe KpHllICI<Hll MOU orpaHHllHBaeTCH B co6CTBeHHOM X03HllCTBe TOJibKO ca.-
Mb!M tteo6XO,ll.HMhIM, yKparnaH cpa6oTaHHbie npe,n:MeTbl EeCbMa CKpOMHOH
opHaMettrnu11eti. CTocJie orno6oiKJJ.eHHH oT KpenuocTHOlt 3aJ3HCHMOCTH, B nepuo.a
npe.nrneCTBYIOillHll Kan11TaJIH3MY - HMeeT MeCTO pacuseT MeCTHOro Mac-
Tepcrna.
· KpoMe o6rnHx 11cToptt11ecK11x ycJios11ii, npouecc ycoseprnettcrnoBamrn
HMeJI csoeH: TOllKOH OTnpasJieHHH 3TH MeCTHbie ycJJOBHH, a Tal<iKe 6oraToe
KOJIHlleCTBO CblpbH.
f JiaBHblM HapOJJ.HblM 6oraTCTBOM-HCTOllHHKOM cpe,aCTB npOH3BO,ll.CTBa,
scerna 6b1JI0 JI.epeso. 11 iKHTeJIH 3apaH.na c.neJiaJI11cb c Te11eH11e111 speMem1
nJIOTHHK8MH, CTO.lJSlpa'l.rn, JI.yJI.OllHHKaMH H np .
HeKOTopwe ceJia 3apaHJJ.a cneuua.IIH3Hpona.TJHCh s Ka1mx-11It6V.'lL libillle-
ynoMHHYTbIX 'peMecJiax. ÎaJ<HM o6pa30M 6bIJIO HCJle)],OBaHO ce.rio - CTOJIHpOB-
PblllIKY.'IHUa. B npowJ10M cy1uecrnosaJrn 11 .npyrne ceJia, cneu11am1:mposaq-
nrnecH s KpecThHHc1rnx peMecJ1ax. Ho cneu11aJJhHOCTb. KaK BCHKHH cou11aJib-
HbIH cpeHOMeH, HMeeT n~pHOll.bl nOBbillieHirn H nOHHiKeHHH, B CBH3H c pa3BH-
THeM OOllleCTBa, c nepeMeHoii 06oa3a .IKH3HH H B CBH3H c noHBJieHHeM HOBbIX
cpeJI.CTB Jl.'IH yJI.oB.1ernopeHHH rpe6osaHHH Hace.;leHHH. TaKHM o6pa3oM 060
HCHHeTcH ~'.'la,noK KOiKeseHHoro npoH3BOJl.CTBa, B 13eueunax 11 Xa.lJMarax
- noeBHHX 11.eHTpax Ko.>KeBEHKOB no npoH3BOJI.crny nocTbIJIOB (onHHoKi. TaK·
~e B CToeHapax - B ceJie TKa•reii rnepcTHHbIX TKaLJeti - s Harn11 JI.HH CH1llCCT-
sy10T otieHb MaJio MacTepos, BLiill.eJibrna10m11e llepHbie 3apaH,ll.CKHe cepMHrH.
J13yqen11e Tpy,11.a o KpCCTb51HCKHX peMeCJiaX, KOTOpb!MH 3aHHM310TCH B
11.eJIOM pH,ll.e CeJI. a TaIOKe H3Y4CHHe HeCflell.H8JIH3HPOBaBllIHXCH CeJI - ,ll.aeT
HaM HeCKO.flbKO 06rn11x HHTepecHbIX ycTaHoBoK. B · MHoro11HcJieHHbIX 60.r1ee
CTapHHHbIX TpyJJ.aX B o6JiaCTH 3THor11.acp1111, H3bIK03HaHHH, HCTOpHH JiHTepa-
TYPhI 11 np. - no,r1.•1epirnsaeTCH pOJlb CKOTOBOll.CTBa 11 neperoHKH cKoTa Ha
JieTHHe naCT611ma, B coxpaHeHHH e11.v.11crna pyMbIHcKorn H3bIKa ff cpo~IbKJiopa.
He yMellblliml 3TOH pO.lJH CKOTOP.0}1.CTBa, HOBeiiurnc 3THOf,ll.acpH4eCKite HCC.'l('-
.a:osaHHH yKa3b10a10T Ha npyrwe cpaKTOpb1, K0Topb1e cnoco6crnoaa.n11 coxpu-
tteHH!O H pa3BHTH!O 3TOH K)"JlbT)'PHOÎf e)J.HHHU,bl J-IaJIJero ttapo)l.a.

