Relațiile de dinaintea celui de-al doilea război mondial

1917 – 1932 [modificare]

În 1921, după ce bolşevici au preluat Rusia, au câştigat un război civil, au ucis familia regală, repudiat
datoria ţarului, şi au cerut o revoluţie Mondială a clasei muncitoare, a devenit o naţiune paria.

Ostilitatea SUA faţă de bolşevici nu a fost doar cauzată de contracararea apariţiei unei revoluţii anti-
capitaliste. Americanii, ca urmare a fricii de expansiune japoneză în teritoriul Rusiei a avut loc şi sprijinul lor
pentru Legiunea aliat aliate-aliniate, a trimis un număr mic de trupe în nordul Rusiei şi Siberia. După ce
Lenin a ajuns la putere în Revoluția din octombrie, el a retras Rusia din primul război mondial, permițându-
le germanilor să realoce trupe pentru a face față americanilor și altor forțe aliate de pe frontul de vest. [4]
încercările SUA de a împiedica bolşevici au constat în mai puține intervenții militare directe decât diverse
forme de ajutor destinate grupurilor anti-bolşevic, în special armatei albe. Ajutorul a fost acordat mai ales
prin intermediul bunurilor şi alimentelor. Preşedintele Woodrow Wilson a avut diverse probleme de a face
cu şi nu a vrut să intervină în Rusia cu angajament total din cauza opiniei publice ruse şi convingerea că
mulţi ruşi nu au fost parte a armatei roşii în creştere şi în speranţa de revoluţia ar fi în cele din urmă se
estompeze spre mai multe realizări democratice. O invazie agresivă ar fi aliat ruşii împreună şi a descris SUA
ca o naţiune cuceritoare invadatoare. După primul război mondial, Germania a fost văzută ca papusar în
cauza bolşevic cu control indirect al bolşevici prin intermediul agenţilor germani. [5] "faptul este că, în timp
ce Germania într-un fel a folosit elementul bolşevic fie direct prin mitele unora dintre liderii săi, fie ca
urmare a principiilor guvernului pe care le adoptă și le practică, Germania face apel la elementele
conservatoare ale Rusiei e singura lor speranţă împotriva bolşevici. [6] dincolo de războiul civil rus, relațiile
au fost, de asemenea, perseverente de creanțe ale companiilor americane care au primit despăgubiri
pentru industriile naționaliste în care au investit. [7] până la 1922, Uniunea Sovietică își făcea drum înapoi
în favoarea Europeană. Statele Unite au refuzat recunoaşterea formală, dar au deschis relaţii comerciale şi
a existat un transfer activ de tehnologie. [8] compania Ford Motor a preluat conducerea în construirea unei
industrii de camioane și introducerea tractoarelor. 9

ReCunoaștere în 1933 [modificare]

Prin 1933, temerile vechi ale ameninţărilor comuniste s-au stins, iar comunitatea americană de afaceri,
precum şi redactorii de ziar, au cerut recunoaşterea diplomatică. Preşedintele Franklin D. Roosevelt a fost
dornic de comerţ la scară largă cu Rusia, şi speranţa pentru unele rambursarea datoriilor ţarului vechi. El a
negociat cu sovieticii, şi au promis că nu va fi nici o spionaj aşa că Roosevelt a folosit autoritatea
prezidenţială în relaţiile normalizate din noiembrie 1933. [10] au fost câteva plângeri în legătură cu
mutarea. [11] cu toate acestea, nu s-a înregistrat niciun progres în problema datoriei și puțină comerț
suplimentar. Istoricii: D. Doenecke şi Mark A. furat nota că, "ambele naţiuni au fost în curând deziluzionat
de acord. " [12] mulţi oameni de afaceri americani se aşteptau la un bonus în ceea ce priveşte comerţul la
scară largă, dar nu s-a materializat niciodată. [13] sovieticii au promis să nu se angajeze să spioneze în
Statele Unite, dar au făcut-o oricum. [14] Roosevelt l-a numit pe William Bullitt ca ambasador de la 1933 la
1936. Bullitt a sosit la Moscova cu speranţe mari pentru relaţiile sovietice-americane, cu vederea conducerii
sovietice, înmulţită cu o inspecţie mai strânsă. Până la sfârşitul mandatului său, Bullitt a fost deschis ostil
guvernului sovietic. El a rămas un anti-comunist vorbit pentru tot restul vieții sale. 15

Al doilea război mondial (1939 – 45) [modificare]

Principalele articole: diplomaţia al doilea război mondial şi împrumut de leasing

Înainte ca germanii să fi decis să invadeze Uniunea Sovietică în iunie 1941, relațiile au rămas tensionate, în
timp ce invazia sovietică a Finlandei, Pactul Molotov-Ribbentrop, invazia sovietică a statelor baltice și
invazia comună germană și sovietică a Poloniei au stârnit, ceea ce a dus la în expulzarea Uniunii Sovietice
din Liga Naţiunilor. Veni invazia de 1941, Uniunea Sovietică a intrat într-un tratat de asistenţă reciprocă cu
Marea Britanie, şi a primit ajutor de la american împrumut-leasing program, ameliorarea tensiunilor
americane-sovietice, şi reunind foşti duşmani în lupta împotriva Germaniei naziste şi puterile Axei.

