SCOALA POSTLICEALA „HENRI COANDA”

TIMISOARA

SUPORT DE CURS
- UZ INTERN-

MODULUL 49
PSIHIATRIE SI NURSING IN PSIHIATRIE

Specializarea ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ANUL III

1
2
 Educatia sanitara pentru prevenirea bolilor psihice
- igiena sarcinii
o a se evita traumele psihice
o stari tensionale
o alcoolul
o tutunul
- asigurarea unui climat familial cald
- abordarea adolescentului cu intelegere si sfaturi competente
- asigurarea unei atmosfere de intelegere si respect in familie si la locul de munca
- informarea tinerilor casatoriti asupra cerintelor vietii de familie
- orientarea profesionala conform aptitudinilor si dorintelor individului
- pregatirea pentru schimbari fiziologice sau evenimente in viata
o pensionarea
o menopauza
- evitarea surmenajului psihic
- pentru evitarea starilor depresive
- a sentimentului de inutilitate
- a starii de nervozitate
- regim de viata echilibrat
o alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus
o activitate reconfortanta
- evitarea consumului de
o droguri,
o alcool,
o condimente,
o cafea in exces
- tratarea precoce a afectiunilor organice
o endocrine o
metabolice o
renale
o cardiace
o neurologice

Evaluarea functiilor psihice

- nivel de constienta
o un pacient constient raspunde promt la intrebari si percepe ceea ce se
intimpla in jurul sau

3
 o pe masura ce constienta se diminueaza, este mai putin capabil de a se
concentra
o pentru evaluarea nivelului de constienta se poate utiliza scara
Glasgow

scara Glasgow
Semne Raspuns Scor
Ochi Deschidere spontana 4
Deschidere la comanda verbala 3
Deschidere la stimulare 2
dureroasa

4
Raspuns Fara raspuns 1
verbal Orientat + conversatie 5

Dezorientat + conversatie 4
Cuvinte neadecvate 3
Sunete neinteligibile 2
Raspuns Fara raspuns 1
motor Raspuns la comanda 6

Raspuns la stimuli durerosi 5

Retragere la stimuli durerosi 4
Retragere de decorticare 3
(flexia membrului superior si hiperextensia
membrului inferior)
Postura de decerebrare 2
(hiperextensia membrelor)
Fara raspuns 1
Scor total 3–
15

Scorul normal = 14-15 Scorul ≤ 7 = stare de coma

- comportament si infatisare
o se vor observa atitudinile si reactile pacientului in timpul examenului
fizic
o aspectul sau reflecta modul cu care se percepe

5
 - vorbire, limbaj
o se va cere pacientului sa numeasca obiecte care ii sunt aratate si sa
citeasca cu voce tare fraza simple
- capacitatea de a intelege si rezolva probleme prin teste si convorbiri
- orientare – sa redea corect locul unde se afla, de cind, data prezenta
- invatare – sa demonstreze modul de efectuare a igienei cavitatii bucale
- memorie imediata, recenta, trecuta
o se va cere sa repete o serie de numere, crescind progresiv numarul
cifrelor
o se va cere sa isi aminteasca evenimente produse in ziua respectiva
o se va cere sa numeasca antecedente medicale sau familiale, sa-
si spuna data nasterii
- gindirea – se va cere sa interpreteze fraze simple, sau sa le explice
- judecata – va fi pus sa explice ce va face in anumite situatii
- functia senzoriala si de perceptie
o se vor oferi diversi stimuli luminosi, auditivi, olfactivi, tactili si se
va observa modul de reactie
- afectivitate prin observarea pacientului daca e trist, anxios, agresiv

FACTORI DE RISC
(circumstante de aparitie)

- conditii nefavorabile ale medilului extern

- factori genetici
- afectiuni in timpul sarcinii lues, rubeola
- traumatisme obstetricale
- traumatisme si infectii care produc leziuni ale creierului
- stari conflictuale, tensionate in familie, la locul de munca
 - evenimente pe parcursul vietii
- profesii cu responsabilitate crescuta, desfasurate in zgomot si incordare
psihica
- surmenaj intelectual
- perioade critice ale vietii
- boli metabolice endocrine, neurologice, infectioase, intoxicatii
- ore de somn insuficiente
- consum de alcool, droguri

SEMNE SI SIMPTOME
(manifestari de dependenta)

- tulburari
o ale starii de constienta
 nu reactioneaza la stimuli
 reactineaza doar prin aplicarea diversilor stimuli asupra sa
 manifesta dezinteres fata de lumea exterioara
 intelege cu dificultate ce se intimpla in jurul sau
 este dezorientat
 este confuz
Aceste manifestari difera in functie de gradul alterarii constientei
- Somnolenta
- Obnubilare
- Sopor
- Coma
o de perceptie
 hiperestezie - sensibilitate exagerata
 hipoestezie – sensibilitate scazuta
 iluzii
 halucinatii
 auditive
 tactile
 olfactive
o de gindire
 idei delirante legate de persoana sa sau de mediul inconjurator

 fuga de idei – isterie, manie

 idei prevalente – nevroze, psihopatii
 idei obsesive – stari de depresie, nevroze
 lipsa coerentei in vorbire
 oprire brusca in timpul expunerii
o de memorie
 hipoamnezia
 amnezia
o ale dispozitiei
 depresie
  euforie nejustificata, cu un comportament agitat, haotic
 stare de spirit schimbatoare
o afective
 furie

 agresivitate
 violenta
 apatie
 labilitate emotionala
o de vointa
 dificultate in luarea unor decizii
 activitati nefinalizate
 insusirea cu usurinta a convingerilor celor din jur
o de activitate
 diminuarea sau accelerarea miscarilor
 epuizare rapida dupa activitati relativ usoare
 efectuarea mai multor activitati in acelasi timp
 agitatie psihomotorie
  catatonie, catalepsie
 negativism

 cleptomanie
 piromanie
 stereotipie
o de comunicare
 logoree
 mutism
 bilbiala
 eroare verbala
 utilizarea unui ton prea ridicat sau prea monoton
 graforee
 refuzul scrisului
 deficiente de caligrafie
o de comportament instinctual
 exagerare sau diminuarea instinctului alimentar
 perversiuni sexuale
 exagerarea sau scaderea instinctului matern
o organice
 abuz de alcool
 abuz de droguri
 - diminuarea instinctului de conservare
o tentativa de autoagresiune
o suicid

