Georgeta Cozma

CNME

,, BALTAGUL’’ [1930] de M. Sadoveanu-

Un caz aparte în literatura română îl constituie în opera lui M. Sadoveanu

substanţa mitologică sau atmosfera mitologizată ale unora din capodoperele lui.
Încă de la începutul activităţii sale literare, prozatorul manifestă o vădită
predilecţie pentru superstiţiile, credinţele, datinile şi tradiţiile mitice. Scrierile cu
substanţă mitică sunt proiectate într-un trecut îndepărtat.
,, Fascinaţia tiparelor originare’’ se întinde în ,,ţara de dincolo de negură’’, în
împărăţia apelor, în paradisul pădurii, în conştiinţa preistorică a genezei umane.
Textele cu substanţă mitologică sunt: ,,Hanul Ancuţei’’, ,,Nopţi de
Sânziene’’, ,,Baltagul’’ (1930),,, Ochi de urs’’ , ,,Creanga de aur’’s.a..
În legătură cu geneza, critica avansează 2 ipoteze, una promioritică şi alta
antimioritică.
a) Ipoteza promioritica
Este susţinută de majoritatea criticilor (G.Călinescu, E.Lovinescu,
C.Ciopraga,etc.) acestia considerand că Baltagul reeditează în proză tema
Mioriţei prin : complotul ciobanilor; tema căutării (dacă în baladă creatorul
anonim valorifică motivul biblic marianic, concretizat în Măicuţa bătrână care
işi caută fiul, în roman, soţia este cea care preia funcţiile mamei); respectarea
ritualului funebru creştin; prezenţa animalului oracular (mioriţa , asemenea
Casandrei işi va avertiza stăpânul în legătură cu potenţiala crimă. În roman,
câinele, Lupul, are rolul călăuzei); sub aspectul speciilor literare, cele două
specii se disociază. Ipopteza este sustinuta si de moto-ul care preceda textul:
,,Stapane, stapane,/ Mai cheamma s-un cane’’.

b) Ipoteza antimioritică

Este susţinută intr-un admirabil eseu ,, Treptele lumii sau calaea catre sine a
lui Sadoveanu’’ de Alexandru Paleologu, autorul demonstrand că Baltagul
este un roman articulat pe mitul uciderii lui Osiris şi căutarea trupului său
dezmembrat de către zeiţa Isis, care instaurează primăvara.

Titlul Titlul romanului este emblematic, concentrând mai multe

semnificaţii.La nivelul comunităţii tradiţionale baltagul este
instrumentul prin care muntenii,,îşi câştigă pâinea cea de toate
1
 zilele”; baltagul este arma cu care a fost ucis Nechifor Lipan, pe
fierul lui ,, este scris sânge’’; tot prin baltag se împlineşte actul
răzbunării morţii lui Nechifor.
Constructia Sub aspectul construcţiei naraţiunea se articulează pe
,,metafora drumului”, desfăşurat pe trei momente: aşteptarea,
Metafora călătoria şi împlinirea legii, reprezentand ,,raspunsul ce se da
drumului destinului, tragicului vietii’’, in termenii lui M. Eliade.
Drumul dobandeste o tripla semnificatie: mitologică
(drum al transhumanţei); gnoseologică (drum al cunoaşterii) şi o
semnificaţie epică, având locul de a lega segmentele narative.
structura Din punct de vedere structural, discursul epic se
construieşte pe doua planuri: real , în care scriitorul surprinde
aspecte sociale, monografice, şi lăuntric , în care se desfăşoară
criza existenţială a Vitoriei Lipan.
prologul Textul debutează cu o parabolă cosmogonică având
rolul de a motiva comportamentul muntenilor. Pentru ca au
intarziat la intalnirea cu Dumnezeu, muntenilor le-a fost harazita
o viata aspra si grea, dar au primit in compensatie ,,o inima
usoara’’, un caracter ferm, solar: ,,iuti si nestatornici, ca apele
si ca vremea, rabdatori in suferinta, stau cu inima deschisa in
fata soarelui’’. Ducandu-si viata ,,sub brad’’, in proximitatea
eternitatii, muntenii isi desfasoara existenta dupa ,,datinile de la
inceputul lumii’’.
In planul real , naratorul relateaza o intamplare petrecuta in
Povestirea spatiul montan- moldav. Protagonistii sunt o familie de oieri,
propriu-zisa din Magura Tarcaului.
-trama epica Povestirea propriu- zisa incepe si se termina simetric prin
opozitia Vitoriei la intruziunea noului in spatiul arhaic,
traditional. Al. Paleologu admite ca romanul reprezinta
confruntarea a doua structuri sociale, una arhaica, ancestrala,
cealalta recenta, moderna, determinata de noile rel;atii sociale
capitaliste.
Viata in interiorul comunitatii arhaice se desfasoara dupa
anumite automatisme legate de ciclurile naturale.Orice abatere
de la ,,norma’’ este sanctionata de maturii [inteleptii]
comunitatii.
Nechifor Lipan (numele derivă din grecescul,,Nike” şi

