BUTOIUL CU PULBERE

de Dejan Dukovski

Traducerea şi versiunea scenică Felix Alexa

1
Personajele:
DIMITRIA
ANGHELE
SIMON
SVETO
ANA
ANDREA
O FEMEIE
UN BĂRBAT
SVETLE
ŞOFERUL
GHEORGHI
GHELA
GHIORE
MĂCIUCĂ
PAZNICUL
MANE
EVDOKIA
KOSTA

2
Scena 1
O bodegă. Aproape goală. La o masă stă aşezat
Anghele, de vârstă mijlocie. Bea o bere. Intră
Dimitria. E schilod. Merge în cârje. Se aşază cu
greutate la altă masă. Anghele se uită la el. Îşi
termină berea şi se aşază la masa lui.

ANGHELE: Ce mai faci, unchiule, Dimitria?

DIMITRIA: Bine, Slavă Domnului.
ANGHELE: Bei ceva?
DIMITRIA: Nişte bere.
ANGHELE: Îţi mai aduci aminte de mine?
DIMITRIA: Nu.
Se uită unul la celălalt. Anghele se ridică. Aduce
două beri. Se aşează.
ANGHELE: Ce-i cu tine pe aici?
DIMITRIA: În trecere.
ANGHELE: (pauză) Ce ţi s-a întâmplat?
DIMITRIA: Nu mai întreba şi tu...
ANGHELE: Ceva rău? Un accident?
DIMITRIA: Nu mai întreba.
ANGHELE: (ridică paharul) Sănătate şi noroc!
DIMITRIA: Sănătate şi noroc!
Beau.
ANGHELE: Accident de maşină?
DIMITRIA: Ar fi fost bine. Mai rău...
ANGHELE: Ai căzut?
DIMITRIA: Nu.
ANGHELE: Te-a bătut cineva?

3
DIMITRIA: Da.
ANGHELE: Cine?
DIMITRIA: Cine?
ANGHELE: Nu-ţi mai aduci aminte? (Nu mai ţii
minte?)
DIMITRIA: Nu l-am văzut.
ANGHELE: Ţi-a pus un sac pe cap? (Pauză.) Vreo
datorie ceva? Ţi-a pus unul gând rău? Te-a aranjat
destul de bine.
DIMITRIA: Cum zici că te cheamă?
ANGHELE: Anghele.
DIMITRIA: Anghele?
ANGHELE: Nu-ţi mai aduci aminte de mine?
DIMITRIA: Bătrâneţea...
(Pauză.)
ANGHELE: Te-a bătut zdravăn! Te-a făcut bucăţi.
DIMITRIA: Cu ranga.
ANGHELE: Cu ranga?
DIMITRIA: Cu ranga şi cu un ciocănel. Ciocănel
de vreo şapte, opt chile. Pe puţin. Fiecare oscior în
parte. Douăzeci şi şapte de oase fracturate. Nu mai
punem la socoteală coastele fisurate. Fractură de
craniu. Coloana... Măduva spinării distrusă.
(Pauză.) Am probleme şi cu capul. Mă doare tot
timpul lua-l-ar dracu`. Piciorul stâng mi-a rămas
mai scurt. Trei degete lipsă. M-au cusut, m-au
aranjat, dar n-au reuşit să mă facă la loc. Mâna
dreaptă n-o mai pot folosi. Hemi... ptiu, lua-l-ar
dracu`, hemipareză pe toată partea dreapta. Afazie
motrice acută. Hipertonie musculară. Mi-au scos şi

4
un rinichi. Celălalt e pe ducă. Nu mai am voie să
beau. Dar eu tot beau. Seara nu pot să mă ţin deloc.
Cum mă culc, cum fac pe mine. Respir greu. La
dracu`! Mai bine mă lovea un camion. M-au
pensionat anticipat. Fără mulţumiri. Accident de
muncă. Da` e bine. Nu mă plâng. Mi-am trăit viaţa.
Nu mai am nevoie de altceva. Mi-am trăit traiul,
mi-am mâncat mălaiul. Să întrebi de Dimitria
Jandarmul. Cate femei am avut pe mână! Nu le pot
număra. Încă mai fut (regulez), să mă ia dracu`.
Nevastă-mea spune: măi, Dimitria, schilod, schilod,
da` tot mai vrei...
ANGHELE: Asta-i viaţa (soarta)!
DIMITRIA: Sănătate şi noroc!
ANGHELE: Noroc şi sănătate
Beau. Anghele îl priveşte pe Dimitria.
Ştii cine te-a bătut?
DIMITRIA: Cine?
ANGHELE: Eu. Cu o rangă şi un ciocănel. De
nouă chile. Voiam să-ţi rup treizeci şi două de oase.
Asta voiam. Nici nu te-ai ferit; lua-te-ar dracu` . Nu
ai putut. Parcă loveam într-o bucată de carne
moartă. Dar guiţai ca un porc. Nu-ţi aminteşti de
mine. Aveam un Ford Escort, roşu, nou nouţ. Toţi
conduceau rable pe atunci. Ai pus ochii pe mine.
(M-ai luat la ochi). Eram cu o fată în maşină.
Voiam să mă dau şmecher, să i-o trag. M-ai rupt în
bătaie. Ai dat peste noi şi m-ai scos din maşină. Şi
de ce?Aşa, degeaba. De şmecher. M-ai lovit cu bâta
între picioare. Între picioare, Dimitria. Încă mă mai

