Lp.

2 - ECG normal
ECG normal

Traseul electrocardiografic normal prezintă deflexiuni (unde) pozitive sau negative (undele P,T, U, complexul
QRS), segmente, aflate între două unde succesive, și intervale (includ segmentul și unda/undele adiacente).

Unda P

 Reprezintă depolarizarea atrială – este alcătuită din suprapunerea depolarizării atriului drept (AD) și atriului
stâng (AS); fiziologic, AD se depolarizează înaintea AS (asincronism de depolarizare = 0,02 secunde).
 Forma: rotunjită, teșită (fără vârf).
 Durata: 0,08 – 0,10 (0,11) sec.
 Amplitudine: 1 – 2,5 mm (maxim atins în D II).
 Axa: 0 – 90 grade (cel mai frecvent între 45-60 grade).
 Proiecția pe derivații:
 Derivațiile frontale: în general pozitivă, obligatoriu pozitiva în DII (unde are amplitudinea maximă),
cu excepția aVR unde este strict negativă.
 Derivațiile precordiale: în general pozitivă, cu excepția V1, V2 unde poate fi și bifazică (deflexiune
pozitivă urmată de o deflexiune negativă) și chiar rareori negativă.

1
Segmentul PQ

 Reprezintă timpul de conducere a stimulului prin nodul atrioventricular (NAV), fasciculul His și rețeaua
Purkinje până la contactul cu miocardul nediferențiat.
 Este situat pe linia izoelectrică, fiind delimitat de sfârșitul undei P și debutul undei Q.
 Durata: 0,04 – 0,10 sec.; variabilă în funcție de întârzierea în NAV.

Intervalul PQ

 Reprezintă timpul necesar pentru transmiterea impulsului de la nodul sinusal (NS) până la miocardul
nediferențiat de la nivelul septului ventricular.
 Delimitat de începutul undei P și debutul undei Q.
 Durata: 0,12 – 0,20 sec.; variabilă în funcție de vârstă și de frecvența cardiacă.
 Existența unui interval PQ
 scurt: ocolirea NAV – diagnostic pentru sindroamele de preexcitație.
 lung: întârzierea în NAV – diagnostic pentru blocul atrioventricular de grad I

Complexul QRS

 Reprezintă depolarizarea ventriculară care este un proces energic, rapid, cu potențiale ample.
 Forma: triunghiulară cu pante abrupte și vârfuri ascuțite.
 Durata: 0,08 (0,06) – 0,10 sec. (oarecum similar undei P).
 0,10 – 0,12 = hipertrofie ventriculară stângă.
 > 0,12 = bloc de ramură (dreaptă/stângă).
 Amplitudine: variabilă în funcție de derivație, axă sau vârsta pacientului.
 în derivațiile frontale: valoarea maximă în DII < 20 mm (de obicei < 15 mm).
 în derivațiile precordiale: cel mai înalt R în V5 < 25 mm (de obicei <20 mm).
cel mai mic r în V1 < 5 mm.
cel mai adânc S în V2 < 25 mm (de obicei < 20 mm).
 Raportul R/S este subunitar în V1/V2 și supraunitar în V5/V6.
 Unda q fiziologică este < ¼ R și < 0,04 sec. în oricare din derivații și < 3 mm în precordialele stângi (V5/V6).
 Axa QRS (axa electrică a cordului): 0 – +90 grade (valori extreme -20 – +100 grade; dar aceste valori devin
argument de diagnostic dacă se însoțesc de alte modificări specifice).
 Proiecția pe derivațiile frontale (strâns legată de orientarea axei QRS) este în general pozitivă (unda R
prezentând amplitudinea maximă în DII), cu excepția aVR unde QRS este dominant negativ.
 Proiecția pe derivațiile precordiale
 unda R crește progresiv de la V1/V2 la V5/V6.
 unda S scade progresiv de la V1/V2 la V5/V6.

 TADI – timpul de apariție a deflexiunii intrinsecoide (deflexiunea intrinsecoidă)

 Conform teoriei potențialelor locale, TADI reprezintă timpul de conducere a stimulului în grosimea peretelui
ventricular (în care stimulul activează succesiv teritoriile musculare ventriculare); în momentul când stimulul
ajunge la epicard are loc căderea bruscă a pantei ascendente a undei R.
 TADI oferă informații despre grosimea peretelui dar și despre modalitatea de activare a masei ventriculare,
în speță despre căile de conducere intraventriculare.
 TADI se măsoară de la debutul QRS până la ultimul vârf pozitiv (uneori aspect RR’).
 TADI se măsoară numai în derivațiile precordiale (V1/V2 și V5/V6).
 TADI V1/V2 < 0,03 sec. aduce informații despre grosimea peretelui VD și despre căile de conducere din VD,
și prin urmare, va fi prelungit în hipertrofia VD (HVD) și blocul de ramură dreaptă (BRD).
 TADI V5/V6 < 0,05 sec. aduce informații despre grosimea peretelui VS și despre căile de conducere din VS, și
prin urmare, va fi prelungit în hipertrofia VS (HVS) și blocul de ramură stângă (BRS).

2
Segmentul ST

 Reprezintă un amestec de potențiale finale de depolarizare și inițiale de repolarizare în diverse teritorii

ventriculare. Aceste forțe egale și de sens contrar se anulează reciproc, ceea ce face ca proiecția
segmentului ST să fie la normal pe linia izoelectrică.
 Este delimitat de sfârșitul undei S și începutul undei T.
 Când nu se realizează echilibrul de forte amintit, segmentul ST este fie supra-, fie subdenivelat.
 Debutul ST – punctul J (joncțiunea undei S cu segmentul ST) – izoelectric / subdenivelare < 0,5 mm.
 În precordialele drepte (V1/V2) se acceptă ca normale supradenivelari ST mai mici de 2 mm.