- tulburari organice
o creier
o cord
o ficat
o rinichi

IMPORTANT
- dupa aprecierea functiilor psihice , se vor culege informatii referitoare la
o habitat
o familie
o loc de munca
o starea de igiena
o comportament in trecut
o modul de dezvoltare a personalitatii
o starea morfo-functionala a diferitelor organe si aparate
- pentru a putea obtine informatii pertinente, in timpul interviului este necesar sa
se cistige increderea pacientului prin
o ascultare atenta
o examinare fara prezenta altor persoane
o utilizarea unui vocabular accesibil
o evitarea comentarilor fata de pacient
o neitreruperea expunerii
- examinari paraclinice
o radiologice
 radiografie craniana
 arteriografie
 CT
 mielografie
o EEG
o Examen genetic
 Examinari citogenetice
 Cariotip
 Testul BARR
 Examinari morfologice
 Dermatogifele palmare
o Examinari de laborator
 Singe
 VSH
 Glicemie
 Uree, acid uric, creatinina
 Colesterol
 Probe de disproteinemie
 VDRL
 Urina
 Sumar
 LCR
o Examen psihologic
 Teste de personalitate
 Teste de investigare a atentiei si memoriei

PROBLEMELE PACIENTULUI

- alterarea nutritiei – deficit (actuala sau potentiala)

o cauze
 refuz de alimentatie – psihoze
 aport insuficient fata de necesitati – agitatie
psihomotorie
 anorexie nervoasa – tulburari nevrotice
- alterarea nutritiei – exces (actuala sau potentiala)
o cauze
 aport excesiv fata de necesitati – comportament maniacal,
bulemie nervoasa

- diminuarea interesului fata de efectuarea activitatilor cotidiene

o cauze
 stare depresiva
 comportament psihotic
 comportament maniacal

- alterarea respiratiei - dispnee

o cauze
 anxietate
 tulburari nevrotice
- potential de alterare a integritatii fizice – suicid,
autotraumatizare
o cauze
 depresie
 stare maniacala
 comportament psihotic
 dementa
- alterarea comunicarii – prezenta ideileror delirante
o cauze
 halucinatii
 agitatie psihomotorie
- alterarea somnului – insomnie, nevoie redusa de somn
o cauze
 depresie
 comportament maniacal
- deficit de autoingrijire
o cauze
 agitatie psihomotorie
 dementa
 comportament psihotic
- anxietate
o cauze
 incapacitate de adaptare la mediu
 dificultate de exprimare a nevoilor
 stres excesiv

OBIECTIVE

- vizeaza
o linistirea pacientului
o diminuarea manifestarilor comportamentale
o asigurarea unui aport in functie de necesitati
o asigurarea unui somn corespunzator cantitativ si calitativ
o prevenirea accidentarii
o prevenirea complicatiilor imobilizarii voluntare
o redobindirea interesului pentru desfasurarea unor activitati
o reluarea relatiilor interpersonale
INTERVENTII