Deși cooperarea operațională dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică a fost în special mai mică decât cea
dintre alte puteri aliate, Statele Unite au oferit totuși Uniunii Sovietice cantități uriașe de arme, nave,
aeronave, material rulant, materiale strategice, şi alimente prin intermediul programului de împrumut-
leasing. Americanii şi sovieticii au fost la fel de mult pentru război cu Germania în ceea ce priveşte
expansiunea unei sfere ideologice de influenţă. În timpul războiului, Truman a declarat că nu contează
pentru el dacă un soldat german sau rus a murit atâta timp cât fiecare parte pierde. [16] trupele sovietice și
americane se întâlnesc în aprilie 1945, la est de Râul Elbe.

Asociaţia culturală americană rusă (rusă: Американо – русская культурная ассоциация) a fost organizată
în SUA în 1942 pentru a încuraja legăturile culturale dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite, cu Nicholas
Roerich ca preşedinte onorific. Primul raport anual al grupului a fost emis în anul următor. Grupul nu pare
să fi rezistat mult trecut moartea lui Nicholas Roerich în 1947. 17 [18] în total, livrările americane prin
creditare au constituit $11.000.000.000 în materiale: peste 400.000 de jeepuri și camioane; 12.000 vehicule
blindate (inclusiv 7.000 rezervoare, despre 1386 [19] din care au fost M3 Lees și 4.102 M4 Shermans); [20]
11.400 aeronave (4.719 din care au fost Bell P-39 Airacobras) [21] și 1.750.000 tone de alimente. [22]
aproximativ 17.500.000 de tone de echipamente militare, vehicule, provizii industriale și alimente au fost
expediate din emisfera vestică în URSS, 94% provenind din SUA. Pentru comparaţie, un total de 22.000.000
de tone a aterizat în Europa pentru a furniza forţelor americane din ianuarie 1942 la mai 1945. S-a estimat
că livrările americane către URSS numai prin coridorul persan au fost suficiente, de standardele armatei
americane, pentru a menţine 60 de divizii de luptă în linie. 23 [24] Statele Unite ale Americii au fost livrate
Uniunii Sovietice de la 1 octombrie 1941 la 31 mai 1945 următoarele: 427.284 camioane, 13.303 vehicule
de luptă, 35.170 motociclete, 2.328 artilerie vehicule de serviciu, 2.670.371 de tone de produse petroliere
(benzină şi ulei) sau 57,8 procent din combustibilul aviatic cu cifră octanică înaltă, [25] 4.478.116 tone de
produse alimentare (conserve de carne, zahăr, făină, sare, etc.), 1.911 locomotive cu aburi, locomotive
diesel 66, 9.920 maşini plate, 1.000 dump Cars, 120 cisternă autoturisme, şi 35 masini grele maşini. Cu
condiţia ca mărfurile de artilerie (muniţie, obuze de artilerie, mine, explozibili asortati) s-au ridicat la 53%
din totalul producţiei interne. [25] un element tipic al multora era o uzină de anvelope care a fost ridicată
din uzina River Rouge a companiei Ford și s-a transferat în URSS. Valoarea 1947 de bani a bunurilor şi
serviciilor s-a ridicat la aproximativ 11.000.000.000 de dolari. 26

Războiul rece (1945 – 91) [modificare]

Articole principale: războiul rece, războiul rece (1947 – 53), războiul rece (1953 – 62), războiul rece (1962 –
79), războiul rece (1979 – 85) și războiul rece (1985 – 91)

Uniunea Sovietică-Statele Unite (inclusiv sferele de influență) relațiile

Statele Unite

Uniunea Sovietică

Sfârșitul celui de-al doilea război mondial a văzut reapariția unor diviziuni anterioare între cele două
națiuni. Expansiunea influenţei sovietice în Europa de est după înfrângerea Germaniei a îngrijorat
democraţiile liberale din Occident, în special Statele Unite, care au stabilit supremaţia economică şi politică
virtuală în Europa occidentală. Cele două națiuni au promovat două ideologii economice și politice opuse,
iar cele două națiuni au concurat pentru influență internațională de-a lungul acestor linii. Acest lucru a
prelungit o luptă geopolitică, ideologică şi economică-de durată de la aproximativ 1947 la perioada care
duce la dizolvarea Uniunii Sovietice la 26 decembrie 1991-este cunoscut sub numele de război rece.

