Trasarea constructiilor civile, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

8.1. GENERALITATI

Având la dispozitie toate elementele topografice calculate si piesele desenate

ale proiectului de trasare se trece la transpunerea efectiva, pe teren, a
elementelor constructiilor proiectate. Folosind metodele si aparatura
adecvata se traseaza, pe etape si conform schitelor de trasare, punctele
caracteristice în plan si înaltime ale constructiei controlând cu atentie pozitia lor
prin procedeele prevazute.

Lucrarile încep, în ordine, cu trasarea retelei de sprijin pentru

constructii, eventual completarea celei de la ridicare si cu materializarea axelor
constructiei; data fiind importanta lor, operatiile presupun o atentie si o precizie
corespunzatoare. In continuare urmeaza trasarile necesare procesului de
executie a constructiilor: a fundatiilor, cofrajelor etc.

8.2. TRASAREA RETELEI DE SPRIJIN SI AXELOR CONSTRUCTIEI

8.21. Trasarea retelei de sprijin

In cazul unui ansamblu de constructii, de importantadeosebita, se face

apel la o retea speciala de trasare (fig. ); calculul si toate datele necesare
se gasesc în proiectul de trasare.

Pentru transpunerea ei pe teren se traseaza initial, din punctele retelei

de la ridicare, printr-o metoda cunoscuta(radiere, intersectie etc.) trei puncte
(A1, O, A2) ce definesc o axaprincipala a retelei (fig. ). Dupa verificarea
coliniaritatii si a distantelor dintre puncte se traseaza cu teodolitul
cealalta axaprincipala perpendiculara pe prima. In continuare se
marcheazatoate punctele de pe axele principale, masurând distante, din care se
ridica perpendiculare cu teodolitul.

Daca se urmaresc rezultate de precizie reteaua de trasare astfel

obtinuta considerata provizorie, se ridica în plan, se compenseaza, de obicei
prin metode semiriguroase si se aplica pe teren, corectiile pe abscise si
ordonate rezultate din calcul; pe placa metalica de la suprafata bornei se
marcheaza pozitia definitiva cu o gaura de 2 - 3 mm diametru.

Pe punctele definitive ale retelei planimetrice se executalucrarile de

nivelment geometric. Cotele punctelor retelei de constructii, considerate la
nivelul placutei amintite, se deduc prin compensari empirice sau semiriguroase
a masuratorilor.

In cazul când la trasare se utilizeaza reteaua de sprijin de la ridicare se

impune adesea completarea ei cu noi puncte care sa asigure o precizie si un
randament corespunzator. Punctele noi proiectate se transpun pe teren si se
borneaza pe baza retelei de la ridicare, prin una din metodele amintite. Lucrarile
se vor executa cu toata atentia, folosind aparatura corespunzatoare, cu toate
verificarile necesare.
8.22. Trasarea axelor constructiilor

Trasarea axelor principale. In general constructiile sunt dispuse

simetric fata de doua axe principale, AB si CD, perpendiculare între ele
(fig. ). Aceste axe se materializeaza pe teren numai în cazul constructiilor
industriale, la trasarea haldelor sau atelierelor precum si în cazul unui complex
de constructii civile. In aceste situatii, se materializeaza printr-o
metoda sigura mai întâi axa de simetrie longitudinala si apoi axa
transversala (fig. ). Fata de acestea se traseaza în continuare punctele ce
definesc axele de bazarespectiv forma geometrica a constructiei si care devin
ulterior axele fundatiei.

Trasarea axelor de baza. In cazul unor constructii mai simple se

traseaza numai axele de bazasau ale constructiei ce limiteaza conturul cladirilor.
Punctele ce le definesc se materializeaza direct de la reteaua de constructii sau
de la reteaua de trasare obisnuita, prin metoda radierii, absciselor si
ordonatelor sau a intersectiei.