5
doare. Cu ce ţi-am greşit, morţii mă-tii? Am făcut
plângere. Degeaba. Tu erai autoritatea supremă.
Mare şmecher. Eu, un nimeni. Două zile nu m-am
ridicat din pat. De-abia într-a treia am reuşit să mă
ridic. Coaiele mi se umflaseră ca două baloane.
Pepeni, în loc de ouă. Două operaţii. Amândouă
ratate. Multă vreme nu am avut voie să mă uit la o
femeie. Mă doare când mi se scoală. Nu am copii.
Mă fut foarte rar, şi-atunci e jalnic. (Pauză.) Mai
vrei o bere?
DIMITRIA: E rândul meu.
Se ridică. Îşi şterge ochii pe ascuns. Aduce două
beri.
ANGHELE: De ce, măi, Dimitria?
DIMITRIA: De ce? (Bună întrebare.)
ANGHELE: Suntem ca doi câini vagabonzi.
DIMITRIA: O să treacă.
ANGHELE: Dar nu trece.
DIMITRIA: Nu trece.
Se îmbrăţişează. Stau astfel câtva timp.
ANGHELE: (ridică paharul) Sănătate şi noroc!
DIMITRIA: Sănătate şi noroc!
Beau

Scena 2
Masă . O sticlă de vin. Sveto şi Simon.
SIMON: Au fost odată doi prieteni. Cei mai buni
prieteni. Unul s-a dus în armată şi şi-a lăsat
logodnica în grija prietenului lui. Zilele treceau.
Doar prietenul lui avea voie să-i vadă genunchii

6
când ea îşi spăla picioarele. S-a îndragostit de ea. Si
ea de el. Nu-şi puteau dezlipi ochii unul de celălalt.
Ea s-a dezbrăcat. El a întros capul şi a spus:
„Doamnă, eu vă iubesc mai mult decât viaţa mea,
dar mai puţin decât onoarea mea.”, s-a ridicat şi s-a
înrolat în armată.(PAUZA)
Ţi-am promis că o să am grijă de Ana cât erai în
armată. N-am avut grijă de ea.I-o trăgeam.
SVETO: Tu?
SIMON: Mai vrei vin?
SVETO:Ajunge.
SIMON:”Ajunge”, e pentru duşmani!
Toarnă vin.
Îmi stătea în gât. Mă sufoca. Îmi stătea ca o piatră
pe inimă. Trebuia să-ţi spun. De aia am şi venit.
Eşti supărat?
SVETO: Eu supărat pe tine? De când ne cunoaştem
noi doi?
SIMON:De mici copii. (De când eram puşti)
SVETO: Ai un prieten mai bun ca mine?
SIMON: Nu.
SVETO:Las-o dracu` pe Ana! Cine te-a învăţat să
joci table?
SIMON: Cine ţi-a aranjat prima ta întâlnire cu o
gagică?
SVETO: Cine ţi-a cumpărat primul disc?
SIMON: Cine te scotea în fiecare week-end din
cazarmă?
SVETO: Cine-a pus zahăr în rezervorul dubiţei?
SIMON: Cine?

7
SVETO: Eu. Cine a depus plângere împotriva ta
pentru garaj?
SIMON: Cine?
SVETO: Eu. Cine l-a otrăvit pe Nikola?
SIMON: Cum adică l-ai otrăvit pe Nikola?
SVETO: Cu otravă, cum...
SIMON: Cum ai putut să-l otrăveşti pe Nikola?
Doar l-am cumpărat împreună. Tu l-ai ales. Tu îl
învăţai cum să aducă băţul.
SVETO: Dă-l dracu`. Puţin îmi pasă.
SIMON: Puţin îţi pasă?
SVETO: Cine i-a zis neveste-tii că umbli cu Maria?
SIMON: Tu mi-ai făcut cunoştinţă cu Maria, lua-o-
ar dracu` şi pe aia.
SVETO: S-o ia dracu`.
SIMON: S-o ia dracu`?
SVETO: S-o ia.
SIMON:Cum s-o ia, mă, Sveto?
SVETO: Dă-o-n mă-sa. Mai vrei vin?
SIMON: Toarnă.
Beau.
SVETO: Când v-au furat valuta, eu am fost.
Degeaba aţi schilodit-o pe Negibe. Nu tiganca a
fost de vină. M-am întristat când mi-ai spus că
dansa din buric foarte bine înainte s-o ... schilodiţi.
(bateţi măr)
SIMON: Cum ai putut?
SVETO:Bună întrebare...cum?
SIMON: Dacă mi-ai fi cerut bani, ţi-aş fi dat.
SVETO: Ştiu.

8
SIMON: (se ridică) Ştii?
SVETO: Stai jos.
SIMON: Mai bine stau în picioare.
SVETO: Mai bine stai jos.
Simon se aşază.
Nu îmi este uşor să-ti spun ce urmează.
Bea vin.
Nevastă-ta are un amant.
SIMON: De unde ştii?
SVETO: Eu sunt ăla.
SIMON: Ţi-o tragi cu Altana? (Mi-o fuţi pe
Altana?)
SVETO: Puţin.Mai demult. Acum nu.
SIMON: Acum sunteţi certaţi? (v-aţi despărţit?)
SVETO: Da.
SIMON: Şi?
SVETO: Dă în mine. Dă în mine, sparge-mi capul.
SIMON: Ţie?!
SVETO: Eu te-aş fi lovit.
SIMON: M-ai fi lovit?! Pe mine?!
Se ridică.
Ţii minte când ne-am promis să împăţim totul?
SVETO: Uită de aia. (Poveste veche) Stai jos.
SIMON: Mai e ceva?
SVETO: Fiul tău.
SIMON: Nu seamănă cu mine?
SVETO: Nu.
SIMON: Acum ce să mai spun?
SVETO: Nimic. Dă în mine. Loveşte-mă.