www.cimec.ro
B 3THorpacp114ec1mx TpaHc1rnbBaHCKHx 3ottax 3aMe'-1aJJ11cb MHoro•mcJ1eH-
Hh1e 3KOHOMHlJeCKHe-KOMMep'-1eCKHe CHOWeHlrn c cocem!HMH npOBHHU.HflMH
( CTpatta eeKyes, ob1pcef:1, H3c3y.ll) H3B03 (C3i1eJJ, ob1pny, .5pellKY). a TaK-
R<e nepeceJJe1rnH HeKoTOpb1x Macc 1-iaceJJeHHH TpattcH.TJbBaHHH B MoJJ/J.aBHIO
I-i MyHTeHH!O H Hao6opOT TaK)l{e cnocoocrnoBaJJH HO,ll.Qep>KHBaHHK> H pa3BH-
THK> 3Tttorpacp114ec1rnx c11orne1rnii Me>KJJ.y pa3JJHlf!lh!MH ooJJacrnMH cTpaHbi.
HhrnernttHe 3Timrpacp11'-lec1me 11cc.ne;I.osatt11H 3ana.D.HblX rop BhJHBHJJll
H Jlpyrtte cpopMbI CBH3H Me)KJJ.Y pa3JI'-IHbIMH ooJiaCTHMH. TaKOBbIMH HBJJHeTCH
ToprOBJJH paMaMH .n..rrn TKaHbH KpeCTbHHCKHX KOBpOB H TKaHeJ°'.1, naCTylllhHMH
CBHpeJJHMH 113 3apaH.n.a, TOpl'OBJIH yrnaTaMH H oopy'-IaMlf B CTpaHe Mau.os,
ToproBJIH CTeKJiaMH, npaKTHKyeMaH >KHTe.'"!HMH fye.n.HHa, ce30HHhie Bble3.ll.bl
Ha naXOTHbie pa60Tbl B D3p3raH H paBHHHY nyHaH H .np.
npyroe KOHCTaTHposam1e COCTOHT B TOM, lJTO KpOMe onpe.neJieHHH Ma-
repHaJibHblX yc;nOBHH HCCJie.nyeMOH noJIOCbl, KpoMe H3y'-leHHH MHOfOlJHCJieH-
HblX peMeCJI H 3aHHTHH, npaKTHKyeMLIX 3.IJ,eCb - 'IHC.'IOM OKOJJO copoKa (40)
- Bhrns.:rnK>TCH cnocoottocTH, Yl'vlPHbe np11MeHHTbCH K pa3.rm'-IHb1~1 BIHaM .nen·
TeJJbHOCTH, KaK H MHOfO'IHCJlel!Hbie B03M0){{H0CTH apniCTHlJeCKOro TBOp-
qecTBa.
C TO'-IKH 3pemrn cneu.11a.1rn311posaHHH B peMecJJax, 3apaHJl CTOHT na
OOJiee BblCOKOI1: CTyne1m, lJTO KacaeTCH Kai1eCTBa H C6bJTa, l!eM TalmC npOH~-
80.ll.CTBa .511xopa, K3!{ npoH3BOJJ.CTBO TKaUKHX paM HCBHpeJJeH. 3ni: .li.Ba pe-
MeCJia HCCJie.nyeMOH noJJOCbl, HaXOJUITCH Ha ypostte, JlOCTiffHYTOM B npow~-
BO.il.CTBe Ka.ll.OK H ymaTJJOB B I\blMneHax y Mau.ms, KOTOp1:.1e .no nepBOH MHpO-
BOH BOMHhI c61>rnaJI11 cso1't TOnap a BOCTOllHYK> BeHrpHK>.
B coapeMeHHhlX ycJIOBHHX peMecJieHHHKH opraHH3YIOTCH s KoonepaTHBhI
H .ll.JIH COBMeCTHOro npOH3BO.ll.CTBa npeJI.MeTOB X03HHCTBeHHOro OOHXO,!J.a, a
T3K)l{e H3.!J.eJJHH ttapo,r:r.ttoro npoH3BO.ll.CTBa, KaK Hanp11Mep, B XoJJMarax, Bae
.ne I\pmn, .5pa.ne, I\pbIC'Iape, fi311u,e, fepneratte, Ph1rnKy.n11ue. 3THM Koone-
paTHBaM BMeHeHa B o6fnaHHOCTb 06c.1y1KHBaTb MeCTHOe HaCeJJetrne H no-
MOraTb npoH3BOJI.CTBy_cpaop11Kau11eii: 11 nepepa6oTKoii no.nycpaop11KaToB, a Kpo-
Me Toro ttcnoJib30B3Th 1n6b1To1c patfollttX pyK B . ceJiax.
n.nH npaBHJibHOI'O pa3BHTHH 3TOH OTpaCJIH, peMeCJieHHble KOOnepaTHBbl
nptt,!I.aIOT 6oJibliloe 3Ha•1em1e H3.ll.CJIHHM HapOJJ.Horo rnop'-lecTBa, KYJihTHBHpyH
TpaJI.HU.HH H pa3s11aan onb!TLI, cyuiecayK>ll\He s 3TOH 0Tpacn11 s Ka)l{JI.Oi':
3otte. Heooxo,ll.HMO tta6.ruo.naTb H ttanpaBJIHTb npou.ecc xyJI.o>KecTBeHHhIX H3·
.!J.eJIHH, noToMy '-ITO B 3apaHJI,e, KaK 11 B npyrnx 06.naCTHX CTaJIH 3aMel!aTbCH
OTKJIOHeHHH OT npHHUHna 3a60T.'IHBOro OCBaHBaHHH nepe,!I.osoro H8CJie.1I.HH.
CKopHHKH KpbtClJOpcK01'.i KoonepaTHBHOtt opraHH3aU.HH npoH3BOJlHT npen.-
MeTbI c aechMa 6e.n.~10r1 optta!VlettTau11et1: rop1i1e'IHll!<H 113 06biplllHH H Tb1p-
naBHU.hI npe6eraK>T CTapHHHbIMH opHi1MeHT3MH, ,ll.aBaBllJHMH OCHOBHOH
TOH pacKparneHHOit: rJIH3Hpoaattttoif pyMbIHCKor't KepaMHKe 3apaH,lla.

www.cimec.ro
214 I-I. lÎ.yHape

11cnrnHaSI ou.eHKa xy.n.mKecTBeHHoro HacJie.n.osamrn 3apaH.LI.a Mo:lKeT


HMeTb MecTo TO.llbKO npH CTHMy.m1posaHHH MecTHbIX TaJiaHTOB. Heo6xo,ll.HMO
.n.aTb TOJll:[OK H YMHO:lKeHIUO KOOnepaTHBHblX opraHH3aU.HH HapO,lI.HOfO HCKyc-
crna: - no.LI..LI.ep>K11BaTb HX CBH3b c AOMaMH Hapo.n.ttoro rnoptiecTsa, xy.LI.o-
>KeCTBeHHbIMH IlIKOJiaMii H HHcnnyTaMH. Tor.n.a Mb! o6ecnelJHM u coxpaHeHHe
He TOJlbKO npoH3BOJ1CTBa nrnpoKoro noTpeOHTeJibCTBa, HO coxpaHHM pa3Bli-
THe xy.n.mKeCTBeHHOro Hacm~.nrrn B ero 3THH'leCKOH pattOHHOH opHrHHa.'lb-
HOCTH.

BKJIAJl B OTHOUJEI-IJ1l1 OCBE1UEHI151 PAE04Ero JlBI1>KEHI151


B OEPI10Jl OTHOCI1TEJ1bHOl1 YCTOVl4l1BOCTJ1 KAffl1TAJ1l13MA
B rYHEJlOPCKOVI OEJIACTI1
_Kpanwe coll,ep:a~aH11e.

EeHHMHH Eacca

B apx11Aax npecpc1<Typ1:i1 6brnwero ryHenopcKoro ye3!la El ]lese 11ai'lll,eHo


HeCIWJlbl<O JlOKyMe!rroB OT 1923-1929 ro.n.a, 113 KOTOpbIXr CTaHCrnHTCH H3BeCT-
llbIM He1<0Top1:i1e wi Jleikrn11i1 6opb6b1 pa6otJero K.nacca 3TOro nepttoll,a. PclJb
H)lCT o 3a6acTOBKax Ill~XTepon Jl.oJIHHbl )1(11y 1926-1929, pa6otiHX 30JIOTbIX
Koneii Epa,'la (I 925- I 926), a TaK>Ke o 3a6acTOBKax 33B01l,CKHX pa60411x K::i-
JiaHa 1926. B 3TOM nep110.n.e pa604ee .LI.Btt>KeHtte perpecc11pyeT, 4TO :lKe Ka-
caeTCSI ttaCTynaTeJILHbIX )I.eticrnuf1 6yp:lKya311u nponrn pa6oqero KJiacca, TO
OHH Hao6opoT, npHHHMatOT 3Hal:[HTeJibHbie pa3MepbI u PYMbIHCKaSI KOMMYHH-
cTuqecKaSI napTHH nepexo.n.11T B no.LI.nOJibe. JleiicTBHH pa6oqero KJiacca opra-
HHl:[HBalOTCH CTbl'IKaMH Ha pa6oTe H MeCTHblMH 3a6aCTOBKaMH c npe,lI.bHBJie-
HHeM 3KOHOMHl:[eCKHX y.11y 11IlleHHH nOJIOJKeHHSI pa6oqHx; O.LI.HaKO He CMOTpH
Ha MHOf04HCJieHHOCTb 3THX 3a6acTOBOK, - OHH He npHHHMaJOT 6oJiblllHX
pa3MepoB. 01rn npHl:[HHSllOTCSI TH)KeJiblM 3KOHOMHIJeCKHM noJio>Ke!"HeM pa6o-
qero KJiacca 11 HBJIHIOTCSI Bbipa>KemteM ero He1l,OBOJlbCTBHSI, HO He l:[YTb He
,lI.eJIOM npOBOKaTOpOB, KaK 1lOKa3bIBa.1111 onnopTyHHCTbl c u.eJIJO noMelllaTb
3,LIJIHCTBY pa6oqero K.'!acca. Oco6eHHO sa:lKHYIO pOJIJ:i B 3THX .n.eH:cTBHHX Hrpa-
JIH o6be,lI.eHeHHbie npotj:ico103bI, KOTOpb1e seJia PYMbIHCKaSI KOMMYHHCTH4ecKaSI
napTHH. PyMblHCKaH KOMMYHHCTHl:[ecKaSI napTHH, B ycJIOBHHX no.n.noJihH, pa3-
BHJia .n.eSITeJibHYJO pa6oTy B npotjJcol03HblX H .LI.pyrnx MaCCOBbJX opraHH3a-
u.1rnx, B u.eJIHX o6beJl.HHeHHSI pa6oqero KJ1acca. Eopb6a pa604HX noJIHHbl )l(uy,
3ana.LI.HbIX rop H pa601JHX _MeTaJIJiypros K3JiaHa npHMbIKaeT B KOJIOc-
caJibHOH 6opb6e, KornpyJO BeJI Halll Hapo.LI. no1l, pyKOBO.Ll.CTBOM napTHH npo-
THB KanttTaJIHCTHlJeCKOH 3KCnJiyaTaU.Hli BO BpeMeHa 6ypmya3110-nOMCill.H-
l:[bero pe:lKHMa.