Uniunea Sovietică a detonat prima sa armă nucleară în 1949, punând capăt monopolului Statelor Unite
asupra armelor nucleare. Statele Unite şi Uniunea Sovietică s-au angajat într-o rasă de arme convenţionale
şi nucleare, care a persistat până la colapsul Uniunii Sovietice. Andrei Gromyko a fost ministru al afacerilor
externe al URSS, și este cel mai lung ministru de externe care servește în lume.

L – R: Gromyko Thompson, Ministrul sovietic de externe Andrei și Dean Rusk

După înfrângerea Germaniei, Statele Unite au încercat să-și ajute aliatii din Europa occidentală cu planul
Marshall. Statele Unite au extins planul Marshall la Uniunea Sovietică, dar în astfel de condiţii, americanii
ştiau că sovieticii nu vor accepta niciodată, şi anume acceptarea alegerilor libere, nu caracteristice
comunismului stalinist. Cu influența sa crescândă asupra Europei de Est, Uniunea Sovietică a încercat să
contracareze acest lucru cu CAER în 1949, care, în esență, a făcut același lucru, deși a fost mai mult un
acord de cooperare economică în loc de un plan clar de reconstrucție. Statele Unite şi aliaţii săi din Europa
Occidentală au încercat să-şi întărească obligaţiunile şi să facă în ciuda Uniunii Sovietice. Aceştia au realizat
acest lucru mai ales prin formarea NATO, care a fost practic un acord militar. Uniunea Sovietică a
contracarat Pactul de la Varşovia, care avea rezultate similare cu blocul estic.

Premierul sovietic Alexei Kosygin cu preşedintele SUA Lyndon B. Johnson la conferinţa summit-ului de la
1967 Glassboro.

În decembrie 1989, ambii lideri ai Statelor Unite şi ai Uniunii Sovietice au declarat războiul rece, iar în 1991,
cei doi au fost parteneri în războiul din golf împotriva Irakului, un vechi aliat sovietic. La 31 iulie 1991,
Tratatul de la începutul I de tăiere a numărului de focoase nucleare dislocate din ambele ţări a fost semnat
de Secretarul general sovietic Mikhail Gorbaciov şi preşedintele american George Bush. Cu toate acestea,
mulţi consideră că războiul rece s-a încheiat cu adevărat la sfârşitul anului 1991 cu dizolvarea Uniunii
Sovietice.

References[edit]
1. Jump up ^ "United States". Encyclopædia Britannica. Retrieved January 31, 2010.
2. Jump up ^ "Soviet Navy Ships - 1945-1990 - Cold War". GlobalSecurity.org.
3. ^ Jump up to: a b
a1c80d6c8fdb/UploadedImages/Mitchell%20Publications/Arsenal%20of%20Airpower. pdf "Arsenal
of Airpower" Check |url= value (help). the99percenters.net. March 13, 2012. Retrieved July 28,
2016 – via Washington Post.
4. Jump up ^ Fic, Victor M (1995), The Collapse of American Policy in Russia and Siberia, 1918,
Colombia University Press, New York
5. Jump up ^ Scott Reed (May 2007), American "Intervention" in the Russian Civil War: 1918–1920 –
Why did President Woodrow Wilson decide to send American troops into Siberia and Northern
Russia on August 16, 1918?, International Academy
6. Jump up ^ Levin, N (1970), Gordon Jr. Woodrow Wilson and World Politics: America's Response
to War and Revolution, Oxford University Press, New York, p. 19
7. Jump up ^ Donald E. Davis and Eugene P. Trani (2009). Distorted Mirrors: Americans and Their
Relations with Russia and China in the Twentieth Century. University of Missouri Press. p. 48.
8. Jump up ^ Kendall E. Bailes, "The American Connection: Ideology and the Transfer of American
Technology to the Soviet Union, 1917–1941." Comparative Studies in Society and History 23#3
(1981): 421-448.
9. Jump up ^ Dana G. Dalrymple, "The American tractor comes to Soviet agriculture: The transfer of
a technology." Technology and Culture 5.2 (1964): 191-214.
10. Jump up ^ Smith 2007, pp. 341–343.
 11. Jump up ^ Paul F. Boller (1996). Not So!: Popular Myths about America from Columbus to
Clinton. Oxford UP. pp. 110–14.
12. Jump up ^ Justus D. Doenecke and Mark A. Stoler (2005). Debating Franklin D. Roosevelt's
Foreign Policies, 1933-1945. pp. 18. 121.
13. Jump up ^ Joan H. Wilson, "American Business and the Recognition of the Soviet Union." Social
Science Quarterly (1971): 349-368. in JSTOR
14. Jump up ^ Edward Moore Bennett, Franklin D. Roosevelt and the search for security: American-
Soviet relations, 1933-1939 (1985).
15. Jump up ^ Will Brownell and Richard Billings, So Close to Greatness: The Biography of William
C. Bullitt (1988)
16. Jump up ^ "National Affairs: Anniversary Remembrance". Time magazine. 2 July 1951. Retrieved
2013-10-12.
17. Jump up ^ "American-Russian Cultural Association". roerich-encyclopedia. Retrieved 16 October
2015.
18. Jump up ^ "Annual Report". onlinebooks.library.upenn.edu. Retrieved 30 November 2015.
19. Jump up ^ Zaloga (Armored Thunderbolt) p. 28, 30, 31
20. Jump up ^ Lend-Lease Shipments: World War II, Section IIIB, Published by Office, Chief of
Finance, War Department, 31 December 1946, p. 8.
21. Jump up ^ Hardesty 1991, p. 253
22. Jump up ^ World War II The War Against Germany And Italy, US Army Center Of Military
History, page 158.
23. Jump up ^ "The five Lend-Lease routes to Russia". Engines of the Red Army. Archived from the
original on 4 September 2013. Retrieved 12 July 2014.
24. Jump up ^ Motter, T.H. Vail (1952). The Persian Corridor and Aid to Russia. Center of Military
History. pp. 4–6. Retrieved 12 July 2014.
25. ^ Jump up to: a b Weeks 2004, p. 9
26. Jump up ^ Deane, John R. 1947. The Strange Alliance, The Story of Our Efforts at Wartime Co-
operation with Russia. The Viking Press.