Unda T

 Reprezintă repolarizarea ventriculara, proces care se desfășoară lent.

 Forma: rotunjită, asimetrică cu panta ascendentă lentă și cea descendentă mai abruptă.
 Durata: 0,15 – 0,30 sec.
 Amplitudinea: 2 – 6 mm (chiar până la 10 mm în precordiale).
 Suprafața undei T este egală cu cea a complexului QRS; existenta unor diferențe de suprafață între unda T și
complexul QRS se numește “gradient ventricular” și apare în leziunile miocardice.
 Proiecția pe derivații:
 în general pozitivă în derivațiile frontale cu excepția aVR unde este strict negativă.
 în general pozitivă în derivațiile precordiale, dar la copil sau adultul tânăr poate fi negativă
în V1-V3.
 Axa undei T = 0 – +90 grade (același sens cu axa complexului cu care poate forma un unghi de 15-40 grade).

Unda U

 Vizibilă uneori, în special pe traseele bradicardice.

 Situată la 0,04 sec de sfârșitul undei T, pozitivă, lentă și cu amplitudinea mică (1/4 din unda T).
 Expresie a depolarizării VS datorate distensiei VS din timpul umplerii rapide diastolice (stretch mediated
depolarization).

Intervalul QT

 Reprezintă sistola electrică ventriculară (depolarizarea și repolarizarea).

 Delimitat de începutul undei Q și sfârșitul undei T.
 Durata este strict legată de frecvența cardiacă și nu poate fi interpretat decât în raport cu aceasta.
 Durata maximă normală = 0,42 – 0,44 secunde pentru 60 bătăi/minut.
𝑸𝑻 𝒎ă𝒔𝒖𝒓𝒂𝒕
 Bazett: QT corectat = √𝑹𝑹( 𝒆𝒙𝒑𝒓𝒊𝒎𝒂𝒕 î𝒏 𝒔𝒆𝒄𝒖𝒏𝒅𝒆)
𝑸𝑻 𝒎ă𝒔𝒖𝒓𝒂𝒕
 Fridericia: QT 𝟑√𝑹𝑹( 𝒆𝒙𝒑𝒓𝒊𝒎𝒂𝒕 î𝒏 𝒔𝒆𝒄𝒖𝒏𝒅𝒆)
 Framingham: QT = QT măsurat + 0,154 (1 – RR secunde).
 QT prelungit (prelungirea repolarizării) favorizează
acțiunea declanșatoare a post potențialelor precoce cu
risc înalt de aritmii precum torsada vârfurilor.
 QT prelungit înnăscut: modificări genetice ale
proteinelor ce compun canalele de K ce determină
atenuarea/întârzierea curentului de K și deci a
repolarizării).

 QT prelungit dobândit: hipo K, hipo Ca, hipo Mg, hipoglicemie, hipotiroidie, hemoragie intracraniană,
medicamente – antiaritmice (blocante de K, Ca), antibiotice, antipsihotice, antidepresive, metadona, Litiu.

3
Frecvența cardiacă

 Reprezintă numărul de bătăi (complexe QRS) înregistrate într-un minut (60 secunde).
 La viteza de derulare a hârtiei de 25 mm/sec. rezultă că în 60 sec se derulează 1500 (25 X 60) mm hârtie.
𝟏𝟓𝟎𝟎 𝟔𝟎
 Frecventa cardiacă este sau (RR mm = distanța dintre două unde R succesive exprimate
𝑹𝑹 𝒎𝒎 𝑹𝑹𝒎𝒎 𝒙 𝟎,𝟎𝟒
în milimetri), pentru un ritm cardiac regulat.
 Pentru un ritm cardiac neregulat, se măsoară mai multe
RR 5 10 15 20 25 30 35
distante RR și se face o medie aritmetică.
 Alternativ, un sistem orientativ ne permite aflarea rapidă
a frecvenței cardiace (heart rate – HR).
 Căutăm pe ECG o undă R în dreptul unei linii groase și
măsurăm numărul de milimetri până la următoare undă
R (5 mm, HR = 300 b/min, 15 mm, HR = 100 b/min, etc).
 Acest sistem orientativ de aproximare a frecvenței nu HR 300 150 100 75 60 50 43
este recomandat sub 60 b/min și peste 100 b/min.

Axa electrică cardiacă

 Valori normale uzuale: 0 – +90 grade.

 Variante de normal: -20 – 0 grade și 90 – +100 grade (dar în BRD/BRS sau HVD/HVS aceste valori devin
argument de diagnostic).
 Deviație axială stângă: -30 – -90 grade.
 Deviație axială dreaptă: +100 – +180 grade.
 Deviație axială dreaptă extremă sau ax indeterminat: +180 – -90 grade.
 Dacă există un complex QRS echidifazic (deflexiunea pozitivă egală cu deflexiunea negativă) într-una din
derivațiile frontale, atunci axa electrică va fi perpendiculară pe acea derivație. Observăm aspectul QRS în
derivația perpendiculară (pozitiv sau negativ) și stabilim valoarea exactă a axei electrice cardiace.
 Când nu există complexe echidifazice, ne vom orienta în cadranele delimitate de derivațiile frontale reciproc
perpendiculare începând cu DI și aVF, apoi DII și aVL și în final DIII și aVR, până când vom identifica axa
electrică cardiacă cu o marjă de eroare de 30 grade.

4
5