2012 incepe cu schimbari pentru profesia de arhitect, deontologia si mediul arhitectural romanesc

La sfarsitul lui 2011, in urma celei mai recente Conferinte a O.A.R. a avut loc o serie de schimbari legate de profesia de
arhitect si de regulamentul de functionare al organizatiilor nationale si locale. Aceste schimbari promit sa adauge valoare si
noi dimensiuni mediului arhitectural romanesc, iar 2012 incepe cu premisele schimbarii in bine. In ce masura se va reusi
implementarea noilor principii urmeaza sa vedem, pentru ca e vorba de o serie de factori si actori implicati intr-un proces
amplu: oricum, noile decizii promit un contex mai bun pentru profesia de arhitect. Un interviu cu Serban Tiganas,
presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania.
Recent a avut loc Conferinta Nationala Extraordinara a O.A.R., in cadrul careia s-au marcat cei zece ani de existenta a
Ordinului, ocazie cu care s-a discutat si noul Regulament de organizare si functionare al O.A.R. Ce aduce acesta nou, de
fapt? Ce fel de schimbari au avut loc?

Conferinta Nationala Extraordinara a O.A.R. a avut un rol complex, dincolo de celebrarea primilor 10 ani de existenta a
organizatiei. As sistematiza obiectivele conferintei astfel: bilant si analiza asupra perioadei trecute, adoptarea unei strategii
pentru viitor, imbunatatirea functionarii, activitatilor si culturii organizatiei prin modificari de regulamente, modificarea
Codului deontologic al profesiei, alocarea de resurse pentru problemele prioritare care se desprind din Strategia O.A.R. prin
aprobarea unei organigrame extinse a structurii si raportarea evolutiei si obiectivelor grupurilor de lucru facuta de
coordonatorii acestora, adica informarea asupra perioadei urmatoare. La toate acestea am adaugat, prin conferintele cu
invitati din tara si straini, posibilitatea de a se amorsa dialogul si de a se reflecta asupra problemelor gestiunii urbane si a
rolului arhitecturii in oras, asupra viitorului arhitecturii in directia sustenabilitatii prin proiectare si a ultimelor manifestari
din România care au ca finalitate ”activarile urbane”, colaborarile intre arhitecti si alti actori ai societatii.
Regulamentul adoptat in formula modificata aduce mai multe clarificari si aprofundari cum ar fi: procedurile de consultare a
membrilor filialelor pentru adoptarea diferitelor documente, prevederi referitoare la reorganizarea filialelor, având in vedere
si faptul ca recent s-au infiintat doua noi filiale, datorita cresterii numarului de membri, iar optiunile comunitatilor
respective de arhitecti (ma refer la Alba si la Satu Mare) s-au extins, s-au detaliat atributiile forurilor de conducere ale
O.A.R., s-au precizat conditiile de decadere din functie a unor membri alesi pentru anumite situatii, s-au clarificat in general
relatiile intre Ordin si filiale, cu multe prevederi detaliate, a caror necesitate a fost remarcata in timp. In general,
regulamentul este o dezvoltare si continuare a celui anterior, intr-o tehnica legislativa avansata si cu o structurare mai buna.
Revin la intrebare si subliniez adoptarea Strategiei O.A.R., care are menirea sa asigure coerenta si continuitatea pe termen
mediu, care militeaza pentru pozitionarea arhitecturii in cultura societatii, insistând asupra nevoii intelegerii ei in
complexitatea rolului pe care il are pentru calitatea vietii si a nevoii de cultura generala. Aceasta strategie indica nevoia de a
asigura viitorul arhitecturii prin constructia unei culturi a societatii, care societate sa inteleaga si sa pretuiasca, astfel,
arhitectura. Nu am ignorat problemele recurente legate de necesitatea unui alt cadru legislativ, mai inteligent, care sa
guverneze asupra mediului construit si a peisajului, parteneriatele strategice de care avem nevoie si o viitoare Campanie
pentru arhitectura in Romania. Nu in ultimul rând as vrea sa mentionez documentul „Declaratia de la Bucuresti”, prezentat
in cadrul conferintei si adoptat recent de Consiliul National O.A.R. intr-o forma care va fi comunicata public. Acest
document adreseaza o solicitare imperativa guvernantilor de a dezvolta, in colaborare cu O.A.R., o politica pentru
arhitectura in Romania si de a pozitiona corespunzator acest domeniu de interes public in prioritatile si practica curenta.

