REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ
ISSN 1582-9375
Limba, Cuvântul ºi Sufletul
Recent, am avut un argument într-un
interviu, unde am afirmat cã limba românã este
mult mai sofisticatã, mai bogatã ºi conectatã
spiritual ºi artistic la natura ºi creaþia sa divinã
decât actuala limbã englezã. Suna ºocant, dintr-o
datã, când observam cã engleza e limba care
dominã întreaga manifestare politicã ºi economicã
mondialã. Intervievatorii au început sã râdã ºi
sã-i apere pe englezi, ºi pe bun drept îºi apãrau
integritatea postului ºi emisiunii lor, percepþia
curentã a lumii ºi a stãpânitorilor. „Da, în limba
ta, totul sunã cald, plãcut, dulce! E prima voce
auzitã, vocea mamei.” Evident, englezul controleazã
massmedia ºi piaþa de distribuire a culturii. Cultura
este dimensiunea prin care comunicãm, însã asta
nu certificã valoarea ºi definiþia în scris ºi vorbire
a limbii lor. Limba e pensula prin care pictãm
lumea ºi cine suntem, este instrumentul de mãsurã
al nivelului puterii de exprimare a inteligenþei ºi
înþelepciunii omului, curent folositã. Este un lucru
sã punctezi cu un deget pielea opoziþiei ºi un altul
sã-i masezi întreaga piele cu amândouã palmele.
Limba românã este la origine o limbã precisã,
clarã fonetic ºi logic, natural cursivã, fãrã tricuri
ºi capcane gramaticale dezvoltate de-a lungul
vremurilor din necesitãþi sau ignoranþa ºi îngâmfarea
timpurilor, a forþelor administrative locale de limbã
englezã care, de la Shakespeare încoace, a sãrãcit
în cuvinte prin nefolosire ºi, treptat, scoaterea
din uz. Fenomen care acþioneazã azi cu vitezã
uimitoare ºi asupra limbii române. Vina este a
trãirii intense, rapide ºi violente prin care trece
expansiunea teritorialã, economicã ºi tehnologicã
a unui imperiu. Oricare ar fi el, european, rus,
chinez sau american etc.
Venind din România, unde am fost educat
sã folosesc o formulã de introducere bazatã pe
maniera ºi construcþia unei imagini largi ºi frumos
colorate de exprimare, am eºuat în multe locuri
datoritã vitezei mari a timpului în afaceri, unde
ANUL XIX. NR. 3 (102) / 2018
pe ºef îl intereseazã direct cine eºti ºi ce poþi face,
fãrã flori ºi floricele, gunoaie de fapt, de care
stãpânul nu vrea sã se impiedice. În loc sã te
explici printr-o frazã de trei rânduri, o faci acum
eliminând cuvintele, reducând fraza la ºase
centimetri, omorând astfel rezoluþia limbii.
Capitalistul nu are nevoie de sofisticãri ºi elevãri
gramaticale ºi frazale pline de cuvinte alese. Cu el
trebuie sã fii scurt ºi direct pentru cã el e grãbit
ºi nu are timp de pãlãvragealã, punctuaþie ºi
semne gramaticale. El este interesat doar de ideea
ta ºi ce eºti tu capabil sã faci. Nu este interesat
de tablourile pictate de tine, tablouri necesare în
schimb în Franþa sau Italia, sã zicem.
Descoperind asta la prima mânã, m-a dus la
concluzia cã limba lor directã ºi cu fonetica pocitã,
scriind una ºi citind alta, m-a dus cu gândul la
Ceauºescu, care era peltic ºi dacã ar fi fost un
dictator bogat ºi îngâmfat, ne-ar fi obligat pânã la
urmã pe toþi sã pronunþãm cuvintele româneºti
peltic, deci sã ne schimonosim ºi noi limba, sã
schimbãm sunetele fonetic a combinaþiilor de litere
în cuvânt, tot cam aºa cum o fac englezii azi. Deci,
schimonosind o limbã latinã clarã ºi logicã, bine
conturatã ºi ancoratã poetic, într-un dialect
schimonosit, chiar comic pe ici, pe colo, de cãtre
un îngâmfat ºi îmbuibat din istorie, în ciuda celor
care îl admirã pentru cuceririle ºi comorile furate,
fãrã sã mai amintesc sutele de culturi exterminate
de-a lungul sutelor de ani de expansiune.
Revin; deci, limba englezã vorbitã azi este o
limbã sãracã ºi violentã datoritã evenimentelor
prin care a trecut, în comparaþie cu limba românã
care, fiind aºezatã, a evoluat la ºes ºi la munte,
crescând în rezoluþie (vezi exemplul lui Proust,
care descrie sâmburele de mãr în zece pagini sau
descrierile lui Sadoveanu etc.) prin împletirea omului
cu mediul înconjurãtor, climat, vieþuitoare ºi
fenomenele lui, generând cuvinte noi pentru a le
descrie cu o mai înaltã acurateþe, alcãtuind fraze,
BOCªA CULTURALÃ ½ 1
dansând ºi construind sufleteºte, explicând mai
adânc înþelesul vieþii ºi al Creaþiei Divine.
Nu sunt un academic în materie ºi nu
servesc nici o forþã operativã, care controleazã ºi
conduce lumea decât libera mea curiozitate ºi
experienþã, trecând prin aceastã viaþã ºi lume, în
care am avut prilejul ºi privilegiul sã mã nasc, s-o
simt ºi sã ajung la concluzia cã forþele care
coordoneazã ºi folosesc o naþiune ºi resursele ei,
îi hotãrãsc identitatea ºi destinul.
Azi, România trece printr-un proces, prin
care este posibil curând sã devinã o astfel de
naþiune, cu o limbã simplificatã, hibridã, schimonositã
precum engleza (scrii una ºi pronunþi alta). Toþi
vor excitare directã. A umbla dupã fulgere, a fi
direct trãsnit sau lovit în cap, fãrã urmãri pentru
îmbogãþire ºi implinire a experienþei nu e calea.
Filme pline de violenþã ºi sex; fãrã poezie, direct
ploaie fãrã înnorare, întunecare directã fãrã soare.
Eu ºtiu cã poþi filozofa în jurul acestei idei
ºi mã poþi combate, însã ºi reversul e posibil.
Mi s-a reproºat cã iubesc limba românã ºi o
înalþ pentru cã m-am nãscut în ea ºi am supt þâþa
mamei sub cuvintele ei. Am sã vã explic cã nu
aveþi dreptate. Când eu m-am nãscut, mama era
supãratã, nu vorbea, pentru cã era foamete ºi
întuneric. Se sculau cu noaptea în cap ºi plecau la
munca câmpului, unde mã lãsau în iarba de sub
nuc, în grija câinelui. Amândoi pãrinþii mei erau
orfani, iar mama mai avea trei fraþi mai mici de
îngrijit. De toþi erau ºapte orfani. Comuniºtii au
colectivizat ºi le-au luat totul, vaca, porcul, trei
gãini ºi-un câine. Sãrãcie groaznicã! Tata a fost
obligat sã plece din Iezer în Banat, la minele de
fier ºi uraniu. Când am ajuns de vremea grãdiniþei
ºi a ºcolii, nu am ºtiut cã am limbã. Am crezut cã
ne-am nãscut vorbind ºi cã trebuie sã mergem la
ºcoalã ca sã învãþãm anumite lucruri trebuincioase
pentru gospodãrirea vieþii, sã ne facem temele ºi
sã vorbim frumos.
Abia în anul 1979 ºi apoi în 1980, când a
trebuit sã învãþ limba italianã ºi englezã, am
devenit conºtient de limba mea. Învãþându-le ºi
comparându-le, am devenit interesat sã învãþ limba
românã dupã carte. Cu prima mea vizitã în þarã
am mers direct la ºcoala generalã, la profesoara
mea de limba românã, doamna ªtefãnescu ºi
i-am cerut cãrþile de limba românã din clasele 6,7
ºi 8. Aceasta a rãmas cu gura cãscatã, între-
bându-mã la ce-mi mai foloseºte acum, la 37 de
ani. Le vreau pentru mine, ca sã mor cu inima
împãcatã cã nu mor fãrã sã-mi cunosc
identitatea, fãrã sã ºtiu exact cine sunt ºi de ce
nu-l mai pot gãsi în altã þarã pe Eminescu.
În România anilor mei de primarã, am trecut
prin ºcoalã ca raþa prin apã. Nu am fost un elev
silitor. Am fost interesat doar de joacã ºi colindat
dealurile Ciudanoviþei, Munþii Aninei ºi ai
Semenicului. Treceam clasa, mai tot timpul primind
2 ½ BOCªA CULTURALÃ
un cinci ca sã nu rãmân repetent, cu cordonul de
la reºou în cancelarie de la domnul director Sperlea
Dorel. Umblam dupã aia, împreunã cu celelalte
fete ºi ceilalþi bãieþi, plângând toatã ziua cu mâinile
roºii ºi umflate de bãtaie pe pereþii reci de ciment
ai frumoasei noastre ºcoli, care rãmâne ºi azi,
împreunã cu cinematograful, simbolul Ciudanoviþei
copilãriei mele, dupã care voi tânji pânã la moarte.
Am luat cãrþile ºi le-am adus în Australia, unde
m-am apucat serios sã învãþ limba românã.
În cursul meu am descoperit mãreþia ºi
înãlþimea limbii române, care în drumul ei, drumul
unui popor de þãrani, ciobani ºi pescari cu fii de
ingineri, constructori, doctori, profesori… au
contribuit la extinderea vocabularului ºi creºterea
rezoluþiei în exprimare, simþire ºi scriere. În drumul
ei prin istorie a acumulat ºi împrumutat din toate
direcþiile uraganului de-a lungul miilor de ani, din
suferinþã, iertare, fericire ºi dialog cu Dumnezeu.
Nu mã credeþi? Daþi-mi atunci exemple de
poeþi din ultimile douã sute de ani, sã zicem, care
sã-l egaleze pe Eminescu sau alþi poeþi ºi scriitori
români de azi. O sã-mi spuneþi cã nimeni nu-i
egaleazã pe americani. Nu uitaþi cã americanii
deþin toate pieþele de desfacere din lume ºi prin
asta dicteazã piaþa, însã cu uºurinþã poþi demola
arta ºi cultura promovatã de ei astãzi ca nivel de
clasã literarã sãracã. Nu mã chinui eu sã fac asta
aici, pentru cã e plin internetul ºi librãriile de
academici, de profesioniºti care o fac.
Azi e la modã engleza datoritã forþei economice
ºi financiare anglo-americane ºi nu o spun ca sã-i
înjosesc pe vorbitori sau nativi, o fac doar ca sã vã
demonstrez ce limbã frumoasã avem noi românii
ºi sã vã dau mai multã încredere sã o folosiþi în
concurenþa culturii ºi vieþii, a experienþei de pe
pãmânt ºi din astã lume. Doar o singurã ºansã
aveþi ºi nu cred cã ar trebui sã vã supuneþi
îngrãdirilor puse de cei care dirijeazã turma spre
þarcul lor. ªi sã nu credeþi cumva cã limba viitorului
omenirii va fi engleza, rusa sau chineza. Imaginaþi-vã
un film cu extratereºtri cu cap de pasãre, ciripind
semnale digitale care vor reprezenta formule
matematice, fizice ºi chimice. Da, chiar ºi fizionomia
trupului ºi chipului uman va fi combinatã prin
modificare geneticã spre fizicul reptilian pasãre,
ºarpe, cum se vede pe efigiile ruinelor din Egipt.
Sunt pãsãri azi care trãiesc cu uºurinþã cinci sute
de ani – iatã o rezolvare a longevitãþii prin
modificarea ADN-ului.
Ideea globalizãrii este o altã formã de învârtire
în cercuri a istoriei, care va dispãrea odatã cu
moartea gloabelor (iertare pentru cã le spun gloabe
pentru cã suferinþa generatã de egoistele lor suflete
pe întreg pãmântul azi, o dovedeºte), care conduc
din umbrã omenirea. Uniformizarea maselor nu
ajutã la evoluþia conºtiinþei umane ºi nici a
sufletului. Gândirea omenirii pe sistemul biblic în
care funcþionãm azi pe tot pãmântul sub diferite
forme de gândire religioasã nu a ajutat la evoluþia dispunem de multe câºtiguri ºi nu doar starea de
ºi trezirea spiritului divin din noi. Dramaturgul bine. Cartea ne oferã ºansa de a ne îmbogãþi
Arthur Miller spunea prin 1960 într-un interviu, vocabularul, de a învãta cât mai multe într-un
referindu-se la una din piesele sale de teatru, cã mod plãcut. Exemplu fiind chiar vraja în care ne
ne întoarcem în cercuri ca specie umanã pentru aflãm într-o zi ploioasã cu o cafea alãturi ºi o
cã nu învãþãm sã ne iertãm aproapele. Omul carte bunã þinându-ne activi într-un mediu mult
oboseºte prea repede, se plictiseºte de a mai salva mai vesel decât vremea de afarã.
ºi atunci îþi spune: Lasã-l sã se arunce de la etaj, Un lucru bun în ceea ce priveºte cititul este
dacã-i prost! Aceastã renunþare dovedeºte distragerea, într-un moment prost, gândindu-ne la
imaturitate, o treaptã mai puþin în evoluþia ce surprize ne mai putem aºtepta, cu ce o sã ne
sufletului spre cer pe care nu o poþi trece pânã impresioneze scriitorul pe parcursul lecturii. Mulþi
când nu perseverezi ºi devii absolut – IERTAREA dintre noi, cititori dãruiþi lecturii, nu ne dorim
ABSOLUTÃ. doar sã citim cartea, dorinþa este mult mai presus
de atât încât dorim sã intrãm adânc în poveste ºi
BEN TODICÃ sã trãim acolo. Cunosc sentimentul acela în care,
22 Aprilie, 2018 Australia chiar ºi atunci când mã întorc în realitate, încã
mã simt ca ºi cum aº fi într-o lume diferitã
datoritã prezenþei personajelor în mintea mea.
Sunt mândrã cã sunt o cititoare înfocatã,
dornicã de a învãþa mai mult ºi de a cunoaºte
ceva mai mult ºi nou. Datoritã bibliotecii „Tata
Gânduri despre Oancea” din Bocºa în care mereu am gãsit
ospitalitate, recomandãri bune, gânduri frumoase
bibliotecã ºi carte ºi oameni informaþi, am continuat sã citesc ºi sã
explorez aceastã lume încãrcatã cu tot felul de
poveºti minunate ºi multã cunoaºtere. Unii citesc
Adevãrata distracþie a sufletului meu este pentru a deveni mai inteligenþi ºi alþii pentru a
biblioteca. Am considerat întotdeauna cã aceastã scãpa de realitate, eu pentru tot ceea ce îmi poate
încãpere este împodobitã cu gândurile, informaþiile, oferi ºi chiar cele menþionate mai sus. Precum
dragostea ºi inteligenþa numeroºilor scriitori din este scris în întreaga lume „Cãrþile sunt un adevãrat
întreaga lume. Este locul în care pot sã comunic ºi unic portal magic” în care eu cãlãtoresc mai
cu o mulþime de persoane, în cadrul unei întâlniri presus de cuvinte.
cu cartea, discutând ºi împãrtãºind opinia fiecãruia.
Intrarea în bibliotecã este intrarea într-o lume Ardeþi Alexandra
nouã în care mã pot bucura de ce îmi oferã, o Elevã cl. a XII-a
mulþime de stãri precum fericirea, tristeþea, Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocºa
curiozitatea ºi suspansul. O stare plãcutã o gãsesc
în momentul în care intru în bibliotecã ºi mã
bucur de parfumul cãrþilor care mã
face sã visez ºi sã-mi doresc sã rãmân
în acea încãpere pânã voi putea „rãpi”
toate informaþiile ºi poveºtile deþinute
de acest templu complex. Uºa
bibliotecii, a unei noi lumi, este una
pe care aº vrea sã intru ºi sã
cãlãtoresc. Libertatea de a pãºi acel
prag sã fie un bilet doar dus nu ºi
întors.
Deschiderea unei cãrþi
reprezintã începutul unei poveºti, o
uºã cãtre o lume nouã care te þine
captiv, cu sufletul la gurã, dornic de
a afla tot mai multe. Coperta cãrþii
este doar o barierã între lumea realã
ºi ficþiune, conþinutul ei fiind chiar
un refugiu, o evadare din viaþa de zi
cu zi încãrcatã poate cu stãri negative
care pot fi alungate încã de la citirea
primei pagini. Citind o carte

BOCªA CULTURALÃ ½ 3
 Evenimente
De 65 de ani magia se
gãseºte în bibliotecã...
Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” a fost
înfiinþatã în 1953, acum, în 2018 împlinindu-se 65
de ani de la deschiderea acesteia... 65 de ani
încãrcaþi de evenimente, adunãri, oameni primitori,
oameni de culturã, dar nu în ultimul rând, 65 de
ani înþesaþi de cãrþi, pagini ºi litere, toate aceste
daruri fiind existente în Bocºa, un oraº îmbelºugat
de culturã ºi de iubitori de frumos, un oraº
înzestrat cu artiºiti ce au adus o etichetã valoroasã
bocºenilor. Aº avea atâtea nume celebre sã amintesc,
încât nu le ºtiu numãrul...
Petru E. Oancea, cunoscut sub pseudonimul
de „Tata Oancea”, a fost pentru Bocºa un adevãrat
sprijin cultural, acesta a întruchipat profund
spiritualitatea bãnãþeanã, lãsând ca moºtenire o
adevãratã comoarã culturalã ºi folcloricã Bocºei;
Constantin Lucaci, dumnealui a fost un
sculptor ºi profesor de sculpturã român, cu
radãcini bocºene; Nicolae Bocºan, important istoric
ºi profesor universitar la prestigioasa Universitate
din Cluj Napoca, ºi el bocean de frunte;
Aurelia Fãtu-Raduþu, o altã personalitate
celebrã, care este omagiatã în oraºul nostru cu
un festival anual, a fost o interpretã de muzicã
popularã, dãruind Bocºei o adevãratã comoarã
muzicalã; aceste stele ale culturii, împreunã cu
mulþi alþii au pãstrat viu sufletul oraºului.
Acum, cei care duc mai departe frumosul,
ºtiinþa ºi cultura, sunt mulþi, cum ar fi: Viorel
Coþoiu, Nicolae Potocean, Vasile Marcu, Ioan
Cãrmãzan, Vasile C. Ioniþã, Gabriela ªerban, Stela
Boulescu, Constantin Tufan Stan, etc; toþi aceºtia
s-au nãscut aici, sau au legãturi strânse cu Bocºa.
Ei bine, orãºenii chiar au cu ce se mândri,
mai ales cu Biblioteca, aceasta fiind un stâlp de
sprijin, important. Mereu se organizeazã lansãri
de cãrþi, expoziþii de picturã, concursuri ºi multe
alte activitãþi ce atrag, mai ales tinerii, copiii ºi
adolescenþii.
Biblioteca a avut parte de multe schimbãri,
extinderi, renovãri, fiind “crescutã” de diferiþi
oameni, aceºtia fiind doamnele ºi domnii bibliotecari:
Stoia Elisabeta, cea care pune bazele bibliotecii,
Anþilã Ileana, Stoica Iulia, Chiseliþã Maria, Raºovan
Laura, Demenenco Venusa, Ionel Furdui, Stoica
Patricia, Petruþ Mircea, Mircea Flavia, Mihaela
Cireºan ºi actualii: ªerban Tiberiu ºi doamna
manager, cea care ajutã la afirmarea bibliotecii ºi
culturii bocºene, Gabriela ªerban; aceºti oameni
s-au dãruit ani întregi serviciului, punând suflet în
munca lor, iar pe aceastã cale þin sã le multumesc
eu... ºi sunt sigurã cã ºi cei care se bucurã de...
carte ºi activitãþi culturale ºi literare.
4 ½ BOCªA CULTURALÃ
Biblioteca... locul frumos aranjat, plin de
caldurã ºi confort... locul unde imaginaþia ajunge
pe culmi înalte, prinzând aripi ºi cutreierând lumea
vãzutã ºi nemaivãzutã... aici, prin citit, reuºesc sã
aduc la viaþã lucruri inexistente sau demult date
uitãrii, personaje ºi personalitãþi fantastice, unele
ireale ºi de mulþi venerate...
Ajung sã citesc, sau mai bine zis, sã trãiesc
pentru câteva ore, viaþa de basm a unei prinþese...
zmei, rochii, prinþi... sau ajung sã mã lupt cu un
balaur cu ºapte capete, iar eu, fiind de partea
binelui, înving mereu, uneori... simt cum e sã te
îndrãgosteºti de iubirea altora... imaginându-mi
chipul lui Romeo... sau balconul Julietei... alteori,
curiozitatea îmi împinge, parcã, privirea ca sã
citesc urmãtorul cuvânt sau... capitol din Sherlock
Holmes, fiind cu inima cât un purece atunci când
punctul culminant depãºeºte orice limitã a
tensiunii... Mereu mã regãsesc în toate povestirile,
jucând rolul principal în filmul din mintea mea
realizat cu ajutorul cãrþii...
Ajung cu privirea pe rafturile bibliotecii...
pe cotoarele puse înaintea mea, pe copertele pline
de timp, de ani sau pe cãrþi abia atinse, îmbibate
în miros de tuº. Îmi trec uºor degetele peste
acestea, deodatã cu privirea, fiind parcã într-o
continuã transã, ºtiind cã fiecare autor ºi-a lãsat
amprenta proprie în fiecare propoziþie.
Nu ºtiu de unde sã aleg... pornesc de la un
capãt al raftului ºi ajung în celãlalt... un drum
greu, o adevãratã luptã; neºtiind cine va birui...
drama, romanþa, crima, ororile lui Poe, culmile
plãcerii descrise de Sandra Brown, rãzboiul din ‘44
sau sonetele lui Shakespeare... mereu aceeaºi
luptã, mereu gãsesc greu un rãspuns la întrebarea:
“Cine sã fiu azi?”...
Cartea, lectura, îmi dau prilejul de a putea
visa, de a putea gãsi loc de refugiu, alinare
sufleteascã ºi descoperire... mã descopãr pe mine
însãmi, descopãr ce-mi face plãcere ºi ce mã
atrage... îmi dau puterea de a gãsi motivaþie pentru
a-mi îndeplini dorinþa de a avea o viaþã plinã de
iubire, o viaþã frumoasã, culminantã, dar totuºi
liniºtitã sau poate chiar cu puþinã teamã ºi
adrenalinã în ea, pentru cã totul se sprijinã de
ceva, aºa cum rãul se sprijinã de bine... ºi binele
de rãu... exact ca în poveºti...
Magia îºi poate gãsi locul în... bibliotecã.
ªi, evident, ºi în minunata ºi sãrbãtorita bibliotecã
din Bocºa.
La mulþi ani, magica noastrã Bibliotecã!...
Carina Marin
elevã cl. a X-a
Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocºa
 Evenimente
Gabriela ªerban
Picãturi de artã ºi
credinþã la Bocºa
Acum 21 de ani autoritãþile locale bocºene
au hotãrât ca Sf. Prooroc Ilie sã fie patronul
spiritual al oraºului Bocºa dat fiind faptul cã cel
mai important ºi cu tradiþie eveniment al oraºului
este la aceastã sãrbãtoare, când mii de oameni,
din toate pãrþile, se îndreaptã în pelerinaj spre
Mãnãstirea Sf. Ilie de la Izvor Vasiova.
Aºadar, de 21 de ani, cu prilejul acestei
sfinte sãrbãtori, alãturi de obiºnuitul praznic al
hramului Mãnãstirii care se desfãºoarã în perioada
19 ºi 20 iulie ºi care constã într-un program de
slujbe religioase pe timp de zi ºi de noapte, la
care iau parte mulþime de pelerini, instituþiile de
culturã s-au alãturat acestei frumoase sãrbãtori ºi
au organizat, de-a lungul vremii, diverse activitãþi
culturale, mai mult sau mai puþin fastuoase, însã
de impact.
Lansãri de cãrþi, expoziþii, întâlniri cu
scriitorii, urmate apoi de tradiþionalul pelerinaj la
Mãnãstire au fost organizate de cãtre Biblioteca
Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa cu prilejul acestui
eveniment. Mai mult, instituþia cãrþii a iniþiat un
proiect intitulat „La Bocºa de Sf. Ilie”, proiect
cuprins în programul de activitate ºi în cadrul
cãruia au fost puse la cale astfel de întâmplãri
îmbucurãtoare pentru publicul amator de artã,
literaturã, culturã.
Din anul 2017 autoritãþile locale au hotãrât
ca în aceastã perioadã a anului sã fie o adevãratã
sãrbãtoare a oraºului organizând „Zilele oraºului
Bocºa”, un eveniment care cuprinde activitãþi
culturale, partea religioasã ºi tradiþionalã, dar ºi
un program recreativ, de show, constând în spectacole
folclorice ºi muzicã pop-dance (muzicã uºoarã).
Evident, în cadrul acestui eveniment complex
intitulat „Zilele oraºului Bocºa”, biblioteca îºi
deruleazã deja tradiþionalul proiect „La Bocºa de
Sf. Ilie” organizând activitãþi culturale cunoscute
ºi specifice: lansãri de cãrþi, expoziþii, lansãri de
reviste, întâlniri cu scriitori ºi oameni de seamã.
Joi, 19 iulie 2018, în sala de ºedinþe a
Consiliului Local Bocºa, a avut loc un triplu
eveniment organizat de Biblioteca Orãºeneascã
„Tata Oancea” în parteneriat cu Mãnãstirea Sf.
Ilie, Casa de culturã ºi Primãria oraºului Bocºa, ºi
anume: lansarea volumului „Picãturi de artã ºi
credinþã la Bocºa”, lansarea celui de-al doilea
numãr pe anul 2018 al revistei „Bocºa culturalã”
ºi vernisarea unei expoziþii pe temã religioasã –
biserici din Bocºa – picturi realizate de Nik
Potocean.
Volumul „Picãturi de artã ºi credinþã la
Bocºa” (coordonator Gabriela ªerban, prefaþã
Gheorghe Jurma ºi imagini Nik Potocean) a apãrut
la editura TIM din Reºiþa ºi se înscrie în seria
„Bocºa – istorie ºi culturã” având nr. 43 de apariþie.
Este un nou volum apãrut sub egida Bibliotecii
Orãºeneºti „Tata Oancea”, cu sprijinul TransProtector
(dir. Ionel Pau), dar ºi cu sprijinul ºi importanta
contribuþie a editurii TIM ºi a directorului acesteia,
criticul Gheorghe Jurma.
Mai mult, realizatorii au considerat cã, în
acest an al sãrbãtorii centenarului Marii Uniri, în
anul omagial al unitãþii de credinþã ºi de neam,
un astfel de volum nu face altceva decât sã
împleteascã armonios arta ºi spiritualitatea printr-un
excepþional act cultural.
„Bibliotecara Gabriela ªerban, care a iniþiat
ºi coordonat cartea, a gândit sã ofere utile sinteze
despre bisericile din Bocºa ºi o viziune artisticã a
lor prin picturile lui Nicolae Potocean. E o propunere
interesantã, în continuarea altor studii mai vechi
sau mai recente dedicate istoriei ºi geografiei
ecleziastice bãnãþene, inclusiv ale cercetãrilor din
Bocºa, de altfel citate în articolele cuprinse în
volum.” specificã Gheorghe Jurma în prefaþa cãrþii.
În volum sunt cuprinse 11 lucrãri ale artistului
plastic Nicolae Nik Potocean, reprezentând cele 11
biserici ortodoxe, catolice ºi reformatã din oraºul
Bocºa, lucrãri expuse ºi vernisate în cadrul
manifestãrii.
La eveniment au luat parte oameni de culturã,
scriitori, preoþi ºi mulþi prieteni ai bibliotecii.
Despre eveniment au vorbit la modul superlativ
pr.prof.dr. Ionel Petricã (Bocºa), pr. insp. Mihai
Ciucur (Reºiþa), pr.dr.Valentin Bugariu (Birda), prof.dr.
Mihai Viºan (Bocºa), scriitorul ºi editorul Gheorghe
Jurma (Reºiþa), scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu
(Mehadia), Dan Liuþ (Bocºa), prof.dr. Cãlin Chincea
(Berzovia), Mihai Chiper (Anina), poetul Iulian
Barbu (Reºiþa), scriitorul Titus Suciu (Timiºoara)
ºi alþi dragi prieteni, importanþi oameni de culturã.
Revista „Bocºa culturalã” nr. 2/ 2018 (101) a
fost prezentatã succint de Gabriela ªerban, în salã
fiind prezenþi mulþi dintre colaboratorii revistei,
poeþi, scriitori, dascãli ºi preoþi, realizatori de
cãrþi, reviste ºi alte publicaþii importante.
Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de
autografe ºi cu tradiþionalul pelerinaj la Mãnãstirea
Sf. Ilie de la Izvor Vasiova.
BOCªA CULTURALÃ ½ 5
 Gabriela ªerban
Adrian Georgescu ºi
o nouã lecturã
mãrturisitoare:
”Izvorul în Trei
Lumini”
Dupã cum ne-a obiºnuit, scriitorul Adrian
Georgescu purcede în fiecare început de toamnã
într-un tur de promovare a unei noi apariþii
editoriale ºi în Banat. Autorul unor volume precum
„Descensio”, „Chilii”, „Anastasis”, „Rugãciunile”,
„Dulcea sãrutare”, „Monahul lãuntric”, „Iisuse, lauda
bãtrâneþilor mele”, „Tabor”, „Morþii sã-ºi îngroape
morþii lor”, „Iisus Hristos în inima mea”, „Iatã fiul
tãu”, „Viaþa mea de dupã moarte”, Georgescu aduce
cu sine un nou volum de facturã religioasã –
„Izvorul înTrei Lumini” – apãrut la editura Cavallioti
din Bucureºti, prefaþat de arhim. Mihail Stanciu
de la Mãnãstirea Sfânta Theodora din Thessaloniki.
Adrian Georgescu (nãscut în 4 decembrie
1952) este un binecunoscut om de radio, lucrând o
viaþã întreagã la Societatea Românã de
Radiodifuziune Bucureºti, dar ºi un important
prozator român, semnatar a peste 30 de volume
de prozã, cele mai recente de inspiraþie religioasã.
Debuteazã literar în 1968, cu poezie, în
revista ”Amfiteatru”, publicã în ”România literarã”,
apoi urmeazã o perioadã de tãcere, pânã în anul
2002 când apare romanul ”Rebutarea omenirii”
(Bucureºti. Amurg Sentimental, 2002, douã ediþii;
ed. a III-a, 2005; ed. a IV-a, Sieben Publishing,
2006; ed. a V-a, 2009), o carte interesantã, cu un
impact deosebit asupra cititorilor, ceea ce a dus la
apariþia mai multor ediþii: ”datoritã stilului, aspru,
complicat, cu o sintaxã nãucitoare din care predicatul
ºi subiectul îºi pierd funcþiile clasice ºi sunt investite
cu valori noi, în care punctuaþia lipseºte aproape
cu desãvârºire, lãsând cititorului deplina libertate
de a conferi frazei punctuaþia, accentele ºi respiraþia
pe care el le simte a fi necesare.” precizeazã
Veronica Anghelescu în prefaþa celei de-a IV-a
ediþii a romanului.
Apoi, cãrþile prozatorului Adrian Georgescu
încep sã ”curgã”, scoþând la ivealã un scriitor
prolific, talentat ºi deosebit de interesant, scriitura
sa situându-se în permanenþã, dupã cum observa
Titus Vâjeu, ”între pãcat ºi virtute”.
”Uleiul din candelã” (Bucureºti. Amurg
sentimental, 2002 ºi ed. a II-a, 2005), ”Crime”
(Bucureºti. Amurg sentimental, 2004 ºi ed. a II-a,
6 ½ BOCªA CULTURALÃ
2007), ”Þãrmul (Sfântu-Gheorghe. Un jurnal)”
(Bucureºti. Amurg sentimental, 2004 ºi ed. a II-a,
2011), ”Cãpãþâna unei pãsãri de apã” (Bucureºti.
Amurg sentimental, 2004 ºi ed. a II-a, 2007),
”Romanul îndrãgostirii de mama” (Bucureºti. Amurg
sentimental, 2005 ºi ed. a II-a, 2005), ”Conversaþie”
(Bucureºti. Mentor Macro, 2005), ”Întrutotul eu
totul” (Bucureºti. Mentor Macro, 2005), ”Unul ºi
eu însuºi” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2006, ed.
a II-a, 2008), ”Carte” (Bucureºti. Sieben Publishing,
2006, ed. a II-a, 2007), ”Nu-i aºa?” (Bucureºti.
Sieben Publishing, 2007), ”Hagigadar” (Bucureºti.
Sieben Publishing, 2007, ed. a II-a, 2009),
”Atentatele” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2008),
”Iubi-te-voi!” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2008),”Eu
sunt ºi vreau!” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2008,
ed. a II-a, 2008), ”Anul putorii” (Bucureºti. Sieben
Publishing, 2009, ed. a II-a, 2012), ”Sfânt” (Bucureºti.
Sieben Publishing, 2009),”Câþi oameni sunt eu?/
How Many People Am I?” (antologie. (Bucureºti.
Sieben Publishing, 2009, ed. a II-a, 2011, ed. a III-
a, 2011), ”5” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2010),
”Sosirea spre Dumnezeu” (Bucureºti. Sieben
Publishing, 2010, ed. a II-a, 2011), ”Moartea
spionului” (Bucureºti. Criterion Publishing, 2010,
ed. a II-a Sieben Publishing, 2011), ”Opera dezvãluitã”
(Bucureºti. Sieben Publishing, 2011), ”Descensio”
(Bucureºti. Sieben Publishing, 2012, ed. a II-a,
2012, ed. a III-a, 2012, ed. a IV-a, 2013, ed. a V-
a, 2015),”Chilii” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2012,
ed. a II-a, 2012, ed. a III-a, 2013, ed. a IV-a, 2014,
ed. a V-a, 2015), ”Anastasis”(Bucureºti. No 14 Plus
Minus, 2013, ed. a II-a, 2013, ed. a III-a, 2015),
”Rugãciunile” (Bucureºti. No 14 Plus Minus, 2013,
ed. a II-a, 2014, ed. a III-a, 2014, ed. a IV ºi a V-
a, 2015), ”Dulcea sãrutare”(Bucureºti. No 14 Plus
Minus, 2014, ed. a II-a, 2014, ed. a III-a, 2016),
”Monahul lãuntric”(Bucureºti. No 14 Plus Minus,
2015, ed. a II-a, 2015), ”Iisuse, lauda bãtrâneþilor
mele” (Bucureºti. No 14 Plus Minus, 2016), ”Tabor”
(Bucureºti. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a,
2016), ”Morþii sã-ºi îngroape morþii lor”, 2017,
”Iisus Hristos în inima mea”(Bucureºti. Cavallioti,
2017), ”Iatã fiul tãu”(Bucureºti. Cavallioti, 2017),
„Viaþa mea de dupã moarte” (Bucureºti: Cavallioti,
2018), „Izvorul în Trei Lumini” (Bucureºti. Cavallioti,
2018) sunt titlurile cãrþilor semnate de Adrian
Georgescu, iar despre unele dintre acestea, mai
precis, despre primele zece, George Irava scrie
într-un volum monografic, apãrut în 2007, intitulat
”Adrian Georgescu în zece cãrþi”.
„Cãrþile lui Adrian Georgescu sunt precum
societatea: bulversante, aparent dezorganizate,
alienante – omul are nevoie de repere ferme pe
care – asemeni cititorului cãrþilor sale – nu le
poate gãsi nicãieri. Singura coerenþã a universului
(literar), a lumii, a societãþii - este datã de prezenþa/
manifestarea lui Dumnezeu – aºa cum ºi inserþiile
cultice, preluate din ritualul creºtin-ortodox, conferã