2
,,phoros”însemnând purtător de victorie) se ocupă cu oieritul, în
vreme ce Vitoria (regionalism pentru Victoria) se ocupă cu
treburile gospodăriei,cu educarea copiilor, Minodora şi
Gheorghiţă, în spiritul legilor şi datinilor străvechi.Interesanta
este identitatea onomastica.
Lipan circula firesac intre cele doua structuri- traditionala/
moderna- trecand de la una la alta, fara a-si altera fondul.
Ptr. Vitoria, progresul inseamna ruina randuielilor arhaice,
pierderea binelui si a frumusetii: ,,nu mai stii ce-I curat, ce-I
sfant, ce-I bun’’, ii reproseaza Minodorei.
Nechifor pleaca la Dorna sa cumpere oi, dar primavara se
apropie si el nu se mai intoarce. Presimtind ca barbatului ei i s-a
intamplat o nenorocire, Vitoria se sfătuieşte atât cu preotul cât
şi cu baba Maranda,vrăjitoarea satului.
In acest moment planul realului se interfereaza cu planul
mitic.În lumea tradiţională sacrul şi magicul coexistă.
Sugestia vrăjitoarei cum că bărbatul ei ar putea fi atras ,,de o
femeie cu ochi verzi” nu este acceptată de Vitoria,întrucât
relaţia lor conjugală se bazează pe iubire şi încredere.Cei doi
s-au cunoscut de tineri,s-au iubit, părăsindu-şi locurile natale şi
stabilindu-se în satul Măgura de pe muntele Tarcău.De altfel,
critica remarca faptul ca ,,Baltagul’’ este in primul rand un
roman de dragoste.
De la inceputul romanului suntem avertizati ca muntenii si
muntencele sunt frumoase si ,,iubete’.Dragostea Vitoriei,
Paleologu o aseamana cu aceea a marinarilor. Oierii sunt ca
marinarii care pleaca in lungi peripluiri; femeile ii asteapta ca
Penelopa, de aceea dragostea lor era mereu proaspata si sporita :
Abia acum intelegea ca dragostea ei se pastrase ca-n tinereta.’’
După mai bine de douăzeci de ani de căsătorie aceştia duceau
un trai îndestulat,armonios,tulburat uneori de gelozia femeii.
Cu toate acestea, ea stie ca de fiecare data Lipan se intoarce tot
la ea ,,ca la apa cea buna’’. Potentialele infidelitati ale oierului
sunt ,,petreceri- cum bei un pahar de vin, ori cum rupi o
creanga’’.
Ca o bună cunoscătoare a tradiţiilor şi a semnelor cosmice, a
superstiţiilor, Vitoria presimte că lui Nechifor i s-a întâmplat

