Puericultura = cresterea copilului (puer = copil; cultura = crestere)

Puericultura ne învata cum putem asigura cresterea si dezvoltarea normala

somatica si psihica a copilului în vederea mentinerii starii de sanatate a populatiei.
Puericultura reprezinta latura profilactica a pediatriei; ea ne învata fiziologia
copilului normal, particularitatile metabolismului la diverse vârste, mecanismul
cresterii, nutritia si alimentatia.
Viata copilului începe odata cu fecundatia ovulului care are loc între a 12-a si
a 14-a zi a ciclului menstrual.
Viata prenatala (intrauterina) cuprinde 3 perioade:
1) perioada embrionara - 3 luni - organogeneza rapida; se
subdivide în 2 perioade:
a) blastogeneza - 2 saptamâni;
b) embriogeneza - de la 2 saptamâni la 12 saptamâni.
2) perioada fetala precoce (trim. II de sarcina) - se desavârseste
organogene 15515n138p za;
3) perioada fetala tardiva (trim. III de sarcina) - perfectionarea
maturizarii histologice si biochimice a fatului.
Perioada post-natala "copilaria post-natala" cuprinde:
1) Prima copilarie - de la nastere pâna la 3 ani (se termina dentitia
de lapte) care se împarte în:
a) perioada de nou-nascut - corespunde primelor 28 zile de viata si
are câteva particularitati:
- crestere rapida staturo-ponderala;
- existenta unor fenomene caracteristice: scaderea fiziologica în greutate,
icterul fiziologic, criza genitala, febra de sete, infarctele uratice,
albuminuria fiziologica, meconiul;
- slaba dezvoltare a scoartei cerebrale si deci si a functiilor de relatie cu
predominenta centrilor subcorticali;
- importanta imunitatii transmisa transplacentar;
- deficienta functiilor de bariera a pielii si mucoaselor;
- tendinta infectiilor de a îmbraca aspect septicemic;
- patologia dominata de malformatii congeniatle si afectiuni legate de
actul nasterii (traumatisme, infectii).
b) perioada de sugar (28 zile - 1 an) cu urmatoarele particularitati:
- cresterea staturo-ponderala continua în ritm rapid;
- dezvoltarea treptata a functiilor de relatie;
- dezvoltarea functiei locomotorii care largeste sfera de cunoastere a
copilului;
- aparitia primului sistem de semnalizare;
- aparitia dentitiei si dezvoltarea functiei digestive care permit
diversificarea alimentatiei;
- dezvoltarea imunitatii active proprii cu reducerea rolului imunitatii
transplacentare;
- patologia dominata de boli ale aparatului respirator, digestiv, ale urechii
medii.
 c) perioada de copil mic (anteprescolar) 1-3 ani:
- încetinirea ritmului de crestere;
- modificarea proportiilor dintre cap, trunchi si membre;
- completarea primei dentitii;
- desavârsirea functiei motorii;
- formarea reflexelor conditionate - cuvântul capata valoarea unui nou
sistem de semnalizare
Prima copilarie este caracterizata printr-o functie de nutritie intensa ceea ce explica
cresterea accentuata si dependenta de mediul înconjurator, ceea ce determina
necesitatea unor îngrijiri speciale.
2) Copilaria a 2 a (3 - 6-7 ani - prescolar) - dentitia de lapte complet
aparuta - încep sa apara primii dinti definitivi:
- dezvoltarea complexa a S.N.C. si implicit a gândirii, vorbirii,
locomotiei, ceea ce duce la cresterea independentii copilului;
- ritm de crestere mai lent;
- patologia dominata de boli contagioase, apar unele boli noi ca
reumatismul articular acut, cardiopatiile câstigate, tuberculoza osteo-
articulara.
3) Copilaria a 3 a (6-7 ani - pubertate) la fete pubertatea apare la 12 - 14
ani, iar la baieti la 14 - 16 ani.

- maturizarea zonelor corticale ale creierului,

- încetinirea cresterii în prima parte a perioadei urmata de o accelerare în
perioada prepubera;
- apar primii dinti definitivi;
- boli contagioase rare datorita imunizarii spontane (îmbolnavire) sau
provocate (vaccinari)
Pubertatea - corespunde aparitiei menarhei la fete si dezvoltarii functiei
sexuale la baieti:
- se încetineste ritmul cresterii staturale;
- se accelereaza cresterea în greutate;
- se modifica dimensiunile unor segmente - înfatisarea este armonioasa
apropiata de cea a adultului.