www.cimec.ro
PyKoBo)J.cTBo JJ.JIH îpyJJ.HUiHxcH 80 BpeMH noceul.elillst M:y3ees 215

PYKOBO.llCTBO LlJUI TPY.ll5IllU1XC5I BO BPEM51 IlOCEIUEHI1~


MY3EEB
KpaTKoe coJJ.epH<aHHe

0. <l>JIOiZa

Pa6oTa 3aHHMaeTcH cJieJJ.yJOW.HMH sonpocaMH: poJib My3ees KaK Macco-


BbIX KYJibTYPHO-BOCilHTaTeJibHbIX 3aBeJJ.eHHH; npHHI.lHflbl JieH<aW.He B OCHOBe
pyKoBO.ll.CTsa; pyKOBOJJ.HTeJibHaH pa6oTa B CBH3H c pa3HbIMH KaTeropHHMH
nocenneJieif; JJ.HCKyccHH H sonpocb1 B CBH3H c pyKOBO.ll.CTBoM; npaKTH4eCKHe
npasHJia nocemeHHH 11 pyKoso.ncrna: npaKTHl!eCKHe npHMepbI pyKOBO)J.CTB3.

MY3EYf, noCB5IlUEHHbIYf nAM5ITI1 AYPEJIA BJIAl'IKY

,~
BeHHMHH Bacca

OnHcbrnaeTcH My3e1'1 nocBHW.eHHbIH naMHTH „AypeJia BJiaifKy", opra·


HH3oBaHHbIH B poJJ.HOM .II.OMe AypeJia B.riaiiKy', semrnoro H306peTaTe.11H H gep·
soro pyMbIHCKoro JieT4HKa.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
=-RESUMES-

www.cimec.ro
www.cimec.ro
Quelques conslderations sur l'ethnogenese du pe!lpie roumaln
C. Daicoviciu

(Resume)
La question de !'origine QLI plus exactement de la iurmation defini-
tive du peuple roumain, - precisement de l'epoque, du lieu et du mode de
la naissance du peuple roumain et de la langue roumaine ---: demeure, dans
notre histoire, san~: une repon~e .convenable au point de vue sdentifique.
Cette question, purement doctrinaire au commencement, est devenue une
question politique, degeneree, de plus en plus, - chez Ies historiens et
linguistes bourgeois, - en nationalisme chauvin et etroit.
Aujourd'hui, par bonheur, Ies drconstances de la discussion de cette
question ont tout ă fait change. Le substratum politique est devenu sans
aucune valeur et la conception materialiste, qui est ă la base des recher-
ches dans Ies sciences sociales, constitue une garc.ntie solide au point de
vue documentaire, methodologique et interpretatif.
Les divers jugements (ou prejuges) et opinions dogmatiques qui ont
{te crees comme rcsultats cl'une altitude precon<;ue plutot que de donnees
concretes, doivent Clre absolument revises de fond en comble.
Le phenomene complexe, multiforme et grandiose de la formation du
peuple roumain a ete reduit ă quelques formules schematiques et sim-
plistes.
1. Autochtonisme exclusif (la permanence et la continuite ethnique,
·culturale et linguistique ininterrompue) ;
2. Imrnigration massive ă une ou deux reprises du VIIl-XIII-erne
siecle, au nord du Danube.
3. Adrnigrations successives d'un „peuple roumain" du sud du Da-
nube ă un autre „peuple rournain", du nord du Danube.
La majorite des chercheurs ont neglige cornpletement Ies autres as-
pects, essentiels, de la question, qui devaient preceder !'aspect territorial
limite - precisernent l'epoque et Ies elements constitutif s de la formation
ethnique roumaine.
La recherche de la formation du peuple roumain et de la langue
roumaine cloii comrnencer par Jes realites concretes du sud-est de !'Europe
- partie integrante de l'empire romain avec ses frontieres politiques et
culturales des diverses periodes.
En premier lieu, j'ai l'impression qu'il est necessaire d'examiner,
sur des bases materialistes, la question de la romahite orientale ( carpatho-
balkanique), en etablissant Ies differents centres roumains et leur specifique.
Nous devans aussi etudier l'existence des populations romanophones
www.cimec.ro
C. DAICOVICUJ
en Dacie, en Pannonie et dans Ies Balkans et leur organisation sociale-
politique.
Puis, en partant du caract-2re instable des populations pastorales et
des populations en general, des premiers 10-12 siecles de notre ere, nous
pourrons eclaircir le manque de traits romans dans la toponymie des con-
tn;es carpatho-balkaniques et encore la conservation d'une relative unite
linguistique et la legere dependance entre ces habitants errants et Ies peu-
ples dominants.
En suivant de pres Ies donnees historiques, linguistiques, ethnogra-
phiques, juridiques et d'autre nature on ne peut negliger l'etude objedif de
la questfon de l'ethnogenese du peuple roumain.
Le role de la langue latine (romane) dans la vie materielle, econo-
mique-sociale et spirituelle de la contr~ carpatho-balkanique, la propaga-
tion du christianisme, l'apport reel des populations migratoires dans la pro-
rnotion de la culture materielle et de l'organisation sociale de ces temps
et Iieux, la gigantesque contribution sla,ve a la formation de la commu-
naute du peuple roumain, sont des questions capitales qui s'imposent
prealablement et doivent etre resolues pour donner une reponse a la grande
question qui se pose : quand et en quelles circonstances, de quels elements
de la romanite orientale le peuple roumain s'est-il forme? QuanrJ pouvons-
nous parter d'un „peuple roumain" et, enfin, ou ce peuple s'est-il forme ?
En ce qui nous concerne, nous inclinons a croire qu'on ne peut par-
ter d'un peuple roumain anterieurement au premieres formations feodales
sur le territoire du nord du Danube.
La mention si tardive des Vlaques ne nous semble pas du tout „acci-
dentelle".
Elle doit avoir une cause objective: l'apparition assez tardive des
Vlaques comme peuple distinct au milieu de la romanite orientale.
La meme s.olution rious apparaît indiquee plus encore pour la forma-
tion de Ia langue roumaine, le daco-roumain.