Axele constructiei se traseaza cu precizie ridicata de  2 mm una

fata de alta: de obicei punctele ce le definesc se marcheaza apelând la
procedeul intersectiei aliniamentelor binecunoscut în practica. Dupatrasarea
constructiei, la colturi sau pe conturul ei, se executa la 2 - 3 m distanta,
o împrejmuire cu capre, din scânduri groase, aranjate orizontal cu ajutorul
nivelmetrului la înaltime de 0,5 - 2 m (fig. ). In final pe aceste scânduri se
vor marca prin cuie punctele ce definesc axele constructiei (fig. ) care pot fi
materializate oricând, comod si rapid, prin sârme întinse. In acest mod,
punctele fiind ridicate de pe sol, sunt ferite de distrugere si de acoperirea lor cu
pamânt din sapatura, asigurând în continuare trasarea fundatiilor, zidurilor etc.

Practic, dupa executarea caprelor, se instaleaza teodolitul în unul din

punctele constructiei deja trasate, spre exemplu A; se vizeaza punctul B, se
fixeaza punctul a1 pe scândura si apoi cu luneta peste cap se fixeaza punctul
a2 (fig. ). Rotind luneta cu 100g se materializeaza pe capre punctele m1 si
m2. Din punctul D se marcheaza prin lucrari similare, prin cuie, punctele b1,
b2 respectiv n1, n2 (fig. ).

8.3. TRASAREA FUNDATIILOR SI ZIDURILOR

Trasarea fundatiilor. In functie de axele constructiei, materializate pe

capre, gropile de fundatie se traseaza usor; pe împrejmuirea din scânduri se bat
cuie, de o parte si de alta a celor din ax, la distante corespunzatoare latimii
fundatiei, între care se întind sârme ce delimiteaza muchiile santurilor (fig. ).
Pe acestea se suspenda fire cu plumb si se marcheaza pe teren conturul
fundatiei prin dulapi fixati cu tarusi de lemn. Conditiile tehnice admit o deviere a
axelor fundatiei de 15 - 20 mm.

Pentru control se masoara distanta dintre axele alaturate; în diverse

locuri ele trebuie sa fie egale.

Adâncimea gropilor se traseaza prin nivelment geometric. La gropile de

fundatie foarte adânci se apeleaza la procedee specifice ( ).
 Montarea cofrajelor pentru betoane. La fundatiile monolitice, în
gropile de fundatii se executacofrajul, în conformitate cu proiectul de trasare,
pentru montarea armaturii si turnarea betonului. De o parte si de alta a cuielor
se marcheaza axele constructiei, se bat alte cuie la distante corespunzatoare
latimii fundatiei între care se întind sârme; pe linia data de firul cu plumb se
monteaza cofrajul. Constructiile tehnice nu permit o diminuare a sectiunii
transversale a cofrajului ci numai de cel mult 5 mm. Verticalitatea cofrajului se
verifica cu firul cu plumb admitându-se o deviere de 2 mm pe metru.

Cotele cofrajului se dau în raport cu un reper exterior. Dupa turnarea

betonului se determina, pentru verificare, câteva cote ce se compara cu cele din
proiect; se admit diferente de 2 - 3 cm ce se vor rectifica prin executarea
zidariei. In cazul planseelor de beton se admite o eroare de neorizontalitate de
cel mult 10 cm.

Trasarea zidurilor. In plan zidurile se traseaza usor în functie de axele

marcate pe împrejmuire (fig. ). Sârmele, ce reprezinta muchiile zidurilor
se întind pe cuie batute simetric în stânga si în dreapta la distante
corespunzatoare. Elementele curbe se traseaza cu sabloane din scândura sau cu
dispozitive speciale.

Verticalitatea zidurilor se verifica cu firul cu plumb sau cu teodolitul. Din

doua directii perpendiculare se vizeaza la 10 - 15 m muchia zidului; firul cu
plumb, sau cel reticular, trebuie sa fie paralel, sau sasuprapuna, pe
toata lungimea lui muchia zidului. Uneori, la constructiile înalte, în apropiere
muchiei zidului se suspenda de un scripete o sârma cu o greutate de circa 5 kg,
scufundata într-un vas cu apa. Folosind o rigleta milimetrica se masoara apoi
distantele de la zid la fir care trebuie sa fie egale.

