Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa: a IX-a G
Celula este unitatea de bază, structurală și funcțională, a tuturor
organismelor vii. Aceasta a fost descoperită de către Robert
Hooke și este unitatea funcțională a tuturor organismelor vii
cunoscute. Este cea mai mică unitate de viață, care poate fi
clasificată ca o vietate și este adesea numită bloc de viață. Unele
organisme, cum ar fi cele mai multe bacterii, sunt unicelulare
(constau dintr-o singura celula). Alte organisme, cum ar fi
oamenii, sunt multicelulare. Oamenii au aproximativ 100
bilioane sau 1014 celule; dimensiunea tipică celulei este de 10µm
iar masa tipică celulei este de 1 nanogram. Cea mai lungă celulă
umană este de aproximativ 135 µm și se găsește în cornul
anterior din măduva spinării în timp ce celulele granulare din
cerebel, cele mai mici, pot avea circa 4 µm. Cea mai lunga celulă
poate ajunge de la degetul de la picior la partea inferioară a
trunchiului cerebral. Cele mai mari celule cunoscute sunt celulele
de ou de struț nefertilizate, care se cântăresc aproximativ 3.3
pfunzi.
În 1835, înainte ca teoria finală despre celulă să fie dezvoltată,
Jan Evangelista Purkinje a observat mici "granule", în timp ce
privea prin microscop țesuturi de plante. Teoria celulară,
dezvoltată pentru prima oară în 1839 de către Matthias Jakob
Schleiden si Theodor Schwann, afirma că toate organismele sunt
compuse din una sau mai multe celule, că toate celulele provin
din celulele preexistente, că funcțiile vitale ale unui organism au
loc in interiorul celulelor, și că toate celulele conțin informațiile
ereditare necesare pentru reglarea funcțiilor celulare și de
transmitere a informațiilor pentru următoarea generație de
celule.
Celula procariota
Structura procariotă se caracterizează printr-o serie de
particularități ce o deosebește de cea eucariotă, principala
diferență fiind lipsa nucleolilor și a anvelopei nucleare. De
asemenea, îi lipsesc majoritatea organitelor celulare. Singurele
organite prezente în citoplasma celulelor procariote sunt
ribozomii („granulele lui Palade”), al căror număr este de 10 ori
mai mare decât la eucariote. ADN-ul procariot este de obicei
reprezentat printr-o singură moleculă de ADN, circulară și
puternic spiralizată numită nucleoid (cromozom bacterian,
genofor). Pe lângă ADN, procariotele mai conțin și ARN. Acesta
se găsește liber în citoplasmă sau în ribozomi. De asemenea,
există și proteine de tipul histonelor. Cercetările recente arată că
în citoplasma procariotelor se găsește o proteină contractilă,
prin polimerizarea căreia rezultă o rețea contractilă, ca o formă
rudimentară de citoschelet întâlnită la eucariote. Toate
organismele care nu au nucleu individualizat se numesc
procariote și fac parte din regnul Monera.
Structura internă a celulei procariote
1) Citoplasma
2) Nucleoidul
3) Ribozomii
4) Tilacoidele