Cresterea seculara - fenomen favorizat de conditiile socio-economice bune si de
progresele realizate în domeniul nutritiei. Este vorba de o crestere progresiva a
valorilor medii ale diferitilor indicatori antropometrici în special cei ai taliei si
greutatii. Instalarea mai precoce a pubertatii la fete si îndepartarea vârstei
menopauzei la femei. Copiii de astazi au valorile medii ale taliei si greutatii mai mari
decât copiii de aceeasi vârsta de acum 50-60 de ani în urma. Aceasta schimbare în
dezvoltarea copilului este denumita "tendinta secolului".
CREsTEREA sI DEZVOLTAREA
Cresterea reprezinta o acumulare continua prin care un organism îsi mareste
substanta, masa sa.
Odata cu cresterea se produce si saltul calitativ - dezvoltarea - diferentierea
structurala si functionala, maturarea treptata a structurilor si functiilor organismului.
Cresterea si dezvoltarea sunt rezultatul unui proces complex genetic, nutritional,
socio-economic, cultural, dar în primul rând constituie rezultatul procesului de
asimilare care depaseste dezasimilarea.
Vom expune:
- legile cresterii;
- mecanismul cresterii;
- factorii care influenteaza cresterea.
Legile cresterii
Molcianov a subliniat urmatoarele legi generale ale cresterii:
1) ritmul de crestere scade odata cu înaintarea în vârsta;
2) ritmul de crestere accelerat în primul si al doilea an de viata, scade
ulterior, se accentueaza prepubertar si scade din nou la stabilirea
maturitatii sexuale;
3) cresterea si dezvoltarea nu se fac simultan în aceleasi proportii în întreg
organismul, diferite segmente cresc inegal;
4) variatiile de crestere oscileaza în cadrul unor limite fiziologice, fiind
conditionate pe de o parte de substratul ereditar, iar pe de alta parte de
influenta factorilor de mediu.
Diferitele segmente ale corpului cresc variat de la nastere pâna la vârsta adulta.
Fiecare tinde spre un ciclu de schimbari care formeaza asa-zisa directie de
dezvoltare. Aceste schimbari apar initial în regiunea cefalica si progreseaza catre
extremitatea caudala a toracelui. La membre sensul dezvoltarii este proximo-distal.
Aceste schimbari determina o crestere relativ importanta a partii inferioare a
corpului, astfel ca mijlocul corpului este mereu coborât în jos.
Pc la n.n. = 35 cm; la 1 an = 45 cm; la 2 ani = 48 cm; la 6 ani = 50 cm; 10 ani = 52
cm; 15 ani = 54-55 cm.
Pc = T/2 + 10 (± 2)
În luna II intrauterin - înaltimea capului = ½ din lungimea corpului;
La n.n. - înaltimea capului = ¼ din lungimea corpului;
La 2-3 ani - înaltimea capului = 1/5 din lungimea corpului;
La 6 ani - înaltimea capului = 1/6 din lungimea corpului;
La 12 ani - înaltimea capului = 1/7 din lungimea corpului;
La 18 ani - înaltimea capului = 1/8 din lungimea corpului;
Pt la n.n. = 34 cm. I.P. = G reala/G ideala
La 1 an = 44 cm; 0,90 - 1,10 - copil eutrofic
2 ani = 48 cm; 0,89 - 0,76 - distrofie gr.I
4 ani = 50 cm; 0,75 - 0,60 - distrofie gr II
6 ani = 55 cm; < 0,60 - distrofie gr. III
12 ani = 65 cm; I.N. = G reala/G ideala pentru talie
Raportul Quetelet = G (g) / T (cm) = 60 g/cm - la n.n.
(sau pondo-statural) 120 - 130 g/cm - la 1 an
Raportul Manouvrier = T-B /B = 0,50 la n.n. si sugar
0,90 la pubertate
1 la adult
 Indicele Pignet (sau de robusticitate) = T - (G (kg) + Pt) = 17 la sugar - este
un indice invers proportional ( cu cât este mai mic cu atât copilul este mai slab
dezvoltat).
Indicele Ciulitkaia (sau al maselor musculare) = (3b+c+g)-T=20 la 2 luni
23-25 la 1 an
Cresterea în lungime în viata intrauterina se afla:
- pentru primele 5 luni înmultind nr. lunii de sarcina prin el însusi:
L = V2
- peste 5 luni - înmultind nr. lunii de sarcina cu 5:
L=V x5

Creierul creste mult mai rapid în perioada fetala atingând la nastere 25% din
volumul creierului adult, în timp ce greutatea corpului atinge numai 5% din greutatea
adultului.