9
SIMON: (se ridică; ia sticla; se uită unul la
celălalt) Nu pot. Nu în tine.
(Lasă sticla. Pleacă.)
SVETO: Ştiam de Ana.
SIMON: (se opreşte) Ai ştiut tot timpul?
SVETO: Tot timpul. Şi ştiam că îmi vei spune.
SIMON: Şi nu erai supărat pe mine?
SVETO: Pe tine?!
Simon se întoarce. Ia sticla. Îl loveşte pe Sveto cu
putere în cap. Sveto cade. Capul îi este plin de
sânge. Simon pleacă.

Scena 3
SIMON, ANA, ANDREA
Tren. Un compartiment. Noapte. Ana stă jos. Se
uită pe fereastră. Pe partea cealaltă, doarme
Andrea. Este descălţat. Sforăie. În compartiment
intră Simon. Poartă un pardesiu. Nu are bagaj. Se
aşază faţă în faţă cu Ana. O priveşte fix.

SIMON: Trenul ăsta întârzie o oră şi patruzeci de

minute. Tot ceea ce este un incident izolat în lume,
la noi este sistem. Am îngheţat. M-am udat leoarcă
(până la piele). Aici e cald, e bine.
Scoate un pachet de ţigări.
Vă deranjează dacă fumez?
ANA: Nu
SIMON: (îi oferă) Fumaţi?
ANA: Nu.
SIMON: Ne cunoaştem de undeva?

10
ANA: Nu
SIMON: Nu vă amintiţi de mine?
ANA: Nu.
SIMON: Nu ne-am mai întâlnit cumva? În vreun
tren, poate?
ANA: Nu.
SIMON: (scoate vodka de sub un pardesiu)
Vodkă?
ANA: Nu.
SIMON: Nu beţi?
ANA: Nu.
SIMON: (Îi toarnă o vodkă; îi întinde paharul)
Acum o să beţi.
ANA: Am un motiv anume?
SIMON: Da. De când v-am văzut pe peron, am
ştiut.
ANA: Ce anume?
SIMON: Că mă voi aşeza lângă dumneavoastră şi
că vom bea vodkă.
Andrea se întoarce (răsuceşte). Îşi freacă un picior
de celălalt. Sforăie.
ANA: Unde călătoriţi?
SIMON: Nu m-am hotărât încă.
ANA: Cum vine asta? (Cum adică?)
SIMON: Fug.
ANA: De ce fugiţi?
SIMON: Dacă vă spun, o să mă denunţaţi?
ANA: Vă asumaţi riscul?
SIMON: N-am plătit amenzile pentru parcare.
ANA: Minţiţi?

11
SIMON: Mint. Mi-am omorât cel mai bun prieten.
O să mă denunţaţi?
ANA: Poate.
SIMON: Eu cred în prima impresie. Nu purtaţi
chiloţi?
ANA: De ce credeţi că nu port chiloţi?
SIMON: Purtaţi?
ANA: Nu este treaba dumneavoastră.
Se deschide uşa compartimentului. Intră un
poliţist. Se uită o clipă la cei trei pasageri. Iese.
SIMON: Aţi fi putut să mă denunţaţi.
ANA: Nu am făcut-o.
SIMON: De ce?
ANA: Aveţi o privire blândă.
SIMON: Compartimentul de lângă noi este gol.
ANA: Vreţi să mergem acolo?
SIMON: Da.
ANA: Nu.
SIMON: Nu?
ANA: Nu am încrederea în oameni cu privirea
blândă şi care cred în prima impresie.
SIMON: Din clipa în care v-am văzut pe peron şi
m-am aşezat în faţa dumneavoastră şi am băut
vodkă, ştiam.
ANA: Ce ştiaţi?
SIMON: Că nu va fi uşor.
ANA: V-aţi hotărât unde veţi călători?
SIMON: Dumneavoastră? Unde mergeţi?
ANA: În..(nume de oras).
SIMON: M-am hotărât. În...(nume de oras).

12
ANA: Ce veţi face în (nume de oras)?
SIMON: Dar dumneavoastră?
ANA: Asta e treaba mea.
SIMON: Nu ştiţi ce pierdeţi...( ce aţi avea de
pierdut?)
ANA: Şi ce aş câştiga?
SIMON: Asumaţi-vă riscul.
ANA: Nu intenţionez (N-am de gând).
SIMON: Îmi daţi voie să întreb de ce?
ANA: Nu.
SIMON: De obicei, nu întreb, iau.
ANA: Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar discuţia
asta începe să devină lipsită de sens.(absurdă)
SIMON: Dacă aţi fi acum în locul meu, ce aţi
spune ca să deblocaţi situaţia?
ANA: Nu v-ar ajuta dacă vă spun.
SIMON: Şi ce m-ar ajuta?
ANA: Să mă lăsaţi în pace.
SIMON: Nu intenţionez. (N-am de gând)
ANA: Dacă mai continuaţi, voi fi obligată să vă rog
să ieşiţi din compartiment.
SIMON: Şi ce facem acum?
ANA: Ce vreţi de la mine?
SIMON: Până la urmă va fi cum vreau eu.
ANA: Vă rog să ieşiţi din compartiment.
SIMON: Nu intenţionez. ( N-am de gând.) Când
înhăţ ceva, nu-i mai dau drumul. Ca un piranha.
Andrea se trezeşte brusc. Se scoală. Se întinde. Se
uită somnoros la Simon. Arată sticla de vodkă.
ANDREA: Pot să iau (beau) o gură?