- asigurarea microclimatului corespunzator

o sa se ofere siguranta
o camera linistita, saloane comune, spatioase, bine aerisite
o conditie esentiala - evitarea aglomerarii
o pentru cei agresivi – vor sta in camere izolate
o pentru cei care nu trebuie sa stea in pat – camere de zi
o usile vor sta deschise deoarece cele inchise irita
o incaperile anexe si colturile de coridoare vor fi bine luminate
atit ziua cit si noaptea
o temperatura optima
o posibilitati de a asigura semiobscuritatea pentru cei care trebuie sa
stea in liniste
o mobilierul trebuie sa fie din material greu , fara unghiuri ascutite
- ingrijiri generale
o inca de la internare – adaptarea unui comportament adecvat fata
de obsesile bolnavului
o predarea obiectelor taioase – se va face cu mult tact
o in caz de nevoie se va face sedare medicamentoasa cu avizul
medicului
o cu ocazia pregatirii la internare – asistenta va verifica eventualele
hematoame, lovituri sau leziuni pe tegumente
, iar daca acestea exista va anunta medicul
o inainte de a fi dus in salon va mai fi inca odata controlat pentru a nu
avea obiecte taioase
 la narcomani – trebuie sa fie controlati in rect
o bolnavul trebuie ajutat sa isi satisfaca nevoile personale
o exemplu – bolnavul depresiv se retrage si se izoleaza de realitate, adesea
nu este in stare sa isi satisfaca nici macar masurile de igiena corporala si
eventual refuza si alimentatia
o numerosi bolnavi au ginduri de sinucidere si adesea fac tentative in
aceasta directie
- utilizarea comunicarii terapeutice
o mesajul verbal sa fie clar
o pacientul
 sa fie ascultat atent
 sa fie lasat sa isi exprime sentimentele
 sa spuna ce il preocupa
 sa fie incurajat pentru comunicare cu altii
o sa se mentina pacientul la subiectul discutiei
 o daca nu vrea sa vorbeasca , i se va oferi alt moment
o in timpul , se va tine cont de starea pacientului
- orientarea permanenta in timp si spatiu
- supravegherea atenta a pacientului pentru a observa aparitia unor modificari
de comportament sau modificari fiziologice
o crearea starilor de agresiune in relatia cu ceilalti
o aparitia intentiilor de agresiune sau a tentativelor de suicid
o aparitia starii de depresie
o tulburari digestive, varsaturi, constipatie
- asigurarea alimentatiei
o nu au nevoie de un regim special, doar daca sufera de anumite boli
o trebuie sa fie normocalorice, cu multe fructe, legume si preparate de
lapte
o in functie de necesitati si preferintele pacientului
o se va stimula apetitul
o se vor oferi cantitati mici de alimente, la intervale scurte de timp
o in caz de agitatie psihomotorie , se va recurge la alimentatie
prin sonda
o in caz de refuz alimentar , se utilizeaza alimentatia parenterala
o se vor corecta carentele vitaminice
o depresivii sunt predispusi la constipatie, trebuie rezolvata aceasta
problema pe cale dietetica , doar in caz de esec se va recurge la clisma
evacuatorie, nu se administreaza purgative
o cei cu denutritie inaintata – aport caloric ridicat
o cei tratati cu inhibitori de monoaminooxidaze (iproniazid, nialamida si
toloxaton) se interzice consumul de carne, drojdie, peste afumat, vinat,
iar la externare sa nu consume vin rosu si bere
o cei care refuza alimentatia sau cei inapetenti – alimentarea se va face prin
alimentatie pasiva, eventual cu lingurita
 in unele cazuri se administreaza inainte 6-8-10 ui de insulina care
prin hipoglicemia provocata declanseaza actul alimentatiei plus
perfuzie intravenoasa
 daca nici acestea nu dau rezultate se recurge la alimentatie
artificiala pe sonda, aceasta va fi scoasa dupa fiecare masa si
reintrodusa la urmatoarea
- supravegherea somnului in vederea asigurarii perioadelor de repaus
neconfortanat
 o nu va fi lasat in timpul zilei sa se odihneasca prea mult timp
o la nevoie , i se va administra medicamentele prescrise de medic si se va
urmari efectul terapeutic al acestora
o se vor afla de la pacient motivele nelinistii din timpul noptii
o vor fi inlaturati factorii iritanti
- asigurarea ingrijirilor igienice
o se va stimula pacientul sa se spele, sa se imbrace, acordindu-se
timp suficient
o va fi indrumat in efectuarea ingrijirilor igienice, la nevoie va fi ajutat
o se va schimba lenjeria de pat si de corp ori de cite ori este nevoie
- in caz de agitatie psihomotorie
o imobilizarea pacientului – manuala, cu cearceafuri, chingi
o montarea de aparatori sau plase pe lateralele patului
o protejarea impotriva lezarii prin asezarea de paturi, perne in jurul
bolnavului
o hidratarea pacientului tinind cont de pierderile de lichide prin
transpiratie, tahipnee
- stimularea pacientului pacientului in efectuarea unor activitati
o se va stabili un program de activitati agreate de pacient, pentru a
preveni plictiseala
o activitatea va fi dozata conform cu posibilitatile pacientului
o se vor evita elementele competitionale in activitate
o se va incepe cu activitati individuale, apoi treptat se va trece la
activitati in grup
o pacientul va fi recompensat cu laude
- prevenirea izolarii prin stimularea relatilor interpersonale
o organizarea de activitati recreative in grup
o sa se intervina atunci cind pacientul are senzatia ca nu este acceptat
de ceilalti pacienti
- in caz de agresivitate, cind pacientul devine periculos pentru el si pentru ceilalti
pacienti
o Identitatea cauzei care a determinat schimbarea
comportamentului
o Au tendinte de a comite agresiuni
o Linistirea pacientului
o Izolarea temporara, daca situatia devine amenintatoare
o Asistenta nu poate parasi salonul doar daca supravegherea e preluata de
alta asistenta
- Urmarirea functiilor vitale si vegetative
o Puls, T.A., temperatura, respiratie
o Pierderile de lichide prin diureza, transpiratii, tahipnee
 o Tranzitul intestinal – combaterea constipatiei
- Aplicarea masurilor de prevenire a complicatiilor imobilizarii voluntare –
escare, hipotensiune ortostatica, constipatie, tromboflebite
- Participarea la masurile terapeutice aplicate
o Insulinoterapie
o Soc electric
o Somnoterapie
o Psihoterapie individuala, in grup, meloterapie, ergoterapie
- Administrarea tratamentului medicamentos – neuroleptice, antidepresive,
tranchilizante, hipnotice
o Se va explica pacientului necesitatea tratamentului si cooperarii
o Se va manifesta rabdare si blindete
o Se va urmari daca pacientul ia tratamentul oral – pot stoca medicamente
in scop suicidar
- Mentinerea legaturii cu familia
o Incurajerea familiei pentru a se implica in suportul emotional
de a vizita pacientul

ATENTIE!!!!!!

Ingrijirile vor fi diferentiate in functie de comportamentul pacientului – anxios,

depresiv, maniacal, psihotic

INGRIJIREA SI COMPORTAMENTUL IN PREZENTA UNUI PACIENT

ANXIOS

- masuri generale
o calm
o control
o nu se lasa pacientul singur
o comunicarea cu pacientul anxios trebuie sa fie
 scurta
 concisa
 pe ton calm
o se indeparteaza factorii ce determina anxietatea
 medicatie
 observarea efectelor secundare
 cauza care provoaca anxietatea
 incercarea indepartarii cauzei
o sa invatam pacientul sa isi exprime emotiile
o sa aratam pacientului ca il intelegem\observatiile anxiosului
se fac personal si direct , nu in public
 o se evita sa se intre in controverse
o se incearca cistigarea increderii pacientului
o stimularea pacientului sa intre in activitatile sectiei
o observatiile legate de pacient sa discuta in grup
o asistentele nu au voie sa aibe antipatii

INGRIJIREA SI COMPORTAMENTUL IN PREZENTA UNUI PACIENT CU

DEPRESIE PSIHICA

- se manifesta
o indiferenta afectiva o
izolare de anturaj o
tristete profunda
o anxietate, astenie, adinamie, akinezie
o vorbeste lent
o atentia e dispersata
o prezinta aspectul unui om descurajat
o poate avea tentative de sinucidere
- ingrijiri acordate
o asistenta
 sa se manifeste cu obiectivitate si compasiune
 sa supravegheze durata somnului si sa anunte medicul
daca o considera insuficienta
 sa ajute bolnavul la efectuarea toaletei de dimineata si la
mentinerea igienei corporale
 daca la mesele obisnuite nu consuma cantitati suficiente de
alimente , trebuie sa –l incurajeze la consumul caloriilor
necesare intre mese
 trebuie sa il ajute la alcatuirea unui plan de viitor, prin aceasta il
impiedica la retragerea in singuratate
 orice activitate , cit de minimala , pe care o observa la bolnav sa
o aprecieze pozitiv
 sa caute sa petreaca cit mai mult timp cu bolnavul si sa-l
incurajeze pentru concretizarea si formularea temerilor si
obsesiilor care il framinta

