Cuprins:

Introducere....................................................................................................................................................2
1.Definiţia şi natura juridică a extrădării .......................................................................................................4
2.Evoluția istorică a extrădării ......................................................................................................................6
3.Condițiile extrădării ....................................................................................................................................8
3.1 Condiții de fond ale extradarii .............................................................................................................8
3.2 Condiţiile de formă............................................................................................................................11
4.Procedura solicitării extrădării de către Republica Moldova ...................................................................12
5.Procedura extrădării din Republica Moldova ...........................................................................................14
Concluzie.....................................................................................................................................................20
Bibliografie .................................................................................................................................................21
Introducere
În zilele noastre,cooperarea internațională în materie penală,care inițial poseda un caracter
exclusiv interguvernamental,sau în sens larg, asistența juridică internațională,capătă noi
dimensiuni și valențe.
Consolidarea acțiunilor și atitudinilor concrete din partea statelor a fost direct influențată de
creșterea continuă a criminalității,urmărind scopul exclusiv de a o combate implicând elemente
de extraneitate.
O mare parte din aceste acțiuni și-au găsit materializarea în contextul Convenției referitoare la
transferul de proceduri în materie penală,care poate fi definită ca un instrument european în baza
căruia statele membre,în temeiul încrederii reciproce,organizează urmărirea infracțiunilor la
nivel internațional,urmărind nemijlocit scopul de a pedepsi pe cei care au săvârșit infracțiuni,
evitând totodată riscurile care pot apărea drept consecință a unor conflicte de competențe.
Importantă este elucidarea esenței și originii acestei forme de cooperare care se regăsește în
adagiul aut dedere, aut judiciare. Principiul enunţat de acest adagiu este unul simplu: fie predai,
fie urmăreşti. Cu alte cuvinte, dacă un stat refuză să acorde extrădarea unei persoane, trebuie să
îşi asume, la cererea statului solicitant, obligaţia de a solicita urmărirea sau judecata faţă de
persoana respectivă.
Astfel,instituţia extrădării poate fi definită ca acea formă de cooperare judiciară internaţională
în materie penală pin care, la cererea unui stat (solicitant), un al stat (solicitat) preia exercitarea
urmăririi penale sau a judecăţii împotriva unei persoane acuzată de săvîrşirea unei infracţiuni pe
teritoriul statului solicitant, daca statul solicitat are competenţa de a exercita urmărirea,potrivit
unuia din principiile aplicării legii penale în spaţiu.
Actualitatea temei poate fi ușor elucidată prin prisma creșterii rolului organizațiilor
internaționale și evoluției relațiilor dintre state,în efortul comun de a crea un spațiu de
libertate,securitate și justiție.Abordarea extrădării ca formă a cooperării judiciare în materie
penală este actuală deaorece în secolul XXI majoritatea țărilor se confruntă cu fenomenul
infracționalității,care pare că atinge proporții epidemice.În contextul în care ajutorul și susținerea
reciprocă își scad din eficacitate,anume instituția extrădării este menită să continue eficiența
acestor două noțiuni.
Scopul lucrării constă în expunerea asupra concepțiilor doctrinare și a prevederilor legale cu
privire la instituția extrădării prin supunerea acestora unei ample analize,realizată prin prisma
definiției,trăsăturilor,evoluției istorice,a condițiilor de fond și de formă,pentru o mai bună
înțelegere a acetei instituții și a normelor referitoare la aceasta.
Obiective:
1)Supunerea unei analize a conceptului de extrădare prin prisma celor 4 etape ale evoluției sale
2
istorice;
2)Elucidarea rolului principal al etrădării;
3)Consultarea nemijlocită a textelor instrumentelor juridice internaționale,a rapoartelor
explicative ale acestora,precum și a declarațiilor convențiilor multilaterale,utilizând în acest scop
și sursele electronice indicate;
4)Efectuarea unei analize comparate în ceea ce privește condițiile extrădării în Republica
Moldova și România;
5)Analiza cererii de extrădare ca element esențial pentru posibilitatea acordării extrădării;
6)Realizarea unei descrieri a diferitelor forme de extrădare existente;

3
1.Definiţia şi natura juridică a extrădării.
Principiul cooperării înregistrat pe mai multe planuri precum ar fi cel al activității
politice,sociale,culturale,juridice este necesar să fie unanim admis de către state în raporturile
internaționale dintre acestea,datorită existenței progresului tehnico-științific,a schimbului intens
de valori materiale și spirituale care reprezintă o trăsătură comună lor cu scopul de a cunoaște
reciproc,de a asigura progresul și de a întări pacea.
O realitate necesară impusă obiectiv de anumite necesități este colaborarea internațională
între statele suverane și egale în drepturi,astfel încât Republica Moldova se află în procesul
evolutiv de dezvoltare a unor legături de ordin economic,cultural,științific precum și de tendința
de includere în circuitul mondial de valori atât materiale cât și spirituale.
Extrădarea este o instituţie complexă a dreptului penal, un act de asistenţă mutuală între state
reglementat în scopul realizării represiunii penale.De asemenea, extrădarea este, indiscutabil, un
act având caracter procesual. Astfel, în literatura de specialitate există multiple opinii privind
definiţia şi natura juridică a extrădării. Spre exemplu, unii autori consideră extrădarea ca act, alţii
însă o definesc ca o procedură. În acest sens, R.M. Stănoiu consideră că extrădarea, înainte de a
fi o procedură, este un act de constrângere juridică la care este supus cel extrădat.
Autorii M.Grama, S.Botnaru, A.Şavga şi V.Grosu menţionează că extrădarea este actul prin
care statul pe teritoriul căruia s-a refugiat o persoană urmărită penal sau condamnată într-un alt
stat remite, la cererea statului interesat, pe acea persoană pentru a fi judecată sau pentru a
executa pedeapsa la care a fost condamnată. Din această definiţie se desprind următoarele
trăsături care pun în lumină aspectele specifice ale instituţiei extrădării:
a) act de suveranitate intervenit în relaţiile dintre două state;
b) act jurisdicţional solicitat şi acordat exclusiv în scopul realizării represiunii, persoana
extrădată fiind un inculpat sau un condamnat penal;
c) act de asistenţă juridică internaţională.
Extrădarea are astfel o natură juridică mixtă: ea nu este un simplu act de asistenţă juridică, ci
este, totodată, un act de suveranitate şi un act jurisdicţional.
Potrivit unei alte definiţii date de către teoreticieni, extrădarea este o instituţie de drept penal
şi de drept procesual penal care contribuie la colaborarea între state în vederea combaterii
infracţionalităţii. Astfel că prin reglementarea extrădării în art.13 Cod penal această instituţie
face parte din dreptul penal, iar prin procedură,care se desfăşoară în faţa autorităţii judiciare,
extrădarea este o instituţie a dreptului procesual penal, legată de asistenţa juridică internaţională.

