lba Iulia, în româna veche Bălgrad, (în maghiară Gyulafehérvár, în trad.

Cetatea Albă a lui

Iuliu, în latina medievală Alba Iulia, în germană Weißenburg, apoi Karlsburg) este municipiul de
reședință al județului Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente Alba Iulia
(reședința), Bărăbanț, Micești, Oarda și Pâclișa. Se află în zona de sud-vest a Transilvaniei, pe
malul râului Mureș.

În antichitate, pe locul actualei cetăți s-a aflat castrul roman Apulum. Orașul a fost între anii
1541 și 1711 reședința principilor Transilvaniei și astfel capitala politică a Principatului
Transilvaniei. Între 1595–1596, sub Sigismund Báthory, respectiv între 1600–1601, sub Mihai
Viteazul, a fost reședința conducătorului politic al Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești,
aflate în uniune personală. La 1 decembrie 1918 a fost locul de desfășurare a Marii Adunări
Naționale de la Alba Iulia, care a legitimat popular unirea Transilvaniei și a Banatului cu Regatul
României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor
României Mari, Ferdinand I și Maria, moment care a consfințit importanța simbolică a orașului,
datorită rolului său de capitală istorică.

Cuprins
 1 Etimologie
 2 Stemă
 3 Istorie
 4 Date geografice
 5 Demografie
 6 Sport
 7 Educație
 8 Politică și administrație
o 8.1 Administrație regională
 9 Obiective turistice
 10 Transporturi
 11 Personalități
 12 Orașe înfrățite
 13 Galerie de imagini
 14 Vezi și
 15 Note
 16 Bibliografie
 17 Lectură suplimentară
 18 Legături externe

Etimologie
Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică Apoulon,
important centru fortificat menționat pe hărțile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian,
orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților
Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. Ruinele zidului roman și ale porții sunt foarte bine
conservate și pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificații” din cartierul Cetate. După retragerea
administrației romane sub Aurelian, în anul 271, viața urbană s-a stins treptat. În Evul Mediu
orașul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (după Iula, un
conducător local din secolul al X-lea), centru al administrației Regatul Ungariei din Transilvania,
colonizat cu sași și devenit reședință a Episcopiei Catolice a Transilvaniei,[3] iar mai apoi drept
capitală a Principatului Transilvaniei. În documentele medievale redactate în limba slavonă
orașul apare sub numele Bălgrad (Cetatea Albă). Mihai Viteazul și-a făcut intrarea triumfătoare
la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreței de la episcopul Dumitru Napragyi,
stabilindu-și reședința în Palatul Principilor. Numele orașului a fost asociat ulterior cu
dezideratul de unitate a românilor, desăvârșită la 1 decembrie 1918, prin decizia Marii Adunări
Naționale de la Alba Iulia.

Stemă
Stema municipiului Alba Iulia se compune dintr-un scut rotunjit cu marginile triunghiulare, scut
tăiat în bandă și în bară, cu trei cartiere. În primul cartier, de azur, se află pasărea cruciată a Țării
Românești, de aur, însoțită de soare în dreapta și de lună în stânga, tot de aur. În cartierul doi, în
câmp roșu, este reprezentat capul de bour al Moldovei, de argint, însoțit în dreapta de o rază
luminoasă și în stânga de semilună crai nou, tot de argint. Între coarnele bourului se află o stea de
argint cu cinci raze. În vârful scutului, în câmp de aur, pe o terasă neagră din șapte dealuri, se
află doi lei rampanți, afrontați, de culoare roșie, ținând între labe o spadă neagră. În șef, în câmp
de hermină, se regăsește coroana de oțel a României, în culoare naturală. Scutul este surmontat
de o acvilă cruciată ieșind.
Semnificațiile elementelor însumate:
Coroana din șef, plasată pe hermină, este coroana României. Ea amintește atât de independența
României, obținută în anul 1877, cât și de înfăptuirea Marii Uniri în anul 1918. Acvila cruciată,
capul de bour și leii rampanți sunt simbolurile tradiționale pentru provinciile României, a căror
unitate s-a desăvârșit în anul 1918. Acvila cruciată aflată pe coroana murală semnifică rangul de
capitală a Principatelor Unite în timpul lui Mihai Viteazul și este semnul distinctiv adoptat pentru
toate localitățile, foste capitale ale românilor, în decursul istoriei. Coroana murală cu șapte
turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu reședință de județ[4].

Istorie

Castrul roman Apulum

Ruinele bazilicii lui Iula/Gyula, secolul al X-lea

Alba Iulia pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Biserica română unită din cartierul Maieri (1713)

Poarta a III-a, cu statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea

 Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”-Lipoveni (1691), str. Mărășești 17

Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice
scrise, existența pe acest teritoriu și în împrejurimile lui imediate, a unor așezări preistorice
datând din mileniul al V-lea î.C.; în partea de nord a orașului s-a descoperit o importantă așezare
neolitică (5000-1900 î.C.), care a fost locuită de triburi de păstori și agricultori. În numeroase
puncte de pe teritoriul orașului - La vii, Platoul romanilor - au fost scoase la iveală obiecte din
epoca bronzului (1700-1000 î.C.).

Demnă de menționat este și cetatea de pământ din epoca fierului, descoperită pe înălțimile din
stânga Mureșului, la Teleac (4 km spre nord-est de Alba Iulia). Această cetate, datată pe la
jumătatea mileniului I î.C. este fortificată cu valuri de pământ și șanțuri, îngloband un teren de
aproape 30 ha. Aici, pe cursul mijlociu al Mureșului, a fost, probabil, un centru tribal tracic de
seamă. O ramură a tracilor va atinge în curând un apogeu politic, social și economic al acestor
locuri și aceștia sunt dacii. Ei pun bazele unei așezări puternice - Apoulon - ce se va impune mai
târziu.

În jurul castrului întemeiat de romani, au luat naștere două orașe cu numele de Colonia Aurelia
Apulensis și Colonia Nova Apulensis.

Articol principal: Castrul roman Apulum.

Există și date concrete despre voievodatul transilvănean cu centrul la Alba Iulia, condus de Iula
cunoscut și sub numele de Geula sau Gyula (în maghiară). Voievodul Gyula, de la care provine
denumirea maghiară Gyulafehérvár, a ctitorit la sfârșitul secolului al X-lea la Alba Iulia o
bazilică mai veche decât actuala Catedrală Sfântul Mihail, având ca episcop pe grecul Ieroteu.[5]
Într-o cronică germană Iula era considerat rege:
„Stephen rex Ungaricus super avunculum suum regem Iulum cum exercitum venit”
—Annales Hildesheimenses - text original[6]

Ruinele bazilicii lui Gyula au fost descoperite în 2011. După integrarea Transilvaniei în regatul
Ungariei orașul a Alba Iulia a devenit unul dintre cele mai importante centre urbane din perioada
dinastiei arpadiene. În urma unor ordonanțe regale a fost stabilită structura administrativă și
religioasă a țării, în urma căreia la Alba Iulia a fost stabilită o reședință episcopală. După victoria
trupelor regelui Ștefan asupra fratelui său Cupan (în latină) (sau Koppány în maghiară), trupul
acestuia a fost tăiat în patru și una din cele patru bucăți a fost trimisă la Alba Iulia.