INGRIJIREA SI COMPORTAMENTUL IN PREZENTA UNUI PACIENT CU

CONFUZIE MINTALA

- se manifesta
o prin deficit de atentie si memorie
o dezorientare in timp si spatiu
 o imagini si idei estompate
o somnolenta, dar cu perioade de agitatie psihomotrica
- ingrijiri acordate de asistenta
o sa informeze bolnavul frevent si in mod regulat despre realitatiile din
jurul lui, unde se afla, in ce localitate, ce zi este, cit este ora, etc
o sa fie atenta la halucinatiile bolnavului
o sa atentioneze si sa ajute bolnavul la intervale obisnuite sa iasa la toaleta
o sa il ajute la asigurarea igienei corporale
o sa supravegheze obiceiurile alimentare, sa insiste la consumul
cantitatilor necesare de alimente si lichide
o sa incurajeze si sa ajute la panificarea activitatilor zilnice
o sa ajute la gimnastica sau plimbari pe coridor
o daca starea se amelioreaza sa-l incurajeze la activitati mai multe

INGRIJIREA SI COMPORTAMENTUL IN PREZENTA UNUI PACIENT CU

HIPERACTIVITATE

- se manifesta adesea sub forma accesului maniacal

o este bine dispus
o alearga
o danseaza
o este preocupat in permanenta de o activitate ineficienta
o in cadrul acestei stari pot apare perioade de furie, cind devine
agresiv, refuza mincarea si nu doarme
- ingrijiri acordate de asistenta
o intrucit accesul de furie poate fi declansat de excitanti externi in
momente si imprejurari imprevizibile asistenta trebuie sa asigure un
anturaj ferit de excitatii inutile
o sa evite orice activitate fata de care el nu manifesta dorinta de
cooperare
o sa fie atenta la semnele de oboseala fizica si sa-i propuna scurte pauze
de odihna
o sa evite activitatiile care pretind concetrare durabila
o sa il indemne la consumul cantitatilor mai mari de alimente si lichide
o sa supravegheze ritmicitatea normala evacuarilor
o sa indemne la repausuri repetate in cursul zilei
o sa supravegheze somnul de noapte
INGRIJIREA SI COMPORTAMENTUL IN PREZENTA UNUI PACIENT CU
PARANOIA

- se manifesta printr-o gindire nerealista

o cu idei fixe de persecutie sau de grandoare

o apare de obicei la indivizi care au tendinta de

autoapreciere exagerata
o sunt neincrezatori, egocentrici
o au comportament imprevizibil cu atitudini de ostilitate si agresiune
- ingrijirile asistentei
o asistenta trebuie sa impiedice autoizolarea
o sa fie consecventa la indeplinirea programului activitatii zilnice
o sa fie constienta de faptul ca bolnavul considera majoritatea
celorlalti bolnavi ca dusmanii lui personali
o sa evite orice situatie care ar putea da nastere la suspiciuni inutile din
partea bolnavului
o cu persoanele din jur sa discute cu voce obisnuita , sa fie auzita si de
bolnav
o sa evite comunicarile soptite cu o terta persoana
o sa manifeste o atutudine intelegatoare daca bolnavul utilizeaza un
limbaj neadecvat
o sa nu forteze consumarea alimentelor refuzate de bolnavi

INGRIJIREA SI COMPORTAMENTUL IN PREZENTA UNUI PACIENT CU

DELIR ALCOOLIC

- este o manifestare psihotica a alcoolismului cronic

o forma acuta apare in cursul consumului de alcool sub forma unor
idei da persecutie, suspiciuni, gelozie, sub influienta carora
bolnavul poate comite crime sau automutilari
 o forma acuta apare la revocarea brusca a consumului de alcool, de
obicei noaptea

o bolnavul devine nelinistit

o prezinta agitatie psihomotorie, tremuraturi, halucinatii
o se poate intimpla ca sa aibe un comportament normal la inceput si abia
dupa o abstinenta de 2-3 zile sa se manifeste semnele delirului alcoolic
o se trezeste noaptea cu manifestari psihice

- MANIFESTARILE DELIRUM TREMENS

o Tremor generalizat
o Transpiratii profunze
o Greata, varsaturi incoercibile o
Oscilatii tensionale – colaps o
Semne de deshidratare
o Dezechilibru hidroelectrolitic si acidobazic
o Febra de tip central sau complicatii infectioase
(bronhopneumonie)
o Psihic cu stare de confuzie
o Specific halucinatii vizuale, tactile
 o Continutul halucinatilor vizuale e mai ales de tip animalier care ataca
pacientul
o Starea se accentueaza vesperal, nocturn, dureaza 24 ore –
1 saptamina, apoi revine la starea de constienta
- ingrijirile asistentei
o asistenta trebuie sa recunoasca semnele precoce ale abstinentei de
alcool
o ingrijirea acestor bolnavi nu gaseste in totdeauna destula intelegere de
la apartinatori si prieteni
o asistenta trebuie sa lamureasca vizitatorii sa nu introduca bauturi
alcolice in spital
o pachetele trimise vor fi controlate si bolnavul va fi instiitat de aceasta
o in cazul in care ajung in delirum tremens , trebuie evitata traumatizarea,
sau tentativele de sinucidere
o imobilizarea cu forta a bolnavului se va face numai temporar si
aceasta cu aprobarea medicului

INGRIJIREA SI COMPORTAMENTUL IN PREZENTA UNUI PACIENT CU

ISTERIE

- esteo nevroza care se manifesta prin crize emotive exagerate

o tendinta la dramatizare
o care imita functional, artificial, uneori grotesc o boala organica –
crize convulsive, pareze, paralizii, anestezii locale, surditate,
cecitate
o diagnosticul la bolnavii cunoscuti este usor, mai greu e la cei care nu
sunt cunocuti, diferentierea e greu de facut, dar odata diagnosticati,
trebuie izolati
- ingrijiri acordate
o in timpul crizei se adopta o atitudine autoritara
o este un bolnav slab, care pe orice cale vrea sa obtina atentie,
caldura