În acest context, putem afirma că extrădarea este o instituţie de drept complexă, aflată la

4
intersecţia mai multor ramuri de drept, precum: drept penal, drept procesual penal, drept
constituţional şi drept internaţional.
Analizând cadrul normativ cu privire la extrădare, observăm că, deşi Convenţia europeană de
extrădare din 13 decembrie 1957 nu prevede o definiţie a extrădării, o astfel de definiţie este
cuprinsă în Hotărârea Plenului CSJ a RM cu privire la practica judiciară de aplicare a legislaţiei,
nr.3 din 28.05.2012, care reglementează extrădarea: „Extrădarea este procedura de predare de
către un stat unui alt stat a unui infractor care se găseşte pe teritoriul său, spre a fi tras la
răspundere penală sau spre a-şi executa pedeapsa, stabilită printr-un act judecătoresc. În mod
obligatoriu, infractorul necesită a fi anunţat în căutare interstatală sau internaţională de către
statul căruia urmează a fi predat infractorul”.
Cadrul normativ.
Extrădarea îşi află sursele de reglementare în convenţii sau tratate, în declaraţii de
reciprocitate şi în dispoziţii de drept intern, iar în lipsa acestora – în uzanţa internaţională.
Cadrul normativ al acestei instituţii este unul vast, cuprinzând în sine multiple acte internaţionale
şi na- ţionale, toate fiind prevăzute în Hotărârea Plenului CSJ a RM nr.3 din 28.05.2012, care
stipulează, totodată,că dispoziţiile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte
şi alte obligaţii internaţionale ale Republicii Moldova vor avea prioritate în raport cu dispoziţiile
legislaţiei naţionale (art.531 alin.(1)CPP). Cele mai importante acte internaţionale sunt:
1) Convenţia europeană de extrădare din 13 decembrie1957;
2) Convenţia europeană de asistenţă juridică în materie penală, semnată la Strasbourg la
20.04.1959;
3) Convenţia CSI cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă,
familială şi penală din 22.01.1993 (Convenţia CSI) ş.a.
Acte naţionale:
1) Constituţia Republicii Moldova;
2) Codul penal (Partea Generală, Capitolul I, art.13); 3) Codul de procedură penală (Partea
Specială, Titlul III, Secţiunea a 2-a, art.541-550); 4) Legea cu privire la asistenţa juridică
internaţională în materie penală, nr.371-XVI din 1 decembrie 2006, capitolul IV [3].

5
 2.Evoluția istorică a extrădării
Înțelegerea evoluției în timp a instituției extrădării implică nemijlocit evaluarea corectă a
perioadelor istorice,a condițiilor economico-sociale,istorice și politice,care au pre-existat și s-au
dezvoltat în timp.Cele mai vechi timpuri au atestat interese comune în lupta cu criminalitatea,mai
ales prin obligarea statelor întru unificarea eforturilor de a-și acorda ajutor reciproc.Stabilirea
cooperării internaționale în domeniul justiției penale corspunde cu perioada de timp în care la
nivel național a fost întărită ideea supremației teritoriale a statului.
Inițial,regula directoare după care se conduceau statele era forum delicti commissi potrivit
căreia pentru urmărirea și pedepsirea infractorilor este competentă exclusiv instanța de judecată
din teritoriul în care a fost săvârșită infracțiunea.
În istoricul dezvoltării instituției se conturează trei perioade după F.Martens,idee susținută și
suplinită ulterior cu încă o etapă de către savantul american Cherif Bassiouni.
În această ordine de idei,evoluția acestei insiuții este divizată după cum urmează:

I etapă II etapă

Periodizare: Cele mai vechi timpuri-
sfârşitul secolului al XVII-lea.
Trăsătură distinctă:Extrădarea era rar
întâlnită şi în mare parte avea loc în cazul
infracţiunilor politice, precum şi în privinţa
ereticilor şi dezertorilor.
Periodizare: sec. al XVIII-lea-a doua jumătate a
sec.al XIX-lea.
Trăsătură distinctă:Se atestă creşterea
numărului de tratate
încheiate între stat nu doar în privinţa
răsculaţilor şi dezertorilor, dar şi a persoanelor
vinovate de comiterea altor categorii de
infracţiuni.