ºi cãrþilor lui Adrian Georgescu punctele de
echilibru.” scria Veronica Anghelescu în anul 2006.
Începând cu anul 2010 ºi cu volumul ”Sosirea
spre Dumnezeu” ”inserþiile cultice preluate din
ritualul creºtin-ortodox” sunt tot mai pregnante,
autorul mãrturisind ”adevãruri”: ”Fãrã dragostea
lui Dumnezeu nu pot face nimic”, ”Fãrã dragostea
lui Dumnezeu ce rost are creaþia mea scindatã de
creaþia sa”, ”Trebuie sã ne rugãm la Dumnezeul
creaþiei pentru cã existãm la umbra a tot ceea ce
el a creat” ºi altele.
Iatã cã, pas cu pas, Adrian Georgescu se
îndreaptã spre acea formã de literaturã duhovniceascã
mãrturisitoare. Cu volumul ”Descensio”, apãrut în
2012, porneºte seria cãrþilor de facturã religioasã,
mãrturisitoare, a ”jurnalelor duhovniceºti”, a
”fragmentelor de psalmi ºi rugãciuni pe care le
trãieºte tânjind ascensiunea spre Domnul” dupã
cum observa pr.prof. Nicolae Bordaºiu.
Urmeazã ”Chilii”, ”Anastasis”, ”Rugãciunile”,
”Dulcea sãrutare”, ”Monahul lãuntric”, ”Iisuse lauda
bãtrâneþilor mele”, ”Tabor”, ”Morþii sã-ºi îngroape
morþii lor”, ”Iisus Hristos în inima mea”, ”Iatã fiul
tãu”, ”Viaþa mea de dupã moarte”, ”Izvorul în Trei
Lumini”, cãrþi care pot fi aºezate, dupã cum
menþiona pr.dr. Ionel Petricã, ”la loc de cinste atât
în literatura românã postmodernã, cât ºi în literatura
duhovniceascã.”
„Nãdãjduind cã mãrturisitorul Adrian
Georgescu va rãmâne o «chilie» în care sã
odihneascã veºnic Dumnezeu, chiar dacã existã
într-o lume a relativismului ºi a relativitãþii
einsteniene, smeritul vorbitor despre carte ºi autor
se bucurã de o asemenea întâlnire duhovniceascã,
întâlnire care a nãscut o prietenie în Iisus Hristos.”
afirmã preotul dr. Ionel
Petricã în postfaþa celei
de-a III-a ediþii a
volumului ”Anastasis”.
”Izvorul în Trei
Lumini” este cea mai
recentã ”mãrturisire” a
lui Adrian Georgescu.
ªi în aceastã
carte, ca ºi în celãlalte
propuse de Adrian
Georgescu, cititorul
observã cum autorul
rezoneazã cu Tradiþia
Bisericii, observã evlavia
pe care o manifestã faþã
de Maica Domnului, pe
care o cheamã mereu
î n a j u t o r, o b s e r v ã
cãutarea credinciosului
care tinde spre inima
lui Dumnezeu, precum
ºi dorinþa acestuia de a împãrtãºi cu ceilalþi
rugãciunile cãtre Dumnezeu, cãtre Maica Domnului.
Dupã cum spune prefaþatorul, „autorul construieºte
o nouã fântânã-carte din care ne adapã pe noi,
cititorii, cu apa cea vie care curge din Izvorul în
Trei Lumini – Dumnezeu având-o împreunã lucrãtoare
pe Preacurata Nãscãtoare de Dumnezeu ºi Pururea
Fecioara Maria.”
Volumul este un imn-rugãciune, împãrþit în
trei pãrþi - Lumina Tatãlui,Lumina Fiului ºi Lumina
Duhului Sfânt – fiecare parte fiind constituitã din
cântãri precum Mulþumirea, Cererea ºi Slava. ªi în
acest frumos volum cititorului i se dezvãluie
cãutãrile ºi frãmântãrile interioare ale autorului,
rugãciunile acestuia cãtre Dumnezeu, Sfânta Treime
ºi Maica Domnului, întristarea, pocãinþa, dar ºi
bucuria ºi recunoºtinþa faþã de Dumnezeu:
„Mulþumind; lãudând – recunoºtinþa mi se face
iubire. ”
Venit în Banat, la Anina, Bocºa, Reºiþa ºi
Timiºoara, Adrian Georgescu ne-a propus, în
perioada 31 august – 8 septembrie 2018, aceastã
nouã lecturã mãrturisitoare despre care prefaþatorul,
arhim. Mihail Stanciu, afirmã: „Felicitându-l pe
Adrian Georgescu ºi dorindu-i cât mai multe
asemenea realizãri imnografice strãbãtute de sfântã
îndrãznealã ºi duh mãrturisitor (atât de necesare
creºtinului în lumea contemporanã secularizatã ºi
adesea ostilã) recomandãm credincioºilor creºtin-
ortodocºi prezenta carte spre întãrire în viaþa
duhovniceascã ºi în râvna cãtre rugãciune –
experienþa cotidianã (aflatã al îndemâna oricui) ce
ne oferã tuturor apa înþelegãtoare, vie ºi veºnicã
din Izvorul în Trei Lumini”.
BOCªA CULTURALÃ ½ 7

Lansare de carte la Centrul
Cultural-Misionar „Tabor”
al parohiei „Adormirea
Maicii Domnului”, Reºiþa
Parohia „Adormirea Maicii Domnului”, Reºiþa,
a organizat miercuri, 5 septembrie, în colaborare
cu Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea”, Bocºa,în
spaþiul generos al centrului Cultural-Misionar
„ Tabor”, destinat activitãþilor culturale ºi
duhovniceºti, lansarea de carte a scriitoruluireligios
Adrian Georgescu, care se aflã într-un nou tur de
promovare a celui mai recent volumreligios – nicicând – slava Ta!” . D e s p r e D u h u l S f â n t ;
Izvorul în Trei Lumini –, lucrare apãrutãanul
acesta la Editura Cavallioti, Bucureºti. Evenimentul
s-a bucurat de prezenþa scriitorului bucureºtean,
care a înnobilat pentru a treia oarã acest gen de
activitãþi culturale desfãºurate la centrul nostru
parohial, cu aceastã nouã creaþie literarã, apariþie
editorialãbinevenitã pentru credincioºiiacestei
parohii, iubitori de carte religioasã, ce au rãspuns
iniþiativei de a se întâlni cu autorul ºi opera în
aceastã prezentare de lecturã publicã.
Seara literarã a debutat cu rostirea unui
imn doxologic adus Sfintei Treimi, pentru ca apoi
deschiderea momentului cultural-duhovnicesc sã-i
revinã pãrintelui Borislav Tasici în calitate de
gazdã, motivând cu bucurie invitaþia ºi prezenþa
autorului cu ocazia acestui eveniment de credinþã
ºi culturã, evidenþiind totodatã acest timp liturgic
pe care-l parcurgem acum,cu trimitere la importanþa
Noului An bisericesc ºi sãrbãtoarea Naºterii Maicii
Domnului, momente de noutate absolutã în istoria
creaþiei ºi a mântuirii ei.
De asemenea, tot în acest cadru de început
a avut loc intervenþia venitã din partea doamnei
Gabriela ªerban, director al Bibliotecii Orãºeneºti
„Tata Oancea” din Bocºa, care a prezentat aceastã
carte de referinþã, dar ºi itinerariul creaþiei literareal
scriitorului invitat, cinstind în acest fel prezenþa
sa, pregãtind un ,,Laudaþio”, în care a fost subliniatã
inspiraþia ºi puterea cuvântului scris, harul de
care beneficiazã scriitorul, precum ºi prilejul
considerat fericit prin care ne sunt mijlocite ”fructele”
cunoaºterii sale literare.
În continuare, pãrintele Borislav Tasici face
trecerea de la descrierea generalã a acestei apariþii
editoriale ”Izvorul în Trei Lumini”, a autoruluiAdrian
Georgescu, la prezentarea ºi lansarea propriu-zisã
a cãrþii, a volumului înscris între graniþele
coperþilor.
Dupã structurã, prezentul volum, care doreºte
a fi o rugãciune ce are demersul imnului teologic,
cuprinzãtor ºi desfãºurat într-o esteticã trinitarã,
aducând, fiecãrei dintre cele Trei Persoane divine
(Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt) închinãciune în trei
cugetãri (Mulþumirea, Cererea ºi Slava), în jurul
cãrora se þese apoi întreaga doxologie a imnului-
carte, armonizând modul de existenþa divino-uman,
8 ½ BOCªA CULTURALÃ
specific Ortodoxiei - Frumuseþea Sfinþeniei (precum
în Cer ºi pe pãmânt). Înaintea Tatãlui ceresc,
autorul îºi înfãptuieºte rugãciunea ”Dau Tatãlui
lacrimi. Ca bãtãi-de-clopot strigãtele inimii urmeazã
unele altora ºi binevestesc smerita rugãciune: Pãrinte
– slavã Þie”. Faþã de Fiul lui Dumnezeu ºi Fratele
nostru întru umanitate, Mântuitorul care conduce
lumea spre plinirea Eshatonului într-o universalã
jertfã, înaintea Cãruia autorul ne aminteºte de
râvna rugãciunilor noastre din chipul cãderii
”Domnul cãlãtoreºte cu minepe muntele cererilor…
Acum – Fiul celei PreaFrumoase κi coboarã privirea
spre mine ºi-mi lãmureºte pãcatul cu sudoarea-I de
sânge. Doamne - de ce te chinuim cu un chip-de-viaþã
atât de strãin Dumnezeirii…? ªi pentru care ne
îmbraci cu veºmânt de iubire, care nu se zdrenþuieºte
mângâietorul lumii de astãzi ºi fermentul lumii de
mâine, autorul afirmã pãtrunzãtor ºi ne îmbie
mai presus de orice revãrsare ”Duhul mã sãlãºluieºte
odihnindu-Se în vasul-de-legãnare închinat Lui”. Pe
Maica Domnului, faþã de care descoperã o evlavie
ºi pentru al cãrei acoperãmânt o cheamã mereu
în ajutorul sãu ”Pe nor-de-Luminã te cunosc Fecioarã
– ºi îþi intru sub umbrã. Ca ochiul tãcerii lui Dumnezeu
frumosu-þi chip coboarã lin ºi mângâie. Ne eºti
ajutorul. ªi pãdurea umbroasã unde ne adãpostim
de pãcate. Sluþiþi de ispite ºi de patimi ne cuibãrim
sub palmele tale ºi te rugãm sã ne scapi de ceea ce ne
sfâºie lãuntrurile ºi de adâncurile din afarã”.
Stând mai mult în preajma scrisului acestui
autor, putem surprinde multe din abisurile sale
sufleteºti, abisuri care i-au dat ºi bucuria de a trãi
adâncimea… iar, mai apoi expresia lor, din care
sã-ºi aprofundeze ”talanþii’ primiþi de la Izvorul
Luminii, spre folosul aproapeluiºi pentru dialogul
teologiei cu lumea literarã, ducând cu sine dorul
de carte creºtin ortodoxã autenticã.
Încheierea serii literarel-a avut însuºi autorul,
scriitorul creºtin Adrian Georgescu, care a
rememorat momente de viaþã, înainte de/ºi dupã
formarea duhovniceascã respectiv convertirea
cultural-spiritualã din viaþa domniei sale, lucru ce
a contat decisiv mai apoi la rãdãcinile cãrþilor în
demersul sãu literar ulterior. Pentru toate acestea,
cei prezenþi au rãsplãtit în cuvinte frumoase ºi de
apreciere pe scriitorul de faþã ºi pe toþi cei implicaþi
în acest eveniment de credinþã ºi culturã, între
aceºtia amintim ºi intervenþia pertinentã a
pãrintelui Valentin Costea din Bocºa Românã, ce
a conturat frumos mesajul literar ºi duhovnicesc
al acestui volum. Cu bucurie cei prezenþi la aceastã
lansare au primit gratuit cartea „Izvorul în Trei
Lumini”, semnat de Adrian Georgescu, autorul
volumului.
Sperãm cã acest demers al nostru (lansarea
cãrþii) pe care l-am început cu slavã adusã Lui
Dumnezeu, sã fie o zidire sufleteascã, o continuare
a binelui pânã la capãt, a concluzionat pãrintele
Borislav Tasici.
Alese mulþumiri ºi felicitãri aducem autorului!
Pr.dr. Boris Tasici
 Distincþie europeanã importantã acordatã
lui Erwin Josef Þigla
Camelia Duca,
Reºiþa

Într-o locaþie splendidã din Austria - Castelul Forchtenstein - transformat în Europahaus, în

fiecare an, în iulie, „federaliºtii europeni”, o miºcare nepartizanã care a susþinut o Europã Unitã încã
din anii 1950, organizeazã Europa Forum din Neumarkt in der Steiermark. Desfãºurat în perioada 13
– 15 iulie 2018, forumul a avut ca temã „Das nächste Europa. Die Rolle der Ratspräsidentschaft
Österreichs” / „Europa de mâine. Focusul Preºedinþiei Austriei în Consiliul European”, ºtiut fiind faptul
cã, de la 1 iulie, Austria a preluat, preºedinþia rotativã a Uniunii Europene, asiguratã în ultimele ºase
luni de Bulgaria, urmând ca de la 1 ianuarie 2019 preºedinþia sã fie preluatã de România. Austria a
ales pentru cea de-a treia sa preºedinþie a UE deviza „O Europã care protejeazã” - reunind preocupãrile
statelor membre ºi oferind delegaþiilor prezente ºansa de a afla mai multe despre sistemul politic al
Europei, de a face schimb de idei cu factorii de decizie, de a reflecta asupra provocãrilor actuale ºi de
a experimenta un weekend interesant.

Din 7 iulie 1957, Schloss Forchtenstein a devenit prima Europahaus din Austria. România este
prezentã, anual, prin delegaþia Forumului Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin /
Demokratisches Forum der Banater Berglanddeutschen ca participant activ încã din anul 1991. Anul
acesta programul a inclus prezentãri ale experþilor ºi politicienilor desemnaþi printre care: Prof. Franz
Majcen, Dr. Jörg Hofreiter, Prof. Dr. Melanie Sullz, Mag. Christian Mandl, Dr. Otto Schmuck, Dr.
Johann Sollgruber, Mag. Franz Nauschnigg, discuþii plenare, schimburi informale personale între
participanþi ºi grupuri de lucru privind globalizarea, uniunea socialã, uniunea economicã ºi monetarã
ºi politica de securitate ºi apãrare.

În acest cadru, preºedintele Forumului Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin,

membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, Erwin Josef Þigla a fost onorat cu MEDALIA
DE ARGINT a FUNDAÞIEI MÉRITE EUROPÉEN, însemn de recunoaºtere a meritelor promoterului
cultural de excepþie, pentru promovarea înþelegerii în Europa, pentru angajamentul sãu în spiritul
valorilor europene care unesc, pentru acribia ºi stãruinþa de a menþine unitã ºi vie o comunitate-etalon
pentru Banat – cea a germanilor.
Iatã ce a declarat cel care a fost rãsplãtit pentru eforturile sale: „Pentru mine, aceastã distincþie
a Uniunii Europene înseamnã, în primul rând, o recunoaºtere a meritelor activitãþii desfãºurate în
spirit european, la Reºiþa ºi în Banatul Montan, de oamenii locului, indiferent de limba ºi confesiunea
cãrora le aparþin. Nu de puþine ori, spunem cã Banatul Montan reprezintã o Europã în miniaturã. Prin
aceastã onoare, se recunoaºte ºi se subliniazã
ºi acest lucru. Distincþia primitã reprezintã
pentru mine, totodatã, obligaþia moralã de a
lupta în continuare pentru valorile creºtine
ºi umane ale continentului nostru, pentru
bunãstarea ºi prosperitatea fiecãrui locuitor
în parte!”

Nu întâmplãtor, distincþia i-a fost

înmânatã de Ingeborg Smith, secretar general
al Fundaþiei Mérite Européen, anul acesta
în care sãrbãtorim printre multe jubilee ºi
300 de ani de când primii coloniºti germani
s-au stabilit în Banat. O comunitate care a
amprentat adânc societatea bãnãþeanã prin
rigoare, implicare, disciplinã, pragmatism,
repere transmise peste ani. ªi menþinute în
spaþiul cultural de azi prin prezenþa activã a
comunitãþii germane, de un firesc fãrã
Erwin Josef Þigla cu Gabriela ªerban ºi Vasile Barbu
ostentaþie, remarcabil ºi desãvârºit. Felicitãri,
(Serbia)
Erwin Josef Þigla!
BOCªA CULTURALÃ ½ 9
 La 18 decembrie 1918 scrisese o poezie,
CU TATA OANCEA LA Trãia pe vremuri un Român, care îºi pãstrase
actualitatea în 1929, dar care ºi astãzi poate fi
RÃSPÂNTII DE cititã cu interes.
VREMURI Trãia pe vremuri un Român.

Vasile Bogdan Trãia pe vremuri un Român

Bãrbat din cale-afarã
Observ, nu fãrã mirare, cã au trecut 18 ani Ce se trudea din rãsputeri
de când m-am „încuscrit” cu Tata Oancea. Aventura Din zori ºi pânã ’nsearã.
pornise de la realizarea unui film despre omul ºi
opera lui Tata Oancea, împreunã cu Diana ªi ajutat find de ai sãi
Trocmaier, ºi cu sprijinul neprecupeþit al autoritãþilor De prunci ºi de soþie
locale reprezentate de inimoasa Gabriela ªerban, Sporea pe zi mereu mereu
managerul Bibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea”, Modesta lui moºie.
prilej cu care am descoperit jurnalele sale intime.
Nu ºtiu ce fire de gând m-au ambiþionat sã le Aºa cã ’n niºte ani muncind
citesc, sã le dau crezare ºi sã scot la luminã o Cu multã încordare
personalitate mult mai complexã ºi mai interesantã Ajuns’a ca sã fie ’n sat
decât se ºtia cã este. Sunt acolo trãiri puternice, Un om cu bunã stare
ascunziºuri de sentimente, evenimente intime care
creioneazã în tuºe diferite, de la cele mai fine la Ba mai târziu ci s’au ajuns
cele mai groase, definitive, originalitatea perso- De pominã ’n tot satul
najului. Avea averi, sã nu vã mint
Pe baza acestor jurnale, am tipãrit douã Ca Darie ’mpãratul!
volume cu aspecte din viaþa acestuia, cele privind
iubirea pentru Pipica, soþia sa, ºi anii rãzboiului, Cirezi de boi, de cai de oi
aventura unei familii în zbuciumul Primului Rãzboi ªi cãºi cu douã rânduri
Mondial, departe de þarã, la Jicin. Cu volumul al ªi saci cu bani, cã sau fost pus
III-lea am pornit într-o aventurã cred unicã, sã Toatã lumea pe gânduri.
descopãr în paginile jurnalului, în întâmplãrile
vieþii sale de fiecare zi, izvoarele de inspiraþie ªi a muncit Românul nost
care l-au dus spre crearea operei sale, mai cu Pân l’adânci bãtrâneþe
seamã a celei capitale, revista „Vasiova”. Dacã în Dând ajutorul tuturor
ceea ce priveºte geneza scrierilor este destul de ªi sfaturi ºi poveþe.
rezervat, în ceea ce priveºte truda apariþiei revistei
curiozitatea ne este rãsplãtitã pe deplin, oferindu-ne Nencetat, necontenit
imaginea suferinþelor îndurate de un autor de Sã lucre, sã munceascã
publicaþie, fie ea ºi literarã, în anii interbelici. Pãrinþi, bisericã, preoþi
Structura acestui demers este destul de S’asculte, sã cinsteascã.
stufoasã, obligându-mã sã parcurg ºi sã pun la
bãtaie întregul arsenal de jurnale pe care mi le ªi obiceiuri strãmoºeºti
pusese la dispoziþie Petru Oance, fiul acestuia, La morþi, ºi nunþi, boteze
când pregãteam scenariul filmului. Sã nu vã mire Sã nu le nschimbe nici decum
deci cã veþi cãlãtori în ani diferiþi, veþi încurca ani Ci sã le venereze
ºi luni, în funcþie de datarea poeziilor ºi prozelor
cuprinse în paginile revistei. Am dorit sã reproduc ªi pentru þearã ºi ’Mpãrat
pagini ample de jurnal tocmai pentru a surprinde ªi limbã strãmoºeascã
viaþa cotidianã a familiei Oance, strãdania acesteia Sã sarã toþi ºi d’o lipsi
de a supravieþui onorabil în tumultul existenþei de Chear veaþã s’o jertfeascã
atunci.
Reproduc mai jos câteva pagini, avanpremierã, Cã num’ astfel, þinând de legi
sper, la cel de-al patrulea volum, în curs de ª’uniþi umãr la umãr
apariþie, din saga numitã „Eu, Don Quijote al Trãi-vor ca Popor ºi Neam
Banatului. Fantastica viaþã a lui Tata Oancea”. Sã Veacuri fãrã de numãr.
lecturãm, deci, câteva pagini din numãrul 8 al
revistei „Vasiova” în primul sãu an de apariþie, Vasiova, 18 Decembrie 1918 Petru E. Oance
1929. În jurnale sublinierile îmi aparþin, ele întãresc
cele afirmate. (Vasiova, anul I, nr. 8, Oraviþa, 15 aprilie
1929, coperta III)

10 ½ BOCªA CULTURALÃ
 Cum o bunã parte din notaþiile din jurnalele
acelor zile de final de an 1918 le-am reprodus în
volumul II al cãrþii (vezi paginile 271-292), dedicate
reflectãrii evenimentelor din timpul înfãptuirii Marii
Uniri, constat cã mi-a mai rãmas o micã „gaurã”
chiar în zilele în care ar fi scris poezia cu pricina.
Le reproduc acum.
Acel an de istorie: 1918
15 Decemvre 1918
Sâmbãtã, scol 6 ceasuri, scriu mult în
dziuariu.
La târg, cumpãr 10 litre de mere cu 12
coroane. Acasã, frig, frig, mo îngheþat lãbile.
Moºu la noi, mere la târg ºi iel.
Un ferar aduce cu teleaga porcul dela Moºu,
îl cobor ºi-l bag în avlie. O avea vreo 70 de chg,
micuþ, dar tot e porc.
Fac patru sãbii de lemn copiilor ce or sã
îmble cu steaua la Crãciun.
Prândizm, vine Moºu dela târg, mãnâncã ºi
iel.
Tãiem lemne multe, ploaie cu neauã, urât.
Moºu mere acasã. La sora dupã lapte, acasã.
Cetesc: Robia Banului, foarte frumoasã.
Oance Vasiova 15 Decemvre 1918
16 Decemvre 1918
Duminecã, scol 6 ceasuri, scriu în dziuariu.
[15/575]
Mãtur sub poartã, rãdic stâlpii în sus, fac
lãrgãmînt, o sã tãiem mâne porcul aci.
La bisericã, Moise face slujba.
Cu Aurel la iel, vorbim de Sîrbi, ni-s desperaþi
amândoi, numai vin Românii.
Acasã, mort de frig.
Tuºa Lena dela Bogsa românã la noi. Se
vaitã de multe ãlea. Merge.
Prândzim. Soare, frumos, nui frig.
Cu Pipica la grãdinã, ne-or tãiat mulþi pruni
oamenii ai rei. Acasã.
Lenca Pãuneasã, Marie Lena la noi.
Vine Moise cãlugãrul la noi vorbim de S. E
desperat ºi iel, suntem de batjocura lor.
La sora dupã lapte, acasã.
Cetesc: Tainele Ceriului de Flamarion.
Gândesc mult mult la situaþia disperata a
noastrã, a bieþilor Valachi Bãnãþeni.
[16/576]
Mã hotaresc însã, ori cât de dureros mar
veni sã parasesc locul nascerii, totuºi sunt hotãrât
sus ºi tare, de ne-o bate Dumnedzeu sã rãmânem
noi sub Sârbi, o sã-m pachetez cãrþile, uneltele ºi
copii ºi plec în Ardeal în Cricãu, în satul nevestei,
dar sub Sîrbi numai vreau sã duc jugul de nou,
acum dupã ce scãparãm de Unguri. Sunt hotãrât
sus ºi tare la asta.
Oance Vasiova 16 Decemvre 1918
17 Decemvre 1918
Luni, scol 6 ceasuri, fac focul, tai lemne.
Luna secere deasupra Pulzanului.
Vine Veru Ion tãiem lemne, la Petru Piti
vine ºi iel, junghie porcul amândoi. Petru mere
acasã, îi dau o daltã.
Vine Tuºa dela Fer, ne bucurãm mult mult
o sã dea ajutor mult la porc.
[17/577]
Vine sora din oraº cu Florica, stã puþin,
mere.
Vine Sumel ne povestesce întrun suflet cã a
vãdzut la garã un „oficier român” mergând la
Reºiþa, ºi Vlachii ar fi la Lugoº.
Bine ar fi, dar numai cred nimic ºi nu mã
bucur de nimic pânã nui vãd aci.
Prândzim, soare frumos de primãvarã, cald.
Copilaºii toþi patru pe afarã.
Gatã Verul cu porcul. Mere.
Sui din clet în pod o grãmadã de bulendre.
La sora dupã lapte. Tuºa doarme la noi.
Cetesc: Tainele Ceriului.
Oance Vasiova 17 Decemvre 1918
18 Decemvre 1918
Marþi, scol 5 ceasuri, fac focul, scriu în
dziuariu.
Tai cu Tuºa lemnul ãl gros dela Ocolul
Morii ºi le pun frumos grãmadã la un loc.
[18/578]
Vine nenea George îm aduce Drapelul ºi
ferestreul îl ascut, mere. Cetesc primirea lui
Berteloht în Lugos, foarte frumoasã dar cei cu
Banatul.
Rup toate gardurile ce le-am fãcut, bag
lemnele metri sub poartã, e tot deschis acum.
Deacã ved ce vãd sparg ºi grajdul ºi cuptorul
de poame ºi cãzãnaria, casa numai ºi grãdina sã
rãmânã ºi noi merem în Ardeal.
Soare, frumos, cãlduþ, ca primãvara. Prândzim.
Tuºa spalã lucrãtoarea, cuina, odãile ect.
Cetesc: Tainele Ceriului. Tuºa doarme la
noi.
Oance Vasiova 18 Decemvre 1918
(Va urma)
BOCªA CULTURALÃ ½ 11
 Gabriela ªerban
Bunic ºi nepoþicã în
lumea poveºtilor
Adalbert Gyuriº – 65
Miercuri, 8 august 2018, în sala de ºedinþe
a Consiliului Local Bocºa a avut loc un eveniment
dedicat cãrþii, dar ºi unui bãnãþean de seamã,
publicistul Adalbert Gyuris.
Adalbert Gyuris s-a nãscut la 23 august
1953 în comuna Vermeº, jud. Caraº-Severin, a
copilãrit în satul Izgar ºi a studiat la Bocºa ºi
Reºiþa.
A debutat în publicisticã în 1970. Pânã în
1997 a trãit ºi muncit în Bocºa; din 1997 s-a
stabilit în Germania. Este membru al Asociaþiei
Caricaturiºtilor din România (1996); Corespondent
al ziarului „Timpul” (Reºiþa) ºi „Timiºoara” ºi
colaboreazã la diverse publicaþii din þarã ºi
strãinãtate. Scrie articole de presã, cocheteazã cu
poezia, este preocupat de rebus ºi enigmisticã, dar
este atras ºi de artele plastice, opera sa cuprinzând
lucrãri de picturã ºi sculpturã (xilogravurã). Cu
astfel de lucrãri a avut expoziþii personale în þarã
ºi în strãinãtate. În perioada 2004 – 2008 realizeazã
interviuri cu personalitãþi marcante din cultura
româneascã, interviuri publicate în presã apoi
adunate în douã volume: Întâlniri cu destine (Cluj-
Napoca: Grinta, 2012/2013).
De câte ori revine la Bocºa, dãruieºte
prietenilor ºi pasionaþilor de lecturã câte un volum
din scrierile proprii, iar Biblioteca Orãºeneascã
„Tata Oancea” este una dintre instituþiile de culturã
care beneficiazã de prietenia ºi generozitatea lui
Adalbertt Gyuris.
12 ½ BOCªA CULTURALÃ
Dintre cãrþile publicate, amintim; volumul
de debut Strigãt fãrã ecou. Timiºoara: Marineasa,
1999; Rebus... restituiri. Reºiþa: Modus PH, 1999;
Rebus... restituiri.reeditare. Ausburg: Fundaþia
Gyuris, 2012; Adalbert Gyuris ºi xilogravurile sale.
Königsbrun: Galateea, 2005; Casiana Nemeth
printre... stele. Augsburg: Fundaþia Gyuris, 2005;
Adalbert Gyuris – expoziþii personale ºi de grup.
Augsburg: Fundaþia Gyuris, 2006; Collected Whispers
(ªoapte adunate). The International Library of
Poetry U.S.A. 2008, Howard Ely Editor; Cuvântul
în timp: antologie de poezie, prozã ºi eseisticã.-
Cluj-Napoca: Grinta, 2011; Cântece fãrã sfârºit.
Ausburg: Fundaþia Gyuris, 2012; Cuvântul ca o
pradã: antologie de poezie ºi prozã a cenaclului
literar online „Noduri ºi semne”. ASPRA, Galaþi:
InfoRapArt, 2012; Întâlniri cu destine: interviuri.
Cluj-Napoca: Grinta, 2012 (vol. 1); Întâlniri cu
destine II: interviuri. Cluj-Napoca: Grinta, 2013;
Întâmplãri: nuvele. Târgoviºte: Singur, 2015; Izgar
– satul copilãriei mele -. Târgoviºte: Singur, 2016;
Cãþeluºul norocos: poveste. Timiºoara: ArtPress,
2018.
Despre activitatea lui Adalbert Gyuris au
scris: Ioana Cionc㺠în volumul Întoarcerea numelui
– oraºul Bocºa în timp. Reºiþa: Timpul, 1997;
Dimitrie Costa în volumul Fals dicþionar de literaturã
bocºeanã contemporanã. Reºiþa: Timpul, 2001;
Dimitrie Costa în volumul Carte cu scriitori. Reºiþa:
TIM, 2006; Liviu Vãlenaº în Cartea neagrã a
ceauºismului. România între anii 1965 – 1989.
Bucureºti: Saeculum I.O., 2004; Constantin Toni
Dârþu în Personalitãþi române ºi faptele lor 1950 –
2000. Iaºi: Pim, 2008; Petru Ciurea ºi Constantin
Falcã în volumul XII al lucrãrii Cãrãºeni de neuitat.
Timiºoara: Eurostampa, 2011; Petru Ciurea ºi
Constantin Falcã în volumul XV al lucrãrii Cãrãºeni
de neuitat. Timiºoara: Eurostampa, 2012; Gabriela
ªerban în Biblioteca, între datorie ºi pasiune. 60 de