13
SIMON: Ia (bea).
Andrea ia sticla. O sparge în capul lui Simon.
Simon se prăbuşeşte peste Ana. Sânge.
ANDREA: Nu intenţionezi. Când înhăţ nu mai dai
drumul! N-o să ne mai deranjeze! Piranha mă-tii!
Se culcă la loc.

Scena 4
ANDREA, O FEMEIE, UN BĂRBAT, SVETLE,
ŞOFERUL

Autocar parcat la capătul traseului. Şoferul

lipseşte. Înăuntru, pe locuri diferite, stau o femeie
ceva mai în vârstă, un bărbat şi Svetle, o fată
atrăgătoare, în fustă mini. Intră Andrea. Se aşază
lângă femeie.

ANDREA: Ăsta e ultimul?

FEMEIA: Ultimul.
ANDREA: Când pleacă?
FEMEIA: Trebuia să plece acu` cinci minute.
ANDREA: Unde-i şoferul?
FEMEIA: O să vină.
ANDREA: Când o să vină? O să tot vină da` eu nu
am timp. Ce face acolo? Bea cafea?
FEMEIA: Nu ştiu ce face.
ANDREA: Bea cafea. Mama mă-sii de ţară! Tot
timpul trebuie să aşteptăm ceva. Toţi beau cafele.
Îmi trece tinereţea cât îşi beau ăştia cafeaua. Îi
doare în cur. Dacă întârziam eu, el m-ar fi aşteptat?

14
Pe dracu` m-ar fi aşteptat! Nici nu plătesc (bilet).
Aşa. Poate să-mi facă cineva ceva? Mi se rupe. Tu
ai plătit? Ce vă uitaţi aşa la mine?
FEMEIA: Am plătit.
ANDREA: De ce ai plătit? Nici n-avem şofer. Vrei
să conduc eu? O să-l pornesc şi o să ne cărăm
naibii de aici. Poate să-mi facă ceva? Dacă-i
pornesc motorul şi o luăm din loc, să vezi cum vine
alergând. El isi bea cafea acolo? Nu-i aşa? Şi nouă
ne fute nervii. Ne-a lăsat baltă.Asa era pe vremea
turcilor?
FEMEIA:De unde sa stiu eu cum era atunci?
ANDREA:Nu tii minte?Razboiul il mai tii minte?
FEMEIA: Nu.
ANDREA: Ehh, aşa e. Nimeni nu mai ţine minte. E
nevoie de unul nou.
FEMEIA: Taci, mă, băiatule, muşcă-ţi limba.
ANDREA: Să-mi muşc limba? Am muşcat una
odată. I-am smuls jumate de limbă uneia. Merita.
Tu câţi ani ai? O sută? N-ar fi cazul să crăpi?
FEMEIA: Ptiuu, să ţi se usuce limba!
ANDREA: Să mi-o muşc sau să mi se usuce?
Nimeni aici nu ştie ce vrea.
FEMEIA: Sa fii blestemat!
ANDREA: Eşti cam bolnavă. Nu eşti în toate
minţile? Eşti puţin cam palidă?
FEMEIA: Să dea Domnul să crăpi!!!
ANDREA: Sau ai cancer?
Femeia se ridică. Îşi schimbă locul. Andrea se
mută lângă ea.

15
BĂRBATUL: Lasă femeia în pace.
Andrea îl priveşte. Se ridică. Se aşază pe locul
şoferului.Închide uşile. Se aşază lângă bărbat.
ANDREA: Bună seara. Ai nevoie de ceva?
BĂRBATUL: Nu ţi-e ruşine?
ANDREA: Geaca asta ţine de cald?
BĂRBATUL: Ţine.
ANDREA: Rezistă la vânt?
BĂRBATUL: Rezistă.
ANDREA: Şi la cuţit?
Scoate un cuţit.
Rezistă la cuţit?
BĂRBATUL: Nu rezistă.
ANDREA: Nu rezistă. Ţi se scoală când te uiţi la
fata asta?
BĂRBATUL: Ce vrei ?Bani?
ANDREA: Eşti bogat?
BĂRBATUL: Nu.
ANDREA: Atunci ce-aduci vorba de bani? Altceva
te-am întrebat.
BĂRBATUL: O să plăteşti pentru asta.
ANDREA: O să plătesc? Nu eşti normal. Mama
voastră de cretini. Nimeni nu-nţelege niciun cuvânt.
Nimeni nu ascultă ce este întrebat. Toţi răspund la
alte întrebări. Ei, o să vă omor pe toţi. Fără să
clipesc , şi ştii de ce? Pentru că aici nimeni nu
ascultă ce-i spun. Vorbiţi cu totul altceva. O să-ţi
spun o propoziţie simplă. Spre binele tău, încearcă
s-o memorezi. Nu fă pe prostul cu mine. Ţi se
scoală când te uiţi la fata asta?

16
BĂRBATUL: Nu.
ANDREA: Aşa, un răspuns clar. Dar, nu te cred. Ai
chef să lingi podeaua asta?
BĂRBATUL: Nu.
ANDREA: Acum te cred. Un răspuns inteligent.
Podeaua e murdară. Odată, am lins o toaletă
publică. Dar pe mine nu m-au întrebat dacă vreau.
Borce nu întreba. Borce doar spunea. Linge! Şi tu
lingeai.
Se aşază lângă fată. Brusc, îi taie un nasture de la
blută cu cuţitul. Svetle e îngrozită.
Bună seara.
Pauză.
Bună seara.
SVETLE: Bună seara.
ANDREA: Bună seara. Caut un nasture d-ăsta de
ani de zile. Cum te cheamă.
SVETLE: Svetle.
ANDREA: Frumos nume. Ţi-e frică de mine,
Svetle?
SVETLE: Puţin.
ANDREA: Mie mi-ar fi tare frică. Ai un prieten?
SVETLE: Am.
ANDREA: Îl iubeşti?
SVETLE: Îl iubesc.
ANDREA: E gelos?
SVETLE: Nu.
ANDREA: Iar tu te pipăi cu alţii pe străzi
întunecate?