INGRIJIREA SI COMPORTAMENTUL IN PREZENTA UNUI PACIENT CU

DEMENTA

- este reducerea progresiva a capacitatii intelectuale a memoriei, a capacitatii de

gindire abstracta
o dezorientare in timp si spatiu
o confuzia persoanelor cunoscute si apropiate
- ingrijiri acordate
o in functie de gradul de inaintare al dementei
 o se poate ajunge pina la imbracarea, dezbracarea si alimentarea
bolnavului
o se iau masuri de linistire si ameliorare a starii lor
o o atitidine ostila sau de indiferenta fata de bolnav manifestata prin
desconsiderarea afirmatiilor sau pretentiilor bolnavului, prin dezacordul
fata de acuzele si modul de gindire al celor ingrijiti, prin frinarea lor de asi
exprima ideile in cursul convorbirilor , prin inundarea lor cu sfaturi, prin
dorinta de a-i lamuri cu orice pret asupra ideilor proprii privind modul
cum ar trebui sa se comporte , intrerupe orice relatie cu bolnavul care se
retrage si nu mai poate fi influientat nici dupa schimbarea atitudinii
personalului fata de el

PLAN DE INGRIJIRE PENTRU PACIENTII CU UN

COMPORTAMENT DEPRESIV

PROBLEMA DE SCOPURILE ACTIUNEA DE

INGRIJIRE
1. consuma pacientul
suficient lichid si hrana
sau deloc?
Ceea ce ar putea duce la
pericolul de slabire a
organismului sau de
pierdere in greutate
INGRIJIRII INGRIJIRE
Pacientul trebuie sa Sa se ofere pacientului
consume destul lichid si cantitati mici de mai
hrana, greutatea corpului multe ori pe zi
este stabila, prevenindu-se Sa servesti pe cit
slabirea corpului posibil mesele
impreuna cu pacientul
Sa menti pe cit posibil
echilibru la mincare si
bautura Sa inventariezi
dorintele pacientului Sa
controlezi saptaminal
greutatea corpului Sa se
apeleze la nevoie la
dietetician Totul sa se
organizeze intr-un
program structurat zilnic

2. pacientul este Pacientul are un Sa intrebi pacientul de

constipat model de defecare urina si scaun Sa menti o
lista a
 defecarii
Nu trebuie lasat sa stea
toata ziua in pat
Sa se ofere suficienta
miscare Sa se ofere laxativ
la nevoie

3. pacientul are o gura Pacientul bea suficient si- Sa se creeze conditii ca

uscata si si clateste gura regulat,
senzatie de sete ceea ce face sa nu mai
aiba gura uscata si
senzatie de sete
pacientul sa poata sa- si
clateasca gura si sa bea
Sa se ofere pacientullui in
mod regulat de baut si sa
fie stimulat sa bea

4. pacientul nu este de loc Pacientul este in stare sa Pacientul sa fie stimulat

sau aproape de loc in se ingrijeasca igienic, zilnic sa se spele/imbrace
stare sa adica sa se spele zilnic, Sa se foloseasca timp
se ingrijeasca sa se imbrace cu haine suficient pentru aceasta
igienic curate Preintimpina tensiunile

5. pacientul are Pacientul are un astfel de Nu il lasa sa stea prea mult

probleme cu
somnul, adoarme greu,
doarme agitat, se scoala
devreme, pentru ca sta
mult in pat in timpul zilei
sau este prizonierul
propriilor stari depresive
ritm de zi/noapte incit in pat Apeleaza la nevoie si
este vorba de un la alte terapii Pacientul
echilibru intre activitate primeste deseori somnifere
si odihna , ai grija sa le ia si observa
si efectul

6. pacientul este Pacientul se poate Sa se indrume

agitat pentru ca este concentra asupra pacientul in mod
hartuit de activitatilor sale si este structurat in
ginduri si in stare sa isi manifeste activitatile sale zilnice
sentimente sentimentele si ideile Sa se stabileasca un
depresive depresive contact cu pacientul prin
intreprindeea

7. pacientul are idei de
sinucidere spunind ca
vrea sa isi ia viata. Nu
este nevoie ca pacientul
sa exprime aceasta
intentie
intotdeauna
activitatilorimpreuna cu
pacientul
Sa se lege nefortat o
discutie cu pacientul, doar
daca acesta simte nevoia
Sa se aprecieze care este
efectul discutiei desre idei /
sentimente, daca pacientul
se ingroapa mai mult in
urma discutiei , se opreste
Pacientul este in stare Sa se faca ideile si
sa exprime sentimentele suicidale ale
idei/sentimente pacientului discutabile asa
suicidale Pacientul se incit sa se poata aprecia in
afla ce masura acestea joaca un
intr-o situatie incit nu ar rol
putea face o incercare In cazul pericolului acut da
de sinucidere sinucidere sa se ia masurile
adecvate , ingrjire in sectie
inchisa, sa se informeze
regulat despre starea
pacientului
Se controleaza daca se iau
medicamentele
Sa se consulte medicul
daca se dau sedative
Sa se observe efectul
acestora Sa se discute
sinuciderea cu pacientul,
sa nu existe nimic secret
despre asta
Daca pacientul nu se
 exprima despre sinucidere
sa se urmareasca
activitatea sa non- verbala,
de exemplu tendinta de a
se izola
Sa se tina contact regulat
cu pacientul, sa nu fie
evitat
Deca se administreaza
antidepresivesa se tina
pacientul sub observatie
pantru ca atunci cind
activitatea pacientului se
intensifica , dar dispozitia
este inca sumbra pericolul
de sinucidere este mare

8. pacientul nu este in Pacientul este in stare sa Preintimpina ca

stare sa lege sa lege si sa intretina relatii pacientul sa se izoleze
u sa intretina relatii, si contacte ci altii si- si complet de activitati
pentru ca nu se mai considera contributia ca Sa se indrume vizitele
simte valoros si nu fiind valoroasa familiei Sa se
vrea sa fie o povara urmareasca
pentru altul reactiile pacientului si a
familiei
Sa se raspunda la
intrebarile familiei
Familia sa fie implicata
pe cit posibil la
ingrijirea directa
Sa nu se confirme
sentimentele pacientului
prin a-l evita, chiar
prezenta poate fi un
semnal
 Calitatea vietii si managementul psihiatric in schizofrenie

Schizofrenia reprezinta o tulburare psihica majora cu evolutie cronica, care

necesita o abordare complexa, ce depaseste sfera medicala, extinzandu-se spre sfera
sociala si cea existentiala.