3
Semnele ceva.
premonitorii Primele semne premonitorii vin din planul naturii: “brazii
sunt mai negri ca de obicei, iarna vine mai repede”, în vreme ce
cocoşul cântă strident, iar poarta “se bate singură”.Semne vin si
din planul obsur al subconstientului, Vitoria avand un vis
premonitoriu :“Se făcea că vede pe Nechifor Lipan cu spatele
întors către ea trecând spre asfinţit o revărsare de ape”.
Simbolurile funebre sunt evidente : apusul soarelui reprezintă
moartea aparentă a naturii;calul este ,,animalul psihopomp’’
care poartă eroul de pe tărâmul vieţii pe cel al morţii; revărsarea
de ape aminteşte de Styx, apa care inconjoara taramul mortii..
Întrucât demersurile oficiale rămân fără rezultat, Vitoria decide
Calatoria să-şi găsească singură soţul.
Călătoria nu se face la voia întâmplării :,, să ştii dumneata că
eu am pornit după semne şi porunci”, afirma eroina.
Cautarea are rolul de a stabili statutul marital al Vitoriei ,
căci ea devine vaduva numai dacă soţul mort este ingropat
creştineşte. Vitoria are datoria morala de a implini randuiala:
,,sa nu ramaie intre lupi, sa-l aduc intre crestini’’ şi de a
razbuna mortea violenta .
Călătoria Vitoriei nu se face la voie întâmplării „să ştii dumneata
că eu am pornit după semne şi porunci”. Fiecare simplu fapt
devine un semn promonitoriu, astfel încât drumul său devine
unul iniţiatic. Vitoria cunoaşte drumurile lui Lipan, gesturile
obişnuite şi firea. Urmând acelaşi drum, ea e conştientă că
trebuie ca urmele sale să transpară şi să se întrevadă- acel
miracol în care natura să aibă glas şi să povestească. Trăind în
acelaşi decor cu Lipan, ea ştie că mortul va vorbi, dar pentru
aceasta trebuie să se înconjoare de aceeaşi atmosferă prin
reculegere şi de aceleaşi obiecte care-l semnifică: Baltagul,
câinele şi Soarele.
Toate acestea demonstrează că Vitoria se revendică de la un
mod de gândire şi observare simbolică. Pentru lumea arhaică a
eroinei, a cunoaşte inseamna participarea la viaţa universului,
simbolul exprimând concomitent micro şi macrocosmicul.
Isis vs, Acţiunea în care se angajează o defineşte, ea singură: „se
maicuta socotea intrată în altă lume”. Inclusă într-o gândire arhaică,
Vitoria repetă un arhetip, acela al zeiţei Isis care reîntronează
4
batrana’ primăvara, reânviindu-l pe zeul soţ –Osiris, este de pareare Al.
Paleologu.
Implicit, in linia baladei mioritice, ea suplineste functia ,,
maicutei batrane ’’, pornita in cautarea feciorului, a ,,dalbului
pribeag’’.
Înainte de plecare ajunează 11 săptămâni, inclusiv
Pregatirea sărbătorile de iarnă. În drumul ei este insotita de Gheorghiţă.
spirituala Pentru el călătoria este una iniţiatică, Vitoria fiind călăuza
spirituală, mistagogul, suplinind de data aceasta functia tatalui.
Ei purced nu întâmplător de Sf.Gheorghe, sărbătoare simbolică
la români, însemnând triumful vieţii si al luminii asupra morţii.
Drumul lor este unul ascensional, “în susul Bistriţei la izvoarele
ei’’. Trecerea apei are functie simbolica, sugerand intrarea intr-o
alta lume, guvernata de alte legi.Toate popasurile sunt
determinate de ,,hotarari dumnezeiesti’’.De exemplu, ajungand
la Farcasa, se porneste din senin un vant putrernic, pe care
Vitoria il interpreteaza ca pe un ,,semn’’ . Tot simbolic este si
faptul ca pe parcursul călătoriei asistă la trei evenimente
esenţiale majore: la un botez, la Borca; la o nuntă , la Cruci; şi
Momente în final are loc înmormântarea lui Nechifor. Cele trei
ritualice evenimente existentiale majore, nastere, casatorie, moarte,
sugereaza ca acest drum este o metafora a vietii.
Toate semnele naturale, toate veştile despre Nechifor îi
îndreaptă înspre Suha şi Sabasa, unde cu ajutorul câinelui
devotat, Lupu,vor găsi într-o prăpastie rămăşiţele bărbatului.
Orice initiere presupune o moarte simbolica. De aceea, tanarul
neofit va coborî la porunca mamei în râpă şi va păzi rămăşiţele
tatălui, în vreme ce Vitoria a mers să anunţe
Descensus ad autorităţile.Reamarcam aici motivul ,,descensus ad Inferos’’,
Inferos specific textelor initiatice, care plaseaza personajul intr-o
situatie – limita. De data aceasta Gheorghita nu reuseste sa duca
proba la bun sfarsit, dar a icercat . Abia in final isi va desavarsi
initierea.
În momentul în care Vitoria găseşte rămăşiţele soţului , ea îşi
regăseşte şi echilibrul pentru că are dovada fidelităţii lui.
Ritualul Romanul se încheie cu înmormântarea lui Nechifor şi cu
funebru înfăptuirea actului justiţiar. Pâna în momentul înhumarii ,