T la n.n. = 50 cm cu variatii între 47-55 cm. Cresterea în lungime este expresia
cresterii scheletului. În timp ce greutatea poate fi modificata de cea mai mica
tulburare digestiva, cresterea în lungime este mult mai greu influentata. De aceea se
spune ca sugarul are vârsta taliei si nu a greutatii sale.
T = distanta de la vertex la plante;
Dupa nastere sugarul creste în talie:
- luna I - 4 cm;
- luna II, III - 3 cm/luna; Þ 1 an T = 70-72 cm
- luna IV - 2 cm;
- Luna V - XII - 1 cm/luna
Sau:
0 -3 luni - 3 cm/luna;
4 - 6 luni - 2 cm/luna;
7 - 12 luni - 1 cm/luna.
Între 1-2 ani creste cu aproximativ 1 cm/luna Þ la 2 ani T = 80-82 cm.
Peste 2 ani T se calculeaza cu ajutorul formulei lui Geldrich:
T = 5xV + 80 (V=vârsta în ani)
Cresterea în înaltime are în general un caracter ondulant. Se pare ca exista o
alternare regulata a perioadelor de "plenitudine" si "înaltare":
- 1-4 ani - prima plenitudine;
- 5-7 ani - prima înaltare;
- 8-10 ani - a doua plenitudine;
- 11-15 ani - a doua înaltare.
Cresterea în lungime se opreste la fete între 20-22 ani si la baieti între 23-25 ani. De
fapt între 19-20 ani la baieti si 17-18 ani la fete adaosul anual masoara numai câtiva
mm.
Cresterea ponderala
Greutatea medie a n.n. la termen este 3000 g, cu variatii între 2500 - 4500g. Copiii
cu Gn cuprinsa între:
- 2500-2800 se numesc subponderali;
 - peste 4500g se numesc supraponderali;
- sub 2500 g se numesc copii cu greutate mica la nastere.
Factorii care influenteaza greutatea fatului la nastere sunt:
1. factorul constitutional: robustetea mamei, pubertatea precoce;
2. factorul geografic: Gn mai mare în tarile nordice; în India, 1/3 din copii
au Gn mai mica de 2500g;
3. alimentatia mamei;
4. sexul - Gn a baietilor este mai mare ca Gn a fetelor;
5. factor sezonier - vara Gn este mai mare decât iarna;
6. vârsta si paritatea mamei - între 28 - 35 ani, Gn este mai mare, apoi
scade;
7. patologia genitorilor - mai ales boli materne: diabet, obezitate, etc.
Dupa nastere, copilul scade în greutate în primele 4-5 zile cu 200-300g (7-
10%) din greutatea sa, apoi în urmatoarele 4-5 zile ajunge la greutatea initiala.
Aceasta se numeste scaderea fiziologica în greutate si se datoreste pierderilor
necompensate prin eliminare de urina si meconiu, distructie de hematii si leucocite,
dar mai cu seama regimului de foame si sete la care este supus n.n. în primele zile
de viata.
Sporul în greutate este:
Lunar:
- lunile I, II, III, IV - 750g/luna =3000g;
- lunile V, VI, VII, VIII - 500g/luna=2000g;
- lunile IX, X, XI, XII - 250g/luna =1000g.
Greutatea la 1 an = 9000g.
Între 1-2 ani creste cu aproximativ 250g/luna.
Greutatea la 2 ani = 12kg.
Dupa vârsta de 2 ani se foloseste formula lui Herman:
G = 2xV + 9 Kg (V = vârsta în ani)
Diferentele între greutatea baietilor si a fetelor persista pâna la 10-11 ani când
greutatea fetelor depaseste pe cea a baietilor (perioada prepubertara) - prima
încrucisare a curbelor ponderale. La 14-15 ani, greutatea baietilor depaseste pe cea
a fetelor - a doua încrucisare a curbelor ponderale.
Mecanismul cresterii unui organism rezida în doua fenomene principale care se
combina în cursul dezvoltarii si anume: hipertrofia (marirea de volum a celulelor) si
hiperplazia (multiplicarea lor).
În general ambele procese coexista si organismele cresc atât prin multiplicare
celulara cât si prin marirea de volum a fiecarei celule.
În esenta, cresterea înseamna hipertrofie celulara, adica sinteza de proteina - si
hiperplazie, adica multiplicare celulara.
Cresterea se realizeaza prin trei mecanisme principale:
- proliferare celulara - epitelii, organe limfatice;
- hipertrofie celulara - muschi;
- diferentiere celulara - organe genitale, organe de simt, unele parti ale
sistemului nervos.
Factorii de crestere sunt: endogeni, exogeni si patologici.
Factori endogeni (hormoni).
