Omul este „creat nu numai din țărână, ci și prin suflarea lui Dumnezeu în trupul făcut din această

țărână”, iar această suflare „sădește în om nu atât viața biologică, căci aceasta o au și animalele,
care nu primesc o insuflare de la Dumnezeu, ci viața înțelegerii și a comuniunii cu Sine, adică
viața spirituală.”. Făcut după chipul lui Dumnezeu, omul tinde spre modelul său, spre Dumezeu.
E este, după îngeri, cea mai desăvârșită creatură a întregului univers, fiind „singura oglindă
reală a lui Dumnezeu pe pământ. Cu toate necazurile și suferințele lui, cu toată tragedia care îl
consumă din pricina păcatului care îl roade, omul este și rămîne cea mai mare podoabă a lumii,
o perlă cu care nimic din ce există în univers nu se poate compara. Omul este domn peste toate,
stăpânește peste toate, se bucură de toate, poruncește creaturii... este sălaș și templu a lui
Dumnezeu”.