Sunteți pe pagina 1din 6

RECUPERAREA PARALIZIILOR CEREBRALE

LA COPIL

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA
SISTEMULUI NERVOS
DEFINITIE
CLASIFICARE
ETIOLOGIE:CAUZE
SIMPTOMATOLOGIE
DIAGNOSTIC
TRATAMENT
COMPLICATII

SECARA STEFANIA-CATALINA
Sistemul nervos este alcătuit atât din sistemul nervos central ,ce cuprinde encefalul și maduva
spinarii,cat și din sistemul nervos periferic,ce cuprinde fibre nervoase somatice eferente(motorii) și
aferente (senzitive și senzoriale),dar și fibre nervoase vegetative eferente sau aferente.
Sistemul nervos central este împărțit în doua componente majore reprezentate de encefal și
maduva spinarii. Encefalul este localizat în interiorul cutiei craniene și este alcătuit din patru
componente principale reprezentate de:
-trunchiul cerebral ,
-cerebelul ,
-emisferele cerebrale ,
-diencefalul.
Encefalul are un rol major în controlul diferitelor funcții ale organismului,precum
motilitatea,sensibilitatea,gandirea,memoria și vorbirea.
Maduva spinarii este o structura de forma tubulara localizata la nivelul canalului vertebral.
În alcătuirea ei se regasesc 31 de segmente ,la nivelul cărora iau naștere câte o pereche de nervi
spinali.
Maduva spinarii este conectată cu encefalul prin intermediul trunchiului cerebral și prezinta doua
funcții principale :
-functia de centru reflex ,
-functia de conducere.
Atât maduva spinarii cât și encefalul sunt invelite la exterior de meninge. Rolul meningelui este de
a proteja maduva și encefalul functionand asemănător unei bariere împotriva a numerosi agenți
patogeni.

Paralizia cerebrală (PC) este o tulburare cronică de postura și de mișcare


provocată de leziunea sistemului nervos central.
Paralizia cerebrală constă în mișcari reflexe involuntare și contracții (spasme)
musculare,care pot afecta o regiune,jumatate de corp sau corpul în totalitate.
Paralizia cerebrala denumeste un grup de boli care afecteaza controlul miscarii si al
posturii. Din cauza afectarii zonelor din creier care controleaza miscarea, un copil afectat
de boala aceasta nu-si poate misca muschii in mod normal. Desi simptomele variaza de la
usoare la severe, boala nu se inrautateste pe masura ce copilul creste. Prin tratament, cei
mai multi copii isi pot imbunatati semnificativ abilitatile.
Cat de frecventa este paralizia cerebrala?

Conform statisticilor internationale, incidenta paraliziei cerebrale, denumita si infirmitate


motorie cerebrala, este de 2 cazuri la 1000 nascuti vii.

La nivelul Romaniei, aceasta reprezinta aproximativ 500 de copii afectati anual. Luand in
considerare perioada in care leziunile spastice isi dezvolta intregul tablou clinic, si anume
pana la varsta de 10 ani, se poate estima ca exista in Romania circa 5000 de copii care
sufera de deficiente motorii cauzate de infirmitatea motorie cerebrala.

Clasificarea paraliziilor cerebrale:


Paralizie cerebrala spastica (piramidala) – caracteristica principala o reprezintă
tonusul muscular ridicat. Mușchii sunt încordați ,iar mișcările sunt bruste sau nefiresti .
Aceasta afectiune este clasificata în funcție de zona afectată a corpului :
diplegia/parapareza (ambele picioare) ,dipareza (ambele mâini) ,hemiplegia/hemipareza (o
singura parte a corpului) .
Paralizie cerebrala diskinetica (extrapiramidala) – ce afecteaza coordonarea
miscarilor . Mișcările pot afecta orice parte a corpului,inclusiv fata,gura sau limba.
Aproximativ 10% pana la 20% dintre cazurile de paralizie cerebrala sunt de acest tip.
Paralizie cerebala ataxica – afectarea echilibrului și coordonarea corpului.
Persoanele cu astfel de paralizie au mers instabil cu picioarele departate și au dificultati cu
mișcările care necesita coordonarea precisa ,ca scrisul.
Paralizie cerebrala mixta – combinatie intre cele 3 tipuri de paralizii de mai sus.

Cauzele paraliziei cerebrale sunt:


Paralizia cerebrală este consecința lezării sau dezvoltării anormale a sistemului nervos
(creierului). In majoritatea cazurilor nu se cunoaște cauza. Leziunea sau disfuncția poate
surveni în timpul sarcinii, în timpul nașterii sau în primii 2-3 ani de viață.
Cauzele de paralizie cerebrală survenită în timpul sarcinii sau al nașterii pot fi anomalii
genetice sau cromozomiale, injecții sau alte boli ale mamei sau fatului survenite în timpul
sarcinii sau complicații în timpul travaliului. Oricare dintre acestea pot afecta creșterea și
dezvoltarea normală a fătului sau pot lipsi fătul sau nou-născutul de nevoile de
sânge,oxigen sau substanțe nutritive.
PC datorată nasterii premature este legată de dezvoltarea insuficientă a creierului. Copii
născuți prematur au risc crescut de hemoragii cerebrale.
Cauzele care pot determina PC în primii doi sau trei ani de viață sunt legate de lezarea
creierului în urma unei boli grave ca meningita, în urma unei leziuni cerebrale consecutive
unui accident sau traumatism cranian sau in urma unei lipse temporare de oxigen la
tesuturi ca in cazul unui eveniment de înec.