17
SVETLE: Nu.
ANDREA: De ce nu? Dar te simţi bine când se uită
la tine. Când îţi încrucişezi picioarele în cafenele?
SVETLE: Nu mă simt bine.
ANDREA: (către bărbat) O crezi?
BĂRBATUL: O cred.
ANDREA: De ce vă bateţi joc de mine? Vino aici.
Aşază-te în faţa ei.
Îl aşază pe bărbat faţă în faţă cu Svetle.
Încrucişează-ţi picioarele, Svetle. Ce te uiţi la
mine? Întoarce-te către el. Aşa. Încă odată. Desfă-le
puţin. Încă puţin. Aşa. Tu uită-te. Uită-te bine. Ţi se
scoală? Dacă nu vrei, nu trebuie să răspunzi, numai
să nu mă minţi.
BĂRBATUL: Nu vreau să răspund.
ANDREA: Nicio problemă. Poţi să mă suni odată.
Să mă cauţi, da? Acum daţi-mi toţi banii.
Toţi dau bani. Andrea ia banii. Îi numără. Pune şi
el bani. Împarte toţi banii în patru.
Eu am pus cei mai mulţi. Nu contează. Mi-a făcut
plăcere că ne-am cunoscut. Salutare şi noroc.
Îşi scoate pantalonii. Stă aşa câtva timp. Îi ridică.
Deschide uşa autocarului. Se pregăteşte să iasă.
Şoferul autocarului îl întoarce înapoi cu o lovitură
de cheie franceză. Andrea, cu capul plin de sânge,
alunecă aproape de locul şoferului. Cade leşinat.
ŞOFERUL: Cine ţi-a dat voie să închizi uşile?
Mama mă-tii!

Scena 5

18
SVETLE, GHEORGHI, GHELA, GHIORE

Noapte. Târziu în noapte. Stradă. O bancă. Pe

bancă stau Svetle şi Gheorghi. Lumină de la un
felinar.

SVETLE: Eşti gelos!

GHEORGHI: Nu e vorba de asta.
SVETLE: Dar despre ce?
GHEORGHI: Despre altceva. Stai puţin. Să ne
lămurim. Tu nu te uitai la el?
SVETLE: Nu.
GHEORGHI: Şi nu ştii de ce s-a uitat tocmai la tine
toată seara?
SVETLE: Nu, nu ştiu.
GHEORGHI: Şi de ce se uita la tine, şi nu la mine,
de exemplu? Nu avea niciun motiv, nu?
SVETLE: Nu, n-avea.
GHEORGHI: Atunci i-ai dat tu vreun motiv?
SVETLE: Ce motiv să-i dau?
GHEORGHI: Ăla pe care i l-ai dat?
SVETLE: N-avea niciun motiv să se uite la mine.
GHEORGHI: Se uita sau nu se uita?
SVETLE: Nu ştiu dacă se uita.
GHEORGHI: Tocmai ai spus că se uita la tine.
SVETLE: Tu ai spus că se uita la mine.
GHEORGHI: Tu nu ştii că se uita la tine? Să-ţi
spun un lucru. Minţi cum respiri. Mă iei drept
prost. Mă priveşti în ochi şi mă minţi. Sigur vorbiţi
la telefon. Te sună?

19
SVETLE: Ce te-a apucat?
GHEORGHI: Vă daţi întâlniri, nu? Ascultaţi
discuri? Alergaţi goi în lumina lunii? De asta
zâmbea aşa, fraierul. Vă priviţi precum doi
porumbei îndrăgostiţi. Nu. Ca doi câini în călduri
vă priviţi. Dacă s-ar uita la mine una aşa, i-aş trage-
o imediat. Clar. Si mă mir de ce toată cafeneaua se
uită la tine. Tu îi aţăţi cu privirea. Le dai motive. Te
excită.
SVETLE: Ştii ce?
GHEORGHI: Ce?
SVETLE: Du-te dracului.
GHEORGHI: Du-te tu.
SVETLE: Du-mă acasă.
GHEORGHI: Să clarificăm lucrurile mai întâi.
SVETLE: N-o să clarificăm nimic. Du-mă acasă.
GHEORGHI: Puţin a lipsit să nu-i sparg (crăp)
capul.
SVETLE: Cum?
GHEORGHI: Ai început să-i iei apărarea?
SVETLE: L-ai bătut degeaba. N-avea nicio vină.
GHEORGHI: Să-i cer scuze? Să-l invit să bem o
cafea împreună? Nu are nicio vină? Poate am gresit
eu cu ceva...
De undeva se apropie Ghiore şi Ghela.
GHELA: Cu ce-ai greşit, măi, frate?
GHEORGHI: Ce spui?
GHELA: Ai gresit cu ceva?
GHEORGHI: Care-i problema?
GHELA: Cauţi probleme?