ani de lecturã ºi bibliotecã publicã la Bocºa. Reºiþa:
TIM, 2013 (Bocºa – istorie ºi culturã; 30), revista
„Bocºa culturalã”. De altfel, Adalbert Gyuris
mãrturiseºte cu mândrie cã este cuprins în 65 de
volume.
Fiind un moment aniversar – împlinirea
unei vârste rotunde -, dar fiind ºi o sãrbãtoare a
cãrþii, atât familia cât ºi foarte mulþi prieteni ºi
apropiaþi au venit la întâlnirea propusã de biblioteca
bocºanã. Iar bucuria a fost ºi mai mare, deoarece
în salã s-au aflat mulþi copii, lucru firesc, þinând
cont cã unul dintre autori este copil, iar cãrþile
prezentate sunt cãrþi pentru copii.
Pasiunea pentru scris a fost moºtenitã de la
bunicul Adalbert ºi de cãtre nepoþica Rafaela.
Rafaela Nemeth-Gyuris are aproape 10 ani ºi anul
trecut ºi-a lansat prima carte – „Steaua bunicului”
(Timiºoara: Waldpress, 2016) – o poveste frumos
ilustratã de Radu Cleþiu.
De astã datã cei doi povestitori au venit cu
trei cãrþi de poveºti, cãrþi pentru copii: „Cãþeluºul
norocos” poartã semnãtura lui Adalbert Gyuris, a
apãrut la Timiºoara, editura ArTPress, 2018 ºi
este ilustratã de Luminiþa Mihailicenco Enikeew,
iar „Ariciul isteþ” ºi „Cãprioarele regãsite” sunt
povestirile semnate de Rafaela Nemeth-Gyuris ºi
ilustrate de Luminiþa Mihailicenco Enikeew ºi
Arnold Krasznec (Timiºoara: ArTPress, 2018).
Toate cele trei volume întrunesc carac-
teristicile unor cãrþi pentru copii, cuprind imagini
frumoase, viu colorate, fraze scurte, propoziþii
simple, accesibile copiilor de toate vârstele, text
clar, uºor de citit, iar personajele sunt din sfera
celor preferate de micuþii cititori: cãþeluº, arici,
cãprioarã.
Cu siguranþã, orice copil
care va rãsfoi aceste cãrþi va fi
fermecat de imagini, se va regãsi
în poveºti ºi va deprinde, pe
lângã inteligenþã emoþionalã, ºi
farmecul lecturii.
Întâlnirea organizatã de
Biblioteca Orãºeneascã „Tata
Oancea” Bocºa prin proiectul „Sã
ne preþuim valorile” s-a dovedit
a fi una de suflet, cuvintele
adresate de cãtre participanþi fiind
prieteneºti ºi laudative. Urãri
de bine ºi felicitãri au venit din
partea ing. Constantin Borozan,
ing. Petru Segãrcean, pr. Valentin
Costea, precum ºi din partea
unor cadre didactice prezente la
eveniment ºi a unor artiºti
plastici bocºeni. Iar din partea
managerului instituþiei
organizatoare ºi a echipei revistei „Bocºa culturalã”,
Adalbert Gyuris a primit o diplomã de mulþumire
ºi recunoºtinþã pentru frumoasã ºi fructuoasã
colaborare.
Evenimentul s-a încheiat cu tradiþionala
sesiune de autografe ºi de fotografii.
Dumnezeu nu e un simplu cuvânt !
Dumnezeu nu e un simplu cuvânt,
fiind rostit de oricine,
Dumnezeu e ceva sacru ºi sfânt,
creator de cer ºi pãmânt,
O forþã vie, pentru azi, pentru mâine.
Dumnezeu nu e ceva inventat,
de oameni, cum alþii vor sã ne spunã,
Dumnezeu e în sufletul nostru ascuns,
e iubire, e foc, adiere de vânt sau furtunã.
Dumnezeu e ceva infinit, nepãtruns,
ascuns în Sfintele Taine creºtine,
Dumnezeu e în cer ºi aici pe pãmânt,
e rugul aprins, acolo în suflet la tine.
Dumnezeu e aici în biserica ortodoxã
strãbunã,
în sfântul altar, în sfintele moaºte,
E în universul fãrã de început ºi sfârºit,
prezent clipã de clipã, în vieþile noastre .
Credeþi în El ºi închinaþi-vã Lui,
în Hristosul Cel ce a fost rãstignit,
Pentru iubirea de oameni,
ºi iertarea pãcatelor noastre,
Pe Fiul Sãu, pentru noi s-a Jertfit !!!
25 aprilie 2015
Gheorghiþã Brebenar
BOCªA CULTURALÃ ½ 13
 Gabriela ªerban

„Descifrând Codul Cãrmãzan” la Bocºa

Benoni - Ioan Cãrmãzan - 70
„Acum bãnui ce este arta: este Dumnezeu cãruia i se face dor de oameni.”
(Ioan Cãrmãzan)

Ioan Cãrmãzan este cunoscut ca una dintre Cãrmãzan ºi pentru a-i transmite urãri ºi gânduri
personalitãþile culturale care a adus constribuþii bune.
importante la cultura ºi arta româneascã, la Totodatã, iniþiatorii evenimentului s-au gândit
afirmarea oraºului Bocºa ºi judeþului Caraº-Severin ºi la o prezentare de carte, o carte a cãrei apariþie
în circuitul naþional ºi universal de valori. se datoreazã tocmai sãrbãtoririi zilei de naºtere a
Scriitor ºi cunoscut regizor ºi scenarist, regizorului Ioan Cãrmãzan. Cartea poartã un
profesor universitar, doctor în cinematografie ºi nume sugestiv – „Descifrând Codul Cãrmãzan” – ºi
media, Ioan Cãrmãzan s-a nãscut la 27 iunie 1948 prezintã un amplu ºi complex dialog între scriitorul
în localitatea Satchinez, jud. Timiº, din pãrinþi Vasile Bogdan ºi aniversatul Ioan Cãrmãzan.
dascãli bocºeni. În cele aproape 700 de pagini cititorul îl
De la vârsta de 3 ani se întoarce cu familia descoperã pe scriitorul, pe regizorul, pe
la Bocºa (Caraº-Severin), spaþiul pe care Ioan traducãtorul, pe profesorul, pe columbofilul Ioan
Cãrmãzan îl considerã natal, deoarece aici creºte, Cãrmãzan, pe preºedintele UARF, dar mai ales,
aici învaþã, aici se formeazã, de aici porneºte în pe omul Ioan Cãrmãzan, în care existã foarte
viaþã ºi în carierã. Bocºa este locul în care a mult din acel spirit al poveºtilor de la Bocºa;
copilãrit, ºi-a fãcut studiile, unde a cunoscut descoperã multe dintre aceste poveºti ale Bocºei,
farmecul peisajului ºi al istoriei, de unde s-a între care sunt inserate inedite pagini de jurnal;
inspirat în câteva cãrþi ºi filme. Bocºa este locul descoperã poveste în poveste, povestea de dincolo
în care îl poartã paºii de oriunde s-ar afla. de poveste, poveºti din Bocºa ºi de pretutindeni.
De astã datã, regizorul Ioan Cãrmãzan s-a Un volum fabulos realizat de Vasile Bogdan
aflat în drum spre Caransebeº ºi Moldova Nouã, ºi Ioan Cãrmãzan, îngrijit de scriitoarea Nina
locuri în care a iniþiat ºi se deruleazã un Festival Ceranu, apãrut la editura „Eubeea” din Timiºoara
Internaþional de Film pe care, cu pricepere ºi avându-l consilier editorial pe scriitorul Ilie Chelariu,
dãruire, îl manageriazã.
În aceste drumuri
ale sale, în dupã amiaza
zilei de sâmbãtã, 4 august
2018, la invitaþia bibliotecii
publice, Ioan Cãrmãzan a
poposit la Bocºa, la bi-
bliotecã, pentru o întâlnire
cu prieteni ºi colaboratori
bãnãþeni.
Coordonatorul
instituþiei bocºene a gândit
aceastã întâlnire ca pe un
moment propice pentru a-l
sãrbãtori pe acest ve-
ritabil fiu al Bocºei cu
prilejul împlinirii unei
vârste rotunde – 70.
A º a d a r, o m â n ã d e
prieteni, au înfruntat
cãldura ºi au venit la
biblioteca din Bocºa pentru
o poveste cu Ioan

14 ½ BOCªA CULTURALÃ
un volum frumos copertat de Carmen Emanuela Popa,
prefaþat de Otilia Sârbu ºi înnobilat de lucrãrile maestrului
Silviu Orãviþan.
Un volum-poveste de ºi despre un om de poveste:
Ioan Cãrmãzan. Cititorul va putea fi martorul unor
întâlniri de excepþie, întâlniri ale sãrbãtoritului cu mari
nume ale literaturii ºi cinematografiei româneºti: Sergiu
Nicolaescu, Amza Pelea, Gheorghe Dinicã, Marin Moraru,
Corneliu Vadim Tudor, Lucian Pintilie, Adrian Sârbu,
Danilo Kiš, Nichita Stãnescu, Geo Bogza, Fãnuº Neagu,
Nicolae Breban, sculptorii George Apostu ºi Constantin
Lucaci ºi alte astfel de nume de renume.
În ultima parte a cãrþii existã un capitol intitulat
„Oglinda din privirea oamenilor” ºi aparþine membrilor
Clubului de la Timiºoara, un club inventat de Ioan
Cãrmãzan, dar care rezistã de ceva timp ºi se bazeazã,
în special, pe un „virus” numit „prietenie”. Aºadar, acest
capitol al cãrþii este susþinut de: Maria Niþu, Rodica
Pop, Constanþa Marcu, Ionel Sporea, Silvia C. Negru,
Manolita Dragomir-Filimonescu, Veronica Balaj, Doina
Moþ, Ion Marin Almãjan, Nina Ceranu ºi acad. Ion
Ungureanu.
Evident, cartea se încheie cu un Curriculum Vitae
al sãrbãtoritului ºi cu imagini de familie, prezentând un
parcurs frumos, firesc ºi nobil al bocºeanului Ioan
Cãrmãzan: copil, student, pãrinte, profesor, regizor, bunic.
Un volum de excepþie dedicat unui om de excepþie!
Iatã, volumul a fost prezentat ºi la Bocºa de cãtre
editorul Nina Ceranu ºi autorii Vasile Bogdan ºi Ioan
Cãrmãzan. De asemenea, gânduri ºi cuvinte frumoase
despre omul, regizorul ºi scriitorul Ioan Cãrmãzan au
rostit prieteni precum Gheorghe Jurma (Reºiþa), Cãlin
Chincea (Berzovia), Doina Rodica Moþ (Timiºoara), Silvia
C. Negru (Timiºoara), Rodica Pop (Timiºoara), Manolita
Dragomir-Filimonescu (Timiºoara), Bata Marianov
(Timiºoara), Valentin Bugariu (Birda), Dan Gârjoabã
(Sînmihaiu Român), Constantin Tufan Stan (Lugoj), Ioan
Cojocariu (Caransebeº), Victor Creangã (Bocºa), Valentin
Costea (Bocºa), Doina Gârboni (Bocºa), Dorel Viorel
Cherciu (Bocºa) ºi Adalbert Gyuriº (Germania).
Alte urãri, de la alþi prieteni prezenþi la eveniment,
au fost spuse la final, când s-au ciocnit pahare în cinstea
sãrbãtoritului.
Organizatorii au pregãtit regizorului Ioan Cãrmãzan
o plachetã aniversarã, în semn de recunoºtinþã ºi mulþumire
pentru rodnicã ºi frumoasã colaborare, iar, în locul
tortului aniversar, a fost pregãtit un desert bãnãþenesc,
pe placul invitatului, cunoscute fiindu-i gusturile culinare.
Este vorba despre tradiþionalele gãluºte cu prune (gomboþi),
pe care Ioan Cãrmãzan le-a primit cu bucurie ºi le-a
savurat alãturi de prieteni.
Astfel s-a încheiat o întâlnire de suflet, o întâlnire
organizatã cu drag de Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea”
Bocºa ºi echipa revistei „Bocºa culturalã” pentru a aniversa
una dintre personalitãþile culturale bocºene de talie
internaþionalã precum este maestrul Ioan Cãrmãzan ºi
acasã. Adicã, în una dintre „acasele” lui Nuþu Cãrmãzan:
la Bocºa.
La mulþi ani, Ioan Cãrmãzan!
Maria Niþu
Porumbelul voiajor
Cînd nu eºti din Bocºa dar întâlneºti
oameni care binecuvânteazã locul, simþi
ceva tainic vibrând cald pentru acele plaiuri
cu oamenii sãi.
Dacã rãmâi locului, nimeni nu-þi ridicã
statuie pentru statornicia ta, dar dacã pleci
ºi ajungi personalitate, intri în cartea de
onoare tradiþionalã „Fiii satului”, înrãdãcinatã
din vremuri, din nevoia funciarã a unei
comunitãþi de a se nemuri.
Unii se mai întorc uneori doar pentru
a aduna laude ºi pleacã gâdilaþi în nimb de
glorie, satisfãcuþi.
Puþini sunt însã cei care revin legaþi
de vatrã prin cordonul ombilical precum
un odgon. Care dau periodic „pe acasã”,
unde „casa pãrinteascã nu se vinde”, pentru
cã nu se poate vinde odatã cu ea ºi copilãria.
Sunt acei privilegiaþi, împroprietãriþi ai sorþii,
care pãstreazã ca parte din ei sertarul cu
amintiri, lada de zestre.
Ioan Cãrmãzan, ajuns apreciat
prozator, regizor ºi scenarist, este un astfel
de porumbel voiajor, plecat sã câºtige
concursurile vieþii, care însã, trecând peste
mãri ºi þãri, nu s-a împiedicat de fire de
înaltã tensiune, nu s-a rãtãcit printre fiorduri
reci ºi revine periodic acasã. Se tot roteºte
deasupra cuibului sãu, delimitându-ºi
teritoriul în coordonate de geografie
sentimentalã.
Cum cãlãtorului îi stã bine totuºi cu
drumul, e drept cã porumbel voiajor pleacã
iar, în orizontul aventurilor vieþii, mai lasã
o panã de porumbel, iar fanii o iau, o pun
la pãlãrie, ori o pun în sân, ca pe delicata
floare de pãpãdie purtãtoare de noroc.
Dacã prin alte locuri se reîntâlneºte
cu colegi de facultate, de conferinþe, de
festivaluri etc., aici, în vatra copilãriei, se
reîntâlneºte cu vechi colegi de joacã, de
stradã ºi de grãdiniþã, de bancã, foºti colegi
ºi dascãli… E „regizorul bocºenilor” ºi revine
cu bucurie pentru cã, mãrturiseºte el, firesc,
se simte iar copil ºi aici îºi retrãieºte
tinereþea, în suflet cu cea mai autenticã
diplomã de cetãþean de onoare al unui
teritoriu ca-n basmele cu apã vie.
Doar aici este Nuþu Cãrmãzan,
alchimistul cu athanorul „Povestirilor de la
Bocºa”. Cu statura impozantã de 1,90 m
este uriaºul din poveste „un om din Banat,
din tatã ardelean ºi mamã sârboaicã”. „pus pe
fapte mari”, cu perseverenþã ºi demnitate.
BOCªA CULTURALÃ ½ 15
 „Cu aerul lui colocvial, bonom, cu
sfãtoºenia lui plãcutã ºi chiar cuceritoare,
cu volubilitatea lui tonicã” (Cleopatra
Lorinþiu), organizeazã festivaluri de film,
ca un adevãrat lord al cinema-ului, la
Galaþi, Caransebeº, etc., oriunde este
primit porumbelul voiajor - mesager al
credinþei în victoria elitei, contra
nonvalorilor agresive, deºãnþat ofensive.
Nu întâmplãtor acest an, 2018,
al aniversãrii unei vârste festiv rotunde
este deopotrivã anul Centenarului
Unirii, pentru cã aceasta este esenþa
profesiunii sale de credinþã, tonicã,
optimistã, blazon al unei psihologii de
învingãtor- militarea pentru un front
comun al artei autentice, solidaritate
întru apãrare ºi înnobilare a identitãþii
naþionale/.
„Existã douã Românii, cea care se
vede ºi cea care nu se vede. Eu pariez pe
România care nu se vede. ªi care este
puternicã, foarte puternicã” (spunea el
într-un interviu consemnat de Clara
Mãrgineanu), iar aceste fraze pot rãmâne
ca o lecþie de demnitate, „magister dixit”,
bileþelul prins cu inel de aur la aripa
porumbelului voiajor prin lumea largã.
(Text apãrut în volumul Descifrând
codul Cãrmãzan. Cãlãtorii în suprareal de
Vasile Bogdan. Cu participarea Clubului
de la Timiºoara. Ediþie îngrijitã de Nina
Ceranu.Timiºoara: Eubeea, 2018)
Ion Grecu
Adânc ecou
Adânc ecou mi-a fost trimis
Cum stam, pe þãrmul unui lac.
Era aevea, era vis?
Când multe cercuri îºi desfac
Sau îºi înnoadã-n clar-obscur
Podoaba lor de apã vie...
ªi îºi destramã-a lor contur
La þãrm râvnit cu bucurie.
Sãtule fiind de-atâta larg
Se întretaie-n a lor mers
ªi-n fine clipociri se sparg
De þãrm, ce urma lor, a ºters.
Vreo piatrã din prundiº, cãzând
În lac, pierzându-ºi al ei rost
Ecou adânc trezeºte-n gând...
ªi... totul este cum a fost !
16 ½ BOCªA CULTURALÃ
Dublã lansare de carte la Bocºa
Sâmbãtã, 4 august cu începere de la orele 13,00 la
Biblioteca Orãºeneascã ,,Tata Oancea” din Bocºa a avut loc o
dublã lansare de carte. Au fost prezentate douã volume
apãrute la editura timiºoreanã Eubeea: Descifrând Codul
Cãrmãzan, 700 p. ºi Utopia. Despre iubire ºi prostie, 538 p.
Organizatorul ºi moderatorul întâlnirii a fost bibliologul
ºi bibliotecarul Gabriela ªerban, directorul Bibliotecii Orãºeneºti
care l-a prezentat pe aniversatul de astãzi, Ioan Cãrmãzan,
regizor de film ºi profesor universitar legat sufleteºte de
oraºul Bocºa dar ºi o contribuþie deosebitã: înfiinþarea Clubului
de la Timiºoara, lucrãrile membrilor acestui Club au fost
publicate în volumul Utopia. Despre iubire ºi prostie.
Sãrbãtoritul de astãzi a fost cinstit printr-un volum care
vorbeºte despre omul, regizorul, prietenul, pagini cu bocºeni
dar ºi cu mari actori, regizori ºi scriitori întâlniþi în viaþã.
Tot în acest volum cititorii vor gãsi fotografii, file de jurnal
ºi lucrãri realizate de Silviu Orãvitzan. Pentru a cinsti omul
dar ºi contribuþia la cultura ºi spiritualitatea bocºanã din
partea Bibliotecii Orãºeneºti ,,Tata Oancea”, Ioan Cãrmãzan
a primit o Diplomã de Excelenþã.
Prezidiul a fost format din Ioan Cãrmãzan, Nina Ceranu,
managerul Editurii Eubeea, publicistul ºi redactorul Vasile
Bogdan, sculptorul Bata Marianov ºi Gabriela ªerban, gazda
acestui eveniment cultural. Publicul a fost format din scriitorii
Clubului de la Timiºoara, prieteni bocºeni ai regizorului Ioan
Cãrmãzan, editori ºi critici literari, profesori, ingineri. Biserica
Ortodoxã a fost reprezentatã prin preoþii Valentin Costea
(Bocºa Românã), Dan Gîrjoabã (Sânmihaiu Român) ºi Valentin
Bugariu (Birda).
Rând pe rând, prieteni ºi colaboratori au vorbit despre
regizorul bocºan stabilit în Bucureºti, de opera acestuia ºi de
cãrþile recent apãrute. ªirul acestora a fost deschis de scriitorul
Vasile Bogdan, cel care a realizat prin dialog ,,Codul Cãrmãzan”.
,,Om complex” care a izbutit în film, literaturã, publicisticã ºi
columbofilie, un ,,om în mers”, neliniºtit care a avut între
prieteni pe Lucian Pintilie, Fãnuº Neagu ºi Sergiu Nicolaescu
a reuºit sã dea viaþã acestei cãrþi.
Editorul volumului, Nina Ceranu a amintit faptul cã
acest Club de la Timiºoara iniþiat de Ioan Cãrmãzan a reuºit
sã dea un suflu nou în Timiºoara. Despre iniþiator a mãrturisit
cã în scrierea cãrþii nu a avut nicio inhibiþie în a relata, a
povesti reuºind o carte-mãrturie a vieþii ºi devenirii
profesionale. Cel de-al doilea volum, Utopia. Despre iubire ºi
prostie, dezvãluie scriitura a 25 de autori ºi o lume literarã
efervescentã.
Doina Moþ, membrã a Clubului, fostã sportivã de
performanþã, a vorbit publicului de o trãsãturã definitorie a
lui Ioan Cãrmãzan ºi anume aceea de sportiv de performanþã.
Din sport, aniversatul de astãzi ºi-a pãstrat regulile ºi principiile
care duc la performanþã.
Criticul literar Gheorghe Jurma a reliefat contribuþia
lui Ioan Cãrmazan prin intermediul a douã cãrþi apãrute la
Editura Timp(ul) din Reºiþa: Mica Þiganiadã (1998) ºi Povestiri
din Bocºa (2010). A încheiat intervenþia prin scoaterea în
evidenþã a destinului suprarealist al familiei Cãrmãzan ºi a
unor trãsãturi personale: imaginaþie, neastâmpãr º.a..
Gânduri de bine, de sãnãtate au fost rostite de toþi
ceilalþi participanþi împreunã cu tradiþionalul LA MULÞI
ANI!
Pr. dr. Valentin Bugariu
Parohia Birda, Timiº
 Evenimente
Gabriela ªerban

