PROIECTUL UNITĂŢII DE CONŢINUT

Şcoala: Palatul Copiilor Vaslui

Clasa: a XI-a
Profesor: Toniţă Aurelia
Aria curriculară: Matematică şi ştiinţe ale naturii
Disciplina: Matematică
Unitatea de învăţare: Funcţii derivabile
Subiectul unităţii : Interpretarea geometrică a derivatei. Puncte remarcabile
pentru graficul unei funcţii.
Tipul unităţii: Lecţie de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe
Competenţe generale :
1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de
contextul în care au fost definite.
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual
cuprinse în enunţuri matematice.
3. Utilizarea algoritmilor pentru rezolvarea unor probleme practice.
4. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii
problemă în scopul găsirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor.
Competenţe specifice :
1. Interpretarea unor proprietăţi ale funcţiilor cu ajutorul reprezentărilor
grafice.
2. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului diferenţial în rezolvarea unor
probleme.
Obiective operaţionale:
A) Obiective cognitive:
La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili :
OA1. să utilizeze corect termenii de curbă, tangenta la curbă, pantă, ecuaţia
dreptei;
OA2. să găsească tangenta într-un punct dat la graficul unei funcţii oarecare;
OA3. să-şi însuşească noţiunile de punct de inflexiune, punct de întoarcere;
OA4. să recunoască punctele de inflexiune sau punctele de întoarcere de pe
graficul unei funcţii;
OA5. să-şi însuşească noţiunile de punct unghiular şi semitangeta la graficul
unei funcţii;
OA6. să recunoască punctele unghiulare de pe graficul unei funcţii;
OA7. să-şi însuşească clasificarea tipurilor de puncte unghiulare;
OA8. să rezolve probleme cu funcţii pe cale grafică;
B) Capacităţi şi deprinderi intelectuale:
Elevii trebuie să posede următoarele abilităţi:
OB1: operarea cu limbaj specific matematicii;
OB2: dezvoltarea unei gândiri logice şi mobile, prin corelaţii între capitole ale
matematicii învăţate în ani diferiţi.

15
Stilul vizual de învăţare va fi favorizat de vederea informaţiilor pe ecranele
calculatoarelor, privirea, forma cuvintelor, folosirea cuvintelor.
Stilul auditiv de învăţare va fi favorizat de ascultarea altor persoane care redau
sau explică informaţiile.
Stilul practic de învăţare va fi favorizat de scrierea rezultatelor/rezolvărilor
problemelor , la tablă, în caietele lor de notiţe.
Exprimarea propriilor concluzii - generarea de idei şi concluzii privind
problemele propuse.
Transferul concluziilor - realizarea de conexiuni, întrebări.
Strategia didactică: activ-participativă.
Metode şi procedee didactice : conversaţia euristică, explicaţia, exerciţiul,
problematizarea, demonstraţia, descoperirea dirijată, învăţarea asistată de
calculator, munca independentă.
Mijloace de învăţământ utilizate : manual clasa a-XI-a, videoproiectorul,
calculatorul, soft educaţional AEL.
Forma de activitate organizare a activităţii didactice: frontală, individuală, pe
grupe/echipe.
Metode de evaluare: analiza răspunsurilor, observarea sistematică a elevilor,
verificarea cantitativă şi calitativă a exerciţiilor şi problemelor propuse spre
rezolvare, aprecieri verbale.
Resurse:
- pedagogice: - Metodica predării matematicii;
- Manual pentru clasa a XI-a.
- Soft educaţional AEL
- oficiale: Programa şcolară pentru clasa a XI-a
- temporale: durata lecţiei 50 de minute
- umane: elevii clasei a XI-a
- psihologice: Capacitatea de învăţare de care dispune clasa: elevii posedă
cunoştinţe legate de funcţii elementare, continuitatea şi derivabilitatea
funcţiilor .
Diagnosticul motivaţiei: elevii prezintă interes pentru lecţie,
deoarece li s-a descris câmpul de aplicabilitate al acesteia.
Motivaţia învăţării: elevilor le este explicat faptul că noţiunile
din această unitate de învăţare au numeroase aplicaţii practice în
studiul proprietăţilor calitative şi cantitative ale funcţiilor şi în
reprezentarea grafică a acestora.
- materiale: caietele de notiţe, tabla, cretă, burete.
Bibliografie:
Matematică – manual pentru clasa a XI-a, N. Ganga, Editura Mathpress 2005;
Matematică – manual pentru clasa a XI-a, Editura Sigma 2005;
Culegerea de matematică, editura Mathpress, autor Mircea Ganga;
Culegerea de exerciţii şi probleme de matematică, autori Marius şi Georgeta
Burtea;
http://www.didactic.ro/disciplina?what=manualeafiseaza&did=3&bid=2037;
http://www.didactic.ro/materiamatematica3;
16
 ETAPELE LECŢIEI
ŞI ELEMENTELE DE CONŢINUT ALE LECŢIEI

I. Moment organizatoric (2 min.)

Asigurarea condiţiilor ergonomice, verificarea materialului didactic,

asigurarea liniştii şi a disciplinei necesare desfăşurării activităţii. Consemnarea
prezenţei la oră.

