EXPORTUL DIRECT

VS
EXPORTUL INDIRECT
- NEGOCIEREA SI TEHNICA OPERATIUNILOR DE COMERT EXTERIOR-
-REFERAT-

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI,

FACULTATEA DE MARKETING

-BUCURESTI 2017-
 EXPORTUL DIRECT

- reprezintă exportul realizat prin propriile mijloace şi structuri organizatorice de către

întreprinderea producătoare.
Acest tip de export corespunde fazei în care, pe măsura înregistrării unor creşteri însemnate la
export, firma tinde spre completarea structurii ei organizatorice pentru a răspunde acestor noi
activităţi.
Exportul direct presupune ca producătorul îşi realizează prin propriile mijloace şi structuri
organizatorice activitatea de export, cu următoarele avantaje1:

- posibilitatea reţinerii profitului comercial;

- legătura directă cu piaţa externă;
- posibilităţi sporite de promovare a produsului pe piaţa externă;
- un control mai bun asupra exportului;

Limitele formulei decurg din:

- cheltuieli de comercializare ridicate, care fac ca numai de la un anumit nivel al

vânzărilor în străinătate exportul direct să devină rentabil;
- riscurile specifice activităţii de comerţ exterior se răsfrâng direct asupra producatorului;
- formula necesită o structură organizatorică adecvată şi un personal calificat.
-
Exportul direct se bazează pe crearea de strucuri organizatorice iniţial în ţara de origine şi
ulterior (în unele cazuri) şi pe piaţa externă.
Structurile din ţara de origine pot evolua de la un simplu birou de export (de regulă
subordonat serviciului de marketing) spre un serviciu independent, aflat la acelaş nivel cu alte
departamente funcţionale şi apoi spre o Direcţie Internaţională, caz în care activităţile interne
sunt complet separate de cele externe
Firma care optează pentru export direct încheie contracte direct cu partenerii externi ocupându-
se de executarea lor.

AVANTAJELE EXPORTULUI DIRECT

Ofera producatorului posibilitatea sa participe la insusirea profitului comercial, avantaj

economic ce poate deveni considerabil in masura in care, printr-o strategie adecvata de
marketing, se obtin preturi avantajoase pe pietele externe;

Producatorii au posibilitatea sa se mentina in contact cu piata, receptionand in mod

operativ schimbarile care au loc in domeniul cererii si adaptand productia de export la
cerintele pietei;

Ofera posibilitati de promovare a marcii de fabrica si de consolidare, pe aceasta baza, a

pozitiei intreprinderii pe piata externa.
DEZAVANTAJELE EXPORTULUI DIRECT

Cheltuielile de comercializare sunt mai ridicate si, ca urmare, numai la un anumit volum al
vanzarilor, exportul direct devine rentabil;

Riscurile specifice activitatii de comert exterior se rasfrang direct asupra firmei;

Este necesara constituirea unor servicii sau compartimente profilate pe activitatile

internationale si incadrate cu personal de specialitate, ceea ce implica noi costuri si riscuri pe
plan managerial.

EXPORTUL INDIRECT

- este exportul bazat pe utilizarea intermediarilor din ţara de origine şi de regulă are ca
punct de plecare o comandă nesolicitată.Această etapă presupune o implicare experimentală
pe piaţa externă, atitudine reactivă în raport cu această piaţă, alocarea de resurse marginale
activităţilor externe

Exportul indirect presupune transferul integral al funcţiei de comercializare externă de la

producător la o firmă comercială localizată în ţara producătorului.
Producatorul vinde marfa unei firme comerciale, care la rândul ei va realiza exportul în nume
şi pe cont propriu.

Această variantă separă producătorul de piaţa externă întrucât el nu îşi asumă nici cheltuieli
nici riscuri legate de comercializarea la extern a mărfii (din punctul lui de vedere avem de –a
face cu o vânzare internă).

Comerciantul urmăreşte profit din diferenţa între preţul de vânzare şi cumpărare, el fiind cel
care realizează activitatea de negociere, contractare şi derulare a operaţiunii de export.
Utilizând exportul indirect- firma poate să debuteze pe piaţa externă cu costuri reduse şi riscuri
minime.

Această modalitate îi oferă posibilitatea unei explorări a pieţei externe în scopul verificării
propriei abiliţăti de a concura pe o asemenea piaţă.

Dezavantajul major al formulei este acela că nu permite firmei să–şi elaboreze o strategie
proprie de marketing şi nici să aibă un control strict al comercializării. Firmele comerciale care
lucrează în nume şi pe cont propriu sunt de mai multe tipuri: case de comerţ, firme specializate
de comerţ exterior, firme de comerţ en-gros, firme de comerţ en detail etc.