„Cornel Ungureanu nu are vârstã, Cornel

Ungureanu are operã”
În cadrul proiectului
cultural „Sã ne recunoaºtem
valorile”, Biblioteca Jude-
þeanã „Paul Iorgovici” Caraº-
Severin împreunã cu
Forumul Democratic al
Germanilor Caraº-Severin ºi
Asociaþia Germanã de
Culturã ºi Educaþie a
Adulþilor Reºiþa au organizat
marþi, 18 septembrie 2018,
un moment aniversar
dedicat profesorului uni-
versitar doctor Cornel
Ungureanu, preºedintele
Filialei Timiºoara a Uniunii
Scriitorilor din România,
erudit incontestabil ºi reper
indispensabil al Banatului
literar ºi cultural.
Totodatã, a fost lansat
ºi cel mai recent volum
semnat Cornel Ungureanu,
Mitteleuropa periferiilor, ediþia a II-a, revãzutã ºi considerând invitatul unul dintre prietenii scriitorilor
adãugitã, volum apãrut la editura Brumar din reºiþeni. Dupã o scurtã incursiune în viaþa ºi
Timiºoara, 2018. Încã de la prima paginã autorul opera lui Cornel Ungureanu, Erwin Josef Þigla i-a
subliniazã, în aceastã a doua ediþie a cãrþii, „modul înmânat acestuia o diplomã de Membru de onoare
în care literatura românã, prin scriitorii ei, mai al Asociaþiei Germane de Culturã ºi Educaþie a
mult sau mai puþin importanþi, din sec. XX sau de Adulþilor Reºiþa.
azi, pot defini Mitteleuropa periferiilor: o geografie De asemenea, managerul Bibliotecii Judeþene
literarã legatã de pierderea unui Centru – a unui „Paul Iorgovici”, dra. Clara Maria Constantin a
reper. ªi de regãsirea altui Centru.” De asemenea, înmânat sãrbãtoritului Titlul „In Honorem Paul
precizeazã: „cartea de faþã trebuie cititã împreunã Iorgovici”, cea mai înaltã distincþie a acestei
cu Literatura Banatului, volum important pentru instituþii, plachetã omagialã dãruitã cu prilejul
înþelegerea «Mitteleuropei periferiilor»; datorãm împlinirii celor 75 de ani de viaþã (Cornel Ungureanu
aceastã carte prietenilor de la revista «Orizont» ºi s-a nãscut în data de 3 august 1943 la Lugoj,
celor care au dat sens grupului «A treia Europã».” judeþul Timiº).
Volumul se încheie cu un Epilog ºi cu dedicaþia Despre omul ºi scriitorul Cornel Ungureanu,
autorului „Fie acest volum în memoria Gabrielei despre mentorul a generaþii de scriitori Cornel
Colþescu, admirabil coleg din echipa noastrã de Ungureanu s-au rostit frumoase cuvinte ºi aprecieri
odinioarã.”(Prima ediþie a cãrþii a apãrut în 2002 venite din partea unor prieteni ºi colaboratori:
la editura Polirom, iar pe ultima paginã erau poetul Octavian Doclin, pr.prot. Vasile Petrica,
anunþate volumele „în pregãtire” din seria „A treia artistul Nicolae Dumitru Vlãdulescu, publicistul
Europã”. Între ele se afla ºi Gabriela Colþescu, Titus Criºciu, scriitorul ºi editorul Gheorghe Jurma,
Cornel Ungureanu (coord.) – Rasã ºi clasã în Europa bibliotecarii Erwin Þigla ºi Gabriela ªerban, scriitorul
Centralã ºi extremele politice.) Adrian Bodnaru ºi filologul Ada D. Cruceanu, pe
Dintr-un început, scriitorul Erwin Josef Þigla, care, intenþionat, am lãsat-o la urmã dorind sã ºi
moderatorul evenimentului, a þinut sã precizeze citez cuvântul domniei sale: „Cornel Ungureanu
cã întâlnirea propusã se vrea una de suflet,
BOCªA CULTURALÃ ½ 17
nu are vârstã, Cornel Ungureanu are operã!”.
Vãdit emoþionat, maestrul Cornel Ungureanu
a fost cel care a încheiat întâlnirea, a mulþumit
celor prezenþi ºi ºi-a prezentat cartea, dovedind
încã o datã cã, aºa cum preciza ºi Octavian Doclin,
prin scrierile sale „redã contemporaneitãþii ºi
viitorimii valori literare perene ale þinutului Banat.”
Evident, evenimentul s-a încheiat cu o sesiune
de autografe ºi o alta de fotografii, dar ºi cu
tradiþionalul „La mulþi ani!”
Colocviile revistei
„Reflex”, sãrbãtoarea
culturii cãrãºene
În perioada 13 – 16 iunie 2018 la Bãile Herculane
s-a desfãºurat cea de-a XVIII-a ediþie a Colocviilor
revistei „Reflex”, eveniment anual organizat de Centrul
Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii
Tradiþionale ºi Revista de artã, culturã ºi civilizaþie
„Reflex”, cu sprijinul Consiliului Judeþean Caraº-Severin.
Puse sub semnul sãrbãtorii Centenarului Marii
Uniri, Colocviile revistei „Reflex”, aflate la cea de-a
XVIII-a ediþie, au avut, în principal, subiectul Marii
Uniri, sub diverse aspecte: istoric, literar, editorial,
artistic.
Potrivit programului, în deschidere au avut loc
alocuþiuni din partea gazdelor ºi a organizatorilor:
Silviu Hurduzeu, preºedintele Consiliului Judeþean Caraº-
Severin, Cristian Miclãu, primarul oraºului Bãile
Herculane, Matei Lupu, prefectul judeþului Caraº-Severin,
Ioan Benga, managerul instituþiei organizatoare ºi
Octavian Doclin, redactorul ºef al revistei „Reflex” ºi
iniþiatorul proiectului.
Dupã oficialul cuvânt de întâmpinare, au fost
declarate deschise lucrãrile evenimentului, startul
aparþinând istoricului Vasile Mircea Zaberca, prof. univ.
dr. la UEM Reºiþa, cel care a susþinut o conferinþã pe
tema „Marea Unire – început de epocã”. De asemenea, a
fost prezentat volumul „Centenarul Marii Uniri din
1918. Banatul Montan ºi Voivodina”, volum semnat de
Vasile Mircea Zaberca sub sigla editurii TIM din Reºiþa,
2018. Între altele, autorul preciza: „Centenarul Marii
Uniri din anul 1918 ne oferã un minunat prilej de a
omagia aºa cum se cuvine, cu demnitate naþionalã,
fãrã excese, memoria ºi faptele înaintaºilor fãuritori
de istorie. Acesta este ºi sensul acestor rânduri: preþuire,
îndemn spre raþiune colectivã, unitate în cuget, simþiri
ºi, totodatã, evidenþierea aportului Banatului de munte
ºi sârbesc la fãurirea României Mari.”
Încheind partea istoricã a colocviilor, a început
„defilarea” revistelor ºi a editurilor venite din toatã
þara pentru reîntâlnirea cu scriitorii ºi colaboratorii
cãrãºeni. „Cafeneaua literarã” (Piteºti), „Poesis” (Satu
18 ½ BOCªA CULTURALÃ
Mare), „Mãiastra” (Târgu Jiu), „Anotimpuri literare”
(Timiºoara), „Actualitatea literarã” (Lugoj), „Arcadia”
(Anina), „Bocºa culturalã” (Bocºa), „Interferenþe literare”
(Caransebeº), „Reflex” (Reºiþa), „Nedeia” (Reºiþa),
„Semenicul” (Reºiþa), „ªcoala caraº-severineanã” (Reºiþa),
„Ardealul literar” (Deva), sunt doar câteva dintre revistele
prezente la eveniment ºi prezentate de cãtre redactorii
realizatori.
Tot acum au fost semnalate o serie de apariþii
editoriale, unele chiar foarte recente, grãbitã fiind
apariþia lor pentru a putea fi prezentate în cadrul
prestigioaselor Colocvii „Reflex”. Cãrþi semnate de
Dumitru Cristãnuº (Sibiu), Dan Drãgoi (Argeº), Toma
George Maiorescu (Bucureºti/SUA), Dumitru Mãlin (Alba
Iulia), Ioan Gligor Stopiþa (Sibiu), Octavian Doclin ºi
Ada D. Cruceanu (Reºiþa), Mariana Pândaru (Deva),
Manolita Dragomir-Filimonescu (Timiºoara), Nicolae
Sârbu (Reºiþa), Vasile Petrica (Reºiþa), Ionel Bota ºi
Silviu Orãviþan (Oraviþa/Timiºoara), Ioan Pavel Azap
(Cluj-Napoca), Mihai Posada (Sibiu), Maria Niþu
(Timiºoara), Ela Iakab (Lugoj), Iosif Badescu (Reºiþa),
Remus Giorgioni (Lugoj), Simion Dãnilã (Belinþ) ºi
alþii au fost prezentate ºi supuse atenþiei publicului
prezent.
Un subiect discutat pentru o cunoaºtere temeinicã
a fost cel dedicat dedicat poetului ºi filosofului Lucian
Blaga ºi anume „Lucian Blaga ºi lumea Banatului”,
expozeu susþinut de criticul ºi istoricul literar Zenovie
Cârlugea (Târgu Jiu).
De asemenea, doctorul Tiberiu Nicola a supus
atenþiei participanþilor informaþii ºi date importante
ºi inedite despre sculptorul bãnãþean Romul Ladea,
unul dintre cei trei corifei ai trifoiului cãrãºean.
Cea de-a doua temã a Colocviilor revistei „Reflex”
a fost dedicatã „celei de-a ºaptea arte”, arta
cinematograficã, subiectul fiind unul incitant – „Bãnãþenii
ºi filmul” – avându-l ca invitat pe regizorul Ioan
Cãrmãzan, scriitor ºi profesor universitar, doctor în
regie ºi arte vizuale, preºedintele UARF. Cu acest
prilej a fost lansat filmul „100 de ani de cinematografie
româneascã”, un film realizat de Vasile Bogdan ºi Ioan
Cãrmãzan, cu sprijinul Institutului Cultural Român, al
Centrului Naþional al Cinematografiei, al Uniunii
Autorilor ºi Realizatorilor de Film din România ºi al
DACIN SARA, un film realizat din secvenþe ale celor
mai semnificative filme româneºti realizate pe parcursul
a 100 de ani de cinematografie, filme care, prin calitatea
lor artisticã au contribuit la dezvoltarea culturii
cinematografice ºi diversitãþii culturale naþionale ºi
mondiale. Un periplu cinematografic debutând, firesc,
cu primul lungmetraj de ficþiune românesc, „Independenþa
României” (Grigore Brezeanu, 1912) ºi se încheie cu
„Restul e tãcere” (Nae Caranfil, 2008).
Cea de-a doua parte a acestei generoase teme –
„Bãnãþenii ºi filmul” – a fost dedicatã tot regizorului
Ioan Cãrmãzan, aflat la ceas aniversar (în 27 iunie
împlinea 70 de ani), prilej cu care a fost prezentat
volumul „Descifrând codul Cãrmãzan”, volum apãrut
la editura Eubeea din Timiºoara ºi realizat de Vasile
Bogdan în dialog cu Ioan Cãrmãzan.
Despre aceastã personalitate complexã numitã
Ioan Cãrmãzan au vorbit: Octavian Doclin, Ion Marin
(Continuare în pag. 32)
 Gabriela ªerban Victor Giuleanu, Dragoº Alexandrescu, Gheorghe
Dumitrescu, Zeno Vancea, Myriam Marbe, Dumitru
Bughici, Tudor Ciortea, George Breazul, Emilia
Maestrul Damian Comiºel, Alexandru Paºcanu, Vinicius Grefiens,
Anatol Vieru ºi cu cei care i-au insuflat dragostea
Vulpe aniversat la pentru cor ºi dirijat, Ion Vicol ºi Dumitru D.
Botez.2
Reºiþa Pedagog, dirijor, muzicolog, critic muzical,
profesor universitar, doctor, maestrul Damian Vulpe
a avut o contribuþie hotãrâtoare în 1990, alãturi
La iniþiativa Forumului Democratic al de alþi colegi de breaslã, la reînfiinþarea învã-
Germanilor din Caraº-Severin ºi a Asociaþiei þãmântului muzical superior timiºorean, fiind în
Germane de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa, primul deceniu de activitate la conducerea instituþiei,
luni,10 septembrie 2018, Biblioteca Germanã mai întâi ca ºef de catedrã, apoi decan.3
„Alexander Tietz” din Reºiþa a fost gazda unui „În domeniul muzicologic-istoriografic,
eveniment deosebit, avându-l invitat pe reputatul maestrul Vulpe a scris o serie de monografii cu
muzicolog Damian Vulpe. referire la muzicieni români: (Alma Cornea Ionescu
În cadrul proiectului cultural „Sã ne — o viaþã dãruitã pianului; Iosif Velceanu — un
recunoaºtem valorile”, dirijorul ºi criticul muzical, entuziast propagator al culturii ºi muzicii româneºti),
prof.univ.dr. Damian Vulpe a fost aniversat la cei dar ºi strãini, cum este volumul dedicat lui G. Ph.
80 de ani împliniþi în acest an. Telemann (în colaborare cu L. Füredi), în urma
Prestigioasã personalitate a vieþii muzicale cãreia maestrul a devenit membru al Societãþilor
timiºorene, maestrul Damian Vulpe s-a nãscut în din Magdeburg ºi Hamburg, la fel cum promovarea
19 mai 1938 la Reºiþa, într-un mediu familial creaþiei lui Haendel, prin opera Orlando, i-a adus
propice dezvoltãrii talentului sãu pedagogic ºi calitatea de membru al Societãþii din Halle. Teza
muzical, dacã ne gândim la familia Diaconovici, sa de doctorat are titlul Corul în creaþia ºi
sau, muzical, la strãbunicul Josef Tietz, cantor preocupãrile lui Iosif Velceanu, un entuziast
chiar cu distincþie Papalã, a bunicului sãu, Peter susþinãtor al culturii ºi muzicii româneºti din
Rohr, ce fusese dirijorul orchestrei Werkskapelle, Banat, ºi a fost elaboratã la Universitatea Naþionalã
sau a mãtuºii sale, Margareta Tietz-Cocora, o de Muzicã din Bucureºti, sub îndrumarea celebrului
binecunoscutã pianistã în viaþa muzicalã a oraºului, dirijor Marin Constantin. Împreunã cu Ion Românu
renumitã profesoarã, cu studii superioare la realizeazã primul curs de dirijat coral, Dirijorul de
Conservatorul din Budapesta.1 cor ºi cântul coral. În colaborare cu fiica sa, Ariana
Damian Vulpe a urmat cursurile Conser- Vulpe, a scris apoi volumul Corala Camerata
vatorului Muncitoresc din Reºiþa, devenitã ªcoalã Academica Timisiensis.
Popularã de Artã, ºi ale ªcolii Medii de Muzicã La acestea se adaugã o bogatã activitate de
din Timiºoara cronicã mu-
(astãzi Colegiul zicalã (de poate
Naþional de mai mult de
Artã „Ion Vi- cinci decenii),
du”), absolvind programe de
în anul 1955 cu salã la Filar-
Diplomã de monica Ba-
merit avându-i natul ºi Ope-
ca profesori pe ra Românã din
Ion Românu, Timiºoara,
Miron ªoarec maestrul
ºi Margareta publicând cu
Cocora la pian, consecvenþã, în
iar la Conser- cotidiene lo-
v a t o r u l cale, centrale
„Ciprian Po- sau în revis-
rumbescu” din tele de specia-
Bucureºti, la litate, cronicã
secþia Muzi- muzicalã, por-
cologie (1955– trete muzicale,
1960), studiazã eseuri, pe care
cu nume sono- le-a selectat ºi
re ale muzicii grupat în
româneºti:

BOCªA CULTURALÃ ½ 19
volumele intitulate sugestiv Solidar…: Solidar cu
scena liricã ( 2 0 0 8 ) , Solidar cu podiumul de
concert (2010), Solidar cu cântarea coralã (2013), în
limba germanã, Solidarisch mit dem musikgeschehen
(Solidar cu evenimentele muzicale), ºi, în curs de
finalizare, Solidar cu educarea muzicalã, dar ºi
monografia destinatã celei care a slujit pianul o
viaþã: Margareta Tietz Cocora.” consemneazã prof.dr.
Ani-Rafaela Carabenciov, cea care îi dedicã maestrului
Damian Vulpe câteva articole importante publicate
în presa vremii.
Pentru râvna sa ºi pentru deosebita activitate
pe tãrâm muzical ºi didactic, maestrului i-au fost
acordate numeroase premii ºi diplome de onoare,
cum ar fi: diplomã din partea Prefecturii
Timiº, pentru merite deosebite în viaþa culturalã
a judeþului Timiº, iar din partea Consiliului Judeþean
Timiº, Diploma Pro Cultura pentru întreaga
activitate desfãºuratã ºi merite deosebite în
promovarea artei ºi culturii timiºene, Premiul
Crescent.4
De altfel, Erwin Josef Þigla, organizatorul ºi
moderatorul evenimentului, i-a acordat maestrului
Damian Vulpe, la ceas aniversar, o Diplomã de
membru de onoare al Asociaþiei Germane de Culturã
ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa, alãturi de urãri de
bine ºi, evident, alãturi de dragostea ºi preþuirea
reºiþenilor (ºi nu numai).
Fiind un moment sãrbãtoresc, despre dirijorul
ºi pedagogul Damian Vulpe au mai vorbit publicistul
Titus Criºciu ºi scriitorul ºi editorul Gheorghe
Jurma, cel care a ºi prezentat volumul „Reºiþa
muzicalã” (apãrut în anul 2015 la editura TIM),
volum în care muzicologul Damian Vulpe este
foarte bine reprezentat.
În final, a venit ºi rândul sãrbãtoritului sã
se exprime, sã-ºi exprime bucuria de a fi într-un
cadru atât de prietenesc, acasã, la Reºiþa. Spiritual,
deschis, stilat, elegant în discuþie ºi, totuºi, pãstrând
un ton colocvial, maestrul s-a dovedit a fi
extraordinar! ªi nu i-a fost deloc greu sã cucereascã
publicul prezent.
Evenimentul a fost încheiat prin cântec, cu
participarea Corului „Franz Stürmer” din Reºiþa,
dirijor prof. Elena Cozâltea.
Un eveniment de suflet pentru care
organizatorii meritã felicitaþi, iar fabulosului
muzicolog Damian Vulpe îi urãm viaþã lungã ºi
condei sârguincios!
Note
1
Ani-Rafaela Carabenciov, Damian Vulpe, la
aniversarã, în: Icoane bãnãþene, nr. 7/ 2013.
2
https://www.banatulazi.ro/maestrul-damian-vulpe-
implineste-80-de-ani/
3
Constantin Falcã, Cãrãºeni de neuitat. Partea
a XXXVI, Timiºoara: Eurostampa, 2018, p. 166-167
4
http://www.banaterra.eu/biblioteca/content/vulpe-
damian-biografie
20 ½ BOCªA CULTURALÃ
Edith Guip Cobilanschi
Poveºti cu strigoi,
trãite, ale orãviþenilor
de altãdatã
Într-o duminicã de Sf. Florii (aprilie 2017)
literaþi de pretutindeni se deplaseazã într-un
microbuz cu geamuri fumurii cãtre Oraviþa. Soarele
este puternic, geamurile cenuºii ne prind bine.
Pomi înfloriþi pe toate drumurile de þarã. Comuna
sau satul Ticvani (de citit Cicvani) cu multe palate
þigãneºti mã impresioneazã. Mã gândesc la marele
sculptor bãnãþean Romul Ladea ºi la fiul sãu,
închis în regimul trist dinainte de 1990, fãrã vinã.
ªi la dramele sentimentale petrecute aici, mã
gândesc. „Aici ca aici, dar la Oraviþa, câte nu s-au
petrecut” îmi zice prietena mea, profesoara Elvira
Slovig, „dacã ar mai fi trãit bunica mea; ce
povestitoare bunã era!”.
Intrãm în Oraviþa, orãºel vechi, dominat de
o burghezie mijlocaºã, care îºi avea propriul teatru
cu lojã regale. Mi se spune cum a apãrut Augusta,
ducesa Carolina într-o lojã ….în persoanã, cu
consortul. Pe mine mã atrage însã farmacia Knoblach
(rom. usturoi), cea mai veche din vestul þãrii.
Farmacia este cu bunã ºtiinþã închisã, dar orãviþenii
de vârsta a treia stau „la givan” pe o bancã, în
faþa unei case alãturate farmaciei. Eu mã minunez
de liniºtea ce stãpâneºte orãºelul, de frumuseþea
liliacului înflorit ºi de „ºolocatele” (jaluzelele) caselor,
adãugate ferestrelor, construite în relieful peretelui
stradal pentru curioºii, care doreau sã vadã totul,
pânã la finele strãzii.
- „Ei, doamnã dragã, dacã ai fi trãit aici prin
1900 sau chiar înaintea ºi în timpul primului
rãzboi, multe ai fi auzit sau chiar vãzut” zice o
bãtrânicã.
- „Numai în timpul nopþii, mai bine zis, la
miezul nopþii, când umblã strigoii de colo-colo”.
Eu mã arãt foarte interesatã de acele
întâmplãri, aºa încât mi se aduce un scaun din
„colidor” (coridorul, prispa casei) ºi se trece la acel
deja vue cunoscut nouã.
Iatã prima povestire de pominã : „Femeia
plutitoare cu un copil în braþe”.
În jurul anului 1900 o femeie nãscu un copil
tare urât. Corpul distorsionat, faþa, capul ca o
arãtare satanicã. Bineînþeles cã orãviþenii, mai
ales femeile, ºi-au arãtat curiozitatea, vizitând
mama nenorocitã pentru a vedea cu proprii lor
ochi copilul satanic. Soþii femeilor încercau sã le
opreascã de la aceste vizite, dar ele erau parcã
împinse de o mânã nevãzutã cãtre aceste vizite.
Tânãra mamã era disperatã.
ªase sãptãmâni dupã ce nãscu copilul, ea nu
mai era vãzutã nicãieri ºi casa ei goalã. Despre
tatãl copilului povestitorii nu ºtiau nimic. Bineînþeles
cã a fost cãutatã în zadar în pãdure, în cimitir, în
grãdini etc.
Dar dupã ºase luni, când fratele bunicii unei
povestitoare venea acasã la miezul nopþii de la
muncã, vãzu plutind o femeie cu un copil în braþe
în jurul fântânii pãrãsite din spatele bisericii (deci
în curtea bisericii). Timp de alte ºase sãptãmâni
acest om a urmãrit fenomenul noapte de noapte.
Femeia plutea timp de 12 bãtãi ale orologiului
bisericii la miezul nopþii. De observat repetarea de
trei ori a cifrei 6 – aºadar numãrul fatidic al
satanei: 666. Apoi comunicã cele vãzute angajaþilor
primãriei. S-a coborât în puþul adânc al fântânii,
unde însã apa nu secase ºi s-au gãsit cele douã
cadavre în descompunere ale femeii ºi copilului,
doar trecuserã 6 luni. Dupã înmormântarea creºtinã
a nenorocitei care nu mai suportase curiozitatea
oamenilor, fenomenul nu a mai fost vãzut de
nimeni din Oraviþa.
„Duhul rãului de Sfântul Nicolae” – a doua
povestire.
Pe vremea când pe strãzile Oraviþei nu
ardeau decât lãmpile cu gaz (gaz lampant) de nu
se vedea om cu om pe strãzile întunecate dupã
orele 22, umblau feciorii îmbrãcaþi în Moº Nicolae
în seara de 5 decembrie, având alãturi ºi o arãtare
neprietenoasã, cunoscutã la catolici sub denumirea
de Crampus (Krampus). Dacã Sfântul Nicolae
împãrþea colaci, nuci ºi mere, Crampus dãdea cu
jordiþa în bãrbaþii care veneau de la cârciumã, în
copii mai mãriºori care nu ascultau de pãrinþi ºi
dascãli, dar mai ales în fetele fãloase, care se
credeau de necucerit.
Un fecior din marginea Oraviþei, care era
de-acum logodit cu o fatã frumoasã, voia s-o sperie
pe aceasta, care curioasã umbla ºi ea seara târziu
pe strãzi, de 5 decembrie. Feciorul era însã îmbrãcat
nu în straie de Moº Nicolae, ci mascat ca un
veritabil „Crampus”. Dorind s-o sperie pe fatã, îi
ieºi în cale la un colt de stradã, alãturat unui ºanþ
de scurgere a apei. Fata s-a speriat într-atât, încât
fãcând doi paºi înapoi, cãzu în acea adânciturã ºi
muri. S-a bãnuit cã de spaimã. Am zice astãzi cã
decesul a survenit în urma unui atac de cord
(infarct). La scurt timp dupã înmormântarea fetei,
feciorul ºi-a luat viaþa. Cine a trecut seara târziu,
când se înnopta pe lângã cimitir, i-a vãzut
plimbându-se de mânã printre cruci. În anii
urmãtori (3-4 ani), toþi cei care vedeau acea arãtare
hidoasã pe stradã în seara de 5 decembrie, mureau
peste un an. De atunci nici o fatã n-a mai ieºit pe
stradã în ziua respectiv (5 decembrie), seara, în
Oraviþa.
A treia povestire – „Plânsete, gemete în
noapte”.
Oraviþa avea douã lacuri; mai precis zis un
lac mai mare ºi un iaz. Lângã lacul mare s-au
vãzut peste un secol, chiar douã secole case vechi
rãmase din vremea turcilor. În acele case turcii,
apoi alþi „duºmani” (dupã spusele bãtrânilor) au
þinut prizonieri ºi ostateci. Casele aveau ferestre
foarte mici, unele deloc. Acolo oamenii închiºi
erau chinuiþi (torturaþi), bãtuþi ; unii erau lãsaþi
sã moarã, dupã ce uºile au fost zidite, cu cãrãmizi
ºi pietre, ca sã nu intre nimeni la cei destinaþi
morþii. Dupã cum s-a spus, dupã foarte mulþi ani,
când bãtea un vânt puternic toamna, când se
apropia o furtunã vara, pe înserate, dar mai cu
seamã noaptea, se auzeau gemete, plânsete,
blesteme, din partea acea a orãºelului, deºi casele
erau dãrãpãnate ºi lipsite de fereºti, de uºi. „ Iar
plâng acele suflete chinuite”, spuneau bãtrânii. Se
schimbã vremea, moare cineva, s-a rãtãcit cineva
în apropierea Oraviþei. De când s-a curãþat locul
acela, unde se aflau casele strigoilor, nu se mai
aude nimic.
Întorcându-mã impresionat de cele auzite de
la bãtrânii ospitalieri, care m-au servit ºi cu o
plãcintã îndulcitã cu brânzã dulce din gospodãria
proprie, se apropie de mine profesoara Elvira
Slovig, buna mea prietenã, ºi mã pune sã-i povestesc
ce-am auzit de la bãtrânii locului.
„Trãsura fantomã” – a patra povestire.
„Ei” zice Elvira, dacã ar mai trãi buna mea
bunicã, care era cea mai bunã croitoreasã din
Oraviþa, de o chemau întruna familiile Maderspach
ºi Bahr la cusut ºi brodat rochii de galã ºi lenjerie.
Ea ºtia multe întâmplãri teribile aparþinând Oraviþei,
de la fratele ei Iosif, care ducea poºta frontului în
primul rãzboi mondial, de la Oraviþa la Vârºeþ ºi
înapoi. Deobicei venea la miezul nopþii acasã.
Biserica din Oraviþa avea un orologiu care anunþa
ora exactã de patru ori pe orã ; cu o bãtaie la un
sfert; cu douã la jumãtate, cu trei la treisfert ºi la
orã exactã bãtea cifra respectivã, deci la miezul
nopþii se auzeau 12 lovituri, parcã de gong. Odatã
acest unchi din partea bunicii, trece pe lângã
bisericã, chiar la miezul nopþii ºi înþepeni de
groazã, când vãzu 12 cai negri, înhãmaþi doi câte
doi, deci în ºase perechi la o trãsurã stranie cu
perdelele trase, ieºind dupã bisericã în trap. Deºi
nu era urmã de piatrã în jurul bisericii, se auzea
uruitul trãsurii pe un caldarâm, tropãitul sacadat
al cailor, din copitele cãrora ieºea foc ºi fum.
Nopþi în ºir , unchiul Iosif s-a strãduit sã vadã
acest spectacol unic, înfiorãtor, dupã ce vãzu cã
BOCªA CULTURALÃ ½ 21
aceºti cai apãreau deândatã ce orologiul bãtea de
miezul nopþii. La câtva timp uruitul trãsurii nu
mai era atât de clar ºi caii pãreau obosiþi. Într-o
noapte a trãit ºi momentul dispariþiei cailor, care
au intrat cu trãsurã cu tot în pãmânt chiar în faþa
portalului bisericii. Viziunea unchiului Iosif i-a
rãmas acestuia în gând pânã la sfârºitul vieþii.
Mie mi s-a pãrut cã ºi Elvira trãia apariþia acestor
vedenii, când povestea.
Timiºoara, aprilie 2017
Irina Lucia Mihalca
Un colþ de rai
Am fost, pentru câteva zile, la Rucãr, o
comunã situatã într-o depresiune intramontanã
încântãtoare, din judeþul Argeº, undeva în zona
culoarului Rucãr-Bran, pe vechiul drum comercial
al þãrii, drum care fãcea legãtura dintre Braºov ºi
vechile cetãþi de scaun ale Þãrii Româneºti:
Câmpulung, Târgoviºte ºi, mai târziu, Bucureºti.
Un loc mirific, în care, an de an, ne întoarcem ºi
unde aºteptãm, cu dor, sã ajungem, încãrcându-ne
de frumos, de luminã. Un colþ de rai, aºa cum zic
mereu!
Sã stai pe un vârf de deal ºi sã priveºti
panorama pitoreascã oferitã privirii! Sã nu te mai
saturi de tot ce inspiri! În fundal, se întind pãºunile,
dincolo de care se întrezãresc crestele munþilor,
pe dreapta Bucegii, pe mijloc, culmile crenelate
ale Pietrei Craiului, Leaota, Iezer-Pãpuºa, iar pe
stânga, Munþii Fãgãraº. În faþa lor sunt risipite,
sate, dealuri ºi culmi înverzite; pe colnice sunt
presarate, ici-colo, cãsuþe de lemn. În depãrtare,
ºoseaua ºerpuieºte halucinant, iar noaptea, salba
de luminiþe ale maºinilor te hipnotizeazã prin
ritmul miºcãrii lor. Pe mãguri, curmãturi ºi dealuri
cutreierã turmele ciobanilor.
În partea stângã zãreºti drumul duce la
Peºtera Dâmbovicioara. La contactul dintre culmile
vestice ale Munþilor Iezer-Pãpuºa ºi Culoarul Bran-
Rucãr-Dragoslavele, depresiunea Rucãr este
strãbãtutã de Râuºor ºi afluenþii sãi.
Sã cutreieri potecile, pe drumuri de munte!
În împrejurimi, în diferite excursii pornim spre
cheile ºi Peºtera Dâmbovicioara, comuna
Dragoslavele, Mausoleul de pe Mateiaº, spre cheile
Ghimbavului, afluent pe stânga Dâmboviþei.
Sã inspiri miresmele care plutesc în aer,
un amestec de flori de câmp, arome de zmeurã,
fragi, mure, fân proaspãt cosit, mentã, cimbriºor
ori sânziene!
Sã asculþi, pe fundalul atâtor zgomote,
22 ½ BOCªA CULTURALÃ
þârâitul constant al greierilor, legãnatul copacilor,
adierea vântului printre frunze, trilurile pãsãrilor,
bâzâitul albinelor, tãlãngile vacilor care pasc în
apropiere, pe culmi ºi seara când trec, pe drum
spre casã! Sunt sunete noi, diferite, pentru orãºeanul
adaptat zgomotului citadin.
Sã stai desculþ în roua ierbii, sã te scalzi în
baia de luminã a dimineþii, sã adormi pe iarbã, în
adierea vântului ºi-a razelor soarelui, dupã-amiazã,
citind, iar seara, sã priveºti cum apare luna ºi
apoi, una câte una, puzderie de stele! Sã simþi cã
eºti aproape de cer, atingându-l!
Sã te încarci de-atâtea culori, culori care se
schimbã, ceas de ceas, în funcþie de luminã!
Sã priveºti cerul întins ºi norii care trec, în
vitezã, aproape de tine! Un nor mare ºi pufos mi-
am ales.
În pragul zborului sunt alãturi de ceilalþi.
Sar din loc în loc, într-un nor mã ascund. Mã
prinzi?
Sã vezi, odatã trezit, dimineaþa, aburii ceþii
care se ridicã uºor! Sã te pãtrundã, seara, frigul
serios, la care nu te aºtepþi, neadaptat fiind, venit
din canicula Bucureºtiului!
Sã mãnânci atâtea bunãtãþi, oferite de gazdã;
eu, adepta brânzeturilor, fructelor, legumelor, cu
gust autentic, bulz cu mãmãligã ºi alte specialitãþi
locale, brânzã de burduf, brânzã de oaie în cetinã,
caº afumat, urdã, jintiþã, brânzã de vacã, lapte,
slãninã de casã, cârnaþi afumaþi, pastramã, ouã de
þarã, fructe, miere de albine, hribi... ce poþi sã
mai spui?!
Cã pleci cu pãrerea de rãu cã ziua nu are
mai mult de 24 de ore sau cã timpul nu-þi permite
sã stai mai mult decât þi-ai dori, dar cu dorinþa de
a reveni mereu ºi mereu.
Am fost acolo, an de an, încã de când erau
fetele mici. Aºa au descoperit cã se pot rostogoli
în iarbã, pornind de pe deal, cã pot sã stea
desculþe în iarba care te mângâie, în roua care te
spalã, cã pot simþi contactul real cu natura...
chiar ºi când au fost înþepate de albine.
Binenþeles cã ºi acum, culegând flori de
câmp ºi plante medicinale, o albinã m-a înþepat, e
ºi normal când intri în spaþiul lor... iar câinii
proprietarilor, care mã cunosc de atâta timp, mi-
au sãrit în braþe, încã de la deschiderea portierei
maºinii, nedesparþindu-se de mine, cât timp am
stat acolo.
Nu ºtiu cum se face, dar oriunde merg,
câinii mã îndrãgesc. Reciprocã e iubirea.
O amintire de neuitat, pãstratã adânc!
15 iulie 2016
 Marius Cãrbunescu
AMANTA SISTEMULUI
2 a cãrui om! Omul de lângã mine, cel mai apropiat,
Sunt profesoarã de englezã de peste cinci
ani la aceeaºi ºcoalã de cartier. Încã de pe vremea
lui Ceauºescu! Dar nu mã vãd fãcând mulþi pureci
în învãþãmânt. Nu este pentru mine sã desþelenesc
minþile buruienoase ºi lipsite de perspectivã ale
vlãstarelor din zorii capitalismului deºãnþat. Li s-a
urcat la cap libertatea la toþi, începând de la cei
mici! Nu mai existã uniformã, nici respect, civilizaþie,
educaþie. Fusesem pe punctul de a abandona ºcoala
în urmã cu ceva timp, când am primit o propunere
de consilier juridic la niºte arabi ce fãceau afaceri
de comerþ în România. Nu era mare lucru, doar
sã traduc hârþoage, documente de export sau
import, pe care sã le depun la autoritãþile
competente. ªi aº fi fãcut-o fãrã regrete dacã
divorþul nu mi-ar fi dat planurile peste cap.
Rãmãsesem sã am singurã grijã de Luca, iar
arabul n-ar fi acceptat în ruptul capului sã mã
împart între el ºi copil. În plus, aº fi fost departe
de ºcoalã tocmai când Luca se pregãtea sã intre
în clasa întâi. Asta e, un tren pierdut. Probabil
vor mai veni ºi altele. Rãmãsesem în relaþii cordiale
cu Hussein, care ar fi vrut sã-mi facã ºi curte
dacã nu i-aº fi retezat-o din start. Eram prea
rãvãºitã ca sã mã mai implic într-o nouã relaþie.
Totuºi, rãmãsesem amici.
L-am urât mult pe fostul soþ cã ne-a lãsat
baltã ºi a plecat. Dar cu timpul am început sã-l
înþeleg. Suferise mult pe vremea lui Ceaºcã din
cauza persecuþiilor politice. Era un rebel incurabil
care atrãgea necazurile ca un magnet. La institutul
de proiectãri unde fusese angajat imediat dupã
terminarea facultãþii, proiectele lui þineau în spinare
o liotã de incompetenþi agresivi. Cum adicã sã
vinã unul mai tânãr sã le dea lecþii? Cu toate
astea, îºi însuºeau fãrã jenã lucrãrile lui pentru
cã, vezi Doamne, el nu avea stagiul terminat.
Odatã, s-a luat la bãtaie cu secretarul de partid
din institut ºi nu s-a lãsat pânã nu i-a proiectat în
cap tabloul lui Ceauºescu, de s-a fãcut þãndãri. A
fost ºi închis pentru asta. Bietul Dinu! Revoluþia
l-a prins în stradã. Apoi, când a vãzut cã nimic nu
se schimbã în politicã, în societate, în economie,
la institut, era din ce în ce mai abãtut. Începusem
sã-l urãsc ºi eu pe Iliescu, de parcã de el depindeau
momentele noastre de tandreþe, din ce în ce mai
rare. Calendarul nostru de sex se scria la Cotroceni.
Pe urmã, dupã ce minerii au invadat Bucureºtiul,
n-a mai fost chip sã-l þin lângã mine ºi lângã
copil. Spunea cã nimic bun nu se va alege de þara
asta. A plecat în Germania ºi de acolo, la scurt
timp, în America. Hotãrârea de divorþ i-am expediat-o
prin poºtã, când lacrimile îmi secaserã deja. Acum,
ne mai trimite din când în când câte o bancnotã
frumoasã, are grijã sã nu fie mototolitã, cu portretul
lui Franklin. O bancnotã pe care, dacã ar fi aici,
i-aº bãga-o în fund. Asta e tot ce s-a ales de
iubirea noastrã.
Acum mã simþeam ca o stâncã, întãritã de
suferinþã. Imunã la factorii de mediu, vicisitudinile
vieþii sau acþiunea distructivã a omului. Indiferent
nu mã putea copleºi. Ochii, secãtuiþi de atâta
plâns, mi se transformaserã în douã pietre abrazive
de duritatea diamantului, ºi totodatã, cristaline,
înºelãtoare. Privirea pãtrunzãtoare putea sã macine
conºtiinþe, sã disloce sentimente. Acum, orice
Hussein dintr-o þarã care propovãduia superioritatea
bãrbatului asupra femeii reprezenta o provocare
pentru mine. Un test pentru forþa minþii sã
domesticesc o astfel de lighioanã. Iar Hussein este
o lighioanã a naibii de arãtoasã. Pripãºit pe plaiurile
noastre odatã cu cohorta de studenþi arabi ademeniþi
de Ceauºescu sã-ºi isprãveascã studiile în ale
materialismului dialectic, în schimbul verziºorilor
atât de necesari pentru plata datoriei externe,
Hussein se dovedise meºter, mai degrabã, în
materialismul eclectic. Înzestrat cu un ascuþit
simþ comercial, era nelipsit de la petrecerile
studenþeºti de prin cãmine, unde vindea þigãri,
cafea, casete video cu filme deocheate, blugi, adidaºi,
ºi ce se mai putea. ªtia sã facã ºi cadouri sau sã
reducã preþul la sfert, pentru a-ºi lubrefia canalele
de distribuþie. Aºa l-am cunoscut, pe vremea când
mama mã învãþase sã nu mã culc cu strãini. De
atunci am evoluat, iar în ultimii ani am adãugat
un strat impermeabil de fard pentru suflet ºi
exprimarea sentimentelor. Înzestratã cu aceastã
armurã, de curând l-am sunat, sã-l întreb ce mai
face, ºi imediat m-a invitat la o cafea.
Hussein devenise un om de afaceri respectabil,
cu un business serios în domeniul producþiei de
ambalaje ºi etichete. Ha, ha! Tocmai Hussein sã
se preteze la o astfel de afacere! El, care vizase
întotdeauna conþinutul! Puteam sã-l tachinez la
nesfârºit pe tema asta ºi n-aº spune cã-i displãcea.
„Lucky, succes la mine în afaceri început cu comerþ,
ambalaje. Mai întâi trebuie sã ºtii sã vinzi, sã
ambalezi frumos ceea ce vinzi. Dupã aceea te
califici pentru afacerile mari. Noi am face tare
echipã bunã împreunã. Înþelegi mãi?” Înþelegeam
prea bine. Ambalajele erau doar de suprafaþã. De
fapt, Hussein era atras de esenþe, dar, pânã acolo,
cãuta sã nu ardã etapele. Total diferit faþã de
mine, suficient de pragmaticã, sincronizatã cu
vremurile, pentru a mã ghida dupã principiul
„scopul scuzã mijloacele”. În schimb Hussein se
împiedica de cuvinte, de veºminte, de cultura sa
arabã pentru a ajunge la inima mea. Nu-i mai
puþin adevãrat cã aceasta se afla închisã într-un
cufãr ferecat, nu aºa uºor de desfãcut. În ceea ce
mã priveºte, mi-aº fi oferit mai lesne un alt
triungi, cu laturile mai puþin rotunjite ºi aflat
undeva mai jos. Era musai sã vin ºi eu cu ceva în
capitalul social al noii alianþe comerciale. Iar un
alt activ viabil nu posedam. Cum spuneam, Hussein
se sãturase sã aºtepte la porþile dorului, cu expresii
artistice de învãluire, frumos ambalate în limbile
românã sau englezã. Þintea spre chintesenþa unei
BOCªA CULTURALÃ ½ 23
femei. Într-o noapte parfumatã de varã mi-am
desfãcut cufãrul, dar nu cel mare în care pulsa
haotic o inimã rãnitã. Chiar ºi aºa, alianþa era
pecetluitã. Tocmai se semnase un contract uriaº
cu un celebru producãtor de vinuri din zona Vrancea,
sã le livrãm etichete ºi cutii de carton pentru
ambalat sticle ºi evenimentul se impunea sãrbãtorit
cum se cuvine. În pripã, ne-am dat întâlnire în
Club A, unul dintre puþinele pe care le ºtiam de
pe vremea studenþiei noastre. Am avut grijã sã-l
pregãtesc pe Hussein pentru întâlnirea ce avea sã
urmeze, întrucât o invitasem ºi pe Silvia alãturi
de nelipsitul Geo.
„Ai mare atenþie ce dai pe goarnã! Asta e
un securist nenorocit care aflã ºi ce n-ai spus,
citeºte printre cuvinte. Iar arabii sunt febleþea lui.
Mare lucru sã nu te provoace la o disccuþie în
arabã, ca sã te înfunde a doua zi.”
„Dragã Lucky, da eu nu dau nimic pe goarnã,
la mine cântat este doar la darbuka”, a încercat
Hussein sã facã pe prostul. Am priceput cã a
înþeles ideea din modul cum îi tremurau picioarele.
Ne-am întâlnit toþi patru la lumina unui
felinar public de pe Lipscani ºi am pãtrus pe o
scarã îngustã la subsol, ca într-o galerie de ºobolani.
Dacã s-ar fi declanºat vreun încendiu, am fi luminat
feeric, cu propriile trupuri, multã vreme pentru a
întreþine vâlvãtaia. Am ochit o masã mai retrasã
de unde se vedea doar un sfert din scena pe care
îºi acorda chitarele un cantautor cunoscut. Cel
puþin aºa a lãsat de înþeles efervescenþa care
cuprinsese mesele din faþã ºi tinerii care, farã a
avea locuri la mese, se înghesuiserã pe buza
scenei cu câte o bãuturã în mânã. Pentru mine,
care eram o habarnistã în ale muzicanþilor la
modã, conta mai mult ce se petrecea la masa
noastrã. Încã dinainte de a intra în club mã tot
gândeam cum sã-l prezint pe Geo pentru a nu
vexa pe cineva. Nu puteam s-o trântesc nonºalant:
colonel de securitate Geo Arniþoiu, mã rog SRI,
m-ar fi corectat el, specialist în racolãri ºi trierea
cadrelor. N-aveam încredere nici s-o las pe Silvia
sã facã prezentãrile, pentru c-ar fi zbârcit-o sau
s-ar fi bâlbâit nemãsurat. Salvarea am primit-o
chiar din partea lui Geo care, de cum s-a aºezat
pe taburetul scund din preajma mesei rotunde,
si-a luat un aer preþios ºi a postat în faþa fiecãruia
câte o carte de vizitã, declamând plin de emfazã:
”Astãzi dau de bãut la toatã lumea. Cine mã
refuzã îl privatizez. Ha, ha...” Apoi îi trage o
ventuzã zdravãnã Silviei cu niºte buze ca de
urangutan hãmesit. Hussein, care dorea sã
sãrbãtoreascã contractul, se fãcuse mic de tot, iar
dacã ar fi avut un spaþiu deschis, probabil ar fi
luat-o la goanã ºi nu s-ar fi oprit pânã la el în
deºert. Abia atunci, privindu-l pe Hussein cum se
scurgea de pe scaun, am vãzut cu coada ochiului
ce scria pe cartea de vizitã: „Geo Arniþoiu, director
adjunct, Direcþia Privatizare”. Iar sus de tot, cu
majuscule ºi litere aurite: „FONDUL
PROPRIETÃÞII DE STAT”. Era limpede. Dacã
aceastã instituþie nou înfiinþatã numise în poziþii
cheie oameni cu probitatea profesionalã ºi, mai
ales, trecutul lui Geo, înseamnã cã avea intenþii
24 ½ BOCªA CULTURALÃ
cât se poate de serioase cu scheletele industriei
socialiste. Ura! Am sãrit în sus ca mânatã de un
resort, trãgându-l ºi pe Hussein dupã mine, am
dat ocol mesei ºi l-am îmbrãþiºat pe Geo, urându-i
activitate lungã în noua funcþie. Hussein, în spatele
meu, m-a secondat fãcând acelaºi gest. Abia dupã
ce m-am retras am simþit urma unei mâini discrete,
dar energice, pe una dintre coapsele mele. Instinctiv
am aruncat o privire fugarã cãtre Silvia care
râdea cu poftã de surpriza pe care ne-o provocaserã
cãrþile de vizitã distribuite de Geo.
Atunci, sã sãrbãtorim, sã curgã vinul, am
decretat, întorcându-ne la locurile noastre.
Discuþia care s-a iscat dupã ce vinul a gâlgâit
în pahare, s-a învârtit în jurul profesiilor ºi
activitãþilor noastre atât de diferite. M-am ferit sã
folosesc termenul serviciu care, în cazul lui Geo,
n-ar fi avut cel mai curat înþeles. Aºadar, job-urile
noastre erau atât de diferite, dar fire nevãzute
sau conexiuni nebãnuite se întreseþeau precum
pânzele de paianjen în lumina spectralã a dimineþii,
împodobind cu filigran arcada unei ferestre. Ar
putea fi fereastra de oportunitate. Silvia era legatã
de Geo prin corecturile la diverse norme
metodologice scrise în limba analfabeþilor, eu cu
Hussein prin mici miºmaºuri la fel de strãine de
normele deontologice, dar adevãratele odgoane abia
de se întrezãreau. Mânatã de o puternicã energie
instinctualã, la un moment dat am surprins pe
toatã lumea, declarând cã ceea ce nu mi se
potriveºte deloc este tocmai profesia de dãscãliþã.
Vreau o schimbare cu viaþa mea. Silvia a rãmas
perplexã, uitându-se la mine ca la ultimul ei
punct de sprijin luat de o viiturã. În schimb,
ambii bãrbaþi din preajma mea n-au contenit cu
încurajãrile, având totuºi suspiciunea cã mã luasem
prea în serios sã folosesc expresii tranºante,
indubitabile, la un pahar de vin. Ca sã arãt cã
sunt pusã pe fapte mari m-am ridicat în picioare
ºi am întins o mânã spre cantautorul care tocmai
isprãvea o pauzã ºi trecea fugar pe lângã masa
noastrã înainte de a se reapuca de cântat.
Mã numesc Lucky Gheorghe. Cu cine am
onoarea?
Alexandru..., dar pentru prieteni sunt Ducu.
Ducu Bertzi.
Dragã Ducu, pot sã-þi spun aºa? Ai cântat
minunat. Dupã recital, te invitãm la masa noastrã.
Avem deja trei motive de sãrbãtorit. Nu-i aºa
bãieþi?
Îmi pare rãu Lucky. De aici plec direct la
un alt eveniment. Poate altã datã, s-a scuzat
folkistul cu o bunã cuviinþã ce te fãcea sã crezi cã
regretã profund existenþa unui alt program.
Deºi am fost refuzatã, ce-i drept politicos,
poate mai politicos decât o meritam, gurile cãscate
s-au închis mult dupã aceea. ªi au fãcut-o cãutând
paharul pentru a-ºi turna licoarea pe limbã ºi în
creier cu fervoarea celui care cautã înþelesuri
acolo unde nimic nu este de înþeles. Nimic nu era
raþional în gândurile, în gesturile mele, dar simþeam
cã sunt cãlãuzitã de o nebunie controlatã, cã
instinctul mã duce în direcþia cea bunã.
 Sã ne preþuim v
preþuim alorile
valorile
Gabriela ªerban