Codul deontologic al profesiei de arhitect a fost si el discutat in cadrul conferintei mentionate. Au fost facute modificari si
daca da, ne puteti da mai multe detalii despre acestea? Unde s-a simtit nevoia unor schimbari si de ce?

La conferinta noul Cod deontologic nu a fost doar discutat, ci s-a si adoptat. Acesta este de fapt o restructurare a celui
precedent, modificarile fiind generate de urmatoarele motive: dinamica profesiei de arhitect, necesitatea asigurarii
portabilitatii ei (adica recunoasterea titlului profesional in toate tarile Uniunii Europene), modificarile din 2010 ale legii
exercitarii profesiei de arhitect si experienta acumulata de O.A.R. in primii zece ani. S-a realizat un progres semantic fata de
varianta anterioara, sensul general al prevederilor ramanand acelasi. Codul a primit un accent educativ, pentru cei care
urmeaza sa acceada la profesie, completând aspectele de referinta pentru judecatile disciplinare. Structura noua a Codului a
fost inspirata si de consultarea mai multor documente similare din tari europene si este organizat pe trei paliere: principii,
standarde si responsabilitati. Prin acestea se face diferenta dintre profesia de arhitect si alte categorii profesionale care
activeaza in concurenta, oferind performante comerciale si tehnice, dar care nu dau garantiile etice care definesc profesia de
arhitect. S-a discutat si eventualitatea adoptarii unui juramânt simbolic pentru cei care intra in profesie.