IV etapă

Periodizare:Începând cu anul 1948

Trăsătură distinctă:Cel de-al Doilea
Război Mondial a condiționat III etapă
dezvoltarea intensă a relaţiilor
internaţionale, Periodizare:1840-1948
izvorând astfel necesitatea Specific: Statele încep să promoveze o
consolidării securităţii campanie coordonată în privinţa
internaţionale şi prevenirea infractorilor fugari.
săvârşirii pe viitor a infracţiunilor
contra păcii şi securităţii omenirii,
inclusiv a infracţiunilor de război.

6
Fig.2.1.Etapele evoluției istorice a instituției extrădării
Sursa:elaborat de autor în baza articolelor studiate din edițiile periodice.
În contextul actualității temei,relevantă este cea de-a patra etapă,care a demarat începutul
sec.XX.Cel de-al Doilea Război Mondial s-a soldat cu pedepsirea pentru atrocitățile săvârșite în
timpul lui de către fasciști,utilizat drept scop primordial.

Caracteristică acestei etape îi sunt mai multe declarații în care țările aliate și-au exprimat
voința de a-i urmări penal pe cei care trebuie să poarte răspundere pentru omoruri și nelegiuiri
sau au participat nemijlocit și benevol la astfel de fapte.Voința comună manifestată a culminat cu
instituirea tribunalelor militare internaționale de la Nürnberg şi Tokio, create cu scopul de a
judeca infractorii de război, infracţiunile cărora nu sunt legate de un anumit loc geografic, dar şi
multiplele procese în privinţa infractorilor militari organizate în ţările în care ei au comis
infracţiuni.
Cele două războaie mondiale au arătat că este absolut necesar ca statele suverane să
coopereze între ele, astfel încât au fost create un şir de organizaţii internaţionale: Organizaţia
Naţiunilor Unite, Consiliul Europei, Comunitatea Economică Europeană etc. Prin urmare,din
cele menționate după cel de Al Doilea Război Mondial au fost încheiate o serie de convenţii
internaţionale, care prevedeau obligativitatea extrădării criminalilor de război şi a celor vinovaţi
de crime contra umanităţii, printre care putem distinge genocidul,precum şi a persoanelor care au
comis infracţiuni contra securităţii aviaţiei civile, a agenţilor diplomatici etc.
Instituția extrădării se perfecționează odată cu evoluția relațiilor dintre state,astfel:
 Crește numărul de tratate în care se concretizează cercul de persoane care pot fi
extrădate;
 Criteriile și temeiurile extrădării sunt precizate;
 Tratatele bilaterale,în mare parte,sunt înlocuite cu cele multilaterale;
Observăm deci că instituția extrădării,în ansamblu,s-a dezvoltat în conformitate cu tendința
istorică de democratizare și apărare a drepturilor omului.Epoca modernă anunță geneza
normei,potrivit căreia infractorii politici nu pot fi extrădați.Anomaliile legislative nu afectau
principiile internaționale ale instituției date prin însuși caracterul ei efemer.Astfel de anomalii
erau comune practicii și legislației extradiționale a statelor socialiste,care nu recunoșteau
principiul neextrădării în cazul săvârșirii infracțiunilor politice.Acordurile încheiate de țările
socialiste vizau extrădarea pentru faptele penale comise împotriva orânduirii de stat sau a
economiei țării,sau împotriva formei de guvernământ-Republica Populară.