IN MEMORIAM
CONSTANTIN LUCACI
Dacã timpul ar mai fi avut rãbdare, sculptorul
Constantin Lucaci ar fi împlinit 95 de ani. Din
pãcate, se împlinesc 4 ani de dor. Drum lin în
Luminã, maestre! Lumina, pe care adesea ai
sculptat-o cu aleasã mãiestrie...

LUCACI, CONSTANTIN. Sculptorul care s-a

nãscut la Bocºa, pe str. Muncii nr. 15, în 7 iulie
1923 ºi s-a stins în 19 iulie 2014 la Bucureºti. Este
cunoscut mai ales datoritã fântânilor cinetice care
înfrumuseþeazã câteva oraºe importante din þarã
ºi sunt fãurite de maestrul Constantin Lucaci.
În anii studenþiei a avut loc debutul sãu în
artã, iar lucrarea „Înotãtorul” îi aduce porecla de
„Il genio” incluzându-l în Istoria artelor ºi propus
la Premiul de Stat.
Constantin Lucaci a inventat un pantograf
spaþial, care a fost brevetat mai întâi în Italia ºi
Franþa apoi în România. Oficiul de Stat pentru
Invenþii a premiat pantograful considerându-l cea
mai interesantã invenþie a anului 1957.
Urmeazã etapa figurativului în arta sa, dând
naºtere sculpturilor în granit ºlefuit. În aceastã
perioadã a genului figurativ participã la nenumãrate
expoziþii din þarã ºi strãinãtate. Figurativul i-a
dezvoltat personalitatea artisticã, iar la acest gen
maestrul a renunþat când visurile sale n-au mai
fost terestre, când ideile sale n-au mai fost
reprezentate de figuri umane, ci de aºtrii, de
miºcarea spaþialã, de misterul cosmic.
Urmeazã perioada cãlãtoriilor de studii în
Italia, dar ºi în Franþa, iar oraºul luminilor îi
stârneºte primele încercãri de sculpturã în oþel
inoxidabil, proiectând opere mari ºi medii, iniþiind
ciclul de lucrãri „Spaþiu ºi luminã”
Constantin Lucaci a imaginat pentru oraºele
româneºti niºte centre artistice citadine, veritabile
oaze de liniºte, cu o concepþie modernã – sculpturã
monumentalã ºi joc de ape, muzicã ºi spectacol.
Fântânile maestrului Lucaci, simfonii ale
apei izvorâte dintr-un suflet bântuit de stãri
contradictorii: frumos, armonie, visare, luminã,
pace, pe de o parte, iar pe de altã parte trudã,
tehnicã, ºtiinþã, rigurozitate, meticulozitate.
Prima fântânã este cea de la Constanþa, în
1971. Urmeazã Turnu Severin 1979, Vaslui 1981,
Reºiþa 1984, Brãila cu trei fântâni 1988- 1992,
Fântânile lui Lucaci - o simfonie lichidã...
Giurgiu 2000, Alba Iulia 2007.
Cu fântâna de la Constanþa ºi ciclul „Spaþiu
ºi luminã” începe zodia lui Constantin Lucaci,
acestea consacrându-l ca un artist modern, un
renascentist modern, un sculptor al metaforelor ºi
ideilor în inox.
Participã ºi adunã nenumãrate premii de la
expoziþii din þarã ºi strãinãtate
În 1982 primeºte din partea guvernului italian
Ordinul „Cavaler al Meritului Republicii Italiene”,
în 1984 Universitatea din Viena ºi Fundaþia Alfred
Toepfer cu sediul în Hamburg, Germania, îi acordã
premiul „Herder”, „Premiul Nobel al Estului”,
devenind primul sculptor român care primeºte
acest premiu, aºezându-l între personalitãþile
marcante ale artelor ºi ºtiinþelor spiritului din
Europa.
Continuã organizarea de expoziþii în diverse
oraºe din þarã ºi strãinãtate, în 1999 i se atribuie
Medalia de Aur la Bienala Internaþionalã Dantescã
de la Ravena, iar în 2007, sub patronajul Vaticanului,
în Pinacoteca Sanctuarului San Francesco di Paola,
Italia, a fost inauguratã „Colecþia Constantin Lucaci”,
fiind singurul artist român care beneficiazã de
acest privilegiu muzeistic din partea Sfântului Scaun.

BOCªA CULTURALÃ ½ 25
 Sã ne preþuim v
preþuim alorile
valorile
„Un artist cu loc în orice proiect al lumii!” Astfel
a fost perceput maestrul Constantin Lucaci.
„Sculptând lumina” ºi-a sculptat nemurirea.
Un strop din aceastã luminã, o picãturã din
geniul maestrului se aflã ºi la Bocºa. În Bocºa
Montanã, pe str. 1 Decembrie 1918 nr. 43. În data
de 5 iunie 2012 la Bocºa a fost inaugurat Muzeul
„Constantin Lucaci” – „Spaþiu ºi luminã”. Din anul
2008 Constantin Lucaci este Cetãþean de onoare
al oraºului Bocºa ºi al judeþului Caraº-Severin.
Maestrul îºi doarme somnul de veci în
Cimitirul Strãuleºti 2 din Bucureºti alãturi de
mari artiºti ºi importante nume ale artei româneºti.
Referinþe: Mic dicþionar al personalitãþilor
culturale din Caraº-Severin/ Gheorghe Jurma: Reºiþa.
1976; Constantin Lucaci/ Romulus Balaban.
Bucureºti. Meridiane. 1977; Nu vã doare depãrtarea,
domnule?.../ Dorina Sgaverdia. Reºiþa. Timpul.
2000; Constantin Lucaci. Metafora luminii/ Giorgio
Segato. Bucureºti. Regia Autonomã „Monitorul
Oficial”. [2001]; Constantin Lucaci/ Pietro Amato.
Bucureºti. Regia Autonomã „Monitorul Oficial”.
2005; Constantin Lucaci în cãutarea Legendei
Personale/ Dorina Sgaverdia. Timiºoara. Marineasa.
2008; Bocºa din inimã/ Vasile Bogdan. Reºiþa. TIM.
2008; Identitate ºi destin cultural II/ Titus Criºciu.
Oraviþa. 2008; Memento. Evenimente ºi personalitãþi
din Banatul istoric./ Coord. Vasile C. Ioniþã. Editura
Banatul Montan, 2008; Cãrãºeni de neuitat XII/ Petru
Ciurea ºi Constantin Falcã. Timiºoara. Eurostampa,
2011; Cãrãºeni de neuitat XV/ Petru Ciurea ºi
Constantin Falcã. Timiºoara. Eurostampa, 2012;
Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-
Napoca: Grinta, 2012; Cãrãºeni de neuitat XIX/ Petru
Ciurea ºi Constantin Falcã. Timiºoara. Eurostampa,
2013; Biblioteca, între datorie ºi pasiune/ Gabriela
ªerban, Reºiþa: TIM, 2013 (Bocºa, istorie ºi culturã;
30; în revista Bocºa culturalã (vezi Gabriela ªerban.
Bibliografia revistei „Bocºa culturalã”.2000-2009.
Reºiþa. TIM.2009 ºi Bibliografia revistei „Bocºa
culturalã”. 2009-2013. Reºiþa. TIM.2014 );Cãrãºeni
de neuitat XXXI/Constantin Falcã. Timiºoara.
Eurostampa, 2016.
(Fiºã de dicþionar din volumul Biblioteca,
între datorie ºi pasiune. 60 de ani de lecturã ºi
bibliotecã publicã la Bocºa/ Gabriela ªerban, Reºiþa:
TIM, 2013 (Bocºa, istorie ºi culturã;30)
26 ½ BOCªA CULTURALÃ
IOAN JUCU (de BANAT)
A venit pe aceastã lume în comuna Rãcãºdia,
judeþul Caraº-Severin, la sfârºitul secolului al XIX-
lea, într-o familia de þãrani nevoiaºi.
A fãcut ºcoala primarã de 7 ani în comuna
natalã, dar ºi-a însuºit o culturã vastã prin lecturi,
fiind deci un autodidact.
A întemeiat ºi a condus ziarul independent
„Þara” , care a apãrut la Oraviþa la 30 martie
1924. Acesta a militat împotriva celor ce „apasã
ºi sug vlaga þãrãnimii” .Colaboratorii ziarului au
fost din rândurile þãranilor (Ilie Crãciunel, plugar
din Rãcãºdia, Nicolae Vucu Secãºeanu, Paul Târbãþiu
ºi alþii) cât ºi din rândul intelectualilor bãnãþeni
(Dr. Ion Þeicu, M.E.Gropºianu, Nicolae Roman,
Iosif Sterea ºi chiar Camil Petrescu, stabilit atunci
la Timiºoara).
„Þara” pe lângã ºtirile ºi informaþiile zilei a
publicat ºi lucrãri literare mai ales schiþe, ziarul a
adresat þãranilor chemarea de a apela la el, pentru
rezolvarea mãsurilor nedrepte aplicate de autoritãþi.
„Þãranii care au de suferit din cauza conducerii
comunale, judeþene sau din alte cauze ilegale
sã vinã la ziar, unde prin cuvântul scris vor fi
ajutaþi”.
Prezenþa numeroaselor intervenþii la autoritãþi
în favoarea þãranilor, ca ºi demascarea unor
conducãtori (printre care ºi un prefect pentru
delapidare) au determinat autoritãþile sã-l aresteze
pe Ioan Jucu, þinându-l 11 zile pentru cercetãri,
dupã care a fost eliberat, gãsindu-l nevinovat.
Ziarul a continuat acþiunea de demascare a
fãrãdelegilor, fapt ce a determinat o altã intervenþie
a unor oameni de afaceri ºi a unor funcþionari de
la Primãria Oraviþa adresatã prefectului judeþului,
la Lugoj, prin care au solicitat suspendarea ziarului.
ªi astfel generalul Gãvãnescu de la prefectura
judeþeanã a suspendat apariþia ziarului „Þara” la
9 august 1925.
Peste câþiva ani, acelaºi ziarist a editat de
data aceasta la Timiºoara „Zbiciul”, organ de
presã cu un puternic accent satiric la adresa
situaþiilor condamnabile din viaþa satelor ºi a
celor care încãlcau legile statului ºi ale moralei
creºtine.
Ioan Jucu nu a avut familie. Când a venit la
Rãcãºdia, a stat la Nicolae Coadã Imbri angajat al
oficiului PTTR din Oraviþa. A avut o culturã
bogatã, convingeri sãnãtoase ºi atitudine protestatarã
faþã de relele societãþii. În timpul dictaturii
mareºalului Antonescu, Ioan Jucu a conferenþiat
ºi la radioul din Bucureºti pe teme þãrãneºti.
A fãcut multe cãlãtorii ajungând pânã în
 Sã ne preþuim v
preþuim alorile
valorile
China. De multe ori a fost nevoit sã vândã þuicã
Octavian Doclin
minierilor din Anina, pentru a depãºi criza
financiarã.
În Rãcãºdia a posedat o micã vie situatã pe Confruntarea
Dealul Viilor, de deasupra izvorului numit
„Pomost”, unde ºi-a amenajat o colibã în care îi Precum Iona odinioarã
plãcea sã îºi petreacã zilele în timp de varã. ºi poetul se refugiazã în peºtera
În regimul comunist, a fost arestat politic cuvântului ori în Cortul Poemei
prin anul 1950. atunci când simte primejdia capodoperei
Ultimele zile ºi le-a petrecut la Rãcãºdia în care vrea sã-l vâneze
anonimat ºi sãrãcie. Aici a încetat din viaþã la 25 rãzbunându-se astfel
martie 1956, fiind înmormântat din mila publicã. pentru încercarea eºuatã
Pentru cunoaºterea atitudinii de ziarist a
de a vâna a poetului
lui Ioan Jucu (de Banat), prezentãm sumar
când la rându-i trecând prin Valea umbrei
cuprinsul publicaþiei „Zbiciul”, ziar democrat, critic,
social, economic independent anul II, nr. 18 din morii
15 septembrie 1935. a zãrit-o doar cu un pas
Articolul „Pe marginea unui congres prea târziu
Auschnitt ºi-a dat arama pe faþã”, „Bufenii acum ea îi râde în Cuvânt
sunt din nou iobagi de astã datã pe moºia ºi aºteaptã confruntarea care pe care
jidanilor de la UDR”, se încheie astfel: pentru ultima oarã
„Dedesupturile acestui congres însã nu a scãpat lângã neclintita Eben-Ezer.
nimãnui din vedere, umplând inima tuturor
participanþilor de dezgust”, „Afirmãm însã cu Iluminãri interioare
toatã puterea cã este apropiatã ziua când Auschnitt
nu va mai dirija congrese pentru a-ºi camufla
Între sub-Pãmânt ºi Cer
planurile drãceºti insinuind falsa apariþie cã el
stã suspendatã casa celui care stãpâneºte
este alãturi de cei oropsiþi, ci va fi apucat de
guler ºi aruncat gol-goluþ peste frontiere de unde timpul ºi melancolia lui
a venit”. În articolul „Hoþiile de la primãria nimeni nu rãsãdeºte
municipiului continuã”, se aratã cã „în timp ci totul pãleºte
ce se desfiinþeazã cãminuri, ºcoli de ucenici din în luminile venite
cauza lipsei de fonduri….conducãtorii municipiului de departe
Timiºoara au hotãrât sã repare faþada primãriei
ºi sã comande mobilier nou pentru câteva birouri”. ºi deznãdãjduieºte.
În articolul „O justificare ºi expunere a
sãrãciei dintr-o staþiune climatericã”, se afirmã (din volumul Rãsaduri: poeme. Timiºoara:
cã „ Sasca Montanã una dintre staþiunile Climatice- Gordian, 2017)
bãnãþene o adevãratã minune a naturii – este un
adevãrat iad mai ales din punct de vedere economic
ºi social….hrana este înspãimântãtor de proastã.
În foarte multe familii lipseºte chiar alimentul
de bazã – tradiþionala mãmãligã, întâlneºti cete
de copii goi ºi nespãlaþi la fiecare colþ de stradã”.
Alte articole: „Piraþii de la Discom ºi sãrãcia
româneascã” ; „Tragedia muncitorilor de pe
ªantierele Câlnic”, „Pentru unii mumã, pentru
alþii ciumã”; „Cenzura nu îºi face datoria”.