Poate cea mai mare nemulţumire pe care arhitectii au resimtit-o fata de O.A.R. de-a lungul timpului este aceea ca Ordinul se
limiteaza la a fi un simplu gestionar al dreptului de semnatura si al contributiilor ce decurg din acesta, neimplicandu-se activ
in promovarea şi protejarea intereselor profesiei de arhitect. Ce face O.A.R., sub conducerea dumneavoastra, pentru a
schimba aceasta perceptie? Noul Regulament de organizare si functionare al O.A.R., adoptat cu prilejul Conferintei
Nationale, ofera Ordinului mai multe instrumente in acest sens?
Nemultumirea exprimata anume ca Ordinul s-ar limita la gestionarea dreptului de semnatura este evident falsa si denota o
necunoastere a activitatilor Ordinului sau alte cauze pentru care cineva ar propune o asemenea eticheta. Nu trebuie
confundata situatia din unele filiale in care nu exista coeziune a membrilor comunitatii de arhitecti, cu activitatea intregii
organizatii. Ordinul, care practica lobby-ul in zona legislativa si are, cum mentionam anterior, o strategie complexa pe
termen mediu, a elaborat un studiu sociologic al profesiei de arhitect, primul de acest gen in Romania, intitulat „Arhitect in
Romania”, a elaborat documentul „Politica pentru arhitectura in Romania 2010 – 2015”, este activ in negocierea marilor
probleme de gestiune urbana si a teritoriului care sunt in curs sau apar, precum cazurile Rosia Montana, Diametrala Berzei –
Buzesti, Cetatea Alba Iulia si altele, si a generat un numar semnificativ de proiecte culturale de toate tipurile, de la cercetari
profesionale, pana la educatie pentru copii in domeniul arhitecturii. Ordinul este puternic bransat la viata profesionala
internationala, aducandu-si contributia in diferite grupuri de lucru. Aceste activitati nu au pornit sub conducerea mea, ci
doar au fost continuate si poate amplificate in anumite directii. Ma intrebati ce face Ordinul pentru a schimba aceste
perceptii incomplete sau eronate. Raspunsul e simplu: am infiintat un grup de lucru pentru comunicare si imagine, care va
realiza impreuna cu o echipa profesionista dedicata acestui domeniu, selectata din piata de profil, un manual de comunicare
si un pachet vizual care sa ne ajute sa crestem performanta de transmitere a informatiilor esentiale si in final de a schimba
perceptia de care vorbeati.
Bazele acestui proces au fost puse si astept rezultate in prima parte a anului 2012. Profit ca sa fac o distinctie intre interesele
profesiei de arhitect, ale arhitecturii si cele individuale ale arhitectilor, care nu coincid todeauna. Interesele celor care au ales
calea concurentei neloiale, a semnaturii de complezenta, a practicii misiunilor incomplete, a dumpingului in domeniul
onorariilor dar si a celor care nu au inteles si nu au performante in componenta manageriala a acestei profesii nu sunt
aceleasi cu ale profesiei, ale Ordinului. Furnizam in continuare ghidaj pentru arhitecti, cursuri, informatii, conferinte,
consultanta diversa, ajutoare pentru cazurile sociale si altele, acestea fiind instrumentele noastre.
Am mai spus-o ca, daca e nevoie de un sindicat al arhitectilor, asa cum exista in alte tari, distinct fata de Ordin, care a fost
mandatat de stat in interes public, acestea trebuie sa se infiinteze. Putem colabora. Asa cum v-am spus, noile regulamente
aduc instrumente noi si in acest sens. Am adoptat si un regulament de organizare al filialelor, subordonat regulamentului
Ordinului. Concluzionez: cine nu constata prezenta publica a Ordinului in dezbaterile majore asupra proiectelor de
dezvoltare, implicarea si reusitele, evident doar partiale dar existente, in domeniul legislativ, productia culturala in
parteneriat cu foarte multi colaboratori, structurarea strategica si politica, generarea de concursuri de arhitectura mai
numeroase ca pana acum, prezenta internationala, premierea arhitecturii romanesti de calitate si expunerea ei publica este
fie neinformat, fie are alte interese. Luam in calcul ambele ipoteze. Daca reveniti cu aceasta intrebare peste o jumatate de an
sau un an sunt convins ca voi putea adauga elemente noi raspunsului meu.

S-a vorbit mult despre faptul ca singura solutie pentru o arhitectura “de calitate”, fie ca vorbim lucrarile finantate de la
bugetul statului fie ca vorbim de cele private, o reprezinta concursul de arhitectura. In ultimul timp, s-a observat o crestere a
numarului de concursuri organizate de autoritati pentru diverse obiective. Si totusi, sunt inca foarte multe proiecte publice
sau administrative care se realizeaza fara astfel de concursuri de arhitectura. Ce poate face si ce face concret O.A.R.-ul
pentru a impune concursul de arhitectura ca unica modalitate de atribuire a proiectelor in zona publica si administrativa?

