Vaporul este o navă (sau vas) propulsată de un motor propriu.

Inițial, prin „vapor” erau

desemnate navele propulsate de mașini cu abur. În sens strict tehnic, vaporul este o navă având
ca mijloc de propulsie forța aburului (navă cu aburi), produs de un generator de abur, dar în
limbajul curent termenul definește orice navă cu propulsie mecanică (autopropulsată). Mai
exact, o navă cu motor este o navă a cărei propulsie este realizată cu ajutorul unui propulsor
(elice, roată cu zbaturi etc.) antrenat de unul sau mai multe motoare.[1] În prezent navele
marine sunt propulsate numai cu elice, navele cu zbaturi fiind folosite pentru navigația pe ape
puțin adânci, mai ales pe ape curgătoare. Navele acționate de motoare cu ardere internă (de
obicei motoare Diesel) se numesc motonave.

Dacă în secolul al XIX-lea vapoarele acționate de motorul clasic cu abur au dominat transportul
naval pentru călători și mărfuri, în secolul al XX-lea s-au impus vapoarele acționate de turbine cu
abur, mai întâi în marina militară (nave de linie, crucișătoare, distrugătoare), apoi și în marina
civilă (pacheboturi și cargouri).[2]

Vapoarele sunt construite în șantiere navale, prima lansare la apă a vaporului făcându-se într-o
atmosferă festivă („botezul vasului”). Vapoarele pot fi ancorate în porturi, iar locurile de
încărcare sau descărcare a mărfurilor transportate se numesc docuri.