Un nouveau tresor monetaire et un etablissement ancien


sur le territoire de la reglon Hunedoara
Oct. Floca
(Resume)
Aux environs du village de fnuri (rayon Alba) se trouve la colline
„Piatra cu Stînjenu", une hauteur isolee que I'on peut observer de tres loin.
A la fin des enquetes sur le terrain, nous sommes arrive a la conclu-
sion que la petite terrasse du sommet de la colline, tres reduite et impropre
pour une habitation, :i etc utilisee comme point d'observation · d de sur-
www.cimec.ro
~~~~~~~~~~~~~
Un nouveau tresor monetaire 221

vei.l1l1ance p1ar J:i. co.lledivite humaine qui habit·a·i·t Ies t·errasses d'en b:as de la
colii ne.
La ceramique collectioncc ii la surface du tcrrain est asscz varih»
comme fclT'ITle, cou~·eur, pâte, f.inesse et omementatiion, aussi bien en ce qui
concerne Ies cultures auxquelles elle appartient.
Les nombreux fragments ceramiques (Ies plus anciens comme appari-
lion) app:arl·iennent au debut de l'epoque des me;~aux, a I.a culture „Coţo­
feni" qu'on rencontre tant de fois dans Ies etablissements prehistoriques de
la region de Hunedoara. Parmi Ies debris ramasst>s dans cet enrlroit existent
des fragments ceramiques qui sont specifiques pottr l'epoque tardive du
bronze. Une importante place occupe dans le materiei qu'on trouve dans
l'etablissement des terrasses de la .colline „Piatra cu Stînjenu" la ceramique
de l1a derniere periode du fer, traviaillee a l·a main ou a la roue, de coulem
grisc ou rouge.
II semble que la deuxieme epoque du fer soit h derniere phase
d'habit:at:ion de cet etablissement.
A l'est de la colline mentionee ci-dessus. a ete decouverte, ~ l'occa-
sion des travaux agricoles, un tresar de monnaies republicaines romaines. Les
monnaies sont dans un bon etat de conservation. II n'y a parmi elles aucune
qui oresente des particularites de fabrication, ni d'exemplaires inedits ou
quelque nom nouveau de magistrat monetaire etc. II n'existent dans le
tresar de Inuri aucune imitation locale des deniers republicain~ officiels
qu'on trouve quelquefois dans Ies decouvertes de5 monnaiei republicaines
ror.iaines.
Les plus 1andennes pieces du lresor sont d~s annees 172-151 avanl
n_otre ~re avf>c I~. nom dt~ ma~istrat monetaire Marcus lunius ; Ies plus
reoontes, deux p1eces de I rnnee 77, portent :.e nom du ma~isLnat Lucius
Satrienus. La frequence des monnaies pendant toute la periode 172- 77 avant
notre ere esti· presque uniform~. On peut obseirver une faible augmentation
dans Ies emi ssions des :annees 91,89, mais p!as de fa<;on a nous f•aire croill'e
1

qu'ă cel.te e::ioque 'ait ete faite 1'1a:cumul:ation princip1a1le du tresm. .


En ce qui concerne la valeur ponderable des monnaies du tresar de
Inuri, elle se n:iaintient avec de petites differences, autour de la pesanteur
normale du denier republicain romain.
Parmi Ies 37 monnaies decouvertes, quatre pieces possedent des con-
{remarques.
L'enfouissement du tresor est :avenu vers le milieu de la pr.emiere moi-
lie du premieir siecle 3.Vlani notre ere; par consequent, cette decouveirte mo-
netaire appartient a la serie des plus anciens tresors de la Dacie libre. L'en-
Lenremeint s'exp.Jique par un fait bien commun: Ies riches mett!aient a l'~ab::-i
leurs biens a cause de l'incertitude crece soit par divers evenements de
gueJ"1T1e, soit par l'anfagonisme interieur de !ia societe dace,

www.cimec.ro
222 OCTAVIAN FLOCI\

Le tresor de Inuri est une des rares decouvertes monetaires de la


periode dace de l'histoire de notre pays, trouvee dans un etahlissement dace.
Bien que la station prehistorique de Inuri ne soit encore etudiee d'une
maniere satisfaisante, comme nous l'avons releve, ii este possible neanmoins
de pl'eciser que sa derniere phase d'habitation nous conduit ă la societe dace
du prem~er siecle av1ant notre ere. Ce tresor contient, oomme tant d'1autTes,
des monnaies republicaines romaines utilisees dans le commerce dace. La
decouverte des monnaies dans un etablissement dace nous permet de con-
clure qu'elles appartenaient ă une personne de cette localite.

Les Daco-getes dans la Dacie romain~

I. I. Russu
(Resume)
L'un des problemes historiques Ies plus compliques du sud-est euro-
peen dans l'antiquite est la destinee de la population autochtone de la
Dacic apres la conquete romaine ( 106 n. e.) ; de la solution qu'on en donne
depend en grande mesure la realile du fondement solide du romanisme
de celte province et par consequent Ies origines memes des „Romains"
qL!i app;uaissent ici au Moyen-âge, Ies Roumains d'aujurd'hui. On sait
que, s'a"ppuyant sur des pa·ssages comme „to Geton ethnos exeilon" (Julien
rApostat), „Dacia diuturno belii Decebali viris fuerat exhausta" (Eutropius),
des erudits de l'epoque romantique de l'historiographie (p. e. le latiniste
rour.rnin P. Maior, 1812) ont affirme que Ies Geto-daces auraient ete ex-
termines ou chasses de leur pays par Ies conquerants romains en 106.
Par consequent la Dacie aurait ete litteralement videe de sa population
indigene et ensuite repeuplee par Ies colons venus, selon la celebre ex-
nression d'Eutrope, „ex toto orbe Romano". L'idee de l',,exterminatio11"
constitue aussi le noyau de la these bien .connue de Robert Roesler (1871),
qui poursuivait le but de demontrer d'une part l'absence de !'element autoch-
lone thraco-dace dans la province de Trajan, d'autre part le manque de
toute solidite et de durabilite du romanisme carpathique apres l'evacua-
tion de 271. Les erudits hongrois ont ensuite defendu et propage avec
arcieur cette thforie par interet ~videmment plutot politique et national
que scientifique, en invoquant aussi l'interpretation donee par Cichorius
ă deux scenes de la Colonne de Trajan (LXXIV, CLIV-CLV) et le nombre
n~duit des noms thraco-daces dans Ies inscriptions de la Dacie rornaine.
En fai::e de ces conclusions hâtives et suspectes on a juge necessairn
de reexaminer toutes Ies donnees des sources historiques, archfologiques
et epigraphiques conc:ernant la population daco-getique pendant et apres
ks guerres de 101/2 et 105/6 n. e.
a) Les textes lttteraires. On re leve que le rnot „exeilon" de J ulien
www.cimec.ro
Les Daco-getes dans la Dade romaine 223

(Caes. 327), s'il signifie vraiment „j'ai extermine, extirpe", doit etre une
exageration stilistique, au bien a-t-il piutot Ies sens de „j'ai vaincu, sou-
mis, annexe" Ies Getes. „Viris exhausta" (Eutrope VIII 6, 2) signifie,
comme on l'a reieve depuis Iongtemps, „vide" non de toute la population,