Simptomele paraliziei cerebrale la copil


Chiar daca este prezenta inca de la nastere,paralizia cerebrala poate deveni evidenta
abia intre unu si trei ani de viata. Acest lucru se datoreaza modalitatii de crestere si
dezvoltare a copiilor.
Simptomele unei paralizii cerebrale severe sunt evidente imediat dupa nastere:
-dificultati la supt si înghițit;
-planset slab sau ascuțit;
-pozitii anormale ale corpului;
-spasme musculare;
-dezvoltare intarziata;
-lipsa de coordonare.
Parintii pot deveni ingrijorati in legatura cu dezvoltarea bebelusului sau a copilului in
cazul in care acesta invata greu sa se intoarca de pe o parte pe alta, sa stea in sezut, sa
mearga de-a busilea sau sa mearga in picioare. Este recomandat ca in cazul unor
asemenea simptome ale paraliziei cerebrale sa se discute intotdeauna cu medicul
pediatru.

Diagnosticul paraliziei cerebrale:


Semnele de paralizie cerebrala pot sa nu fie prezente la naștere. Se recomanda ca
medicul sa monotorizeze atent semnele de PC ale nou-nascutului sau copilului în cazul în
care acesta factori de risc.
Medicii specialisti sunt precauți în a pune dignosticul de paralizie cerebrala prea
devreme ,deoarece unii copii care au disfunctii motorii precoce după naștere pot sa nu
dezvolte mai târziu PC.
Diagnosticul paraliziei cerebrale este pus pe baza observarii intarzierii în dezvoltarea fizica
a copilului mic,pe baza istoricului bolii(anamneza),examenul clinic,teste de screening și
alte teste ca RMN(care se face pentru a exclude alte cauze organice). Poate dura câțiva
ani pana când un copil cu tulburari de mișcare și de postura este diagnosticat cu PC.

Tratament - Generalitati
Un program complet de recuperare poate include terapie fizica ,utilizarea de
echipamente speciale și tratament pentru spasticitate. Acest program este de regula
supravegheat de către un specialist în recuperare medicala.
Terapia fizica ce este o parte importantă a tratamentului de intretinere și poate ajuta copilul
sa prezinte mobilitate normala. Acest tratament începe imediat după stabilirea
diagnosticului și poate continua de-a lungul vieții pacientului.
Scopul este maximizarea functiei și reducerea contractiilor musculare,atentia indretandu-
se spre dezvoltarea unor aptitudini specifice precum sustinerea capului,statul în sezut fără
ajutor sau mersul.
Echipamente speciale precum carje , scaune cu rotile sau diferite dispozitive de mers ,pot
fi utile celor suferinzi de PC.
Fizioterapia cuprinde proceduri precum: masajul medical, împachetări cu parafină, băi
galvanice, electroterapie, ultrasunete, magnetoterapie, terapie cu laser.

Monotorizarea oricarei medicatii luata pentru controlul simptomelor și


prevenirea complicatiilor. Medicamentele pot include antispastice orale sau injectabile
pentru relaxarea musculara și reducerea spasmelor ,acestea fiind Diazepam,Baclofen sau
toxina butolinica, anticonvulsive pentru tratamentul crizelor convulsive (Tegretol) și
anticolinergicele ca Robinul , pentru controlul miscarilor involuntare ale corpului (paralizie
cerebrala distonica) sau a salivatiei abundente.

Terapia ocupațională
Terapeutul ocupaținal lucrează cu copiii cu paralizii cerebrale pentru îmbunătățirea
abilităților motorii, îmbunătățirea și menținerea activităților motorii fine, antrenarea copilului
în vederea dezvoltării de abilităţi necesare autoservirii,precum imbracatul,ingrijirea sau
hranirea, în vederea obținerii independenței funcționale.

Logopedia : Aceasta terapie ajuta copilul sa depaseasca problemele de comunicare. Mulți


copii cu PC au probleme de vorbire din cauza tonusului muscular scăzut sau a miscarilor
necontrolate ale muschilor gurii și a limbii.Terapia ajuta la dezvoltarea acestor
muschi,imbunatatind vorbirea,precum și copiii cu probleme de auz.
Ca tratament chirugical avem urmatoarele tipuri:
-chirurgia ortopedica pentru pierderea forței muschilor,tendoanelor și articulatiilor,mai ales
în cazul articulatiilor soldului,genunchilui și gleznei;
-rizotomia dorsala în care câțiva nervi sunt sectionati de la rădăcina în locul unde se
ramifica din coloana vertebrala;
-rizotomia selectiva posterioara care consta în sectionarea radacinilor nervoase ale
membrelor care sunt cele mai afectate de spasme și miscari involuntare ,in vederea
creșterii flexibilitatii și controlului muscular.

Dacă se recomanda efectuarea unei interventii chirurgicale,medicul trebuie sa ia în


considerare simptomatologia ,varsta și starea generala a pacientului.
Un examen clinic minutios este necesar pentru a stabili ce categorie de muschi și nervi
sunt afectate și ce tip de intervenție chirurgicala este recomanda pentru fiecare caz în
parte.

Complicatiile pacientului cu paralizie cerebrala


Copiii cu PC pot avea probleme de respirație din cauza faptului ca mușchii care
controleaza expansiunea și contractia plămânilor sunt afectati. Un specialist pneumolog
trebuie consultat pentru a trata aceasta conditie.
Pacienții cu PC suferă de regula de reflux gastroesofagian (arsuri pronuntate),cat și de
proleme de inghitire și hranire. O echipa compusa dintr-un medic gastroenterolog ,un
nutritionist și un terapeut specializat în probleme de hranire și inghitire pot analiza starea
pacientului și trata problemele.