20
GHEORGHI: Nu.
GHIORE: Atunci nu fă pe durul. Ce cauţi pe aci?
GHEORGHI: Ce, n-am voie? E interzis?
GHIORE: Dacă vrei să te dai mare, nicio
problemă. Ce faci pe-aci?
GHEORGHI: O conduc acasă.
GHIORE: Ai auzit de Ghiore-nebunul?
GHEORGHI: Nu.
GHIORE: Eu sunt ăla.
GHELA: Banca asta ştii a cui e?
GHEORGHI: A cui?
GHELA: A lui Ghore-nebunul. Cicatricea aceasta
ştii cine mi-a făcut-o?
GHEORGHI: Ghiore-nebunul?
GHELA: Ghiore-nebunul.
GHEORGHI: Încântat că ne-am cunoscut.
GHELA: Ştii ce trebuie să facă oricine are onoarea
să-l cunoască pe Ghiore?
GHEORGHI: Ce?
GHELA: Să-i cânte ceva.
GHEORGHI: Nu cânt prea bine.
GHIORE: Nu o căuta cu lumânarea.
GHELA: Îţi dau un sfat: cântă ceva, chiar prost...
Asta dacă nu vrei să...
GHIORE: Ştii....(nume cantec)?
GHEORGHI: Ştiu.
GHIORE: Să auzim.
Gheorghi cântă o manea sau un cântec patriotic.
GHIORE: Întotdeauna cânţi aşa sau numai când ai
emoţii (trac)?

21
GHELA: Eu aş fi cântat mai bine.
GHIORE: Ştii...(nume cantec)?
GHEORGHI: Ştiu.
GHIORE: Să auzim.
Gheorghi cântă o manea sau un cântec patriotic.
GHELA: Ajunge. Cântă ca un poponar.
GHIORE: Ghela urăşte homosexualii.
GHELA: Să cânte o arie dintr-o operă.
GHIORE: Ştii „Figaro”?
GHEORGHI: Ştiu.
GHIORE: S-auzim.
GHEORGHI: N-o să auziţi.
GHIORE: Nu vrei să cânţi?
GHEORGHI: Am cântat destul. Acum o să vă bat
(caftesc) puţin.
Îi bat. Ei fug. Către Svetle.
Ce te uiţi aşa la mine?

Scena 6

MĂCIUCĂ, MANE, GHELA, PAZNICUL

O celulă dintr-o închisoare. Măciucă şi Mane.
Mane scrijeleşte cu o piatră pe peretele celului.
Măciucă stă întins pe pat.
MĂCIUCĂ: Ai ţigări?
MANE: Ţi le-am dat pe toate.
MĂCIUCĂ: De ce mi le-ai dat pe toate?
MANE: Mi-ai spus: dă-mi-le pe toate.

22
MĂCIUCĂ: Mane? Nu te bat destul? Ţi-am spus să
nu mi le dai pe toate. Nu toate odată. Ţi-am spus,
păstrează o rezervă.
MANE: Păstrasem. Nu ţi le-aş fi dat. Ţi-am spus că
mi-ai spus să nu ţi le dau pe toate, să păstrez o
rezervă şi tu ai spus: Mane, nu te bat destul.
Hotărăşte-te odată.
MĂCIUCĂ: O să mă hotărăsc eu... să scap de tine.
Şi aşa nu am ce să pierd. Sau am?
MANE: Nu ai.
MĂCIUCĂ: Am. Pe tine. Ce tot scrijeleşti acolo?
MANE: Liniuţe.
MĂCIUCĂ: Liniuţe, zici?
MANE: Mai am încă o sută unsprezece liniuţe. Ştii
ce o să fac când o să ies de aici? O să mă duc la
mare. Marea întinsă şi adâncă. Să-mi umplu
sufletul cu aer proaspăt şi ochii cu imensitatea
spaţiului. Departe, în pizda mă-sii. Undeva unde nu
există colţuri.
MĂCIUCĂ: Futu-ţi liniuţele. Ce zi este astăzi?
MANE: Vineri.
MĂCIUCĂ: Vineri. Vineri. E weekend... am chef
să mă distrez. Ce zici?M-as distra putin cu tine?
MANE: Nu.
MĂCIUCĂ: Du-te-n mă-ta.
Se deschide uşa. Intră un poliţai. Îl aduce pe
Ghela. Măciucă se ridică.
POLIŢAIUL: Ce faci, măi, Măciucă?
MĂCIUCĂ: Foarte bine. Mulţumesc. Şi
dumneavoastră?

23
POLIŢAIUL: Ehee, Măciucă, Măciucă, al dracu`
Măciucă.
Iese. Închide uşa. Ghela stă cu o pătură şi cu o
pernă în mână. Se îndreaptă spre un pat.
MĂCIUCĂ: Să te aranjeze Măciucă cu măciuca
lui.
Se deschide vizeta de la uşă.
POLIŢAIUL: Măciucă, mănânci căcat? Mănâncă,
mănâncă.
Se închide vizeta.
MĂCIUCĂ: Cum a auzit? Futu-i! Ei, Măciucă,
Măciucă. Aici şi pereţii au urechi.
Către Ghela
Îmi vine să plâng, mor dacă nu trag un fum. Ai
ţigări?
GHELA: Deloc.
MĂCIUCĂ: De acum înainte, când îţi voi aduce
ţigări, le păstrez eu. O să-ţi dau câte vrei. Eu fumez
foarte mult. Ca un turc, într-o închisoare turcească.
Glumesc. A fost o glumă. Nimeni nu a zâmbit.
Înainte să devenim mai apropiaţi să fie clar un
lucru. Eu sunt aici pe viaţă. Nu ştiu ce crezi tu
despre locul ăsta, dar eu îl consider casa mea. O
problemă este că, dacă te prind că te pişi în afara
găurii, ţi-o tai. Ce te-a adus aici?
GHELA: Un accident.
MANE: Ce mai e nou pe-afară?
GHELA: Cântă lumea şi dansează.
MĂCIUCĂ: Nu-ţi bate joc de Mane.
GHELA: Nu am chef să stau la taclale.