rnais seulement „des hommes" dont beaucoup etaient tombes dans Ies
combats, d'autres captures par Ies forces romaines, deportes, etc. _Les au-
tres textes par lent consequemment de la conquete de la Dacie, de la def ai te
des Daces, non de leur „extermination" (Cass. Dio, Eutrope, Eusebe,
Cassidore, Appien, Aur. Victor, et.c.). Un passage ignore de Suidas (s. v.
hype.dex~rnto) contient un episode significatif des guerres daciques; un
gro11pe de 3000 Daces refugies ă leurs habitats en s'engageant ă respec-
ter Ies ordres des maîtres romains. -Les inscriptions parlent dans le meme
sl'ns \„Traianus gentem Dacorum et regem Decebalum bello superavit",
Cil. VI 1444, etc.). Les monnaies commemorent la victoire de Trajan:
VICToria DACica, DACia CAPta, avec Ies symboles de la soumission.
b) Les reliefs de la Colonne de Traian, outre Ies combats et massa-
C'l'l'S, marches, travaux militaires, allocutions, etc., representent de nom-
hreuses scenes de soumission (deditio) de la population dace: on en a iden-
tifie au moins 16 ou la population civile, tant nobles que gens du peuple,
se rendent aux forces romaines et particulierement a l'empereur victorieux
qui Ies g-racie en Ies accueillant toujours avec une bonte paternelle. Une
seule scene (CXL) figure le suicide d'une groupe de Daces, excepte celle
0(1 le roi Decebal se donne la mort. CXLV). D'aucuns ont faussement
parle de „nombreux suicides en rrtasse de la population dace representees
sur la colonne de Trajan". En realite, comme ii resuite de touts Ies docu-
ments et comme ii est bien naturel, la masse du peuple a prefere vivre
plutot que de mettre fin a sa vie, de s'enfuire vers le nord et d'abandonner
ses etablissements ancestraux.
c) Les formations duxiliaires des Daces (a la e, cohortes), entre 9-11,
n'ctaient pas moins nombreuses que celle fournies par d'autres provinces
au cours du 11-e siecle (la Belgique en a 12, la Syrie 13, l'Afrique 9).
Deux ou trois des auxilia daces ont ete formes queiques dizaines d'annees
apres la defaite de 106 (sous Hadrien, Marc-Aurele, etc.), recrutes natu-
rellement dans la population dace indigene et non parmi Ies colons venus
„ex toto orbe Romano".
Les Daces libres et Ies Costoboci, Carpi, etc. etaient Ies tribus indi-
~·cnes des regions limitrophes de la Dacie romaine : Maramureş, Bucovine,
Moldova, Galicie, etc., non des „emigres" de la province.
La romanisation. La Dacie eut pendant 165 ans de regime imperi<il
une vie romaine tres intense, qui se reflete dans le grand nombre d'in-
şcriptions, de monuments, constructions et des restes archeologiques de

www.cimec.ro
224 JON T. RUSSU

toute sorte. Le developpement florissant de la civilisation romaine a in-


fiuence de fa~on decisive la vie des auiochtones daco-getes: leur langue a
etc remplacee par le latin populaire, dont est issu le roumain d'auiourd'hui.
Celui conserve encore Ies traces du substrat thraco-dace ă peu pres 170
mots preromains indoeuropeens, qui feront l'objet d'une enquete plus de-
taillee ; ce sont la principale preuve scientifique, positive, en faveur de la
these de la descendence autochtone du peuple roumain et un pont de liai-
son sur entre Ies Roumains d'aujourd'hui et leurs ancetres Thraco-daces.

Inscriptions et monuments de Germisara


N. Gostor
(Resume)

Les publications anterieures ont fait connaître jusqu'ici 28 inscrip-


tions trouvees ă Cigmău (ant. Germisara) ou dans le voisinage de .cette lo-
calite. On en connaît aujourd'hui quelques autres encore, ma~onnees au
rnoyen-âge dans Ies murs de l'eglise catholique, aujourd'hui temple cal-
vii1iste, de Geoagiu) de jos (rayon Orăştie) et mises au jour en 1930,
lors de la demolition de cet edifice clerical et feodal.
le nom du camp et de l'etablissement civil de Cigmău etait dans
l'antiquite Germisar a, nom emprunte aux thermes des ba ins de Geoagiu qui ·
se trouvent ă proximite, connus et veneres aussi par Ies Daces, car
germisara en langue dace a le sens d'eaux (ou sources) chauds. C'est
da·ns le camp de Germisara (Cigmău) qu'avaient leur garnison
Ies pedites singulares Britannici, qui, ă partir de ·Marc Aurele,
deviennent une unite ă caractere permanent, prenant le nom de n(umerus)
p(editum) s(ingulartorum) B(ritannicorum), et qu'il ne faut pas con-
fondre avec Ies pedites sinf?ulares consularis (garde du gouverneur de
la Dacie) d'Apulum (Alba Iulia). Cette unite britannique, qui avait pris
part aux guerres daciques, est attestee en Dacie entre 110 et 245. Dans
l'etablissement civil se fixaient d'habitude, en premier lieu, Ies veterans
provenant de cette unite, avec leurs familles, dont certains conservent en-
core leur ancien cognomen celto-britannique, comme Alan(is ?), Attio,
Attius, Coes ... , Niss ... , Tato, ... sirn. Un role important etait egalement
joue dans cet etablissement par Ies Galatae consistentes, organises en
college, ainsi que par un certain nombre de semites syriens. L'occupation
des habitants etait en general l'agriculture, ce qui ressort de l'habillement
des persones representees sur une edic·ule funeraire (fig. 9), ainsi que du
www.cimec.ro
I nscripsions et monuments de Ge1misara 225

grnnd nombre de fermes dispersees aux environs de Germisara. La cite avait


la qualite de vicus ou peut-etre meme de pa.rzus et dependait de la colonie de
Sarmize~etusa; mais l'administration fiscale etait de la competence du
municipe d'Apulum. Le relief de l'edicule funeraire de la fig. 9 prouve de
fac;on peremptoire l'existence d'un enseignement elementaire - tudii litterarii
jusque dans Ies petites localites du territoire de la Dacie.

Das Oeblet von Hunedoara im IV .-XII. Jahrundert


K. Ho1edt
(Zusammenfassung)
Die Seltenheit oder das Fehlen von schriftlichen Quellen, ebenso auch
die liickenhaften Ergebnisse der Ortsnamenforschung, soweit sie das erste
Jahrtausend u. Ztr. betreffen, verleihen den Bodenfunden als unmittelbaren
und zeitgenossischen Quellen fiir die Friihgeschichte Siebenbiirgens eine
erh6hte Bedeutung.
Es ist deswegen nicht uninteressant, die friihgeschichtlichen Boden-
funde eines bestimmten Gebietes, in der vorliegenden Untersuchung die
des Raurnes von Hunedoara, zusammenzustellen, um daraus einige geschicht-
lichc Riickschliisse zu ziehen. Das hier hehandelte Gebiet umfasst da5
Miereschtal westlich des Tales von Cugir etwa bis zu der Grenzlinie zwi-
schen Siebenbiirgen unei dem B:=mat unu umschliesst noch seine Umge-
bungslandschaft im Siiden bis an den Kamm der Karpathen milt Einschluss
c!es Hatzeger Gebietes und umfasst auch noch nach Norden einen ent-.