5
 Vitoria părea stăpână pe sine .Isi dezvaluie vulnerabilitatea si
suferinta atunci când sicriul urma să fie închis strigandu-si
disperată perechea, apelând la numele cel adevărat, pe care-l
folosea în intimitate: “Gheorghiţă! de ce m-ai lăsat?!”.
Punctul culminant îl constituie momentul praznicului la care îi
cheamă şi pe cei doi păstori, Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui, pe
Demascarea care îi banuieşte că au comis crima. Ritualul se desfaşoară la
criminalilor asfinţitul soarelui. În timpul mesei Vitoria provoacă un adevărat
război psihologic, reconstituind în detalii crima şi răscolind
conştiinţa ucigaşilor. Munteanca ia baltagul lui Bogza , îl
priveşte făcând observaţii stranii: “este mai vechi şi ştie mai
multe”. Vitoria urmăreşte reacţiile lui Bogza care devine tot mai
tensionat şi involuntar se demască.
Recunoscându-l pe asasinul stăpânului său, Lupu se repede
fulgerător şi îi sfâşie beregata, împlinind actul justiţiar. Lovitura
aplicată de Gheorghiţă cu baltagul este una simbolică amintind
de imaginea biblică a Sf. Gheorghe ucigând balaurul.Bogza
imploră iertarea, în vreme ce Vitoria cere să mărturisească
motivul crimei. Deşi este profund credincioasă , ea nu poate
ierta, de aceea rosteşte cu glas neutru: “ Dumnezeu sa te ierte”.
Al. Paleologu crede ca Vitoria nu-I poate ierta, deoarece a
,,atentat impotriva adevaratei mari iubiri’’ ceea ce nu se iarta.
,,Vointa neinduplecata de a-l razbuna e in raport direct cu marea
ei dragoste neistovita[op. cit., p.76].
Ilie Cuţui este arestat de oamenii legii făcându-se astfel
dreptate.
Abia acum s-a finalizat traseul iniţiatic a lui Gheorghiţă, lui
revenindu-i datoria de a prelua conducerea familiei.
Romanul se încheie cu un epilog în care Vitoria vorbeşte despre
continuitatea vieţii după aceleaşi tradiţii, dar cu o altă
generaţie.Ea revine acasă găsind puterea de a-şi continua viaţa
Epilog alături de copiii ei.
Romanul "Baltagul" are un caracter mitic, baladesc,
zugrăvind o civilizaţie pastorală milenară. Naratorul
configureaza o adevarta monografie a satului montan- moldav.
Modul de viaţă moştenit din strămoşi, impune o serie de
norme nescrise, cu valoare de lege în comunitatea arhaică, pe

6
 care Vitoria le respectă.
Sfaturile pe care le dă argatului în legătură cu
administrarea gospodăriei, masa pe care o ia înaintea plecării,
evidenţiază automatismele vieţii cotidiene.
În roman societatea surprinsă ilustrează stratificarea
socială: oierii avuţi pe de-o parte, aici intrând şi familia lui
Nechifor Lipan şi păstorii sau gopodarii cu o situaţie economică
mai modestă.
Elemente de Viaţa oamenilor de la munte este coordonată de calendarul
monografie: transhumanţei:"rânduri după rânduri de generaţii, toate urmau
ca pe vremea lui Burebista, craiul cel de demult".
Transhumanţe urmăreşte mişcarea marilor cicluri naturale. G.
Călinescu nota: „Păstori, turme, câini migrează în cursul anilor
Transhumanta calendaristic în căutare de păşune şi adăpost întorcându-se la
munte la date fixe.’’
Vechea civilizaţie tradiţională se confrunta cu apariţia
elementelor moderne, care schimbă încet mentalitatea
colectivităţii. Vitoria nu acceptă încercările Minodorei de a se
moderniza. În acest sens iî interzice fetei să accepte noua moda:
Traditia "nu coc, vals şi bluză îţi trebuie; în legea noastră trebuie să
trăieşti şi tu".
Tot din dorinţa de a respecta obiceiul, o dojeneşte pe
Minodora când aceasta aruncă gunoiul afară "în faţa
soarelui".Apelativul "domnişoară"pe care-l foloseşte ironic la
adresa Minodorei îl înlocuieşte pe acela de "fată" pentru a
Normele sugera că tânăra se abate de la normele tradiţionale.
morale Minodora îl iubeşte sincer pe feciorul dăscăliţei, Ghita C.
Topor, având chiar intenţia de a se căsători. Iniţial Vitoria
respinge relaţia tinerei, pentru că băiatul nu aparţine comunităţii
tradiţionale şi nu are aceeaşi mentalitate.Ceea ce-I reproseaza
este statutul sau de ,,slujbas’’.Ea isi doreste ca ginere un om
liber, cum a fost Lipan, adica :,,un roman asezat cu casa noua in
sat care sa-si castige exzistenta prin munca lui’’.
Ulterior, viziunea Vitoriei asupra vieţii se modifică. Revine
acasă, respectă în cele din urmă sentimentele fetei. Rugamintea
tinerei: ,,Mamuca, nu ma da dupa urat si dupa batran, ca sa ma
bucur si eu de viata, asa cum te-ai bucurta dumneata’’, clatina