În prima parte a copilariei cresterea este influentata preponderent de hipofiza si
timus. Pe masura reducerii activitatii timusului, creste cea a tiroidei. La pubertate
actiunea gonadelor si suprarenalei devine de prima importanta.
Tiroida - prin tiroxina si triiodotiroxina stimuleaza cresterea . Ambii hormoni
maresc metabolismul bazal, intensifica oxidarile, maresc termogeneza. Tiroida
actioneaza prin intermediul hipofizei. Tiroida si hipofiza determina cresterea
numarului de celule. Tiroida, se pare ca ar fi singura glanda cu actiune asupra
cresterii dintilor.
În deficienta tiroidiana se produc întârzieri în aparitia punctelor de osificare,
scheletul nu se dezvolta, persista cartilajul de conjugare, iar proliferarea celulelor
cartilaginoase este inhibata. Tiroida intervine si în dezvoltarea creierului, mai cu
seama în dezvoltarea mentala si psiho-afectiva.

Hipofiza - cea mai importanta glanda care influenteaza cresterea, prin intermediul
hormonului somatotrop secretat de celulele alfa, celulele eozinofile din hipofiza
anterioara. STH-ul stimuleaza retinerea de azot, potasiu, fosfor, sugerând un
anabolism proteic însemnat. Provoaca si retinerea de sodiu. STH-ul stimuleaza
sinteza de proteine, intensifica catabolismul grasimilor, cu mobilizarea acizilor grasi
nesaturati din depozite (rol fundamental) si scade coeficientul respirator. Prin
marirea catabolismului grasimilor creste energia disponibila sintezei proteinelor.
STH-ul stimuleaza proliferarea celulelor cartilajului seriat cu cresterea în lungime a
oaselor. Cresterea continua fara închiderea cartilajului de crestere. Este stimulata
deasemenea dezvoltarea musculara si viscerala.
Valorile normale la copil ale STH circulant în sânge sunt de 12,4±3,1mg/L. În
nanism ajunge la 3,6mg/L.
STH-ul nu actioneaza direct asupra cartilajului de crestere ci prin intermediul
somatomedinei care ar proveni dintr-o fragmentare a hormonului si a carei
biosinteza are loc în ficat, rinichi, muschi.
Cresterea se pare ca se face întâi sub actiunea genetica si tiroidiana, STH intervenind
dupa 3-4 ani. Unii autori sustin interventia STH-ului de la vârsta de 1 an sau chiar
mai devreme.
Insulina - hormon pancreatic, anabolizant. Favorizeaza încorporarea aminoacizilor
în molecula de proteina, mareste sinteza de proteine prin cresterea ratei de oxidare a
glucozei.
Se pare ca STH-ul este implicat mai ales în sinteza de AND, deci în înmultirea
celulelor, iar insulina în sinteza de ARN, în sinteza de proteine si, deci, în marirea
de volum a celulei.
Glucagonul - actiune opusa insulinei - inhiba cresterea, mareste glicoliza,
transforma glicogenul în glucoza1-fosfat si da hiperglicemie. Este un puternic
catabolizant, da un bilant azotat negativ. Creste ureea în urina, scade aminoacizii din
sânge si duce la o scadere în greutate.
Glandele sexuale - au actiune inhibitoare asupra cresterii - stimuleaza calcificarea
cartilajului de conjugare cu închiderea prematura a cartilajului de crestere, ceea ce
duce la oprirea cresterii staturale.
Timusul - glanda copilariei - stimuleaza cresterea. Extirparea lui la animal duce la
diminuarea cresterii si este cu atât mai grava cu cât animalul este mai tânar.
Epifiza - are rol inhibitor al cresterii - extirparea ei accelereaza cresterea. Extractul
de glanda pineala injectat duce la oprirea cresterii.
Glandele suprarenale - hormonii glucocorticoizi au efect negativ asupra cresterii.
Cortizonul mareste catabolismul proteic, negativeaza bilantul azotat, creste
eliminarile de potasiu si calciu.
Hormonul paratiroidian este indispensabil cresterii, intervenind în calcificarea
normala a sistemului scheletic si la constituirea matritei osoase.
Factorii genetici.
Cresterea si dezvoltarea pare a fi hotarâta genetic, iar factorii care intervin ulterior
nu pot decât sa le devieze în plus sau în minus, într-un mod mai mult sau mai putin
reversibil.
Astfel, acest patrimoniu ereditar anunta o crestere frumoasa la un copil a carui
ascendenti prezinta o talie frumoasa de-a lungul mai multor generatii si invers.