In acest sens, o strategie terapeutica urmareste readaptarea la viata

comunitara prin masuri de reabilitare psiho-sociala, precum si aplicarea unor modele de
„calitate a vietii“, care urmaresc atat satisfacerea nevoilor, cat si a dorintelor bolnavului.

Asistenta unui bolnav de schizofrenie se face conform unui plan de

management psihiatric, adaptat individual si care tine cont de factorul evolutiv, factorul
economic, factorul etic si de indicatorii
„calitatii vietii“.

Deciziile de orientare terapeutica si sociala au un caracter interactiv si sunt

adaptate nu numai nevoilor, ci si preferintelor pacientului.

Cuvinte cheie: reabilitare

psiho-sociala, calitatea vietii,

asistenta comunitara, management

psihiatric.

Schizofrenia este o tulburare psihica majora cu evolutie cronica, care

influenteaza in mod decisiv viata pacientului sub toate aspectele sale.

Caracteristicile psihologice si comportamentale ale schizofreniei sunt

asociate cu deficiente si disfunctionalitati sociale si ocupationale, incluzand
autoingrijirea si relatiile interpersonale.
Aceasta tulburare mintala se remarca de fapt, printr-o heterogenitate de manifestare in
randul bolnavilor si printr-o mare variabilitate in cadrul evolutiei individuale, care se
reflecta si in modalitatea de sistematizare a simptomatologiei.

Se cunoaste faptul ca schizofrenia este o afectiune cu un debut cel mai

adesea la varste tinere si o evolutie cronica.
 Ea este marcata de perioade de acutizare a simptomatologiei, de descrestere a
intensitatii simptomelor si stabilizare in curs, care poate dura pana la 6 luni dupa un
debut acut sau episod acut al bolii si faza stabila propriu-zisa.

Aceasta din urma, poate imbraca aspecte foarte variabile si se caracterizeaza

in general, fie printr-o simptomatologie psihotica mult atenuata si partial prezenta fata de
faza acuta anterioara, fie printr-o simptomatologie non-psihotica, cum ar fi anxietatea,
depresia, insomnia.

Mentinerea unei perioade stabile cat mai lungi si mai sarace

simptomatologic, reprezinta dezideratul oricarei forme de terapie in schizofrenie,
precum si un indice de prognostic favorabil.

Pe de alta parte, exista o serie de factori care pot intuneca prognosticul si care
nu intotdeauna pot fi influentati de o strategie terapeutica adecvata.

Modul in care este tratat un episod acut si cum este mentinuta faza stabila a
bolii prin mijloace terapeutice si sociale, poate reprezenta subiectul unei strategii de
management psihiatric cu coordonate generale, dar si cu considerarea unor variabile
individuale.

Terapia in schizofrenie se aplica in mod diferentiat functie de etapa de

evolutie, dupa algoritmi diferiti si urmarind anumite obiective.

Realizarea unui plan terapeutic individual ia in considerare mai multi factori

care depind atat de starea prezenta, cat si de istoricul si antecedentele bolnavului.

De asemeni, adaptarea planului se face si in functie de locul, spatiul, in care

se initiaza terapia.

Acesta poate fi spitalul de psihiatrie, de preferat in fazele acute ale bolii, sau
spitalizarea de zi, ambulatorul, mediul familial, precum si modalitatile comunitare de
asistenta psihiatrica, cum sunt locuintele protejate, la care bolnavul schizofren poate
apela in perioadele de stabilizare ale bolii.

Dupa cum am mentionat deja, diferentierea unei terapii se face si in functie

de scopul urmarit.
 Astfel in fazele acute ale bolii, trebuie prevenit raul pe care bolnavul si-l
poate cauza lui insusi sau celor din jur.

In acelasi timp se urmareste scaderea in intensitate a fenomenelor

psihotice si restabilirea cat mai rapid a unui nivel satisfacator al
functionalitatii.

In aceste situatii este recomandabila instituirea unei medicatii antipsihotice,

conventionala sau atipica, a carei alegere sau dezaj se face in urma considerarii modului
cum a raspuns bolnavul la tratamentele anterioare, a efectelor secundare probabile si a
caii de administrare ce urmeaza a fi abordata.

Complianta pacientului schizofren la terapie reprezinta in general o problema

de care trebuie sa se tina seama chiar si in conditii de spitalizare.

Tratamentul neuroleptic in cursul unui episod acut de schizofrenie necesita a

fi individualizat, evitandu-se standardizarea din
„cura neuroleptica“ traditionala.

Adaptarea tratamentului se realizeaza atat in functie de profilul

simptomatologic predominant, cat si functie de unii indicatori biologici sau de
personalitate premorbida .

In timpul perioadei stabile, scopul alegerii unei anumite strategii terapeutice

urmareste asigurarea unui cadru suportiv pacientului, reducerea continua a
simptomatologiei, consolidarea remisiei, adaptarea la viata in comunitate, mentinerea
sau imbunatatirea unui anumit nivel de functionalitate si imbunatatirea calitatii vietii.

Trebuie reamintit faptul ca, in ambele etape se realizeaza o monitorizare

continua a efectelor secundare.

Datorita faptului ca in parcursul perioadei stabile pacientul schizofren devine

relativ asimptomatic si mult mai motivat, se recomanda introducerea unor strategii
terapeutice specifice psiho- sociale.

Alaturi de o medicatie psihotropa adecvata, preferabil in doza zilnica unica

sau depot, se pot adopta diverse metode care apartin reabilitarii psiho-sociale.
 Acestea vor include reeducarea unor abilitati de baza pentru activitatile
cotidiene, a unor abilitati sociale, reabilitarea cognitiva si initierea unei reabilitari
vocationale.