8.4. TRASAREA COTELOR SI A LINIILOR VERTICALE

8.41. Transmiterea cotelor

In executarea constructiilor se impune transmiterea cotelor de la un

nivel la altul. Inaltimile fiind mari, problema se poate rezolva prin nivelment
geometric cu instrumentele obisnuite folosind în plus o panglica sau o ruleta.

Transmiterea unei cote de adâncime ZA, spre exemplu, la o

groapa adânca a unui subsol, presupune atârnarea pe o capra a unei panglici cu
o greutate (fig. ). Cu doua nivelmetre si doua stadii se citesc apoi marimile
liniare: a de pe stadia m1 instalata în reperul R, x pe stadia m2 din groapa si
gradatiile b si c pe panglica din diferenta carora rezulta h adica:

h = b -
c (8.1)

Pentru a transmite cota data ZA în groapa, sau diferenta de nivel ZAR =

ZR - ZA, fata de reperul R de cota cunoscuta ZR, trbuie calculata cantitatea x ce
trebuie citita pe mira din A. Din figura rezultaegalitatea:

ZR + a = ZA + x +
h (8.2)
 de unde x = ZR - ZA + a - h sau x = ZAR + a -
h (8.3)

Pichetul din A se bate în mod convenabil pâna ce pe mira se citeste

cantitatea x rezultata din relatia .

Pentru transmiterea unei cote la înaltime, spre exemplu la planseul unui

etaj, se procedeaza în mod asemanator. Notând diferenta h = b - c dintre citirile
pe panglica , cu a înaltimea de pe stadia m1 iar cu a si x înaltimea de pe stadia
m2 tinute pe reperul R si pe planseu (fig. ) rezulta:

ZR + a + h = ZA +
x (8.4)

de unde x = ZR - ZA + a + h sau x = ZAR + a +

h (8.5)

Reperul R poate fi o borna (R1), o marca ( R) încastrata în soclul unei

cladiri apropiate sau chiar pe cladirea ce se executa ( R2) (fig. ).

8.42. Vizarea pe verticala

La executarea constructiilor industriale sau chiar a celor civile se

impune efectuarea unor vize verticale precise pentru trasarea cosurilor,
turnurilor, puturilor, a golurilor pentru ascensoare, la montarea cofrajelor,
transmiterea la sol a statiilor de teodolit etc.

La acest scop s-au construit instrumente topografice speciale care

permit ducerea vizelor

verticale bazate pe principiul compensatorului cu pendul aratat la nivelmetre

automate. Din aceastacategorie amintim instrumentul automat de precizie
P.Z.L. Zemitlot Zeiss-Jena ce permite ducerea unor vize zenitale (fig. ).
Functionarea aparatului este usor de imaginat urmarind schema optica. Eroarea
de pozitieîn transmiterea punctelor este de  1 mm la 100 m.

Pentru fixarea unui reper la verticala unui punct dat instrumentul se

centreaza deasupra sau dedesubtul acestui punct semnalizat într-un mod
oarecare. Efectiv vizele se duc fie de la o extremitate în sus, sau în jos, fie în
ambele sensuri. La înalimea dorita se instaleaza un panou cu reper deplasabil,
care dupa aducerea în axul de viza se fixeaza definitiv. Vizarea se poate face si
pe mire asezate orizontal cu gradatiile spre aparat. In locul instrumentelor cu
viza verticala se poate monta, pe aceeasi ambaza, teodolite cu care se
trseaza apoi puncte în plan.
 8.5. TRASARI LA MONTAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII

8.51. Generalitati

Montarea elementelor de constructii, conform prevederilor proiectului,

presupune efectuarea unor lucrari topografice de mare precizie. Acestea încep
de fapt, cu trasarea axelor principale si a axelor secundare ce se
materializeaza pe teren prin repere (buloane, marci, scoabe, cuie) fixate
pe împrejmuirea de lemn, în beton sau zidarie. Lucrarile continua cu trasarea
elementelor de constructii: fundatii, buloane de ancoraj, stâlpi etc. Trasarea în
plan se face de la axele constructiei, materializate dupa cum s-a aratat,
iar înînalime de la reperii de nivelment de pe santier. In acest sens se
apeleaza la instrumente de precizie ridicata: teodolite si rulete gradate
milimetric cu care se traseaza întâi axele si apoi pozitia elementelor amintite.
Dupa executie se efectueaza o ridicare în plan si înaltime pentru a se constata
daca unele erori fata de proiect sunt tolerabile sau nu si se aduc corectiile
necesare.

8.52. Montarea stâlpilor metalici si din beton prefabricat

Stâlpii, ca elemente de structura a constructiilor, trebuie amplasati în

plan si în înaltime cu o deosebita atentie.

Stâlpii metalici se instaleaza pe fundatii din beton. Gropile de

fundatie si apoi fundatiile propriu-zise se traseaza în plan în functie de axele
principale prin abscise si ordonate iar, în înaltime acestea se fixeaza în raport cu
reperele santierului cu mare atentie, într-o toleranta de  1,5 mm. Tot de la
axele constructiei se traseaza buloanele pentru ancorarea stâlpilor folosind
sârme întinse între reperii de capat si un sablon cu gauri.

Uneori stâlpii se aseaza pe placute metalice, când trasarea devine mai

sigura. Instalarea acestora se face cu sârme întinse pe împrejmuire si cu
ajutorul sabloanelor; la trasarea în înaltime a fundatiilor se va tine cont de
grosimea placutelor.

Verticalitatea stâlpilor se verifica cu ajutorul a doua teodolite

instalate în doua statii situate pe directii perpendiculare; se vizeaza fie pe
muchiile stâlpului, fie pe semnale de marcaj facute anterior, cu vopsea
(fig. ). In primul caz muchia stâlpului trebuie sa fie paralela cu a firelor
reticulare iar în al doilea caz, cu aparatul calat, reperul de sus trebuie sa se
proiecteze pe cel de la baza. Corectarea de pozitie se face din ancorele de
montare si cu ajutorul unor pene metalice, batute la baza stâlpului, dupa care
se fixeaza definitiv cu mortar.

Stâlpii prefabricati din beton armat se fixeaza în goluri denumite

pahare, executate tot din beton peste fundatia propriu-zisa (fig. ).

Fundatiile unei retele de stâlpi (fig. ) se traseaza în plan de la axele

constructiei, marcate prin repere de împrejmuire din lemn. Din bornele sau
caprele situate în punctele AA, BB si CC si 11, 22, ., 55 ce definesc axele
longitudinale respectiv transversale, se întind sârme iar la intersectia lor
rezulta punctul matematic al stâlpului; în jurul lui se traseaza fundatia propriu-
zisa. Daca axele longitudinale sunt mai lumgi de 120 - 150 m trasarea se face
cu teodolitul. Cotele fundatiilor se transmit de la reperii de nivelment.

Dupa executarea fundatiilor se traseaza în mod similar paharele;

sârmele se întind din nou si pe partea superioara a fundatiilor se traseaza cu
vopsea, sau se zgârie, urma axei longitudinale si a celei transversale.
Dupa turnarea paharelor se verifica prin nivelment geometric pozitia
altimetrica a partii de jos a lor. Daca totii stâlpii vor trebui instalati la aceeasi
cota, pe stadie trebuie sa se citeasca la toate paharele aceeasi înaltime;
eventualele nepotriviri se rectifica prin adaugarea unui strat de ciment.

Cu vopsea se traseaza pe marginea paharelor axele longitudinale AA,

BB, CC si cele transversale 11, 22, etc. folosind teodolitul, iar pe stâlpii
prefabricati se însemneaza axa lor (sus si jos), cota zero (la 10 - 20 cm de talpa
stâlpului) si nivelul la care trebuie montate alte elemente ale constructiei
(fig. ). De fapt, pentru siguranta, se masoara lungimea stâlpilor si distantele
de la baza pâna la nivelul diverselor console; eventualele diferente fata de
lungimile date în proiect, se compenseaza prin corectarea corespunzatoare a
cotelor fundului paharelor.