II. Reactualizarea şi verificarea cunoştinţelor asimilate anterior (4 min.)

Profesorul întreabă care sunt definiţiile derivatei unei funcţii într-un punct
şi pe o mulţime şi definiţiile derivatei la stânga, respectiv la dreapta ale unei
funcţii într-un punct.
Elevii răspund:
1. O funcţie reală f : D  IR , are derivată în punctul a D dacă există limita în
f ( x )  f (a )
R lim , notată cu f (a) .
xa xa
2.Dacă derivata f (a) există şi estefinită vom spune că funcţia f este derivabilă
în punctul a.
3. Dacă funcţia f : D  IR ( D  IR ) este derivabilă în orice punct al mulţimi D,
atunci spunem că funcţia f este derivabilă pe D.
f ( x)  f (a ) f ( x)  f (a )
4. Dacă există în R limita f s(a)  lim
xa xa (respectiv f d (a )  lim
x  a xa ),
xa x a

atunci numim această limită derivata la stânga (respectiv derivata la dreapta ) a

funcţiei f în punctul a.
5. Dacă f s(a)  IR ( f d (a)  IR), adică este finită, atunci spunem că f este
derivabilă la stânga (respectiv dreapta) în punctul a.

III. Captarea atenţiei şi a interesului pentru lecţie (2 min.)

Profesorul anunţă tema lecţiei „Interpretarea geometrică a derivatei. Puncte

remarcabile pentru graficul unei funcţii ” şi a obiectivelor ei.
Scrie titlul pe tablă, obiectivele fiind indicate cu ajutorul videoproiectorului.

IV. Prezentarea conţinutului şi dirijarea învăţării (35 min)

Profesorul spune elevilor că prezentarea noţiunilor din această lecţie se

va realiza cu ajutorul soft-ului educaţional AEL.
Profesorul propune elevilor să deschidă aplicaţia AEL. Pe ecranul
calculatorului va apărea imaginea următoare:

17
Imaginea din dreapta indică graficul unei funcţii f : (a, b)  IR . Se observă că
graficul funcţiei este un arc de curbă. Se consideră un punct x0  (a, b) punct
în care funcţia este derivabilă şi un punct oarecare x  (a, b). Acestor două
puncte le corespund punctele M0 (x0, f (x0)) şi M (x, f (x)) de pe graficul
funcţiei f.
Profesorul propune elevilor să studieze figura şi să răspundă la întrebările din
cel de-al doilea chenar.
Elevii răspund că pentru valori apropiate de x0 :
- punctul M tinde către punctul M0;
- unghiul  tinde către unghiul  0 ;
- coarda M0M are drept limită dreapta TM0 care reprezintă tangenta în
punctul M0 la graficul funcţiei.
f ( x)  f ( x0 )
Profesorul aminteşte elevilor că raportul x  x0
reprezintă panta dreptei
M0M, şi se observă că atunci când punctul M tinde către punctul M0 (punctul
x  x 0 ), coarda M0M tinde la tangenta TM0 în punctul M0 la graficul funcţiei,

lim f ( x)  f ( x0 ) = lim tg  = tg  0 notam . Dar lim f ( x)  f ( x0 ) = f ( x0 )

deci x x0 x  x0 x x 0  m x x x  x0 0

Deci derivata funcţiei f, într-un punctul x0 este egală cu panta tangentei la graficul
funcţiei în punctul M0 (x0, f (x0)). Atunci ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f
în punctul M0 (x0, f (x0)) este
y  f ( x0 )  m( x  x0 )  y  f ( x0 )  f ( x0 )( x  x0 ) .