Prof. univ. dr. Constantin Falcã

Nicoleta Marcu, Octavian Doclin ºi Gabriela ªerban

BOCªA CULTURALÃ ½ 27
 Viaþa cãrþilor
Þinuta exemplarã a
monografismului
rural bãnãþean
actual
În privinþa monogra-
fismului rural bãnãþean, acesta
reprezintã o principalã dimensiune
de cadru definitorie a culturii
etnografice a Banatului istoric,
motiv pentru care aceastã
dimensiune semnificã ºi
fundamenteazã (coroborat cu
publicistica ºi gazetãria
sãteascã) unul dintre cele trei
criterii principale de selecþie a
comunitãþilor rurale bãnãþene
selectate ca semnificative
p e n t r u Atlasul etnografic al
Banatului istoric a l e c ã r u i
elaborare ºi editare într-o serie
de 11 volume sunt în curs,
ajungându-se în prezent la
volumul VII – Zona etnograficã
Almãj-Bozovici.
C a r t e a P r e o t u l u i d r.
Valentin Bugariu actualmente
paroh al bisericii din Birda,
Gãtaia. Monografie. Finalizare,
rod ºi încununare a peste un
deceniu de strãdanie ºi dãruire
sufleteascã, intelectualã ºi
spiritual-creºtinã, pãrintele
Valentin Bugariu dãruieºte Gãtaiei
(în a cãrei parohie din Colonie a
slujit atâþia ani) cea mai
documentatã, analiticã º i
temeinicã monografie ruralã
,,de autor” adicã înfãptuitã pânã
la capãt de ,,unic autor” din câte
am avut în mânã pânã acum.
Repere cantitative – peste 330
de titluri ale unei Bibliografii de
o diversitate impresionantã, însã
armonioasã, profesionist selectatã,
riguros axializatã ºi tot astfel
dispusã ºi utilizatã în aparatul
critic al cãrþii.
De la început, arãt aici
câteva indicii de valoare ale
acestei unicitãþi. în primul rând
apelul, principiul semnifica-
28 ½ BOCªA CULTURALÃ
tivitãþii (nu doar al repre-
zentativitãþii) – pe care-l
depãºeºte, aducând argumente
evidente ºi limpede exprimate
de interculturalitate complexã
ce merge spre interculturalitate
– calitate definitorie a întregii
noastre culturi etnografice
bãnãþene, ridicându-se spre cel
mai înalt ºi mai subtil nivel –
viaþa religioasã ºi etosul spiritual
comunitar în toate unitãþile ºi
componentele rurale adminis-
trative alcãtuitoare ale actualului
oraº Gãtaia.
Cele mai subtile indicii ºi
argumente expuse ºi dezvoltate
de Valentin Bugariu ºi care sunt
– în acelaºi timp – etalon ºi fin
seismograf al semnificativitãþii se
aflã în Capitolul V Biserica (pp.
207-153) care prinde 15 capitole
dedicate celor cincisprezece
locaºuri de cult – toate creºtine
– însã prin acribia filologicã a
textului celor 15 micromonografii
(cuprinse în tot atâtea subcapitole)
coroborate cu acrivia teologicã,
pr. dr. Valentin Bugariu ca autor
unic învedereazã armonia unei
constelaþii creºtine inter- ºi
intracomunitare care, mai presus
de diversitatea ºi eterogenitatea
aspectelor cultice ºi de ordin
istoric, este luminatã de o
perspectivã înaltã izvorâtã din
ecumenismul ortodoxiei noastre
române. Astfel armonia acestei
constelaþii asigurã esenþa ºi
coerenþa altei constelaþii – cea
care se aflã în semnificaþiile
centrale, originare primordiale –
constelaþia semnificativitãþii,
definitorie, subliniere din nou
pentru întreaga c u l t u r ã
etnograficã a Banatului Istoric -
,,Barocul etnografiei româneºti”,
dupã expresia ºi argumentarea
lui Lucian Blaga din numãrul 1
al revistei ,,Banatul” apãrutã la
Timiºoara în 1926.
Celãlalt capitol cu pondere
ºi complexitate maximã în
Cuprinsul ,,Cãrþii Gãtaiei” este
cel de-al VII-lea, intitulat
Demografie, tradiþii, intercultu-
ralitate (pp. 269-419).
Avându-l ca mentor în
ªcoala Doctoralã a Filologiei
timiºorene pe inegalabilul
Magister G. I. Tohãneanu, preotul
d o c t o r Va l e n t i n B u g a r i u
elaboreazã componenta filo-
logicã (în acest capitol, analitic
ºi explicit), dar ºi în întreaga
carte (de la etimologii la stilisticã
- limbaj/ limbã ºi stil) la un
nivel de inegalabilã þinutã ºi
rigoare academicã; în acest
capitol subliniez, însã, amplele
analize ºi referinþe biobi-
bliografice, complexele evaluãri
susþinute printr-o ilustrare criticã
obiectivã, fãrã precauþii, lipsitã
de complexe ori prejudecãþi a
culturii etnografice bãnãþene
îndeosebi din secolul al XX-lea
din subzona Gãtaia – de la
temelia ei ca viaþã folcloricã –
pânã la ,,elementului de
unicitate” a acestei culturi:
literatura dialectalã bãnã-
þeanã.
Aici, aceasta este ilustratã
prin unul dintre poeþii ei actuali
de nivel ontologic, personalitate
a comunitãþii ºi cetãþean de
onoare al Doclinului – Dimitrie
Acea (pp. 409-412). Deosebit ºi
semnificativ pentru Cartea Gãtaiei
este cã obiectivitatea criticã a
autorului nu eludeazã ºi nu
ignorã aspecte jenante apãrute
atunci când componente
semnificative ale culturii
etnografice au fost siluite,
denaturate, contorsionate de
cenzura comunistã precum -
,,folclor nou” ori ,,viaþa fericitã”
cântatã ºi slãvitã în literatura
condeierilor plugari ai agriculturii
socialiste (pp. 392-395).
* *
* Dumnezeu îºi pune mereu creaþia
Iatã, aºadar, cã în chip cu
totul neîntâmplãtor, valoarea
deosebitã a monografiei recent
apãrute pune în coerenþã
semnificativã d o u ã d i n t r e
principalele izvoare ale
principiului semnificativitãþii –
cardinal pentru valorile culturii
etnografice ºi religiozitãþii creºtine
ca viaþã a spiritului întru
culturã.
Prof. univ. dr. Ioan Viorel
Boldureanu,
Universitatea de Vest-
Timiºoara
Dansând cu moartea
Costel Stancu propune o
nouã ocupaþie pentru includerea
în nomenclatorul activitãþilor
economice din þara noastrã:
Înghiþitorul de creioane (Editura
Tim, Reºiþa, 2009). A fi înghiþitor
de creioane e chiar mai periculos
decât sã fii înghiþitor de sãbii,
atât pentru coºmarurile provocate
(„Mi-a mãrturisit cã într-o noapte
s-a visat / strâns de gât de
acestea”), cât ºi pentru cã vârful
acestor instrumente de scris e
de douã ori ascuþit: odatã fizic,
apoi prin ceea ce lasã în urmã:
cuvintele, care adastã sã fie
aºternute pe coala albã („Când
scrii, treci din albul pietrificat al
hârtiei / în fiinþa ei curgãtoare”).
ªi totuºi, oricâtã teamã ar
provoca, întotdeauna existã loc
pentru mângâiere („Îi era teamã
sã le / mai lase / sã umble
libere prin casã, le închidea /
într-un dulap scoþându-le de acolo
numai când / avea o reprezentaþie
ori i se fãcea dor sã le /
mângâie”).
Aºa cum înghiþitorul de
creioane este un jucãtor, fiecare
om se joacã, la rându-i, cu viaþa
ºi moartea, care sunt inseparabile
(„Viaþa ºi moartea-s douã zaruri
/ ce nu au numere perechi”). De
altfel, între aici ºi dincolo existã
o punte extrem de fragilã, iar
la încercare („Pentru a te pune
la încercare, Dumnezeu /
balanseazã podul dintre aici ºi
dincolo”).
Dificultãþile ivite în faþã
pot duce la o defulare explozivã
(„Golesc pahar dupã pahar ºi îl
înjur pe Dumnezeu. / El e
rãbdãtor, nu-mi preface vinul în
apã”), având drept efect întãrirea
credinþei („Doamne, tot la tine
ajung // Asemenea ocnaºului care
/ a greºit drumul ºi s-a întors /
(...) / în aceeaºi celulã”) ºi
conºtientizarea sinelui, a propriei
condiþii („Dar ajungând ‘nainte-
þi, Preamãrite, / te-aº fi-ntrebat
atâtea cã am tãcut pe veci”).
Chiar dacã moartea
pândeºte mereu, ºi omul o
provoacã („Joc ruleta ruseascã. /
De unul singur. / Înving mereu.
/ Sunt aplaudat”; „La sfârºit, voi
fi atât de sãrac / încât nu-mi va
mai rãmâne / decât sã visez!”).
Mirele („Stau / pe marginea gropii
/ în cãmaºã de mire”) îºi aºteaptã
mireasa („Mireasa promisã / -
mereu - / altcuiva”) în van,
moartea fiind imprevizibilã („Am
martori de soi / - adâncul, înaltul
- / cã te-am gãsit, Moarte, /
încurcatã cu altul”).
Dincolo de agitaþia
atotstãpânitoare („o corabie / în
mijlocul mãrii / - viaþa mea”),
deznãdejdea trebuie înlãturatã,
pe lume existând dragoste (chiar
dacã rarã ºi riscantã, întotdeauna
îºi are farmecul ei: „Dragostea
mea / creºte / ca floarea pe
piatrã, // cu rãdãcinile în sus, /
sã se apere / singurã”), dar ºi
mici bucurii care fac întotdeauna
diferenþa, precum dansul (fie el
ºi cu moartea: „Ce-i pasã, mâi-
nele-i departe! / Moartea? Mai
mult o arãtare. / O insulã spre
care tot vâsleºti / iar când ajungi
aproape, ea dispare”; „E ora
dansului, cântaþi viori! / (...) /
Acum, pânã ºi regele îl iartã /
pe cel ce i-a turnat otrava-n vin”).
Timpul trece în defavoarea
omului, încetul cu încetul, lãsând
urme adânci („Piatrã de moarã,
timpu-ncet mã roade, / în
mãcinarea lui sunt doar un bob
- / niciunul dat pãsãrilor în ceruri
/ unde la împãrat se-nchinã rob”),
dar aceasta nu înseamnã cã
trebuie lãsat sã treacã oricum,
ci, din contrã, trebuie extras
maximum din fiecare moment
(„Fiecare clipã trãitã / e un bãnuþ
de aur / risipit de Dumnezeu /
pentru mine”).
Sinuoasã, intensã, uºor
ironicã, sincerã, temperamentalã,
meditativã, gravã, dar fãrã a
cãdea în pesimism, poezia lui
Costel Stancu e o invitaþie a
cititorului la... dans.
Daniel Luca
BOCªA CULTURALÃ ½ 29

Senin pe drumuri de
munte
Ion Rãºinaru trece de la
poezie la... drumeþie în volumul
Cu zâmbetul prin Munþii Banatului
(Editura Tim, Reºiþa, 2016), dar
fãrã a-ºi pãrãsi cu totul vocaþia,
cu ironia ºi autoironia în desagã
(rucsac).
Bunãoarã, comentariile
ilustraþiilor ce însoþesc textul
(„Ultimul strãjer – trec veacuri
dupã veacuri fãrã alarmã”;
„Limpede cerul – necuviincioasã
umbra goalã pe plajã”; „Liniºte
în jur – caiacul deseneazã cercul
vacanþei” etc.) ori fragmente
întregi („Aud ºuierul locomotivei
electrice cu ºapte tunete pe un
singur fulger, scãpãtat din roþi
pe joanta dilatãrii timpului dupã
formula lui Albert, vestind
apropierea viitorului”) sunt o
dovadã în acest sens. Ar fi fost
binevenitã însã o detaliere mai
precisã a locaþiilor pitoreºti
prezentate aici, pentru cei
neacomodaþi cu acestea.
Î n Unduind pe malul
Dunãrii, o expediþie de pescuit
ratatã în apele Nergarului, lângã
Baziaº, prilejuieºte o întâlnire
cu istoria: castrul roman Becunis.
ªi în Babakaia istoria îºi
face simþitã prezenþa (o trecere
prin satul Coronini, dealul Cula,
cetãþile Dracului ºi Golubaþ), dar
ºi legenda ciobanului pãmântean
îndrãgostit de favorita lui Golumb
Paºa (care au fugit împreunã,
fiind ajunºi din urmã ºi uciºi de
paºã ºi eunucii sãi, ale cãror
luntrii aveau sã fie rãsturnate la
întoarcere de vântul Coºava).
În Gaura cu muscã este
naratã o excursie cu bicicleta la
peºtera lui Iovan Iorgovan („Asta-i
o simplã gaurã pentru siguranþa
ºoarecilor zburãtori”).
Villa Rustica este o ocazie
de a prezenta facerea, dupã toate
regulile artei strãmoºeºti, a
adevãratului lapte acru ºi bãtut
(„atribut”) ºi a adevãratului lapte
acru ºi stricat („predicat”), la
Gornea: „Laptele dulce de vacã
se pune în oale de lut la acrit,
30 ½ BOCªA CULTURALÃ
dupã ce s-a închegat se pune în
bãdâi, se bate cu un piston sub
formã de disc prevãzut cu gãuri
pe douã diametre, prin miºcãri
de du-te vino. Smântâna se
transformã în unt, prin gãurile
din disc se ridicã la suprafaþa
bãdâiului, de aici, cu lingura de
lemn se culege ºi se pune pe o
frunzã de hrean. Laptele bãtut
mãr se numeºte zarã, bunã de
bãut ori de frecat cu ea pe
spinare dacã... te-ai pârlit la
soare”.
În La Bivoli aflãm cã, de
fapt, bivolii sunt trei pietre (Piatra
albã, Piatra neagrã ºi Piatra
lungã), dar ºi despre existenþa
ruinelor cetãþilor istorice Dranco
ºi Tri Cule (Tricule, Tri-kule).
În Ora astralã facem
cunoºtinþã cu faþa lui Decebal,
Cazanele Mici, Cazanele Mari ºi
Izvorul Fetei, iar în Ultimii
boemi suntem informaþi care
este temperatura optimã a berii:
„Berea e bunã, aºa cum îmi place
mie, la temperatura soacrei în
aºteptarea... dricului”.
Pelerinajul la Mãnãstirea
Cãlugãra (Cãlugãra), printre
minunãþii ale naturii („Ninge cu
priveliºti ce încântã ochiul”),
relevã ºi cuminþenia limuzinelor
unor potentaþi ai zilei în
aºteptarea sfinþirii („Acestea,
limuzinele, stau la rând în modul
cel mai pios cu putinþã”).
O tabãrã de creaþie (Tabãra
de varã) se lasã cu o mini-
excursie pe coama Rolului cel
Bãtrân, la Piatra Rolului cel Nou
(ctitoritã de Dumnezeu, dar care
pare a fi o fortãreaþã ridicatã de
mâna omului), la Cabana ºapte
brazi (unde în realitate sunt doar
trei), la ªuºara ºi la Beuºniþa,
pentru ca la final sã se ajungã
la poezie (unde „Iconaru
îmbogãþeºte colecþia de caiele cu
rebuturile penelului sãu”).
În Pe valea Aninei este
prezentatã o cãlãtorie a nara-
torului cu drezina lui moº Premtz,
alãturi de o mânã de „piºicheri
gãlãgioºi”, pe valea Aninei, pânã
la vechea moarã de apã aban-
donatã, iar în Excurs de plãcere
în veacul al XIV-lea – cucerirea
treptatã a cetãþii Grat prin poteci
întortocheate ºi pline de mãrãcini.
Nunta de argint dintre
autor ºi Antonela la cabana Buhui
este o ocazie de a descrie valea
pârâului Buhui, care a fost
zãgãzuitã spre a se asigura apa
de spãlare a zãcãmântului negru,
rezultând un lac extrem de...
romantic, iar Bãile Herculane (Sã
ne vedem sãnãtoºi...) încã pot
face vindecãri miraculoase.
Ion, Ion ºi... atât stã drept
mãrturie a curgerii timpului ºi a
vieþii înainte, chiar ºi atunci când
cel mai punctual om din sat (Ion
– omul cu numele primit de la
localnici) dispare pe neaºteptate.
Cartea de faþã este o carte
seninã, luminoasã, plinã de
amintiri, despre bucuria de a
hãlãdui liber prin frumuseþile
patriei, fie ele ºi uitate ori ignorate
pe nedrept, pentru cã niciodatã
nu e prea târziu.
Daniel Luca
Dascãli de frunte
prinderea Minierã Bocºa, m-am transferat la
Elena Cãpriþã – Grãdiniþa P.N. 3 Bocºa Montanã. În septembrie
1975 am fost transferatã de cãtre I.S.J., în interes
educatoare desãvârºitã de serviciu la Grãdiniþa P.P. Bocºa, ca director.
Tot în acel an am primit ºi titlul de
,,Educatoare evidenþiatã în activitatea didacticã”,
titlu acordat de Ministerul Educaþiei.
Motto: A fi educator înseamnã a fi
De la conducerea unei grupe de copii, am
un poet al iubirii.
ajuns la conducerea unui Cãmin de copii, care
Augusto Cury
avea înscriºi peste 250 de copii. Erau trei grupe
de copii de creºã, cu vârsta cuprinsã între 3 luni
Am fost adusã pe lume la 27 noiembrie
ºi 3 ani, ºi cinci grupe cu vârsta 3-7 ani. La acest
1952, în localitatea Bocsig, jud. Arad, localitate
numãr de copii aveam aproximativ 50 de persoane
unde tatãl meu era învãþãtor. În anul urmãtor
angajate: cadre didactice, cadre medicale, personal
ne-am întors în localitatea natalã a pãrinþilor,
de îngrijire.
Rãpsig, jud. Arad, deoarece s-a înfiinþat încã un
O mare perioadã de timp am fost director
post de învãþãtor.
degrevat de ore, apoi am fost director ºi aveam ºi
Pentru cã în acea perioadã, grãdiniþa de la
clasã.
sat era sezonierã, în timpul vacanþelor mergeam
Pe tot parcursul activitãþii, m-am perfecþionat
cu tatãl meu la ºcoalã. Avea o bogatã activitate în
permanent luându-mi toate gradele didactice: în
domeniul cultural, atât la ºcoalã, cât ºi la Cãminul
1975 Definitivatul, în 1980 Gradul II, iar în 1985
Cultural unde era director. În localitate exista
Gradul I. Din cinci în cinci ani am participat la
formaþie coralã, echipã de dansuri, brigadã artisticã,
Reciclãri ºi la Cursuri pentru pregãtirea directorilor.
toate fiind coordonate de el.
Mulþi ani am fost Metodistã ºi responsabilã
Intrând în clasa I, tatãl meu a format o
de Cerc Pedagogic pentru zona Bocºa. Prin toate
orchestrã de viori unde am fost vreo opt copii, toþi
tipurile de activitãþi am urmãrit sã pregãtim tinerele
îmbrãþiºând mai târziu meseria de dascãl.
cadre didactice ºi sã realizãm obiectivul de bazã al
Clasele I-VII le-am urmat în localitate, apoi
învãþãmântului preºcolar.
am plecat pentru clasele VII-VIII la Liceul Nr. 2
În fiecare an am organizat cu copiii vizite la
Arad. Aici am activat la formaþia coralã a ºcolii ºi
intreprinderile economice, excursii ºi plimbãri în
în echipa de dansuri.
naturã, tabere la mare.
În 1967, am dat admiterea la Liceul Pedagogic
Permanent am cãutat ca educatoarele sã
Arad, secþia educatoare, unde am intrat. În cei
menþinã legãtura cu familia ºi învãþãtoarele de la
cinci ani de studiu m-am format ca educatoare,
ªcoala Generalã cu clasele I-VIII Nr. 1 Bocºa,
deoarece unul din obiectivele Liceului Pedagogic,
vizite la domiciliul copiilor, activitãþi comune, mese
liceu cu tradiþie, era de a pregãti buni învãþãtori
rotunde etc.
ºi educatoare. Aºa a fost!
În cei 35 de ani cât am condus unitatea, am
La 1 septembrie 1972 prin repartiþie am fost
adus ºi îmbunãtãþiri pe linie administrativã:
numitã în localitatea
parchetarea sãlilor de
Leucuseºti, jud. Timiº,
grupã, introducerea în-
educatoare la 20 de ani.
cãlzirii proprii, zugrãvirea
Primul contact cu
sãlilor de clasã în fiecare
copiii a fost fascinant.
an pânã în 1989. În
Copii sfioºi, unii cu greu
perioada când am apar-
plecând de lângã mama.
þinut de I.C.M. Bocºa s-a
Cum o cloºcã îºi adunã
refãcut gardul de îm-
puii aºa am fost ºi eu,
prejmuire a unitãþii,
foarte apropiatã de ei ºi
betonarea curþii, efec-
de pãrinþi, iar la sfârºitul
tuarea copertinei la clã-
anului când am plecat,
dire, zugrãvirea exte-
pãrinþii m-au regretat.
riorului.
În anul 1973, în
Am avut ºi ac-
urma cãsãtoriei cu soþul
tivitãþi extraºcolare: am
meu Cãpriþã Ion, care
participat la formaþia
era geolog la Intre-

BOCªA CULTURALÃ ½ 31
coralã a cadrelor didactice, iar la Primãria oraºului
Bocºa am fãcut parte din Comisia de Asistenþã
Socialã.
În perioada când am avut ºi clasã, m-am
dedicat foarte mult pentru activitatea cu copiii.
Educatoarea este primul cadru didactic care preia
copilul înt-un centru de educaþie. Este socotitã a
doua mamã. Te bucuri atunci când vezi cã intrã în
clasã, cu zâmbetul pe buze, cã este sfânt cuvântul
spus de educatoare. Ai o satisfacþie sã-i vezi cât
au progresat pe perioada grãdiniþei atât din punct
de vedere fizic cât ºi intelectual.
Pentru cã mi-a plãcut activitatea artisticã,
am organizat serbãri ºi am participat la diferite
concursuri. Toþi copiii erau îmbrãcaþi în costume
populare. Aveam formaþie de dansuri, cor, scenete,
iar instrumentul ,,vioara” era nelipsit.
Am avut copil din grupã care, în anii
studenþiei a dansat în Ansamblul Studenþesc din
Timiºoara. Mi-a crescut inima atunci când mama
lui mi-a transmis cã i-a zis copilului: ,,Ar trebui
sã-i mulþumeºti doamnei Cãpriþã pentru cã ea te-
a învãþat sã dansezi, cânta cu vioara ºi spunea:
doi paºi spre dreapta, doi paºi spre stânga...”
Am urmãrit copiii care au fost în grupele
mele pânã au terminat ºcoala ºi au ajuns la casele
lor. Mulþi au venit la grãdiniþã cu copiii lor ºi au
solicitat ca tot eu sã le fiu educatoare. Asta
înseamnã cã m-au apreciat.
Azi sunt profesori, medici, ingineri, farmaciºti,
buni meseriaºi. Toþi mi-au fost dragi ºi am rãmas
cu câte o amintire din nãzbâtiile lor.
Când plecam în oraº cu fetele mele Adriana
ºi Ramona eram salutatã foarte des. M-au întrebat:
,,De ce te salutã atâta lume?” Le-am rãspuns
urmãtoarele: ,,Toate aceste persoane au avut copiii
la Cãmin sau au fost chiar în grupa mea.” Înseamnã
cã am lãsat un loc pentru ,,Bunã ziua!”
Mi-a plãcut meseria mea ºi pot fi mândrã de
ea. Cred cã mi-am realizat crezul. Fetele mele
sunt a patra generaþie din familie care sunt cadre
didactice. Bunicul soþului meu a fost învãþãtor la
Dognecea ºi a luptat în Primul Rãzboi Mondial,
tatãl soþului a fost profesor la Dognecea, apoi
secretar la Liceul Teoretic ,,Tata Oancea” din
Bocºa ºi a luptat în al Doilea Rãzboi Mondial.
Tatãl meu, profesor de românã-francezã în satul
natal Rãpsig, a activat la început ca învãþãtor, eu
educatoare, iar fetele mele profesoare.
Tocmai de aceea am fost o iubitoare de þarã
ºi neam, mi-am respectat strãbunii ºi tradiþiile.
M-am pensionat dupã 40 de ani de activitate,
în anul 2012.
De fiecare datã când sunã clopoþelul pentru
un nou an ºcolar, am nostalgia timpului trecut!
Recunoºtinþã ºi preþuire Doamnei Educatoare
Elena Cãpriþã!
Prof. Drd. Liana Ferciug
32 ½ BOCªA CULTURALÃ
Colocviile revistei
„Reflex”, sãrbãtoarea
culturii cãrãºene
(Urmare din pag. 18)
Almãjan, Vasile Bogdan, Nina Ceranu, Rodica Pop,
Doina Moþ, Manolita Dragomir-Filimonescu, Maria Niþu,
Ionel Sporea, Gabriela ªerban, Florin Ionescu, Ionel
Bota, Constanþa Marcu, Nadia Farcaº, Titus Criºciu ºi
alþi prieteni, mai vechi sau mai noi, ai sãrbãtoritului,
membri sau nemembri ai „Clubului de la Timiºoara”.
Pe parcursul celor patru zile de evenimente ºi
colocvii, participanþii au urmãrit câteva filme propuse
de Andrei Bãrbãlãu, custodele Muzeului Cineastului
din Reºiþa, precum ºi filme realizate de Ioan Cãrmãzan
ºi Vasile Bogdan, ca de exemplu: un film dedicat lui
Tata Oancea, un film dedicat sculptorului bãnãþean
Tiberiu Bottlik, „Negustorul de amintiri” – un
scurtmetraj realizat de Ioan Cãrmãzan în spaþiul pe
care-l iubeºte cel mai mult, adicã la Bocºa.
Un alt eveniment deosebit de important gândit
de organizatori a fost cel dedicat festivitãþii de premiere
a scriitorului Toma George Maiorescu ºi a artistului
plastic Silviu Orãviþan, premii acordate de Societatea
Poeþilor Franþei prin însuºi vicepreºedintele acesteia,
Michael Bénard, cel care a ºi fãcut laudatio celor doi
premiaþi. ºi de aceastã datã intermediarul ºi traducãtorul
delegaþiei franceze a fost încântãtoarea scriitoare
timiºoreancã Manolita Dragomir-Filimonescu. Un
eveniment emoþionant, onorant ºi de înaltã þinutã.
Ca în fiecare an ºi la fiecare ediþie, finalul
Colocviilor revistei „Reflex” aparþine Poeziei. „Rotonda
poeþilor” s-a desfãºurat de astã datã sub genericul
„Pietre pentru templul meu” ºi au fost susþinute recitaluri
de cãtre toþi poeþii prezenþi: Mariana Pândaru Bârgãu
(Deva), Paulina Popa (Deva), Mircea Bârsilã (Piteºti),
Dumitru Augustin Doman (Piteºti), Maria Niþu
(Timiºoara), Nicolae Sârbu (Reºiþa), Ion Opriºor (Lugoj),
Dumitru Cristãnuº (Sibiu), Ionel Stopiþã (Sibiu), Mihai
Posada (Sibiu), Virgil Diaconu (Piteºti), Dumitru Mãlin
(Alba Iulia), Ela Iakab (Lugoj), Nicolae Silade (Lugoj),
George Vulturescu (Satu Mare), Ilie Cristescu (Bãile
Herculane), Ionel Bota (Oraviþa), Toma George Maiorescu
(Bucureºti), Alexandra Gorghiu (Reºiþa), Remus Valeriu
Giorgioni (Lugoj), Elisabeta Bogãþan, Cristian Bãleanu,
Nicolae Preda (Marga), Dan Drãgoi (Argeº), Zoia Elena
Deju (Târgu Jiu) încheind cu poeþii francezi – Michel
Benard ºi Eliane Hurtado ºi, evident cu docliniana,
adicã binecunoscutul recital inconfundabil al poetului
Octavian Doclin.
O ediþie frumoasã a majoratului Colocviilor
revistei „Reflex”, o veritabilã sãrbãtoare a culturii
cãrãºene pentru care meritã felicitaþi organizatorii,
dar, în mod special, sufletul evenimentului, poetul
Octavian Doclin, care s-a priceput sã transforme, de la
an la an, un banal eveniment cultural într-o grandioasã
sãrbãtoare.
Gabriela ªerban