Se apeleaza la psihoterapie individuala sau de grup, angajarea familiei in

suportul terapeutic, interventii suportive comunitare si la o serie de interventii bio-
psiho-sociale care urmaresc recapatarea abilitatilor mentionate anterior. In ceea ce
priveste diversitatea infrastructurilor implicate in aceste intentii de reabilitare, au
aparut o serie de alternative ale spitalizarii care se refera la spitalul de zi, spitalul de
noapte, caminul protejat cu supraveghere pe toata durata zilei), locuintele protejate (cu
supraveghere zilnica, dar mai redusa), apartamentele „satelit“ (cu supraveghere lunara),
presiuni pentru grupuri de pacienti, pensiunile de familie in regim protejat sau
„familii surogat“ si locuintele de criza (cu supraveghere timp de cateva
zile, in perioada de vulnerabilitate crescuta).

La acestea se mai pot adauga recent infiintatele grupuri „self- help“ sub
forma unor cluburi psiho-sociale, initiate de pacienti si familiile lor. Scopul acestora din
urma insa, se centreaza mai mult pe evidentierea drepturilor pacientilor schizofreni de a-
si alege tratamentul, inclusiv eludarea lui si se bazeaza pe un model educational si
cognitiv .

Notiunea de „calitate a vietii“ este destul de recent abordata in domeniul

sanatatii si implicit in cel al sanatatii mintale. In afara de sensul sau teoretic si principal,
considerarea calitatii vietii implica si evaluarea serviciilor medicale si sociale de care
poate beneficia bolnavul.

De asemeni, calitatea vietii reprezinta subiectul a numeroase cercetari, in

incercarea de extindere a preocuparii fata de bolnav, dincolo de sfera serviciilor de
ingrijire, sustinere si stimulare a creativitatii.

Se poate vorbi de aplicarea unor modele de calitate a vietii.

Acestea conduc de fapt, de la o intentie de diversificare si complexitate a asistentei
bolnavului psihic, la unele tendinte non-convergente.
Aplicarea simultana a unui model sociologic, psihologic, economic si de promovare a
sanatatii fizice, in timp ce experienta personala a individului este satisfacatoare in
termeni subiectivi, reprezinta un obiectiv greu de realizat.
 Multitudinea de semnificatii implicate in conceptul de calitate a vietii se
reflecta in numeroasele definitii lansate in numai cativa ani, din care ar fi destul de
greu sa selectam ceea ce am putea considera noi ca este mai relevant.

De asemeni, putem remarca o serie de termeni utilizati preferential, cu

intentia de a deveni indicatori de evaluare, cum ar fi:
„multumire“, „satisfactie“, „fericire“, „dorinte si necesitati de baza“ sau
„comune“, „capacitati“, „aptitudini“ sau „posibilitati“.

La acestea putem adauga si o notiune mai controversata, cea

de „utilitate“, preferata insa in domeniul socio-economic.

Aceasta din urma se refera la modul in care mijloacele de care dispune

individul devin folositoare si de capacitatea acestuia de a le utiliza.

Putem observa ca termenul de „capacitate“ este adaugat nu numai pentru a

defini nivelul de functionalitate a persoanei respective, ci si pentru a indica existenta
libertatii de alegere intre diferite modalitati de a trai.

O masura a calitatii vietii poate fi corespunzatoare accesului persoanei in

cauza, la o situatie dorita de acea persoana .

Pentru a nu se ramane totusi cu ideea ca aceasta calitate a vietii nu reuseste

sa fie decat un concept destul de difuz, trebuie sa mentionam faptul ca exista metode
acceptate de evaluare a vietii bazate pe criterii de operativitate.

Observatiile externe si auto-evaluarile trebuie sa se intalneasca pe un teritoriu

comun, care poate fi sectorizat pentru mai multa operativitate.

Putem remarca urmatoarele domenii de observatii si de interventie :

1. Bunastarea fizica – include sanatatea, tonusul, mobilitatea.

2. Bunastarea materiala – se refera la venituri, calitatea locuintei,

alimentatie, posibilitatile de transport.

3. Bunastarea sociala – include raporturile personale cu familia,

prietenii si alte persoane apropiate, precum si implicarea in
viata sociala prin activitati, participari la evenimente sau acceptarea unei sustineri din
partea societatii.

4. Productivitatea – se refera la competenta si posibilitatile de prestare a unei

activitati, la alegere sau sub supraveghere, in vederea obtinerii unui grad de autonomie,
astfel incat pacientul sa poata avea un servici, sa fie capabil sa se autogospodareasca, sa
desfasoare activitati placute sau hobby-uri, sau sa participe la o forma de invatamant.

5. Starea de bine afectiva – se reflecta in dispozitie si sentimente pozitive,

respectul fata de propria persoana, lipsa stress- ului si in sentimentul de realizare si
incredere in fortele proprii.

Privind aceste obiective tinta in cadrul carora se regaseste ceea ce se doreste

de la calitatea vietii, ne punem intrebarea, care de altfel persista in randul psihiatrilor,
daca se poate obtine o cuantificare clara.

Atentia pentru om in totalitatea sa, biologica, psihologica, sociala dar si

existentiala, printr-o abordare holistica.

Considerarea sferei de actiune asupra bolnavului psihic dincolo de

parametrii de ingrjire medicala catre toate aspectele vietii – conditii de locuit, de munca,
activitati placute, relatii interpersonale. In masura in care este posibil, trebuie incercata
satisfacerea atat a nevoilor, dar si a dorintelor bolnavului.

Reglementarea drepturilor bolnavilor cu afectiuni psihice.

Integrarea bolnavului psihic intr-un sistem modern de prestare a serviciilor

medicale, renuntandu-se la cele de tip „azilar“, el putand deveni un „client“. De fapt,
aceasta noua notiune nu urmareste un interes economic, ci de destigmatizare, de
renuntare la „eticheta“ de bolnav psihic.

Obtinerea unei noi competente pentru toata echipa care asigura asistenta
bolnavului psihic. Personalul trebuie sa aloce mai mult timp si mai mult interes pentru a
cunoaste istoria fiecarui bolnav, sa-l determine sa-si exprime dprintele si in general,
trebuie sa depuna un efort de observatie riguroasa si participanta.

Abordarea problemei unui nou concept de organizare a asistentei psihiatrice

la nivel decizional, de finantare, pentru obtinerea
unei noi strategii de management a bolnavilor psihici cu evolutie prelungita. Se poate
demonstra si din punct de vedere economic- financiar faptul ca, o buna organizare in
acest sens atat la nivel institutional, dar mai ales comunitar, poate oferi, la un plafon
investitional rezonabil, o mai buna siguranta pentru societate, dar si o mai mare
satisfactie in viata bolnavului psihic.