7
3.Condițiile extrădării
Pentru efectuarea unei analize comparative am realizat studiul paralel al condițiilor de fond
în ceea ce privește instituția extrădării în Republica Moldova și România.
3.1 Condiții de fond ale extradarii
Republica Moldova
Condiţii privind Orice individ recunoscut sau bănuit
persoana care ar fi săvârşit o faptă penală
şi care s-a refugiat pe teritoriul altui
stat necesită extrădat.
Este obligatoriu ca persoana a
cărei extrădare se cere să fie
cetăţean străin sau o persoană fără
cetăţenie care domiciliază în
străinătate.
Persoane exceptate de la extrădare
Cazurile în care nu poate fi operată
extrădarea decurg din prevederile
Legii cu privire la asistenţa juridică
internaţională în materie
penală, ale Constituţiei, ale Codului
penal, ale Codului de procedură
penală şi ale Convenţiilor
internaţionale la care Republica
Moldova este parte.Astfel,sunt
exceptate de la extrădare:
a. Cetăţenii Republicii Moldova
b.Persoanele cărora li s-a acordat
dreptul de azil politic;
c. Persoanele cărora li s-a acordat
statutul de refugiat;
d.Persoanele străine care se bucură
în Republica Moldova de
8
România
Legea 302/2004 prevede că pot fi
extrădate din România, în
condițiile prezentei legi, la cererea
unui stat strain, persoanele care
sunt urmarite penal sau sunt trimise
în judecată pentru savârșirea unei
infracțiuni, ori sunt căutate în
vederea executării unei pedepse
sau a unei masuri de siguranță în
statul respectiv.
Legea 3201/2004 prevede că nu pot
fi extrădaţi din România:
a) Cetăţenii români, dacă nu sunt
întrunite condiţiile prevăzute de
lege;
b) Persoanele cărora li s-a acordat
dreptul de azil în România;
c) Persoanele străine care se bucură
în România de imunitate de
jurisdicţie, în condiţiile şi în
limitele stabilite prin convenţii sau
prin alte înţelegeri internaţionale;
d) Persoanele străine citate din
străinătate în vederea audierii ca
părţi, martori sau experţi în faţa
unei autorităţi judiciare române
solicitante, în limitele imunităţilor
 imunitate de jurisdicţie, în
condiţiile şi în limitele stabilite de
tratatele internaţionale;
e. Persoanele străine citate din
străinătate în vederea audierii ca
părţi, martori sau experţi în faţa
unei autorităţi judecătoreşti
sau a unui organ de urmărire
penală.
Condiţii privind
fapta În cadrul condiţiilor de fond ale
extrădării, fapta penală joacă rolul
principal și este condiţia
primordială.
La rîndul ei, pentru a da loc
extrădării, fapta penală trebuie să
îndeplinească anumite condiţii
complimentare, și anume:
a. Principiul reciprocităţii
b.Principiul dublei incriminări;
c. Infracţiunea trebuie să prezinte o
anumită gravitate;
d. Infracţiunea pentru care se
solicită extrădarea să fie o
infracțiune de drept comun sau
crimă conta păcii, crima de
război ori crimă contra umanităţii.
Condiţii privitoare la Extrădarea este acordată de
gravitatea pedepsei Republica Moldova în vederea
urmăririi penale sau a judecăţii
numai pentru fapte pasibile de
9
conferite prin convenţie
internaţională.
Extrădarea va fi acordată numai
dacă este îndeplinită condiția
dublei incriminări a faptei savârșite
de persoana a cărei extrădare se
cere.
Extrădarea poate fi admisă numai
dacă fapta pentru care este
învinuită sau a fost condamnată
persoana a cărei extrădare se
solicită este prevăzută ca
infracţiune atât de legea statului
solicitant, cât şi de legea română.
Prin derogare de la dispoziţiile
legale de mai sus, extrădarea poate
fi acordată şi dacă fapta respectivă
nu este prevăzută de legea română,
dacă pentru această faptă este
exclusă cerinţa dublei incriminări
printr-o convenţie internaţională la
care România este parte.
Extrădarea este acordată de
România, în vederea urmăririi
penale sau a judecăţii, numai
pentru fapte a căror săvârşire
 pedeapsă privativă de libertate mai atrage, potrivit legislaţiei statului
mare de 1 an, potrivit legislaţiei solicitant şi legislaţiei române, o
Republicii Moldova şi a statului pedeapsă privativă de libertate mai
solicitant. mare de 2 ani, iar în vederea
Extrădarea în vederea executării executării unei sancţiuni penale,
unei sancţiuni penale se acordă numai dacă aceasta este mai mare
dacă urmează a fi executată o de un an.
pedeapsă privativă de libertate în
situaţia în care termenul de detenţie
ce urmează a fi executat sau
cumulul termenelor de detenţie ce
urmează a fi executate este de cel
puţin 6 luni dacă tratatul
internaţional la care Republica
Moldova este parte nu prevede
altfel.
Pedeapsa capitală

În condițiile alin(4),Art 47 din Dacă fapta pentru care se cere

Legea cu privire la asistenţa
juridică internaţională în materie
penală,dacă fapta pentru care se
cere extrădarea este pedepsită cu
moartea de către legea statului
solicitant, extrădarea va putea fi
acordată doar cu condiţia ca acel
stat să prezinte asigurări,
considerate ca satisfăcătoare pentru
Republica Moldova, că pedeapsa
capitală nu se va executa, fiind
comutată.
extrădarea este pedepsită cu
moartea de către legea statului
solicitant, extrădarea nu va putea fi
acordată decât cu condiţia ca statul
respectiv să dea asigurări
considerate ca îndestulătoare de
către statul român că pedeapsa
capitală nu se va executa, urmând
să fie comutată.

Tabelul 3.1.Analiza comparativă a condițiilor de fond a extrădării

Sursa:sintetizat în baza prevederilor actelor normative

10
 3.2 Condiţiile de formă
Condițiile de formă sunt considerate de către unii doctrinari drept condiţii de ordin
procedural. Acestea privesc existenţa şi regularitatea cererii de extrădare, actele ce trebuie să
însoţească această cerere, precum şi completările ulterioare care sunt necesare în anumite cazuri.
Condiţiile de formă privind cererea de extrădare sunt prevăzute în legislaţia naţională (art.542
CPP) şi în tratatele internaţionale pe baza cărora se efectuează extrădarea (art.12 din Convenţia
europeană de extrădare;art.58 din Convenţia CSI şi articolele respective din tratatele bilaterale
„Cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală”,
încheiate între Republica Moldova şi alte state) .
Aspectele procedurale ale extrădării sunt prevăzute în Codul de procedură penală al
Republicii Moldova nr.122 din 14.03.2003 (art.541-550), în Legea cu privire la asistenţa juridică
internaţională în materie penală, nr.371 din 01.12.2006 (art.42-83), precum şi în Hotărârea
Plenului CSJ a RM nr.3 din 28.05.2012 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislaţiei
ce reglementează extrădarea”.
La fel, în teoria dreptului penal este menţionat că practica internaţională cunoaşte trei
modalităţi de comunicare între state în legătură cu problemele extrădării:
- Modul diplomatic prin care acordarea asistenţei juridice în problemele extrădării se
soluţionează de către ministerele afacerilor externe ale statelor contractante;
-Modul nemijlocit care presupune legături directe între autorităţile judiciare ale statelor
contractante,competente de a acorda asistenţă juridică;
- Modul mixt care îmbină modul diplomatic cu cel nemijlocit.