RADU THEODORU
CALEA ROBILOR
– roman –
RODIªUL. DREPTÃÞILE DIN
VECHIME, ªTIUTE ªI MÂNTUITOARE. UN
SFAT DE TAINÃ CU URMÃRI CRÂNCENE.
CETATEA ªI TÂRGUL CHILIEI. OCHIUL
LUI IEHOVA
9 sprijinã în toiagul slujbei lui, din abanos, legat
– Este pãmântul târgului ºi târgul îl vinde
cui vrea, jupâne, spune ºoltuzul Chilei, Grigoraº
Sava.
Trei plute din urºi de stejar lungi de câþiva
stânjeni, având cârmaci în faþã ºi la spate,
corturi pentru plutaºi cu burdufele ºi butoiaºele
de apã prinse la mijloc sunt împinse spre podina
skelei „Casei Bârlãdeanu“ de trei dubasuri vâslite
voiniceºte de echipajul de la DACHIA.
– Odatã toþi, strigã, Barba Dinas… Hai
odatã!... Prindeþi parâmele! Oameni desculþi cu
þapine aleargã pe podina umedã încãlecatã la
margine de vãlurelele stârnite de plute. Înfig
þapinele în urºii de stejar. Leagã parâmele la
babalele din fier.
– Sã trãieºti domnia ta cãpitane Mârzea,
strigã mai marele plutaºilor, sãltându-ºi cuºma
neagrã din blanã miþoasã de oaie.
– Sã trãieºti vãtafule Cocioarvã rãspunde
Mârzea, iese din alaiul ºoltuzului, coboarã podina
ºi ager, sare pe plutã. Nu-l lasã pe vãtaf sã-i
sãrute mâna. Îl îmbrãþiºeazã. Se sãrutã de trei
ori. A mai îmbãtrânit ºi vãtaful Cocioarvã, mai
marele plutaºilor tãtâne-su. Ras din proaspãt, îi
atârnã mustãþile pânã sub bãrbie, miroase a
apã, a tutun ºi a usturoi. – Cum a mers plutãritul?
Tata ce face?
– Sãnãtos, voinic!... Cam mic Prutal. În
direptul Vãdenilor ºi-a cam schimbat matca.
Slavã Domnului, am ajuns cu bine… Plutaºii se
strâng pe lângã Mârzea. Cu mulþi a copilãrit.
Desculþi, în ismene, goi pe sub cojocele, pletele
legate în cozi, noduroºi, se bucurã cã-l vãd ºi se
mirã de alaiul de pe þãrm.
– Ehei! Iacã DACHIA! Iacãtã-l pre jupân
Petre! Mã închin þie, jupâne, strigã vãtaful
Cocioarvã, scoþându-ºi cuºma. Þi-am adus stejari
de-o sutã de ani, jupâne. Sã-þi faci corãbii dupã
placul inimii.
– Mai trãieºti Cocioarvã, zmeule? bubuie
glasul Morunului.
– Cu ajutorul Domnului, fie slãvit!
– Ma þe cu stejarul, aiþe loc al meu, strigã
Theodorakis Patralifiu, dintr-o datã roºu la faþã.
I se umflã vinele gâtului. Are lângã el o ceatã
de haidamaci înarmaþi cu bâte… Se vorbim
limba împaratului. Nu ºtim moldovineºte.
– Nici eu turceºte!
ªoltuzul e voinic, se vede cã a slujit la
cãlãrime, fiind crãcãnat, poartã cisme zdravene,
cu pinteni mari din fier, caftan zmeuriu, nãdragi
din ºtofuºoarã de Bilecik, roºie, cãmaºã
moldoveneascã, cuºmuliþã din catifea roºie tivitã
cu blãniþe de soboli, cu panã de fazan. Se
în cercuri din argint. Sprâncenat, ras la sânge,
cu ochi negrii, ºoltazul se-ntoarce mãreþ spre
cei 12 pârgari. Se uitã pe deasura lor spre
cetatea pe care fluturã moale flamura verde a
împãrãþiei. ªtie cã acest Patralifiu este omul lui
Vodã, el ºi fraþii lui. Cã a adus la iarmaroc 800
de oi pentru care n-a plãtit ce se cuvine târgului.
Îi ºtirbeºte din pohfalã, ei venind, ºoltuz, pârgari,
isnafuri, poporeni, ca sã nu vorbeascã de boierii
Decusearã, de cãpitanul Mârzea, de duducile
rãsfãþate, de casa jupânului Bârlãdeanu care
aduce mult spor târgului, de cei trei slujitori ai
Domnului în odãjdii, venind ei aici sã punã
temelia conacului, CASEI, locul vânzându-l târgul
jupânului Bârlãdeanu ºi fostului rãzeº scãpãtat
Gheorghe Podaru. Ciudatã vrere a avut jupân
Bârlãdeanu, luându-l soþ pe un rãzeº scãpãtat
care i-a slujit pe corabie.
– Domnia ta jupân Bârlãdeanu, care ºtii
turceºte ca pe apã, rogu-mã þie, tãlmãceºte-i
gelepului…
– Þe zelep! Þe zelep! Boiar, nu zelep! Se te
inchini la boiar, tu slugã de târgoveþ…
Un ramãt se ridicã din alai. ªoltuzul rãmâne
cu spatele la gelep. Bãtrânul Bârlãdeanu îºi
face loc printre pârgari. ªi-a încãlþat piciorul
de lemn în cisma frânceascã cu pinten. Poartã
strai de corãbier. Pletele albe slobode.
– Te ascult, domnia ta, ºoltuzele, spune ºi
glasul detunã pe þãrmul Dunãrii… Din iarmaroc
se-nghesuie curioºii. Printre magazii. Printre
stivele de bulumaci ºi cherestea pusã la uscat.
Un tãtar în beniº albastru stã cocoþat pe cocoaºa
unei cãmile cu gâtul parcã jumulit, proþãpit
între douã stive. Pescãruºii albi de Dunãre
sãgeteazã vãzduhul. La schelã au tras câteva
lotci de pescari. Un dubas al vameºilor turci.
– Spune-i cã dacã nu vorbeºte cuviincios,
îl alung din târg. Mai spune-i sã-ºi plãteascã
vama pentru oi. Mai spune-i cã ai uric cu
BOCªA CULTURALÃ ½ 33
martori ºi pecete, cum cã ai cumpãrat din vatra
târgului, în coasta skelei ºi a magaziilor ºi a
curþilor CASEI vechi de douã sute de ani…
– Þe douã sute ani! Þe vamã!
– Taci! porunceºte bãtrânul Bârlãdeanu.
Apoi, turceºte fãcându-se cã tãlmãceºte ce-a
spus ºoltuzul care ºi el vorbeºte turceºte ca pe
apã.
– Theodorakis fecior de caprã împerecheatã
cu un câine turbat. ªoltuzul îºi muºcã buzele.
– Theodorakis, scopitule mai vrei sã te
ajungã barçalele cu oi la Istanbul? Tu dulãu
fãrã colþi, vânzãtor de bragã, taci, o vorbã sã-þi
mai iasã din gura aia puturoasã ºi te fac una
cu pãmântul, þap în cãlduri; hei; Barba Dinas,
la mine!
Este un freamãt de alai. Pârgarii se foiesc
în caftane. Corãbierii lui Barba Dinas sar din
mahune cu vâslele cumpãnite pe umeri. Coboarã
ºi plutaºii la semnul cãpitanului Mârzea. Se
chicoteºte.
– Îi mulþumesc domniei tale pentru
tãlmãcire.
ªoltuzul se întoarce spre gelep. Theodorakis
înjurã aprig, greceºte. Fãgãduieºte cã o sã-l
afume pe pãduchiosul de ºoltuz la fum de ardei
iuþi pânã o sã-ºi verse maþele. Cã-i va da sã
roadã uricile cu pecete cu tot. Loveºte cu pumnul
într-un simigiu cu tablaua agãþatã de gât peste
care foiesc muºtele, simigiul îi face loc înjurând
tot greceºte ºi gelepul în haidamacii intrã în
mulþime, strigând cã se duce la cadiu sã se
plângã de samavolnicia acestor robi rãzvrãtiþi.
Boinus sis coiun. Boi fãrã coarne. Se aud
huiduieli. Înjurãturi. Se vãd pietre zburând peste
capetele oamenilor.
– M-ai rãcorit la bojoci, domnia ta, spune
ºoltuzul… ªi-acum, Doamne ajutã. Sã punem
grinda de temelie dupã voia domniei tale. Unde
eºti Gheorghe Podarule? Ieºi în privealã sã te
vadã lumea cum te-ai pricopsit, dupã ce te-au
prãpãdit tãtarii la Fântâna Zânelor.
– Auzit-aþi, auzit? se-nfoaie Podaru zis
Pãstrugã, fãcându-ºi loc lângã Petre Bârlãdeanu.
– Moºul tãu seamãnã cu Dumnezeu,
Doamne iartã-mã îi ºopteºte Smaranda
Decusearã, Zamfirei Bârlãdeanu, privindu-l cu
coada ochiului pe cãpitanul Mârzea care-ºi face
loc lângã fratele ei, Radu.
(va urma)
34 ½ BOCªA CULTURALÃ
Gabriela ªerban
De la „Valea Zânelor”
la „Cãlãreþul Roºu”
Vacanþa 2018, am hotãrât împreunã cu soþul
meu, sã o petrecem în þarã. ªi, pentru cã noi
suntem mai plimbãreþi, ne plictisim sã stãm în
acelaºi loc, am construit un itinerariu care sã ne
satisfacã plãcerile ºi curiozitãþile turistice.
Am poposit la Castelul de lut „Valea Zânelor”,
o destinaþie de basm lângã Sibiu, am poposit la
Mãnãstirea Brâncoveanu de pe valea râului Sâmbãta,
la poalele munþilor Fãgãraº, loc în care am gãsit
ºi o extraordinarã staþiune – Sâmbãta de Sus, dar,
mai ales, ne-am bucurat de muzeul mãnãstirii în
care am admirat expoziþia de icoane (pe lemn ºi
pe sticlã) multe restaurate sau în curs de restaurare
ºi carte veche. Un tezaur! Incunabule ºi cãrþi
ferecate, carte veche ºi rarã, deosebit de preþioasã.
Apoi am poposit la Mãnãstirea rupestrã de
la ªinca Veche, de lângã Braºov, vechi lãcaº de
cult sãpat în piatrã, cunoscut ºi sub denumirea de
„Templul Ursitelor”, cu o vechime de aprox. 7000
de ani. Un loc plin de energie ºi mister.
Nu departe, ne-am plecat genunchii în noua
mãnãstire Schitul „Sf. Nectarie”de la ªinca Veche,
o construcþie din lemn care adãposteºte o pãrticicã
din moaºtele Sf. Nectarie, aflatã în pãdure, sub
coama unui deal, un peisaj mirific, tocmai potrivit
ca loc de mãnãstire.
Dupã ce am dat o raitã ºi pe la faimoasa
Cetate Râºnov, ne-am îndreptat paºii spre locuri
mai lumeºti, ºi anume, în drum spre mare ne-am
abãtut prin târgul Fierbinþi, loc recunoscut din
serialul de televiziune „Las Fierbinþi”. Fiind fani
„Las Fierbinþi” nu puteam rata ocazia de a vizita
„barul lui Bobiþã”.
Într-un final, am ajuns ºi la Marea Neagrã.
Staþiunea Eforie Nord. Staþiune frumoasã, dar, din
pãcate, cam neîngrijitã (sã nu spun murdarã, ceea
ce se datoreazã, în mare parte, puhoiului de
turiºti veniþi din toate colþurile þãrii).
Apoi Constanþa, unul dintre cele mai vechi
oraºe ale României, cu cel mai mare port din
bazinul Mãrii Negre. Oraº minunat, fascinant, cu
un farmec aparte. Nu poþi ocoli Cazinoul, chiar
dacã e aproape o ruinã, tot te fascineazã; nu poþi
ocoli statuia lui Ovidiu, monument aflat lângã
portul Tomis, chiar dacã aceasta nu este curãþatã
(toaletatã) de mult prea multã vreme; nu poþi sã
nu te plimbi prin parcul de lângã garã ºi sã admiri
frumuseþea fântânii cinetice realizatã de sculptorul
bocºean Constantin Lucaci în 1971, chiar dacã ºi
aceastã fântânã este necurãþatã, este parþial
defectã, dar este admirabilã!
Plaje moderne, marea, uneori calmã, alteori
furioasã ºi agitatã, cu valuri dezlãnþuite, lume
coloratã, gustãri de tot soiul, bãuturi ameþitoare
ºi rãcoritoare, numai bune sub razele dogorâtoare
ale soarelui, toate acestea îþi asigurã o vacanþã
reuºitã ºi plãcutã.
Dacã tot ne aflam în acest habitat geografic
numit Dobrogea, am dorit sã vizitãm renumitele
Mãnãstiri Dervent ºi Sf. Andrei, locuri cu mare
încãrcãturã spiritualã.
Dupã câteva zile de plajã ºi bucurie de
vreme ºi drumuri bune, am plecat spre Grãdiºtea
de Giurgiu. Adesea mã aud la telefon cu scriitorul
Radu Theodoru. În anul 2014 am avut bucuria sã-l
ºi cunosc personal ºi sã-l avem invitat la biblioteca
bocºanã pentru o întâlnire cu cititorii. Adesea
primesc scrisori de la maestru ºi, evident, material
pentru revista „Bocºa culturalã”. De curând ne-am
auzit la telefon ºi îmi spunea cât de dor îi este de
Banat, de noi, prietenii din aceastã zonã ºi cã,
dacã Dumnezeu îngãduie, la anul, în 2019, ne vom
revedea. Va veni din nou la Timiºoara ºi, evident,
la Bocºa, de care este foarte ataºat. La acel
moment eu încã nu fãcusem un plan pentru
concediu. Dar, la momentul constituirii itinerariului,
am luat în calcul ºi o eventualã vizitã la Grãdiºtea, Scriitorul Radu Theodoru la masa de lucru de la
la scriitorul Radu Theodoru, pentru a-i face o Grãdiºtea
surprizã.
Aºa cã, în 24 august 2018, l-am sunat ºi
i-am propus sã ne vedem câteva ore mai târziu. cucerit prin frumuseþe ºi încãrcãturã istoricã. Pentru
N-am sã uit niciodatã cu câtã bucurie a reacþionat, prima datã am vãzut un osuar amenajat în mausoleul
cu câtã bucurie ne-a invitat ºi ne-a primit în casa din curtea mãnãstirii, mausoleu construit în 1932
domniei sale, în sanctuarul domniei sale de la de Societatea „Cultul eroilor” din Bucureºti (sub
Grãdiºtea. O casã-muzeu, o casã doldora de istorie, îndrumarea lui Iorga) în care odihnesc ostaºi cãzuþi
un colþiºor de Rai, în care vieþuiesc doi oameni pe aceste locuri în rãzboi în perioada 1916 – 1919.
frumoºi: Radu ºi Stela Theodoru. Doi oameni Nici nu se putea altfel sã arate locul pe care
minunaþi! scriitorul Radu Theodoru îl foloseºte pentru
Maestrul ne-a arãtat casa, grãdina, via, pe evenimente culturale, cunoscutã fiind cariera sa
care încã o culege singur, la cei 94 de ani împliniþi, militarã, precum ºi romanele istorice dãruite cu
cele trei birouri de lucru: unul la parterul casei ºi generozitate poporului român.1
douã la etaj, cãrþile care sunt pretutindeni, ºi,
evident, colecþia „Bocºa culturalã”. O casã desprinsã
din basm ºi un om cât o istorie. 1
Radu Theodoru, scriitor român ºi politician cu
Din casa scriitorului Radu Theodoru n-ai o îndelungatã carierã, s-a nãscut în 17 ianuarie 1924
voie sã pleci flãmând, însetat sau fãrã un ciorchine în Ineu, judeþul Arad. Urmeazã cursuri liceale în
de struguri. Dar, mai ales, la plecare ai sufletul Timiºoara, pânã în 1943, an în care se orienteazã spre
plin! Plin de frumuseþe, plin de bucurie, plin de o carierã în aviaþie, în Bucureºti. Astfel, între 1943 ºi
prietenie, de dragoste, pentru cã asta simþi în 1946 urmeazã cursurile ªcolii de Ofiþeri de Aviaþie, ale
aceastã casã alãturi de familia Theodoru. ªcolii Speciale de Aviaþie, devenind pilot de vânãtoare,
De aici, maestrul ne-a îndrumat spre comandant de escadrilã, instructor de zbor, comandant
Mãnãstirea Comana, loc apropiat de sufletul de companie ºi profesor de specialitate în cadrul ªcolii
scriitorului, locul în care domnia sa a ridicat o de Ofiþeri de Aviaþie din Sibiu. Cariera militarã a lui
troiþã în memoria eroilor neamului ºi unde, adesea, Radu Theodoru se încheie cu gradul de maior, în anul
1952. Actualmente, Radu Theodoru are gradul de general
organizeazã evenimente culturale, fiind deosebit
de brigadã (aviaþie) în retragere. Începând cu 1952,
de activ, în ciuda vârstei.
decide sã se dedice vieþii literare, debutând la Sibiu, la
Ne-am bucurat sã vizitãm Mãnãstirea Comana, cenaclul Orizonturi noi. Ocupã diverse funcþii în domeniul
mai ales cã nu o aveam în vedere, dar ne-a artei ºi culturii în Sibiu pânã în momentul în care

BOCªA CULTURALÃ ½ 35
hotãrãºte sã se stabileascã în capitalã, ocupând funcþii
în sfera publicisticã. Radu Theodoru, unul dintre cei
mai susþinuþi ºi promovaþi autori postbelici, îºi axeazã
scrierile pe teme istorice, alegând episoade reprezentative,
pictate în stil realist, lucrãrile sale servind ca prozã-
document. Povestitorul posedã harul descrierii aventurilor
datoritã talentului sãu nativ ºi, deopotrivã, datoritã
experienþei sale de viaþã, ocupaþiei în aviaþie ºi a
evenimentelor petrecute de-a lungul carierei sale. Un
minus în stilul acestuia constã în paginile caracterizate
prin schematism, sub presiunea regimului epocii,
cerinþelor impuse de regimul ceauºist. Scrierile semnate
de Theodoru poartã amprenta dimensiunilor mari, cu
evenimente moralizatoare, desfãºurate în toate tipurile
de spaþii din naturã, transmiþând ideologia momentului.
A fost distins cu numeroase premii în perioada
comunistã. Mai apoi, când n-a fost de acord întrutotul
cu doctrina comunistã, generalul de flotilã aerianã
Radu Theodoru a fost „rãsplãtit“ de comuniºti pentru
calitãþile deosebite dovedite pe frontul de Est în Al
Doilea Rãzboi Mondial prin degradare ºi concediere.
Dar nu a disperat, ci ºi-a gãsit refugiul în scris ºi apoi
pe mare. Dupã 1989 ºi-a virat convingerile politice
spre extrema dreaptã, devenind membru fondator al
PRM. În urma unui conflict cu Corneliu Vadim Tudor,
preºedintele PRM, Radu Theodoru a fost exclus din
acest partid.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Theodoru
ºihttps://adevarul.ro/locale/constanta/povestea-unui-mare-
erou-razboi-roman-umilit-comunisti-vitejia-aratata-viata-
dura-generalului-flotila-aeriana-radu-theodoru-
1_5a3be8fad7af743f8d95cb05/index.html)
Opera scriitorului Radu Theodoru:
Roman istoric:
1. Brazdã ºi paloº, vol. I ºi II, Editura Tineretului,
1954-1956, ediþia a II-a 1967;
2. Strãmoºii. Editura Militarã, 1967;
3. Vitejii.Editura Tineretului, 1968;
4. Vulturul. Vol. I-IV, editura Militarã, 1980 –
1982, roman distins cu Premiul Academiei Române;
5. Cãlãreþul Roºu. Editura Albatros, 1976, reeditat
în 2009;
6. Cronicã eroicã, 1877 – 1878. Editura Albatros,
1979;
7. Vulturul, ediþia a II-a, Editura Militarã, 1982;
8.Corsarul. Editura Albatros, 1984;
9. Ardealul. Pe toþi ne cheamã Ursu. Editura Miracol,
2000;
10. Calea robilor. Basarabia în flãcãri. Editura
Paco, 2013;
Roman contemporan:
11. Muntele. Vol. I-II. Editura pentru Literaturã,
1963 – 1967;
12. Aproape de zei. Editura Militarã, 1969;
13. A sosit ora. Editura Tineretului, 1969;
14. Nopþi albastre. Editura Militarã, 1976;
15. Biografie de rãzboi. Editura Eminescu, 1980;
36 ½ BOCªA CULTURALÃ
16. Recunoaºtere îndepãrtatã. Editura Eminescu,
1981;
17. Preludiul, Editura Eminescu, 1983;
18. Vâltoarea. Editura Eminescu, 1987;
19. Misiunea cãpitanului X. Editura Globus, 1992;
20. Roman de dragoste. Biografie de rãzboi,
biografie de pace. Editura Paco, 2013;
Roman ºtiinþifico-fantastic:
21. Steaua de mare. Editura Tineretului, 1966;
22. Popas în Madagascar. Editura Tineretului,
1967;
23. Taina recifului. Editura Tineretului, 1968;
24. Regina de abanos. Editura Albatros, 1970;
25. Þara fãgãduinþei. Editura Albatros, 1975;
26. Cãlãtorie neobiºnuitã. Editura Militarã, 1975;
Nuvele, Povestiri, Microromane de rãzboi:
27. Interceptarea. Editura Militarã, 1963;
28. Atac la sol. Editura Militarã, 1965;
29. Dincolo de linii. Editura Militarã, 1968;
30. Escadrila a patra. Editura Militarã, 1975;
Povestiri istorice pentru copii ºi tineret:
31. Strãmoºii. Vol. I-IV. Editura Sport-Turism,
1981 – 1983;
32. ªoimii Moldovei. Editura Tineretului, 1970;
33. Asediul. Editura Tineretului, 1970;
34. Posada. Editura Ion Creangã, 1973;
35. Menumorut, stãpânul Bihariei. Editura Ion
Creangã, 1973;
36. Ion Vodã-Cumplitul. Editura Ion Creangã,
1974;
37. Cavalerul alb. Editura Facla, 1976;
38. Cãlugãrenii. Editura Ion Creangã, 1976;
39. Misiune de sacrificiu. Editura Ion Creangã,
1979;
Cãrþile mãrii:
40. Noi, ”Mircea” ºi Atlanticul. Editura Militarã,
1978;
41. Cu ”Hai-Hui2”spre Sud. Editura Albatros, 1980;
42. Din nou spre sud. Editura Albatros, 1982;
43. Croazierã contra cronometru. Editura Albatros,
1985;
44. În luptã cu valurile,Editura Abeona, 1992;
45. ”Decebal”circumterra, o tentativã refuzatã.
Editura Yacht Club, 2002;
Literaturã politicã-document:
46. România ca o pradã. Editura Alma, 1996; ed.
a II-a Editura Miracol, 1999;
47. Nazismul sionist. Editura Alma, 1997; ed. a
II-a Editura Miracol, 2000; ed. a III-a Editura Paco,
2017;
 48. Hungarismul azi. Editura Bravo Press, 1996;
49. Urmaºii lui Attila. Editura Miracol, 1999; ed.
a 2-a Editura Paco, 2018; Titus Suciu
50. Învierea lui Iuda. Editura Miracol, 2000;
51. Mareºalul. Editura Miracol, 2001; Ediþia a 2-
a editura Lucman, 2012; Pentru el a existat
52. România, Românii ºi Comunismul. Un rãspuns
documentat la o provocare antiromâneascã. Editura
Lucman, 2009.
Ilie Stoian – nu împlinise, încã, nouã ani –
privea fluierul de momente bune nedumerit,
nehotãrît. E drept, se aplecase de câteva ori, dar
renunþase sã-l atingã de fiecare datã. Nu era
fluierul lui, de ce sã-l ia din moment ce, poate
mâine-poimâine, proprietarul îºi va aminti unde-l
George Schinteie lãsase ºi avea sã revinã pentru a-l recupera… Cu
toate astea…
Deºertãciune Balansul între cele douã iniþiative luã sfârºit
când cel ce mijise strigã… gata Ilie, te-am vãzut,
în fiecare din noi fug sã te scuip… Copilul alese alternativa abia
e un bulgãre de pãmânt atunci. Se întoarse spre cel ce fugea spre locul de
cu care ne strigãm pe nume mijã, se uitã apoi în jur cu atenþie, de parcã ar fi
toatã viaþa vrut sã se asigure cã nu era în preajmã nici un
ochi indiscret, dupã care înaintã, se aplecã ºi-l luã.
*** Când se îndreptã privi în jur din nou, acum
dã-mi doamne puterea sã scriu poeme pe stele cu atenþie sporitã. Apoi, parcã mirându-se de idee,
sã respir aer cald de luminã de gest în sine, dosi fluierul în laibãr, ieºi în
sã leg în uitare un lan de visare poianã, strânse marhele ºi, alãturi de ceilalþi copii,
ºi sã fac pierdute neîmplinirile de fapt destul de mult în urma lor, porni spre sat.
peste care n-am trecut prea uºor E drept, fãrã verva de totdeauna, parcã aºteptând
sã imprim timpului un ritm acceptat sã-i adreseze oricare dintre prieteni sãi întrebarea:
de cuvintele mele da’ tu ce-ai sub laibãr, mã, ce mama dracului
aºezate ofrandã într-un colþ de cer ascunzi acolo, Ilie?
unde poetul îºi trage sufletul Mai bine de o sãptãmânã de zile pe copil îl
dupã biciuirea pãmânteanã chinui o vinovãþie sâcâitoare. Nu se temea cã ai
înãlþatã ca un fum de iluzii sãi aveau sã gãseascã fluierul – îl plasase în ºurã
între un cãprior ºi douã ºindrile – nu era, însã,
*** deloc sigur cã n-avea sã i-l arate, cã nu va ajunge
iubito se face searã-n oraº sã i-l dea din proprie iniþiativã tatãlui sãu bolmojind
prin oglinda zãpezii pierzându-te cine ºtie ce cuvinte. De fapt o minciunã ca… uite,
tata, azi am gãsât în poianã fluierul ãsta… nu ºtiu
cerbi aleargã pe urmele tale a cui îi… nu ºtiu ce sã fac cu el… da’
sã gãseascã izvorul dumneavostrã… De aceea tresãrea ori de câte ori
intra cineva în curte, de pe buzele oricãrui ins ce
ultimul cuvânt rostit în amurg dãdea cu ochii de tatãl sãu aºteptând sã audã
ca un colb peste vârstele noastre cuvinte ce l-ar fi fãcut sã intre în pãmânt… apãi
dumneata ºtii cumva, vecine… ºtii cã fluierul meu sã
trece fãrã umbrã de amintiri gãsãºte în ºura vostrã, ascuns acolo dã Ilie întrã
lacrima lunii crescute-n speranþã cãprior ºî ºindrile?...
În sãptãmâna aceea, pentru el apãsãtoare,
insulã pãrãsitã de fluturi – teribilã, nu se poate spune cã nu ºtia cum sã se
despãrþirea cuvintelor cu durerea pe faþã elibereze de tensiunea ce-l gâtuia clipã de clipã.
Numai cã nu se îndura, nu se împãca cu gândul
ecoul înghite zbaterea mãrii cã acel gest trebuia fãcut. ªi-ar fi recâºtigat liniºtea
sufleteascã, seninãtatea de pânã atunci, ºi simplu
(din volumul Umbra ceasornicului. Timiºoara: ºi uºor dacã s-ar fi debarasat de fluier. Dacã l-ar
ArtPress, 2018) fi aruncat fãrã sã fie vãzut de nimeni în pãdure,
pe pajiºte ori, ºi mai bine, ori dacã l-ar fi plasat
în locul în care-l gãsise, n-ar mai fi avut de ce se

BOCªA CULTURALÃ ½ 37
teme. Da, atunci nimeni nu i-ar mai fi putut
imputa nimic. ªtia acest amãnunt, cu toate astea…
Cu toate astea nu se putea despãrþi de fluier. Nu
ºtia de ce, nu-ºi putea da nici o explicaþie, dar
ideea de a renunþa la el nu se convertea în fapt
comis chiar dacã în douã situaþii a fost foarte
aproape de a o face. În a patra zi de când gãsise
fluierul, a patra de când îl þinea dosit în ºurã, îl
scoase din ascunzãtoare, îl puse sub laibãr, merse
pânã la locul unde-l gãsise, îl plasã în poziþia de
atunci, se ridicã, se retrase doi paºi ºi, privindu-l,
îºi spuse… pãi asta-i… asta-i darã…asta ar fi trãbuit
sã fi fãcut atunci, imediat, când am dat de iel… Da’
bine-i º-amu. Bine, cã deja nu mai sâmt nici o
spaimã… Dupã aceea fãcu încã un pas în spate,
îºi spuse vorbele de dinainte din nou… ºi iar un
pas în spate… ºi iar vorbele… ºi iar… Însã dupã
a zecea manevrã de acest fel, rãmase în loc
momente bune cu ochii pe fluier. Rãmase fãrã sã
mai înºire cuvintele acelea, ceea ce-ºi spunea sieºi
nefiind chiar greu de descifrat… Numai cã la
finele acestui interval de timp þâºni spre copac ca
din catapultã, înºfãcã fluierul de parcã ar fi avut
aceeaºi intenþie, aceleaºi miºcãri, alþi douãzeci de
inºi, îl dosi sub laibãr iar acasã, în loc sã urce în
verandã, o luã spre ºurã, urcã în pod ºi-l plasã la
vechiul loc, între cãprior ºi ºindrile.
Numai cã dupã ce se întinse în pat,
convingerea cã fãcuse ceea ce trebuise îl pãrãsi.
Întâi – ca furnicile ce ies dintr-un muºuroi peste
care torni apã – îl nãpãdirã îndoielile, pentru
ceea ce urmã dupã aceea cuvântul potrivit
fiind… coºmar. Cât timp fusese treaz îºi gãsise
scuze pentru faptul cã luase fluierul… E drept, îºi
ºi imputa atitudinea dar… Deci scuze… reproºuri…
scuze… Numai cã dupã ce adormi... Noaptea se
trezi de-a dreptul panicat de trei ori. Se ridicase
de fiecare datã în ºezut vãzîndu-se urecheat de
cineva, de un sãtean pe care parcã îl cunoºtea,
parcã nu-l mai vãzuse nicicând, bãrbat ce-l întreba
cu glas hârâit, rãstit… da’ dã ce-ai luat fluierul de-
acolo afurisâtule… Drac împieliþat ce eºti, nu þi-e
ruºâne de faptã… Þ-o spus careva cã-l poþi lua, cã ai
dreptul sã-l iei?... Eºti dor un þânc ºi deja furi?...
Trãi douã astfel de nopþi, nu însã ºi pe a
treia. Când începuse sã se întunece luã fluierul,
ieºi din curte îndrepându-se spre poieniþã de-a
dreptul grãbit. Deoarece cerul era acoperit de
niºte nori, în sfertul de orã ce trecu pânã ajunse
la locul cu pricina, satul, poieniþa, întreaga zonã,
se gãseau într-un semiîntuneric nu uºor de strãbãtut
cu privirea. Situaþia nu-i displãcea, dimpotrivã.
Mai mult chiar de-atât, ca sã fie sigur cã n-avea
sã-l mai gãseascã, se învîrti cu el în mânã pânã
ameþi, aruncându-l cât mai departe cu doar câteva
clipe înainte de a cãdea ºi, dupã ce-ºi reveni cât
de cât, apucã spre casã fãrã sã se uite înapoi – pe
întunericul acela nici n-ar fi avut motive s-o fi
fãcut – pãrând din ce în ce mai convins cã fãcuse
38 ½ BOCªA CULTURALÃ
exact ceea ce s-ar fi cuvenit sã fi sãvârºit de la
început.
Numai cã în noaptea aceea…
De multe, de foarte multe ori, ce se petrece
noaptea e mai important decât ce facem în timpul
unei zile, a zilelor unei sãptãmîni, ale unei luni,
uneori a unor ani întregi. Oricum dimineaþa, când
deschisese ochii, Ilie se ridicã în capul oaselor
încet, nefiresc de încet, privind în jur de parcã
n-ar fi ºtiut unde se gãsea, ca ºi cum n-ar fi
cunoscut încãperea, patul în care dormise, mobila
din jur. De altfel poate cã senzaþiile nu erau chiar
neobiºnuite.
Noaptea, în timpul nopþii, nu se ºtie de ce
dar, uneori, nu totdeauna, nu când vrem ci în
situaþii pe care nu le putem nici impune nici
controla… e posibil sã facem cãlãtorii fabuloase,
sã revedem persoane de care ne-am despãrþit de
multã vreme ori pentru totdeauna, sã avem discuþii
capitale cu prieteni dragi, cu noi înºine, ori cu…
Cu altcineva… Cu… nu ºtim cine… apãrut de nu
ºtim unde… ceea ce ne spunem rãmânându-ne
însã de atunci în memorie pentru tot restul vieþii.
ªi Ilie, copilul Iliuþã, în vîrstã de aproape
nouã ani, deºi n-ar fi putut preciza locul din care
i se adresase… cineva… acel cineva…un… cineva
neobiºnuit… îºi aminti discuþia avutã în timpul
nopþii – purtatã pe la început ori mai spre sfârºitul
ei, fiind lungã ori consumîndu-se în doar câteva
secunde, amãnunte ce n-au însã nici o importanþã
– cu toatã exactitatea. ,,Ilie, îþi pare rãu?...”
„Poftim?...” „Te-am întrebat dacã îþi pare rãu cã ai
aruncat fluierul?” „Nu… adicã…” „Înþeleg…” „Mã
înþãlegeþi…” „Da” „Cum… mã înþãlegeþi?...” „Þi-aº
putea da explicaþia, dar ar fi în zadar.” „Di ce?” „Pentru
cã nu vei ajunge la sensul cuvintelor oricât de mult
te-ai strãdui.” „Nu?...” „Nu.” „Pãi atunci sã spunem
cã io… Da’ dumneavoastrã ºtiþi câte clase am io?”
„ªtiu. Însã nu acesta e motivul.” „Nu?...” „Nu.” „No
bine, sã zâcem cã nu le-nþãleg io. Da’ de le-aº spune
lu’ tata?” „Degeaba.” „Cum degeaba?! Adicã nu le-ar
înþãlege nici dumnealui?” „Nu. ªi ca sã te liniºteºti,
aflã cã nu-i în stare sã le înþeleagã nimeni.” „Apãi
asta…” „Oricum, când o sã fii mare…” „Atunci le-oi
înþãlege?” „Nu. Asta pentru cã pur ºi simplu atunci
nu te va mai frãmînta o astfel de preocupare. Atunci,
Ilie… Atunci, pentru situaþiile mai aparte, cruciale,
din viaþa ta, ca ºi din a altora, o sã foloseºti ºi tu
cuvintele îngãimate de toþi oamenii în asemenea
cazuri:… întîmplare… neprevãzut… stãri
nedorite… ªtii ce te va determina, de fapt, sã nu
foloseºti nici tu cuvântul cu adevãrat potrivit în astfel
de situaþii?” „Nu…” „O… pretenþie absurdã, un orgoliu
al vostru, al oamenilor, care vã încãpãþânaþi sã credeþi
cã tot ce trãiþi se datoreazã opþiunilor voastre… Bine,
nu trebuie sã pui întrebarea, þi-am citit-o pe buze. ªi
pentru cã în acest mod nu cred sã ajungem unde vreau,
o sã procedez altfel. O sã formulez o întrebare. Ilie…
sã zicem cã eºti în car ºi vrei sã ajungi la Reghin.
Deci ar fi vorba de un drum din Urisiu de Jos pânã la tovarãºul tãu de nebunii îþi va deveni… prietenul ce
Reghin. Pe unde mergi pânã acolo, Ilie?” „Pãi pã… te va ajuta sã nu-þi pierzi minþile!” „Înþãleg… Adicã
drum.” „Asta aºa-i. Aºa-i, Ilie. ªi drumul… Drumul nu… Nu pricep ce vreþi sã spuneþi… Numa’ cã… Da’
acela e fãcut de tine?” „Da’ cum dã mine, cã io-s mic dumneavostrã… ºî vã rog sã nu vã supãraþi dã
ºî…” „Aºa-i copile. Aºa-i. Deci, Ilie, ca sã ajungi întrãbare… dumneavostrã cine sunteþi de le ºtiþi aºe
dintr-un loc în altul mergi pe un drum fãcut cine ºtie de bine pã tãte?” „Bunã întrebare, Ilie. ªi o sã-þi
când, de cine ºtie cine… Ei bine, existenþa voastrã, a rãspund, chiar dacã nu vei înþelege ce zic. De altfel
oamenilor, Ilie, e un parcurs… dar pentru tine acestea vor fi ultimele vorbe pe care þi le voi adresa.
cuvântul acesta… A, o sã mã exprim altfel… Existenþa Sunt cuvinte importante, Iliuþã. Foarte importante.
voastrã, a oamenilor, Ilie, e o cãlãtorie despre care nu Din pãcate – ori din fericire, greu de spus! –, în
ºtiþi mai nimic. Despre care nu ºtie nimic nici unul anumite perioade vei trece de la o zi la alta ca ºi cum
dintre voi… E o… cãlãtorie, Ilie… o cãlãtorie între nu le-ai fi auzit niciodatã. Însã în rest, Ilie… În rest
naºtere ºi… ªi mã rog, altceva… Dar cuvântul acela te vor îngenunchea, te vor bloca, te vor face sã priveºti
pentru tine… Deci, Ilie, viaþa voastrã e o cãlãtorie ºi, în gol pierit, nãuc… Cu toate astea… Deci cine sunt
ca orice cãlãtorie, se desfãºoarã pe un… drum… eu?... Eu…
Numai cã orice drum, aºa cum spuneam acum câteva
clipe…” „Vã rog sã mã ieraþi, io…” „Nici n-ai cum, (Va urma)
Ilie. N-ai cum. La vîrsta ta nu poþi înþelege astfel de
vorbe. Nu þi le-am spus pentru a ajunge la sensul lor
acum, ci pentru a le þine minte. Pentru a reveni la ele Doina Gârboni
mai târziu. Mult, mult mai târziu, Iliuþã. Mult… Dar
sã ne întoarcem la ceea ce ne spuneam la început…
Ilie, dragul meu, pentru cã ºtiu ce îþi doreºti…”
UN NOU ÎNCEPUT
„ªtiþi?... Chiar ºtiþi?... Numa’ cã… nu sã pote sã nu
ºtiþi ºî aia, ºî ºtiu ºî io, cã nu sã cade sã…” „Ilie, lasã Fiecare dimineaþã e un nou început
pãcatul acesta, de consideri cã pãcat ar fi, în seama Fiecare clipã a zilei ascunde-n ea o lume
mea…” „Domne! Domne-Domne, sã înþãleg cã pot…” Mii de lumi se rãzvrãtesc
„Da Ilie, poþi. Du-te Ilie. Du-te dragul meu când vrei Uitând visul nopþii.
ºi ia-l ºi-al tãu sã fie.” „Al meu? Al meu pãntru Lumina începe sã pâlpâie la lãsarea serii
tãtdeauna? Domne. Domne-Domne ce bun sânteti Grãbind sã se ascundã în spatele nopþii
cu mine. Mulþam. Mulþam fain. Mulþam din suflet.
Copilul viseazã armonia în cingãtoarea
Din tãt sufletul meu. ªî sã ºtiþi cã mã duc amu. Amu
ni, fuga. Fuga-fuguþa cã… Adicã m-aº duce io, numa’
somnului
cã…” „Dar acum ce te mai frãmânãtã, copile?” „Pãi Doar o clipã desparte visul în douã
când m-o vide tata cu iel…” „A, asta era?” „Asta, darã.” Chemând vraja
„Atunci nu ai de ce sã te îngrijorezi. Du-te, Ilie. Du-te, Ochii privesc nedumeriþi mirajul dimineþii
cautã-l ºi ia-l, cã între timp eu voi aranja… Pe scurt, E un alt început….
te asigur cã tatãl tãu nu te va certa când te va vedea
cu el în mânã, va lua de bun ceea ce-i vei spune ºi nu ÎN MEMORIAM
vei avea nici un necaz.” „Domne… Domne-Domne, pãi
atunci mã duc, darã. I-amu ni mã duc. Mã duc tãt
Flori de tei, nectar, mireasmã
fuga… Adicã nu… Nu, cã mã chinuie întrãbarea…”
Se vor trece rânduri, rânduri
„Îþi dau rãspunsul fãrã s-o pui. Du-te ºi ia-l. Du-te,
Ilie, ºi ia-l, pentru cã fluierul din pãdure… face parte ªi a noastrã floare-albastrã
din tine!” „Amu…” „ªtiu. Nu-þi dai seama ce e cu Va rãmâne-n dulce gânduri.
vorbele astea. Nici nu ai cum. Eºti prea mic ca sã
ajungi la sensul lor. Dar þine-le minte, fiindcã mai Frunze tremurând în plopii
târziu… Deci asta e, Ilie. Cândva, peste niºte ani, va Veºnic fãrã de pereche
fi cel mai important obiect din viaþa ta. Unde vei fi tu Raze aplecate-n lacuri
va fi ºi el, unde va fi el vei fi ºi tu, veþi fi împreunã tot Ca un bucium din poveste
timpul, veþi fi nedespãrþiþi, îþi va fi… cel mai nebunatic
tovar㺠de nebunii ani buni, toatã tinereþea, ºi încã o
Vânturi, valuri, zbucium, mare
vreme. Dupã care…” „Dupã care?…” „Ilie… cred cã
ar fi bine sã ne oprim aici, sã renunþãm la ce se mai Repetat de-atâtea ori
poate spune, sã încheiem discuþia aici. Ar fi foarte Întristând o clipã anii
bine sã rãmânem la aceste gânduri...” „Asta vre sã Printre oameni, trecãtori.
însemne…” „Eºti mai isteþ decât credeam, Ilie. Mai
isteþ… Da, aºa este. Dupã aceea, la câþiva ani de când
îþi vei întemeia o familie…” „Atunci ce?...” „Atunci…