7
 gandirea rigida a Vitoriei.
Ca o Antigona , Vitoria gaseste puterea de a continua în
ciuda singurătăţii care o aşteaptă.

Caracterizare: Vitoria Lipan

,,Trei elemente creeaza lumea narativa : personajul, spatiul si actiunea’’, considera W.

Kayser. Personajul [latinul ,,persona’’] nu este doar o fictiune, ci si un simbol, un ,,corpus
polifonic’’, instanta narativa care ilustreaza evenimentele relatate de narator.
In romanul ,,Baltagul’’, personajul principal este Vitoria, sotia lui Nechifor Lipan,
persoanaj central, la care se raporteaza intreaga naratiune. Aceasta se caracterizeaza pe
cale directa si pe cale indirecta.
Portretul fizic este conturat de narator. Desi nu mai este foarte tanara, si-a pastrat
frumusetea: ,,ochii ei caprui ‘’ reflecta ,,lumina castanie a parului’’. Portretul moral se
adanceste prin autocaracterizare :,,eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte’’, afirmatia
dezvaluind o femeie simpla, dar buna cunoscatoare a psihologiei umane. Aceeasi trasatura
o dezvaluie si Gheorghita: ,,mama ghiceste gandul omului’’.Tot in mod direct, naratorul
surprinde caracterul puternic al muntencei, in relatia cu Nechifor:,, muierea indura fara sa
cracneasca puterea omului si ramanea neinduplecata’’.
Cele mai multe trasaturi se desprind in mod indirect, din nume, fapte, comportament,
relatia cu celelalte personaje, mentalitate.
Protagonistii romanului sunt o familie de oieri, din Magura Tarcaului. Nechifor Lipan
(numele derivă din grecescul,,Nike” şi ,,phoros”însemnând purtător de victorie) se ocupă cu
oieritul, în vreme ce Vitoria (regionalism pentru Victoria) se ocupă cu treburile gospodăriei,
cu educarea copiilor, Minodora şi Gheorghiţă, în spiritul legilor şi datinilor străvechi.
Intriga se declanşează când Vitoria constată că soţul ei, plecat la Dorna cu afaceri, nu se
mai întoarce la timpul potrivit. Realizând că acestuia i s-a întâmplat o nenorocire, ea se
sfătuieşte atât cu preotul, cât şi cu baba Maranda, vrăjitoarea satului.În lumea tradiţională
arhaică sacrul şi magicul coexistă.Sugestia vrăjitoarei cum că bărbatul ei ar putea fi atras,,de
o femeie cu ochi verzi”nu este acceptată de Vitoria,întrucât relaţia lor conjugală se bazează
pe iubire şi încredere. După mai bine de douăzeci de ani de căsătorie aceştia duceau un trai
îndestulat,armonios,tulburat uneori de gelozia femeii.
Ca o bună cunoscătoare a tradiţiilor şi a semnelor cosmice, a superstiţiilor, Vitoria
presimte că lui Nechifor i s-a întâmplat ceva. Primele semne premonitorii vin din planul
naturii: “brazii sunt mai negri, iarna vine mai repede”, în vreme ce cocoşul cântă strident, iar
poarta “se bate singură”.Vitoria are chiar şi un vis premonitoriu :,, Se făcea că vede pe
Nechifor Lipan cu spatele întors către ea trecând spre asfinţit o revărsare de ape”.
Simbolurile funebre sunt evidente : apusul soarelui reprezintă moartea aparentă a
naturii;calul este animal “psihopomp”(G.Călinescu) care poartă eroul de pe tărâmul vieţii pe
cel al morţii; revărsarea de ape aminteşte de Stix.

