Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea lui Harap-Alb

Ion Creanga este unul dintre cei patru mari scriitori ai literaturii
noaste, facand parte din EPOCA MARILOR CLASICI. Basmul
,,Povestea lui Harap-Alb” a fost publicat in anul 1877 in revista
Convorbiri literare, si in foarte scurt timp a fost tradus in principalele
limbi de circulatie internationala (germana, rusa, franceza), bucurandu-
se de un succes la nivel European. Personajul este un tip uman
semnificativ, o individualitate cu trasaturi fizice si morale distincte, puse
in lumina printr-un sir de intamplari situate intr-un anumit cadru
temporal si social.
Personajul nostru, Harap-Alb, este un personaj principal, eponim,
pozitiv, rotund, tridimensional si antierou fiindca nu are puteri
supranaturale, reprezentand un om normal, care se bazeaza pe puterea
prieteniei pentru a trece peste piedicile din existenta cotidiana.
Caracterul de personaj eponim, pe care-l detine Harap-Alb, este dat de
faptul ca, numele lui apare si pe coperta cartii, fiind format dintr-un
oximoron, harap insemnand sclav de culoare neagra, iar alb seminificand
puritatea si inocenta protagonistului.
Diferentele dintre protagonistii basmelor populare, si cele culte,
adica ,,Povestea lui Harap-Alb” sunt conturate de faptul ca in basmul
nostru, protagonistul are un caracter de antierou, cum am evidentiat si
mai sus, fara puteri supranaturale, pe cand in cele populare, personajul
este inzestrat cu o serie de puteri.
Modalitatiile de caracterizare prezente in opera noastra sunt cele
directe, desenate de catre narator: ,,Fiul craiului cel mai mic, făcându-se
atunci roș cum îi gotca, iese afară în grădină și începe a plânge …”, de
unde putem sa ne dam seama ca era cel mai mic, si cel mai sensibil
dintre frati, cele conturate de catre personaje, Sfanta Duminica:
„luminate craisor”, ”slab de inger”, ”mai fricos decat o femeie”,
”gaina plouata”, intarind conditia de antierou, iar cea indirecta este
creionata de catre intamplarile si faptele acestuia: ,, …când să treacă un
pod peste o apă mare, iaca o nuntă de furnici trecea și ea tocmai atunci
podul (…) Să trec peste dânsele, am să omor o mulțime (...) zicând
Doamne-ajută, se aruncă cu calul în apă…”, ,, i se face milă de dânsele
și, luându-și pălăria din cap, o pune pe iarbă la pământ (…) se lasă jos
cu toatele și se adună ciotcă în pălărie.”, punand in evidenta bunavointa
si milostenia lui Harap-Alb.
Raportam protagonistul la span, spanul fiind un rau necesar in
relatia dintrei cei doi, care este una de maturizarea, de renastere, de
cunoastere a egoului, pentru Harap-Alb. Spanul reprezinta un personaj
secundar, negative, plat, bidimensional fiind la un nivel mediocru in
opera, pe cand protagonistul nostru este la un nivel de performanta. Prin
aceasta fraza am dorit sa aduc in prim plan ideea ca, desi spanul se crede
Dumnezeu pentru Harap-Alb, el ca si personaj individual nu reprezinta
nimic.
In concluzie, Harap-Alb se inscrie in galeria personajelor
memorabile din literature noastra, impunand valori etice fundamentale
precum altruism, generozitate, loialitate. George Calinescu afirma :
,,Povestea lui Harap-Alb e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se
vadeste sub orice strai si la orice varsta.”

S-ar putea să vă placă și