lim f ( x)  f ( x0 ) 
Dacă f ( x 0 ) = x x
0 x  x0
= m este infinită (+∞ sau -∞), atunci  0 
2
,
dreapta M0T este paralelă cu axa 0y, deci ecuaţia tangentei la graficul funcţiei în
punctul M0 este x  x0 .
18
Dacă x lim f ( x)  f ( x0 ) nu există, graficul funcţiei nu are tangentă în punctul M0.
x0 x  x0
Elevii notează indicaţiile profesorului în caietele de notiţe.
Profesorul propune elevilor (cu ajutorul videoproiectorului) să rezolve
următoarele probleme pentru fixarea noţiunii de ecuaţie a tangentei la graficul
unei funcţii.
Numeşte 3 elevi să rezolve problemele la tablă, ceilalţi îşi notează rezolvările
în caietele de notiţe.
Problema 1.
Fie f : IR  IR definită prin, f(x) = x3 – 2x + 3 . Scrieţi ecuaţia tangentei la
graficul funcţiei f în punctul x0 = 1.
Rezolvare:
Avem f (x0) = f(1) = 1 -2 +3= 2
f (x) = 3x2 -2
f (1) = 3 – 2 = 1
Ecuaţia tangentei în punctul x0 este : y – f (x0) = f (x0 )( x - x0) deci ecuaţia
tangentei în punctul x  1 este
y – 2 = 1(x – 1)  y – 2 = x – 1  y = x + 1.

Problema 2.
Fie f : IR  IR definită prin, f(x) = 3
x . Scrieţi ecuaţia tangentei la graficul
funcţiei f în punctul x0 = 0.
Rezolvare:
Avem f (x0) = 0 şi
f ( x)  f (0) 3
x 1
f (0)  lim  lim  lim  
x 0 x x  0 x x  0 3
x2
Deci tangenta la graficul funcţiei f este verticală şi ecuaţia ei este x  0 .

Problema 3.
 1
 x cos x , x  0
Fie f : IR  IR definită prin, f(x) =  . Funcţiei f are tangentă în
 0, x  0

punctul x0 = 0?
Rezolvare:
Avem f (x0) = 0 şi
1
x cos
f ( x)  f (0) x  lim cos 1 care nu există. Deci funcţia f nu are
f (0)  lim  lim
x 0 x x 0 x x 0 x
tangentă în punctul x0 = 0.

Profesorul trece la momentul următor al lecţiei şi pe ecranele elevilor apare

următoarea imagine:

19
Profesorul propune elevilor ca derulând butonul din partea de jos a figurii să
observe modul cum se modifică tangenta la graficul funcţiei din imagine.
Apoi trece la momentul următor al lecţiei şi pe ecranele elevilor apare
următoarea imagine:

Profesorul face observaţia că în imagine sunt definite derivatele laterale

ale unei funcţii (aşa cum le-au definit şi ei) şi plecând de la aceste definiţii,
prin extrapolare cu ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în punctul de

20
coordonate (x0, f (x0)), se defineşte ecuaţia semitangentei la stânga (respectiv la
dreapta) în punctul de coordonate (x0, f (x0)) la graficul funcţiei f :
y  f ( x0 )  f s( x 0 )( x  x0 ) pentru x  x 0

(respectiv y  f ( x0 )  f d ( x 0 )( x  x0 ) pentru x  x 0 ).

Profesorul trece la momentul următor al lecţiei şi pe ecranele elevilor

apare următoarea imagine:

Aşa cum apare şi în imagine vom defini punctul de inflexiune şi punctul de

întoarece.
Definiţia punctului de inflexiune.
Fie f : I  IR  IR şi punctul ( x 0 , f ( x0 )) care aparţine graficului funcţiei f .
Dacă funcţia f are în punctul x 0 derivatele laterale infinite şi egale,
f ( x)  f ( x0 ) f ( x)  f ( x0 )
f s( x0 )  lim  lim  f d ( x0 )  
x x0 x  x0 x x
0 x  x0
x  x0 x  x0

atunci punctul x0 se numeşte punct de inflexiune al graficului funcţiei f .

În acest caz, tangenta la graficul funcţiei este verticală şi ecuaţia ei
este  x0 .
x
Dacă f s( x0 )  f d ( x0 )  f ( x0 )   graficul funcţiei este indicat în figura din
stânga sus, iar dacă f s( x0 )  f d ( x0 )  f ( x0 )   graficul funcţiei este indicat în
figura din stânga jos.
Definiţia punctului de întoarcere.
Fie f : I  IR  IR şi punctul ( x 0 , f ( x0 )) care aparţine graficului funcţiei f .
Dacă funcţia f are în punctul x 0 derivatele laterale infinite şi diferite,

21
 f ( x)  f ( x 0 ) f ( x)  f ( x0 )
f s( x0 )  lim   şi f d ( x0 )  lim   sau
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0
x  x0 x  x0

f ( x)  f ( x0 ) f ( x)  f ( x 0 )
f s( x0 )  lim   şi f d ( x0 )  lim  
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0
x  x0 x  x0

atunci punctul x0 se numeşte punct de întoarcere al graficului funcţiei f .