Instalarea se face cu ajutorul macaralelor, aducând liniile de pe stâlp în

dreptul celor trasate pe pahar; în acest caz axul stâlpului se gaseste în punctul
matematic. Dupa verificarea verticalitatii, asa cum s-a aratat anterior, se
asigura pozitia definitiva cu pene de lemn (fig. ).

Verificarea pozitiei planimetrice a stâlpilor se face cu un teodolit. Initial,

la o distanta de 0,5 - 1 m se duce o linie ajutatoare, paralela cu axa stâlpilor,
materializata prin punctele A si A (fig. ). Teodolitul se instaleaza în A, se
vizeaza în A si apoi pe stadii tinute pe consolele stâlpilor. Daca citirile "a" sunt
egale trasarea este considerata definitiva. Pozitia altimetrica se verifica cu
ajutorul unui reper, trasat anterior la o distanta fixa în raport cu consola,
determinata cu nivelmetrul (fig. ). In final se masoara cu ruleta distantele
dintre stâlpi la nivelul consolelor, care trebuie sa corespunda cu deschiderile din
proiect. Dupatoate aceste verificari stâlpii se fixeaza definitiv prin turnarea
brtonului în pahare.

8.53. Trasarea grinzilor podurilor rulante

Grinzile pe care se sprijina sinele podurilor rulante trebuie fixate prin

lucrari topografice de mare precizie. Alinierea lor se face cu teodolitul
admiându-se o toleranta de  10 mm. Distanta dintre sine se verifica apoi cu
rulete, sau sabloane, caz în care eroarea nu poate depasi  5 mm.

Orizontalitatea cailor de rulare se verifica prin nivelment geometric cu

instrumentul instalat pe schele rigide la înaltimea convenabila; eventualele
denivelari se rectifica prin introducerea unor placute metalice între sina si
consola.
8.6. TRASAREA ANEXELOR CONSTRUCTIILOR

CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

8.61. Trasarea unei platforme de înclinare data

Generalitati. Etape

Proiectele de constructii civile, industriale si agricole cuprind în

ansamblul lor si realizarea unor zone verzi, baze sportive, depozite, magazii,
parcuri auto ce presupun trasararea si exectia unor platforme de pamânt
orizontale sau de o înclinare data, ce urmeaza a fi gazonate, betonate sau
asfaltate. Realizarea lor presupune lucrari topografice desfasurate în mai multe
etape:

- ridicarea în plan a terenului;

- calculul cotei platformei si a cotelor de lucru (executie);

- masuratori de control la executia terasamentelor;

- controlul si receptia.

Lucrarile se executa prin nivelment geometric de precizie.

Ridicarea în plan a terenului. Proiectarea ca si executia platformei se

bazeaza pe ridicarea topografica riguroasa a unor puncte dispuse si
materializate la teren sub forma unui cadrilaj cu laturi de 10 - 50 m,
dupa precizia ce se cere si suprafata (fig. ); pozitia planimetrica este astfel
bine definita iar cotele punctelor se determina prin nivelment geometric de
suprafata.

Pentru realizarea cadrilajului se pleaca de la o baza (1 - 6 spre

exemplu) pe care se picheteazapunctele 2, 3, 4, 5 la distanta d (fig. ); din
capetele ei se ridica perpendiculare cu echerul sau teodolitul (functie de
lungime) pe care se marcheaza punctele 7, 13, 19 respectiv 12, 18, 24 la
aceeasi distanta d. Dupa verificarea laturii 19 - 24, care trebuie sa fie egala cu
baza 1 - 6, se stabilesc si punctele din interior prin intersectia aliniamentelor
perpendiculare jalonate cu ochiul liber de catre doi operatori. Cotele punctelor
se deduc prin nivelment geometric. Daca suprafata este mica toate punctele se
radiaza dintr-o singura statie cu controlul prin schimbarea planului de viza;
diferentele de nivel, respectiv cotele absolute calculate în raport cu un reper,
trebuie sa rezulte aceleasi. Daca suprafata este mare se executa o
drumuire închisa de nivelment, combinata cu radieri duse spre toate punctele
cadrilajului.