24
MĂCIUCĂ: Zău? Dar de ce ai chef?
MANE: Lasă-l.
MĂCIUCĂ: Mane are un suflet sensibil. Eu nu. A
fost unu` aci înaintea ta. Comenta mult. M-a călcat
pe bătături şi i-am sfâşiat o ureche. Întreagă. A
urlat de n-a mai putut. Ca Van Gogh. Un accident.
S-a întâmplat. Crezi că merită? Ce părere ai? O să-
ţi faci una. Cu timpul.Este prima dată când eşti
aici? O să te obişnuieşti. Cu timpul. Ţi-a povestit
cineva cum este aici? E mai rău. O să-ţi explic. Ai
timp, nu? Aici este mai bine să-ţi omori puţin
timpul şi să-ţi vezi de ale tale, altfel o păţeşti. De
exemplu. Sau, ca să zic aşa, surioaro, ai nimerit în
locul nepotrivit într-un moment nepotrivit. Cu
anumite cunoştinţe din anumite domenii am ajuns
la concluzia că acest loc este destul de deosebit. Eh,
futu-ţi ţigările! Afară nu-i prea vesel, nu? Toţi vor
să se care, nu-i aşa? Balcanii un butoi cu pulbere,
nu? Şi aşa mai departe. Ca s-o spun într-un mod
metforic, în imagini – e curul lumii. Ai ajuns în
locul pe care eu l-am botezat provizoriu,
hemoroidul curului lumii. Vai de tine cu unul ca
mine şi alţii de teapa mea, înţelegi ce spun? Având
în vedere toate acestea, curul lumii o să-ţi pară
Palma de Mallorca. Înţelegi? Sfatul meu pentru tine
e să ai grijă de curul tău. Să nu cumva să te trezeşti
după aia că e luat drept câmp de lupta pentru o
competiţie culturală a popoarelor. Poţi să te
consulţi cu Mane. Acum ţi-e mai clar? În acest
sens, este recomandabil să arăţi un anume grad de

25
cooperare. Va să zică, pentru început, nu comenta
prea mult.
GHELA: Asta-i tot?
MĂCIUCĂ: Deocamdată.
GHELA: Tu pentru că ai mâncat prea mult căcat ai
ajuns aici?
MĂCIUCĂ: Din cauza unora ca tine am ajuns aici.
GHELA: Nu te iei de mine, nu mă iau de tine.
MĂCIUCĂ: (scoate un cuţit de sub pat) Ia-te de
mine şi te omor.
GHELA: Nu vreau probleme.
MĂCIUCĂ: Mi se rupe de ce vrei şi nu vrei tu!
GHELA: Şi tu ce vrei?
MĂCIUCĂ: Puţin respect.
MANE: De unde ai semnul ăsta?
GHELA: Ai auzit de Ghiore?
MĂCIUCĂ: Nebunul?
MANE: Fratele lui Negrul?
MĂCIUCĂ: Ce ai avut tu cu el?
GHELA: L-am omorât.
MĂCIUCĂ: Vrei o ţigară?
Scoate un pachet de ţigări. Pauză. Ghela ia o
ţigară.
Ia două. Una s-o pui după ureche, pentru mai
târziu.
GHELA: Măciucă? Hai, dezbracă-te.

Scena 7

26
Noapte. Parc.Un lac mic. Pe o bancă, lângă apă,
stau Evdokia şi Kosta. Apare Mane. Se duce către
Evdokia şi Kosta. În mână ţine o sticlă de vin.
EVDOKIA: Ce vrei?
MANE: Să omor luna pentru tine în seara asta.
EVDOKIA: Ţi-am spus că nu vreau să te văd.
MANE: Te înşeli. Deranjez?
KOSTA: Deranjezi!
MANE: Cine e maimuţa asta?
EVDOKIA: Nu e treaba ta.
MANE: Spune-i să se ducă să se plimbe puţin.
EVDOKIA: Kosta e cu mine în seara asta şi va
rămâne aici. Ce vrei?
MANE: Trebuie să vorbim.
EVDOKIA: N-avem ce vorbi.
MANE: N-avem ce vorbi?
KOSTA: N-ai auzit? Nu vrea să aibă de-a face
deloc cu tine.
MANE: Kosta?
EVDOKIA: Nu face scandal!
MANE: Măi, Kosta? Ce mai faci?
EVDOKIA: Nu Kosta de vină.
MANE: Atunci cine-i de vină?
EVDOKIA: Cine-i de vină? Întrebi cine-i de vină?
Întreabă-te pe tine cine-i de vină.
KOSTA: Mergem?
EVDOKIA: Nu ţi-e ruşine să-mi apari în faţa
ochilor ?
MANE: Mi-e ruşine. Regret. Am greşit. Vreau să-
mi cer scuze.