i:prechenden Gebietsanteil. (Abb. 1).
In romischer Zeit ist dieses Gebiet einer tief greifenden Romanisierung
ausgesetzt, die das Fortleben von Teilen der romischen Provinzialbevol-
kerung auch noch im 4. Jahrhundert nach der Preisgabe der Provinz ver-
standlich macht. Auf diese Tatsache deuten einige Bodenf unde ·und archăo­
logische Beobachtungen, vor aliem aus Sarmizegetusa und Vetel.
In Sarmizegetusa wurden im aedes augustalium auf dem Forum die
Einftigung spater Mauerteile beobachtet. Das dortige Amphitheater wurde
im Laufe des 4. Jhs. zu einer Verteidigungsanlage umgewandelt, wie die
durch Erdaufschiittungen absichtlich verrammelten Eingănge und ein in
einer Zuschauerloge vergrabener Fund mit Miinzen von Valentinianus I.
zeigen. Die Fortdauer menschlichen Lebens in heseheidenem Umfang in
Sarmizegetusa auch wăhrend des 4. Jhs. belegen noch sieben hier gefun-
•lf'nr Miinzen von Diocletianus, Galerius Maximianus, Constantius, Iulian
/\postata und von Valentinianus I.
In Vetel kamen Miinzen atis dem 4. Jh. ,von Gratianus und eine Fibel
mit umgeschlagenem Fuss (A~b. 2,1) zum Vorschein. Ebenso wurde hier

www.cimec.ro
KURT HOREDT

ein rnr die Geschichte des frilhen Christentums în Dazien aufschluss-


reicher Fund, cin Fibclbi"tgel mii einer christlichen lnschrift aus dem 1.
Jh., geborgen.
Weitere Miinzf unde aus Hunedoara, dem Vulcanpass, aus Sălaşi und
Fizeş ergănzen die bereits aus den erwăhnten Bodenfunclen gezogenen
Rilckschliisse liber die Fortdauer eines Teiles der provinzialromischen Be-
vălkerung in SiebenbilnQ'en im 4. Jh.
Aus dem 5. und 6 Jh. wurden Goldmiinzen in Dobra und Veţel gc-
funden.
Es ist auff ăllig, dass in dem behandelten Gebietsteil keine Funde vor-
liegen, aus denen sich die Anwesenheit germanischer Stămme erschliessen
liesse. Demnach scheint dieser Teii des Miereschtales nur als Durchzugs-
land und Bindeglied zwischen den beiden ~-ermanischen Siedlungsmittel-
punkten rings um Tîrgu Mureş und der Umgebung der Miereschmiln-
dung gedient zu haben.
Aus der ersten Hălfte des 7. Jhs. stammen aus Sarmizegetusa (Abb.
2;2) und aus Vetel (Abb. 3) Sprossenfibeln, die nahe Entsprechungen auf
eincm Gebietsdreieck zwischen Ungarn, der Oslsee und der Ukrain~ habcn.
Nach Fundort, Zeitstellung und Verbreitungsgebiet dieser Fibelform dilrf-
ten die siebenbilrgischen Stiicke eher den Slawen als den Germanen zu-
~uweisen sein.
In den folgenden Jahrhunderten wird cler Donauraum von Slawen be-
wohnt und slawisiert, wie u. a. Zahl und Dichte cler slawischen Ortsna-
men belegen. Die entsprechenden Bodenfunde aus dem Gebiet von Hune-
doara sind durch Bruchstiicke slawischer Tonware aus Boholt, Cugir
(.llbb. 5), Federi, Turdaş (Abb. 5) und Valea Nandrului (Abb. 5) vertreten.
Es verdient das Fehlen von Nachweisen hervorgehoben zu werden,
aus denen die frilhgeschichtliche .-'\usbeutung der Goldvorkommen des
Erzgebirges_ hervorgeht, obgleich der ON. Zlatna, von altblg. zlato - Gold,
zeigt, class die slawischen Bewohner von diesen Vorkommen Kenntnis
l'atten. Vermutlich wurde beinahe ausschliesslich Goldwăscherei getrieben,
c!eren hinterlassene Reste sich zeitlich nicht einordnen lassen.
Die reichhaltigsten Siedlungsspuren erscheinen gegen Ende der frilh-
geschichtlichen Zeit in Hundoara, vermutlich in Verbindung mit der Ver-
wertung der dortigen Eisenerze. Von einem grăsseren Friedhof wurden
hier 54 Grăber freigelegt. (Abb. 6). Aufschlussreich filr die im 11. Jh. ilbli-
chen Brăuche und chirurgischen Eing~iffe ist die im Grabe nr. 24 festge-
stellte Schădeltrepanation (Abb. 7). Der Friedhof muss vermutlich einer
slawischen oder slawisch-rumănischen Bevălkerung zugewiesen werden,
Im Gegensatz zu dem gleichzeitigen Grabfeld von Moldoveneşti neben
Turda, das den Ungarn zuzuweisen ist. Es ist nicht ausgeschlossen, dass
unter den Gmndmauern des mittelalterlichen Kastells in Hunedoara die
Reste einer ălteren Erdbefestigung, ăhnlich der aus Moldoveneşti, liegen,
die zeitlich dem Friedhof des 11. Jhs. entsprăchen.

www.cimec.ro
bas behiet von Hunedoara im IV.-XII. Jahrundert 22'

Neben der Ortschaft Aurel Vlaicu wurde im Mieresch das Randbruch-


stiick eines Tonkessels gefunden (Abb. 8), einer flir clie ersten Jahrhun-
derte des zweiten Jahrtausends kennzeichnenden Gefas~form. Es muss
dahingestellt hleiben, ob diese Form den Ungarn zugewiesen werden kann,
oder ob sie in einem bestimmten Zeitabschnitt allgemein gebriiuchlich war.
Die angeflihrten Funde und Beobachtungen ermi:iglichen einige Fest-
stellungen beziiglich der Vergangenheit des Gebietes von Hunedoara in
frtihgeschichtlicliler Zeit vom 4. - 12 . .Jh. Sie erschliessen die Anwesenheit
cines· Teiles cler provinzialri:imischen Bevi:ilkerung im 4. Jh., das Fehlen
gerrnanischer Bodenfunde aus dem 4.-6. Jh., und die Besiedlund des
Gebietes durch die Slawen in den folgenden Jahrhunderten. In den ersten
friihgeschichtlichen Jahrhunderten treten vor aliem Sarmizegetusa und
Vetel durch die Haufigkeit friihgeschichtlicher Funde hervor. Der Beginn
der heutigen Sta cit Hunedoara sch liesslich wird durch den dortigen Fried-
l~or bis în das 11. Jh. zuriickve:-'.egt und steht wahrscheinlich mit der Aus-
beutung der dortigen Erzvork0mmen in Verbindung.

Vlllages de Zarand specialises dans Ies metiers paysans


N. Dunăre

(Resume)
Dans l'oeuvre <le relevement economique et cultural <le la population
du pays des Munţii Apuseni (Carpathes Occidentales), l'ethnographie
s'est vue solliciter sa contribution, elle aussi. A cet effet, on a entrepris
une serie de recherches - qui ont dure trois ans (1952-1954) - dans Ies
arrondissements de Beiuş, Gurahontz, Brad et Cîmpeni. L'etude proprement
dite du theme enonce dans le titre a ete faite en l'annee 1953.
Situe au coin Su<l-Ouest des Muntii Apuseni, le Pays de Zarand s'etend
sur toute la depression formee par le cours superieur du Crish Alb. Les
cadres montagneux de la depression sont constitues vers le Nord Ouest
par la colonne des montagnes de Codru ; vers le Nord-Est par le massif
de Biharia avec le sommet Găina ; vers !'Est, par Ies faîtes moins hauts
de Vîlcan ; enfin vers le Sud et Sud-Ouest par la chaîne des montagnes
de Zarand. Tout cela donne l'impression d'un château bien cioture. Celle
depression, ses montagnes y comprises, forme une unite geographique
et ethnographique bien definie.
L'agriculture toujours deficitaire,-parce que la terre arable est pauvre
et peu etendue, - d'une part.; l'abondance de certaines ressources natu-