As nuanta afirmatia despre concursuri. Ele nu reprezinta singura modalitate de a asigura arhitectura de calitate si sunt mai
multe feluri de concursuri in afara de cele deschise, publice, la care poate participa oricine si se obtin zeci de proiecte. In
contextul romanesc ar fi insa foarte important daca s-ar generaliza pentru proiectele publice. Pentru calitate e nevoie de o
tema buna, un arhitect bun, cu colaboratori pe masura, resurse financiare pentru plata justa a acestora, pentru a se aprofunda
corect procesul de proiectare si construire, buget corect pentru construire si constructori buni. O tema buna inseamna de
multe ori un client bun si am constatat cât de frecvent arhitectura sufera din cauza absentei profesionistilor din sectorul
public sau pentru ca promotorii privati forteaza temele de proiect. Concursurile sunt foarte bune instrumente, cu conditia sa
fie perfect organizate si juste din punct de vedere al mizelor si recompenselor, nu doar pentru castigatorii premiului intâi.
Fac o completare si o corectie in acelasi timp la ceea ce spuneati despre numarul in crestere al concursurilor organizate de
autoritati: concursurile pe care le-ati sesizat au fost organizate in parteneriat cu Ordinul, pe baza de contracte de concurs
intre acesta si diferite administratii. Este politica pe care o adoptam. Sustinem concursurile, organizam concursuri, dar
numai daca negociem conditiile lor. Compromisurile exista ca rezultat al acestor negocieri si ne determina uneori sa
renuntam la unele concursuri sau sa le acceptam cu riscurile aferente. E o activitate foarte dificila, ale carei eforturi si
dedesubturi nu sunt cunoscute de toti. Motivul pentru care suntem in aceasta situatie e simplu: o legislatie inadecvata a
achizitiilor publice care a generat cultura pretului cel mai mic, cu rezultate dezastroase asupra calitatii arhitecturii. Acolo
unde s-au organizat concursuri meritul apartine autoritatilor care au acceptat procedura si conditiile, Ordinului care a
convins si a negociat conditiile si celor care au suportat costurile organizarii, a acordarii de premii juste si care de mai multe
ori au fost dinafara sectorului public. Ce face Ordinul pentru a impune concursul de arhitectura? Incearca sa acumuleze
exemple de buna practica pentru a demonstra ipoteza conform careia concursul aduce calitate, dar e greu, trebuie timp si
sunt multe alte obstacole; comunica, face publicitate, promoveaza rezultatele concursurilor; face lobby si cauta noi ocazii,
generand practic concursuri noi; produce, prin intermediul unui grup de lucru dedicat concursurilor, un ghid si o
metodologie noua, insotita de argumente pentru utilizarea instrumentului concursurilor; este conectat si participa la grupul
de lucru de la nivelul Consiliului Arhitectilor din Europa dedicat concursurilor, unde se dezvolta regulamente si strategii
folosind experientele internationale; organizeaza si promoveaza concursurile inca din faza studentiei. Mai mult, avem
intentia sa marim departamentul de concursuri cu noi oameni, pentru a avea capacitate sporita de organizare si monitorizare.
Trebuie sa va spun ca urmarim constant procedurile lansate pe site-ul oficial pentru achizitii SEAP, iar acolo unde gasim
proceduri neconforme cu principiile noastre intervenim si cerem modificarea lor, propunând organizarea de concursuri pe
baza regulamentelor noastre. Uneori avem succes, alteori reusim anumite corectii, iar alteori, cand suntem ignorati,
actionam promotorul in justitie si in general am avut castig de cauza.
Ca o concluzie la tot ce m-ati intrebat, as spune ca Ordinul incearca incontinuu sa actioneze pentru cadrul exercitarii
profesiei pe mai multe cai, in baza unei strategii. Cat de greu este sa facem schimbari si cat de mult depind acestea de
ceilalti actori, las la latitudinea cititorilor dumneavoastra sa aprecieze. Cert este ca intr-o Romanie dominata de un politic
infiltrat in toate straturile, dublat de un sector public recunoscut ca neperformant si nestimulat, o educatie prabusita si o
societate pe care nu o comentez acum pentru ca o fac suficient diferiti lideri de opinie ai prezentului, asteptarile pentru un
reviriment al arhitecturii trebuie sa fie conforme contextului general. Consider ca Ordinul este matur, activ si progreseaza.
Avem multe de facut, de invatat, de experimentat, de inovat chiar. Insa fara suportul pe care ar trebui sa il ofere fiecare
membru, arhitect, intelegand prin asta o practica onesta si de buna calitate, sansele noastre sunt diminuate, iar timpul pentru
schimbare se lungeste. Avem mari reprosuri de facut scolilor de arhitectura, legat de calitatea educatiei pe care o ofera,
masurata prin ceea ce ne prezinta absolventii care ne devin membri. Scolile sunt in general baricadate si nu reusim inca un
dialog bun, dar sunt optimist in contextul schimbarilor firesti de generatii, care sunt in curs.