În acest caz, tangenta la graficul funcţiei este verticală şi ecuaţia ei
este x  x0 .
Dacă f s( x0 )   şi f d ( x0 )   graficul funcţiei este indicat în figura
din dreapta sus, iar dacă f s( x0 )   şi f d ( x0 )   graficul funcţiei este
indicat în figura din dreapta jos.
Elevii îşi notează definiţiile în caiete.
Profesorul propune elevilor (cu ajutorul videoproiectorului) să rezolve următoarea
problemă.
Numeşte un elev să rezolve problema la tablă, ceilalţi îşi notează rezolvările
în caietele de notiţe.
Problemă.
Arataţi că punctul x = 2 este punct de întoarcere pentru graficul funcţiei f(x)=x
x2 .

Rezolvare:
 x
x x  2 , x  2  x  2  2 x2
, x2
f(x) =  şi atunci f ( x)   . Deci
x 2  x , x  2
x
 2 x  , x2
 2 2 x

f d (2)  şi f s(2)   , deci punctul x = 2 este punct de întoarcere pentru

graficul funcţiei f.
Profesorul trece la momentul următor al lecţiei şi pe ecranele elevilor apare
următoarea imagine:

22
Aşa cum apare şi în imagine vom defini punctul unghiular.
Definiţia punctului unghiular.
Dacă funcţia este continuă într-un punct x0, dacă există ambele derivate laterale dar
sunt diferite, cel puţin una dintre ele este finită, dar funcţia nu este derivabilă în x0,
atunci se spune că x0 este punct unghiular al graficului lui ƒ.
Într-un punct unghiular, cele două semitangente, la stânga şi la dreapta, formează
un unghi α (0,  ) , cele două semitangente având pante diferite.
În funcţie de valorile pe care le iau derivatele laterale, distingem mai multe
cazuri de puncte unghiulare.
Elevii notează definiţia punctului unghiular.
Profesorul indică elevilor să apese pe butonul „Arată cazurile”.
Apare imaginea de mai jos şi cu butonul de derulare se pot vizualiza cele
cinci cazuri distincte:

23
Elevii pot observa graficul funcţiei în situaţiile:
1. f s( x0 )   şi f d ( x0 )  IR ;
2. f s( x 0 )   şi f d ( x0 )  IR ;
3. f s( x 0 )  IR şi f d ( x 0 )  
4. f s( x0 )  IR şi f d ( x0 )  
5. f s( x0 )  IR şi f d ( x0 )  IR dar f s( x0 )  f d ( x0 ) .
Profesorul propune elevilor (cu ajutorul videoproiectorului) să rezolve
următoarea problemă.
Numeşte un elev să rezolve problema la tablă, ceilalţi îşi notează rezolvările
în caietele de notiţe.
Problemă.
 x2 , x  0

Fie funcţia f : IR  IR , definită prin f ( x)   . Să se arate că
sin x, x  0
punctul x  0 este punct unghiular.
Rezolvare:
Avem
 f ( x)  f (0) x2  f ( x )  f ( 0) sin x
f s (0)  lim  lim  0 şi f d (0)  lim  lim 1
.
x 0 x0 x  0 x x 0 x0 x  0 x
x0 x0 x0 x 0

Deci f s( x0 )  f d ( x0 ) dar sunt finite, şi atunci punctul x  0 este punct unghiular.
Atunci y = 0 este semitangenta la stânga în origine şi y = x este semitangenta
la dreapta în origine la graficul lui f .

V. Fixarea cunoştinţelor (5 min)

Profesorul prezintă cu ajutorul videoproiectorului 4 grafice ale unor funcţii şi

cere elevilor să recunoască tipurile de puncte din fiecare figură.

24
 Figura 1.

Figura 2.

Figura 3.

Figura 4.

Elevii răspund că în figura 1 punctul x0 este punct de întoarcere, în figura 2

punctul x 0 este punct unghiular, în figura 3 punctul x 0 este punct de
inflexiune, în figura punctul x0 este punct unghiular.

VI. Asigurarea feed-backului şi tema pentru acasă (2 min)

Profesorul face aprecieri cu privire la munca elevilor şi evidenţiază elevii care au

fost mai activi la lecţie.
Profesorul anunţă tema pentru acasă.

25