relles locales - telles que le bois, la glaise, la pierre, le fer, Ies fourrLJ-
res, Ies peaux, la paille, l'eau, etc. - d'autre part, ont determine la popu-
lation, relativement dense de Zarand, a trouver des moyens speciaux
d'existence dans Ies diverses occupations annexes, et surtout dans Ies me-

www.cimec.ro
228 N. DUNĂRE

1.iers. Or, l'etude de cet aspect de la vie de Zarand pose des problemes
d'orde economique et ethnographique d'un interet general. En effet la
situation de Zarand, de meme que celle de Bihor, est analogue non
seulement â la situation de tant d'autres zones ethnographiques de con-
tact de la Transylvanie, voire meme de tout le pays.
La production des petits artisans, tout comme la production des pe-
tits fermes paysanes s'etait trouvee â la base du moyen de production
feodale. Quoique â cette epoque-lâ, le progres fut freine par le niveau li-
mite des outils et par Ies charges feodales de la production, toutefois
!'etape feodale â celle de la production des objets d'art populaire - pote-
rie, travail du bois, pel)eterie, etc. - dans une mesure toujours croissante.
Les gens d'Obîrşia et ceux de Tîrnăvitsa s'acquittaient de leurs obligations
envers le seigneur par des vases en terre ; ceux de Dobrots par des vases
faits en bois ; Ies Leautseni par des roues de chars ; Ies Rîsculitseni par
des râts pour Ies metiers â tisser ; Ies gens de Bulzeşti par des outils
agricoles ; Ies gens de Mihăileni et d'autres encore par la laine et le chan-
vre files; ceux de Hărtzăgani par de petits manteaux en peau des mou-
tons ; Ies charpentiers ele divers villages par l'elevation de bâtiments pour
Ies cours seigneurales de Hălmagi, de Baia de Crish, de Ribitsa, de Brad,
de Crishcior et de Mihăileni. A partir du XVI-eme sie.ele, et d'autant plus â
partir des siecles sttivants prend naissance et se developpe une couche de
vendeurs de produits d'artisanat sur une aire toujours plus large.
Devant satisfaire t<mt aux obligations de servage, qu'â l'echange de
produits au marche, le Mots de Zarand devait se limiter, pour ses propres
besoins, aux produits de stricte nec:essite, d'une assez modeste ornamenta-
tion. Apres l'e!iberation du servage, â partir de la periode pre-capitaliste
meme, a lieu une grande floraison de !'art local.
En dehors des conditions historiques generales, Ies processus de la
specialisation a trouve une base de ctepart dans Ies conditions locales
memes, dans la richesse des matieres premieres. Comme la principale
richesse naturelle necessaire â leur travail - et qui se trouvait â la portee
de leur main -·est le bois, Ies habitants de Zarand sont devenus â la lon-
gue charpentiers, fabricants de roues, charrons, tonneliers, fabricants de
chalumeaux, etc.
Un certain nombre de villages de Zarand se sont entierement spe-
cialises dans !'un ou l'autre des metiers ci-dessus nommees. Par la suite,
ont fait l'objet de nos recherches le village de f abricants de râts („spă­
tari") de Rîshculitsa ,le village de .charrons de Leauts, le village de tonne-
liers de Dobrots, le village de fabricants de chalumeaux de Junc, ies vil-
lages de potiers d'Obîrshia et de Tîrnăvitsa. Dans le passe ii y a eu
d'autres villages encore specialises dans Ies metiers paysans. Mais la
specialisation, comme tout phenomene social, connaît des periodes d'as-
cension ou de regression, - en fonction de l'evolution de la societe, du

www.cimec.ro
Villages de Zarand specialis~s dans Ies metiers paysans 229

changement du mode de vie, en fonction de l'apparition de moyens nou-


veaux pour la satisfaction des besoins de la population. C'est ainsi que
s'explique la decheance du tannage â Băneshti et â Hălmagi, anciens
centres de tanneurs et de ressembleurs de sandales paysannes. Et pour
la meme raison, on rie trouve plus, dans le vieux village de tailleurs
de manteaux paysans de Poienarii que peu de tailleurs qui fassent encore
des manteaux paysans noirs - selon la mode de Zarand. L'analyse don-
nee dans cet article, au sujet des metiers paysans pratiques dans une
serie de localites, et l'analyse concernant Ies villages specialises dans
divers metiers, font ressortir quelques constatations d'un interet plus ge-
neral.
Dans de nombreux travaux - p!Js anciens - du domaine de l'ethno
graphie, de la linguistique, de l'histoire litteraire, etc. on a souligne le
role de la transhumance des pâtres pour la conservation et le developpe-
ment le l'unite de la langue et du folklore. Sans sousestimer le role qu'ont
eu, dans .ce fait, Ies patres, Ies recherches ethnographiques recentes ont
releve d'autres facteurs encore, qui ont coniribue â la conservation et au
developpement de )'unite culturelle du peuple roumain. Dans Ies zones
ethnographiques transylvaines qui touchent aux autres provinces du
pays, on a pu •onstater l'existence 'de nombreuses relations economiques,
telles que le commerce avec du betail, avec des boissons, de la ceramique
(Pays des Siculi, Pays de Bîrsa, Năsăud), un intense charriage (Săcele,
Blrgău, Bretcu) de meme que l'emigration de certaines masses de popu-
lation de la Transylvanie vers la Moldavie et vers la Valachie de meme
que !'inverse. Tout cela a contribue â l'entretien et au deiveloppement
ctes rapports ethnographiques entre Ies diverses regions du pays.
Les recherches ethnographiques actuelles des Munţii Apuseni ont
fait apparaître d'autres formes des liaisons encore entre Ies diverses con-
trees, telles que le commerce avec Ies roues pour Ies metiers â tisser paysans
et le commerce avec Ies chalumeaux, de Zarand; le commerce avec des
haquets et des cercles dans le Pays des Motsi ; le commerce avec Ies vi-
tres pratique par Ies habitants de la zone de Hu.edin ; Ies emigrations
saisonnieres de Zarand pour des travaux agricoles dans le Baragan et
la Plaine du Danube, etc.
Une autre constatation ă retenir est que l'etude des nombreux me-
tiers pratiques ici - environ quarante - fait apparaître une capacite
d'adaptation aux activites Ies plus variees, en meme temps que de nom-
breuses possibilites de creation artistique. Au point de vue de la specia-
lisation dans Ies metiers, le Zarand depasse en profondeur et en aire de
distribution de certains produits la zone Bihor, par la fabrication des
roues et de chalumeaux. Dans ces deux metiers la zone etudiee se trouve
au niveau atteint par )'industrie des baquets des Motsi de la zone de Cîm-
peni, qui jusqu'ă I.a premfere guerre mondiale fournissait de ses produits
l'Est de l'Hongrie aussi.