27
EVDOKIA: Nu mă ajută la nimic.
MANE: Vreau s-o luăm de la început.
EVDOKIA: De câte ori am luat-o de la început?
KOSTA: Evdokia?
MANE: De data asta va fi altfel. Am învăţat ceva...
EVDOKIA:Degeaba, Mane. Nu mai cred niciun
cuvânt. Nu cred nimic. Aceleaşi vorbe, aceleaşi
căcaturi. M-am săturat de tine. Înţelegi? Doar eu
ştiu ce-am îndurat. Nu vreau să trec prin acelaşi
infern încă odată. S-a terminat. Nu mai însemni
nimic pentru mine. Cu cât te uit mai repede, cu atât
mai bine. Tu n-o să te schimbi niciodată.
MANE: Dă-mi o ultimă şansă.
EVDOKIA: N-ai avut destule?
KOSTA: Evdokia?
EVDOKIA: Cum ai putut?
MANE: N-am vrut să fie aşa.
EVDOKIA: Dar cum ai vrut să fie?
MANE: Voiam să te duc departe de aici. Să râzi.
EVDOKIA: Să râd? Găseşte pe altcineva, Mane.
Una care o să te creadă. Minte-o pe ea.
MANE: Ori tu, ori niciuna.
EVDOKIA: Ştii cum m-am simţit eu? Te-ai gândit
vreodată?
MANE: Dacă ţi-aş fi spus că plec, nu ai fi înţeles.
EVDOKIA: Puteai să laşi un bilet, o scrisoare,
orice.
MANE: Ştii că nu-mi plac despărţirile.
EVDOKIA: Nu-ţi plac despărţirile? Eşti nebun! Nu
mai sunt aşa tânără, Mane. Nu mai am răbdare. Tu

28
te iubeşti doar pe tine însuţi. În rest urăşti totul. Tu
nu poţi să iubeşti!
MANE: Nu mă face să te implor.
KOSTA: Evdokia?
EVDOKIA: Totu-i terminat intre noi, Mane. E prea
târziu.
MANE: Bine. Te implor.
KOSTA: Evdokia? Eu am plecat.
EVDOKIA: (către Kosta, calmă) Scuză-mă doar o
clipa, Kosta. (Către Mane, supărată) Ştii ce mi-a
rămas de la tine? Nu mai ştiu să zămbesc. Doar asta
o să-mi amintească de tine. Acum sunt fericită. Îmi
pare rău de timpul pierdut cu tine.
MANE: Tu nu ştii prin tot ce-am trecut eu. Acum
am bani! Am făcut avere. Doar pentru tine!
EVDOKIA: Nu-mi trebuie asta.
MANE: Ce-ţi trebuie?
EVDOKIA: Să nu te văd. Ştii ce eşti tu? Doar un
curvar, un beţiv ordinar şi un jucător înrăit!
MANE: Beţiv?! Eu, beţiv?
EVDOKIA: Ajunge, Mane! Adio şi nu mi-a părut
bine că te-am văzut!
MANE: Sunt gata de orice!
EVDOKIA: Până când?
MANE: Pentru totdeauna!
EVDOKIA: Adio, Mane!
MANE: Uite! Numele tău! L-am tatuat.
Îşi descheie cămaşa. Are un tatuaj. Luna începe să
se întunece încet.
EVDOKIA: Cum ai putut?

29
MANE: Sunt pregătit şi pentru mai rău. (Sunt gata
să fac orice!)
EVDOKIA: Degeaba, Mane. E prea târziu. Nu mai
simt nimic pentru tine. Nu mai ţin la tine. Nu te mai
iubesc. Cum să-ţi explic?
MANE: O să regreţi.
EVDOKIA: Niciodată.
MANE: Când n-o să mai fiu.
EVDOKIA:Adio, Mane. Kosta?
Pleacă.
MANE: Să nu spui după aia că eu sunt de vină!
(Mane intră în lac încetul cu încetul. Fără oprire,
se scufundă în adâncuri. Evdokia se opreşte. Se
uită la lună. E întunecată în întregime!)
EVDOKIA: A omorât-o! A omorât luna pentru
mine!
KOSTA: Pe cine a omorât?
EVDOKIA: A spus că va omorî luna pentru mine
Se întoarce la mal. Mane dispare sub apă încetul
cu încetul.
Mane! Mane!!
KOSTA: O simplă eclipsă de lună. Ştia! M-auzi?
EVDOKIA: Nu-l văd! A dispărut! S-a înecat! S-a
înecat pentru mine!
KOSTA: Idiotul!
Mane nu apare. Ei privesc suprafaţa liniştită a
lacului. Luna începe să apară.
EVDOKIA: (intră în lac alergând) Mane!!!

Scena 8

30
DIMITRIA, ANGHELE
Noapte. Dimitria şi Anghele. Dimitria ţine un măr
verde în mână.
AGHELE: Ce mai faci, unchiule Dimitria?
DIMITRIA: Slavă Domnului, bine.
AGHELE: Mă mai ţii minte?
DIMITRIA: (se uită unul la celălalt) Să-ţi spună
ceva Dimitria... Nu ţin minte nimic. Am visat ceva.
Dar am uitat tot când m-am trezit. Transpirasem.
Îmi amintesc doar că voiam să muşc dintr-un măr.
Dar s-a descompus înainte să-l bag în gură. Am
ştiut că am ajuns la capătul drumului. Gata! S-a
sfârşit! Mi-a trecut timpul! Iar eu nu-mi amintesc
nimic. Nu-i aşa că înainte să mori toată viaţa îţi
trece prin faţa ochilor? Mie nu mi-a trecut nimic.
Gol. Nu e nimic. Totul e degeaba. La fel ca la
început. Dar ce era la început? Prostie? Sfârşit.
Bătrâneţe?
(Pauză.)
Iar, oameni tineri mor. Îi ia Dumnezeu la el... Să-ţi
spună ceva unchiul Dimitria...
(Pauză.) Voiam să-ţi spun ceva, dar am uitat ce.
(Ia mărul, încearcă să-l muşte. Moare. Anghele îi
închide ochii. Ia mărul.)

31