11
4.Procedura solicitării extrădării de către Republica Moldova
Doctrina menționează faptul că dreptul de a cere extrădare în calitate de stat solicitant îl
deține statul care,potrivit legii sale,poate exercita jurisdicția penală față de persoana a cărei
extrădare o cere.Dreptul Republicii Moldova de a cere extrădarea este exercitat prin prisma
următoarelor principii de aplicare a legii penale în spațiu:
 Principiul teritorialității,când infractorul a săvârșit o infracțiune pe teritoriul Republicii
Moldova(art.11 alin(1) și (5)-(6) CP) sau o infracțiune transnațională,locul săvârșirii
căreia se consideră și teritoriul Republicii Moldova(art.12 CP și art.243 alin(4)CP) și s-a
refugiat pe teritoriul altui stat;
 Principiul personalității(cetățeniei) în cazul în care un cetățean al Republicii Moldova sau
apatrid cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova a săvârșit o infracțiune pe teritoriul
altui stat și se află în afara teritoriului Republicii Moldova(art.11 alin(2)CP)
 Principiul realității care privește situația în care un cetățean străin sau un apatrid care nu
domiciliază permanent pe teritoriul Republicii Moldova a săvârșit infracțiuni în afara
teritoriului Republicii Moldova îndreptate împotriva intereselor Republicii
Moldova,împotriva drepturilor și libertăților cetățeanului ei și se află pe teritoriul altui
stat(art.11 alin(3) CP).
Înaintarea cererii de extrădare a unei persoane necondamnate către autoritățile altui stat ține
nemijlocit de competența procurorului general.În aceeași ordine de idei,în ceea ce privește
persoana condamnată,competent de înaintare a cererii de extrădare se face ministerul justiției.
În cazul în care suntem în prezența situației în care persoana condamnată a evadat din locul de
detenție situat pe teritoriul Republicii Moldova și în privința acesteia a fost pornită urmărirea
penală pentru evadare,solicitarea extrădării atât pentru tragerea la răspundere penală,cât și pentu
executare o face procurorul general.
Dacă,însă urmărirea penală nu a fost pornită pentru evadare, atribut al competenței
ministerului justiției încadrăm cererea extrădării în vederea executării părții neexecutate din
pedeapsă.
Înaintarea cererii de extrădare,preluarea persoanei extrădate și protecția acordată de regula
specialității persoanei extrădate în statul solicitant.

Cererea de •Actul prin care statul solicitant își manifestă dorința

de a obține extrădarea unei persoane și pe baza
extrădare căreia statul solicitat acordă extrădarea

Fig.4.1.Definiția cererii de extrădare

Sursa:elaborat de autor în baza concepțiilor doctrinare
12
 Ca regulă generală,cererea de extrădare privește o singură persoană,cu excepția de a se admite
ca prin aceeași cerere să se solicite extrădarea mai multor persoane pentru aceeași faptă penală
sau pentru mai multe fapte penale,ori condamnate prin aceeași hotărâre sau prin mai multe
hotărâri definitive.
Cererea de extrădare se face în temeiul tratatului internațional la care sunt parte Republica
Moldova și statul solicitant sau în temeiul obligațiunilor stipulate în condițiile de
reciprocitate.Solicitarea extrădării persoanei necondamnate sau a condamnatului se întocmește la
propunerea motivată a procurorului responsabil în cazul concret de urmărire penală,de către
procurorul general sau,respectiv,la propunerea instanței care a judecat cauza condamnatului în
prima instanță,de către Ministerul Justiției.
Confortm art.74 al Legii din 01.12.2006,organele care au inițiat procedura extrădării prezintă
Procuraturii Generale sau în alte cazuri,Ministerului Justiției actele enumerate la art.50 alin(3)
din această lege și art.542 alin(3) CPP în două exemplare:unul în limba de stat a Republicii
Moldova,altul-tradus în limba statului solicitat sau în orice altă limbă,potrivit prevederilor și
rezervelor formulate la tratatul internațional.În cazul în care parvine propunerea împreună cu
actele necesare înaintării cererii de extrădare a persoanei din străinătate,Secția cooperare
internațională și integrare europeană a Procuraturii Generale,sau în funcție de caz,Direcția
generală a relațiilor externe și integrare europeană a Ministerului Justiției verifică în ce măsură
corespund cu cerințele(condițiile) de fond și de procedură a extrădării,stabilește temeiul
concret(tratatul internațional sau obligațiunea menționată în condițiile de reciprocitate)după care
se poate cere eventuala extrădare din statul în care este localizat infractorul și dispune asupra
admisibilității propunerii.

• Cererea de extrădare
• Se întocmește în limba de stat și se traduce în limba statului
solicitat sau într-o altă limbă potrivit prevederilor sau
rezervelor la tratatul internațional aplicabil(art.542 alin(1)CPP)