www.cimec.ro
~30 N. DUNĂRE
Aujourd'hui, Ies artisans s'organisenl en des cooperatives de pro-
duits d'usage menager et d'art populaire, comme ă Hălmagiu, Baia de
Crish, Brad, Crishcior, Băitsa, Hărtzăgani, Rîsculitsa. Ces cooperatives
ont l1a cha•rge de desservi1r t.e ma1rche interne, d'taider l"ndus•trie, p1ar la fia-
brication et le travail des produits semi-fabriques et tout autant d'utili-
ser le surplus des forces de travail des villages.
Pour un bon developpement de ce secteur, la cooperation artisanale
donne une grande attention ă la production d'objets d'art populaire, en
cultivant Ies traditions et l'experience qui existe dans chaque zone, dans
le susdit domaine. II est necessaire que le processus de production artisti-
que soit considere et diirige, et-ant don ne qu'ă Ziarand, comrne d·ans d'1autr:es
contrees iaussi on a eu a sigll!a1J.er l'iap pairiitiion de cer·~ains eca1rls du p·rin-
dp1e de l1a VJalorHi.aation attenitive de l'hfui,tage p.rogressiste. Les tailleU111s
ele manteaux en peiau de moutons de l1a cooperative de Crishcior produissent
trop de preces pauvres en ornements ; Ies potiers de Obîrshia et de Tîrnă­
vitsa ont abandonne certains elements d'or1_1amentation, jadis notes de
base du specifique de la ceramique roumaine peinte et emailee de Zarand,
etc.
L'action de valorification de l'heritage artistique de Zarand peut etre
faite par la stimulation des artisans ă talent locaux ; on d~vra aussi rendre
plus grand le nombre des cooperatives d'art populaire, Ies diriger et Ies
mettre en meme iemps en relation avec Ies maisons de creation cl'art
populaire, avec .Ies ecoles et Ies instituts d'arts plastiques. En dehors d'une
production d'une large consommation on assttrerait la sauvegarde et
ie dlveloppement de l'heritage artistique dans son specifique ethnique
et zonal.

Contrlbutions a Ja connaisance des mouvements ouvriers


de Ja region Hunedoara, dans Ja periode de la stabilite
relative du capitalism
B. Busa
(Resume)
Dans Ies archives de la Prefecture de )'ex-district de Hunedoara â
Deva, on a trouve certains documents des annees 1923-1929 qui font
connaître quelques actions de lutte de la classe ouvriere dans celte periode.
li s'agit des greves des mineurs de Valea Jiului ( 1929), des ouvriers
des mines d'or de Brad ( 1925-1926) et des greves des ouvriers de l'usine
Călan ( 1926).
Dans cette periode, le mouvement ouvrier est en recul ; \'off ensive de
la burgeoisie se declanche pleinement contre la classe ouvriere et le Parti
communiste roumain est mis en illegalite. L'activite de la classe ouvriere
www.cimec.ro
Contributions ă. la connaisance des mouvements ouvriers 231

se borne a des conflits de travail et des greves locales, avec des revendi-
cations locales, economiques et sans ampleur particuliere, etant neanmoins
assez nombreuses. Elles sont causees par la situation economique difficile
de la classe ouvriere ; manifestations de mecontentement de celle-ci et
non pas l'oeuvre de quelques provocateurs, comme le soutenait l'opportu-
nisme dans le but d'empecher !'unite de la classe ouvriere.
Un role distinct dans ces actions revolutionnaires ont Ies syndicats uni-
taires qui ont ete conduits par le Parti communiste roumain.
Le Parti a developpe intensivement son oeuvre, dans Ies conditions de
l'illegalite, dans le cadre des organisations syndicales et d'autres organi-
sations de masse, dans le but de realiser !'unite de la classe ouvriere.
La lutte des ouvriers de Valea Jiului, de ceux des Munţii Apuseni et
des metalurgistes de Călan se rattache a la lutte gigantesque menee par
notre peuple, guidee par le Parti communiste roumain, contre l'exploita-
tion capitaliste du regime de la bourgeoisie et des proprietaires fonciers.

Le guidage des visiteut"s dans Ies musees


Oct. Floca
(Resume)
L'article traite des problemes suivants: râle des musees en tant
qu'institu!ions culturelles et educatives des masses populaires; but du
guidage ; principes sur lesquels se fonde le guidage ; le travail de guidage
par rapport aux differentes categories de visiteurs ; discussions et que-
stions ă propos du guidage; regles pratiqttes pour la visite et le guidage ;
exemples pratiques de guidage.

Le musee commemoratif nAurel Vlaicu"


B. Basa
(Resume)
Dans la maison ou naquit Aurel Vlaicu, s'est orgarnse un musee
commemoratif qui presente aux yeux des visiteurs Ies evenements de la
vie et Ies inventions d'Aurel Vlaicu - premier aviateur roumain.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
CUPR NSUL-COJJ,EP)KAHHE-SOMMAIRE

Pag
Prefaţă 3
Acad. prof. CONSTANTIN DAICOVICIU, Unele consideraţii cu privire
la etnogeneza poporului romîn 5
3aMeTKl1 no nosony 3THH'Iec1<0ro npo11cxo:>K,1J.eH11H pyMbIH.
Quelques considerations sur l'ethnogenese du peuple roumain
OCTAVIAN FLOCA, Un nou tezaur monetar şi o nouă aşezare stră-
veche pe teritoriul regiunii Hunedoara . 11
Hosoe MOHeTHOe COKpORllW.e 11 HOBOe npesttee
MCCTOCTOJIO)l{CHHe fyHe,a.opbl. .
Un nouveau tresor monetaire et un etablissement ancien
sur le territoire de la region Hunedoara
ION I. RUSSU, Daco-geţii în Dacia romană . 39
feTO-,IJ,3KHHUhl B p11MCKoi1 )laKHl1.
Les Daco-getes dans la Dacie romaine
NICOLAE GOST AR, Inscripţii şi monumente din Germisara 57
Hann11cH 11 naMHTHl1K11 113 repMHCapw.
Inscriptions et monuments de Germisara
KURT HOREDT, Ţinutul
hunedorean în secolul IV-XII . 101
IV-XII seKax.
fyttenopcKaH o6JJacTb s
Das Gebiet von Hunedoara im IV.-Xll. Jahrhundert
NICOLAE DUNĂRE, Sate din Zărand specializate în meşteşuguri
ţărăneşti . • 117
CeJJa 3apattna cneu11~~113upoeaHHwe e KpecTbHHcK11x
peMecJJax.
Villages de Zarand specialises dans Ies metiers paysans

www.cimec.ro
BENIAMIN BASA, Contribuţii la cunoaşterea mişcării muncitoreşti
din regmnea Hunedoara în perioada stabilizării relative
a capitalismului 173
BKJ!a.n. ll OTHOllleHHH ocsemeHHH pa6o'lero .JUH>Kewrn n
nepHOJl OTHOCH re.·1b HOH ycTOHLfHBOCTH I<an HT3JIH2Ma
B [y11CiJ.OpCI<OH o6JJaC'fH.
Contr1butions a lu connaissance des mouvements ouvriers
de la region Hunedof'lra, dans la periode de la stabilite
relative du capitalisme
OCTAVIAN FLOCA, îndrumarea oamenilor muncii în timpul vizitării
muzeelor 187
PyKf'G0,1.CTBO ,rvrn TPYflHUJ.HXCH BO HpeMH nocewemrn
My3een.
Le guidage des visiteurs dans Ies musees
BENIAMIN BASA, Muzeul memorial „Aurel Vlaicu" • 199
My3ef1, nornHmeHHbIH naMHTH AypeJla BJJaiiI<y
Le musee ccmmemoratif „Aurel Vlaicu~

www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro

S-ar putea să vă placă și