Tratamentul unui pacient schizofren implica o atitudine comprehensiva fata

de necesitatile si scopurile sale, de conflictele intrapsihice, de atitudinile sale de aparare,
si modalitatile de a se descurca.

1. Stabilirea si mentinerea unei colaborari terapeutice Natura suportiva a

acestei colaborari contribuie la stabilirea

unei relatii de incredere intre terapeut si pacient, primul putand afla pe parcurs cat mai
multe informatii care personalizeaza pacientul, fiind favorizata in acelasi timp o
urmarire prospectiva a evolutiei bolii.

2. Monitorizarea status-ului psihiatric al pacientului Colaborarea

psihiatrului trebuie sa se extinda si in sfera

familiei, aceasta fiind in masura sa semnaleze orice eventuala schimbare in
comportamentul, dispozitia, sau gandirea pacientului, care nu are intotdeauna
constiinta tulburarilor sale.

3. Efectuarea unei educatii minime privind schizofrenia ca boala si

tratamentul sau

Observatiile privind evolutia bolii pot fi facilitate de acumularea unor

cunostinte de catre membrii familiei referitoare la semnele prodromale ce anunta
instalarea unui episod acut. ªi pacientul poate fi educat in sensul posibilitatii de a
semnala orice modificare a starii sale, in termenii experientei pe care o traieste si pe care
o poate lega eventual de modificari ale tratamentului sau de aparitia unor efecte
secundare. Pentru o mai buna complianta la tratament, pacientul este sfatuit sa nu
intrerupa sau sa modifice un tratament, pana nu se sfatuieste cu medicul sau curant.

4. Realizarea unui plan terapeutic general

Pacientii schizofreni pot beneficia de mai multe metode terapeutice,

incluzand atat terapia medicamentoasa, cat si interventiile speciale psihosociale. Fiind o
boala cronica, necesitatile terapeutice pot
fi variabile nu numai individual, ci si in timp. Planificarea tratamentului pentru pacientul
schizofren reprezinta un proces interactiv, cu implementari si modificari de-a lungul
timpului, considerandu-se permanent atat responsivitatea pacientului, cat si preferintele
sale.

5. Asigurarea compliantei la planul terapeutic

Avand in vedere caracteristicile clinice ale schizofreniei, poate fi previzibil

faptul ca un pacient, la un moment dat, sa nu mai urmeze tratamentul, sa nu se mai
prezinte la consultatiile periodice, sau sa nu furnizeze informatii relevante referitoare la
starea sa. Cele mai frecvente cauze ale noncompliantei sunt legate de negarea bolii, de
stigmatizarea asociata cu schizofrenia, de credinte si modele culturale, de obligativitatea
zilnica de a lua medicatia chiar si intr-o faza stabila si de efectele secundare neplacute
determinate de neuroleptice. Se recomanda incurajarea de catre psihiatru a discutiilor
deschise, in care bolnavul sa-si impartaseasca toate experientele, urmand daca este
necesar, sa se reevalueze schema terapeutica in functie de necesitatile si preferintele
bolnavului. De asemeni, lucratorii sociali pot avea o mare contributie la rezolvarea
acestor situatii, prin vizite la domiciliu si apeluri telefonice mai frecvente (Van Putten,
1974).
 6. Intelegerea efectelor de natura psiho-sociala cauzate de
boala

Instalarea acestei boli cu o evolutie trenanta si de cele mai multe ori la varste
tinere, ridica o serie intreaga de probleme care depasesc sfera medicala si se refera la
efectele pe plan social, familial, academic, ocupational si financiar. Bolnavul are nevoie
de o atitudine suportiva din partea medicului, cu care trebuie sa se sfatuiasca in ceea ce
priveste planurile pe termen scurt sau mai lung si relatiile interpersonale atat in cadrul
familiei, cat si in afara ei. El trebuie ajutat sa nu se instraineze de problemele curente
sau generale sociale, mai mult decat il incapaciteaza boala sa. Atitudinea de sprijin si
sfatuire este cu atat mai importanta cu cat pacientul schizofren poate fi cap de familie,
cu responsabilitati de ingrijire a unor copii.

7. Educarea si suportul acordat familiei

Membrii familiei unui bolnav schizofren parcurg adesea experiente neplacute

ca urmare a comportamentului bizar, agresiv si a inversiunii afective a acestuia.
 Ei trebuie sa primeasca toate informatiile referitoare la boala si la
modalitatea sa de evolutie, sa inteleaga vulnerabilitatea la orice fel de stres a
bolnavului, sa recunoasca semnele prodromale ale unei faze de acutizare si sa stie ce
atitudine sa adopte atunci cand apar tulburari mai grave de comportament.

Mai mult, familia trebuie sa inteleaga ca ea joaca un rol activ co-terapeutic,

alaturi de echipa medicala, sau ca uneori este necesar sa participe la sedinte
psihoterapeutice comune.

8. Facilitarea accesului la servicii psihiatrice de reabilitare, servicii

medicale generale si alte servicii sociale

Bolnavul schizofren are nevoie de un sistem intreg de asistenta medicala si

sociala, mai ales in perioadele stabile ale bolii.

Relatia pe care psihiatrul o stabileste cu pacientul sau schizofren, nu este

numai o relatie profesionala, ea extinzandu-se ca timp si implicare dincolo de limitele
unei consultatii sau a unei durate limitate de spitalizare.

Ea devine o relatie interpersonala, cu implicarea a numeroase coordonate

individuale ce sunt legate de particularitati ale bolii si ale situatiilor diverse de viata.

Existenta pe care urmeaza sa o duca bolnavul schizofren din momentul

diagnosticarii, depinde de abilitatea profesionala a medicului curant psihiatru de a
adopta si reevalua periodic un tratament psihofarmacologic, dar si de modul acestuia de
implicare in asigurarea interventiilor specifice psiho-sociale.

BIBLIOGRAFIE

1. Titircă Lucreţia – Ghid de nursing, Editura „Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996

2. Titircă Lucreţia – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali,
Editura „Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996