BOCªA CULTURALÃ ½ 39
 Sã vorbim corect rromâneºte!
corect omâneºte!
Rubricã de Prof. Stela Boulescu
Liceul Teoretic „Tata Oancea”

Dacã vrem sã cunoaºtem formele corecte ale cuvintelor ºi semnificaþiile

acestora, trebuie sã þinem seama de indicaþiile lingviºtilor ºi nu de
exprimarea folositã în emisiunile TV, chiar dacã unii spun cã: „Televiziunea
nu greºeºte”.
O abatere supãrãtoare ºi tot mai des întâlnitã în special în comentariile
sportive, dar ºi în diverse reportaje sau în emisiuni moderate de jurnaliºti
„corigenþi la limba românã” este accentuarea greºitã a numelor proprii
care au în final un „i” moale ºi derivã din substantive comune ce
denumesc ocupaþii: cojocar, grãdinar, olar, dogar, tãbãcar, pânzar.
Este cazul substantivelor: Cojocariu, Grãdinariu, Olariu, Dogariu,
Tãbãcariu, Pânzariu etc. Acestea sunt adesea rostite greºit, vorbitorii
plasând accentul pe „i”. Formele corecte au accentul pe „a” din structura –ariu.
Dacã „i-ul” dispare, se formeazã alte substantive nume de persoane: Cojocaru, Grãdinaru,
Olaru, Dogaru, Tãbãcaru, Pânzaru, toate având accentul pe ultimul „a”.
Tendinþa greºitã de accentuare este o consecinþã a influenþelor grecilor ºi turcilor ºi se
regãseºte în graiul muntenesc.
Trist este faptul cã sunt pronunþate eronat numele unor persoane cunoscute ºi apreciate
pentru activitatea lor sportivã, muzicalã. Ex.: Liviu Ciubotáriu (nu Ciubotaríu), Mihai Trãistáriu
(nu Trãistaríu), Octavian Moráriu (nu Moraríu), Dinu Pescáriu (nu Pescaríu) etc.
Existã ºi nume proprii care au accentul pe ultimul „i”: Dumitríu, Vasilíu, Herghelegíu,
Catargíu, Cazangíu etc. Acestea nu derivã din denumiri de meserii.

Costel Simedrea

Flori de maci Caleaºca toamnei

Suflã, astãzi, vântul în flãcãri de maci Ca pe o frunzã toamna mã ia-n caleaºca ei

ªi face târziu în holde bãtrâne, Când îi roteºte biciul vântul vizitiu
Iar eu nu mai ºtiu unde eºti, nici ce ªi îi îndeamnã caii sã scapere scântei
faci, Gonind pe drumul nopþii spre marele
În spice nu ºtiu cât grâu îmi rãmâne. pustiu...

Nici varã nu ºtiu acum câtã este, ªi-i frig, ºi-i întuneric, ºi-i calendarul gol,
Dacã mai am timp lanul sã îl treier, De azi ultima filã, definitiv, s-a rupt
Suflã un vânt ºi nu am nici o veste ªi cade, tristã frunzã, aripã fãrã stol,
Plânge în noaptea uitãrii un greier... ªi caii tot aleargã, aleargã neîntrerupt...

Cade o stea în holda amarã,

Visele pleacã din ochii buimaci, (din volumul Arhiva de vise. Timiºoara:
Suflã un vânt... ºi nu mai am varã... Eubeea, 2018)
Astãzi în holdã se scuturã maci.

40 ½ BOCªA CULTURALÃ
 Povestea vorbei
Melanj cvasilingvistic
Titlul demersului meu, mai ales folosirea
unui neologism de origine francezã, melanj, dar ºi
a prefixoidului cvasi – rar folosit, necesitã câteva
motivaþii, ceea ce încerc sã fac în aceastã parte
introductivã. Constat cã limba românã cunoaºte
un impresionant asalt cãruia este supus întregul
ansamblu mediatic în care trãim. Suntem martorii
unui libertinaj lingvistic cum nu s-a mai exercitat
în nici o altã epocã a istoriei noastre. Epoca
fanariotã sau cea când „ai noºtri tineri, la Paris”
împestriþau limba „vechilor cazanii” au fost departe
de amploarea pe care o au unele idiomuri, între
care strãluceºte valul de anglicisme, mai precis
cel yankeu, al americanismelor. Scena pe care v-o
prezint în continuare nu este o plãsmuire, ci este
absolut realã. Doi tineri, aflaþi în apropierea mea,
s-au salutat, iar unul dintre ei voia sã ºtie ce face
unchiul sãu, celãlalt i-a rãspuns scurt : „E ochei”
(redau cuvântul îmbrãcat în haine româneºti).
Primul a mai vrut sã afle ce face nevasta unchiului,
mãtuºa sa, drept care i s-a rãspuns la fel de scurt:
„E ºi ea ocheie”. Observaþi hipercorectitudinea,
adicã acordarea vocabulei strãine, aºa cum se face
în limba românã când e vorba de adjective, dar
uneori ºi de substantive, cãci obiºnuim sã spunem
cã cineva „e bine”, ºi se înþelege cã „e sãnãtos”.
Cu referire la mãtuºã, e corect sã spunem cã „e
bine ºi ea”; dacã am fi folosit adjectivul sãnãtos,
cu referire la substantivul mãtuºã, evident am fi
spus „E sãnãtoasã ºi ea”. Dar în cazul celor doi,
asistãm la aplicarea aºa numitului termen lingvistic
de hipercorectitudine, sursã a multor erori de
vorbire. Insist ca sã fiu înþeles. De aceastã aparent
sursã minorã s-a ocupat regretatul Alexandru Graur,
frecvent apãrãtor al limbii româneºti corect
întrebuinþatã. Am povestit într-un articol cu tentã
memorialisticã întâmplãrile memorabile trãite câteva
ore în compania învãþatului, când încercam sã-l
stârnesc la vorbã, circumspecþia acestuia fiind
fireascã pentru evreii trãitori la noi, etnie cãreia
îi aparþinea ºi Al. Graur. Drept care am cantonat
în discuþia noastrã în domenii mai puþin cunoscute
ale limbii (hipercorectitudinea, alunecãrile verbale,
înrudiri nebãnuite între cuvinte etc.). Dau câte un
exemplu din cele douã, prima fiind intrusul ochei.
Revin ºi spun cã ar fi pãcat sã nu pomenesc ºi
despre un exemplu de hipercorectitudine pe care i
l-am împãrtãºit savantului. Vi-l povestesc ºi
Dumneavoastrã, iubiþi cititori ai Bocºei culturale.
În anii 1946 – 1947 ai celuilalt veac ºi celuilalt
mileniu, dupã ce ruºii trecuserã peste necãjita
Moldovã în drumul lor spre Berlin, a dat ºi
cumplita secetã. Moldovenii ºi-au luat lumea în
cap ºi s-au îndreptat spre vestul eternei ºi
fascinantei Românii. Au ajuns în Banat. Dupã ce
au lucrat pe la unii, pe la alþii (nu ascund, unii
vor fi dat ºi iama pe la cele sãlaºe), s-au întors de
la Eldorado bãnãþean cu ce agonisiserã, de regulã
cu nelipsitul sac de grãunþe de porumb, mãmãliga
fiind la mare cinste mai ales pe acele vremi. Unul
dintre ei l-a întrebat pe un altul: „Ce i-ai cumpãrat
Aglãiþei? (aceasta fiind nevasta celui întrebat)”.
Întrebatul a rãspuns cu o anumitã falã în glas: „O
perechi de piloþi”. Nu ! Nu mã corectaþi cãci am
scris aºa cum vorbea cel în cauzã. Dar ce cãutau
piloþii avioanelor în agoniseala lui. El, bietul
moldovean, a bãgat de seamã cã bãnãþenii râdeau
cu poftã când ei spuneau piciorului, pieptului, spinãrii
etc. – chicior, chiept, schinare etc., ºi cãdeau în
capcana hipercorectitudinei, zicând chiloþilor (de
fapt niºte pãcãtoºi de bugigãi, cum le-ar spune
ardelenii) – piloþi. Sã lãsãm alte explicaþii la cele
pomenite mai sus, dar nu mã lasã inima sã nu
vã spun doar un exemplu din rândul cuvintelor
înrudite, care par a fi închipuite fantezii, cãci Al.
Graur a scris o carte, chiar aºa intitulatã: Cuvinte
înrudite. Printre ele, demonstreazã cum un termen
grecesc ostrakinos, a ajuns sã numeascã în
româneºte blidul, adicã strachina. În greaca veche
era înrudit ºi cu cuvântul care desemna ostracizarea
celor nesupuºi, adicã exilarea lor, lipsirea de drepturi
etc. Acestora li se aducea la cunoºtinþã sentinþa
scrisã pe cochilia unei scoici mai mare decât le
ºtim noi, trãitoare prin Marea Mediteranã. Dar
cum de a ajuns scoica sã fie strachinã ? Foarte
simplu, în cochiliile acelea mari, se serveau ºi
anumite feluri de mâncare. ªi iaca, aºa a ajuns ca
scoica sã fie strachina româneascã.
Dar sã revin la cuvântul pe care vreau sã-l
impun ( ! ) în limba româneascã. S-au întâmplat
asemenea acte, comise cu voie sau fãrã voie. Dau
exemplu unui cuvânt în care a fost implicat marele
George Cãlinescu. Dar mai întâi vã previn sã nu
mã judecaþi sau sã credeþi cã nu ºtiu fabula lui
Grigore Alexandrescu, cea cu Pisica sãlbaticã ºi
tigru. El, divinul, a scris despre cartea cuiva
zicând cã e „de o valoare certã”, ciracii literaturii
române, unii, au luat cuvântul ºi l-au folosit cu
sensul „neândoielnicã”, „sigurã”. George Cãlinescu
„a sãrit în sus” ºi a spus cã respectivul op e de o
valoare îndoielnicã, de o oarecare valoare. Hiba
constã în faptul cã G. Cãlinescu avea în vedere
termenul francez certain, e care, pus în faþa unui
nume de lucru sau fiinþã, sau în faþa unui adjectiv,
cum e cel de faþã, valoare, nu lat. certus, -a,-um.
Demonstraþia comportã mai mult spaþiu ºi forþã
din partea mea, aºa cã vã trimit la DEX, dar ºi la
LEXIS, sau mai comod la Sala Bibliotecii „Tata
BOCªA CULTURALÃ ½ 41
Oancea”, unde stau cuminþi cãrþile mele, mãritate la reuniuni ºtiinþifice din þarã ºi strãinãtate (din
cu Biblioteca sus numitã, cuscra mea, managera care numesc pe cea de la Zrenjaninul fostei
Gabriela ªerban stându-vã la dispoziþie, cãci eu, Jugoslavii ºi Sorbona Eternei Franþe). Expedierea
cât (mai) pot sã fac, fac, dar pentru cã, pe lângã celei de a doua corespondenþe îmi cerea sã completez
cã am pãºit în al 17-lea lustru de viaþã, (pentru un chestionar amplu cu date privitoare la „lingvistul
cine nu ºtie, un lustru înseamnã jumãtate de bãnãþean” Vasile Ioniþã pentru a fi cuprins în
deceniu), am încetat sã mai fac lingvisticã ºi fac Dicþionarul lingviºtilor bãnãþeni, proiectat sã
calamburisticã, epigrame pentru uz familial (în aparã anul viitor. ªi tot anul viitor va apãrea la
accepþiunea mea, familie înseamnã ºi prietenii Suceava, Ediþia a doua a Enciclopediei Bucovinei,
care mi-au mai rãmas); pe lângã aceastã stare de bucovinenii revendicându-mã ca fiind de-al lor. Nu
graþie, am avut un accident care m-a þinut douã greºesc, cãci „m-am nãscut într-un bordei” în Poiana
sãptãmâni lungit în pat, doar cu un cadru, putân- Dolhascãi, dar n-am venit la Reºiþa în anii foametei,
du-mã miºca pentru anumite nevoi stringente. ci mai devreme, fugind de ruºi, în 1944, trecând
Aºa se face cã urmãtoarele ºase sãptãmâni mã pot Prutul în sens invers de cum îl trecuse Mareºalul,
scula, aºeza cu partea inferioarã din toate punctele Costache, tatãl meu, fiind cantonier la un canton
de vedere, pe pat, cu Lympy (maºina de scris între Câlnic ºi Ezeriº. Chestionarul cercetãtoarei
Olympia) pe birou, posturã în care am conceput
de la Institutul de Cercetãri Lingvistice Bãnãþene
acest Melanj cvasilingvistic, la sfârºitul cãruia
„Titu Maiorescu”, Filiala Timiºoara, Doina Bogdan
sã pot spune de ce am zis aºa ºi nu altfel
Dascãlu, îmi cerea sã completez în chestionarul
demersului meu destinat publicaþiei Bocºa culturalã.
expediat ºi date privind pãrinþii, alþi descendenþi,
Sã-i fi spus – mã întreb retoric- Amestec….,
precum ºi ascendenþii, de aceea mi-am permis sã
cãci asta înseamnã în francezã melange ? Sã pun
extind acest final de articol. Renunþ însã sã-mi þin
faþã în faþã termenul francez cu cel latin din care
cuvântul expunând cele douã subiecte provocatoare,
a fost împrumutat, sã pledez fãcând comparaþie
rezervându-mi dreptul sã revin în numãrul viitor
între etimoane ºi termenii rezultaþi în urma preluãrii
al „Bocºei culturale”.
e prea mult, aºa cã „arunc mâþa între câini” ºi îi
Socotesc cã mi.am motivat opþiunea pentru
provoc pe cei care s-au descoperit pasionaþi de
un titlu precum cel dat demersului meu, rãmânând
tainele cuvintelor. ªi ca sã închei cu adevãrat, îi
acelaºi fidel colaborator al Bocºei culturale ºi
ademenesc pe aceºtia punând drept þintã douã
asigurându-i pe membrii Filialei Reºiþa a Societãþii
chestiuni, douã teme de studiu, pe care eu nu mai
de ªtiinþe Filologice, de fidelitate, chiar dacã n-am
am vreme sã le tratez, deºi mã simt dator faþã de
mai fost convocat la vreo manifestare ºtiinþificã
cei care mi-au recunoscut competenþa de a mã
sau de lucru a Filialei de douã decenii. Îmi exprim
socoti slujbaº la Curtea Mãriei Sale Cuvântul.
mâhnirea cã invitaþiile trimise Filialei, nominalizate
Chiar când eram coborât din ambulanþa spitalului
cu identitatea mea, au fost (dez)onorate de un
ºi depus în faþa casei de pe Nergãniþa 19, de unde
profan în „toponimicuri”. Dar despre calamburisticã
am fost introdus în camera mea de unde îndrept
ºi epigranisme, într-o altã colaborare….
acest mesaj spre cititorii Bocºei culturale, fiica
mea lua din mâna poºtãriþei douã corespondenþe,
Câlnic, 24 iunie, 2018
al cãror conþinut îl divulg, fãcând parte din
Vasile Ioniþã
rechizitoriu unde îmi pledez cauza. Expeditoarea
unei cãrþi, cum am descoperit în una din
corespondenþe, venea de la Adelina Emilia Mihali
din Floreºtii Viºeului. Volumul se intituleazã Iulian Barbu
***
Toponimie maramureºeanã. Valea superioarã
a Viºeului, Editura MEGA, Cluj – Napoca, 2015.
Ascund Lumina
Am înþeles din dedicaþia de pe carte cã i-am fost
e crinul
de folos în scrierea ei, cãci în Index autorum
ascund în palmã inimii lui Iisus
m-am gãsit citat de 16 ori. Cealaltã corespondenþã
cuvântul ce respirã
venea de la cineva cunoscut, dar pe care nu-l mai
prin plãmânii dimineþii
vãzusem din vremea când Filiala Reºiþa a Societãþii
***
de ªtiinþe Filologice din România era des adus în
***
discuþii, presa de specialitate, menþionând-o ºi
þin în palmã
afirmând cã este un exemplu de „descentralizare”;
Stau pe malul cuvântul
nu o datã doar au fost daþi ca exemplu filologii
râului cu sufletul când muzica
reºiþeni de atunci. Ca sã nu mai lungesc vorba,
prins de speranþa respirã
rãsfoiþi volumul semnat de Marcul Mihai Deleanu,
din lumea poeziei. prin plãmânii
Reºiþa filologicã, de unde am extras (cât p-aici
dimineþii
sã scriu sustras) cele acordate mie ca membru de
onoare al sus numitei S.ª.Fil.R., adãugând partea
ce mi se acorda, privind scrierile mele, participãrile

42 ½ BOCªA CULTURALÃ
 Mircea Rusnac Voivodinei ºi Banatului. Recunoscãtori, locuitorii
ºi-au botezat aºezarea cu numele acestuia. Peste
un secol însã, comuniºtii i-au schimbat numele în
Vechi denumiri de Pescari. Dar dupã 1989, prin referendum, sãtenii
au hotãrât revenirea la numele lui Coronini, astfel
localitãþi încât mãcar una dintre aceste nedreptãþi a fost
reparatã.
Dupã schimbarea graniþelor din 1919, dar În Banatul sârbesc a fost urmatã o politicã
mai ales în perioada comunistã, o serie de localitãþi similarã, poate nu la fel de amplã. Aici cel mai
bãnãþene au fost rebotezate, probabil cu intenþia cunoscut caz este cel al oraºului principal, fost
de a avea o rezonanþã mai neaoºã, însã de cele Becicherecu Mare, actual Zrenjanin. De asemenea,
mai multe ori denumirile cãpãtate nu aveau nicio Franzfeld a devenit Kaèarevo, Karlsdorf – Banatski
legãturã cu tradiþiile ºi cu trecutul lor. Karlovac, Beodra – Novo Miloševo, Modoº – Jaša
Poate cel mai frapant este cazul oraºului Tomiæ, Törökkanizsa – Novi Kne•evac, Toracu
Oþelu Roºu, botezat astfel în 1948 datoritã faptului Mare ºi Toracu Mic au fost unificate sub denumirea
cã vechiul sãu nume, Ferdinand, coincidea cu cel de Begejci.
al unui rege al României. În realitate, regele ºi În acest mod, o componentã importantã a
localitatea respectivã nu aveau nimic în comun, aerului bãnãþean tradiþional a dispãrut în mod
toponimul fiind mult anterior personalitãþii în cauzã. fortuit, prin simple decizii ale unor regimuri politice
Alte cazuri de asemenea „românizãri” ale trecãtoare. Dupã cum þinem sã precizãm, cazurile
titulaturilor au mai fost la unele localitãþi cu sunt cu siguranþã mai numeroase. Însã le-am
denumiri provenite din limbile celorlalte etnii ale menþionat pe cele pe care le-am putut încã identifica,
Banatului. Astfel, Traunau a devenit peste noapte pentru ca mãcar prin aceste rânduri amintirea
Aluniº, Ogradena Nouã s-a transformat în Baia unui mod de viaþã tradiþional bãnãþean sã nu
Nouã, Uisenteº a devenit Dumbrãviþa, Ciavoº – disparã.
Grãnicerii, Tolvadia – Livezile, Ohaba Sârbeascã –
Ohaba Românã, Lighet – Pãdureni, Medveº –
Urseni.
Vechi denumiri considerate probabil
impudice au lãsat locul altora mai „decente”.
Enumerãm: Bãseºti – Begheiu Mic, Maidan –
Brãdiºoru de Jos, Armadia – Cireºu Mic,
Goizeºti – Colonia Fabricii, Chizdia – Coºarii,
Beºenova Veche ºi Nouã – Dudeºtii Vechi ºi
Noi, Cacova – Grãdinari, Sâlha – Gruni, Crâjma
– Mãgura, Valea Boului – Pãltiniº, Omor ºi
Omoru Mic – Roviniþa Mare ºi Roviniþa Micã,
Cârpa – Valea Timiºului.
Tot din motive de pudoare, trei localitãþi
denumite Jidovin, Jãdani ºi Jadani au fost
rebotezate Berzovia, Corneºti ºi Cruceni.
Nu ne este clar de ce Valea Mare a fost
redenumitã Valea Bistrei. Probabil pentru cã
mai existã ºi alte câteva localitãþi bãnãþene
denumite Valea Mare.
În sfârºit, în patru cazuri localitãþile au
primit numele unor personalitãþi care au vãzut
acolo lumina zilei: Cãvãran a devenit
Constantin Daicoviciu, Rudãria – Eftimie Murgu,
Bujoru – Traian Vuia ºi Satu Mic – Victor
Vlad Delamarina.
Nu este de prisos sã amintim cã, în
perioada interbelicã, Lovrin s-a numit Regele
Ferdinand, iar Giarmata Vii – I.G. Duca.
O excepþie fericitã în acest sens o
constituie cazul comunei Coronini de pe Clisura
Dunãrii. Ea a fost întemeiatã în secolul al
XIX-lea de un grup de bufeni (olteni), cu
acordul guvernatorului din acel timp al

BOCªA CULTURALÃ ½ 43
 Dragi fraþi români,
„Românul are o personalitate aleasã ºi frumoasã, un caracter înclinat spre bunã înþelegere, spre
hãrnicie, spre simplitate, fiind iubitor de societatea omeneascã în care trãieºte, indiferent de prezenþa
altor suflete de altã origine naþionalã.
Românul nu iubeºte simþul discriminãrii rasiale ori religioase, dar þine mult la credinþa ºi sfânta
lui tradiþie avutã din pãrinþi ºi strãbuni!
Noi, Românii din Australia, dorim unire ºi iubire între toate comunitãþile româneºti trãitoare pe
aceastã Stea - Pãmântul, fiind Casa Mare, dãruitã de Dumnezeu tuturor Neamurilor Creaþiei Sale.
Iubim Lumea precum ºi casa, masa ºi familia noastrã Româneascã!”
ªi bineînþeles aºteptãm ºi noi aceleaºi simþãminte frãþeºti de la lumea din jur!

Doamne ajutã!
Ioan Miclau al Gepiului si Cringilei,
Biblioteca Mihai Eminescu, Australia

DIALOG ALB NEGRU

Dumnezeule Doamne, Dumnezeule Doamne. Doamne Dumnezeu, Doamne Dumnezeu, Dumnezeule
din Ceruri! Încep sã-i vãd faþa cât cuprinde întreaga încãpere în întuneric, dar nu e el. Mi s-a pãrut
Sã-l vãd venind, aº mai trãi o viaþã. O George! ªi plâng dupã pãrinþi; Doamne, Doamne, mamã ºi tatã
din ceruri. Lacrimile-mi curg, le simt doar eu în întuneric. Doamni, Doamni, micã ºi ticule! Sunt gata
oricând. Totul e luminos, dar fãrã a fi aprinsã lumina.Lumina sunt eu.
Se deschide uºa ºi ea intrã râzând ºi se aruncã în pat. Eu stau respectuos pe scaun. Nu mã pot
întinde de când mi-am rupt spatele. O cunosc, parcã de o viaþã. Sunt mai multe chipuri în unul. Are
în jur de 35 de ani, un neg între sprâncene. E îmbrãcatã într-un maieu alb ºi pantaloni treisferturi
negri ºi râde. Ea îmi zice cã nu poate sã mai ºadã dincolo. O fi învizitã ºi s-a refugiat la mine în pat,
s-a bãgat sub plapumã chicotind. Eu ºed ºi o las în pace. M-a deranjat din dialogul meu cu Dumnezeu.
Nu îþi poþi pune mintea cu tinerii din ziua de azi. Suntem în contrast ºi în contratimp, aproape
diametral opuºi. Îmi par ºi foarte agresivi. Nu are sâni ºi nici labe, nu îmi aduc aminte sã fi vãzut.
Cred cã sunt orb! Un miros de ouã clocite dã nãvalã peste meditaþia mea. O fi având probleme de
digestie? Poate cã a scãpat niºte gaze, mã gândesc. S-a dus tot respectul. Deodatã, tipa ridicã plapuma
cu picioarele ºi le vânturã râzând. Ce neobrãzatã! Adicã, þie îþi arde de joacã, iar eu mor aici. O privesc
cu coada ochiului, îmi place!!! Mã aºez uºor lângã ea, apoi încep ºi eu sã þopãi; îmi rãspunde „Lasã-mã
în pace!“, zvârcolindu-se cu un aer ºtrengãresc, chicotind provocator… Ne încleºtãm ca doi vârcolaci,
ca doi scorpioni, eu s-o bat, ea sã mã iubeascã ºi dintr-o datã îmi scap degetele, pipãindu-i pãrþile
intime. Nu îmi aduc aminte sã-i fi dat jos pantalonii. Îi place. Mã îmbrãþiºeazã languros, mã
mângâie.Asta îmi dã curaj ºi sar din pat. Încep sã mã dezbrac pentru acþiune, sunt atât de înfierbântat
cum de mult n-am mai fost. Clocoteºte sângele în mine, sunt extaziat pânã peste poate ºi încep a mã
miºca ritmic. Dupã câteva miºcãri, simt o durere groaznicã de spate. Suport, trec repede peste ea ºi
mã minunez, “cum de sunt îmbrãcat!“, gândindu-mã cã, parcã dormeam! Ei, dar cui îi pasã? îmi rãspund
în gând, cã învis omul, sufletele nu au vârstã ºi o cuprind cu braþele. E într-adevãr blândã ºi iubitoare.
„Oare unde ai fost pânã acum?“ Mã face sã mã simt bine ºi calm. Îmbrãþiºaþi, pe acorduri diafane de
muzicã cereascã începem a dansa baletul mângâierilor, iubire pãtimaºã, vulcanicã, un extaz de energie
dãruit de Dumnezeu în creaþie. „Da, oare aºa a creat Dumnezeu Lumea?“ Oh, ce plini suntem!, exclam
ºi fierbinþeala creºte cu o intensitate nebunã ºi mã trezesc în lãcomie dupã aer. Abia mai respir.
Pieptul mã apasã. Lupt sã nu mãsufoc. Sunt leoarcã!
O, Doamni, nu mã lãsa! Ce noroc cã m-am trezit. Mã ridic pe marginea patului ºi încerc sã iau
o înghiþiturã de apã. Gâtul se închide ºi mã ºtranguleazã, tâmplele mi se umflã ºi se întunecã încet
totul. Mã lovesc cu pumnii în piept ºi mã ridic în picioare. Dacã nu fac ceva, mã duc. Dintr-o datã se
deschid toþi muºchii ºi mã relaxez, alunecând pe vine în pat. O Doamne! „Cine va crede în mine vor
scoate dracii, ºi dacã vor lua în mânã ºerpii, dacã vorbea ceva de moarte, nu-i va vãtãma; îºi vor pune
mâinile peste bolnavi ºi bolnavii se vor însãnãtoºi, apoi Isus s-a înãlþat ºi º-a aºezat la dreapta Tatãlui.”
Marcu 16 cu 17,18,19.
S-a fãcut ziuã. Încã o zi ºi încã o dozã de Lirica! (medicament cu efect hipnagog pentru dureri)
Ben Todica

44 ½ BOCªA CULTURALÃ