Further reading[edit]
 Bennett, Edward M. Franklin D. Roosevelt and the Search for Security: American-Soviet
Relations, 1933-1939 (1985)
 Bennett, Edward M. Franklin D. Roosevelt and the Search for Victory: American-Soviet
Relations, 1939-1945 (1990).
 Cohen, Warren I. The Cambridge History of American Foreign Relations: Vol. IV: America
in the Age of Soviet Power, 1945-1991 (1993).
 Crockatt, Richard. The Fifty Years War: The United States and the Soviet Union in world
politics, 1941-1991 (1995).
 Diesing, Duane J. Russia and the United States: Future Implications of Historical
Relationships (No. Au/Acsc/Diesing/Ay09. Air Command And Staff Coll Maxwell Afb Al,
2009). online
 Dunbabin, J.P.D. International Relations since 1945: Vol. 1: The Cold War: The Great
Powers and their Allies (1994).
 Foglesong, David S. The American mission and the 'Evil Empire': the crusade for a 'Free
Russia' since 1881 (2007).
 Gaddis, John Lewis. The United States and the Origins of the Cold War, 1941-1947 (2000).
 Glantz, Mary E. FDR and the Soviet Union: the President's battles over foreign policy
(2005).
 Jensen, Ronald J. The Alaska Purchase and Russian-American Relations (1973).
 LaFeber, Walter. America, Russia, and the Cold War 1945-2006 (2008).
 Leffler, , Melvyn P. The Specter of Communism: The United States and the Origins of the
Cold War, 1917-1953 (1994).
 Saul, Norman E. War and Revolution: The United States and Russia, 1914-1921 (2001).
 Saul, Norman E. Historical Dictionary of Russian and Soviet Foreign Policy (2014).
 Sibley, Katherine AS. "Soviet industrial espionage against American military technology
and the US response, 1930–1945." Intelligence and National Security 14.2 (1999): 94-123.
  Sokolov, Boris V. "The role of lend‐lease in Soviet military efforts, 1941–1945." Journal of
Slavic Military Studies 7.3 (1994): 567-586.\
 Stoler, Mark A. Allies and Adversaries: The Joint Chiefs of Staff, the Grand Alliance, and
US Strategy in World War II. (UNC Press, 2003).
 Taubman, William. Stalin’s American Policy: From Entente to Détente to Cold War (1982).
 Thomas, Benjamin P.. Russo-American Relations: 1815-1867 (1930).
 Trani, Eugene P. "Woodrow Wilson and the decision to intervene in Russia: a
reconsideration." Journal of Modern History 48.3 (1976): 440-461.
 Unterberger, Betty Miller. "Woodrow Wilson and the Bolsheviks: The 'Acid Test' of Soviet–
American Relations." Diplomatic History 11.2 (1987): 71-90.
 White, Christine A. British and American Commercial Relations with Soviet Russia, 1918-
1924 (UNC Press Books, 2017).

https://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_Union–United_States_relations

https://www.bing.com/translator/