Influența calciului și a pH-ului

Mulți autori au corelat distribuția moluștelor terestre cu prezența substraturilor calcaroase

și cu variații ale pH-ului, dar relația este atât de complexă încât unii autori au pus la îndoială
importanța calciului și au subliniat alte atribute asociate cu mediile calcaroase, cum ar fi
diferențele în textura și natura în general mai caldă a solurilor calcaroase. Numeroase moluște au
nevoie de calciu pentru construcția cochiliei, pentru reproducere și pentru alte procese
fiziologice.

Pe de altă parte, în zonele în care calciul este destul de rar, melcii se găsesc aglomerați în
clădirile vechi, unde mortarul sfărâmat furnizează o sursă de calciu, sau char răspândirea
cochiliilor de melci sau a scoicilor care au căzut de la păsările marine. În lucrarea “Faunistic,
ecological and animal geographic studies on the distribution of land snails in northwestern
Germany” din anul 1963, H. Ant a demonstrat că în absența calciului, unele specii nu reușesc să
se împerecheze, să aibă o mortalitate mai mare sau sa aibă cochilii cu mai puține anfracte.

Influența pH-ului asupra abundenței și distribuției, independentă de concentrația de

calciu, este destul de dificil de evaluat. De obicei, numărul de specii și indivizi crește odată cu
aciditatea scăzută, dar cu o ușoară scădere față de valorile foarte ridicate ale pH-ului.

Ionii solubili de calciu nu sunt distribuiți uniform în sol, ci sunt absorbiți în humus și
parțial în straturile superioare ale solului mineral. Sursa calciului este probabil din materialul
vegetal și reflectă capacitatea unor specii de plante de a acumula în mod selectiv anumite săruri
anorganice. În consecință, indiferent de alți factori, stratul de humus oferă un mediu deosebit de
favorabil pentru moluște, dar compușii organici în care este legat calciul pot, de asemenea, să
influențeze disponibilitatea lui.