8
 Întrucât demersurile oficiale rămân fără rezultat, Vitoria decide să-şi găsească singură soţul.
Cautarea are rolul de a implini randuiala: ,,sa nu ramaie intre lupi, sa-l aduc intre crestini’’
şi de a razbuna mortea violenta .
Credincioasa, inainte de plecare ajunează si posteste 11 săptămâni. Este insotita de
Gheorghiţă, calatoria fiind pentru el una iniţiatică. Vitoria devine călăuza spirituală,
mistagog, suplinind functia tatalui. Ei pornesc nu întâmplător de Sf.Gheorghe, sărbătoare
simbolică la români, însemnând triumful vieţii, al luminii asupra morţii.
Pe parcursul călătoriei asistă la evenimente majore: la un botez, la Borca si la o nuntă , la
Cruci. Pe drum, Vitoria reconstituie traseul urmat de Nechifor, cauta informatii, afland ca la
Vatra Dornei acesta a cumparat trei sute de oi, din care a vandut o suta celor doi ciobani care-
l insoteau. La Sabasa, carciumarul confirma ca i-a vazut pe cei trei, dupa care la Suha au fost
vazuti doar doi ciobani cu turmele. Intelege ca intre Suha si Sabasa a fost comisa crima.
Reintorcandu-se la Sabasa il descopera pe Lupu, cainele credincios, in curtea unui
gospodar.Cu ajutorul câinelui vor găsi în prapastia de la Crucea Talienilor rămăşiţele
bărbatului.
Are loc înmormântarea lui Nechifor şi înfăptuirea actului justiţiar. Abia acum Vitoria isi
dezvaluie vulnerabilitatea si suferinta, strigandu-si disperată perechea pe numele cel
adevărat, pe care-l folosea în intimitate: “Gheorghiţă! de ce m-ai lăsat?!”.
Punctul culminant îl constituie momentul praznicului la care îi cheamă şi pe cei doi
păstori, Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui, pe care îi banuieşte că au comis crima. În timpul
mesei, Vitoria provoacă un adevărat război psihologic, reconstituind în detalii crima şi
răscolind conştiinţa ucigaşilor. Munteanca ia blatgul lui Bogza , îl priveşte făcând observaţii
stranii: “este mai vechi şi ştie mai multe”. Vitoria urmăreşte reacţiile lui Bogza care devine
tot mai tensionat şi involuntar se demască. Acesta este atacat de cainele Lupu si inainte de a
muri isi recunoaste vina. Bogza imploră iertarea, dar, desi este profund credincioasă , ea nu
poate ierta, de aceea rosteşte cu glas neutru: ,, Dumnezeu sa te ierte”. Ilie Cuţui este arestat de
oamenii legii făcându-se astfel dreptate. Lovitura aplicată de Gheorghiţă cu baltagul este una
simbolică amintind de imaginea biblică a Sf. Gheorghe ucigând balaurul.
Romanul zugrăveste o civilizaţie pastorală milenară. Sfaturile pe care le dă argatului în
legătură cu administrarea gospodăriei, masa pe care o ia înaintea plecării, evidenţiază faptul
ca eroina isi ordoneaza viata dupa normele traditionale, pe care le respectă. Viaţa
oamenilor de la munte este coordonată de calendarul transhumanţei. Vechea civilizaţie
tradiţională se confrunta cu apariţia elementelor moderne. Vitoria nu acceptă încercările
Minodorei de a se moderniza. În acest sens iî interzice fetei să accepte noua moda: "nu
coc, vals şi bluză îţi trebuie; în legea noastră trebuie să trăieşti şi tu".Tot din dorinţa de
a respecta obiceiul, o dojeneşte pe Minodora când aceasta aruncă gunoiul afară "în faţa
soarelui". Apelativul "domnişoară"pe care-l foloseşte Vitoria ironic la adresa Minodorei îl
înlocuieşte pe acela de "fată" pentru a sugera că tânăra se abate de la normele tradiţionale.
Minodora îl iubeşte sincer pe feciorul dăscăliţei, având chiar intenţia de a se căsători.
Iniţial Vitoria respinge relaţia tinerei, pentru că băiatul nu este oier, nu aparţine comunităţii
tradiţionale şi nu are aceeaşi mentalitate. Revinind acasă, respectă sentimentele fetei,
acceptând căsătoria.
Critica a comparat actiunea si caracterul Vitoriei cu acelea ale Antigonei, din tragedia
greaca, tanara care-l infrunta pe Creon ptr. a-l ingropa crestineste pe fratele ei, Polinice. G.
Calinescu o defineste pe Vitoria drept ,, un Hamlet feminin’’.

9
10