• Se formulează cu respectarea condițiilor de fond și de

procedură stipulate în tratatul internațional aplicabil.Trebuie să
conțină(art.542 alin(2) CPP):
a)denumirea și adresa instituției solicitante;
b)denumirea și adresa instituției solicitate;
c)tratatul internațional sau acordul de reciprocitate în baza căruia se solicită extrădarea;
d)numele,prenumele și patronimicul persoanei a cărei extrădare se cere,informații privind
data,locul nașterii,cetățenia și locul de domiciliu;
e)descrierea faptelor imputate persoanei,indicarea locului și datei săvârșirii acestora,calificarea lor
juridică,informații privind prejudiciul material cauzat;
13
f)locul deținerii persoanei în statul solicitat
Fig.4.2 Condițiile cererii de extrădare
Sursa:elaborat de autor în baza prevederilor legale
Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării.
Convenția din 13.12.1957,Convenția de la Mensc și tratatele bilaterale de asistență juridică
internațională la care Republica Moldova este parte prevăd posibilitatea părților contractante de a
cere și de a aresta persoana până la înaintarea cererii de extrădare.Cererea de arest provizoriu în
vederea extrădării este reglementată de Legea din 01.12.2006,conform căreia,în caz de
urgență,dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a solicita extrădarea,organele
competente ale Republicii Moldova pot solicita înainte de formularea unei cereri formale de
extrădare,arestul provizoriu în vederea extrădării persoanei date în urmărire penală internațională
în baza unui mandat de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii emis de instanța
judecătorească competentă(art.75 alin(1) al Legii din 01.12.2006).
Autoritatea emitentă a mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii
formulează cererea de arest provizoriu în vederea extrădării și o remite Procuraturii Generale sau
Ministerului Justiției sau prin intermediul Biroului Național Central Interpol în Republica
Moldova care are obligațiunea de a difuza pe canalele Organizației Internaționale a Poliției
Criminale(Interpol)(art.75 alin.(2) al Legii din 01.122006).
La transmiterea cererii de arest provizoriu în vederea extrădării ea poate fi transmisă și prin
poștă,inclusiv varianta electronică,prin telefax,fax sau prin orice alt mijloc de comunicare
adecvat care lasă urmă scrisă,cu garantarea transmiterii ulterioare pe cale oficială(art.56 alin.(3)
și art.7 alin (3) al Legii din 01.12.2006).

5.Procedura extrădării din Republica Moldova

În Republica Moldova,pe fundalul sistemelor de acordare a extrădării și a atribuțiile
autorităților statului la rezolvarea cererii de extrădare,a fost legiferat un sistem de acordare a
extrădării apropiat sistemului mixt,iar atribuțiile autorităților statului în procedura de acordare a
extrădării sunt similare celor din sistemul controlului cererii de extrădare.
Potrivit art.22 al Convenției din 13.12.1957,la soluționarea cererii de extrădare statul solicitat
aplică legea sa care este singura aplicabilă procedurii de extrădare și arestării provizorii.
CPP și Legea din 01.12.2006 reglementează procedura extrădării din Republica Moldova.
Conform acestora,procedura extrădării de către autoritățile Republicii Moldova ca stat solicitat
se desfășoară pe etape.Etapele curg una după alta într-o continuitate bine statuată.
În general,procedura extrădării cuprinde 3 etape:

14
 • Etapa soluționării
admisibilității în
principiu a cererii de
extrădare (art.544
alin.(6)CPC,art.51 și
53 ale Legii din
01.12.2006
II-a etapă
• Etapa predării și
•Etapa examinării preluării persoanei
demersului procurorului extrădate(art.549
general sau,după caz,al CPP și art.66 al Legii
ministrului justiției și din 01.12.2006
cererii de acordare a
extrădării(art.544 alin(7)

I etapă
și art.58 al Legii din
01.12.2006. III-a etapă

Se delimitează prin subiecții care participă la soluționarea

cererii de extrădare,sarcinile fiecărei etape,mijloacele și
ordinea în care se realizează aceste sarcini,precum și prin
hotărârile adoptate la etapa respectivă.

Fig.5.1 Etapele procedurii extrădării din Republica Moldova

Sursa:elaborat de autor în baza prevederilor legislației actuale

Alte proceduri ale extrădării din Republica Moldova

Procedura Procedura Procedura

Procedura
extrădării extrădării transmiterii
reextrădării
repetate de tranzit obiectelor

15
Procedura extrădării repetate
După predarea statului solicitant se poate întâmpla ca persoana extrădată să se sustragă de la
urmărirea penală,de la judecată sau de la executarea pedepsei și să se întoarcă de buna-voie pe
teritoriul statului solicitat.Convenția de la Mensc și majoritatea tratatelor bilaterale încheiate de
Republica Moldova cu alte state prevăd în aceste cazuri,repetarea extrădării acestei persoane.
În reglementarea acestor acte internaționale,extrădarea repetată se acordă la cererea statului
solicitant fără prezentarea prealabilă a actelor prevăzute pentru cererea de extrădare
primară.Legea din 01.12.2006 în art.64,menționează cazul pesoanei care deși extrădată
persoana,după ce a fost predată statului solicitant,evadează înainte de soluționarea cauzei sau de
executarea pedepsei pentru care a fost acordată extrădarea și care se întoarce sau este identificată
pe teritoriul Republicii Moldova este din nou arestată și predată în baza unui mandat emis de
autoritatea competentă a statului solicitant,cu excepția cazului în care acesta a încălcat condițiile
în care a fost acordată extrădarea.
În această ordine de idei,constatăm că extrădarea repetată poate avea loc atunci când sunt
întrunite cumulativ următoarele condiții:
 Cererea de repetare a extrădării se referă la o persoană care a fost extrădată de către
Republica Moldova și predată statului solicitant;
 Persoana a cărei extrădare se cere repetat se eschivează sau a evadat înainte de
soluționarea cauzei sau de executare a pedepsei pentru care a fost extrădată;
 Persoana a cărei extrădare se cere repetat s-a întors sau este identificată pe teritoriul
Republicii Moldova;
 Există un mandat emis de autoritatea competentă a statului solicitant;
 Statul solicitant nu a încălcat condițiile în care a fost acordată extrădarea persoanei a
cărei extrădare se cere repetat.
Procedura extrădării repetate este simplă,decizia cu privire la admisibilitatea sau
inadmisibilitatea cererii de extrădare fiind motivată și să includă în sine explicații referitoare la
modul și termenul de atac al hotărârii.
Procedura extrădării de tranzit(Tranzitul)
Extrădarea este privită adeseori ca o colaborare,prin care înțelegem nu doar colaborarea dintre
statul solicitant și statul solicitat,dar și implicarea altor state.O astfel de situație apare în
momentul în care între statul solicitant și cel solicitat nu există frontieră comună,iar aducerea
persoanei extrădate în statul solicitant impune trecerea ei pe teritoriul altor state.Astfel,extrădarea
de tranzit este anume acea formă de asistență juridică prin care statele consimt trecerea persoanei
extrădate pe teritoriul lor.
16
În literatura de specialitate există două opinii diferite referitoare la natura juridică a extrădării de
tranzit:

•Extrădarea este asimilată cu extrădarea obișnuită

I
•Extrădarea de tranzit este o instituție juridică autonomă
II supusă altor condiții decât celor ale extrădării

La ratificarea Convenției din 13.12.1957,Parlamentul Republicii Moldova a făcut o declarație

cu privire la extrădarea de tranzit,afirmând că Republica Moldova își rezervă dreptul de a nu
permite tranzitul decât în condițiile prevăzute pentru extrădare.
Extrădarea de tranzit pe teritoriul Republicii Moldova este reglementată de art.549 CPP și art.69
alin.(3) al Legii din 01.12.2006,conform cărora,pentru a acorda tranzitul pe teritoriul Republicii
Moldova,trebuie respectate următoarele condiții:
 Tranzitul unei persoane care nu este cetățean al Republicii Moldova poate fi acordat în
cazul unei infracțiuni ce permite extrădarea conform legislației Republicii Moldova și cu
condiția respectării ordinii publice;
 Tranzitul unei persoane extrădate care este cetățean al Republicii Moldova nu se acordă
cu excepția cazurilor în care se poate aproba extrădarea propriilor cetățeni;
 Cererea de tranzitare trebuie sa corespundă cerințelor prevăzute de art.549 alin.(2)CPP și
art.69 alin.(3) al Legii din 01.12.2006;
 Tranzitul este acordat la cererea statului interesat,formulată și transmisă pe calea
prevăzută de art.50 alin.(1) al Legii din 10.12.2006,la care se anexează cel puțin
mandatul de arestare sau mandatul de executare a pedepsei închisorii,care a justificat
extrădarea(art.549 alin.(2)CPP și art.69 alin.(3) al Legii din 01.12.2006)
Cererea de tranzit este soluționată de către procurorul general,sau,după caz,ministrului
justiției(art.549 alin.(3)CPP și art.69 alin.(4) al Legii din 01.12.2006),iar tranzitul este acordat în
modul prevăzut de art.545 alin.(1)CPP pentru extrădarea simplificată(art.549 alin.(2)CPP)
Pe lângă cele antepuse,în cazul în care Republica Moldova este statul solicitant al extrădării de
tranzit,autoritățile statului trebuie să aibă în vedere că tranzitul persoanei extrădate nu poate fi
efectuat prin traversarea unui teritoriu unde ar fi motive să se creadă că viața sau libertatea sa ar
putea fi amenințate pentru motive legale de rasă,religie,națioalitate sau opiniile sale
politice(art.21 alin.(6) al Convenției din 13.12.1957)

Procedura reextrădării
În literatura de specialitate,reextrădarea este definită ca un act prin care un stat remite la
cererea de extrădare a unui stat interesat o persoană urmărită sau condamnată penal care se află
17
pe teritoriul sau ca urmare a unei extrădări anterioare obținută de la un alt stat.În contextul
Convenției din 13.12.1957,art.15 se stabilește că reextrădarea către un al treilea stat poate avea
loc numai cu consimțământul părții solicitante,care este necesar spre a îngrădi părții solicitante
să predea unei alte părți sau unui stat terț persoana care i-a fost predată și care ar fi eventual
căutată de cealaltă parte sau de statul terț pentru infracțiuni anterioare predării.Fără
consimțământul părții contractante solicitate,persoana extrădată statului solicitant nu poate fi
reextrădată de către ultimul unui terț stat și conform Convenției de la Mensc(art.66) și tratatelor
internaționale bilaterale de asistență juridică internațională multilaterală la care este parte
Republicii Moldova.
Republica Moldova este în drept să-și dea consimțământul la reextrădare în următoarele condiții:
 Persoana extrădată de Republica Moldova se află pe teritoriul statului solicitant din
momentul predării ei și până la expirarea a 45 de zile de la încheierea procedurii pentru
care a fost extrădată.Dacă persoana nu a părăsit teritoriul statului solicitant timp de 45 de
zile de la încheierea procedurii pentru care a fost acordată extrădarea ei,deși a avut
posibilitatea și dreptul să o facă sau dacă după părăsirea teritoriului statului solicitant
persoana s-a întors,consimțământul Republicii Moldova nu este necesar și statul solicitant
este în drept să extrădeze persoana conform regulilor extrădării obișnuite altui stat
(art.543 CPP și art.70 al Legii din 01.12.2006,art.15 al Convenției din 13.12.1957);
 Reextrădarea persoanei se cere pentru infracțiunile săvârșite anterior predării.Regula
specialității nu se aplică pentru infracțiunile săvârșite de persoana extrădată după
extrădarea ei(art.543 alin,(4)CPP);
 Persoana a cărei reextrădare se cere a fost extrădată statului solicitant de către Republica
Moldova în procedura obișnuită a extrădării,deoarece în cazul extrădării simplificate
persoana extrădată renunță expres la dreptul său de aplicare a regulii specialității(art.545
alin.(2)CPP);
 Persoana nu a acceptat reextrădarea în procedura simplificată de extrădare(art.543
alin.(3)pct.4)CPP);

Procedura transmireii obiectelor

Problema transmiterii obiectelor în cadrul extrădării este reglementată atât de Convenția din
13.12.1957 și tratatele internaționale de asistență juridică internațională multilaterală șa care
rpublica Moldova este parte,cât și de art.550 CPP și art.12 al Legii din 01.12.2006 Republica
Moldova ca stat solicitat în procedura extrădării poate transmite statului solicitant următoarele
obiecte:

18
  Obiectele care pot avea importanță ca probe în cauza penală pentru care a fost cerută
extrădarea;
 Venitul care a provenit din infracțiunea pentru care se cere extrădarea și obiectele care se
aflau în posesia persoanei la momentul arestării sau au fost descoperite ulterior.
Trensmiterea obiectelor și a altor valori poate avea loc la cererea statului solicitant care se
soluționează concomitent cu cererea de extrădare a infractorului în aceeași procedură.