Trasarea unei platforme orizontale. Problema poate avea

doua aspecte: când cota platformei este data prin proiect sau când cota se
calculeaza., astfel încât sa rezulte o compensare a terasamentelor, respectiv a
volumelor de sapatura cu cele de umplutura.
 Pentru o platforma de cota (Zp) impusa de proiect, cota de lucru sau
de executie (Zi) pentru un punct oarecare I rezulta din diferenta

Zi = Zp -
Zti (8.6)

unde Zti este cota terenului din punctul I obtinuta prin ridicarea topografica.
Cotele de lucru, pozitive (de umplutura) sau negative (de sapatura) se
realizeaza prin lucrari de terasament, când trebuie sa rezulte o
platforma orizontala. Dupa compactarea terenului se reface controlul prin
nivelment de suprafata; citirile pe stadie facute cu nivelmetrul, în orice punct,
trebuie sa fie egale. Eventualele diferente se rectifica pe loc.

O platforma orizontala de cota medie a terenului, care sa compenseze

practic volumele de sapaturacu cele de umplutura, se realizeaza în mod
asemanator. Plecând de la cotele medii ale patratelor retelei

(8.7)

se deduce cota medie a platformei (Zp)

(8.8)

Cotele de lucru se calculeaza cu relatia ( ), iar controlul se realizeaza ca în

cazul precedent.

Trasarea unei platforme înclinate de panta data. Presupunem

ca în cazul figurii , fata de linia 6 . 24, considerata ca baza, orizontala, si de
cota punctului 6, se cere ca platforma sa fie înclinata de o panta p% spre linia 1
- 19. Cotele de lucru pot fi trasate direct pe teren dupa executarea cadrilajului
dar pot fi deduse si prin calcul dupa determinarea cotelor.

In primul caz punctele 6, 12, 18, 24 se traseaza la aceeasi cota (Z6);

pichetii se bat astfel încât,cu nivelmetrul, sa se citeasca pe stadie
aceeasi înaltime citita în punctul 6. Cunoscând înclinarea p% a liniilor 6 - 1 . 24
- 19, se traseaza initial punctele de capat 1, 7, 13, 19 si apoi cele intermediare
5, 4, 3, 2 etc.

In al doilea caz cotele de executie z se deduc cu relatia ( ); cotele

terenului (Zt) se obtin prin nivelment geometric iar cele ale platformei (Zp) se
calculeaza. Având în vedere ca punctele de pe liniile paralele cu baza, au cote
egale (spre exemplu ), ca diferenta de nivel dintre ele

(8.9)

este aceeasi, plecând de la cota bazei (Z6p) se obtin cotele proiectului:

 ; .
(8.10)

Controlul lucrarilor se face dupa executarea terasamentelor si

compactarea lor verificându-se, cu nivelmetrul, orizontalitatea liniilor precum si
diferenta de nivel dintre punctele a doua linii; dupa corectarea nepotrivirilor se
aplica stratul de beton, eventual asfaltat, la nivelul carora conditiile de mai sus
trebuie sa fie riguros îndeplinite.

Lucrarile sunt asemanatoare, prin ambele procedee, pentru o înclinare

mica spre orice latura sau chiar cu scurgerea în doua ape.

Calculul terasamentelor. Determinarea volumului de pamânt de

umplutura sau de sapatura se poate face prin metode simplificate. Se admite,
spre exemplu, ca volum total sa fie o suma a unor prisme delimitate de
suprafetele verticale, suprafata bazei (s) si suprafata terenului (fig. ).
Volumul unei prisme elementare va fi deci