Influenta factorilor genetici mai poate fi constatata în:
- diferente de rasa: negrii îsi alungesc mai repede membrele inferioare
decât albii;
- diferenta de sex: fetele sunt în avans fata de baieti cu 2 ani la pubertate.
Factori exogeni de crestere
Cresterea si dezvoltare fatului este mult influentata de raporturile umorale mama-
fat.
STH-ul, gluco si mineralocorticoizii trec usor prin placenta, trec greu prin placenta
hormonii tiroidieni si insulina.
Placenta secreta gonado-stimuline care actioneaza asupra gonadelor fetale.
Prolactina secretata de placenta are actiune asemanatoare cu STH.
Influenta organismului matern asupra fatului are loc si prin principiile alimentare
care trec transplacentar. Prin placenta trec aminoacizii, glucoza, unii acizi grasi.
Calciul, potasiul, fosforul si magneziul au o trecere selectiva prin placenta prin
transport activ.
Factorul alimentar
Ratia alimentara trebuie sa cuprinda caloriile necesare atât pentru refacerea
pierderilor prin functiune si uzura, cât si pentru crestere. Ratia trebuie sa cuprinda
albumine, grasimi, glucide, saruri minerale, vitamine, aminoacizi esentiali si acizi
grasi esentiali într-o anumita proportie, deci sa fie echilibrata.
Proteinele au un important rol plastic si ele trebuie sa reprezinte 12-15% din valoarea
calorica a regimului. 50% din proteine trebuie sa fie de origine animala deoarece
acestea contin toti aminoacizii esentiali. Cu unele proteine ca lactalbumina, cazeina,
ovalbumina se obtin cresteri normale, cu altele ca gliadina cresterea înceteaza.
Unii aminoacizi esentiali ca lizina, leucina, valina, histidina, triptofanul, arginina,
metionina sunt indispensabili cresterii.
Acizii grasi esentiali, în special acidul linoleic si arahidonic sunt necesari pentru o
buna dezvoltare a sugarului. Acidul linoleic trebuie sa reprezinte cel putin 1% din
totalul caloriilor, necesarul optim fiind de 5%.
Sarurile minerale au rol plastic - constituenti ai scheletului- si rol reglator. Lipsa de
sidiu si potasiu împiedica cresterea. Foarte importante sunt si unele oligoelemente:
Zn, Cu, Fe. Apa intra în compozitia tuturor celulelor corpului - cu cât celulele sunt
mai tinere, cu atât sunt mai bogate în apa.
Vitaminele - actioneaza ca biocatalizatori. Carenta în vitamina A duce la încetarea
cresterii la animalul de experienta cu aparitia osteoporozei si oprirea osteogenezei.
În absenta vitaminelor B1 si B2 înceteaza cresterea.
Vitamina D intervine în metabolismul fosfocalcic si prin acesta în procesul cresterii
osoase.
În experiente pe animale, dar se pare ca si la om, influenta factorilor alimentari la
începutul vietii determina numarul celulelor care iau nastere. Astfel, numarul
celulelor adipoase este hotarât în primele luni de viata prin regimul alimentar, iar
daca numarul lor este mic nu sunt temeri ca individul sa devina obez. Numarul
celulelor nervoase se hotaraste prin alimentatie în primele saptamâni de viata.
Mediul fizic influenteaza cresterea.
Cresterea ar fi mai mare primavara si mai mica toamna. Lumina influenteaza
favorabil cresterea - razele X în doze mici stimuleaza, iar în doze mari inhiba
cresterea. Cresterea în greutate este mai mare toamna, iar în talie mai mare
primavara. Exercitiile fizice efectuate cu regularitate, durata sederii în aer liber si
expunerea la razele ultraviolete stimuleaza cresterea.
Factorii socio-economici - influenteaza cresterea prin modul de viata, obiceiuri
alimentare, copii unici, copii din mediu social mai favorizat sunt mai mari decât cei
din mediu defavorizant.
Stresul psihic provocat de mediul ambiant nefavorabil influenteaza negativ
procesul cresterii pâna la starea de "nanism psiho-social".
Factorii patologici
- endocrinopatii infantile: mixedem, nanism hipofizar, etc;
- factori care actioneaza asupra gravidei:
- infectii acute, cronice (lues, malarie)
- intoxicatii cronice (alcoolism, saturnism, tabagism);
- tulburari de nutritie: subalimentatie, pelagra;
- factori care actioneaza asupra copilului:
- tulburari cronice de nutritie si digestie (nanism intestinal)
- afectiuni organice ale SNC;
- boli congenitale de cord (nanism cardiac);
- boli congenitale renale (nanism renal);
- rahitism, acondroplazie