19
Concluzie:
În concluzie, menţionăm că instituţia extrădării, fiind un mijloc important de luptă cu
criminalitatea, are o istorie multiseculară, a cărei început poate fi urmărit din cele mai vechi
timpuri, când exista o practică de transmitere a infractorilor, care purta iniţial un caracter local.
În cele din urmă, extrădarea, în concepţia sa modernă,își află geneza începând cu sec. al XVII-
lea, iar studierea istoricului este o etapă necesară a analizei instituţiei extrădării.
Escaladarea și expansiunea conceptului de drepturi ale omului a condus inevitabil la
acoperirea ariei vaste ce implică cooperarea internațională în materie penală,aceasta fiind
determinată de tendința întăririi poziției individului uman și recunoașterea personalității acestuia
în dreptul internațional.
Este evident că aplicarea la moment a Convenţiei europene privind transferul de proceduri în
materie penală impune necesitatea cunoaşterii profunde, interpretării corecte a prevederilor ei.
Este necesar a se studia şi dezvolta mecanismul de aplicare a procedurilor prevăzute de
convenţie, îndeosebi în cazul infracţiunilor transnationale.
Dintre tratatele bilaterale care conţin dispoziţii în materie menţionăm: Tratatul dintre
Republica Moldova şi România privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la
Chişinău la 6 iulie 1996 şi ratificat prin Legea nr.177/1997, care, în partea a IlI-a, Capitolul III
reglementează transferul urmăririi penale.
Cu părere de rău, multe state nu au ratificat, din diferite considerente, Convenţia europeană
privind transferul de proceduri în materie penală,adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959.
Există şi state care nu permit transferul de procedură în materie penală. Dintre acestea, trebuie
mentionate Statele Unite ale Americii
In aceeasi ordine de idei,reieşind din prevederile Convenţiei europene privind transferul de
proceduri în materie penală, se propune în vederea intensificării şi aprofundării asistenţei juridice
internaţionale în materie penală să se pună accentul pe infracţiunile de trafic de persoane.
Atâta timp cât statele în lupta împotriva criminalității vor admite și susține ajutorul reciproc și
implicit predarea reciprocă a infractorilor,atâta timp va fi asigurată viabilitatea și durabilitatea
acestei instituții.
Din neimplicarea statelor prin neratificarea Convenției rezidă fie absența de interes,fie dorința
de a rămâne neutre evitând astfel eventualele conflicte.

20
 Bibliografie
I ACTE NORMATIVE
1)Codul Penal al RM (Partea generală, capitolul I);
2) Codul Penal al Romaniei
3)Legea cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală nr. 371-XVI din 1
decembrie 2006 (în continuare – Legea), capitolul IV; publicată în 4 Monitorul Oficial nr. 14-
17/42 din 2 februarie 2000;
4)Hotărîrea Parlamentului RM nr. 1183-XIII din 14.05.1997 pentru ratificarea Convenţiei
europene de extrădare.
5)Convenţia europeană de asistenţă juridică în materie penală, semnată la Strasbourg la
20.04.1959. Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.1332-XIII din 26.09.1997. Publicată
în ediţia oficială „Tratate internaţionale”, 1999, vol.14, pag. 71;
6)Convenţia europeană de extrădare din 13 decembrie 1957, ratificată prin Hotărîrea
Parlamentului nr.1183-XIII din 14 mai 1997 („Tratate internaţionale”, 1998, vol. 1, pag.318), şi
protocoalele adiţionale la ea, semnate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi 17 martie 1978;

II MANUALE,MONOGRAFII
7)GRAMA,Mariana,BOTNARU,Stela,Șavga,Alina,GROSU Vladimir,,,Drept Penal Partea
Generală,”Volumul I,Chișinău,2012,328 p.
8)MOLDOVAN,Aurel,Teodor,:,,Expulzarea,extrădarea și readmisia în dreptul
internațional”,București,ALL BECK,2004,248 p.
9)GRAMA,Mariana,ULIANOVSCHI,Gheorghe,:,,Extrădarea(Monografie)”,Chișinău,Sirius,200
9,100 p.
10)RADU,Florin,Răzvan,: ,,Cooperare judiciară internațională și europeană în materie
penală(Monografie)”,România,Wolters Kluver,2009

III ARTICOLE DIN EDIŢII PERIODICE

11)DIGORI,Irina,BOTNARU,Stela.Extrădarea și condițiile ei,Științele Sociale.2015,nr.8,p.109-
115
12) DAVID,Mircea-Laurențiu, Evoluția istorică a reglementărilor normative privind instituția
extrădării penale. Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii
Moldova
IV RESURSE ELECTRONICE
13)www.europa.eu [citat 27 aprilie 2017]
14)www.ibn.idsi.md [citat 1-10 mai 2017]
15)www.eur-lex.europa.eu [citat 12 aprilie 2017

21